Sunteți pe pagina 1din 114

MATEMATICI

FINANCIARE ŞI
ACTUARIALE
ANUL I Semestrul 2

Cluj-Napoca 2014
UNIVERSITATEA ” BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA
AFACERILOR
TRUNCHI COMUN ANUL I ID
ANUL UNIVERSITAR 2014/2015
SEMESTRUL II

SUPORT DE CURS
Anul I
Semestrul 2

Întocmit de:
Anton S. Mureşan
Diana Andrada Filip
Paula Curt
Rodica Ioana Lung

Cluj Napoca,
2014
Cuprins
1 MODULUL I. ALGEBRA LINIARA 7
1.1 UNITATEA 1. Aplicatii economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 UNITATEA 2. Sisteme de ecuatii liniare. Solutii admisibile de baza . . . . . . . . . . . 8
1.3 UNITATEA 3. Programare liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.4 UNITATEA 4. Problema de repartitie (de transport) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.5 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.6 Teme de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

2 MODULUL II. MATEMATICI FINANCIARE 44


2.1 UNITATEA 1. Dobanzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.1.1 Dobânda simplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.1.2 Factor de fructificare. Factor de actualizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.1.3 Dobânda compusă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.1.4 Echivalenţa sistemelor de ı̂mprumuturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.2 UNITATEA 2. Imprumuturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.2.1 Noţiuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.2.2 Anuităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.2.3 Amortizarea ı̂mprumuturilor indivizibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.3 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
2.4 Teme de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

3 MODULUL III. MATEMATICI ACTUARIALE 77


3.1 UNITATEA 1. Funcţii biometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3.2 UNITATEA 2. Plăţi viagere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.3 UNITATEA 3. Plăţi ı̂n caz de deces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
3.4 UNITATEA 4. Asigurări de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3.4.1 Principiul echilibrului financiar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3.4.2 Asigurarea de viaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3.4.3 Asigurarea de pensii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
3.4.4 Asigurare de deces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
3.4.5 Asigurare mixtă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
3.5 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
3.6 Teme de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

2
Informaţii generale
Date de contact ale titularilor de curs:

1. Mureşan Anton S., Birou: Cabinetul 229, Etajul II, E-mail: anton.muresan@econ.ubbcluj.ro; tel
0264 418 652/int.5809.

2. Curt Paula, Birou: Cabinetul 229, Etajul II, E-mail: paula.curt@econ.ubbcluj.ro; tel 0264 418
652/int.5809.

3. Filip Diana Andrada, Birou: Cabinetul 229, Etajul II, E-mail: diana.filip@econ.ubbcluj.ro; tel
0264 418 652/int.5809.

4. Lung Rodica Ioana, Cabinetul 230, Etajul II, E-mail: rodica.lung@econ.ubbcluj.ro; tel 0264 418
652/int.5810.

5. Roşca Alin, Cabinetul 231, Etajul II, E-mail: alin.rosca@econ.ubbcluj.ro; tel 0264 418 652/int.5857.

6. Radu Voichiţa, Cabinetul 230, Etajul II, E-mail: voichita.radu@econ.ubbcluj.ro; tel 0264 418
652/int.5810.
Fax: 0264-412570

Contact tutori:

1. Mureşan Anton, anton.muresan@econ.ubbcluj.ro

2. Filip Diana Andrada, diana.filip@econ.ubbcluj.ro

3. Curt Paula, paula.curt@econ.ubbcluj.ro

4. Lung Rodica Ioana, rodica.lung@econ.ubbcluj.ro

5. Roşca Alin, alin.rosca@econ.ubbcluj.ro

6. Radu Voichiţa, voichita.radu@econ.ubbcluj.ro

7. Filip Darius, darius.filip@econ.ubbcluj.ro

8. Coconeţ Tiberiu, tiberiu.coconet@econ.ubbcluj.ro

9. Pop Flaviu, flaviu.pop@econ.ubbcluj.ro

3
Obiective
• Să familiarizeze studenţii cu tehnicile şi metodele matematice utilizate in economie.

• Formarea capacităţii de a recunoaşte, de a pune ı̂n formă matematică şi a rezolva probleme de
programare liniară de transport (de repartiţie).

• Deprinderea de a lucra cu noţiunile de bază ale matematicii financiare, cum sunt operaţiunile
de dobndă precum şi rambursările de credite şi ı̂mprumuturi.

• Fundamentarea unor noţiuni de matematici actuariale care să constituie pentru studenţi in-
strumente pentru tratarea unor probleme ce privesc diverse tipuri de plăţi viagere şi de deces
precum şi asigurări de persoane.

Competenţe profesionale
• Să ı̂şi ı̂nsuşească conceptele de bază şi să-şi creeze deprinderea de a le utiliza.

• Capacitatea de a culege, analiza şi interpreta date şi informaţii referitoare la problemele economico-
financiare.

• Studentul trebuie să fie capabil să aplice ı̂n practică noţiunile studiate pentru analiza unor
situaţii concrete din economie, cum ar fi: programarea producţiei, transportul cu costul total
minim, sisteme de ı̂mprumuturi echivalente şi rambursări de credite şi ı̂mprumuturi, respectiv
principalele tipuri de asigurări de persoane.

Competenţe transversale
• Aplicarea principiilor, normelor şi valorilor eticii profesionale ı̂n cadrul propriei strategii de
muncă riguroasă, eficientă şi responsabilă.

• Studentul trebuie să fie capabil să aplice ı̂n practică noţiunile studiate pentru analiza unor
situaţii concrete din economie, cum ar fi de exemplu deschiderea unui cont de economii, ram-
bursarea unui credit sau ı̂ncheierea diferitelor tipuri de asigurari de persoane.
Locul de desfăşurare a cursului: Clădirea Campus, săli etajul II .
Programarea ı̂n orar a activităţilor (la ı̂nvăţământul de zi): Săptămânal 1 oră de curs + 2 ore de
seminar, conform orarului afişat la sediul facultăţii; (la ı̂nvăţămâtul ID): 8 ore activităţi tutoriale

Conditionari si cunostinte prerechizite: - Cursul de Matematici aplicate in economie

CERINŢE PENTRU EXAMEN: Nota la examen se compune din nota obţinută pentru lucrarea scrisă
(maxim 7 puncte) la care se adaugă maxim 3 puncte pentru activitatea individuală.
Pentru obţinerea celor 3(trei) puncte pentru activitatea individuală la examen se vor prezenta următoarele:
1. Un caiet de teme cu toate problemele propuse din acest syllabus;

2. Referatul 1: “Dobânda simplă; Dobânda compusă; Echivalenţa sistemelor de ı̂mprumuturi”

[Inapoi la Cuprins] 4
3. Referatul 2: “Rezerva matematică”.
Bibliografia pentru referate: Colectiv, Elemente de matematici financiare şi actuariale. Teorie şi probleme,
Editura Mega 2013;

Organizarea temelor (partilor) in cadrul cursului: Cursul va avea urmatoarele trei parti:
1. Algebra liniara
2. Matematici financiare
3. Matematici actuariale
Organizarea temelor s-a facut avand in vederea ordinea fireasca si gradul de dificultate sa ur-
meze o ordine crescatoare. Informatia relevanta referitoare la fiecare tema (parte) se gaseste in lista
bibliografica ce va fi prezentata ulterior, iar accesul va fi realizat direct.

Formatul si tipul activitatilor implicate de curs: Formatul va fi unul clasic, permitand studentu-
lui de a-si gestiona singur, fara constrangeri, parcurgerea cursului. De sigur o participare la activi-
tatile planificate va usura intelegerea tematicii cursului. Tipurile de activitati ce vor fi abordate in
cadrul cursului vor fi atat cele clasice cat si proiecte de grup.

Materiale bibliografice obligatorii: Principalele materiale bibliografice pe care le vom utiliza, si


care se vor gasi la biblioteca facultatii, iar unele vor putea fi accesate prin internet, sunt:
1. Colectiv, Elemente de matematici financiare şi actuariale. Teorie şi probleme, Editura Mega
2013.
2. Colectiv, Matematici aplicate ı̂n economie, Ed. Mega 2012.

Bibliografie completa 1. Mureşan A.S., Matematici aplicate in finanţe, asigurare, bănci, burse, Ed.
Risoprint, Cluj-Napoca, 2000.
2. Mureşan A.S., şi colectiv, Matematici pentru economişti, vol. 1,2, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2000.
3. Mureşan A.S., Lung I.R., Matematici aplicate in economie (cercetari operaţionale), Ed. Media-
mira, Cluj-Napoca, 2005.
4. Mureşan A.S., Filip D.A., Ban I.M., Hangan A., Operaţiuni financiare, Ed. Mediamira, Cluj-
Napoca, 2005.
5. Roşca A., şi colectiv, Probleme de matematici financiare şi actuariale, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2011

Materiale si instrumente necesare pentru curs : Vom folosi: suport electronic de curs, materiale
multiplicate, calculator, videoproiector.
Calendarul cursului: este prezentat in calendarul disciplinei

Politica de evaluare si notare: Evaluarea si notarea finala se va face prin rezolvarea de probleme,
intocmirea unor teme de casa. Toate acestea se vor realiza pe parcursul semestrului. Intrarea in exa-
menul final este conditionata de realizarea sarcinilor ce rezulta din temele de control de la sfarsitul
fiecarui modul al suportului de curs. Studentii vor primi feed-back la rezultatele realizate in exame-
nul final prin comunicare directa cu cei care solicita. In cazul cand studentul doreste sa revina la un

[Inapoi la Cuprins] 5
examen de marire a notei, acest nou examen se va desfasura in aceleasi conditii, cu aceleasi cerinte,
ca si examenul initial.

Elemente de deontologie academica: Pentru a evita situatiile care pun in discutie onestitatea stu-
dentilor facem de la inceput precizarea ca se interzice categoric frauda, iar tentativele de frauda
se vor trata conform reglementarilor in vigoare elaborate la nivelul facultatii si universitatii. Este
normal ca atunci cand se utilizeaza anumite date, texte, formulari, etc. luate din alte surse, sa se
faca citarea, si astfel sa se asume meritele doar pentru munca si contributia proprie. Se va cere
studentului sa aiba un comportament academic fata de profesori si fata de colegi.

Studentii cu dizabilitati: Nu vor avea nici o problema in a se incadra in cerintele cursului si a


celorlalte activitati, sansele in pregatire si obligatiile lor fiind de aceeasi factura ca si pentru studentii
fara dizabilitati.

Strategii de studiu recomandate: Recomandam studentilor sa se pregateasca mai intai din aspec-
tele teoretice, asa incat, mai intai, din curs, sa fie studiate modulele cu teoria si exemplele ilustrative
formulate, apoi sa se abordeze problemele rezolvate, iar apoi si problemele formulate spre rezolvare.
Pentru tot cursul, apreciem ca fondul de timp necesar insusirii complete este de 56 de ore, din care
40 pentru suportul de curs, 8 pentru activitatile directe cu tutorii, iar 12 pentru sarcinile individuale
de studiu al bibliografiei si realizarea temelor de control.

II. Suportul de curs propriu-zis Cursul va fi structurat pe module, iar dorinta este de a se
obtine o prezentare gradata a notiunilor si rezultatelor.

[Inapoi la Cuprins] 6
1 MODULUL I. ALGEBRA LINIARA
Obiective
• Familiarizarea cu notiunile de transformari elementare, rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare
prin metoda lui Gauss;
• Definirea solutiei admisibile de baza pentru un sistem de ecuatii liniare;
• Formularea si rezolvarea unei probleme de programare liniara;
• Formularea si rezolvarea unei probleme de transport.
Concepte de baza
• Transformari elementare, solutii pentru sisteme de ecuatii liniare, solutii admisibile de baza;
• Problema de programare liniara, algoritmul simplex;
• Problema de transport, algoritmul distributiv.
Rezultate asteptate
In urma parcurgerii acestui modul se asteapta ca studentii sa cunoasca si sa opereze cu notiunile
introduse, sa fie in stare sa le aplice la problemele concrete: modelul matematic al unei probleme
simple de programare liniara, respectiv al unei probleme de transport.
Sinteza

1.1 UNITATEA 1. Aplicatii economice


Formulam cateva exemple de probleme economice care se modeleaza cu ajutorul unor elemente de
algebra liniara, respectiv matematici financiare si actuariale.
Exemplul 1. O firmă intenţionează să producă n tipuri de produse ştiind că poate să utilizeze
m tipuri de resurse. Se cunosc elementele: cantitatile disponibile din fiecare resursă pe o perioadă
precizată (bi cantitatea din resursa Ri , i = 1, m), beneficiile unitare nete pentru fiecare produs (cj
pentru valorificarea unei bucăţi din Pj , j = 1, n), coeficienţii tehnologici aij - care reprezinta cantitatea
din resursa Ri ce se foloseşte pentru o unitate din produsul Pj , i = 1, m, j = 1, n.
Se cere să se determine cantitatile ce urmează a fi realizate din fiecare produs xj =?, j = 1, n, astfel
ı̂ncât să fie consumate toate cantitatile disponibile din resursele existente si sa se obtina beneficiul
total maxim.
Modelul matematic al acestei probleme este:
xj =?, j = 1, n astfel ı̂ncât
  



 a 11
x 1 + ...a 1n x n = b 1








............................... sistem de restrictii  solutie admisibila
  


 

 
 am x1 + ... + amn xn = bm 
  

 de baza.
1 


xj ≥ 0, j = 1, condiţii de nenegativitate 
f = c1 x1 + ... + cn xn → maximă (funcţia scop, de eficienţă).

7
Exemplul 2. La m furnizori (producători) se află un tip de produs care va fi solicitat de către n
beneficiari (consumatori).
Se cunosc:
-cantităţile disponibile existente la fiecare furnizor, astfel dacă furnizorul este Fi , notăm cu
ai , i = 1, m cantitatea disponibilă la furnizorul Fi ;
-cantitatea solicitată de fiecare beneficiar Bj , atunci bj este cantitatea solicitată, j = 1, n;
-costurile unitare de transport de la fiecare furnizor la fiecare beneficiar cij de la Fi la Bj .
 
Se cer: cantităţile xij ce urmează a fi transportate de la fiecare furnizor la fiecare beneficiar
astfel ı̂ncât:
-toată cantitatea disponibilă să fie transportată;
-toată cantitatea solicitată de fiecare beneficiar să fie primită;
-costul total al transportului să fie minim.
Modelul matematic al acestei probleme se va obţine prin evidenţierea tuturor cerinţelor formu-
late economic prin relaţii matematice.
In problema economică formulată nu au fost evidenţiate din anumite motive şi alte aspecte refe-
ritoare la problema de transport, cum ar fi costurile de achiziţie.
Căutăm necunoscutele: xij =? i = 1, m, j = 1, n astfel ı̂ncât
Pn
xij = ai i = 1, m - toată cantitatea de la Fi să fie transportată
j=1
Pm
xij = bj j = 1, n - toată cantitatea solicitată de Bj să fie primită
i=1
xij ≥ 0 i = 1, m, j = 1, n - condiţii de nenegativitate.
m Pn
f0=
P
cij xij să fie minimă → min.
i=1 j=1
Exemplul 3. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 50 000 u.m., pe timp de 6 ani, cu pro-
centul anual de 9%, urmând ca la sfârşitul fiecărui an să se ramburseze aceeaşi cotă din ı̂mprumut,
la care se adaugă dobânda aferentă acelei perioade. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare cores-
punzător acestui ı̂mprumut.
Exemplul 4. Să se calculeze valoarea primei lunare pe care trebuie să o plătească o persoana ı̂n
vârstă de 36 ani, timp de 26 ani, pentru ca după aceea să primească o pensie lunară de 250 u.m. Să
se gaseasca prima lunara si in cazul când persoana plăteşte prime lunare numai timp de un an.

1.2 UNITATEA 2. Sisteme de ecuatii liniare. Solutii admisibile de


baza
Sisteme de ecuatii liniare
Multe din problemele economice, respectiv din aplicaţiile matematicii ı̂n alte domenii se repre-
zintă prin intermediul unor sisteme de ecuaţii liniare.
O ecuaţie liniară este aceea care conţine una sau mai multe necunoscute, toate fiind la puterea
I.

[Inapoi la Cuprins] 8
Forma generală a unui sistem de ecuaţii liniare este:



 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1

 a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn = b2






 ...

 am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn = bm

unde ai j sunt coeficienţi reali, aij ∈ R, , i = 1, m, j = 1, n, bi ∈ R, i = 1, m sunt termeni liberi iar xj


sunt necunoscutele, j = 1, n.
Problema este de a determina necunoscutele xj astfel ı̂ncât să fie verificate toate ecuaţiile siste-
mului.

Transformări elementare ı̂n matrici. Dacă A este matricea coeficienţilor, b coloana termenilor li-
beri şi x coloana necunoscutelor atunci sistemul se poate scrie sub forma unei ecuaţii matriceale

A · x = b.
Pentru a introduce transformarea vom considera matricea A reprezentată ı̂ntr-o formă ı̂n care se
evidenţiază liniile sale  
 L1 
 
 L 
 2 
A =  .  , Li = (ai1 , ai2 , . . . , ain ) .
 .. 
 
Lm
 

Principalele două tipuri de transformări elementare sunt:


t1 ) ı̂nmulţirea unei linii cu o constantă λ nenulă: λ, Li : λ Li → Li ;
t2 ) adunarea la elementele unei linii a elementelor corespunzătoare unei alte linii: Li , Lk :
Li + Lk → Li .

Regula dreptunghiului. Reprezintă un algoritm de reducere a coloanelor unei matrici pentru a


obţine o formă simplificată, echivalentă a acesteia. O coloană este redusă dacă are toate elementele
egale cu 0, mai puţin unul egal cu 1. Elementul pe a cărui poziţie va ramâne valoarea 1 se numeşte
element pivot. Regula dreptunghiului implementează o succesiune de transformări liniare pe linii.
Regula dreptunghiului se aplică după cum urmează:
1. Se alege un element pivot diferit de zero. Acesta se marchează prin ı̂ncercuire. Fie (i, j) poziţia
acestuia.

2. Elementele de pe coloana pivotului vor deveni 0.

3. Elementele de pe linia pivotului se ı̂mpart la elementul pivot.

4. Restul elementelor matricii se calculează după regula dreptunghiului, adică:


aij alk − alj aik
alk ←
aij

[Inapoi la Cuprins] 9
Figura 1.1: Regula dreptunghiului

unde alj si aik reprezintă ’colţurile’ dreptunghiului format din elementul pivot aij şi elementul
de calculat alk după cum se vede ı̂n figura de mai jos.

Observaţie 1 Dacă pe linia pivotului avem elemente egale cu 0 atunci coloana respectivă se poate copia;
Dacă pe coloana pivotului avem elemente de 0 atunci putem copia linia respectivă.

Metoda eliminării complete pentru rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare. Are la bază faptul
că soluţiile unui sistem de ecuaţii liniare nu se schimbă dacă o ecuaţie a sistemului este ı̂nlocuită
cu ecuaţia obţinută prin ı̂nmulţirea acelei ecuaţii cu o constantă nenulă sau cu ecuaţia obţinută prin
adunarea ei membru cu membru la o altă ecuaţie a sistemului.
Este evident că acestor transformări care nu schimbă soluţiile sistemului le corespund trans-
formări elementare pe linii ı̂n matricea extinsă a sistemului respectiv.
Fie sistemul de ecuaţii liniare



 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1

 a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn = b2






 ...

 a x + a x + ... + a x = b
m1 1 m2 2 mn n m

a cărui matrice extinsă este  


 a11 . . . a1n b1 
 
 a . . . a2n b2 
Ae =  21 
 . . . ... ... ...


 
am1 . . . amn bm
Să presupunem că numerotarea necunoscutelor şi ordinea ı̂n care sunt scrise ecuaţiile sunt aşa ı̂ncât
prin efectuarea unor transformări elementare pe linii ı̂n Ae să ajungem la matricea
 
 1 . . . 0 α1,r+1 . . . α1n β1 
 
 . . . . . ... ... ... . 
 
 0 . . . 1 α . . . αrn βr 
0 r,r+1
Ae =   
 0 . . . 0 0 . . . 0 β r+1



 . . . . . . ... . . 


0 ... 0 0 ... 0 βm
 

[Inapoi la Cuprins] 10
care este matricea extinsă a sistemului



 x1 + α1,r+1 xr+1 + . . . +α1n xn = β1




 . . . . . .

 xr + αr,r+1 xr+1 + . . . +αrn xn = βr


(2)  


 . . . . 0 = βr+1




 . . . . . .

 . . . . 0 = βm

Transformările elementare pe linii care duc de la matricea Ae la matricea A0e corespund trecerii de
la sistemul (1) la sistemul (2) prin transformări ce nu schimbă soluţiile sistemului. Deci soluţiile
sistemului (2) sunt soluţiile sistemului (1) .
Rezultă astfel că:
(i) dacă cel puţin unul dintre numerele βr+1 , . . . , βm este diferit de zero atunci sistemul de ecuaţii
(1) este incompatibil şi
(ii) dacă βr+1 = . . . = βm = 0 atunci soluţia generală a sistemului (1) este:
 


 x1 = β1 − α1,r+1 xr+1 + . . . + α1n xn




 ... ... ... ...
 
 xr

 = βr − αr,r+1 xr+1 + . . . + αrn xn
(3) 


 xr+1 ∈ R




 ... ... ... ...

 x
n ∈ R

Din cele de mai sus rezultă următorul procedeu practic de rezolvare a oricărui sistem de ecuaţii
liniare, procedeu care poartă numele de metoda eliminării complete:
A. Se asociază sistemului dat un tabel (de fapt matricea extinsă a sistemului) care are pe prima co-
loană termenii liberi ai ecuaţiilor sistemului şi ı̂n continuare coeficienţii necunoscutelor x1 , . . . , xn
din ecuaţiile sistemului. (Cum se va vedea, scrierea la ı̂nceput a coloanei termenilor liberi este
mai convenabilă pentru utilizarea acestei metode ı̂n algoritmul de rezolvare a problemelor de
programare liniară.)
B. În tabelul astfel obţinut se efectuează, ı̂n paşi succesivi, transformări elementare pe linii (cu
regula dreptunghiului) alegând la fiecare pas pivotul dintr-o linie din care n-a fost ales pivot la
un pas anterior (ı̂n caz contrar zerourile ,,constituite” la acel pas anterior s-ar ,,distruge” şi nu
s-ar progresa ı̂n rezolvare),
C. Transformările de la B. continuă până când nu mai poate fi ales un nou pivot. Atunci când nu
mai poate fi ales un nou pivot este posibil unul şi numai unul din următoarele cazuri:
(a) au fost aleşi pivoţi din toate liniile tabelului,
(b) există linii din care nu s-a putut alege pivot (deci linii care pe coloanele coeficienţilor necu-
noscutelor conţin numai zerouri) şi toate aceste linii au pe coloana termenilor liberi zerouri,

[Inapoi la Cuprins] 11
(c) există linii din care nu s-a putut alege pivot şi cel puţin una are pe coloana termenilor liberi
un element diferit de zero.

Este clar (vezi forma (3) a soluţiei generale) că ecuaţiile ce corespund liniilor din care au fost aleşi
pivoţii sunt ecuaţiile principale, iar necunoscutele ce corespund coloanelor din care au fost aleşi
pivoţii sunt necunoscutele principale ale rezolvării respective a sistemului.
În cazul a) sistemul este compatibil, el neavând ecuaţii secundare.
În cazul b) sistemul este compatibil deoarece toate ecuaţiile secundare au forma 0 = 0,
În cazul c) sistemul este incompatibil deoarece una din ecuaţiile secundare are forma 0 = β, unde
β , 0.
Un sistem compatibil este compatibil determinat dacă nu are necunoscute secundare si este com-
patibil simplu (dublu, triplu, . . . ) nedeterminat dacă are una (două, trei, . . . ) necunoscute secundare.
Pentru a scrie uşor soluţia generală (ı̂n cazul in care sistemul este compatibil) este convenabil ca
după alegerea fiecărui pivot să fie scrisă ı̂n stânga liniei de unde a fost ales pivotul, necunoscuta din
coloana coeficienţilor căreia a fost ales acel pivot.
Atunci soluţia se poate scrie astfel: fiecare necunoscută principală (scrisă ı̂n stânga tabelului)
este egală cu elementul din coloana termenilor liberi a liniei acelor necunoscute minus combinaţia
liniară a necunoscutelor secundare (dacă asemenea necunoscute secundare există, deci dacă sistemul
conţine şi necunoscute care nu ajung să fie scrise ı̂n stânga tabelului) cu coeficienţi egali cu elemen-
tele situate ı̂n linia acelei necunoscute principale pe coloanele respectivelor necunoscute secundare
(vezi (3))

Exemplul 1 Să se rezolve sistemul






 x1 + 2x2 − x3 + x4 = 2
x1 − x2 + 5x3 − 2x4 = 8




 2x1 + x2 + 4x3 − x4 = 10

Rezolvare: Rezolvarea acestui sistem cu metoda eliminării complete este:

b x1 x2 x3 x4
2 1 2 −1 1
8 1 −1 5 −2
10 2 1 4 −1
→ x1 2 1 2 −1 1
6 0 −3 6 −3
6 0 −3 6 −3
x1 6 1 0 3 −1
→ x2 −2 0 1 −2 1
0 0 0 0 0

Din ultimul tabel obţinut se constată că din linia din care nu poate fi ales pivot (linia a treia) are pe
coloana termenilor liberi zero (ne aflăm ı̂n cazul b)) deci sistemul este compatibil. Necunoscutele

[Inapoi la Cuprins] 12
principale ale rezolvării date aici sunt x1 şi x2 deci necunoscutele x3 şi x4 vor fi secundare. Astfel
sistemul este compatibil dublu nedeterminat. Soluţia generală este:



 x1 = 6 − 3x3 + x4

 x2 = −2 + 2x3 − x4






 x3 ∈ R

 x ∈ R
4

Soluţii admisibile de bază. Din mulţimea tuturor soluţiilor unui sistem de ecuaţii liniare se poate
extrage o submulţime de soluţii care are o calitate specială, şi anume fiecare soluţie are necunoscutele
secundare cu valoarea egală cu 0, iar necunoscutele principale cu valorile mai mari sau egale cu 0.
Aceste soluţii se numesc soluţii admisibile de bază.
La o astfel de soluţie admisibilă de bază se poate ajunge utilizând metoda eliminării complete la
care alegerea pivotului se face cu respectarea unor condiţii.
Să presupunem că sistemul considerat are m necunoscute principale, iar restul n − m sunt necu-
noscutele secundare. Presupunem şi că primele m necunoscute sunt cele principale. Asta revine la a
spune că trebuie asociat sistemului un tabel care, după utilizarea transformărilor elementare (regula
dreptunghiului), are următoarea formă:

b x1 x2 . . . xm xm+1 . . . xn
β1 1 0 ... 0 α1,m+1 . . . α1,n
β2 0 1 . . . 0 α2,m+1 . . . α2,n
... ... ... ... ... ... ... ...
βm 0 0 . . . 1 αm,m+1 . . . αm,n
Din tabel se observă că prima soluţie admisibilă de bază este:
 
 β1 
 

 β2 

 .. 

 . 

X1 =  βm  , βi ≥ 0, i = 1, m
 
 

 0 

 .. 

 . 

0
 

În continuare, cu ajutorul unor transformări elementare convenabile, vrem să trecem de la această
soluţie admisibilă de bază la o altă soluţie admisibilă de bază. Considerăm că elementul pivot este

[Inapoi la Cuprins] 13
α1 ,m+1 ; aplicând regula dreptunghiului obţinem urmatorul tabel:

b x1 x2 . . . xm xm+1 . . . xn
β1 1 α1,n
α1,m+1 α1,m+1 0 ... 0 1 ... α1,m+1
α
β20 − α2,m+1
1,m+1
1 ... 0 0 ... 0
α2,n

0 α 0
βm − αm,m+1
1,m+1
0 ... 1 0 ... αm,n

unde
β1
β20 = β2 − ·α 2,m+1 ,
α1,m+1
0 β1
βm = βm − ·α ,
α1,m+1 m,m+1
0 α1,n
α2,n = α2,n − ·α ,
α1,m+1 2,m+1
iar α1,n
0
αm,n = αm,n − ·α .
α1,m+1 m,m+1
Prima condiţie asupra pivotului este:

α1 ,m+1 , 0 .

Acum necunoscutele principale sunt cele care au coloanele cu 0 şi anume x2 , x3 . . . , xm+1 , celelalte
fiind necunoscute secundare. Noua soluţie admisibilă de bază este:
 
 0 
 β1 
 β2 − α α 2, m+1 
 1,m+1 
 .. 

 . 

 β − β1 · α 
 m α1,m+1 m,m+1 
X2 =  β1 
 
 α1,m+1 
 

 0 

 .. 

 . 

0
 

Soluţia X2 este soluţie admisibilă de bază dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:


β1 β1 β1
≥ 0, β2 − α2, m+1 ≥ 0, . . . , βm − ·α ≥0
α1 ,m+1 α1,m+1 α1,m+1 m,m+1
Din prima inegalitate rezultă că α1 ,m+1 > 0, deci pivotul trebuie să fie pozitiv.
Dacă α2 ,m+1 ≤ 0 a doua condiţie este automat ı̂ndeplinită iar dacă

α2 ,m+1 > 0

[Inapoi la Cuprins] 14
trebuie ca
β2 β1
≥ .
α2 ,m+1 α1 ,m+1
În mod analog tragem concluzia că dacă αm ,m+1 > 0 trebuie ca
βm β1
≥ .
αm ,m+1 α1 ,m+1
Din inegalităţile de mai sus deducem cea de a doua condiţie esenţială pentru pivot: raportul dintre
termenul liber β 1 şi pivotul α1,m+1 este cel mai mic dintre toate rapoartele care se obţin ı̂mpărţind
β1
termenii liberi la elementele pozitive corespunzătoare din coloana pivotului, adică α1 ,m+1 este cel
βi
mai mic dintre rapoartele αi ,m+1 , cu
αi ,m+1 > 0.

