Sunteți pe pagina 1din 8

Rapoartele Centrului de Studii al Fundației Dacica

7/2015

DISTRUGEREA „TURNULUI CIRCULAR”


DE LA SARMIZEGETUSA REGIA

Aurora PEȚAN

© Dacica 2015
www.cercetare.dacica.ro
aurora.petan@dacica.ro
Aurora Pețan, Distrugerea „turnului circular” de la Sarmizegetusa Regia
__________________________________________________________________________________

La sud de fortificația de piatră a Sarmizegetusei Regia a existat, până nu demult, un


monument despre care se știu foarte puține lucruri. Este vorba de o construcție circulară cu
diametrul exterior de cca 8,50 m, situată în apropiere de clădirea așa-zisei băi romane, la
doar 2-3 metri depărtare de colțul sud-estic al acesteia. A fost considerată de către arheologi
parte a acestei „băi”. Clădirea nu mai există astăzi pe teren. Textul de față examinează
circumstanțele în care au dispărut ruinele acesteia și caută să recupereze puținele informații
existente1.

1. Scurt istoric al cercetărilor


Construcția a fost dezvelită în 1804, cu ocazia săpăturilor desfășurate la Grădiștea
Muncelului de către fiscul austriac. Rapoartele de săpătură consemnează decopertarea
zidurilor unei clădiri mari la sud de cetate și, la mică distanță de aceasta, dezvelirea unei
construcții circulare cu ziduri foarte solide. Nu se precizează din ce material erau făcute
zidurile. Clădirea cea mare era construită din blocuri de calcar, fără mortar2. Putem
presupune că și construcția circulară era construită la fel, câtă vreme nu s-au făcut precizări
suplimentare. C. Daicoviciu și I. Glodariu, care au văzut și au amplasat pe plan construcția, nu
spun nimic cu privire la structura zidurilor, fiind convinși că este parte componentă a
aceluiași complex („termal”) din care făcea parte și clădirea cea mare.
Singurele date despre aspectul, dimensiunile și inventarul construcției provin din
rapoartele de la 1804. Nu a fost niciodată cercetată de arheologi (sau, dacă aceștia au
cercetat-o, nu au publicat nimic, cu excepția unui plan în 1951).
Diametrul interior al clădirii, furnizat de rapoartele austriece, era de 3 stânjeni3 (= 5,67
m). Măsurătorile făcute de A.S. Stefan pe planul lui Daicoviciu oferă un diametru exterior de
8,50 m4. Dacă datele sunt corecte, rezultă o grosime a zidului de cca 1,40 m. Nu cunoaștem
înălțimea zidurilor la momentul dezvelirii lor, însă putem deduce că erau conservate pe o
înălțime destul de mare, dat fiind că, conform lucrătorilor fiscului, nu exista nici o intrare la
nivelul solului și nici ferestre5.
În interior, spre est, a fost identificat un cuptor rotund, cu înălțimea și diametrul de o
jumătate de stânjen (= 0,94 cm), plin cu cenușă, cărămizi, zgură și pământ. În clădire s-au
mai găsit fragmente ceramice și de râșnițe, cărămizi, bucăți de sticlă, cuie mari și mici, „o

1
Acest text este parte a proiectului de cercetare independent „Lucrările de conservare a cetății
Sarmizegetusa Regia din anul 1980”, derulat de Centrul de Studii al Fundației Dacica.
2
Pentru detalii despre această clădire, considerată „baie romană”, v. Pețan 2014.
3
Jakó, 1972, p. 598.
4
Stefan 2005, p. 345-347 și fig. 175.
5
Pe copia planului de la 1804 clădirea rotundă pare să aibă reprezentată o intrare, însă nu știm cât de fidel
redă această copie planul original al lui A. Szőts, pierdut astăzi. Pentru detalii despre aceste planuri, v. Pețan
2013 și Pețan 2015..

172
Aurora Pețan, Distrugerea „turnului circular” de la Sarmizegetusa Regia
__________________________________________________________________________________

piatră cu dungi în formă de coif”6, câteva cărămizi, unele lungi și late de un picior7, o bucată
de fier și „un fragment de os cu dungi”8.
Construcția a fost considerată „turn de strajă”, așa cum reiese din referatul prezentat
Camerei Aulice din Viena în data de 13 februarie 18059.
Până în 1951, când C. Daicoviciu a reprezentat-o pe plan, nu mai avem nici o informație
despre aceasta. Conturul ei era încă vizibil la acea vreme, însă Daicoviciu nu ne oferă nici un
fel de date: se rezumă să afirme că structura de la sud de cetate, „care a dat mult de furcă
predecesorilor noștri întru explicarea ruinelor de pe Dealul Grădiștei, prin tehnica zidurilor și
prin încăperea circulară din colțul ei sud-estic… este o instalație thermală romană”10.
Clădirea apare și pe câteva planuri ulterioare, preluate de la Daicoviciu11. Nu ni se oferă nici
un detaliu cu privire la starea de conservare sau la eventuale cercetări desfășurate asupra ei.
Singura mențiune cu privire la aceasta după 1951 se află într-o lucrare a Doinei Benea, care
presupunea că este vorba de un frigidarium sau de un turn12.

