Ceea ce l-a atras pe Eminescu la Junimea a fost cultura serioasa a celor mai multi dintre

junimisti, dar „ligamentul central intre poet si cerc“ il formeaza Titu Maoirescu. Foarte asemanati
pe plan ideologic Maiorescu si Eminescu au „purtari si instincte fundamental opuse“ dand nastere
la „discordii acute“.Maiorescu impiedica casatoria lui cu Veronica Micle „pentru ca cele doua
talente literare nu ar mai fi plans asa de frumos in versuri!“. Eminescu a suportat, ca junimist, si
impedimentele cercului, a incercat cate un proiect de raspuns, dar nu a ripostat niciodata. Acesta
intra cu usurinta in intimitatea lui Ion Creanga fiind prieteni buni, aproape nedespartiti.
Epoca sederii la Iasi, in apropierea Junimii, a fost cea mai rodnica din viata poetului din
punct de vedere al cretiilor artistice. In toti acesti ani Eminescu nu ocolea reprezentatiile teatrale
si chiar le urmarea cu placere.
Mihai Eminescu vine în ţară, în vara anului 1871, în vederea pregătirii Serbării de la Putna
trecand si pe la Iaşi pentru a lua contact cu membrii ,,Junimii” şi cu T. Maiorescu. Însemnarea din
registrul ,,Junimii” scrisă de mâna poetului dovedeşte că poetul a fost la Iaşi în 1871. La poziţia
49 din registru este trecut: Mihail Eminescu – 1849 – decembrie 20 Sf. Ignat – Botoşani.
La citirea nuvelei ,,Sărmanul Dionis” junimiştii n-au apreciat calitatea operei, dovadă
fiind şi comentariul lui I. Negruzzi: ,,Ce fac eu cu cititorii Convorbirilor, când voi publica nuvela
aceasta? Au să-mi întoarcă toţi înapoi revista”.
Pe 7 septembrie 1872, Eminescu citeşte poeziile ,,Înger şi demon” şi ,,Floare albastră”. În
şedinţa următoare s-a dezbătut problema subvenţionării lui Slavici şi Eminescu pentru continuarea
studiilor. Acest lucru se hotărăşte în şedinţa din 22 septembrie 1872, prin contribuţia benevolă a
junimiştilor, iar în noiembrie Eminescu era deja la Berlin pentru înscrierea la facultate.
Ceilalţi membrii ai ,,Junimii” l-au subapreciat pe poet şi opera sa, chiar şi I. Negruzzi care
într-o scrisoare către Maiorescu spune: ,,Cât despre versurile lui, eu unul tot nu împărtăşesc părerea
ta. Cu tot talentul, românul nu va primi niciodată idei obscure în formă obscură. Dar apoi
gramatica? El va avea câţiva amatori răzleţi, dar publicul cel mare nu-l va ţine în seamă de nu se
va îndrepta”.
Una dintre aniversările societăţii, cea din 7 noiembrie 1886, se desfăşoară fără Eminescu,
acesta fiind trimis la Mănăstirea Neamţului pentru tratament, fiind condus de prietenul său Vasile
Burlă, care văzându-l mai mult dezbrăcat, îi dă paltonul său.
Iacob Negruzzi, în cartea sa ,,Amintiri din Junimea”, referindu-se la rolul ,,Junimii” şi
importanţa societăţii la ridicarea culturii şi literaturii române spune:,,Viitorul singur se va rosti cu
nepărtinire când noi nu vom mai fi. Totuşi, credinţa mea este că «Junimea» va păstra o pagină în
istoria literaturii române, căci prea am avut noi înşine plăcere la lucrările noastre, pentru a nu fi
adus mulţumire şi folos şi publicului celui mare. Vor veni mai târziu alte societăţi mai învăţate,
poate mai active şi mai neobosite, însă nu va mai fi nici una care să fi făcut lucrări serioase într-o
formă atât de veselă, de plăcută, şi de neobişnuită”.