Exemplul 2 Să se determine o soluţie admisibilă de bază pentru următorul sistem de ecuaţii liniare:
(
2x1 + x2 + x3 − x4 = 3
x1 − x2 + x3 + x4 = 4

b x1 x2 x3 x4 Rapoarte
3 2 1 1 −1 3/2 ←
4 1 −1 1 1 4/1
→ x1 3/2 1 1/2 1/2 −1/2 -
5/2 0 −3/2 1/2 3/2 5/2 ←
x1 7/3 1 0 4/3 0
→ x4 5/3 0 −1 1/3 1
In prima etapă s-a dorit alegerea pivotului de pe prima coloană, aşa că s-au construit rapoartele ı̂ntre
termenii liberi si elementele acesteia: 3/2 si 4/1, din care se alege cel mai mic, 3/2, şi ı̂n consecinţă
pivotul este 2. Astfel x1 devine necunoscută principală. În continuare alegem element pivot de pe
coloana lui x4 . În final se citeşte soluţia: x1 = 7/3, x2 = 0, x3 = 0 şi x4 = 5/3 ţinând cont că necunos-
cutele principale iau valorile corespunzătoare de pe coloana termenilor liberi iar cele secundare au
valoarea 0.
Observaţie 1 Un sistem compatibil nedeterminat poate avea mai multe sotuţii admisibile de bază. Pentru
a determina şi altele se poate continua calculul alegând element pivot de pe una din coloanele corespunză
toare necunoscutelor secundare. În exemplul anterior putem continua astfel:

x1 7/3 1 0 4/3 0 7/4 ←


→ x4 5/3 0 −1 1/3 1 5/1
→ x3 7/4 3/4 0 1 0
x4 13/12 −1/4 −1 0 1

Noua soluţie admisibilă de bază este: x1 = 0 (secundară), x2 = 0 (secundară), x3 = 7/4 şi x4 = 13/12 fiind
necunoscutele principale.

[Inapoi la Cuprins] 15
1.3 UNITATEA 3. Programare liniara
Formularea problemei canonice In cadrul domeniului economic sunt adesea ı̂ntâlnite probleme
care ı̂n formulare matematică sunt nişte probleme de programare liniară.
O firmă intenţionează să producă n tipuri de produse ştiind că poate să utilizeze m tipuri de
resurse. Se cunosc elementele: cantitatile disponibile din fiecare resursă pe o perioadă precizată (bi
cantitatea din resursa Ri , i = 1, m), beneficiile unitare nete pentru fiecare produs (cj pentru valorifi-
carea unei bucăţi din Pj , j = 1, n), coeficienţii tehnologici aij - care reprezinta cantitatea din resursa
Ri ce se foloseşte pentru o unitate din produsul Pj , i = 1, m, j = 1, n.
Se cere să se determine cantitatile ce urmează a fi realizata din fiecare produs xj =?, j = 1, n, astfel
ı̂ncât să se obtina beneficiul total maxim.
Modelul matematic acestei probleme este:
xj =?, j = 1, n astfel ı̂ncât
  



 a x
11 1
+ ...a 1n nx = b 1








............................... sistem de restrictii  solutie admisibila
  


 

 
 am x1 + ... + amn xn = bm 
  

 de baza.
1 


xj ≥ 0, j = 1, condiţii de nenegativitate 
f = c1 x1 + ... + cn xn → maximă (funcţia scop, de eficienţă).

Problema canonică de programare liniară, ı̂n scriere matricială se prezintă astfel:


Se caută coloana necunoscutelor X astfel ı̂ncât

AX = b,
X ≥ 0,
f = C X → max

Rezolvarea problemei canonice Pentru rezolvarea problemei de programare liniara vom utilita
rezultatele obţinute până acum in legatura cu soluţiile admisibile de bază. Cele două solutii sunt:
 
 0 
β1
   
 β1   β2 − α
 α m+1

1,m+1 2,
   
 β 
 2 

 .
..


 .. 
   
 βm − α β1 · αm,m+1 
 
 
X1 =  βm  X2 =  1,m+1
β1


  
 0  α1,m+1
 
   
0

 .. 
   

   .
.

0 .
 
 
 
0
β1
n β o
i
α1 ,m+1 > 0 α1 ,m+1 = min αi ,m+1 ,cu αi ,m+1 > 0.
Calculăm pentru cele 2 soluţii X1 , X2 valorile funcţiei şi comparăm aceste valori. Avem

[Inapoi la Cuprins] 16
f (X1 ) = c1 β1 + c2 β2 + ... + cm βm , si
! !
β1 β1
f (X2 ) = c2 β2 − α , + ... + cm βm − α , +
α1 ,m+1 2 m+1 α1 ,m+1 m m+1
β1
+cm+1 ,
α1 ,m+1
β1
f (X2 ) = c2 β2 + ... + cm βm + cm+1 −
α1 ,m+1
β1
− (c α , +... + cm αm ,m+1 ).
α1 ,m+1 2 2 m+1
β1
f (X2 ) = f (X1 ) − c1 β1 + [c − (c2 α2 ,m+1 +... + cm αm ,m+1 )]
α1 ,m+1 m+1
not. fm+1
  
 z {
β1   }|
f (X2 ) = f (x1 ) + c − c α ,
 +c α , +... + cm αm ,m+1  .
α1 ,m+1  m+1  1 1 m+1 2 2 m+1 

Notăm fm+1 = c1 α1 ,m+1 +c2 α2 ,m+1 +... + cm αm ,m+1 . Atunci


β1
f (X2 ) = f (X1 ) + (c −f )
α1 ,m+1 m+1 m+1
In aceasta relatie cm+1 este coeficientul lui xm+1 care este necunoscuta principala din X2 . Se vede
din ultima relaţie că soluţia X2 este mai bună decât X1 dacă
β1
(c −f )>0
α1 ,m+1 m+1 m+1
β 1
Deoarece α1 ,m+1 ≥ 0, pentru ca relaţia de mai sus să aibă loc trebuie ca (cm+1 − fm+1 ) > 0, adică
cm+1 > fm+1 .În concluzie imbunătăţirea este posibilă numai atunci când diferenţa (cm+1 − fm+1 ) > 0.Ca
atare condiţiile de optimalitate sunt
cj − fj ≤ 0, ∀j = 1, n.
Tinand cont de toate cele spuse mai sus, putem enunta etapele algoritmului simplex:
Etapa 1. Se determina o solutie admisibila de baza.
Etapa 2. Se verifica optimalitatea solutiei. (Daca solutia este optima se trece la etapa 5, daca nu
este optima se trece la etapa 3.)
Etapa 3. Se imbunatateste solutia (alegand o noua necunoscuta principala, aceea pentru care nu
a fost indeplinita conditia de optimalitate).
Etapa 4. Se repeta etapele 2 si 3 (pana cand toate conditiile de optimalitate sunt indeplinite).
Etapa 5. Se scrie solutia optima (necunoscutele principale au valorile corespunzatoare din co-
loana termenilor liberi, necunoscutele secundare au toate valoarea egala cu zero, iar valoarea optima
a functiei scop se extrage din tabel).

[Inapoi la Cuprins] 17
1.4 UNITATEA 4. Problema de repartitie (de transport)
Formularea problemei O problemă de programare liniară de o structură specială este problema
de repartiţie. La o astfel de problemă se evidenţiază grupul de restricţii care se ı̂mparte ı̂n două,
condiţiile de negativitate şi funcţia scop care de obicei trebuie minimizată.
Pentru comoditate vom scrie necunoscutele cu doi indici ı̂n scopul evidenţierii celor două tipuri
de parteneri. Ilustrăm modelul matematic al unei probleme de repartiţie sub forma unei probleme
de transport.

Formularea economică. La m furnizori (producători) se află un tip de produs care va fi solicitat de


către n beneficiari (consumatori).
Se cunosc:
-cantităţile disponibile existente la fiecare furnizor, astfel dacă furnizorul este Fi , notăm cu
ai , i = 1, m cantitatea disponibilă la furnizorul Fi ;
-cantitatea solicitată de fiecare beneficiar Bj , atunci bj este cantitatea solicitată, j = 1, n;
-costurile unitare de transport de la fiecare furnizor la fiecare beneficiar cij de la Fi la Bj .
 
Se cer: cantităţile xij ce urmează a fi transportate de la fiecare furnizor la fiecare beneficiar
astfel ı̂ncât:
-toată cantitatea disponibilă să fie transportată;
-toată cantitatea solicitată de fiecare beneficiar să fie primită;
-costul total al transportului să fie minim.
Modelul matematic al acestei probleme se va obţine prin evidenţierea tuturor cerinţelor for-
mulate economic prin relaţii matematice. Avem de determinat nişte necunoscute care să satisfacă
restricţiile iar funcţia scop să aibă valoarea minimă.
Observatie. In problema economică formulată nu au fost evidenţiate din anumite motive şi alte
aspecte referitoare la problema de transport, cum ar fi costurile de achiziţie.
Căutăm necunoscutele: xij =?, i = 1, m, j = 1, n astfel ı̂ncât
Pn
xij = ai i = 1, m - toată cantitatea de la Fi să fie transportată
j=1
Pm
xij = bj j = 1, n - toată cantitatea solicitată de Bj să fie primită
i=1
xij ≥ 0 i = 1, m, j = 1, n - condiţii de nenegativitate.
m Pn
f0=
P
cij xij să fie minimă → min.
i=1 j=1
Observatie. La modelul formulat se mai alătură de obicei aşa zisa condiţie de echilibrare:
m
X n
X
ai = bj
i=1 j=1

care arată că totalul cantităţilor disponibile coincide cu totalul cantităţilor necesare solicitate.
Dacă problema nu este echilibrată atunci ea se poate echilibra prin considerarea unui furnizor
fictiv ı̂n primul caz sau a unui beneficiar fictiv ı̂n al doilea caz astfel ı̂ncât problema să devină echi-
librată.

[Inapoi la Cuprins] 18
În continuare ne vom ocupa doar de cazul problemei echilibrate.
Pentru rezolvarea problemei enunţate se va enunţa un algoritm numit algoritmul distributiv,
etapele căruia se parcurg comod prin considerarea unui tabel asociat problemei de transport. In ta-
belul cu două intrări se evidenţiază pe linie datele referitoare la furnizori şi pe coloane se evidenţiază
datele referitoare la beneficiari.
La intersecţia unei linii Fi cu coloana Bj apare ı̂n tabel ceea ce se numeşte ,,căsuţa cu 4 camere”
ı̂n fiecare cameră urmând a fi ı̂nregistrat un anumit element.

Bj
cij ui + vj
Fi
± xij
Exemplu. La doi furnizori se află acelaşi tip de produs ı̂n cantitate 80 buc. la primul (F1 ) şi 140
buc. la al doilea (F2 ). Trei beneficiari solicită acest produs ı̂n cantităţile 60, 90, 70 bucati. Problema
este echilibrată. In plus costurile unitare de transport sunt prezentate mai jos:
!
2 3 5
C=
4 1 2

Să se determine cantităţile ce vor fi transportate de la fiecare furnizor la beneficiari astfel ı̂ncât
cerinţele să fie ı̂ndeplinite.
Modelul matematic:

Exemplul 1 xij =? , i = 1, 2, j = 1, 3 astfel ı̂ncât


(
x11 + x12 + x13 = 80
x21 + x22 + x23 = 140




 x11 + x21 = 60
x12 + x22 = 90




x13 + x23 = 70


xij ≥ 0 i = 1, 2, j = 1, 3
f = 2 x11 + 3 x12 + 5x13 + 4x21 + x22 + 2x23 → min

Tabelul asociat acestei probleme:

BF B1 B2 B3 Cant
2 3 5
Fi 80
x11 x12 x13
14 1 2
F2 140
x21 x22 x23
Cant 60 90 70 220220

Rezolvarea problemei de transport Modelul matematic al problemei de transport xij =? , i = 1, m,


j = 1, n (m - furnizori, n - beneficiari) astfel ı̂ncât:

[Inapoi la Cuprins] 19
n
P
xij = ai i = 1, m
j=1
Pm
xij = bj j = 1, n
i=1
xij ≥ 0 i = 1, m, j = 1, n
m P
P n
f = cij xij → min.
i=1 j=1
cu condiţia de echilibru:
m
X n
X
ai = bj
i=1 j=1

Examinând modelul matematic rezultă că avem mn necunoscute şi m+n ecuaţii. Vom avea m+n−1
ecuaţii principale (din cauza condiţiilor de echilibru rezultă că o ecuaţie e secundară)
Din cele m n necunoscute numai m + n − 1 vor fi necunoscute principale, toate celelalte fiind
necunoscute secundare.
Cum determinăm care sunt necunoscutele principale?
Utilizăm ı̂n continuare o metodă de a găsi necunoscutele principale (m + n − 1 ) prin asocierea
la problema de transport a tabelului cu două intrări. Pe linii vom preciza toate datele referitoare
la furnizori iar pe coloane vom trece toate elementele ce corespund beneficiarilor. La interecţtia
liniei de indice i vom trece datele despre Fi (furnizorii Fi ) iar pe coloane cu indice j datele despre
beneficiarul Bj . La intersecţia (i, j) vom avea ı̂n tabel o aşa zisă ,,căsuţă cu 4 camere”

cij ui + vj
± xij
Avem 2 3 = 6 - necunoscute; 2 + 3 = 5 - restricţii; 2 + 3 − 1 = 4 - necunoscute principale.
Algoritmul distributiv pentru rezolvarea problemelor de transport
este similar cu algoritmul simplex, etapele fiind ca formulare teoretică identice, diferind doar ı̂n
modul lor concret de parcurgere.
Algoritmul distributiv:
Etapa 1. Se determină o soluţie iniţială de bază.
Etapa 2. Se verifică optimalitatea soluţiei.
Etapa 3. Se ı̂mbunătăţeşte soluţia.
Etapa 4. Se repetă etapele 2;3 până când toate condiţiile de optimalitate vor fi ı̂ndeplinite.
Etapa 5. Se scrie soluţia optimă şi se calculează valoarea minimă a lui f .
Metodă de determinare a unei soluţii iniţiale de bază
(Metoda Nord-Vest) Atribuim valori necunoscutelor problemei ı̂n ordinea N-V din tabelul asociat
problemei de transport sau ı̂n subtabelele rămase. Incepem cu x11 = min {a1 , b1 } = 60.In acest caz
x21 trebuie să ia valoarea 0, devenind necunoscută secundară. Continuăm completarea tabelului
cu colţul NV rămas liber, adică x12 = min {a1 − b1 , b2 } = 20 (scădem din valoarea lui a1 pe x11 -se
consideră că furnizorul F1 trimite către beneficiarul B1 60 de bucăţi, rămânând ı̂n stoc doar cu 20).
Raţionamentul continuă ı̂n acelaşi mod.
Ilustrăm ı̂n tabelul de soluţii calculele şi raţionamentele precizate mai sus.

[Inapoi la Cuprins] 20
v1 = 2 v2 = 3 v3 = 4
2 2 3 3 5 4
u1 = 0 80 20 0
60 20 ·
4 0 1 1 2 2
u2 = −2 140 70 0
· 70 70
60 90 70
0 70 0
0

Convenim ca ı̂n tabelul de soluţii necunoscutele secundare să le ı̂nscriem cu punct (valorile lor
sunt zero). Căsuţele ocupate sunt căsuţele ce corespund necunoscutelor principale (acelea la care am
ı̂nscris valorile). Celelalte căsuţe (cu ·) care corespund necunoscutelor secundare se numesc căsuţe
libere.
Pentru Etapa 2, verificarea optimalităţii se face cu ajutorul unor necunoscute ,,duale”:
ui → care corespund furnizorilor
vj → care corespund beneficiarilor
Aceste necunoscute sunt soluţii ale sistemului de ecuaţii

ui + vj = cij , unde indicii i si j sunt ai necunoscutelor principale (căsuţe ocupate).


Condiţia de optimalitate: trebuie sa aiba loc inegalitatile

cij ≥ ui + vj , unde indicii i si j sunt ai necunoscutelor secundare (căsuţele libere).


Dacă toate condiţiile de optimalitate vor fi ı̂ndeplinite atunci de la etapa a 2-a a algoritmului
distributiv se trece la etapa a 5-a .
Dacă ı̂nsă cel puţin o condiţie de optimalitate nu este ı̂ndeplinită atunci se va trece la etapa a 3-a
(de ı̂mbunătăţire).
La exemplul nostru avem următorul sistem:



 u 1 + v1 = 2

 u 1 + v2 = 3


 4 necunoscute principale =⇒ 4 ecuaţii; 5 necunoscute



 u 2 + v2 = 1

 u +v = 2
2 3
In cazul general sistemul ui + vj = cij , are m + n − 1 ecuaţii (câte necunoscute principale avem) cu
m + n necunoscute. Avem o necunoscută duală secundară căreia ı̂i putem da orice valoare. Pentru
comoditate i se dă valoarea zero şi astfel se va putea rezolva sistemul obţinându-se o soluţie.
In exemplul nostru presupunem u1 = 0 =⇒ v1 = 2, v2 = 3, u2 = −2, v3 = 4.
Calculul pentru obţinerea acestor valori ale necunoscutelor duale se poate face pe tabel.
Se testează optimalitatea soluţiei găsite. Pentru aceasta vom calcula sumele ui + vj ı̂n căsuţele
libere. 
cij ≥ ui + vj , xij necunoscute secundare  


)
5≥4 =⇒ sunt ı̂ndeplinite condiţiile de optimalitate astfel




4≥0

[Inapoi la Cuprins] 21
ı̂ncât se va trece direct la la etapa a 5-a.
Scriem soluţia optimă:
!
60 20 0
xopt =
0 70 70

fmin = 120 + 60 + 70 + 140 = 390(costul total minim al transportului).


Etapa 3. Dacă cel puţin o condiţie de optimalitate nu este ı̂ndeplinită ci0 j0 < ui0 + vj0 ı̂nseamnă
că soluţia nu este optimă şi ea trebuie ı̂mbunătăţită ı̂n sensul că necunocuta secundară xi0 j0 (care are
valoarea zero), trebuie să devină necunoscută principală. Aceasta se realizează prin adunarea la zero
a unei cantităţi α unde α se determină astfel ı̂ncât toate ecuaţiile care au necunoscuta xi0 j0 să rămână
satisfăcute, xi0 j0 = 0 + α.
Deci dacă se adună α ı̂ntr-un loc atunci α trebuie să se scadă din alt loc.Sigur scăderile se vor
putea face doar de la necunoscutele care au valori pozitive (sunt necunoscute principale). De fapt
acestor operaţii de adunare / scădere se vor face ı̂ntr-un aşa zis ,,ciclu de căsuţe” format dintr-o suc-
cesiune de căsuţe, prima de la care se pleacă fiind căsuţă liberă, toate celelalte fiind căsuţe ocupate.
În acest mod se obţine o nouă soluţie care este mai bună decât vechea soluţie, adică valoarea funcţiei
pentru noua soluţie este mai mică decât valoarea funcţiei pentru soluţia anterioară.
Exemplu. Să se rezolve problema de transport dată prin tabelul:

v1 = 1 v2 = 5 v3 = 10
4 4 2 8 3 13
u1 = 3 100
100 · ·
1 1 5 5 2 10
u2 = 0 300 250
50 − 250 + ·
3 −2 2 2 7 7
u3 = −3 200
· + 0 − 200
150 250 200
50 0
0
atenţie la xij = x32 = 0, necunoscuta principală. Trebuie să fie m + n − 1 - necunoscute principale.
Am gasit o solutie initiala. Avem

f1 = 400 + 50 + 1250 + 1400 = 3100

Etapa 2. Verificam optimalitatea (efectuand calculele direct pe tabel). Deoarece 2 ≥ 10 este fals,
solutia nu este optima, deci trebuie facuta imbunatatirea (etapa a 3-a), adica acel zero (punctul din
căsuţa liberă) trebuie modificat. Pentru aceasta vom adauga (” + ”). si vom scadea (−) un total de 200
care este minimul din casutele notate cu −. (Plec de la căsuţa liberă merg pe linii / coloane ţinând
seama că dacă adun ceva pe o coloană trebuie să scad din altă parte).
α =? (dar nu pot scădea mai mult decât 200 → ....se ia minim de la căsuţele notate cu ” − ” pentru
a nu face ca unele valori să devină negative) =⇒ ..sol. =⇒ α = 200 =⇒ verificăm optimalitatea
Obtinem o noua solutie. Etapa a 4-a consta in repetarea etapelor 2 si 3. Astfel avem:

[Inapoi la Cuprins] 22
v1 = 4 v2 = 8 v3 = 5
4 4 2 8 3 5
u1 = 0
− 100 · 0 ·
1 1 5 5 2 2
u2 = −3
+ 50 - 50 200
3 −2 2 2 7 −1
u3 = −6
· 200 ·
Deoarece 2 > 8este fals, solutia imbunatatita nu este optima, iar f2 = 1500. Continuam succesiv
(conform cu etapa a 4-a) si obţinem următoarele tabele :
α = 50
v1 = 4 v2 = 2 v3 = 5
4 4 2 2 3 5
u1 = 0
− 50 50 + ·
1 1 5 −1 2 2
u2 = −3
+ 100 · − 200
3 4 2 2 7 5
u3 = 0
· 200 ·
α = 50
v1 = 0 v2 = 0 v3 = 1
4 2 2 2 3 3
u1 = 2
· 50 50
1 1 5 1 2 2
u2 = 1
150 · 150
3 2 2 2 7 3
u3 = 2
· 200 ·
Solutia este optima si trecem deci la Etapa 5.
 
 0 50 50 
 
Xopt =  150 0 150 
 
0 200 0
fmin = 100 + 150 + 150 + 300 + 400 = 1100 u.m

1.5 Probleme rezolvate


Problema 1. Folosind metoda eliminarii complete sa se rezolve urmatorul sistem de ecuatii:

 2x1 +x2 +3x3 = −2



x1 −x2 + x3 = −2 .




 −x1 + x3 = −1

[Inapoi la Cuprins] 23
Rezolvare. Vom reduce pe rand coloanele matricii asociate sistemului alegand elementele pivot
numere pozitive intotdeauna de pe o linie sau coloane de pe care nu au mai fost alese alte elemente
pivot. Vom aseza matricea sistemului intr-un tabel in felul urmator:

b x1 x2 x2 Transformarea:
I. −2 2 1 3
−2 1 −1 1 L1 + L2 → L2
−1 −1 0 1
II. −2 2 1 3 (−3)L3 + L1 → L1
−4 3 0 4 (−4)L3 + L2 → L2
−1 −1 0 1 ..
1
III. 1 5 1 0 7 L2→ L2
0 7 0 0 (−5)L2 + L1 → L1
−1 −1 0 1 L2 + L3 → L3
IV. 1 0 1 0
0 1 0 0
−1 0 0 1
Prin transformarile elementare efectuate am obtinut o matrice echivalenta cu matricea sistemului,
de forma:  
 0 1 0 1 
0
 
Ā ∼ Ā =  1 0 0 0 
 
0 0 1 −1
Din aceasta matrice ne este usor sa citim solutia (unica, sistemul este compatibil determinat):




 x1 = 0
x2 = 1 .




 x3 = −1

Problema 2. Sa se rezolve urmatorul sistem de ecuatii:


(
2x1 + x2 − x3 = 0
.
x1 − x2 + 4x3 = 3
Rezolvare. Vom folosi metoda eliminarii complete:

b x1 x2 x3
I. 0 2 1 −1
3 1 −1 4
II. 0 2 1 −1 ..
3 3 0 3
III. −2 0 1 −3
1 1 0 1

[Inapoi la Cuprins] 24
In tabelul III observam ca nu a mai ramas nici o line de pe care sa alegem element pivot. Sistemul
nostru a fost redus la un sistem echivalent de forma:
(
x2 − 3x3 = −2
x1 + x3 = 1

Sistemul este compatibil nedeterminat, x3 (a carui coloana nu a fost redusa) este necunoscuta secun-
dara iar solutia se scrie astfel: 



 x1 = −α + 1
x2 = 3α − 2 ..




 x3 = α ∈ R

Problema 3. Să se rezolve sistemul de ecuatii liniare:



 x1 − x2 + x3 = 6



2x1 + x2 − x3 = 7 ..




 x1 + x2 − x3 = 10

Rezolvare. Folosim metoda eliminarii complete:

b x1 x2 x3
I. 6 1 −1 1
7 2 1 −1
10 1 1 −1
II. 6 1 −1 1
13 3 0 0
16 2 0 0
III. −2 0 −1 1
−11 0 0 0
8 1 0 0

Dupa cum se observa in tabelul III nu mai putem alege pivot si de pe lina a 2-a deoarece toate
elementele sale sunt nule. In aceasta situatie verificam coloana termenilor liberi. Daca si acolo avem
tot zero, atunci inseamna ca ecuatia corespunzatoare liniei respective este o ecuatie secundara. Daca
insa termenul liber corespunzator nu ese nul, ca si in cazul nostru, inseamna ca avem o situatie
imposibila, ecuatia respectiva fiind de forma:

0 = −11.

Spunem ca sistemul este incompatibil.


Problema 4. Sa se rezolve sistemul:

 x1 + x2 + x3 = 2a + 1



x1 − x2 − x3 = 1 ..




 2x1 + x2 − 2x3 = 2 − 3b

[Inapoi la Cuprins] 25
a, b numere reale.
Rezolvare. Construim tabelul corespunzator sistemului:

b x1 x2 x3
I. 2a + 1 1 1 1
1 1 −1 −1
2 − 3b 2 1 −2
II. 2a + 1 1 1 1
2a + 2 2 0 0
1 − 2a − 3b 1 0 −3
III. a 0 1 1
a+1 1 0 0
−3a − 3b 0 0 −3
IV −b 0 1 0
a+1 1 0 0
a+b 0 0 1

Citim solutia din tabelul IV si avem: 





 x1 = a + 1
x2 = −b ..




 x3 = a + b

Problema 5. Sa se determine o solutie admisibila de baza pentru urmatorul sistem de ecuatii


liniare: (
2x1 + 3x2 − x3 = 9
..
x1 − x2 + x3 = 2
Rezolvare. Pentru gasirea unei solutii admisibile de baza elementul pivot trebuie ales astfel incat
sa respecte cele doua reguli: sa fie strict pozitiv si raportul intre termenul liber si pivot sa fie minimul
rapoartelor dintre termenii liberi si celalte elemente pozitive corespunzatoare de pe coloana sa.

b x1 x2 x3 Rapoarte
I. 9 2 3 −1 92 = 4. 5
2 1 −1 1 21 = 2.0
II. 5 0 5 −3 55 = 1
2 1 −1 1 -
III. 1 0 1 −3/5
3 1 0 2/5

In primul tabel (I.), pentru a alege un element pivot din prima coloana, vom construi rapoartele
dintre termenii liberi si elementele coloanei: 92 si 12 . Il alegem pe cel cu valoarea cea mai mica, adica
2
1 , deci element pivot va fi 1. In tabelul al doilea putem alege element pivot de pe coloana lui x2 sau
a lui x3 . In coloana lui x2 avem o singura varianta de algere a pivotului, deoarece avem un singur

[Inapoi la Cuprins] 26
element pozitiv pe coloana. Tabelul III ne furnizeaza o solutie admisibila de baza pe care o citim
astfel: necunoscutele secundare (corespunzatoare coloanelor nereduse) vor lua valoarea 0, iar cele
principale (corespunzatoare coloanelor reduse) se citesc de pe coloana termenilor liberi. Astfel, o
solutie de baza a sistemului va fi:




 x1 = 3
x = 1 ..