Fig. 1. Amplasarea construcției circulare pe planul din 1950

6
Jakó, 1972, p. 597.
7
Jakó, 1972, p. 598.
8
Jakó, 1972, p. 599.
9
Jakó 1973, p. 628.
10
Daicoviciu et al. 1951, p. 106. Planul conține erori, axul lung al „băilor” nu este paralel cu zidul sudic al
fortificației, v. mai jos fig. 2.
11
Glodariu 1965, p. 127 și fig. 5; Glodariu et al. 1988, p. 132-133 și fig. 25; Glodariu at al. 1996, p. 137 și
fig. 25; Florea et al. 2015, p. 32, fig. 3.
12
Benea 2004, p. 19.

173
Aurora Pețan, Distrugerea „turnului circular” de la Sarmizegetusa Regia
__________________________________________________________________________________

Din păcate, nu s-a publicat niciodată vreo fotografie sau desen cu ruinele ei. În orice caz,
nu pare să aibă nici o legătură cu ideea de „baie”, așa cum arată atât inventarul ei, cât și
faptul că este izolată de cealaltă clădire. Cel mai probabil este dacică, iar interpretarea de la
1804 ar putea să nu fie departe de adevăr: poate fi vorba de un turn circular.

Fig. 2. „Baia romană” în raport cu fortificația. Florea et al. 2015, p. 32, fig. 3

2. Distrugerea monumentului13
Astăzi, acest monument nu mai există. Pe locul în care se afla, acum trece un drum auto
de pământ. În forma și cu traseul de azi, drumul datează din perioada 1979-1980 și se leagă
de lucrările de conservare a cetății14. Atunci a fost amenajat acest drum de acces spre zona
sacră, pe la sud de fortificație, pe traseul unui drum mai vechi și mai îngust, care, după
spusele celor care au trecut pe acolo în anii ‘70, ocolea „turnul”, trecând puțin mai la sud
decât astăzi. Ruinele construcției se mai puteau vedea, înălțându-se până la mai puțin de
jumătate de metru15. În 1980 traseul drumului a fost modificat, astfel că nu mai ocolea
ruinele clădirii, ci trecea direct peste ele.
Dovada faptului că drumul a trecut peste „turn” reiese din imaginea Lidar16:
suprapunerea planului „băilor” peste această imagine confirmă faptul că „turnul” ar fi
trebuit să se afle chiar în mijlocul drumului17.

13
Prima menționare a distrugerii acestui monument am făcut-o în articolul dedicat istoricului cercetărilor
„băii romane”, Pețan 2014, p. 448 și fig. 15/1.
14
O sinteză a principalelor lucrări de conservare la Călinescu 1982.
15
Datorez aceste informații dlui Cornelius Ionescu, căruia îi mulțumesc și pe această cale.
16
Captură de imagine din filmul BBC Rome’s Lost Empire, minutul 00:30:06.

174
Aurora Pețan, Distrugerea „turnului circular” de la Sarmizegetusa Regia
__________________________________________________________________________________

Fig. 3. Suprapunearea planului „băii romane” pe imaginea Lidar

Fig. 4. Detaliu din imaginea de mai sus

17
Nici unul dintre planurile „băii” reproduse după 1980 nu înfățișează și drumul, așa încât distrugerea
clădirii rotunde a rămas tăinuită. Planul din 2015, reprodus mai sus, redă doar punctul în care drumul taie
„valul roman”.

175
Aurora Pețan, Distrugerea „turnului circular” de la Sarmizegetusa Regia
__________________________________________________________________________________

Astăzi se mai poate vedea terasa circulară pe care a fost situată clădirea, traversată de
drum, și câteva blocuri de piatră aruncate în marginea terasei.

Fig. 4. Locul în care s-a aflat monumentul. Foto: A. Pețan, iunie 2013

Zeci de mașini grele, cu tone de materiale, au circulat pe acest drum. Apoi, ani de zile
(până foarte de curând), au circulat mașini ale arheologilor, ale celor din administrația
Sarmizegetusei Regia sau ale altor oficiali, care au trecut peste locul monumentului distrus.
Traseul de vizitare pe acest drum a fost închis în anul 2013, însă se pregătește redeschiderea
lui.
Responsabili de distrugerea monumentului sunt în primul rând cei care au aprobat (sau
nu au împiedicat) ca drumul să treacă pe acel traseu, adică arheologii care desfășurau
cercetări în acea perioadă la Sarmizegetusa Regia18. Lipsa lor de interes pentru acest
monument reiese și din faptul că nu l-au cercetat niciodată și nu au publicat nimic despre el.
Situația a rămas neschimbată până astăzi: după mai mult de două secole de la descoperirea
sa, nici un arheolog nu a acordat atenție acestei clădiri circulare, unice în zona cetăților
dacice.
Este posibil ca reluarea cercetărilor în acel loc să aducă informații suplimentare cu privire
la clădirea rotundă și la funcționalitatea ei. Poate că sub drum încă se mai găsesc rămășițe
din zidăria sau din inventarul clădirii, sau cel puțin urmele acelor ziduri. Ar trebui, de
asemenea, să se găsească o modalitate de marcare pe teren a conturului clădirii, pentru a li
se semnala vizitatorilor că în acel loc a existat până nu demult un monument. Desigur,
pentru aceasta ar trebui întâi să se recunoască oficial distrugerea lui.