 2


 x3 = 0 - necunoscuta secundara

Problema 6. Sã se rezolve urmãtoarea problemã de programare liniarã:






 x1 + 2x2 + 2x3 − x4 = 6
x1 + x2 + 2x4 = 5





2x1 − x2 + x3 + x4 = 8




xj ≥ 0, j = 1, 4





 f = 2x1 + x2 + 5x3 + 3x4 −→ max

Rezolvare. Vom rezolva problema folosind algoritmul simplex. Vom construi un tabel similar cu
cel pentru rezolvarea sistemelor de ecuaţii, doar cã vom mai adãuga nişte linii şi nişte coloane:
- deasupra coloanelor corespunzãtoare necunoscutelor mai adãugãm o linie care sã conţinã valo-
rile coeficienţilor funcţiei f corespunzãtoare fiecãrei necunoscute.
- ı̂n stânga tabelului vom mai adãuga douã coloane, una ı̂n care vom trece necunoscutele prin-
cipale gãsite iar cealaltã ı̂n care vom scrie coeficienţii funcţiei corespunzãtori acestor necunoscute
principale.
Primul tabel va arãta ı̂n felul urmãtor:

2 1 5 3
CB B b x1 x2 x3 x4
− − 6 1 2 2 −1
− − 5 1 1 0 2
− − 8 2 −1 1 1

Pentru ı̂nceput nu vom completa coloana B a necunoscutelor principale deoarece nu avem ı̂n
matricea sistemului nici o coloanã redusã (nici o necunoscuta nu este inca principala).
Trecem acum la prima etapã a algoritmului simplex, adicã determinarea unei soluţii admisibile
de bazã. Pentru aceasta vom avea ı̂n vedere ca elementul pivot sã respecte cele douã reguli: sã fie
pozitiv iar raportul dintre termenul liber şi pivot sã fie minimul rapoartelor similare de pe coloana

[Inapoi la Cuprins] 27
respectivã:
2 1 5 3
CB B b x1 x2 x3 x4 Rapoarte:
6
− − 6 1 2 2 −1 2 =3
5
I − − 5 1 1 0 2 1 =5
− − 8 2 −1 1 1 −
3
1 x2 3 1/2 1 1 −1/2 1 =6
2
2
II − − 2 1/2 0 −1 5/2 1 =4
2
11 22
− − 11 5/2 0 2 1/2 5 = 5
2
1
1 x2 1 0 1 2 −3 2
III 2 x1 4 1 0 −2 5 −
− − 1 0 0 7 −12 1/7
5
1 x2 5/7 0 1 0 3/7 3
30
IV 2 x1 30/7 1 0 0 11/7 11
5 x3 1/7 0 0 1 −12/7
fj 10 2 1 5 −5
cj − fj − 0 0 0 8
3 x4 5/3 0 7/3 0 1
V 2 x1 5/3 0 7/3 0 1
5 x3 3 0 4 1 0
fi 70/3 2 59/3 5 3
cj − fj 0 −56/3 0 0
In tabelul IV observãm cã s-a determinat o primã soluţie admisibilã de bazã. Se trece de aceea la
etapa urmãtoare a algoritmului, adicã la verificarea optimalitãţii acestei soluţii. Pentru aceasta avem
nevoie sã calculãm diferenţele cj − fj , unde cj - coeficientul lui xj ı̂n f iar fj se calculeazã ca şi suma
produselor elementelor de pe coloana coeficienţilor bazei CB şi elementele fiecãrei coloane j, j = 1, 4.
Se observã cã ı̂n tabel vom trece o linie nouã pentru valorile lui fj şi ı̂ncã una pentru diferenţele
cj −fj . Pe linia lui fj şi coloana termenilor liberi vom obţine valoarea funcţiei f pentru soluţia testatã.
Dacã soluţia ar fi optimã atunci toate diferenţele cj − fj ar trebui sã fie negative. Se observã ı̂nsã
cã pe coloana lui x4 , c4 −f4 = 8 > 0. Trecem la urmãtoarea etapã, adicã ı̂mbunãtãţirea soluţiei de bazã
gãsite. Acest lucru se realizeazã prin reducerea coloanei pentru care avem diferenţa cj − fj pozitivã
(ı̂n cazul nostru coloana lui x4 ), alegând elementul pivot cu respectarea celor douã reguli.
In tabelul V obţinem astfel o nouã soluţie admisibilã de bazã. Calculând şi pentru aceasta
diferenţele cj −fj constatãm cã sunt toate negative sau zero, de unde deducem cã noua soluţie obţinutã
este optimã. O ,,citim” din tabelul V ţinând cont de faptul cã necunoscutele principale vor lua valo-
rile corespunzãtoare de pe coloana termenilor liberi, adicã x1 = 35 , x3 = 3 şi x4 = 53 iar cele secundare,
ı̂n cazul nostru x2 va fi zero. Soluţia optimã se scrie:
5 5
 
t
Xopt = , 0, 3,
3 3

[Inapoi la Cuprins] 28
Valoarea optimã a funcţiei apare ı̂n tabelul V pe linia lui fj şi coloana termenilor liberi:
  70
f xopt = fmax = .
3

Problema 7. Sã se rezolve problema de programare liniarã canonicã:






 −3x1 + x3 + 6x4 = 11
2x2 − x3 + 4x4 = 8





3x1 − x3 + 4x4 = 8




xj ≥ 0, j = 1, 4





f = 4x1 + 2x2 − x3 + 4x4

Rezolvare. Vom folosi algoritmul simplex:

4 2 −1 4
CB B b x1 x2 x3 x4
− − 11 −3 0 1 6 −
8
I − − 8 0 2 −1 4 2
− − 8 3 0 −1 4 −
− − 11 −3 0 1 6 −
II 2 x2 4 0 1 −1/2 2 −
− − 8 3 0 −1 4 8/3
− − 19 0 0 0 10 19/10 = 1, 9
III 2 x2 4 0 1 −1/2 2 4/2 = 2
4 x1 8/3 1 0 −1/3 4/3 8/4 = 2
4 x4 19/10 0 0 0 1
IV 2 x2 1/5 0 1 −1/2 0
4 x1 2/15 1 0 −1/3 0
128
fj 15 4 2 − 37 4
cj − fj − 0 0 4/3 0
In tabelul IV obţinem o soluţie admisibilã de bazã a cãrei optimalitate o verificãm. Observãm
ı̂nsã cã pe coloana lui x3 diferenţa c3 − f3 = 34 > 0 deci soluţia nu e optimã. Dacã ı̂nsã vrem sã o
ı̂mbunãtãţim observãm ı̂nsã cã pe coloana lui x3 nu e nici un element pozitiv care sã poatã fi ales
pivot. Ne aflãm ı̂ntr-un caz special ı̂n care funcţia de optimizat are maxim infinit.
Observaţie: Chiar dacã mai avem şi alte diferenţe pozitive pentru care coloanele corespunzãtoare
ne pot furniza un element pivot, existenţa unei singure coloane pentru care diferenţa cj −fj e pozitivã
iar elementele coloanei sunt negative implicã faptul cã maximul funcţiei e infinit.
Problema 8. Sã se rezolve problema de programare liniarã canonicã:

[Inapoi la Cuprins] 29




 x1 + 3x2 + x3 + x4 = 7
x1 + x2 + 2x3 + x4 = 7





3x1 + 2x2 + x3 =8




xj ≥ 0, j = 1, 4





 f = 5x1 + x2 + 4x3 + 2x4 −→ max

Rezolvare. Aplicam algoritmul simplex

5 1 4 2
CB B b x1 x2 x3 x4
− − 7 1 3 1 1 7/1 = 7
I − − 7 1 1 2 1 7/2 = 3, 5
− − 8 3 2 1 0 8/1 = 8
− − 7/2 1/2 5/2 0 1/2 7/5
II 4 x3 7/2 1/2 1/2 1 1/2 7/1
− − 9/2 5/2 3/2 0 −1/2 9/3
1 x2 7/5 1/5 1 0 1/5 7/1
III 4 x3 14/5 2/5 0 1 2/5 14/2 = 7
− − 12/5 11/5 0 0 −4/5 12/11
1 x2 13/11 0 1 0 3/11 13/3
IV 4 x3 26/11 0 0 1 6/11 13/3
5 x1 12/11 1 0 0 −4/11
177
fj 11 5 1 4 7/11
cj − fj − 0 0 0 15/11
1 x2 0 0 1 −1/2 0
V 2 x4 13/3 0 0 11/6 1
5 x1 8/3 1 0 2/3 0
39
fi 22 5 1 6 2
15
cj − fj 0 0 −6 0
In tabelul IV observam ca rapoartele minime necesare pentru alegerea pivotului sunt egale intre
ele. In acest caz, pentru a alege pivotul vom folosi ordonarea lexicograficã pentru a compara cele
douã linii. Pentru aceasta vom scrie cele douã linii, fiecare ı̂mpãrţitã la posibilul pivot corespunzãtor:
11 11
   
L1 = 0, , 0, 1 şi L2 = 0, 0, ,1
3 6
In ordonarea lexicograficã se comparã elementele celor douã linii 2 câte 2. Este declaratã mai
micã şi aleasã ca şi linie pivot linia pentru care apare primul element mai mic decât corespondentul
sãu de pe cealaltã linie.
In cazul nostru avem 0 = 0, 11 3 > 0 de unde rezultã cã linia a doua e mai micã ı̂n ordine lexico-
6
logicã decât prima şi deci alegem pivot pe 11 . Soluţia gasitã ı̂n tabelul V este optimã deoarece toate

[Inapoi la Cuprins] 30
diferenţele cj − fj sunt negative. Citim soluţia şi avem:
8 13
 
t
Xopt = , 0, 0,
3 3
iar

fmax = 22
Observaţie: Faptul cã am avut nevoie de ordonarea lexicograficã pentru a alege ı̂ntre 2 rapoarte
minime egale ne indicã faptul cã soluţia pe care o vom obţine este degeneratã, adicã vom avea necu-
noscute principale cu valoarea zero. Intr-adevãr, ı̂n xopt avem x2 = 0 chiar dacã x2 este necunoscutã
principalã.
Problema 9. Sã se rezolve problema de programare liniarã canonicã:




 3x1 + 2x2 + 3x3 + x4 + 2x5 = 10
− x2 + x1 + 2x3 − 6x4 + 3x5 = 5





x1 + x2 + x3 − 2x4 + 2x5 = 4




xj ≥ 0, j = 1, 5





 f = 5x1 + 4x2 + 8x3 + 2x4 + 3x5 −→ max

Rezolvare. Folosim algoritmul simplex

[Inapoi la Cuprins] 31
5 4 8 2 3
CB B b x1 x2 x3 x4 x5
− − 10 3 2 3 1 2 10/2
I − − 5 −1 1 2 −6 3 5/1
− − 4 1 1 1 −2 2 4/1
− 2 1 0 1 5 −2 2/1
II − 1 −2 0 1 −4 1 −
4 x2 4 1 1 1 −2 2 4/1
5 x1 2 1 0 1 5 −2 2/1
III − − 5 0 0 3 6 −3 5/3
4 x2 2 0 1 0 −7 4
5 x1 1/3 1 0 0 3 −1 −
IV 8 x3 5/3 0 0 1 2 −1 −
4 x2 2 0 1 0 −7 4 2/4
fj 23 5 4 8 3 3
cj − fj − 0 0 0 −1 0
5 x1 5/6 1 1/4 0 5/4 0
V 8 x3 13/6 0 1/4 1 1/4 0
3 x5 1/2 0 1/4 0 −7/4 1
fj 23 5 4 8 3 3
cj − fj 0 0 0 −1 0
Observãm cã ı̂n tabelul IV soluţia admisibilã de bazã obţinutã este soluţia optimã, deoarece toate
diferenţele cj − fj sunt negative. Putem scrie aceastã soluţie

1 5
 
t
Xopt 1= , 2, , 0, 0
3 3
iar
fmax = 23
Studiind linia cj − fj observãm cã pe coloana necunoscutei secundare x5 avem c5 − f5 = 0. Acest
lucru indicã faptul cã problema are mai multe soluţii optime pe care le putem gãsi reducând coloana
lui x5 .
Observaţie: Intodeauna când numãrul zerourilor de pe linia cj − fj , ı̂n cazul unei soluţii optime,
este mai mare decât numãrul necunoscutelor principale ı̂nseamnã cã problema poate avea mai multe
soluţii optime.
Reducând coloana lui x5 obţinem o nouã soluţie:
5 13 1
 
t
Xopt 2 = , 0, , 0,
6 6 2
pentru care valoarea funcţiei f este tot 23.

[Inapoi la Cuprins] 32
Observaţie: Soluţia generalã a problemei de programare liniarã se scrie ca şi combinaţie liniarã
convexã a soluţiilor optime.
In cazul nostru soluţia generalã se scrie:

t t t
Xopt = α1 Xopt 1 + α2 Xopt 2 , α1 , α2 ≥ 0, α1 + α2 = 1
adicã
α 5α 5α 13α2 α
 
t
Xopt = 1 + 2 , 2α1 , 1 + , 0, 2
3 6 3 6 2
iar
fmax = 23
Problema 10. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară generala:



 2x1 + x2 + x3 ≤ 50




 −x1 + 4x2 + x4 ≤ 60

 x1

 + x4 = 15
.
x3 + x4 = 20





xj ≥ 0, j = 1, 4






 f = 2x − 5x → maxima
3 4

Rezolvare. Observam ca diferenta dintre forma in care este prezentata problema data si forma
canonica a problemei de programare liniara consta in acest caz in faptul ca in sistem apar atat ecu-
atii cat si inecuatii. Deoarece nu putem aplica algoritmul simplex decat pentru problema canonica
de programare liniara, va trebui sa transformam problema data intr-una echivalenta, dar scrisa in
forma canonica. Pentru aceasta vom transforma inecuatiile in ecuatii introducand niste variabile noi,
de compensare in fiecare inecuatie. Variabilele de compensare trebuie sa se supuna conditiilor de nenegati-
vitate, si de aceea, in functie de semnul inecuatiilor, le vom aduna sau le vom scadea la membrul stang al
inecuatiei pentru a obtine egalitate.
Astfel, in prima inecuatie vom adauga variabila de compensare x5 iar in a doua x6 . Problema
noastra va deveni:



 2x1 + x2 + x3 + x5 = 50




 −x1 + 4x2 + x4 + x6 = 60

 x1

 + x4 = 15
.
x + x = 20




 3 4
xj ≥ 0, j = 1, 6






 f = 2x3 − 5x4 → maxima

Obsevam ca variabilele de compensare nu modifica expresia functiei de optimizat.

[Inapoi la Cuprins] 33
Avand acum problema scrisa in forma canonica, putem sa aplicam algoritmul simplex:
0 0 2 −5 0 0 Rapoarte
cB B b x1 x2 x3 x4 x5 x6
50
I 0 x5 50 2 1 1 0 1 0 2 = 25
0 x6 60 −1 4 0 1 0 1 -
15
− − 15 1 0 0 1 0 0 1 = 15
− − 12 0 0 1 1 0 0 -
20
II. 0 x5 20 0 1 1 −2 1 0 1 = 20
0 x6 75 0 4 0 2 0 1
0 x1 15 1 0 0 1 0 0
20
− − 20 0 0 1 1 0 0 1 = 20
0
III. 0 x5 0 0 1 0 −3 1 0 1 =0
75
0 x6 75 0 4 0 2 0 1 4
0 x1 15 1 0 0 1 0 0 -
2 x3 20 0 0 1 1 0 0 -
fj 40 0 0 2 2 0 0
cj − fj 0 0 0 −7 0 0
IV. 0 x2 0 0 1 0 −3 1 0
0 x6 75 0 0 0 14 −4 1
0 x1 15 1 0 0 1 0 0
2 x3 20 0 0 1 1 0 0
fj 40 0 0 2 2 0 0
cj − fj 0 0 0 −7 0 0
In tabelul numarul II observam ca solutia problemei este degenerata, deoarece avem rapoarte
minime egale. Pentru alegerea pivotului am aplicat ordonarea lexicografica. Din tabelul III, datorita
faptului ca avem mai multe zerouri pe linia diferentelor cj − fj decat numarul de coloane reduse, de-
ducem ca problema s-ar putea sa aiba mai multe solutii. Prin reducerea coloanei respective observam
ca solutia nu se modifica. Astfel, avem:
t
Xoptim = (15, 0, 20, 0, 0, 75) si fmax = 40.
Observatie. Problema generala in care se cere minimul functiei obiectiv se rezolva in acelasi mod
doar ca vom schimba conditia de optimalitate, adica o solutie va fi optima daca toate diferentele cj −fj
sunt > 0.
Problema 11. Sa se rezolve problema de transport data in tabelul:
4 2 1
40

2 1 3
25

10 35 20

[Inapoi la Cuprins] 34
Rezolvare. In primul rand, verificam daca problema data este echilibrata. Avem

10 + 35 + 20 = 40 + 25 = 65.

In acest caz putem aplica algoritmul distributiv pentru rezolvarea problemei de transport. Vom
folosi metoda Nord-Vest pentru determinarea unei solutii initiale a problemei:

4 2 1
40 30 0
10 30 ·
2 1 3
25 20 0
· 5 20
10 35 20
0 5 0
0
In continuare verificam optimalitatea solutiei rezolvand sistemul de ecuatii de forma

ui + vj = cij,

xij sunt necunoscutele principale. In cazul nostru acest sistem are 2 + 3 − 1 = 4 ecuatii si 2 + 3 = 5
necunoscute. Inseamna ca putem alege una din necunoscute ca fiind secundara si sa-i dam o valoare
oarecare. Pentru comoditate ii dam valoarea 0 lui u1 . Tot pentru comoditate vom rezolva sistemul de
ecuatii direct pe tabel, scriind pe bordura din stanga a tabelului valorile lui ui iar deasupra tabelului
valorile pentru vj . Pentru rezolvarea sistemului aflam pe rand fiecare necunoscuta pornind de la cea
la care i-am dat valoare si avand grija ca pentru casutele ocupate sa aiba loc egalitatea ui + vj = cij . Pe
masura ce aflam valorile lui ui si vj completam coltul din dreapta sus al fiecarei casute ocupate cu
suma lor ui + vj .

v1 = 4 v2 = 2 v3 = 4
4 4 2 2 1 4
u1 = 0 40 30 0
10 - 30 + ·
2 3 1 1 3 3
u2 = −1 25 20 0
· + 5 - 20
10 35 20
0 5 0
0
Dupa rezolvarea sistemului vom completa si pentru casutele neocupate coltul din dreapta sus cu
sumele ui + vj . Solutia determinata este optima daca pentru toate casutele neocupate avem inegali-
tatea ui + vj ≤ cij . Verificam asadar casutele neocupate (cu punct) si constatam ca avem u1 + v3 = 4 >
1 = c13 si u2 + v1 = 3 > 2 = c21 . Deducem ca solutia nu este optima, deci trebuie sa o imbunatatim.
Imbunatatirea solutie se face pornind de la casuta libera care nu satisface conditia de optimalitate
si diferenta dintre ui + vj si cij este cea mai mare. In cazul nostru, aceasta este casuta (1, 3). Formam
ciclul pornind de la aceasta casuta, trecand pe linii sau pe coloane doar prin casute ocupate si mar-
cand alternativ cu + si − casutele prin care trecem. Cautam minimul valorilor din casutele cu semn

[Inapoi la Cuprins] 35
−, adica min{30, 20} = 20. Aceasta este valoarea pe care o vom adauga, respectiv scadea din casutele
ciclului pentru a obtine o solutie imbunatatita. Intr-una din casutele ciclului va ramane valoarea 0.
In loc de 0 vom trece ·, necunoscuta respectiva va deveni necunoscuta secundara, iar necunoscuta
de la care am pornit ciclul va deveni necunoscuta principala. Urmatorul tabel va arata in forma:

v1 = 4 v2 = 2 v3 = 1
4 4 2 2 1 4
u1 = 0
- 10 + 10 20
2 3 1 1 3 0
u2 = −1
+ · - 25 ·
Verificam optimalitatea noii solutii si constatam ca inca nu am ajuns la final deoarece in casuta
(2, 1) avem u2 + v1 ≤ c21 (2 < 3). Pornim un ciclu de la aceasta casuta si trecem la solutia urmatoare
adunand, respectiv scazand valorilor din casutele din ciclu pe α = 10 = min{10, 25}.

v1 = 3 v2 = 2 v3 = 1
4 3 2 2 1 1
u1 = 0
· 20 20
2 2 1 1 3 0
u2 = −1
10 15 ·
Pentru noua solutie se verifica conditiile de optimalitate, asadar putem scrie solutia
!
0 20 20
Xoptim =
10 15 0
pentru care costul total de transport este minim, si anume:

fmin = 2 · 20 + 1 · 20 + 2 · 10 + 1 · 15 = 95.

Problema 12. Sa se rezolve problema de transport data in tabelul:

4 2 5 1
110

6 5 4 4
170
..
6 8 1 5
140

50 150 70 150
Rezolvare. In primul rand verificam daca problema este echilibrata. Avem:

50 + 150 + 70 + 150 = 110 + 170 + 140 = 420.

Putem sa aplicam algoritmul distributiv. La primul pas determinam o solutie a problemei folosind
metoda Nord-Vest.

[Inapoi la Cuprins] 36
v1 = 4 v2 = 2 v3 = 1 v4 = 1
4 4 2 2 5 1 1 1
u1 = 0 110 60 0
50 60 · ·
6 7 5 5 4 4 4 4
u2 = 3 170 80 10 0
· 90 - 70 + 10
6 8 8 6 1 5 5 5
u3 = 4 140 0
· · + · - 140
50 150 70 150
0 90 0 140
0 0
Constatam ca solutia gasita nu este optima asa ca vom aplica procedeul de imbunatatire. Vom forma
un ciclu pornind de la casuta (3,3), trecand doar prin casute ocupate, mergand pe linii si pe coloane
si marcand alternativ fiecare casuta cu +, respectiv −. Alegem minimul valorilor din casutele cu semn
negativ α = 70 si trecem la tabelul urmator adaugand, respectiv scazand α din casutele ciclului in
functie de semnul fiecareia.

v1 = 4 v2 = 2 v3 = −3 v4 = 1
4 4 2 2 5 -3 1 1
u1 = 0
- 50 + 60 · ·
6 7 5 5 4 0 4 4
u2 = 3
· - 90 · + 80
6 8 8 6 1 1 5 5
u3 = 4
+ · · 70 - 70
Nu am gasit inca solutia optima asa ca vom continua procesul de imbunatatire. Formam ciclul
pornind de la casuta (3,1) si trecand prin (1,1), (1,2), (2,2),(2,4) si (3,4). Avem α = 50 si putem trece
la solutia urmatoare:

v1 = 2 v2 = 2 v3 = −3 v4 = 1
4 2 2 2 5 -3 1 1
u1 = 0
· - 110 · + ·
6 5 5 5 4 0 4 4
u2 = 3
· + 40 · - 130
6 6 8 6 1 1 5 5
u3 = 4
50 · 70 20
Solutia gasita este optima:
 
 0 110 0 0 
 
Xoptim1 =  0 40 0 130 
 
50 0 70 20

[Inapoi la Cuprins] 37
iar
fmin = 220 + 200 + 520 + 300 + 70 + 100 = 1410.
Faptul ca in casuta (1,4) avem egalitatea u1 + v4 = c14 (1=1) inseamna ca problema poate avea
mai multe solutii optime (la fel de bune). Pentru a determina si cealalta solutie vom modifica solutia
obtinuta pornind ciclul de casute de la cea in care are loc egalitatea ( ui + vj = cij ). Obtinem o noua
solutie

v1 = 2 v2 = 2 v3 = −3 v4 = 1
4 2 2 2 5 -3 1 1
u1 = 0
· · · 110
6 5 5 5 4 0 4 4
u2 = 3
· 150 · 20
6 6 8 6 1 1 5 5
u3 = 4
50 · 70 20
care este tot optima:  
 0 0 0 110 
 
Xoptim2 =  0 150 0 20  .
 
50 0 70 20
Putem verifica acest lucru calculand valoarea lui f pentru Xoptim2 si constatand ca obtinem tot fmin

f = 110 + 750 + 80 + 300 + 70 + 100 = 1410.

Observam ca in casuta (1,2) avem din nou egalitate intre u1 +v2 si c12. Daca insa am trece la o noua
solutie am observa ca de fapt revenim la Xoptim1. Inseamna ca problema nu mai are si alte solutii, deci
putem scrie solutia generala ca si combinatie convexa a solutiilor obtinute, adica
 
 0 110α1 0 110α2 
 
Xoptim =  0 40α1 + 150α2 0 130α1 + 20α2 


50α1 + 50α2 0 70α1 + 70α2 20α1 + 20α2

iar
fmin = 1410.
Problema 13. Sa se rezolve urmatoarea problema de transport:

4 3 1
100

2 4 3
200
..
1 2 6
300

500 50 50

[Inapoi la Cuprins] 38
Rezolvare. Vom aplica algoritmul distributiv. Avem:

v1 = 4 v2 = 5 v3 = 9
4 4 3 5 1 9
u1 = 0 100 0
- 100 · + ·
2 2 4 3 3 7
u2 = −2 200 0
200 · ·
1 1 2 2 6 6
u3 = −3 300 100 50 0
+ 200 50 - 50
500 50 50
400 0 0
200
0
α = 50 si trecem la solutia urmatoare:

v1 = 4 v2 = 5 v3 = 1
4 4 3 5 1 1
u1 = 0
- 50 + · 50
2 2 4 3 3 -1
u2 = −2
200 · ·
1 1 2 2 6 -2
u3 = −3
+ 250 - 50 ·
avem α = 50 iar tabelul urmator arata astfel:

v1 = 3 v2 = 3 v3 = 1
4 4 3 3 1 1
u1 = 0
0 50 50
2 2 4 1 3 -1
u2 = −2
200 · ·
1 1 2 0 6 -2
u3 = −3
300 · ·
Observam ca la construirea noii solutii apare · in doua casute deoarece in casutele cu semn − ale
ciclului aveam doua valori minime egale. Este esential insa sa se pastreze numarul de necunoscute
prinicipale constant (numarul de casute ocupate) si de aceea, in una din casutele ciclului in care ar
trebui sa apara · vom trece valoarea 0 si o vom considera casuta ocupata.
Solutia la care ajungem este o solutie degenerata. In cazul nostru am ajuns la solutia optima:
 
 0 50 50 
 
Xoptim =  200 0 0 
 
300 0 0

[Inapoi la Cuprins] 39
iar
fmin = 150 + 50 + 400 + 300 = 900.

1.6 Teme de control


Problema 1. Sa se rezolve sistemul de ecuatii:




 −x1 + x3 = 4
x1 + x2 − x3 = −4 ..




10x2 + x3 = 3

Raspuns. x1 = −1; x2 = 0; x3 = 3.
Problema 2. Sa se rezolve sistemul de ecuatii:




 x1 + 2x2 + 3x3 = 2
−x1 − x2 = −3 ..




 x1 + x3 = 0

Raspuns. x1 = 1; x2 = 2; x3 = −1.
Problema 3. Sa se rezolve sistemul de ecuatii:



 x1 + x3 + x4 = 1

 −x1 + x2 + x4 = 2


 ..



 x1 + 3x2 + 2x3 − x4 = −1

 −x + 7x − x
1 2 3 = −5

Raspuns. x1 = − 95 ; x2 = − 10
7 19
; x3 = 10 9
; x4 = 10 .
Problema 4. Sa se rezolve sistemul de ecuatii:



 −2x1 + x2 − x3 + x4 = 4


 x1 + x2 + 2x3 − x4 = 1
..





 3x1 − 2x2 + 5x3 = −5

 −x1 − x2 + x3 − x4 = −1

Raspuns. x1 = −1; x2 = 11 1 1
6 ; x3 = 3 ; x4 = 2 .
Problema 5. Sa se rezolve sistemul de ecuatii:




 x1 + x2 + x3 = 7
x1 + 2x2 + x3 = 6 ..




 −x1 − 10x2 − x3 = 20

Rezolvare. Sistemul este incompatibil.

[Inapoi la Cuprins] 40
Problema 6. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară standard:



 −x1 + x2 + 2x3 + 2x4 = 8

 x1 + 3x2 − x3 + x4 = 10


xj ≥ 0, j = 1, 4






 f = x + 4x + 6x + 3x → maximă
1 2 3 4

t
Răspuns. xoptim = (28, 0, 18, 0), fmax = 136.
Problema 7. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară standard:



 2x1 + x2 + 3x3 + x4 = 12

 x1 + x2 + x3 + 2x4 = 7


xj ≥ 0, j = 1, 4






 f = 2x + 8x + 5x + x → maximă
1 2 3 4

t
Răspuns. xoptim = ( 53 , 26 218
3 , 0, 0), fmax = 3 .
Problema 8. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară standard:




 x1 + 2x2 + x3 + x4 = 5
3x1 + x3 + 2x4 = 7





x1 + x2 + x3 + 2x4 = 4




xj ≥ 0, j = 1, 4





 f = 4x1 + x2 + 3x3 + 6x4 → maximă

t
Răspuns. xoptim = ( 34 , 0, 15 1 69
4 , 2 ), fmax = 4 .
Problema 9. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară standard:



 x1 + 3x2 − x3 − x4 = 6

 2x1 + x2 + x3 − x5 = 8


xj ≥ 0, j = 1, 5






 f = 2x + x + 3x → maximă
1 2 3

Răspuns. fmax = ∞.
Problema 10. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară standard:




 3x1 + x2 + 2x3 = 10
3x1 + x3 + x4 = 4





5x1 + 2x3 + x5 = 8




xj ≥ 0, j = 1, 5





 f = x1 + 2x3 → maximă

t
Răspuns. xoptim = (0, 10, 0, 4, 8), fmax = 20.

[Inapoi la Cuprins] 41
Problema 11. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară standard:




 x1 + 2x2 + x4 + x5 = 12
4x1 + 2x2 − 2x3 − x4 = 13





x1 + x2 + x3 + x4 = 7




xj ≥ 0, j = 1, 5





 f = x1 + 2x3 + x4 → maximă

t
Răspuns. xoptim = ( 34 , 45 5 101
8 , 8 , 0, 0), fmax = 8 .
Problema 11. Sa se rezolve urmatoarea problema de transport:
8 3 5 2
1000

4 1 6 7
1500
..
1 9 4 3
2500

500 1000 2000 1500


 
 0 0 0 1000 
 
Raspuns. fmin = 14000, Xoptim =  0 1000 500 0  .
 
500 0 1500 500
Problema 12. Sa se rezolve urmatoarea problema de transport:
2 3 1 1
70

3 2 3 1
240
..
2 1 4 1
190

50 100 250 100


 
 0 0 70 0 
 
Raspuns. fmin = 910, Xoptim =  0 0 180 60  .
 
50 100 0 40
Problema 13. Sa se determine solutia generala a urmatoarei probleme de transport:
2 3 2 4
700

2 1 3 4
100
..
5 3 2 1
200

250 500 150 100

[Inapoi la Cuprins] 42
Rezolvare. fmin = 2200,
 
 250α1 + 250α2 400α1 + 300α2 50α1 + 150α2 0 
 
Xoptim =  0 100α1 + 100α2 0 0  .


0 100α1 0 100α1 + 100α2

Problema 14. Sa se rezolve urmatoarea problema de transport:

8 3 5 2
16

4 1 6 7
18
..
1 9 4 3
26

5 20 20 15
 
 0 2 0 14 
 
Raspuns. fmin = 140, Xoptim =  0 18 0 0  .
 
5 0 20 1
Problema 15. Sa se rezolve urmatoarea problema de transport:

2 2 1 3
250

1 2 3 4
150
..
3 2 3 2
100

100 150 50 200


 
 0 100 50 100 
 
Raspuns. fmin = 950, Xoptim =  100 50 0 0  .
 
0 0 0 100
Bibliografie
1. Muresan A. S., Lung R. I., Matematici aplicate in economie (cercetari operationale), Editura Me-
diamira, Cluj-Napoca, 2005
2. Muresan A. S., Filip D. A. , Ban I. M., Hangan A., Operatiuni financiare, Editura Mediamira,
Cluj-Napoca, 2005

[Inapoi la Cuprins] 43
2 MODULUL II. MATEMATICI FINANCIARE
Obiective

• Familiarizarea cu tehnicile si metodele utilizate in cadrul matematicilor financiare

• Definirea notiunilor de dobanda, anuitati, credite si imprumuturi

Concepte de baza

• Dobanda simpla, dobanda compusa

• Anuitati

• Imprumuturi-rambursari directe, indirecte

Rezultate asteptate
In urma parcurgerii acestui modul se asteapta ca studentii sa cunoasca si sa opereze cu notiunile
introduse, sa fie in stare sa le aplice la problemele concrete: sisteme de imprumuturi echivalente,
rambursari de credite si imprumuturi.
Sinteza

2.1 UNITATEA 1. Dobanzi


2.1.1 Dobânda simplă
Dobânda simplă este una dintre cele mai importante şi des folosite operaţiuni financiare. În gene-
ral, dobânda este o sumă de bani pe care o plăteşte o persoană fizică sau juridică (numită DEBI-
TOR) unei alte persoane fizice sau juridice (numită CREDITOR) pentru folosirea unei sume de bani
ı̂mprumutate cu un anumit procent, pe o perioadă de timp. Altfel spus, dobânda este preţul la care
se vinde sau se cumpără capitalul ı̂mprumutat pe piaţa capitalului.
Formula de bază
De obicei, operaţia de dobândă simplă se foloseşte pentru ı̂mprumuturi sau depozite pe termen
scurt (mai mici de un an), când suma iniţială s rămâne invariabilă pe toată durata ı̂mprumutului sau
depozitului şi, ı̂n final produce o dobândă plătită ı̂n totalitate la scadenţă. În continuare, vom folosi
următoarele notaţii:
s = suma iniţială exprimată ı̂n unităţi monetare (u.m.)
p = procentul anual (%)
t = durata de timp exprimată ı̂n ani
z, l etc. = durata de timp exprimată ı̂n zile, luni etc.
D = dobânda
Definiţie. Dobânda este o funcţie D : [0, ∞) × [0, ∞) → [0, ∞), (s, t) 7−→ D (s, t), care satisface
cerinţele:
- este strict crescătoare ı̂n raport cu fiecare dintre argumentele sale,

44
- este continuă ı̂n raport cu fiecare dintre argumentele sale. 
În definiţie sunt precizate condiţiile naturale (fireşti) din punct de vedere financiar. De asemenea,
dacă această funcţie este şi derivabilă, atunci vor fi ı̂ndeplinite inegalităţile:

∂D ∂D
> 0, >0
∂s ∂t
Pentru a exprima concret dependenţa dobânzii ı̂n raport cu cele două argumente ale sale există
mai multe formule, ı̂nsă cel mai adesea este folosită o relaţie foarte simplă, aproape unanim accep-
tată.
După cum este firesc, dobânda este direct proporţională cu suma iniţială s şi cu durata de timp t.
Dacă notăm cu i factorul de proporţionalitate, obţinem imediat

D(s, t) = D = i · s · t

Câteva variante ale acestei formule pentru diverse unităţi de măsură ale timpului sunt următoarele:

i ·s·z i ·s·l
D= ,D=
360 12
care au fost obţinute din formula, având ı̂n vedere următoarele:

1 an · · · 360 zile · · · 12 luni


t ani · · · z zile · · · l luni
Observaţia 1. Se constată că i = D(1, 1), adică este dobânda produsă de o unitate monetară pe
timp de un an şi de aceea se numeşte dobândă unitară anuală. 
Observaţia 2. În aplicaţiile practice ale operaţiei de dobândă simplă, cel mai adesea ı̂n locul
dobânzii unitare anuale i, se foloseşte procentul. Acesta este tot o dobândă pentru 100 u.m. pe timp
de 1 an, deci p = D(100, 1). Altfel spus, p = 100 · i sau i = p/100. 
Exemplu. O persoană fizică a depus ı̂n contul său deschis la o bancă suma de 3 000 u.m. ı̂n data
de 19 februarie 2005 şi suma de 5 000 u.m. ı̂n data de 10 martie 2005. Care este dobânda pentru
sumele depuse, la data de 25 septembrie 2005, dacă procentul anual este 9%.
Rezolvare. Calculăm duratele celor două plasamente (sume iniţiale):
s1 = 3 000 u.m., z1 = 218 zile
s2 = 5 000 u.m., z2 = 199 zile
Dobânda totală este D = D1 + D2 , unde

s1 · i · z1
D1 = =
360
3 000 · 0, 09 · 218
= = 163, 5 (u.m.)
360

s2 · i · z2
D2 = =
360
5 000 · 0, 09 · 199
= = 248, 75 (u.m.)
360

[Inapoi la Cuprins] 45
deci obţinem D = 412, 25 u.m. 
Dobânzi unitare echivalente ı̂n cazul operaţiei de dobândă simplă
Să considerăm, ı̂n cele ce urmează, că un an se ı̂mparte ı̂n m subperioade, unde m ≥ 2 este un
număr natural. Astfel, pentru m = 2 obţinem ı̂mpărţirea anului ı̂n 2 semestre, pentru m = 4 obţinem
ı̂mpărţirea anului ı̂n 4 trimestre, pentru m = 12 obţinem ı̂mpărţirea anului ı̂n 12 luni, iar pentru
m = 360 obţinem ı̂mpărţirea anului ı̂n 360 zile (1an = 360 zile ı̂n domeniul financiar-bancar). Până
acum am notat cu t durata ı̂n ani a ı̂mprumutului sau a depunerii. Notăm prin tm aceeaşi durată de
timp, exprimată cu ajutorul subperioadelor şi avem relaţia tm = m · t (dacă ţinem cont de faptul că 1
an = m subperioade şi atunci t ani = m · t subperioade). De asemenea, notăm cu im dobânda unitară
corespunzătoare subperioadei.
Definiţie. Dobânzile unitare i şi im se numesc echivalente dacă pentru aceeaşi sumă iniţială, pe
acelaşi interval de timp, conduc la aceeaşi sumă finală (produc aceeaşi dobândă) ı̂n regim de dobândă
simplă. 
Dobânda pentru suma iniţială s depusă pe perioada t se scrie

D = i ·s·t
sau
D = im · s · tm = im · s · m · t
de unde se obţine relaţia de legătură ı̂ntre i şi im
i
im = 
m
Observaţie. Relaţia de mai sus arată faptul că dobânda unitară anuală, i, şi dobânda unitară
corespunzătoare subperioadei, im , care sunt echivalente sunt şi proporţionale. Aceasta se va dovedi
a fi o situatie specifică doar operaţiei de dobândă simplă. 

2.1.2 Factor de fructificare. Factor de actualizare


În continuare vom considera că unitatea de măsură a timpului este anul şi introducem notaţia S
pentru suma finală. Aceasta, din punct de vedere matematic este o funcţie, S : [0, ∞)×[0, ∞) → [0, ∞),
(s, t) 7−→ S (s, t), obţinută cumulând suma iniţială cu dobânda. Avem următoarele relaţii de calcul:

S = s + D sau S = s · (1 + i · t)
Folosind formula de mai sus, cunoscând suma iniţială, dobânda unitară anuală şi durata de timp
putem determina suma finală. Invers, cunoscând suma finală, dobânda unitară anuală şi durata de
timp putem determina suma iniţială folosind formula:
S
s=
1+i ·t
Suma iniţială, la rândul ei, este o funcţie: s : [0, ∞) × [0, ∞) → [0, ∞), (S, t) 7−→ s (S, t) .
Cazuri particulare importante
1) Dacă s = 1 u.m., t = 1 an, atunci notăm cu u suma finală corespunzătoare, deci u = S(1, 1),
de unde obţinem u = 1 + i, pe care ı̂l numim factor de fructificare. Avem următoarea reprezentare
intuitivă:

[Inapoi la Cuprins] 46
1 u.m.————————————————–> u u.m.
—————+———————————————+———>
0 1 an
u este valoarea de peste un an a unei unităţi monetare de azi.
2) Dacă S = 1 u.m., t = 1 an, atunci notăm cu v suma iniţială corespunzătoare, deci v = s(1, 1), de
1
unde obţinem v = 1+i = u1 , pe care ı̂l numim factor de actualizare. Avem următoarea reprezentare
intuitivă:
v u.m.¡————————————– 1 u.m.
—————+———————————————+———>
0 1 an
v reprezintă valoarea de azi a unei unităţi monetare de peste un an. 

2.1.3 Dobânda compusă


De obicei, pentru această operaţiune se mai foloseşte denumirea de dobândă capitalizată sau ”dobândă
la dobândă”. Dobânda compusă apare atunci când suma iniţială s este depusă pe o perioadă de timp
mai mare decât 1 an. Pentru a atrage depunătorii, băncile acordă acest tip de dobândă şi pentru
fracţiuni de timp mai mici decât un an, cum ar fi depozitele pe 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni sau alte
variante ı̂n funcţie de bancă.
Formula de bază
Să considerăm că suma iniţială s este depusă pe o perioadă de n ani (n ∈ N∗ ). Notând cu sk suma
de la sfârşitul anului k, k = 1, n, putem scrie următoarele relaţii de calcul:

s1 = s + i · s · 1 = s · (1 + i) = s · u
s2 = s1 + i · s1 · 1 = s1 · (1 + i) = s1 · u = s · u 2
...
sn = s · u n .

Ultima relaţie este uşor justificabilă prin metoda inducţiei matematice. Dacă depozitul a fost făcut
pe n ani, atunci suma finală este dată de relaţia S = sn , deci avem

S = s · un
relaţie care este numită formula de bază a operaţiei de dobândă compusă. Prin această formulă este
ilustrată fructificarea sumei iniţiale s.
Din formula de bază obţinem imediat exprimarea sumei iniţiale
1
s=S· n
= S · vn
u
relaţie care ilustrează actualizarea sumei finale.
Se ştie, de asemenea, că S = s + D, de unde obţinem, pentru dobânda compusă formula de calcul:

D = s · (u n − 1)

[Inapoi la Cuprins] 47
Observaţie. Semnificaţia dobânzii unitare anuale i se păstrează şi ı̂n cazul operaţiei de dobândă
compusă. Într-adevăr, pentru s = 1 u.m., n = 1 an se obţine D = u −1 = i, deci i este dobânda compusă
unitară anuală. 
Dobânzi unitare echivalente ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă
Considerăm, ı̂n continuare, că anul este ı̂mpărţit ı̂n m subperioade şi notăm prin im dobânda
unitară corespunzătoare subperioadei.
Definiţie. Dobânzile unitare i şi im se numesc echivalente dacă pentru aceeaşi sumă iniţială,
pe acelaşi interval de timp, conduc la aceeaşi sumă finală (aceeaşi dobândă) ı̂n regim de dobândă
compusă. 
Dacă 1 an = m subperioade, rezultă că n ani = n · m subperioade. Exprimăm egalitatea dintre
sumele finale obţinute ı̂n cele două moduri şi avem

n·m
s · um = s · un ⇒
m
um =u⇒

m
im = 1 + i − 1

Din relaţia obţinută ı̂ntre im şi i se observă imediat că dobânzile unitare echivalente nu sunt proporţionale
ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă.
Observaţie. Folosind procentele echivalente se poate considera durata depunerii t şi când aceasta
nu este un număr ı̂ntreg de ani. În consecinţă, din punct de vedere matematic, S : [0, +∞)×[0, +∞) →
[0, +∞), (s, t) 7−→ S (s, t) , unde S (s, t) = su t . De asemenea s va fi privită ca funcţia s : [0, +∞)×[0, +∞) →
[0, +∞), (S, t) 7−→ s (S, t) , dată prin s (S, t) = Sv t . 

2.1.4 Echivalenţa sistemelor de ı̂mprumuturi


Definiţie. Se numeşte ı̂mprumut un triplet format din:
- o sumă nominală (iniţială s sau finală S),
- un procent (p),
- o durată (un moment t al nominalizării sumei). 
Astfel, ı̂mprumutul va fi (s, p, t) sau (S, p, t).
În orice problemă financiară trebuie să rezulte dacă folosirea sumei este anterioară sau posteri-
oară datei nominalizării. Mai multe ı̂mprumuturi formează un sistem de ı̂mprumuturi. Sunt situaţii
ı̂n care un sistem de ı̂mprumuturi se schimbă cu alt sistem de ı̂mprumuturi. Schimbarea este posi-
bilă numai dacă cele două sisteme sunt echivalente. Această echivalenţă se bazează pe principiul
echilibrului financiar, potrivit căruia două sisteme de ı̂mprumuturi sunt echivalente dacă şi numai
dacă suma valorilor actuale ale valorilor nominale de la primul sistem este egală cu suma valorilor
actuale ale valorilor nominale de la al doilea sistem. Aici, prin valori actuale ı̂nţelegem:
- valorile finale dacă au fost nominalizate valorile (sumele) iniţiale,
- valorile iniţiale dacă au fost nominalizate valorile (sumele) finale.
Toate consideraţiile care urmează sunt valabile atât ı̂n cazul operaţiei de dobânda simplă, cât şi ı̂n
cazul operaţiei de dobândă compusă. Ilustrăm raţionamentele ı̂n cazul operaţiei de dobândă simplă.
Considerăm sistemele de ı̂mprumuturi date cu valorile finale ca valori nominale, primul sistem
fiind format din m imprumuturi, iar cel de-al doilea sistem din n imprumuturi, adica:

[Inapoi la Cuprins] 48
n o
Sk0 , pk0 , tk0 şi {(Sk , pk , tk )}k=1,n
k=1,m
Definiţie. Spunem ca cele două sisteme de ı̂mprumuturi sunt echivalente şi scriem
n 0 o
Sk , pk0 , tk0 ≈ {(Sk , pk , tk )}k=1,n
k=1,m
dacă şi numai dacă are loc egalitatea:
m
X n
X
sk0 = sk
k=1 k=1
adică
m n
X Sk0 X Sk
0 0 =
1 + ik tk 1 + ik tk
k=1 k=1
Analog, dacă sistemele sunt date cu valorile iniţiale, ca valori nominale ele vor fi echivalente şi
scriem
n o
sk0 , pk0 , tk0 ≈ {(sk , pk , tk )}k=i,n
k=i,m
dacă şi numai dacă are loc egalitatea:
m
X n
X
S 0k = Sk
k=1 k=1
adică
m
X   Xn
sk0 0 0
· 1 + ik tk = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
Cazuri particulare:
1) m = n = 1 echivalenţa a două ı̂mprumuturi.
0
(S , p0 , t 0 ) ≈ (S, p, t) dacă şi numai dacă s0 = s adică

S0 S
0 0
=
1+i t 1 + it
0
respectiv (s0 , p0 , t 0 ) ≈ (s, p, t) dacă şi numai dacă S = S adică:

s 0 · (1 + i 0 t 0 ) = s · (1 + i t)
2) m = 1 şi n - oarecare, echivalenţa unui ı̂mprumut cu un sistem de ı̂mprumuturi

(S 0 , p0 , t 0 ) ≈ {(Sk , pk , tk )}k=1,n

[Inapoi la Cuprins] 49
n
dacă şi numai dacă s0 =
P
sk adică
k=1
n
S0 X S
k
=
1 + i 0 t0 1 + ik tk
k=1
n
respectiv (s0 , p0 , t 0 ) ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n dacă şi numai dacă S 0 =
P
Sk adică:
k=1

n
X
0 0 0
s · (1 + i t ) = sk · (1 + ik tk )
k=1

3) m = n şi se fixează unul dintre elementele ı̂mprumuturilor. Se obţin valorile medii:


- volumul mediu al sumelor;
- procentul mediu;
- scadenţa comună;
- scadenţa mijlocie.
3.1) Volumul mediu al sumelor
Considerăm sistemul de ı̂mprumuturi sk , pk, tk k=1,n fixăm sk0 = s şi luăm pk0 = pk şi tk0 = tk , deci
 
avem echivalenţa:

{(s, pk , tk )}k=1,n ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n


În această echivalenţă, s poartă numele de volumul mediu al sumelor sk .
Conform principiului de echivalenţă avem relaţia:
n
X n
X
s · (1 + ik tk ) = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
astfel
n
P
sk · (1 + ik tk )
k=1
s= n
P
(1 + ik tk )
k=1
3.2) Procentul mediu
Considerăm sistemul de ı̂mprumuturi sk , pk, tk k=1,n fixăm pk0 = p şi luăm sk0 = sk şi tk0 = tk , deci
 
avem echivalenţa

{(sk , p, tk )}k=1,n ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n


În această echivalenţă, p poartă numele de procentul mediu al procentelor pk .
Principiul de echivalenţă ne conduce la egalitatea:
n
X n
X
sk · (1 + itk ) = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1

[Inapoi la Cuprins] 50
astfel
n
P n
P
sk · (1 + ik tk ) − sk
k=1 k=1
i= n
P
sk tk
k=1
În concluzie,
n
P n
P
sk · (1 + ik tk ) − sk
k=1 k=1
p = 100 n
P
sk tk
k=1
3.3) Scadenţa comună
Considerăm sistemul de ı̂mprumuturi sk , pk, tk k=1,n fixăm tk0 = t şi luăm sk0 = sk şi pk0 = pk , deci
 
avem echivalenţa:

{(sk , pk , t)}k=1,n ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n


În această echivalenţă, t poartă numele de scadenţa comună pentru scadenţele tk .
Conform principiului de echivalenţă avem relaţia:
n
X n
X
sk · (1 + ik t) = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
astfel
n
P n
P
sk · (1 + ik tk ) − sk
k=1 k=1
t= n
P
sk i k
k=1
3.4) Scadenţa mijlocie
Considerăm sistemul de ı̂mprumuturi {(sk , pk , tk )}k=1,n fixăm tk0 = t, pk0 = p (procentul mediu) şi
luăm sk0 = sk deci avem echivalenţa:
 
sk , p , t k=1,n ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n
În această echivalenţă, t poartă numele de scadenţa mijlocie pentru scadenţele tk .
Conform principiului de echivalenţă avem relaţia:
n
X n
X
sk · (1 + it) = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
astfel
n
P n
P
sk · (1 + ik tk ) − sk
k=1 k=1
t= n
P
sk i
k=1

[Inapoi la Cuprins] 51
Observaţia 1. Pentru a obţine scadenţa mijlocie t se poate pleca de la echivalenţa:
 n 
X 

 sk , p, t  ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n
k=1

unde p este procentul mediu. 


Observaţia 2. Valori medii similare se pot defini şi ı̂n cazul când sistemul de ı̂mprumuturi este
dat prin valorile (nominale) finale, adică {(Sk , pk , tk )} . 
Toate consideraţiile pot fi reluate ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă.

2.2 UNITATEA 2. Imprumuturi


2.2.1 Noţiuni introductive
Definiţie. Prin ı̂mprumut ı̂nţelegem un triplet de forma (s,p,t), unde s reprezintă suma iniţială care
se ı̂mprumută debitorului de către creditor, cu procentul anual p, pe durata de timp t.
Intuitiv, avem situaţia reprezentată mai jos
(s, p, t)
CREDITOR———————>DEBITOR
Debitorul poate rambursa suma ı̂mprumutată ı̂mpreună cu dobânda aferentă ı̂n următoarele
două moduri:
- o singură dată ⇒ plată unică
- eşalonat, prin plata unor sume de bani la nişte momente dinainte precizate.
Pentru primul caz situaţia este simplă. Se calculează dobânda aferentă, se adaugă la suma iniţială
şi se rambursează suma finală la momentul ı̂nţelegerii.
În al doilea caz avem nevoie de nişte calcule intermediare, pentru a putea determina care este
dobânda pentru suma nerambursată la un moment dat şi a vedea care sunt sumele care se rambur-
sează de fiecare dată, cu alte cuvinte să calculăm ratele. Pentru a uşura ı̂nţelegerea modalităţilor de
calcul vom introduce şi studia noţiunea de anuitate.

2.2.2 Anuităţi
Definiţie şi clasificări
Să considerăm că se cumpără un bun material, iar plata lui se va face ı̂n rate. Astfel, la diverse
momente de timp dinainte precizate, se vor face anumite plăţi. Considerăm că se vor plăti n rate rk ,
k = 1, n, la momentele de timp tk , k = 1, n, după cum se poate observa mai jos:
r1 r2 ... rn sume de bani
——+——+—————–+———>
t1 t2 ... tn timp
Definiţie. Se numeşte anuitate ansamblul format din rate şi momentele de timp la care se plătesc
ratele respective.
Anuităţile se mai ı̂ntâlnesc şi sub denumirile de plăţi ı̂n rate sau plăţi eşalonate.
Deoarece ratele se plătesc la diverse momente de timp şi, având ı̂n vedere că sumele, pe anumite
perioade de timp, produc dobânzi, este dificil să facem aprecieri sau calcule dacă nu ne referim la

[Inapoi la Cuprins] 52
acelaşi moment de timp. Din această cauză, se consideră un moment de timp, notat prin t, şi toate
sumele se vor evalua (actualiza) ı̂n acest moment. Suma tuturor ratelor actualizate la momentul t se
va numi valoarea anuităţii la momentul t.
r1 r2 ... rk−1 V(t) rk ... rn sume de bani
——+——–+———–+——–+——+———+——————–>
t1 t2 tk−1 t tk tn timp
Raportate la momentul de evaluare t, ratele r1 , r2 , ..., rk−1 sunt sume iniţiale şi astfel, la momentul
t ele vor deveni rj · u t−tj = rj · v tj −t , j = 1, k − 1, ı̂n timp ce ratele rk , rk+1 , ..., rn sunt sume finale şi
ele, actualizate la momentul t vor fi rj · v tj −t , j = k, n. Atunci, conform definiţiei valorii anuităţii la
momentul t, avem
n
X
V (t) = rj · v tj −t
j=1

Anuităţile, fiind formate atât din rate cât şi din momentele de plată ale acestor rate, se pot clasi-
fica după mai multe criterii, cum ar fi:

• după rate

– cu rate constante: r1 = r2 = ... = rn


– cu rate oarecare

• după momentele de plată

– cu intervale constante: tk − tk−1 = const


* anuitate ı̂ntreagă, ı̂n cazul când const = 1 an
* anuitate fracţionată, ı̂n cazul când const = m1
ani = 1 subperioadă (1 an = m subperi-

oade, m ∈ N , m ≥ 2)
– cu intervale oarecare

• după numărul plăţilor n

– anuitate temporară, dacă n are valoare nu prea mare (finit)


– anuitate perpetuă, dacă n are valoare foarte mare (teoretic +∞)

• după momentul de evaluare t

– anuitate imediată, dacă t = t1


– anuitate amânată, dacă t < t1
– anuitate avansată, dacă t > t1

[Inapoi la Cuprins] 53
Anuităţi constante
Definiţie. Anuitatea se numeşte constantă dacă atât ratele, cât şi intervalele dintre plăţi sunt
constante, adică avem următoarele relaţii:

r1 = r2 = ... = rn = r

tk − tk−1 = const 
Anuităţi constante ı̂ntregi posticipate
Definiţie. Anuitatea constantă se numeşte ı̂ntreagă şi posticipată dacă tk − tk−1 = 1 an şi tk = k.

Cu alte cuvinte intervalul dintre două plăţi consecutive este de 1 an, iar ratele se plătesc la
sfârşitul fiecărui an.
r r ... r r sume de bani
———+——+——+————–+——+—————>
0 1 2 n−1 n timp
În cele ce urmează dorim să determinăm valoarea la un moment t a anuităţii constante ı̂ntregi
posticipate. În acest scop vom particulariza elementele ce intervin ı̂n relaţia referitoare la valoarea
anuitatii la momentul t, şi anume rk = r, tk = k, k = 1, n. Atunci obţinem

n
X n
X
k−t
V (t) = r ·v = r · v k · v −t =
k=1 k=1
n
X  
= r · v −t v k = r · u t v + v 2 + ... + v n =
k=1
tv − vn · v n
t v · (1 − v )
= r ·u · = r ·u · =
1−v 1−v
1 − vn 1 − vn
= r · ut · 1 = r · ut · =
v −1
u−1
1 − vn t
=r· ·u
i
În final putem scrie, pentru valoarea anuităţii constante ı̂ntregi posticipate, la un moment t, următoarea
relaţie de calcul:
1 − vn t
V (t) = r ·
·u
i
Particularizând momentul de evaluare t, obţinem câteva cazuri importante, cum ar fi:
n
• valoarea iniţială a anuităţii constante ı̂ntregi posticipate, dacă t = 0 : V (0) = IN = r · 1−v
i
n
• valoarea finală a anuităţii constante ı̂ntregi posticipate, dacă t = n : V (n) = FIN = r · 1−v
i · un =
n
r · u i−1

[Inapoi la Cuprins] 54
Dacă n → ∞, atunci obţinem valoarea anuităţii constante ı̂ntregi posticipate perpetue, la momen-
tul t, adică V∞ (t) = r · 1i · u t
Anuităţi constante ı̂ntregi anticipate
Definiţie. Anuitatea constantă se numeşte ı̂ntreagă şi anticipată dacă tk −tk−1 = 1 an şi tk = k−1.
Cu alte cuvinte intervalul dintre două plăţi consecutive este de 1 an, iar ratele se plătesc la
ı̂nceputul fiecărui an.
r r r ... r sume de bani
———+——+——+————–+——+—————>
0 1 2 n−1 n timp
În cele ce urmează determinăm valoarea la un moment t a anuităţii constante ı̂ntregi anticipate.
Dacă fiecare rată de câte r u.m. (unităţi monetare), care se plăteşte la ı̂nceputul fiecărui an, se
evaluează la sfârşitul fiecărui an, obţinem n rate de câte ru u.m. care se plătesc la sfârşitul fiecărui
an, după cum se poate observa ı̂n reprezentarea următoare:
ru ru ... ru ru sume de bani
———+——+——+————–+——+—————>
0 1 2 n−1 n timp
Aplicăm acum formula referitoare la valoarea anuitatii constante intregi posticipate la momentul
t, ı̂n care ı̂nlocuim rata r cu ru şi obţinem următoarea relaţie de calcul pentru valoarea anuităţii
constante ı̂ntregi anticipate, la un moment t:
1 − vn t
V (t) = ru · ·u
i
1 − v n t+1
V (t) = r ··u
i
Particularizând momentul de evaluare t, obţinem câteva cazuri importante, cum ar fi:
n
• valoarea iniţială a anuităţii constante ı̂ntregi anticipate, dacă t = 0 : V (0) = IN = r · 1−v
i ·u
n
• valoarea finală a anuităţii constante ı̂ntregi anticipate, dacă t = n : V (n) = FIN = ru · 1−v n
i ·u =
n
ru · u i−1

Dacă n → ∞, atunci obţinem valoarea anuităţii constante, ı̂ntregi, anticipate perpetue, la momen-
tul t, adică V∞ (t) = r · 1i · u t+1
Anuităţi constante fracţionate posticipate
1
Definiţie. Anuitatea constantă se numeşte fracţionată şi posticipată dacă tk − tk−1 = m ani şi
ratele se plătesc la sfârşitul fiecărei subperioade.
1
Cu alte cuvinte intervalul dintre două plăţi consecutive este de m ani = 1 subperioadă, unde anul
a fost ı̂mpărţit ı̂n m subperioade, m ∈ N∗ , m ≥ 2. Se notează cu rm rata corespunzătoare subperioadei.
rm rm ... rm rm sume de bani
—–+——–+——–+—————–+——–+—————>
1 2
0 m m ... m−1
m 1 timp
Folosind formula referitoare la valoarea anuitatii constante intregi posticipate la momentul t,
obtinem valoarea anuităţii constante fracţionate posticipate, la momentul t ca fiind:

[Inapoi la Cuprins] 55
1 − vmnm
tm
Vm (t) = rm · · um
im
unde n reprezintă numărul anilor, n m numărul subperioadelor, im dobânda unitară a subperioadei,
um = 1 + im , vm = u1m .
Anuităţi constante fracţionate anticipate
1
Definiţie. Anuitatea constantă se numeşte fracţionată şi anticipată dacă tk −tk−1 = m ani şi ratele
se plătesc la ı̂nceputul fiecărei subperioade.
1
Cu alte cuvinte intervalul dintre două plăţi consecutive este de m ani = 1 subperioadă, unde anul

a fost ı̂mpărţit ı̂n m subperioade, m ∈ N , m ≥ 2. Se notează cu rm rata corespunzătoare subperioadei.
rm rm rm ... rm sume de bani
—–+——–+——–+—————–+——–+—————>
1 2 m−1
0 m m ... m 1 timp
Valoarea la momentul t a anuităţii constante fracţionate anticipate este
1 − vmnm
tm+1
Vm (t) = rm · · um
im
dacă se ţine seama de formulele obtinute mai sus.
Observaţie. Se poate considera, pentru simplificare, că rata corespunzătoare unui an este proporţională
cu rata corespunzătoare unei subperioade, astfel că r = m rm . Se obţine astfel că dacă r = 1 u.m., avem
1
rm = m u.m. De asemenea, pot fi avute ı̂n vedere şi alte legături ı̂ntre cele două rate: anuală şi a
subperioadei. 

2.2.3 Amortizarea ı̂mprumuturilor indivizibile


Amortizarea ı̂mprumuturilor indivizibile, făcându-se cel mai adesea eşalonat, se bazează ı̂n principal
pe anuităţi. Pentru a putea pune ı̂n evidenţă diferitele modele de amortizare, vom avea nevoie ı̂n
cele ce urmează de notaţii, relaţii ı̂ntre elementele care intervin, precum şi de tabele de amortizare.
Considerăm ı̂n continuare (fără a restrânge generalitatea), că rambursarea are loc prin intermediul
unor anuităţi ı̂ntregi posticipate.
Pentru a amortiza un ı̂mprumut (s, p, t), vom avea nevoie să cunoaştem, pentru fiecare an:
- suma nerambursată la ı̂nceputul fiecărui an k, notată prin Rk , k = 1, n, unde t = n este durata ı̂n
ani a ı̂mprumutului,
- dobânda pentru datoria nerambursată Rk ı̂n anul k, notată prin Dk , k = 1, n,
- amortismentul aferent anului k (cota din ı̂mprumut care urmează a se rambursa la sfârşitul
anului k), notată prin Qk , k = 1, n,
- rata corespunzătoare anului k (suma de bani care se va plăti la sfârşitul anului k), notată prin
rk , k = 1, n.
Între elementele precizate mai sus au loc, ı̂n general, câteva relaţii, cum ar fi:

R1 = s
ceea ce ne spune că la ı̂nceput, ı̂n primul an, datoria debitorului faţă de creditor este suma ı̂mprumutată
iniţial s;

[Inapoi la Cuprins] 56
Rk+1 = Rk − Qk , k = 1, n,
adică, suma nerambursată la ı̂nceputul anului k+1 se obţine din diferenţa dintre suma nerambursată
la ı̂nceputul anului k şi partea din ı̂mprumut rambursată la sfârşitul anului k;

Dk = i · Rk , k = 1, n,
ceea ce ı̂nseamnă că dobânda pentru datoria rămasă nerambursată la ı̂nceputul anului k se calculează
după formula operaţiunii de dobândă simplă D = i ·Rk ·1, deoarece datoria rămâne neschimbată timp
de un an, iar i reprezintă dobânda unitară anuală. După ce a trecut perioada ı̂mprumutului, datoria
debitorului devine zero, deci

Rn+1 = 0
ceea ce ı̂nseamnă că

Rn = Qn
De asemenea, ı̂n fiecare an, rata se va calcula cu formula

rk = Qk + Dk , k = 1, n
Aşa cum am precizat, aceste relaţii au loc ı̂n general. În cazurile când una dintre aceste relaţii nu
va avea loc, se va face precizarea respectivă.
Relaţiile de mai sus nu sunt ı̂ntotdeauna suficiente pentru a putea determina toate elementele ce
intervin ı̂ntr-un plan de amortizare. Ceea ce ne va ajuta ı̂n acele situaţii va fi principiul echilibrului
financiar, care se exprimă printr-o egalitate a datoriilor celor două părţi (debitor şi creditor) la un
acelaşi moment de timp t. De exemplu, pentru t = n, acest principiu se scrie ı̂n felul următor
n
X
n
su = rk v k−n
k=1
Ţinând cont de toate relaţiile de mai sus, la fiecare amortizare se va ı̂ntocmi un plan (tabel) de
amortizare care va conţine cel puţin următoarele coloane:

k Rk Dk Qk rk
şi care va avea atâtea linii cât este numărul de ani ı̂n care se face rambursarea.
Ca o particularitate a amortizării ı̂mprumuturilor indivizibile este faptul că aceasta poate avea
loc ı̂n mod direct sau indirect şi anume:
- ı̂n cazul amortizărilor directe, debitorul rambursează direct creditorului datoria pe care o are
faţă de el;
- ı̂n cazul amortizărilor indirecte, debitorul constituie la o terţă parte fie toată datoria pe care
o are către creditor, fie numai o parte din ea, urmând ca la scadenţă debitorul să ridice de la terţa
parte suma constituită pe care o va da creditorului. Cum depunerile de sume la terţa parte de către
debitor sunt ı̂nsoţite şi de o dobândă, este evident că prin acest procedeu debitorul poate fi avantajat,
ı̂n sensul că pe seama terţei părţi debitorul ı̂şi micşorează datoria faţă de creditor.