18
Rapoartele de cercetare din perioada 1979-1980 sunt semnate de Hadrian Daicoviciu, Ioan Glodariu,
Adriana Rusu, Eugen Iaroslavschi, Ioan Andrițoiu și István Ferenczi.

176
Aurora Pețan, Distrugerea „turnului circular” de la Sarmizegetusa Regia
__________________________________________________________________________________

Bibliografie

Benea 2004 Doina Benea, Istoricul cercetărilor arheologice de la Grădiștea de


Munte, în Adriana Pescaru, Iosif Vasile Ferencz (ed.), Daco-Geții. 80
de ani de cercetări arheologice sistematice la cetățile dacice din
Munții Orăștiei, Deva, 2004, p. 9-37.
Călinescu 1982 C. Călinescu, Consolidarea, conservarea și valorificarea complexului
arheologic Sarmizegetusa-Grădiștea Muncelului, Revista Muzeelor
și Monumentelor, 1, 1982, p. 13-29.
Daicoviciu et al. 1951 Constantin Daicoviciu, Octavian Floca, P. Duka, E. Chirilă, Ștefan
Ferenczi, V. Manoliu, I. Pop, M. Rednic, M. Rusu, H.
Teodoru, Studiul traiului dacilor în Munții Orăștiei (Șantierul
arheologic de la Grădiștea de Munte. Rezultatul cercetărilor făcute
de colectivul din Cluj în anul 1950), Studii și Cercetări de Istorie
Veche, II, 1, 1951, p. 95-126.
Florea et al. 2015 Gelu Florea, Silvia Mustață, Răzvan Mateescu, Cătălin Cristescu,
Cristina Bodo, Liliana Mateescu-Suciu, Eugen Iaroslavschi, Gabriela
Gheorghiu, Paul Pupeză, Dan Cioată, Matrița de bronz de la
Sarmizegetusa Regia, Mega, Cluj-Napoca, 2015.
Glodariu 1965 Ioan Glodariu, Sarmizegetusa dacică în timpul stăpânirii romane,
Acta Musei Napocensis, II, 1965, p. 119-133.
Glodariu et al. 1988 Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Adriana Rusu, Cetăți și așezări
dacice în Munții Orăștiei, București, 1988.
Glodariu et al. 1996 Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Adriana Rusu-Pescaru, F.
Stănescu, Sarmizegetusa Regia. Capitala Daciei preromane, Deva,
1996.
Jakó 1972 S. Jakó, Date privitoare la cercetările arheologice de la Grădiștea
Muncelului în anii 1803-1804 (III), Acta Musei Napocensis, IX, 1972,
p. 587-602.
Jakó 1973 S. Jakó, Date privitoare la cercetările arheologice de la Grădiștea
Muncelului în anii 1803-1804 (IV), Acta Musei Napocensis, X, 1973,
p. 627-639.
Pețan 2013 Aurora Pețan, Sarmizegetusa Regia in the Austrian map of 1804,
Revista Doctoranzilor în Istorie Veche și Arheologie, I, 2013, p. 29-
43.
Pețan 2014 Aurora Pețan, „Baia romană” de la Sarmizegetusa Regia. 1.
Istoricul cercetărilor, în Sorin Forțiu Adrian Cîntar (ed.), Simpozion
ArheoVest, nr. II. Interdisciplinaritate în arheologie. In honorem
Gheorghe Lazarovici, Timișoara, 6 decembrie 2014, JATEPress
Kiadó, Szeged, 2014, p. 427-455.
Pețan 2015 Aurora Pețan, În căutarea nordului pierdut. Două secole de
cartografie la Sarmizegetusa Regia, Rapoartele Centrului de Studii

177
Aurora Pețan, Distrugerea „turnului circular” de la Sarmizegetusa Regia
__________________________________________________________________________________

al Fundației Dacica, 5, 2015, p. 84-112.


Stefan 2005 A.S. Stefan, Les guerres daciques de Domitien et de Trajan:
architecture militaire, topographie, images et histoire, Ecole
française de Rome, Roma, 2005.

________________________________________
Acest text a fost publicat în data de 30 iunie 2015.
Se citează: Aurora PEȚAN, Distrugerea „turnului circular” de la Sarmizegetusa Regia,
Rapoartele Centrului de Studii al Fundației Dacica, 7, 2015, p. 172-178,
www.cercetare.dacica.ro/rapoarte/2015-7.pdf

178