[Inapoi la Cuprins] 57
Amortizări directe
Modelul 1D (modelul de amortizare prin plată unică la scadenţă)
Acest model este un model degenerat de amortizare, ı̂n care debitorul restituie creditorului o
singură dată, la scadenţă, ı̂ntreaga sa datorie egală cu S = s u n (operaţiunea de dobândă compusă).
Cu notaţiile adoptate, tabelul de amortizare se va completa ı̂n felul următor:

k Rk Dk Qk rk
1 s si 0 0
2 su sui 0 0
... ... ... ... ...
n-1 s u n−2 s u n−2 i 0 0
n s u n−1 s u n−1 i s u n−1 s un
Observaţie. În acest caz de amortizare, relaţia rk = Qk + Dk nu are loc pentru k = 1, n − 1 şi are loc
numai pentru k = n (ultimul an). De asemenea, Rk+1 = Rk + Dk , k = 1, n − 1, deoarece, dobânda Dk
deşi a fost calculată, nu s-a plătit, şi deci trebuie cumulată. 
Modelul 2D (modelul de amortizare prin achitarea sumei la scadenţă şi plata periodică a
dobânzilor)
În acest caz tabelul de amortizare se prezintă ı̂n felul următor:

k Rk Dk Qk rk
1 s si 0 si
2 s si 0 si
... ... ... ... ...
n-1 s si 0 si
n s si s su
Ca o particularitate a acestui model este faptul că liniile corespunzătoare anilor k = 1, n − 1 sunt
identice şi asta indiferent de câţi ani intermediari sunt.
Pentru a vedea dacă tabloul este bine ı̂ntocmit, se poate scrie principiul echilibrului financiar
pentru un anumit moment de timp t. De exemplu, să considerăm t = 0, momentul la care creditorul
a ı̂mprumutat debitorului suma s, şi la acest moment de timp actualizăm plăţile făcute de debitor
către creditor şi anume rk , k = 1, n. Egalând cele două valori actuale, obţinem
n−1
X
s= s i vk + s u vn
k=1
Efectuând calculele ı̂n membrul drept al relaţiei de mai sus obţinem identitatea s = s.
Modelul 3D (modelul de amortizare prin cote constante)
Caracteristica acestui model de amortizare este faptul că ı̂n fiecare an se rambursează cote egale
din ı̂mprumut, ı̂nsoţite bineı̂nţeles de dobânzile aferente pentru datoriile nerambursate. Aceasta
ı̂nseamnă că sunt adevărate următoarele relaţii de calcul

[Inapoi la Cuprins] 58
Q1 = Q2 = ... = Qn
s
Qk = Q = , k = 1, n
n
s = nQ

Atunci, tabelul de amortizare se prezintă ı̂n felul următor:

k Rk Dk Qk rk
1 nQ nQ i Q (n i + 1)Q
2 (n − 1)Q (n − 1)Q i Q [(n − 1) i + 1]Q
... ... ... ... ...
k+1 (n − k) Q (n − k)Q i Q [(n − k ) i + 1]Q
... ... ... ... ...
n Q Qi Q (i + 1)Q
La acest model se observă că atât dobânzile Dk , k = 1, n, cât şi ratele rk , k = 1, n, sunt termenii unei
progresii aritmetice cu primul termen D1 = s i = n Q i şi respectiv r1 = s i + Q = (n i + 1)Q şi cu aceeaşi
raţie −Q i. De aceea, putem scrie

Dk+1 = Dk − Q i, k = 1, n
rk+1 = rk − Q i, k = 1, n

Prin urmare, la acest model de amortizare, rata corespunzătoare primului an este cea mai mare,
celelalte fiind din ce ı̂n ce mai mici. Acest fapt poate constitui un avantaj, dar ı̂n acelaşi timp şi un
dezavantaj ı̂n funcţie de posibilităţile pe care la are debitorul.
Facem precizarea că acest model mai este cunoscut şi sub denumirea de ”model de amortizare
prin rate descrescătoare”.
Evaluând la acelaşi moment t = 0 datoriile celor două părţi, cu alte cuvinte suma s pe de o parte
şi ratele rk , k = 1, n pe de altă parte, principiul echilibrului financiar se scrie sub forma
n
X
s= {[s − (k − 1) Q] i + Q} v k
k=1
Efectuând calculele ı̂n membrul drept se va ajunge la identitatea s = s.
Modelul 4D (modelul de amortizare prin rate constante)
La acest model, debitorul plăteşte la sfârşitul fiecărui an o aceeaşi rată rk , k = 1, n, prin interme-
diul căreia acoperă atât o parte din ı̂mprumut, cât şi dobânda pentru suma nerambursată. Deoarece
la ı̂nceput suma nerambursată este mai mare, urmând ca ea să scadă pe măsură ce se plătesc cotele
ı̂n fiecare an, acest fapt atrage după sine dobânzi diferite, cu valoare mai mare ı̂n primul an şi ı̂n
descreştere ı̂n anii următori. Cum suma dintre dobândă şi cotă formează rata, care ı̂n acest caz este
constantă, vom avea cote din ce ı̂n ce mai mari pentru fiecare an. Însă datele pe care le avem nu sunt
suficiente pentru a putea ı̂ntocmi planul (tabelul) de amortizare şi prin urmare vom avea nevoie de o

[Inapoi la Cuprins] 59
relaţie suplimentară care este principiul echilibrului financiar. La momentul t = 0 cele două datorii
sunt suma iniţială s şi suma ratelor r actualizate. Ratele r formează o anuitate constantă ı̂ntreagă
n
posticipată, pentru care valoarea iniţială este dată de relaţia V (0) = IN = r · 1−v
i . Astfel, obţinem
următoarea relaţie pentru rata constantă necunoscută
1 − vn
s=r·
i
de unde obţinem
si
r=
1 − vn
Cunoscând acum suficiente elemente, putem construi tabloul de amortizare

k Rk Dk Qk rk
n
1 s = r · 1−v
i si = n
 r (1 − v ) r − D1 = r v n r
n−1
2 s − r v n = r · 1−vi r 1 − v n−1 r v n−1 r
... ... ... ... ...
n r · 1−vi r (1 − v) rv r
Se constată că ı̂n acest caz de amortizare, cotele corespunzătoare fiecărui an sunt termenii unei pro-
gresii geometrice cu primul termen Q1 = r v n şi raţia v1 = u. Cotele corespunzătoare anilor k = 2, n se
pot calcula folosind următoarea relaţie

Qk = Q1 u k−1 , k = 2, n
Se observă din tabelul de amortizare că

1
1−v 1 − 1+i
Rn = r · =r ·
i i
i
1+i
=r· = rv
i
= Qn

Amortizări indirecte
La acest tip de amortizări, după cum am mai subliniat, intervine ı̂ncă o persoană (aşa numita
terţa parte) pe lângă creditor şi debitor. Schematic, problema se prezintă ı̂n felul următor:
(s,p,t) p’
CREDITOR——————>DEBITOR——————>TERŢA PARTE
<———————————————————————
În timp ce ı̂ntre creditor şi debitor se lucrează cu procentul anual p, ı̂ntre debitor şi terţa parte se
foloseşte, de obicei, un procent p0 . Dacă p = p0 , acest caz ne conduce la aşa-numitul sistem francez.
Dacă ı̂nsă p , p0 , suntem conduşi la sistemul american de amortizare. Se demonstrează matematic
faptul că dacă p0 > p atunci debitorul iese ı̂n avantaj faţă de creditor, pe seama terţei părţi. Atât ı̂ntre
creditor şi debitor pe de o parte, cât şi ı̂ntre debitor şi terţa parte pe de altă parte, va avea loc câte

[Inapoi la Cuprins] 60
o amortizare directă efectuată după unul dintre modelele de amortizare directă prezentate mai sus.
Se pot imagina diverse combinaţii. Dintre acestea, prezentăm ı̂n cele ce urmează câteva.
Modelul 1I (modelul de amortizare prin plata periodică a dobânzilor către creditor şi consti-
tuirea sumei ı̂mprumutate la terţa parte prin plăţi periodice constante)
Acest model de amortizare indirectă este constituit din două modele de amortizare directă, după
cum urmează

CREDITOR
2D %
DEBITOR
4D &
TERŢA PARTE
Corespunzător modelului de amortizare directă 2D, debitorul va plăti anual creditorului dobânzile
(calculate cu procentul p), urmând să restituie suma ı̂mprumutată s la scadenţă. În paralel, debito-
rul va constitui această sumă s la terţa parte (folosind procentul p0 ) prin plăţi periodice constante
(conform modelului de amortizare directă 4D). Dacă ı̂n final suma s va fi constituită la terţa parte
atunci, la momentul t = 0, această sumă va fi s0 = s v 0n (pentru a afla datoria la momentul t = 0 faţă
de terţa parte, se actualizează suma s prin intermediul procentului p0 ). Rata constantă pe care o va
plăti debitorul terţei părţi ı̂n fiecare an se va calcula după formula

s0 i 0
r0 = sau
1 − v 0n
s v 0n i 0
r0 =
1 − v 0n
Modelul 2I (modelul de amortizare printr-o unică plată către creditor şi constituirea ı̂ntregii
sume datorate la terţa parte prin plăţi periodice constante)
Aceste model de amortizare indirectă este constituit din două modele de amortizare directă, după
cum urmează

CREDITOR
1D %
DEBITOR
4D &
TERŢA PARTE
Corespunzător modelului de amortizare directă 1D, debitorul nu va plăti nimic creditorului decât ı̂n
ultimul an, la scadenţă, când va ı̂napoia ı̂ntreaga datorie (calculată cu procentul p), şi anume suma
S = s u n . În paralel, debitorul va constitui această sumă S la terţa parte (folosind procentul p0 ) prin
plăţi periodice constante (conform modelului de amortizare directă 4D). Dacă ı̂n final suma S va fi
constituită la terţa parte, atunci la ı̂nceput (la momentul t = 0) această sumă va fi S 0 = S v 0n = s u n v 0n
(pentru a afla datoria la momentul t = 0 faţă de terţa parte, se actualizează suma S prin intermediul
procentului p0 ). Atunci rata constantă pe care o va plăti debitorul terţei părţi ı̂n fiecare an se va
calcula după formula

[Inapoi la Cuprins] 61
S0 i0
r0 = sau
1 − v 0n
s u n v 0n i 0
r0 =
1 − v 0n

2.3 Probleme rezolvate


Problema 1. Să se calculeze dobânda care s-a obţinut ca urmare a depunerii unei sume iniţiale de
2 500 u.m. cu procentul anual de 11% din data de 10 martie 2005 până ı̂n data de 25 iulie 2005 ı̂n
funcţie de:
a) numărul de zile;
b) numărul de chenzine ı̂ntregi (o chenzină = 15 zile);
c) numărul de luni ı̂ntregi.
Rezolvare.
a) calculăm numărul de zile z = 137 zile

s·i ·z
Dz = =
360
2500 · 0, 11 · 137
= =
360
= 104, 65 (u.m.)

b) ı̂ntre 10 martie 2005 şi 25 iulie 2005 sunt 9 chenzine ı̂ntregi

s·i ·q
Dq = =
24
2500 · 0, 11 · 9
= =
24
= 103, 125 (u.m.)

c) ı̂ntre 10 martie 2005 şi 25 iulie 2005 sunt 4 luni ı̂ntregi

s·i ·l
Dl = =
12
2500 · 0, 11 · 4
= =
12
= 91, 67 (u.m.)

Problema 2. O persoană dispune de două sume de bani s1 şi s2 astfel ı̂ncât prima sumă este de
cinci ori mai mare decât a doua. Persoana plasează prima sumă pe timp de 135 zile cu procentul
anual de 10% şi a doua sumă pe timp de 3 luni cu procentul anual de 9%. Ştiind că dobânda adusă

[Inapoi la Cuprins] 62
de prima sumă este mai mare cu 66 u.m. decât cea produsă de a doua sumă, să se determine valorile
celor două sume iniţiale.
Rezolvare. Notăm cu D1 şi D2 dobânzile corespunzătoare celor două sume iniţiale. Din datele
problemei putem scrie că:

s1 = 5 · s2
s · 0, 1 · 135
D1 = 1
360
s2 · 0, 09 · 3
D2 =
12
D1 = D2 + 66

Se observă că avem, de fapt, de rezolvat următorul sistem de două ecuaţii cu două necunoscute:
(
s1 = 5 · s2
0, 0375 · s1 = 0, 0225 · s2 + 66
Înlocuind s1 = 5 · s2 ı̂n cea de a doua ecuaţie, obţinem

(0, 1875 − 0, 0225) · s2 = 66


de unde găsim

s2 = 400 u.m.
s1 = 2 000 u.m.

Problema 3. O persoană depune la o bancă suma de 300 u.m.. Ştiind că procentul anual este
de 15% pe an, să se calculeze ce sumă va avea persoana respectivă după 4 ani şi care este valoarea
dobânzii.
Rezolvare. Se cunosc s = 300 u.m., p = 15%, n = 4 ani. Se va folosi operaţia de dobândă compusă
deoarece n = 4 > 1 an. Pentru suma finală S avem formula S = s · u n , iar u = 1 + i. În cazul de faţă,
p
dobânda unitară anuală este i = 100 = 0, 15, iar factorul de fructificare este u = 1, 15 şi avem

S = 300 · (1, 15)4 = 300 · 1, 749 = 524, 7 (u.m.)

D = S − s = 524, 7 − 300 = 224, 7 (u.m.)


Problema 4. O persoană primeşte moştenire un libret de economii ı̂ntocmit ı̂n urmă cu 6 ani.
Procentul anual a fost ı̂n primii doi ani 15%, iar ı̂n ultimii patru ani de 12%. Suma finală care se
poate ridica de pe libretul respectiv este de 2 080, 98 u.m.. Ce sumă iniţială a fost depusă?
Rezolvare. Se cunosc n = 6 ani, n1 = 2 ani, n2 = 4 ani, p1 = 15%, p2 = 12% şi S = 2 080, 98 u.m..
Suma iniţială s este necunoscută. Folosind formula dobânzii compuse, putem scrie:
- după primii doi ani suma iniţială s devine S1 = s · u12 = s · (1 + i1 )2 ; această sumă devine sumă
iniţială pentru următoarea perioadă;

[Inapoi la Cuprins] 63
- după ultimii patru ani obţinem suma finală S = S1 · u24 = s · u12 · u24 = s · (1 + i1 )2 · (1 + i2 )4 . De aici
obţinem imediat că

S
s= =
(1 + i1 ) · (1 + i2 )4
2

2 080, 98
= =
(1, 15)2 · (1, 12)4
= 1 000 (u.m.)

În concluzie, ı̂n urmă cu 6 ani s-a depus suma de 1 000 u.m.
Problema 5. Se consideră cazul unei bănci care oferă o rată anuală a dobânzii de 10% pentru
depozitele pe termen de 1 lună. Să se calculeze dobânda primită la scadenţă de către o persoană
care a depus suma de 10 000 u.m. pe timp de 1 lună. Presupunând că persoana doreşte capitaliza-
rea dobânzii, să se calculeze ce sumă va avea persoana respectivă peste 5 luni şi peste 1 an. Să se
calculeze, de asemenea, care este dobânda unitară anuală echivalentă.
i
Rezolvare. Se cunosc următoarele elemente s = 10 000 u.m., p = 10%, i = 0, 1, i12 = 12 = 0, 008(3),
t5 = 5 luni, t12 = 12 luni. Notăm prin D1 dobânda după o lună, S5 suma finală după 5 luni, S12 suma
finală după 12 luni şi prin P1 procentul anual echivalent.
Dobânda pe care o primeşte persoana după o lună este

D1 = s · i12 · 1 = 83, (3) (u.m.)

Dacă dobânda se capitalizează, peste 5 luni persoana va putea ridica suma

5
S5 = s · u12 = s · (1 + i12 )5 =
= 10 000 · (1 + 0, 008(3))5 =
= 10 000 · 1, 042196 =
= 10 421, 96 (u.m.)

Deci, dobânda aferentă este de

D5 = 10 421, 96 − 10 000 = 421, 96 (u.m.)


Dacă se capitalizează dobânda, peste 12 luni persoana va putea ridica suma

12
S12 = s · u12 = s · (1 + i12 )12 =
= 10 000 · (1 + 0, 008(3))12 =
= 10 000 · 1, 104274 =
= 11 042, 74 (u.m.)

Pentru a afla procentul anual echivalent, avem

[Inapoi la Cuprins] 64
12
s · u12 = s · u1

(1 + i12 )12 = 1 + I1
P1
unde cu I1 s-a notat 100

I1 = (1 + i12 )12 − 1 =
= (1 + 0, 008(3))12 − 1 =
= 0, 104274
şi deci avem P1 = 10, 42%.
Problema 1. O persoană achiziţionează un bun ı̂n valoare de 1 000 u.m., plata acestui bun
urmând a se efectua ı̂n rate egale pe timp de doi ani. Se cunoaşte procentul anual p = 10% şi se
consideră că dobânda unitară corespunzătoare unei subperioade nu este proporţională cu dobânda
unitară anuală (suntem ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă). Să se calculeze care este valoarea
unei rate dacă plata are loc:
a) la sfârşitul fiecărui an;
b) la ı̂nceputul fiecărui an;
c) la sfârşitul fiecărei luni;
d) la ı̂nceputul fiecărei luni;
e) la sfârşitul fiecărui trimestru;
f) la ı̂nceputul fiecărui trimestru;
Care este valoarea acumulată a ratelor la sfârşitul celor doi ani, ı̂n fiecare caz ı̂n parte?
Rezolvare. Fiind vorba despre o plată ı̂n rate, avem, de fapt, pentru fiecare caz ı̂n parte câte o
anuitate, după cum urmează:
a) anuitate constantă ı̂ntreagă posticipată;
b) anuitate constantă ı̂ntreagă anticipată;
c) şi e) anuitate constantă fracţionată posticipată;
d) şi f) anuitate constantă fracţionată anticipată.
Pentru fiecare caz ı̂n parte, preţul bunului achiziţionat (1 000 u.m.) reprezintă valoarea iniţială a
anuităţii (V (0) = IN ), iar valoarea acumulată a ratelor la sfârşitul celor doi ani reprezintă valoarea
finală a anuităţii (V (n) = V (2) = FIN ). Prin urmare, rata constantă se va găsi, de fiecare dată, din
formula valorii iniţiale a anuităţii respective.
a) În acest caz avem n = 2 şi

1 − vn t
V (t) = r · ·u
i
1 − vn
V (0) = r ·
i
n
u −1
V (n) = r ·
i
p = 10%; i = 0, 1; u = 1, 1; v = 0, (90)

[Inapoi la Cuprins] 65
de unde, ı̂nlocuind elementele cunoscute, obţinem

1 − (0, (09))2
103 = r ·
0, 1
care este o ecuaţie de gradul ı̂ntâi ı̂n necunoscuta r. Soluţia acestei ecuaţii se exprimă astfel

0, 1 · 103
r=
1 − (0, (90))2
de unde rata constantă ce se va plăti la sfârşitul fiecărui an este

r = 576, 19 u.m.
În acest caz, valoarea finală a anuităţii este

u2 − 1
V (2) = r ·
i
(1, 1)2 − 1
= 576, 19 ·
0, 1
= 1 210 (u.m.)

b) Dacă plata ratelor constante se va face la ı̂nceputul fiecărui an, suntem conduşi la următoarele
valori ale anuităţii constante ı̂ntregi anticipate

1 − v n t+1
V (t) = r · ·u
i
1 − vn
V (0) = r · ·u
i
un − 1
V (n) = r · ·u
i
p = 10%; i = 0, 1; u = 1, 1; v = 0, (90)

Înlocuind elementele cunoscute ı̂n valoarea iniţială a anuităţii, obţinem rata ı̂n acest caz:

1 − (0, (90))2
103 = r · 1, 1 ·
0, 1
0, 1 · 103
r=  
1, 1 1 − (0, (90))2
r = 523, 81 u.m.

Valoarea finală a anuităţii este

[Inapoi la Cuprins] 66
u2 − 1
V (2) = r · ·u =
i
(1, 1)2 − 1
= 523, 81 · 1, 1 · =
0, 1
= 1 210 u.m.

c) În acest caz, persoana va plăti lunar, la sfârşitul fiecărei luni, timp de doi ani aceeaşi sumă de
bani (rată). Fiind vorba de lună, m = 12 (numărul subperioadelor ı̂n care se ı̂mparte anul). Suntem
ı̂n cazul unei anuităţi constante fracţionate şi posticipate, iar valoarea ei la un anumit moment de
timp t este

1 − vmnm
tm
Vm (t) = rm · · um
im
1 − vmnm
Vm (0) = rm ·
im
u m−1
n
Vm (n m) = rm · m
im

12
n m = 24, i12 = 1 + i − 1 = 0, 0079,
u12 = 1, 0079, v12 = 0, 9920

Înlocuind datele cunoscute, obţinem

1 − (0, 9920)24
103 = r12 ·
0, 0079
0, 0079 · 103
r12 =
1 − (0, 9920)24
r12 = 45, 95 u.m.

Valoarea finală este

24
u12 −1
V12 (24) = r12 · =
i12
(1, 0079)24 − 1
= 45, 95 · =
0, 0079
= 1 210 u.m.

d) În acest caz, persoana va plăti lunar, la ı̂nceputul fiecărei luni, timp de doi ani o aceeaşi sumă de
bani (rată). Fiind vorba de lună, m = 12 (numărul subperioadelor ı̂n care se ı̂mparte anul). Suntem
ı̂n cazul unei anuităţi constante, fracţionate şi anticipate, iar valoarea ei la un anumit moment de
timp t este

[Inapoi la Cuprins] 67
1 − vmn·m
(t+1)m
Vm (t) = rm · · um
im
1 − vmn·m
Vm (0) = rm · · um
im
u n·m − 1
Vm (n m) = rm · m · um
im

12
n m = 24, i12 = 1 + i − 1 = 0, 0079,
u12 = 1, 0079, v12 = 0, 9920

Înlocuind datele cunoscute, obţinem

3 1 − (0, 9920)24
10 = r12 · 1, 0079 ·
0, 0079
0, 0079 · 103
r12 =  
1, 0079 · 1 − (0, 9920)24
r12 = 45, 58 u.m.

Valoarea finală este

24
u12 −1
V12 (24) = r12 · · u12 =
i12
(1, 0079)24 − 1
= 45, 58 · 1, 0079 · =
0, 0079
= 1 210 u.m.

e) În acest caz, persoana va plăti trimestrial, la sfârşitul fiecărui trimestru, timp de doi ani o
aceeaşi sumă de bani (rată). Fiind vorba de trimestru, m = 4 (numărul subperioadelor ı̂n care se
ı̂mparte anul). Suntem ı̂n cazul unei anuităţi constante fracţionate şi posticipate, iar valoarea ei la
un anumit moment de timp t este

1 − vmnm
tm
Vm (t) = rm · · um
im
1 − vmnm
Vm (0) = rm ·
im
u m−1
n
Vm (n m) = rm · m
im

4
n m = 8, i4 = 1 + i − 1 = 0, 0241,
u4 = 1, 0241, v4 = 0, 9764

[Inapoi la Cuprins] 68
Înlocuind datele cunoscute, obţinem

1 − (0, 9764)8
103 = r4 ·
0, 0241
0, 0241 · 103
r4 =
1 − (0, 9764)8
r4 = 138, 94 u.m.

Valoarea finală este

u48 − 1
V4 (8) = r4 · =
i4
(1, 0241)8 − 1
= 138, 94 · =
0, 0241
= 1 210 u.m.

f) În acest caz, persoana va plăti trimestrial, la ı̂nceputul fiecărui trimestru, timp de doi ani o
aceeaşi sumă de bani (rată). Fiind vorba de trimestru, m = 4 (numărul subperioadelor ı̂n care se
ı̂mparte anul). Suntem ı̂n cazul unei anuităţi constante fracţionate şi anticipate, iar valoarea ei la un
anumit moment de timp t este

1 − vm n·m
(t+1)m
Vm (t) = rm · · um
im
1 − vm n·m
Vm (0) = rm · · um
im
u n·m − 1
Vm (n m) = rm · m · um
im
√4
n m = 8, i4 = 1 + i − 1 = 0, 0241,
u4 = 1, 0241, v4 = 0, 9764

Înlocuind datele cunoscute, obţinem

1 − (0, 9764)8
103 = r4 · 1, 0241 ·
0, 0241
0, 0241 · 103
r4 =  
1, 0241 1 − (0, 9764)8
r4 = 135, 67 u.m.

Valoarea finală este

[Inapoi la Cuprins] 69
u48 − 1
V4 (8) = r4 · · u4 =
i4
(1, 00241)8 − 1
= 135, 67 · 1, 0241 · =
0, 0241
= 1 210 u.m.
Problema 2. O persoană ı̂mprumută suma de 500 u.m., negociind scadenţa ı̂mprumutului la 6
ani şi dobânda anuală la valoarea de 25%. De asemenea, la momentul efectuării ı̂mprumutului se
stabileşte că ı̂ntreaga datorie (suma ı̂mprumutată şi dobânda aferentă) se va plăti la scadenţă. Să se
ı̂ntocmească planul de amortizare corespunzător rambursării acestui ı̂mprumut.
Rezolvare. Este vorba de modelul de amortizare directă 1D. Se cunosc următoarele date:

s = 500, n = 6, p = 12%
de unde obţinem, pentru factorul de actualizare u valoarea 1, 12. La momentul scadenţei (sfârşitul
celui de-al patrulea an) se va rambursa suma S = s u n = 986, 91 u.m.; la sfârşitul celorlalţi ani nu se
plăteşte nimic. Tabloul de amortizare se prezintă dupa cum urmeaza

k Rk Dk Qk rk
1 500 60 0 0
2 560 67.2 0 0
3 627.2 75.26 0 0
4 702.46 84.3 0 0
5 786.76 94.41 0 0
6 881.17 105.74 881.17 986.91

Problema 3. Se consideră acelaşi ı̂mprumut de 500 u.m. (ca şi la Problema 2), rambursabil pe
timp de 6 ani cu dobânda anuală 12%. De această dată, la sfârşitul fiecărui an, vor fi plătite dobânzile
aferente, iar suma ı̂mprumutată se va restitui la scadenţă. Să se prezinte tabloul de amortizare.
Rezolvare. Este vorba de modelul de amortizare directă 2D. Tabloul de amortizare urmatorul:

k Rk Dk Qk rk
1 500 60 0 60
2 500 60 0 60
3 500 60 0 60
4 500 60 0 60
5 500 60 0 60
6 500 60 500 560

Problema 4. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 500 u.m., pe timp de 6 ani, cu dobânda
anuală 12%, urmând ca la sfârşitul fiecărui an să se ramburseze aceeaşi cotă din ı̂mprumut, la care

[Inapoi la Cuprins] 70
se adaugă dobânda aferentă acelei perioade. Să se ı̂ntocmească tabloul de amortizare corespunzător
acestui ı̂mprumut.
Rezolvare. Este vorba de modelul de amortizare directă 3D pentru care cota corespunzătoare
fiecărui an este aceeaşi şi anume
s
Qk = Q = , k = 1, n
n
În acest caz avem:

s = 500, n = 6, p = 12%
şi atunci obţinem

i = 0, 12, u = 1, 12
Qk = Q = 83, (3), k = 1, 6

Tabloul de amortizare este:

k Rk Dk Qk rk
1 500 60 83.33 143.33
2 416.67 50 83.33 133.33
3 333.33 40 83.33 123.33
4 250 30 83.33 113.33
5 166.67 20 83.33 103.33
6 83.33 10 83.33 93.33

Problema 5. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare pentru un ı̂mprumut de 500 u.m., pe timp
de 6 ani, cu dobânda anuală de 12%, dacă rambursarea are loc prin plăţi periodice constante (la
sfârşitul fiecărui an).
Rezolvare. Plăţile periodice constante care vor avea loc sunt, de fapt, rate constante, deci este
vorba de modelul de amortizare directă 4D. Datele problemei sunt:

s = 500, n = 6, p = 12%
Rata constantă se calculează considerând că suma ı̂mprumutată s este valoarea iniţială a unei anuităţi
constante, ı̂ntregi, posticipate cu ratele constante r. Atunci are loc următoarea relaţie:
1 − vn
s=r·
i
de unde rezultă formula de calcul pentru rata constantă şi anume:
si
r=
1 − vn

[Inapoi la Cuprins] 71
Prin urmare, la sfârşitul fiecărui an se va rambursa rata constantă r cu care se acoperă atât o parte
din ı̂mprumut, cât şi dobânda pentru suma nerambursată corespunzătoare fiecărui an. În acest caz
avem:

500 · 0, 12
r=
1 6
 
1 − 1,12
r = 121, 61 (u.m.)

Tabloul de amortizare este urmatorul:

k Rk Dk Qk rk
1 500 60 61.61 121.61
2 438.39 52.61 69.01 121.61
3 369.38 44.33 77.29 121.61
4 292.09 35.05 86.56 121.61
5 205.53 24.66 96.95 121.61
6 108.58 13.03 108.58 121.61

Problema 6. O persoană (creditorul) ı̂mprumută de la o bancă suma de 2 500 u.m., pe timp
de 5 ani, cu dobânda anuală 11%. Persoana ı̂n cauză (debitorul) urmează să restituie creditorului
dobânzile la sfârşitul fiecărui an, iar suma necesară restituirii sumei ı̂mprumutate o va constitui la o
altă bancă (terţa parte) prin plăţi periodice constante pe timp de 5 ani, cu dobânda anuală 12%. Să
se ı̂ntocmească planurile de amortizare pentru rambursarea acestui ı̂mprumut.
Rezolvare. Între debitor şi creditor va avea loc o amortizare directă de tipul 2D, cu procentul p,
iar ı̂ntre debitor şi terţa parte, o amortizare directă de tipul 4D, cu procentul p0 , ceea ce ı̂nseamnă că
este vorba, de fapt de o amortizare indirectă după modelul 1I. Se cunosc:

s = 2 500, n = 5, p = 11%, p0 = 12%


La scadenţă, debitorul trebuie să aibă constituită la terţa parte suma s care, actualizată la momentul
contractării ı̂mprumutului, cu procentul corespunzător terţei părţi, p0 , este

s0 = s v 0n
s0 = 1418, 57 (u.m.)

Această sumă este valoarea iniţială a unei anuităţi constante ı̂ntregi posticipate cu rata constantă r 0 .
Deci, putem scrie

1 − v 0n
s v 0n = r 0
i0
Astfel, rata constantă r 0 ce va trebui plătită la sfârşitul fiecărui an terţei părţi este dată de relaţia

[Inapoi la Cuprins] 72
s v 0n i 0
r0 =
1 − v 0n
1 5
 
2 500 · 1,12 · 0, 12
r0 =
1 5
 
1− 1,12
r 0 = 393, 52 (u.m.)

Tabloul de amortizare debitor-creditor (2D) este urmatorul

k Rk Dk Qk rk
1 2500 275 0 275
2 2500 275 0 275
3 2500 275 0 275
4 2500 275 0 275
5 2500 275 2500 2775
Tabloul de amortizare debitor-terţa parte (4D) este:

k Rk Dk Qk rk
1 1418.57 170.23 223.3 393.52
2 1195.27 143.43 250.09 393.52
3 945.18 113.42 280.1 393.52
4 665.08 79.81 313.72 393.52
5 351.36 42.16 351.36 393.52
Se observă că sumele depuse la terţa parte, vor deveni la scadenţă:

 
r 0 u 03 + u 02 + u 0 + 1 = 393, 52 (1, 4049 + 1, 2544 + 1, 12 + 1) =
= 1 880, 75 (u.m.) 

Problema 7. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare a unui ı̂mprumut ı̂n valoare de 2 500 u.m.,
rambursabil pe timp de 5 ani, cu dobânda anuală 11%, prin achitarea la scadenţă a ı̂ntregii dato-
rii către creditor şi constituirea sumei datorate la o terţa parte cu dobânda anuală 12%, prin plăţi
periodice constante.
Rezolvare. Se cunosc

s = 2 500, n = 5, p = 11%, p0 = 12%


Între debitor şi creditor procentul este p, iar modelul de amortizare directă este 1D; ı̂ntre debitor şi
terţa parte procentul este p0 , iar modelul de amortizare directă este 4D. În concluzie, este vorba de o
amortizare indirectă după modelul 2I.
Tabloul de amortizare debitor-creditor (1D) este

[Inapoi la Cuprins] 73
k Rk Dk Qk rk
1 2500 275 0 0
2 2775 305.25 0 0
3 3080.25 338.83 0 0
4 3419.08 376.1 0 0
5 3795.18 417.47 3795.18 4212.65
La scadenţă, debitorul trebuie să aibă constituită la terţa parte suma s u n care este datoria pe
care o are faţă de creditor şi care, actualizată la momentul iniţial (ı̂n raport cu procentul p0 ) este
s u n v 0n . Deci, la momentul iniţial, datoria debitorului faţă de terţa parte este s u n v 0n , sumă care
reprezintă valoarea iniţială a unei anuităţi constante, ı̂ntregi, posticipate, cu rata constantă r 0 . Are
loc următoarea relaţie:

1 − v 0n
s u n v 0n = r 0
i0
n 0n
s u v = 2 390, 37 u.m.
de unde obţinem formula de calcul pentru rata r 0 şi anume

s u n v 0n i 0
r0 =
1 − v 0n
1 5
 
2 500 · (1, 11)5 · 1,12 · 0, 12
r0 =  5
1
1 − 1,12
r 0 = 663, 11 (u.m.)
Tabloul de amortizare debitor-terţa parte (4D) este

k Rk Dk Qk rk
1 2390.37 286.84 376.27 663.11
2 2014.1 241.69 421.42 663.11
3 1592.68 191.12 471.99 663.11
4 1120.69 134.48 528.63 663.11
5 592.06 71.05 592.06 663.11


2.4 Teme de control


Dobanzi
Problema 1. Care sunt dobânzile şi sumele finale obţinute ı̂n urma depunerii spre fructificare a
unui capital de 1 000 u.m. pe timp de 150 zile, ı̂n regim de dobândă simplă, calculate ı̂n funcţie de

[Inapoi la Cuprins] 74
numărul de zile, chenzine şi luni, ştiind că rata trimestrială a dobânzii este de 9%.
R: Dz = Dq = Dl = 150 u.m., Sz = Sq = Sl = 1150 u.m. 
Problema 2. Se depun spre fructificare următoarele sume:
s1 = 162 u.m. pe timp de 150 zile cu p = 15% (anual)
s2 = 320 u.m. pe timp de 135 zile cu p = 15% (anual)
s3 = 400 u.m. pe timp de 120 zile cu p = 15% (anual)
s4 = 80 u.m. pe timp de 90 zile cu p = 12% (anual)
s5 = 270 u.m. pe timp de 85 zile cu p = 12% (anual)
s6 = 125 u.m. pe timp de 50 zile cu p = 12% (anual)
s7 = 240 u.m. pe timp de 30 zile cu p = 12% (anual)
Să se afle dobânzile pentru fiecare sumă depusă şi apoi să se afle dobânda totală obţinută.
R: D1 = 10, 125 u.m., D2 = 18 u.m., D3 = 20 u.m., D4 = 2, 4 u.m., D5 = 7, 65 u.m., D6 = 2, 0833
u.m., D7 = 2, 4 u.m., D = 62, 66 u.m. 
Problema 3. Se consideră procentul anual 8%.
Se cere: procentul anticipativ conform, respectiv procentul decursiv conform.
R: q = 7, 4%, p = 8, 7% 
Problema 4. Se depune spre fructificare suma de 105 u.m.. Cât devine această sumă peste 6 ani
dacă ı̂n primii patru ani procentul anual este de 20%, iar ı̂n următorii doi ani procentul anual este
de 15% ?
R: S = 287, 95 u.m. 
Problema 5. La sfârşitul lunii aprilie 2004 s-a depus spre fructificare suma de 500 u.m., pe
termen de 1 lună, cu rata anuală a dobânzii de 15%. Cât a devenit această sumă la sfârşitul anului
2004 ? Dar la sfârşitul anului 2005 ? Menţionăm că la sfârşitul fiecărei luni dobânda s-a capitalizat.
Cât devine suma de 500 u.m. după 1 an de la data depunerii ? Care este procentul anual echivalent
?
R: S8 = 552, 24 u.m., S20 = 641, 02 u.m., S12 = 580, 38 u.m., P = 16, 07%. 

Anuitati. Rambursari de credite


Problema 1. O persoană doreşte să cumpere un autoturism ı̂n valoare de 5100 u.m., achitând un
avans de 20% din preţ şi urmând ca restul sumei de bani să o achite prin plăţi periodice constante
pe timp de 5 ani. Se cunoaşte procentul anual p = 10% şi se consideră că dobânda unitară cores-
punzătoare unei subperioade nu este proporţională cu dobânda unitară anuală (suntem ı̂n cazul
operaţiei de dobândă compusă). Să se calculeze care este valoarea unei rate dacă plata are loc:
a) la sfârşitul fiecărui an;
b) la ı̂nceputul fiecărui an;
c) la sfârşitul fiecărei luni;
d) la ı̂nceputul fiecărei luni;
e) la sfârşitul fiecărui trimestru;
f) la ı̂nceputul fiecărui trimestru;
Care este valoarea acumulată a ratelor la sfârşitul celor 5 ani, ı̂n fiecare caz ı̂n parte.
R: a) r = 1076, 29 u.m., V (5) = 6570, 88 u.m.
b) r = 978, 45 u.m., V (5) = 6570, 88 u.m.
c) r12 = 85, 83 u.m., V (5) = 6570, 88 u.m.

[Inapoi la Cuprins] 75
d) r12 = 85, 15 u.m., V (5) = 6570, 88 u.m.
e) r4 = 259, 53 u.m., V (5) = 6570, 88 u.m.
f) r4 = 253, 42 u.m., V (5) = 6570, 88 u.m. 
Problema 2. O persoană ı̂mprumută suma de 6 000 u.m., pe timp de 4 ani cu un procent anual
de 9%. La momentul efectuării ı̂mprumutului se stabileşte că ı̂ntreaga datorie (suma ı̂mprumutată
şi dobânda aferentă) se va rambursa la scadenţă. Să se ı̂ntocmească tabloul de amortizare cores-
punzător acestui ı̂mprumut.
R: Este vorba de modelul de rambursare 1D, rk = 0 pentru k = 1, 3, iar r4 = 8469, 49 u.m. 
Problema 3. Se consideră un ı̂mprumut de 4 500 u.m., rambursabil pe timp de 5 ani cu un procent
anual de 11%. La sfârşitul fiecărui an, vor fi plătite dobânzile aferente, iar suma ı̂mprumutată se va
restitui la scadenţă. Să se construiasca tabloul de amortizare.
R: Este vorba de modelul de rambursare 2D, Dk = 495 u.m., unde k = 1, 5. 
Problema 4. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 20 000 u.m., ı̂n vederea achiziţionării
unei locuinţe, pe timp de 10 ani, cu un procent anual de 10%, urmând ca la sfârşitul fiecărui an să
se ramburseze aceeaşi cotă din ı̂mprumut, la care se adaugă dobânda aferentă acelei perioade. Să se
ı̂ntocmească tabloul de amortizare corespunzător acestui ı̂mprumut.
R: Este vorba de modelul de rambursare 3D, Qk = 2 000 u.m., k = 1, 10. 
Problema 5. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare pentru un ı̂mprumut ı̂n valoare de 2 500
u.m., pe timp de 6 ani, cu un procent anual de 11%, dacă rambursarea are loc prin plăţi periodice
constante (la sfârşitul fiecărui an).
R: Este vorba de modelul de rambursare 4D, rk = 316, 98 u.m., k = 1, 6. 
Problema 6. O persoană ı̂mprumută de la o altă persoană suma de 7 500 u.m., pe timp de 5
ani, cu un procent anual de 12%. Debitorul urmează să restituie Creditorului dobânzile la sfârşitul
fiecărui an, iar suma necesară restituirii sumei ı̂mprumutate o va constitui la o bancă (Terţa parte)
prin plăţi periodice constante pe timp de 5 ani, cu dobânda anuală 15%. Să se ı̂ntocmească tablourile
de amortizare.
0
R: Este vorba de modelul de rambursare 1I, Dk = 900 u.m., unde k = 1, 5, iar R1 = 3 728, 83 u.m.,
rk = 1 112, 37 u.m., k = 1, 5, 
Problema 7. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare pentru un ı̂mprumut ı̂n valoare de 12 000
u.m., rambursabil pe timp de 10 ani, cu un procent anual de 12%, prin achitarea la scadenţă a ı̂ntregii
datorii către Creditor şi constituirea sumei datorate la o Terţa parte cu dobânda anuală 9%, prin plăţi
periodice constante.
0
R: Este vorba de modelul de rambursare 2I, r10 = 37 270, 18 u.m., R1 = 11 004, 53 u.m., rk =
2453, 13 u.m., k = 1, 10. 

Bibliografie 1. Colectiv, Elemente de matematici financiare şi actuariale. Teorie şi probleme, Edi-
tura Mega 2013.
2. Muresan A. S., Filip D. A. , Ban I. M., Hangan A., Operatiuni financiare, Editura Mediamira,
Cluj-Napoca, 2005.

[Inapoi la Cuprins] 76
3 MODULUL III. MATEMATICI ACTUARIALE
Obiective

• Familiarizarea cu tehnicile si metodele utilizate in cadrul matematicilor actuariale

• Definirea notiunilor de plata viagera unica, anuitati viagere, plati in caz de deces, asigurari de
persoane si bunuri

Concepte de baza

• Functii biometrice (probabilitati de viata si de deces, functia de supravietuire, viata medie,


tabele de mortalitate)

• Plati viagere (plata viagera unica, anuitati viagere)

• Plati in caz de deces (plata unica in caz de deces, anuitati de deces)

• Asigurari de persoane. Rezerva matematica.

• Asigurari de bunuri

Rezultate asteptate
In urma parcurgerii acestui modul se asteapta ca studentii sa cunoasca si sa opereze cu notiunile
introduse, sa fie in stare sa le aplice la problemele concrete.
Sinteza

3.1 UNITATEA 1. Funcţii biometrice


1.1. Introducere
Noţiunea de asigurare de persoane vizează modurile ı̂n care se poate face o plată, nu ı̂n mod cert
ci numai probabil, dacă se realizează anumite evenimente ce privesc viaţa sau decesul unei persoane
asigurate. Studiul acestor fenomene de viaţă şi de deces poate fi realizat datorită unor caracteristici
ce li se pot atribui. Cea mai importantă caracteristică este mortalitatea. Intensitatea mortalităţii este
dată de anumiţi coeficienţi numerici. Aceştia pot lua mai multe valori, variaţia fiecăruia prezentând
un aspect funcţional ı̂n sensul că ı̂n general variabila independentă este vârsta, iar funcţia (variabila
dependentă) este mortalitatea.
1.2. Probabilităţile de viaţă şi de deces
Se consideră o colectivitate ı̂n care toţi indivizii au aceeaşi vârstă - x ani. Se poate pune ı̂ntrebare:
care este probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de x ani să fie ı̂n viaţă la vârsta de y ani, y ≥ x.
Răspunsul este exprimat prin probabilitatea de viaţă, notată prin simbolul p (x, y). Probabilitatea
evenimentului contrar, ca persoana ı̂n vârstă de x ani să nu fie ı̂n viaţă la y ani, este probabilitatea
de deces pe care o vom nota cu simbolul q (x, y). Între cele două notaţii are loc relaţia corespunzătoare
probabilităţilor unor evenimente contrare

77
p (x, y) + q (x, y) = 1
Cazuri particulare:
1) Dacă y = x+1 vom scrie p (x, y) = p(x, x+1) = px care este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de
x ani să fie ı̂n viaţă peste 1 an, respectiv q (x, y) = q(x, x + 1) = qx , care este probabilitatea ca persoana
ı̂n vârstă de x ani să nu mai fie ı̂n viaţă peste 1 an. Evident, avem: px + qx = 1.
2) Dacă y = x + n vom scrie p (x, y) = p(x, x + n) =n px care este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă
de x ani să fie ı̂n viaţă peste n an, respectiv q (x, y) = q(x, x + n) =n qx care este probabilitatea ca
persoana ı̂n vârstă de x ani să nu mai fie ı̂n viaţă peste n an. Evident, avem: n px +n qx = 1. 
Observaţie: Probabilităţile de viaţă şi de deces se determină pe cale experimentală studiind o
mare colectivitate de persoane care trăiesc ı̂n aceleaşi condiţii. Cu aceste probabilităţi se ı̂ntocmesc
tabele.
1.3. Funcţia de supravieţuire
Una dintre cela mai importante caracteristici ce se regăsesc ı̂n teoria asigurărilor este funcţia de
supravieţuire.
Considerăm o colectivitate de persoane, toate având aceeaşi vârstă de a ani şi notăm cu la volumul
colectivităţii (numărul de persoane ce formează respectiva colectivitate).
Definiţie. Se numeşte funcţie de supravieţuire lx numărul mediu de persoane din cele la care vor
fi ı̂n viaţă la vârsta de x ani (a ≤ x).
Observaţie. Funcţia de supravieţuire depinde deci de vârsta persoanei asigurate şi se defineşte ca
valoarea medie a numărului de persoane care ajung la vârsta de x ani dintr-un număr de la persoane
ı̂n vârstă de a ani 
Pentru a exprima valoarea funcţiei lx vom construi o variabilă aleatoare Z pentru care M(Z) = lx .
Notăm cu z numărul persoanelor ı̂n viaţă la x ani şi cu p (a, x) probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă
de a ani să fie ı̂n viaţă la vârsta de x ani. Persoanele din colectivitate trăiesc ı̂n aceeaşi zonă, ı̂n aceleaşi
condiţii şi astfel putem aprecia că distribuţia variabilei aleatoare Z este o distribuţie binomială (dacă
experienţa se repetă de mai multe ori ı̂n aceleaşi condiţii, deci dacă probabilitatea de a se realiza
un eveniment nu se modifică la diverse repetări ale experienţei, atunci distribuţia binomială este
cea care trebuie realizată, iar pentru variabila aleatoare, Z, p(a, x) are aceeaşi valoare pentru orice
persoană din colectivitate).
Facem precizarea că distribuţia binomială, ı̂n general, are forma:
" #
x
X:
Cnx px qn−x x=0,n
pentru care valoarea medie este: M(X) = np, iar dispersia este D 2 (X) = npq.
În cazul nostru, variabila este notată cu Z, valorile variabilei sunt z, n = la , p = p(a, x), q =
q(a, x).Astfel obţinem
 
 z 
Z :  z z la −z 

Cl (p (a, x)) (q (a, x))
a z=0,la
Conform formulei de mai sus pentru media distribuţiei binomiale, obţinem

M(Z) = lx = p (a, x) · la

[Inapoi la Cuprins] 78
de unde rezultă imediat
lx
p (a, x) = 
la
Considerăm ı̂n cele ce urmează a ≤ x ≤ y. Extinzând rezultatele, putem spune că evenimentul ca
o persoană ı̂n vârstă de a ani să fie ı̂n viaţă la vârsta de y ani este dat de intersecţia a doua evenimente
dependente şi anume: primul, ca persoana ı̂n vârstă de a ani să fie ı̂n viaţă la x ani şi al doilea, ca
persoana ı̂n vârstă de a ani (şi care a ajuns la vârsta de x ani) să fie ı̂n viaţă şi la y ani. Respectând
formula pentru probabilitatea intersecţiei a două evenimente dependente se poate scrie:

p (a, y) = p (a, x) · p (x, y)


unde p(x, y) este de fapt o probabilitate condiţionată. Din această relaţie, se obţine

p (a, y)
p (x, y) =
p (a, x)
adică obţinem exprimarea probabilităţii de viaţa cu ajutorul funcţiei de supravieţuire

ly
p (x, y) =
lx
dacă s-a făcut simplificarea cu la . 
1.4. Viaţa medie
A treia funcţie biometrică importantă este viaţa medie. Pentru a o defini considerăm o persoană
ı̂n vârstă de x ani. Trebuie evidenţiat ı̂n cele ce urmează numărul de ani câţi mai are de trăit această
persoană. Pentru simplificarea calculelor, admitem următoarea ipoteză simplificatoare: persoana,
oricare ar fi ea, decedează la jumătatea unui an, deci admitem că o persoană de o anumită vârstă de
x ani mai are de trăit un număr ı̂ntreg de ani şi jumătate.
Notăm cu Z variabila aleatoare ce reprezintă numărul de ani şi jumătate câţi mai are de trăit o
persoană ı̂n vârstă de x ani.

n + 12
" #
Z:
n/n+1 qx n=0,1,...

unde n/n+1 qx este probabilitatea ca persoana să decedeze ı̂ntre x + n şi x + n + 1 ani (la jumatatea
anului), adică
!
lx+n lx+n+1 l −l
n/n+1 qx = p (x, x + n) · qx+n = · 1− = x+n x+n+1
lx lx+n lx
Definiţie. Viaţa medie, notată cu simbolul ex , se defineşte ca valoarea medie a numărului de ani
câţi mai are de trăit o persoană ı̂n vârstă de x ani. 
Prin urmare, ex = M (Z) şi are valoarea
X 1 lx+n − lx+n+1

ex = n+ ·
2 lx
n≥0
sau, dezvoltând suma, obţinem expresia

[Inapoi la Cuprins] 79
1 1 X
ex = + · lx+n . 
2 lx
n≥1
Observaţie: Lipsa indicelui superior la semnul sumei semnifică faptul ca ı̂nsumarea este limitată
numai la acei indici ai elementelor constitutive pentru care vârsta x + n nu depăşeşte limita de vârstă
(practic 100 ani).
1.5. Tabele de mortalitate
Pentru a dispune de valorile funcţiilor utilizate, ı̂n teoria asigurărilor de persoane, se ı̂ntocmesc
tabele de mortalitate fundamentate pe date statistice şi pe ajustarea acestor date prin diferite me-
tode de calcul. De regulă, tabelele conţin următoarele valori: x - numărul de ani, lx - funcţia de
supravieţuire, dx - numărul persoanelor decedate ı̂ntre vârsta de x şi x + 1 ani, px - probabilitatea
de viaţă, qx - probabilitatea de deces, ex - viaţa medie. De asemenea, tabelele conţin şi o serie de
,,numere de comutaţie” la care vom face referire ı̂n cele ce urmează.
Toate numerele utilizate ı̂n teoria asigurărilor de persoane se pot deduce prin calcul, pornind, de
exemplu, de la numerele lx .
1.6. Arborescenţa viageră şi de deces
Pentru ilustrarea momentelor ı̂n care se efectuează diferite categorii de plăţi, vom construi o
arborescenţă (un graf simplificat) ce evidenţiază fenomenul de viaţă, respectiv de deces. Vârfurile
arborescenţei simbolizează anii, iar arcele arată faptul că persoana rămâne ı̂n viaţă de la un an la
altul (arcele superioare) sau că decedează ı̂n anul respectiv (acul inferior).
Vom exemplifica arborescenţa viageră şi de deces pentru următoarea situaţie: persoana ı̂n vârstă
de x ani va fi ı̂n viaţă la vârsta de x + n ani şi nu va fi ı̂n viaţă la vârsta de x + n + 1 ani. Astfel vom
putea calcula probabilitatea n/n+1 qx , folosită la determinarea vieţii medii. Aşadar, avem:
px px+n−1
| −−−−−− ↓|− ... −−−− ↓|−−−−−−−−−− ↓
x x + 1 ... x + n − 1 x+n x+n+1
|−−−−−−−−−−−− ↑
qx∗n
Pe arcele superioare s-au ı̂nscris probabilităţile px , ..., px+n−1 , iar pe arcul inferior probabilitatea
qx+n. Deci, evenimentul ca persoana ı̂n vârstă de x ani să fie ı̂n viaţă la x + n ani are probabilitatea

lx+1 lx+2 l l l
px · px+1 · ... · px+n−2 · px+n−1 = · · ... · x+n−1 · x+n = x+n
lx lx+1 lx+n−2 lx+n−1 lx
= p (x, x + n) =n px

Atunci, evenimentul ca persoana ı̂n vârstă de x ani să decedeze ı̂ntre x + n şi x + n + 1 ani are
probabilitatea
!
lx+n lx+n+1 l −l
n px · qx+n = · 1− = x+n x+n+1 =n/n+1 qx
lx lx+n lx
Observaţie. Dacă ı̂ntr-o arborescenţă viageră şi de deces pot exista mai multe arce superioare,
fiecare simbolizând că persoana este ı̂n viaţă ı̂ntre cei doi ani consecutivi, există un singur arc inferior
şi anume cel care corespunde anului ı̂n care are loc decesul. 

[Inapoi la Cuprins] 80
Exemplu. Să se construiască arborescenţa viageră şi de deces ı̂n cazul x = 49 şi n = 2. Să se explice
semnificaţiile probabilităţilor p49 , p50 , 2 p49 şi q51 .
Rezolvare: Vârfurile arborescenţei sunt reprezentate de 49, 50, 51 şi 52 şi cu ajutorul arcelor vom
calcula probabilităţile menţionate. Vom avea următoarea arborescenţă:
p49 p50
| −−−−−−−− ↓|−−−−−−−− ↓
49 50 51 52
|−−−−−−−−−−−− ↑
q51
Astfel, probabilităţile cerute vor avea următoarele semnificaţii:
• p49 - este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de 49 ani să fie ı̂n viaţă peste un an, deci la 50 ani;
• p50 - este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de 50 ani să fie ı̂n viaţă la 51 ani;
• q51 - este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de 51 ani să nu fie ı̂n viaţă peste un an, la 52 ani;
• 2 p49 - este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de 49 ani să fie ı̂n viaţă peste doi an, deci la 51
ani.
Vom calcula aceste probabilităţi cu ajutorul valorilor funcţiei de supravieţuire luate din tabelele
de mortalitate, obţinând:

l50 81077
p49 = = = 0, 9935541,
l49 81603
l 80501
p50 = 51 = = 0, 9928956,
l50 81077
l 79867
q51 = 1 − p51 = 1 − 52 = 1 − = 0, 0078757
l51 80501
În cazul probabilităţii evenimentului ca persoana ı̂n vârstă de 49 ani să fie ı̂n viaţă peste 2 ani,
adică la 51 ani, se poate utiliza relaţia

2 p49 = p49 · p50 = 0, 9935541 · 0, 9928956 = 0, 9864954


sau relaţia

l51 80501
2 p49 = = = 0, 9864955 
l49 81603

3.2 UNITATEA 2. Plăţi viagere


2.1. Generalităţi
Aşa cum am mai precizat, ı̂n cadrul asigurărilor de persoane, plăţile efectuate de cele două părţi
au un caracter aleator. În ceea ce ı̂l priveşte pe asigurat, plata are loc doar dacă este ı̂n viaţă la mo-
mentul efectuării plăţii, iar asiguratorul va efectua operaţiunea doar dacă se realizează evenimentul

[Inapoi la Cuprins] 81
stabilit prin contractul de asigurare. Plata se consideră ca fiind o variabilă aleatoare cu distribuţie
stabilită. Pentru ca ı̂ntre obligaţiile părţilor contractante să se realizeze principiul echilibrului finan-
ciar, se impune egalitatea valorilor medii actuale ale celor două variabile aleatoare: plata efectuată
de către asigurator şi plata efectuată de către asigurat, ambele actualizate. În practică, valoarea
medie actuală a plăţii (plăţilor) efectuate de către asigurat se numeşte primă de asigurare şi poate
fi unică sau periodică, iar valoarea medie actuală a plăţii (plăţilor) efectuate de către asigurator se
numeşte sumă asigurată şi poate fi, de asemenea, unică sau periodică. Primele, rezultate din compa-
rarea obligaţiilor celor două parţi ı̂n momentul semnării contractului de asigurare, se numesc prime
matematice (nete), la acestea putându-se adăuga, ı̂nsă, unele plusuri ca urmare a unor cheltuieli de
administrare.
Dacă notăm cu Z1 , Z2 , ..., Zn variabilele aleatoare corespunzătoare plăţilor efectuate ı̂n cazul mai
multor asigurări şi cu Z variabila sumă a acestor variabile, avem egalitatea:

Z = Z1 + Z2 + ... + Zn
Pentru valorile medii avem relaţia

M (Z) = M (Z1 ) + M (Z2 ) + ... + M (Zn )


Notând cu P - prima, obţinem următoarele relaţii

P = M (Z) , P1 = M (Z1 ) , ..., Pn = M (Zn )


Astfel, putem scrie egalitatea

P = P1 + P2 + ... + Pn
ce exprimă principiul cumulării contractelor.
2.2. Tipuri de plăţi viagere
Definiţie. Plata viageră reprezintă acel tip de plată care se efectuează de (sau către) o persoană
atât timp cât ea este ı̂n viaţă la momentul efectuării plăţii.
Plata viageră unică
Vom ilustra această plată prin formularea unei probleme.
Considerăm o persoană ı̂n vârstă de x ani căreia urmează să i se plătească peste n ani o unitate
monetară, dacă va fi ı̂n viaţă atunci. Dacă persoana nu va fi ı̂n viaţă la x + n ani, atunci nu se va
efectua nici o plată. Ne propunem să aflăm care este valoarea medie actuală a acestei plăţi, acum,
când persoana este ı̂n vârstă de x ani.
Notând cu Z variabila aleatoare care reprezintă plata efectuată, ea va avea următoarea distribuţie
" n #
v 0
Z:
n px n qx n=0,1,...

Valorile variabilei aleatoare Z sunt sumele actualizate ce se vor plăti după modelul descris mai
sus, iar probabilităţile cu care variabila ia aceste valori sunt precizate pe linia a doua. Practic, ı̂n
cazul nostru, v n reprezintă valoarea actuală a unităţii monetare (v este factorul de actualizare ı̂n
operaţia de dobândă compusă) pentru situaţia ı̂n care persoana va fi ı̂n viaţă peste n ani, iar 0 este
valoarea actuală a 0 unităţi monetare, dacă persoana nu este ı̂n viaţă peste n ani. De asemenea, avem

[Inapoi la Cuprins] 82
- probabilitatea ca o persoană de x ani să fie ı̂n viaţă peste n ani, iar n qx reprezintă probabilitatea
n px
evenimentului contrar.
Definiţie. Valoarea medie a variabilei aleatoare Z se numeşte factor de actualizare viager şi se
notează cu simbolul n Ex . 
Deci,

n Ex = M (Z) = v n ·n px
sau, folosind relaţia

lx+n
n px =
lx
factorul de actualizare viager poate fi scris şi sub forma

n lx+n v x+n · lx+n


n Ex = v · =
lx v x · lx
Se introduce următoarea notaţie:

Dx = v x · lx
şi Dx se numeşte număr de comutaţie. Deci, mai putem scrie factorul de actualizare viager astfel
Dx+n
n Ex = 
Dx
Anuităţi viagere
Dacă plăţile se fac ı̂n mai multe tranşe, fiecare aferentă unui anumit moment de timp, atunci
putem extinde problema astfel:
Care este valoarea medie actuală a plăţilor viagere (rate) S1 , S2 , ..., Sk plătibile peste n1 , n2 , ...nk
ani, ı̂n condiţiile ı̂n care acestea se efectuează dacă persoana de x ani este ı̂n viaţă peste n1 , n2 , ..., nk
ani? Aceste plăţi se fac fie de către asigurat, fie de către asigurator şi sunt egale cu S1 la ı̂mplinirea
vârstei de x + n1 ani,..., Sk la ı̂mplinirea vârstei de x + nk ani.
Definiţie: Se numeşte anuitate viageră cu ratele S1 , S2 , ..., Sk ansamblul format din momentele de
plată x + n1 , x + n2 , ..., x + nk şi ratele anuităţii. 
Dacă notăm cu Zi variabila ce exprimă efectuarea plăţii viagere corespunzătoare vârstei de x +
ni ani şi cu Z variabila ce exprimă suma plăţilor viagere efectuate, se poate scrie

M (Z) = M (Z1 ) + M (Z2 ) + ... + M (Zk )


sau, conform relaţiilor de mai sus,

M (Z) = S1 ·n1 Ex + ... + Sk ·nk Ex


unde, M (Z) reprezintă valoarea actuală a anuităţii viagere.
Anuităţi viagere constante ı̂ntregi

• Anuităţi viagere constante ı̂ntregi posticipate

[Inapoi la Cuprins] 83
Definiţie: Spunem că anuitatea viageră este constantă ı̂ntreagă posticipată dacă ratele viagere
sunt constante, se plătesc la intervale de câte un an, la sfârşitul fiecărui an. 
Astfel S1 = S2 = ... = Sk = S = 1 u.m., n2 − n1 = n3 − n2 = ... = nk − nk−1 = 1 an, nj = j, j = 1, k.

• – Anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată imediată nelimitată

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată este imediată şi nelimitată,
dacă ratele viagere se plătesc ı̂ncepând cu primul an, nelimitat (practic până la decesul persoanei).

Notând cu ax valoarea medie actuală a unei anuităţi viagere constante ı̂ntregi posticipate imediate
nelimitate, vom obţine
Dx+1 Dx+2
ax =1 Ex +2 Ex + ... = + + ...
Dx Dx
Introducând numărul de comutaţie
Nx = Dx + Dx+1 + ...
anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată imediată nelimitată se mai poate scrie
Nx+1
ax =
Dx

• – Anuitate viageră constantă ı̂ntreagă posticipată amânată cu n ani, nelimitată.

Definiţie: Anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată spunem că este amânată cu n ani şi
nelimitată dacă ratele viagere se plătesc după al n-lea an de la ı̂ncheierea contractului până la decesul
persoanei. 
Astfel notând cu n/ ax valoarea medie actuală a acestei anuităţi putem scrie

n/ ax =n+1 Ex +n+2 Ex + ...


sau
Dx+n+1 Dx+n+2
n/ ax = + + ...
Dx Dx
deci
Nx+n+1
n/ ax =
Dx
Exemplu. Vom prezenta soluţia pentru exemplul 1.
Rezolvare. Din enunţul problemei deducem că nepotul va primi la sfârşitul fiecărui an suma
constantă de 10 000 u.m. ı̂ncepând cu vârsta de 25 ani. În condiţiile ı̂n care acesta are acum doar 12
ani, vorbim despre o anuitate viageră constantă ı̂ntreagă posticipată amânată cu 13 ani, nelimitată.
Deci pentru ca ı̂ncepând cu vârsta de 25 ani, nepotul să primească o sumă de 10 000 u.m. la sfârşitul
fiecărui an, ı̂n prezent bunicul va trebui să plătească suma (prima) P care este dată de

[Inapoi la Cuprins] 84
N12+13+1
P = S ·13/ a12 = 10 000 ·
D12
Numerele de comutaţie necesare se iau din tabelul cu procentul 5%, şi avem: D12 = 49 785, 16
respectiv N26 = 447 220, 98 Rezultă că
447 220, 98
P = 10 000 · = 89 830, 2 u.m. 
49 785, 16
• – Anuitate viageră constantă ı̂ntreagă posticipată imediată, limitată la n ani.
Anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată imediată şi limitată la n ani dacă ratele viagere
se plătesc ı̂ncepând cu primul an, timp de n ani. 
Notând cu simbolul /n ax valoarea medie actuală a acestei anuităţii avem relaţia

/n ax =1 Ex +2 Ex + ... +n Ex
De fapt avem

/n ax = ax −n/ ax
adică
Nx+1 − Nx+n+1
/n ax =
Dx
• Anuităţi viagere constante ı̂ntregi anticipate
Deosebirea ı̂ntre anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă anticipată şi cea posticipată constă ı̂n faptul
că la cea anticipată ratele viagere se plătesc la ı̂nceputul fiecărui an.
În acest caz vom folosi aceleaşi tipuri de anuităţi, dar pentru care vom folosi litera ”a”.
Astfel avem următoarele relaţii
Nx
ax =
Dx
ı̂n cazul anuităţii viagere constante ı̂ntregi anticipate imediate şi nelimitate,
Nx+n
n/ ax =
Dx
pentru anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă anticipată amânată cu n ani, nelimitată, respectiv
Nx − Nx+n
/n ax =
Dx
pentru anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă anticipată imediată, limitată la n ani.
Anuităţi viagere constante fracţionate
Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă este fracţionată dacă ratele viagere se plătesc
pentru fiecare subperioadă ı̂n care se ı̂mparte anul. 
La aceste anuităţi fracţionate se ı̂mparte anul ı̂n m intervale egale, m ∈ N, m ≥ 2. În plus, consi-
1
derăm că la sfârşitul fiecărei subperioade astfel obţinute, se plătesc câte m u.m..

[Inapoi la Cuprins] 85
• Anuităţi viagere constante fracţionate posticipate

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă fracţionată este posticipată dacă ratele viagere
se plătesc la sfârşitul fiecărei subperioade. 
Pentru simplificarea calculelor vom presupune că, ı̂n decursul  unuij an, factorul de actualizare
viager variază liniar. Cu alte cuvinte, punctul de coordonate x + n + m ,n+j/m Ex aparţine dreptei
determinată de punctele: (n,n Ex ) şi (n + 1,n+1 Ex ) ,adică

n+j/m Ex −n Ex n+1 Ex −n Ex
j
=
1
m
Rezultă că
j
n+j/m Ex = ·( E − E )+ E n≥0
m n+1 x n x n x,
• – Anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată imediată nelimitată

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată este imediată nelimitată
1
dacă ratele viagere de câte m u.m. se plătesc la sfârşitul fiecărei subperioade ı̂ncepând cu primul an
până la decesul persoanei. 
Dacă notăm valoarea medie actuală a unei anuităţi viagere constante fracţionate posticipate ime-
(m)
diate nelimitate cu ax , obţinem

m
(m) 1 1 XX
ax = · (1/m Ex +2/m Ex + ...) = · n+j/m Ex =
m m
n≥0 j=1
m + 1 Nx+1 m − 1 Nx Nx m + 1
= · + · = −
2m Dx 2m Dx Dx 2m

deci

(m) m+1
ax = ax −
2m
Notând cu:

(m) m−1
Nx = Nx − · Dx
2m
vom obţine:
(m)
(m) Nx 1
ax = −
Dx m

• – Anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată amânată cu n ani

[Inapoi la Cuprins] 86
Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată este amânată cu n ani
1
dacă ratele viagere de câte m u.m. se plătesc ı̂ncepând cu al n-lea an până la decesul persoanei. 
(m)
Notând cu n/ ax valoarea medie actuală a acestei anuităţi şi ţinând cont că

(m) m + 1 Nx+1 m − 1 Nx
ax = · + ·
2m Dx 2m Dx
vom putea scrie

(m) 1 (m)
n/ ax = · (n+1/m Ex +n+2/m Ex + ...) = ax+n ·n Ex
m
Sau dacă avem ı̂n vedere că

(m) m−1
ax+n = ax+n +
2m
rezultă

(m) m−1
n/ ax = ax+n ·n Ex + · E
2m n x
Ştiind ı̂nsă că

ax+n ·n Ex =n/ ax
expresia finală este
(m) m−1
n/ ax =n/ ax + · E
2m n x
• – Anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată imediată limitată la n ani

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată este imediată şi limitată
1
la n ani dacă ratele viagere de câte m u.m. se plătesc ı̂ncepând cu primul an, timp de n ani. 
(m)
Notăm cu /n ax valoarea medie actuală a acestei anuităţi şi ea va fi dată de relaţia
(m) (m) (m)
/n ax = ax −n/ ax

• Anuităţi viagere constante fracţionate anticipate

Deosebirea ı̂ntre anuitatea viageră constantă fracţionată anticipată şi cea posticipată constă ı̂n
1
faptul că la cea anticipată ratele viagere de câte m u.m. se plătesc la ı̂nceputul fiecărei subperioade
din fiecare an.
Deoarece plata ratelor se face ı̂ncă de la ı̂nceputul primei subperioade, avem
1 (m)(m)
+ ax ax =
m
Folosind relaţia de calcul a anuităţii viagere constante fracţionate posticipate imediate nelimitate
vom putea scrie următoarea expresie

[Inapoi la Cuprins] 87
(m)
(m) Nx
ax =
Dx
Analog, pentru anuitatea constantă fracţionată anticipată amânată cu n ani nelimitată, putem
scrie

(m) m−1
n/ ax =n/ ax −
· E
2m n x
Pentru anuitatea viageră constantă fracţionată anticipată imediată limitată la n ani avem
(m) (m) (m)
n/ ax = ax −n/ ax

3.3 UNITATEA 3. Plăţi ı̂n caz de deces


Dacă ı̂n cazul plăţilor viagere evenimentul aleator care condiţiona efectuarea acestora a fost ca per-
soana să fie ı̂n viaţă la momentele efectuării plăţilor viagere, acum, la plăţile ı̂n caz de deces eveni-
mentul aleator presupune că decesul persoanei are loc ı̂ntr-un interval precizat.
3.1. Plata unică ı̂n caz de deces
Ne fixăm din nou atenţia asupra unei persoane ı̂n vârstă de x ani. Pentru simplificarea calculelor
se face următoarea presupunere: persoana, oricare ar fi ea, decedează exact la mijlocul unui an. Cu
alte cuvinte, o persoană mai are de trăit n ani şi jumătate. Dacă persoana ı̂n cauză decedează ı̂ntre
x + n şi x + n + 1 ani, la jumătatea anului (conform convenţiei de mai sus), familia sa (sau persoana
indicată de aceasta) va primi 1 u.m. Dacă persoana nu decedează la momentul indicat, atunci nu se
va efectua nici o plată.
Problema care se pune aici constă ı̂n a determina care este valoarea medie actuală a plăţii unice
ı̂n caz de deces descrisă mai sus. În acest sens considerăm variabila aleatoare Z care are drept va-
lori, valorile actualizate ale sumelor ce se plătesc ı̂n caz de deces. Această variabilă aleatoare are
următoarea distribuţie
" #
0 v n+1/2
Z:
1 −n/n+1 qx n/n+1 qx
unde v n+1/2 reprezintă valoarea actuală a unei unităţi monetare plătibile peste n ani şi jumătate, iar

n/n+1 qx =n px · qx+n
reprezintă probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de x ani să decedeze ı̂ntre x + n şi x + n + 1 ani, exact
la jumătatea anului.
Definiţie: Se numeşte factor de actualizare ı̂n caz de deces valoarea medie a variabilei aleatoare
Z de mai sus. 
Notăm cu simbolul n Dx acest factor şi avem

[Inapoi la Cuprins] 88
n Dx = M (Z) = v n+1/2 ·n/n+1 qx
l −l
= v n+1/2 · x+n x+n+1
lx
v x+n+1/2 · (lx+n − lx+n+1 )
=
v x · lx
v 1/2 · v x+n · lx+n − u 1/2 · v x+n+1 · lx+n+1
=
v x · lx
v 1/2 · Dx+n − u 1/2 · Dx+n+1
=
Dx
u 1/2 · (v · Dx+n − Dx+n+1 )
=
Dx

Introducem numărul de comutaţie

Cx = u 1/2 · (v · Dx − Dx+1 ) ,
şi, astfel, se poate scrie
Cx+n
n Dx =
Dx
3.2. Anuităţi de deces
Anuităţile de deces sunt acelea pentru care plata ı̂n caz de deces se efectuează oricând are loc
decesul persoanei, ı̂ntre doi ani dinainte precizaţi. Aici vom ı̂ntâlni numai cazul ı̂ntreg, deoarece
intervalul dintre două momente când ar fi posibilă efectuarea plăţii este de un an şi decesul persoanei
se consideră, conform ipotezei, că va avea loc peste un număr ı̂ntreg de ani şi jumătate.
Prin intermediul acestei noţiuni suntem interesaţi să vedem care este valoarea medie actuală a
mai multor posibilităţi de plată ı̂n caz de deces, de câte o unitate monetară şi care urmează a fi plătite
o singură dată ı̂n cazul ı̂n care persoana decedează ı̂n anul respectiv.

• Anuitate de deces imediată şi nelimitată

Definiţie: Spunem că anuitatea de deces este imediată şi nelimitată dacă plata sumei se va face
oricând survine decesul persoanei. 
Variabila
P aleatoare Z aferentă acestei anuităţi se va descompune ı̂n variabile aleatoare, Zk , k ≥ 0,
Z= Zk , Zk fiind variabile care reprezintă plata unică ce se va efectua pentru doi ani consecutivi,
k≥0
k, k + 1.Trecând la valorile medii, putem scrie.
X X XC
x+k
M (Z) = M(Zk ) = k Dx =
Dx
k≥0 k≥0 k≥0
Introducem un nou număr de comutaţie Mx

[Inapoi la Cuprins] 89
X X
Mx = Cx+k = u 1/2 · (v · Dx+k − Dx+k+1 )
k≥0 k≥0
1/2
Mx = u · (v · Nx − Nx+1 )

Astfel, putem scrie


XC Mx
x+k
M (Z) = =
Dx Dx
k≥0

Notând Ax = M (Z), adică valoarea actuală medie a anuităţii de deces imediată nelimitată, avem
Mx
Ax =
Dx

• Anuitate de deces dublu limitată inferior la m ani (inclusiv) şi superior la n ani (exclusiv)

Definiţie: Anuitatea de deces spunem că este dublu limitată inferior la m ani (inclusiv) şi superior
la n ani (exclusiv) dacă plata se va efectua oricând are loc decesul ı̂ntre x + m ani (inclusiv) şi x + n
ani (exclusiv). 
Dacă notăm cu m/n Ax valoarea medie actuală a acestei anuităţi de deces dublu limitată, vom
obţine
n−1 n−1
X X C x+k Mx+m − Mx+n
m/n Ax = M (Z) = k Dm = =
Dx Dx
k=m k=m
Astfel avem
Mx+m − Mx+n
m/n Ax =
Dx
Observaţii:
Pentru m = 0 se obţine anuitatea de deces imediată limitată la n ani şi anume
Mx − Mx+n
/n Ax =
Dx
Pentru intervalul [n, .) se va obţine anuitatea de deces amânată cu n ani nelimitată (practic până
la limita de vârstă)
Mx+n
n/ Ax =
Dx
În scrierea [n, .), ”.” simbolizează limita de vârstă.

[Inapoi la Cuprins] 90
3.4 UNITATEA 4. Asigurări de persoane
3.4.1 Principiul echilibrului financiar
Din cele prezentate până ı̂n acest punct deducem că există o relaţie bine determinată ı̂ntre suma asi-
gurată, S şi prima P , această relaţie având la bază tocmai principiul echilibrului financiar. Legătura
dintre cele două variabile are loc indiferent dacă plăţile efectuate de/către o persoană se realizează
ı̂ntr-o singură tranşă sau eşalonat. Pentru cazul concret al asigurărilor de persoane, acest principiu
se reflectă ı̂n egalitatea (la un acelaşi moment de timp) dintre valorile medii actuale ale plăţilor alea-
toare plătibile fie ı̂n cazul când asiguratul este ı̂n viaţă, fie că a decedat, conform prevederilor din
contractul de asigurare. Acesta contract este un ı̂nscris ce ia naştere ı̂n urma acordului de voinţă a
celor două părţi contractante (asiguratul şi instituţia de asigurare) şi ı̂n care sunt stipulate o serie de
elemente.

3.4.2 Asigurarea de viaţă


În contractul de asigurare se stabileşte, ı̂ntre altele, că:
Obligaţiile asiguratului Obligaţiile instituţiei de
asigurare

Asiguratul, ı̂n vârstă de x ani Asiguratorul va plăti asi-


plăteşte periodic, anticipat o guratului o suma, S, când
primă de asigurare, P , timp acesta ı̂mplineşte x + n ani.
de k ani. Dacă la această vârstă asi-
guratul nu este ı̂n viaţă,
instituţia de asigurare nu are
nici o obligaţiefinanciară.
În vederea aplicării principiului echilibrului financiar, trebuie să stabilim mai ı̂ntâi valorile medii
actualizate ale obligaţiilor celor două părţi. Astfel, avem
Valoarea medie actuală a Valoarea medie actuală
unei unităţi monetare ce a unei unităţi monetare ce
urmează a fi plătită antici- se plăteşte peste n ani
pat, timp de k ani este /k ax , este: n Ex , ı̂ntrucât avem
ı̂ntrucât avem de-a face cu de-a face cu o plată viageră
o anuitate viageră anticipată unică.
cu rata de 1 u.m. Deoarece se plăteşte o su-
Deoarece se plătesc P u.m. mă, S, vom avea drept
anticipat, vom avea drept valoarea medie actuală,
valoare medie actuală S ·n Ex .
P ·/k ax .
Conform principiului echilibrului financiar, putem scrie egalitatea

[Inapoi la Cuprins] 91
P ·/k ax = S ·n Ex
Dacă exprimăm anuitatea ı̂ntreagă constantă anticipată limitată, /k ax , respectiv factorul de actu-
alizare viager, n Ex , cu ajutorul numerelor de comutaţie, obţinem
Nx − Nx+k D
P· = S · x+n
Dx Dx
şi atunci, expresia primei P va fi

Dx+n
P =S·
Nx − Nx+k
Cazuri particulare:

1. Pentru k = 1 prima se plăteşte o singură dată, altfel spus, avem primă unică. În aceste condiţii
diferenţa Nx − Nx+1 = Dx , deci vom obţine
Dx+n
P =S·
Dx

2. Pentru k = n (de obicei k ≤ n) şi k > 1, adică atunci când prima nu este unică, ea se va plăti, de
obicei, periodic până când asiguratul ı̂mplineşte cei x + n ani, deci pe tot timpul asigurării. În
acest moment el va primi de la asigurator suma S. În aceasta situaţie, prima se exprimă sub
forma

Dx+n
P =S·
Nx − Nx+n

3.4.3 Asigurarea de pensii


Contractul de asigurare prevede, printre altele, următoarele:

[Inapoi la Cuprins] 92
Obligaţiile asiguratului Obligaţiile instituţiei de
asigurare

Asiguratul, ı̂n vârstă de Asiguratorul va plăti


x ani plăteşte periodic, periodic asiguratului o
anticipat o primă, P , suma (pensie anuală), S,
timp de k ani. din momentul ı̂n care
acesta ı̂mplineşte x + n
ani până la decesul său.
Dacă asiguratul dece-
dează ı̂naintea ı̂mplinirii
vârstei stabilite prin
contract, instituţia de
asigurare nu are nici o
obligaţie financiară.
Valoarea medie actuală Valoarea medie actuală
a unei unităţi monetare a obligaţiilor asiguratorului
ce urmează a fi plătită esten/ ax ı̂n cazul unei uni-
anticipat, timp de k ani tăţi monetare, ı̂ntrucât este
este/k ax , ı̂ntrucât avem vorba de anuitate viageră
de-a face cu o anuitate amânată cu n ani.
viageră cu rata de 1 u.m. Deoarece se plăteşte o
Deoarece se plătesc P pensie anuală, S, vom
u.m. anticipat vom avea avea drept valoarea medie
drept valoare medie actuală S ·n/ ax .
actuală P ·/k ax .
Conform principiul echilibrului financiar putem scrie

P ·/k ax = S ·n/ ax
Procedând analog ca şi ı̂n cazul asigurărilor de viaţă prin folosirea numerelor de comutaţie, vom
obţine
Nx − Nx+k N
P· = S · x+n
Dx Dx
de unde rezultă
Nx+n
P=
Nx − Nx+k
Cazuri particulare:

[Inapoi la Cuprins] 93
1. Dacă prima este unică (k = 1) şi cum Nx − Nx+1 = Dx , suntem conduşi la următoarea formulă
Nx+n
P =S·
Dx

În situaţia specială că pensia ı̂ncepe a fi plătită de către asigurator chiar din primul an (n = 0)
rezultă
N
P =S· x
Dx
2. Şi la asigurarea de pensii putem ı̂ntâlni cazul ı̂n care primele se plătesc până ı̂n momentul ı̂n
care instituţia de asigurare va ı̂ncepe să plătească pensia anuală. De această dată (k = n) avem
Nx+n
P =S·
Nx − Nx+n

3. În multe situaţii concrete plăţile se fac fracţionat, pe subperioade ale perioadei de bază. De
exemplu, perioada de bază este de 1 an, iar plăţile se fac lunar. Din acest motiv, vom considera
că avem de-a face cu m subperioade de plată (m = 12 la plăţile lunare), caz ı̂n care vom utiliza
expresia

(m)
Nx+n
P =S· (m) (m)
Nx − Nx+n
În această relaţie, numerele de comutaţie se vor calcula cu ajutorul formulei

(m) m−1
Nx = Nx − · Dx
2m
Exemplu. Ca şi aplicaţie la acest tip de asigurare vom rezolva exemplul al doilea prezentat chiar
la ı̂nceputul acestui capitol.
Rezolvare. Suntem ı̂n cazul unei asigurări de pensii pentru care cunoaştem: m = 12, x = 40,
k = n = 30, S = 100 $, p = 5%. Înlocuind aceste date ı̂n formula
(m)
Nx+n
P =S· (m) (m)
Nx − Nx+n
vom obţine
(12)
N70
P = 100 · (12) (12)
N40 − N70
Din tabelul cu numerele de comutaţie, avem: N40 = 193 870, 81, N70 = 13 775, 38, D40 = 12 053, 29, D70 =
(12) (12)
1 776, 45. Cu ajutorul acestora vom calcula N70 respectiv N40 astfel

(12) 12 − 1 11
N70 = N70 − · D70 = 13 775, 13 − · 1 776, 45 = 12 961, 17
2 · 12 24

[Inapoi la Cuprins] 94
iar

(12) 12 − 1 11
N40 = N40 − · D40 = 193 870, 81 − · 12 053, 29 = 188 346, 38
2 · 12 24
Revenind ı̂n relaţia de calcul pentru determinarea primei, obţinem
12 961, 17
P = 100 · = 7, 39 $
188 346, 38 − 12 961, 17
În concluzie, pentru ca pensia lunară să fie de 100 $, după 30 ani de la momentul semnării
contractului, asiguratul va trebui să plătească, tot lunar, instituţiei de asigurare 7, 39 $ timp de 30
ani. 

3.4.4 Asigurare de deces


În contractul de asigurare sunt stipulate, ı̂ntre altele, următoarele:

Obligaţiile asiguratului Obligaţiile instituţiei de


asigurare

Asiguratul, ı̂n vârstă de x Dacă asiguratul decedează


ani plăteşte anual, antici- ı̂ntre vârsta de x + m ani
pat o primă P , timp de (inclusiv) şi x + n ani (ex-
k ani. clusiv), atunci asiguratorul
va plăti unei persoane indi-
cate de asigurat suma S.

Valoarea medie actuală a Valoarea medie actuală a


sumelor plătite este P ·/k ax .
sumei plătite de asigurator
este S ·m/n Ax .
Conform principiului echilibrului financiar putem scrie

P ·/k ax = S ·m/n Ax
Din această egalitate, folosind numerele de comutaţie pentru cele două anuităţi, obţinem
Mx+m − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+k
Cazuri particulare:

1. Dacă prima este unică, k = 1, atunci Nx − Nx+1 = Dx de unde rezultă

Mx+m − Mx+n
P =S·
Dx

[Inapoi la Cuprins] 95
2. Dacă m = 0 şi k = n, ceea ce ı̂nseamnă că prima se plăteşte pe tot timpul asigurării, plata sumei
S realizându-se doar dacă decesul survine ı̂n acest interval, atunci:
Mx − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+n

3. Dacă prima plătită de asigurat este unică, urmând să se primească suma asigurată, S, oricând
ar avea loc decesul, de la momentul ı̂ncheierii contractului şi până la limita de vârstă, adică:
m = 0 şi n → ∞ (teoretic), avem
M
P =S· x
Dx

Exemplu. Vom rezolva exemplul al treilea prezentat la ı̂nceputul capitolului.


Rezolvare. Suntem ı̂n situaţia unei asigurări de deces pentru care: x = 45, S = 1 000 u.m., n = 35,
m = 0, p = 5%, k = 1 ı̂n primul caz şi k = 35 ı̂n al doilea caz.
În primul caz, formula de calcul este
Mx − Mx+n
P =S·
Dx
adică
M45 − M80 2 699, 55 − 399, 23
P = 1 000 · = 1 000 · = 248, 03 u.m.
D45 9 274, 34
În al doilea caz, când prima se plăteşte anual, folosim relaţia
Mx − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+k
Utilizând datele din ipoteză, obţinem
M45 − M80 2 699, 55 − 399, 23
P = 1 000 · = 1 000 · = 16, 79 u.m.
N45 − N80 139 436, 85 − 2 452, 23

3.4.5 Asigurare mixtă


Aşa cum s-a putut desprinde din prezentarea anterioară a primelor două tipuri de contracte de
asigurare, există situaţii ı̂n care instituţia de asigurare este exonerată de la plata sumei asigurate sau
a pensiei anuale. Pentru a ı̂nlătura acest neajuns, există posibilitatea ı̂ncheierii unei asigurări mixte
ce combină elementele asigurărilor de viaţă şi de deces.

[Inapoi la Cuprins] 96
Obligaţiile asiguratului Obligaţiile instituţiei de
asigurare

Asiguratul, ı̂n vârstă de Asiguratorul va plăti


x ani plăteşte periodic, asiguratului suma S, dacă
anticipat o primă, P , timp acesta este ı̂n viaţă la
de k ani. x + n ani sau altor per-
soane indicate de asigurat,
dacă acesta din urmă de-
cedează până la x + n ani.
Pentru o unitate monetară, Valoarea medie actuală a
valoarea medie actuală unei unităţi monetare ce
corespunzătoare este /k ax . urmează a fi plătită peste
Deoarece se plătesc P u.m. n ani, dacă persoana va fi
anticipat, valoarea medie ı̂n viaţă atunci, este n Ex .
actuală va fi: P ·/k ax . Dacă are loc decesul, până
la ı̂mplinirea vârstei de x + n
ani, atunci valoarea medie
actuală este /n Ax .Cumu-
lând cele două situaţii avem
n Ex +/n Ax .Deoarece este
vorba de S u.m., valoarea
medie actuală va fi
S · (n Ex +/n Ax ) .
Conform principiului echilibrului financiar, rezultă egalitatea

P ·/k ax = S · (n Ex +/n Ax )
de unde
Ex +/n Ax
P =S·n
/k ax
Exprimând cu numerele de comutaţie, după simplificări obţinem rezultatul final
Dx+n + Mx − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+k
Cazuri particulare:

1. Dacă prima este unică, deci k = 1, deoarece Nx − Nx+1 = Dx obţinem


Dx+n + Mx − Mx+n
P =S·
Dx

[Inapoi la Cuprins] 97
2. Când k , 1, avem ı̂n cele mai multe cazuri k = n, şi astfel
Dx+n + Mx − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+n

4.6. Rezerva matematică


Metode de calcul
Instituţia de asigurare constituie un fond bănesc, numit rezervă matematică, care va fi utilizat
pentru efectuarea plăţilor către persoanele asigurate. Pentru a evalua valoarea acestui fond se fixează
un moment de evaluare şi se stabileşte cât reprezintă rezerva aferentă fiecărui asigurat la momentul
respectiv. Rezerva totală se obţine prin ı̂nsumarea tuturor acestor rezerve actualizate la momentul
de evaluare stabilit. În principal, există două metode fundamentale de determinare a rezervei ma-
tematice: metoda prospectivă şi cea retrospectivă. În vederea prezentării celor două metode vom
introduce următoarele notaţii relaţii:
t− momentul de evaluare, la care se calculează rezerva matematică,
0
D0 − datoria instituţiei de asigurare, actualizată la momentul zero,
00
D0 − datoria asiguratului, actualizată la momentul zero,
0
Dt − datoria instituţiei de asigurare, actualizată la momentul t,
00
Dt − datoria asiguratului, actualizată la momentul t,
Rt − cuantumul rezervei matematice la momentul t,
0
/t D0 − valoarea actuală a obligaţiilor asiguratorului până la momentul t, evaluată la momentul
zero,
00
/t D0 − valoarea actuală a obligaţiilor asiguratului până la momentul t, evaluată la momentul zero,
0
t/ D0 − valoarea actuală a obligaţiilor asiguratorului ulterioare momentului t, evaluată la momen-
tul zero,
00
t/ D0 − valoarea actuală a obligaţiilor asiguratului ulterioare momentului t, evaluată la momentul
zero.
Rezerva matematică calculată prin metoda prospectivă este dată de:
0 00
Rt = Dt − Dt ,
iar prin cea retrospectivă:
00 0
/t D0 −/t D0
Rt =
t E0
Indiferent de metoda folosită, rezerva matematică are aceeaşi valoare. Pe de o parte, obligaţiile
anterioare şi posterioare datei de evaluare a rezervei actualizate, ı̂n total dau valoarea actuală a
ı̂ntregii obligaţii:

0 0 0
/t D0 +t/ D0 = D0 ,
00 00 00
/t D0 +t/ D0 = D0 ,

iar pe de altă parte, obligaţiile actualizate ale celor două părţi sunt egale:

[Inapoi la Cuprins] 98
0 00
D0 = D0
Deoarece
0 00 00
t/ D0 = Dt0 ·t E0 şi t/ D0 = D t ·t E0 ,
rezultă:

00 0
 00 00
  0 0

D
/t 0 /t 0− D D 0 −t/ D0 − D 0 − t/ D 0
Rt = =
t E0 t E0
0 00 0 00
t/ D0 −t/ D0 Dt ·t E0 − Dt ·t E0 0 00
= = = Dt − Dt
t E0 t E0

Exemplul 1. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul unei asigurări de viaţă ı̂n următoarele
condiţii:
- asiguratul are vârsta de x ani,
- plata primelor P se va face anual anticipat, timp de n ani, din momentul ı̂ncheierii contractului
de asigurare,
- suma asigurată de S u.m. se va ı̂ncasa peste n ani, de către asigurat, dacă acesta va fi ı̂n viaţă
atunci.
Rezolvare.
Fiind vorba de o asigurare de viaţă ı̂n condiţiile din enunţ, avem:

P ·/n ax = S ·n Ex

Dx+n
⇒P =S·
Nx − Nx+n
————+————–+——————+————–>
0 t n moment de timp (ani)
x x+t x+n vârsta asiguratului
Considerăm că momentul de evaluare t ∈ [0, n].
Folosind metoda prospectivă datoriile celor două părţi evaluate la momentul t sunt:
0 00
Dt = S ·n−t Ex+t , Dt = P ·/n−t ax+t
Atunci:

Rt = S ·n−t Ex+t − P ·/n−t ax+t


D Dx+n N − Nx+n
= S · x+n − S · · x+t
Dx+t Nx − Nx+n D
! x+t
D N − Nx+n D N − Nx+t
= S · x+n · 1 − x+t = S · x+n · x
Dx+t Nx − Nx+n Dx+t Nx − Nx+n

[Inapoi la Cuprins] 99
În cazul metodei retrospective
00 0
/t D0 = P ·/t ax , /t D0 =0
deci
00
/t D0 = Rt ·t Ex

P ·/t ax Dx+n N − Nx+t 1


Rt = =S· · x ·D =
t Ex Nx − Nx+n Dx x+t
Dx
D N − Nx+t
= S · x+n · x 
Dx+t Nx − Nx+n

Exemplul 2. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul unei asigurări de deces ı̂n următoarele
condiţii:
- asiguratul are vârsta de x ani,
- plata primelor P se va face anual anticipat, pe tot timpul vieţii asiguratului, din momentul
ı̂ncheierii contractului de asigurare,
- suma asigurată de S u.m. se va ı̂ncasa de către o persoană desemnată de către asigurat, după
decesul asiguratului.
Rezolvare. In acest caz avem

P · ax = S · Ax
Folosind numerele de comutaţie
Nx M
P· =S· x
Dx Dx
deci
Mx
P =S·
Nx
Calculând apoi rezerva matematică prin metoda prospectivă vom obţine
!
Mx+t Mx Nx+t
Rt = S · Ax+t − P · ax+t = S · − · 
Dx+t Nx Dx+t
Exemplul 3. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul unei asigurări de pensii ı̂n următoarele
condiţii:
- asiguratul are vârsta de x ani,
- plata primelor P se va face anual anticipat, timp de n ani, din momentul ı̂ncheierii contractului
de asigurare,
- pensia anuală de S u.m. se va ı̂ncasa de către asigurat, peste n ani, pe tot parcursul vieţii sale.
Rezolvare. Prima netă anuală o vom exprima cu ajutorul relaţiei

[Inapoi la Cuprins] 100


P ·/n ax = S ·n/ ax

Nx+n
⇒P =S·
Nx − Nx+n
Folosind metoda retrospectivă ı̂n calcularea rezervei matematice, vom avea
P ·/t ax Nx+n N − Nx+t
Rt = =S· · x 
t Ex Nx − Nx+n Dx+t
4.7. Alte tipuri de asigurări de persoane
Pe piaţa asigurărilor din România există peste 40 de companii care au dreptul de a incheia asi-
gurări, o parte dintre acestea ı̂ncheie şi asigurări de persoane, altele decât cele studiate până acum.
Fiecare companie are o ofertă proprie de astfel de asigurări. Informaţii referitoare la tipurile de asi-
gurări oferite se pot obţine vizitând site-ul www.1asig.ro. De asemenea se face şi o diferenţă ı̂ntre
persoanele fizice şi cele juridice ı̂n oferta de asigurări. Astfel avem asigurări pentru
- vânatori şi/sau pescari sportivi, persoane fizice care contracteaza credite bancare, asigurare
medicală pentru călătorii ı̂n străinătate, a călătorilor prin societăţi specializate de transport călători,
a turiştilor prin societăţi specializate de turism sau prin structuri de cazare, a persoanelor din
autovehicule ı̂nchiriate, a componenţilor echipelor sportive, a avocaţilor, notarilor, medicilor liber-
profesionişti cu cabinet propriu, a personalului medical, asigurarea individuală de accidente, asi-
gurarea colectivă de accidente, asigurarea managerului, asigurarea de accidente a persoanelor din
autovehicul, asigurarea de accidente a taximetriştilor şi a persoanelor transportate de aceştia, asi-
gurarea de accidente a pompierilor, asigurarea facultativă a pasagerilor pe timpul transportului cu
nave maritime/ape interioare, asigurarea suplimentară pentru spitalizare şi intervenţii chirurgicale
ı̂n caz de ı̂mbolnavire şi/sau accident.
4.8. Asigurări de bunuri
Sub acest titlu generic includem următoarele tipuri de asigurări:
- Asigurări de autovehicule, Asigurări maritime şi de transport, Asigurări de aviaţie, Asigurări de
bunuri, Asigurări de raspundere civilă, Asigurări de credite si garanţii, Asigurări de pierderi finan-
ciare din riscuri asigurate Asigurări agricole, Asigurare Auto Obligatorie (RCA), Asigurări complexe
Pentru exemplificare, la asigurările de bunuri putem ı̂ntâlni:
- asigurarea locuinţei (incendiu, explozie, cutremur, inundaţii, vandalism, furt prin efracţie şi
altele) - suplimentar se pot asigura bunuri casabile, bani şi/sau valori; asigurarea complexă a gos-
podăriei - se asigură: bunurile din gospodărie; persoanele pentru riscuri de accidente; răspunderea
civilă legală decurgând din prejudicii produse terţilor, pentru riscurile ı̂ntâmplate ı̂n gospodaria
asigurată; asigurarea bunurilor aparţinând persoanelor juridice; alte asigurări de bunuri, cum ar
fi: de avarii accidentale a maşinilor, utilajelor, echipamentelor şi instalaţiilor; de pierdere de profit
din ı̂ntreruperea activităţii; a bunurilor casabile; a echipamentelor electronice; a banilor şi/sau va-
lorilor; a lucrărilor de construcţii-montaj; asigurarea de avarii şi furt a autovehicolelor (CASCO);
asigurarea de accidente a conducătorilor şi a altor persoane aflate ı̂n autovehicul; asigurarea de
răspundere a transportatorului ı̂n calitate de cărăus, pentru mărfurile transportate (CMR); asigu-
rarea de răspundere a transportatorului ı̂n calitate de cărăus, pentru mărfurile transportate nu-
mai pe teritoriul României; asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto (RCA); asigurarea de
răspundere civilă excedent peste limitele răspunderii la asigurare obligatorie; asigurarea culturilor

[Inapoi la Cuprins] 101


pentru riscuri generale - se asigură: culturile de cereale; plantele tehnice; culturile de legume şi car-
tofi; plantele medicinale şi aromatice; culturile furajere; rodul viilor, pomilor fructiferi şi hameiului;
se mai pot asigura: animalele, culturile pentru riscuri specificate prin clauze speciale, serele şi
culturile din sere,
- asigurarea bunurilor pe timpul transportului; asigurarea de răspundere a transportatorului
pentru pagube produse călătorilor prin accidente de transport; asigurarea facultativă a navelor;
asigurarea facultativa a navelor fluviale, navelor de pescuit şi navelor colectoare, precum şi a al-
tor ambarcaţiuni, instalaţii şi utilaje plutitoare, asimilate navelor; asigurarea navelor pe timpul
construcţiei; asigurarea facultativă a unităţilor de foraj marin; asigurarea aeronavelor aviaţiei ci-
vile; asigurarea riscurilor ce decurg din contractele de leasing ı̂ncheiate de societatea de leasing
cu utilizatorii; asigurarea riscurilor ce decurg din contractele comerciale (de vânzare-cumparare/
distribuţie/ consignaţie) cu plata la termen, integral, sau ı̂n rate; asigurarea riscurilor ce decurg din
contractele de credit bancar şi/sau comercial, ce au ca destinaţie achiziţionarea de către persoanele
fizice a bunurilor casnice, a automobilelor sau locuinţelor;
asigurări de garanţii: garanţii de plată a creditului furnizor, garanţii pentru licitaţii, garantarea
plăţii avansurilor.
La aceste tipuri de asigurări, evenimentul aleator care condiţionează efectuarea plăţii sumei asi-
gurate, este evenimentul de producere a daunei. După cum foarte uşor se poate constata, unele din-
tre asigurările menţionate mai sus sunt obligatorii pentru categoriile de persoane la care se referă, ı̂n
timp ce alte sunt facultative. Astfel, din categoria celor obligatorii menţionăm RCA şi asigurările de
malpraxis (pentru medici, asistenţi medicali, farmacişti).
De remarcat faptul că societăţile de asigurare ı̂ncearcă să-şi fidelizeze persoanele asigurate ofe-
rind poliţe complexe de asigurare (combinând diverse tipuri de asigurare), sau extinderea valabi-
lităţii poliţei Casco pentru extern dacă aceasta este ı̂ncheiată la aceeaşi firmă de asigurare ca şi RCA.
De menţionat este faptul că din anul 2005 apare o modificare cu privire la asigurarea RCA,
aceasta devine o asigurare pe timp nelimitat, cu plata primelor de asigurare semestrial sau anual.
De asemenea a apărut obligativitatea unei ı̂nştiinţări scrise din partea asiguratului către compania
de asigurare, dacă doreşte să schimbe compania, precum şi o declaraţie pe proprie răspundere că nu
a asigurat bunul la ı̂ncă o companie de asigurări.
În ceea ce priveşte cota de primă de asigurare, companiile de asigurare ı̂şi stabilesc cota de primă
individual, luând ı̂n calcul diverse date. Există ı̂nsă o asigurare de bunuri, şi anume RCA, pentru
care prima de asigurare se stabileşte la nivel guvernamental şi este aceeaşi pentru toate companiile
de asigurare.
De la un an la altul, ı̂n funcţie de datoriile pe care companiile de asigurare le au către firmele de
service unde se repară maşinile care au avut daună, lista cu companiile de asigurare care au dreptul
să ı̂ncheie RCA se modifică. Este important de menţionat că o companie de asigurări care ı̂ncheie
numai RCA, este pusă uşor ı̂n imposibilitate de plată, deoarece prima de asigurare acoperă daune
foarte mici.
Din anul 2004 a apărut sistemul BONUS-MALUS atât pentru RCA, cât şi pentru Casco. Aceasta
ı̂nseamnă că dacă ı̂ntr-un an asiguratul a avut daună, ı̂n anul următor va trebui să plătească o primă
majorată. În funcţie de compania de asigurare, sistemul BONUS funcţionează aplicând reduceri la
cota de primă pentru reı̂nnoirea contractului de asigurare, dacă asiguratul nu a avut daună ı̂n anul
anterior, iar sistemul MALUS funcţionează fie aplicând câte o majorare pentru fiecare daună, fie
aplicând diverse cote de majorare ı̂n funcţie da rata daunei.

[Inapoi la Cuprins] 102


3.5 Probleme rezolvate
Problema 1. Să se calculeze probabilităţile ca o persoană ı̂n vârstă de 45 ani să fie ı̂n viaţă la 65 ani,
respectiv să nu fie ı̂n viaţă la această vârstă. Care este viaţa medie?
Rezolvare. Probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de 45 ani să fie ı̂n viaţă la 65 ani este dată de

p (45, 65) =20 p45


Cealaltă probabilitate cerută se referă la evenimentul contrar şi are forma

q (45, 65) =20 q45


Vom exprima probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de 45 ani să fie ı̂n viaţă peste 20 ani utilizând
funcţia de supravieţuire, astfel

l65 65 068
p (45, 65) = = = 0, 780847233
l45 83 330
şi

q (45, 65) = 1 − p (45, 65) = 0, 219152767



Problema 2. Care este probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de 24 ani să decedeze ı̂ntre 65 şi 70
ani?
Rezolvare. Probabilitatea cerută ı̂n enunţul problemei (P ) se determină ca probabilitate a două
evenimente dependente. Primul eveniment constă ı̂n faptul că persoana trebuie să fie ı̂n viaţă la 65
de ani, iar cel de-al doilea - ca persoana să decedeze ı̂ntre 65 şi 70 ani. Deci

P = p (24, 65) · q (65, 70)


Dar,
l65 65 068
p (24, 65) = = = 0, 739325076
l24 88 010
respectiv:
l70 54 051
q (65, 70) = 1 − p(65, 70) = 1 − = 1− = 0, 169315178
l65 65 068
Facând produsul valorilor celor două probabilităţi, obţinem

P = 0, 125178956 ≈ 0, 125

Problema 3. Să se calculeze viaţa medie a unei persoane ı̂n vârstă de 90 ani.
Rezolvare. Folosind formula pentru viaţa medie şi anume
1 1 X
ex = + · lx+n
2 lx
n≥1

[Inapoi la Cuprins] 103


precum şi valorile funcţiei de supravieţuire obţinem rezultatul

1
e90 = 0, 5 + · (2 168 + 1 487 + 985 + 628 + 384 + 224 + 125+
3 059
= +66 + 33 + 15) = 0, 5 + 1, 9990192 = 2, 4990192 ≈ 2, 5


Problema 4. Să se construiască arborescenţa viageră şi de deces ı̂n cazul x = 70 şi n = 3. Să se
determine probabilităţile p70, p71, p72, şi 3/4 q70.
Rezolvare.
Arborescenţa viageră şi de deces corespunzătoare acestui caz este
p70 p71 p72
|−−−−−−−− ↓|−−−−−−−− ↓|−−−−−−−− ↓
70 71 72 73 74
|−−−−−−−−−−−− ↑
q73
Unde:
l71 51 363
p70 = = = 0, 950266919
l70 54 051
l 48 607
p71 = 72 = = 0, 946342698
l71 51 363
l 45 786
p72 = 73 = = 0, 941963091
l72 48 607
l 42 920
q73 = 1 − p73 = 1 − 74 = 1 − = 0, 062595553
l73 45 786
respectiv

3/4 q70 =3 p70 · q73 = p70 · p71 · p72 · q73 = 0, 053023995 


Problema 5. Să se calculeze factorul de actualizare viager 22 E50 cu procentul de actualizare 5%.
Rezolvare. Folosind numerele de comutaţie, obţinem
D70 1 449
22 E50 = = = 0, 204944117
D50 7 070, 22
De asemenea, mai putem calcula factorul de actualizare viager pornind de la definiţia sa
22
l72 1 48 607

22
22 E50 = v · = · = 0, 204944641
l50 1 + 0, 05 81 077
Aşa cum era de aşteptat, cele două rezultate coincid. 
Problema 6. Care este valoarea actuală medie a anuităţii viagere constante ı̂ntregi posticipate
respectiv anticipate ı̂n cazul unei persoane de 43 ani care plăteşte ratele viagere de 50 u.m. timp de
7 ani.

[Inapoi la Cuprins] 104


Rezolvare. Presupunem iniţial că plata este de o unitate monetară. În aceste condiţii anuitatea
viageră posticipată limitată la 7 ani este

N44 N51 149 214, 05 − 90 603, 82


/7 a43 = a43 −7/ a43 = − = =
D43 D43 10 304, 22
= 5, 687983176

Dacă ţinem cont de faptul că ratele viagere sunt formate din 50 u.m., atunci

50 ·/7 a43 = 284, 4 (u.m.)


Anuitatea anticipată limitată la 7 ani este
N43 − N50 159 518, 28 − 97 674, 03
/7 a43 = = = 6, 001837111
D43 10 304, 22
respectiv

50 ·/7 a43 = 300, 09 (u.m.) 


Problema 7. Să se determine valoarea medie actuală a anuităţii fracţionate anticipate imediate
(12)
nelimitată, a38 .
Rezolvare. Cunoscând că
(12)
(12) N
a38 = 38
D38
unde
11(12)
N38 = N38 −
·D
24 38
Căutând apoi valorile numerelor de comutaţie ı̂n tabele, avem: N38 = 219 942, 02 respectiv D38 =
(12)
13 373, 94. Rezultă că N38 = 213 812, 29, deci

(12) 213 812, 29


a38 = = 15, 98
13 373, 94

Problema 8. Să se calculeze factorul de actualizare ı̂n caz de deces 18 D52 , considerând procentul
5%.
Rezolvare. Expresia acestui factor de actualizare ı̂n funcţie de numerele de comutaţie este
C70
18 D52 =
D52
În această relaţie

C60 = u 1/2 · (v · D60 − D61 )

[Inapoi la Cuprins] 105


Cunoscând D70 = 1 776, 45, D71 = 1 607, 72 şi D52 = 6 317, 19 putem calcula
1
 
C70 = (1, 05)1/2 · · 1 776, 45 − 1 607, 72 = 86, 21491605
1, 05
Rezultă
86, 21491605
18 D52 = = 0, 013647668
6 317, 19
Această problemă se mai poate rezolva şi exprimând factorul de actualizare ı̂n caz de deces con-
form definiţiei sale, astfel
1
18 D52 = v 18+ 2 ·18/19 q52
unde 18,5
1

1
v 18+ 2 = = 0, 405506636
1, 05
iar

l70 − l71 54 051 − 51 363


18/19 q52 = = = 0, 033655953
l52 79 867
În final, obţinem aproximativ acelaşi rezultat ca şi ı̂n cazul primei variante, 18 D52 = 0, 013647712.
Problema 9. Care este valoarea medie actuală a anuităţii de deces 5/10 A65 ?
Rezolvare. În acest caz este vorba de o anuitate de deces dublu limitată pe care o putem scrie
M65+5 − M65+10
5/10 A65 =
D65
Cum M70 = 1 148, 15, M75 = 739, 88 şi D65 = 2 729, 37 obţinem
1 148, 15 − 739, 88
5/10 A65 = = 0, 149583969
2 729, 37

Problema 10. O persoană de 32 ani se asigură să i se plătească peste 18 ani, dacă este ı̂n viaţă o
sumă de 1 500 u.m.
a) Care este valoarea primei unice?
b) Care este valoarea primei anuale plătibile până la expirarea termenului de asigurare?
Rezolvare.
a) Dacă prima se plăteşte o singură dată, atunci

Dx+n D
P =S· = 1 500 · 50
Dx D32
7 070, 22
= 1 500 · = 583, 005 (u.m.)
18 190, 78
b) Dacă asiguratul preferă să plătească anual obligaţiile sale către asigurator, atunci k = 18 şi

[Inapoi la Cuprins] 106


Dx+n D50
P =S· = 1 500 ·
Nx − Nx+n N32 − N50
7 070, 22
= 1 500 · = 48, 49 (u.m.)
316 364, 4 − 97 674, 03
Ca şi o concluzie, dacă asiguratul plăteşte o singură dată, atunci va trebui să achite o sumă de
583 u.m., iar dacă plateşte eşalonat, suma este de 48, 5 u.m. 
Problema 11. Să se calculeze valoarea primei lunare pe care trebuie să o plătească o persoana ı̂n
vârstă de 36 ani, timp de 26 ani, pentru ca după aceea să primească o pensie lunară de 250 u.m. Să
se rezolve problema şi ı̂n cazul când persoana plăteşte rate lunare numai timp de un an.
Rezolvare. În primul caz, cunoaştem că: x = 36, n = k = 26, iar S = 250 u.m. Prima se va calcula
astfel
(12) (12)
N36+26 N62
P =S· (12) (12)
= 250 · (12) (12)
N36 − N36+26 N36 − N62
Dar

(12) 11 11
N36 = N36 − · D36 = 248 852, 74 − · 14 827, 30 = 242 056, 8942
24 24
respectiv

(12) 11 11
N62 = N62 − · D62 = 34 934, 10 − · 3 396, 02 = 33 377, 5908
24 24
Valoarea primei este
33 377, 59
P = 250 · = 39, 9867 (u.m.)
242 056, 89 − 33 377, 59
Deci, asiguratul va plăti lunar, timp de 26 ani suma de 39, 9867 u.m.
În cel de-al doilea an cunoaştem că: x = 36, n = 26, k = 1, m = 12 şi S = 250 u.m.
Formula primei de asigurare ı̂n acest caz va fi
(12) (12)
N36+26 N62
P =S· (12) (12)
= 250 · (12) (12)
N36 − N36+1 N36 − N37
Deoarece

(12) 11 11
N37 = N37 − · D37 = 234 025, 44 − · 14 083, 42 = 227 570, 53
24 24
obţinem
33 377, 59
P = 250 · = 576, 01 (u.m.)
242 056, 89 − 227 570, 53
Cu alte cuvinte, dacă persoana asigurată doreşte să plătească prima lunar doar pe timp de un an,
atunci suma se va ridica la 576, 01 u.m.

[Inapoi la Cuprins] 107



Problema 12. O persoană ı̂n vârstă de 48 ani ı̂şi asigură familia cu o sumă de 2 000 u.m. care
urmează să fie plătită de către instituţia de asigurare dacă decesul are loc ı̂n decurs de 20 ani.
a) Care este valoarea primei unice?
b) Care este valoarea primei anuale ce urmează a fi plătită pe tot timpul asigurării?
Rezolvare.
a) În acest caz avem următoarele date: x = 48, n = 20, S = 2 000, iar k = 1.
Expresia primei este
Mx − Mx+n M − M68
P =S· = 2 000 · 48
Dx D48
Înlocuind numerele de comutaţie cu valorile corespunzătoare, obţinem
2 571, 32 − 1 313, 22
P = 2 000 · = 318, 82 (u.m.)
7 892, 11
b) Pentru situaţia ı̂n care prima este plătită anual pe tot timpul asigurării, adică k = 20, avem

Mx − Mx+n M − M68
P =S· = 100000 · 48
Nx − Nx+n N48 − N68
2 571, 32 − 1 313, 22
= 2 000 ·
113 038, 04 − 17 857, 36
= 26, 43 (u.m.)
Aşa cum era de aşteptat, ı̂n cel de-al doilea caz cuantumul primei este mai mic decât ı̂n primul
caz când se plăteşte o singură dată. 
Problema 13. O persoană ı̂n vârstă de 52 ani doreşte să primească, dacă va fi ı̂n viaţă, la vârsta
de 67 ani suma de 3 200 u.m., iar dacă decedează ı̂naintea ı̂mplinirii acestei vârste, suma o va primi
familia sa.
a) Care este prima unică?
b) Care este prima anuală plătibilă pe tot timpul asigurării?
Rezolvare. Aşa cum se poate observa suntem ı̂n cazul unei asigurări mixte.
a) Deoarece prima este unică ı̂nseamnă că valoarea lui k este 1. În plus, din datele problemei
rezultă că: x = 52, n = 15, S = 3 200 u.m. Atunci
Dx+n + Mx − Mx+n D + M52 − M67
P =S· = 3 200 · 67
Dx D52
Cunoscând că: D67 = 2 322, 22, 60, D52 = 6 317, 19, M52 = 2 378, 41 şi M67 = 1 394, 90 valoarea
primei va fi
2 322, 22 + 2 378, 41 − 1 394, 90
P = 3 200 · = 1 674, 53 (u.m.)
6 317, 19
b) În condiţiile ı̂n care prima este plătită pe tot timpul asigurării (k = 15), relaţia de calcul va fi
Dx+n + Mx − Mx+n D + M52 − M67
P =S· = 3 200 · 67
Nx − Nx+n N52 − N67

[Inapoi la Cuprins] 108


Cum N52 = 83 918, 12 şi N67 = 20 179, 58 vom avea
2 322, 22 + 2 378, 41 − 1 394, 90
P = 3 200 · = 165, 96 (u.m.)
83 918, 12 − 20 179, 58
Deci prima anuală este: P = 165, 96 u.m.

Problema 14. Să se calculeze folosind metoda prospectivă rezerva matematică ı̂n cazul asigurării
de deces dacă asiguratul plăteşte prime anuale pe tot timpul asigurării.
Rezolvare. Conform metodei prospective, rezerva matematică are următoarea expresie
0 00
Rt = Dt − Dt
Dacă asiguratul ı̂n vârstă de x ani plăteşte prime anuale pe tot timpul asigurării ı̂nseamnă că:
m = 0, k → ∞, iar n → ∞ (până la limita de vârstă). În aceste condiţii, prima este: P = M x
Nx . Datoria
0
instituţiei de asigurare actualizată ı̂n momentul t este: Dt = Ax+t deoarece obligaţia sa constă ı̂n a
plăti o unitate monetară (considerăm S = 1 u.m.) oricând are loc decesul persoanei, care ı̂n momentul
t este ı̂n vârstă de x + t ani. Cu alte cuvinte avem de-a face cu o anuitate de deces imediată (din
00
momentul t) şi nelimitată. Datoria asiguratului actualizată la momentul t este Dt = P ·ax+t , ı̂ntrucât
are obligaţia de a plăti anticipat prima până la decesul său.
Folosind numerele de comutaţie ı̂n exprimarea anuităţilor de mai sus, obţinem
0 Mx+t 00 Mx Nx+t
Dt = , Dt = ·
Dx+t Nx Dx+t
Rezerva matematică este dată, ı̂n consecinţă, de relaţia
Mx+t Mx Nx+t
Rt = − · 
Dx+t Nx Dx+t
Problema 15. Să se calculeze, cu metoda retrospectivă, rezerva matematică ı̂n cazul asigurării
de pensii dacă asiguratul plăteşte prima anuală timp de n ani, iar plata pensiei anuale, de o unitate
monetară, se va face după această dată.
Rezolvare. Formula rezervei matematice prin această a doua metodă de calcul este
00 0
/t Dx −/t Dx
Rt =
t Ex
unde presupunem că 0 ≤ t ≤ n.
Conform enunţului avem: x - vârsta persoanei asigurate, S = 1 u.m. şi k = n. Ştiind că suntem ı̂n
cazul unei asigurări de pensii, prima va fi
Nx+n
P=
Nx − Nx+n
Pentru calcularea rezervei matematice prin metoda retrospectivă, obligaţiile celor două părţi vor
fi actualizate la momentul zero, acela al ı̂ncheierii contractului de asigurare, deci când asiguratul
00
are x ani. Datoria asiguratului constă ı̂n a plăti anticipat prima, P până ı̂n momentul t, deci: /t Dx =
0
P ·/t ax . Instituţia de asigurare nu are nici o obligaţie până la momentul t, ı̂ntrucât t ≤ n, deci: /t Dx = 0.

[Inapoi la Cuprins] 109


Rezultă
P ·/t ax
Rt =
t Ex
Dacă exprimăm anuitatea şi factorul de actualizare viager cu ajutorul numerelor de comutaţie şi
facem simplificările corespunzătoare, obţinem
Nx+n N − Nx+t
Rt = · x 
Nx − Nx+n Dx+t
Problema 16. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul când două persoane se asigură ı̂n
următoarele condiţii:
- prima persoană, ı̂n vârstă de 30 ani, ı̂ncheie o asigurare de viaţă de 8 000 u.m. pe timp de 20
ani cu plata unor prime anuale plătibile pe tot timpul asigurării;
- a doua persoană, ı̂n vârstă de 40 ani, ı̂ncheie o asigurare de deces cu plata anuală a primelor
timp de 15 ani, cu condiţia că, dacă ea decedează ı̂n acest răstimp, familia să primească 10 000 u.m.
Cele două contracte au fost ı̂ncheiate cu un decalaj de 3 ani, iar momentul ı̂n care se cere rezerva
este de 5 ani după ı̂ncheierea primului contract.
Rezolvare. Pentru asigurarea de viaţă avem: x1 = 30, n1 = 20, S1 = 8 000, t1 = 5.
Cu aceste date, rezerva este:

D50 N30 − N35


Rt1 = S1 · ·
D35 N30 − N50
7 070, 22 35 5643 − 264 460, 38
= 8 000 · ·
15 607, 64 35 5643 − 97 674, 03
= 1 280, 94

Datele cunoscute ı̂n cazul asigurării de deces sunt: x2 = 40, n2 = 15, S2 = 10 000, t2 = 2.
Atunci:

" #
M42 − M55 (M40 − M55 ) · (N42 − N55 )
Rt2 = S2 · − =
D42 D42 · (N40 − N55 )
2 812, 97 − 2 212, 27

= 10 000 · −
10 858, 35
#
(2 891, 02 − 2 212, 27) · (170 376, 62 − 66 010, 99)
− =
10 858, 35 · (193 870, 81 − 66 010, 99)

= 42, 98
Rezerva totală este suma celor două rezerve, deci

Rt = Rt1 + Rt2 = 1 280, 94 + 42, 98 = 1 323, 924 (u.m.) 

[Inapoi la Cuprins] 110


3.6 Teme de control
Precizare: Rezultatele date mai jos au fost obţinute, considerând numerele de comutaţie calculate
cu procentul 5%.
Problema 1. Se consideră o persoană ı̂n vârstă de 25 ani. Să se calculeze: a) probabilitatea ca
persoana să fie ı̂n viaţă la 80 ani; b) probabilitatea ca persoana să nu fie ı̂n viaţă la vârsta de 80 ani.
R: a) p(25, 80) = 0, 29 b) q(25, 80) = 0, 71 
Problema 2. Să se calculeze viaţa medie a unei persoane de 85 ani.
R: e85 = 3, 62 ani 
Problema 3. Să se construiască arborescenţa viageră şi de deces ı̂n cazul x = 43 şi n = 4. Să se
calculeze probabilităţile: p43 , p44 , p45 , p46 respectiv 4/5 q43 .
R: p43 = 0, 9962965, p44 = 0, 9959959, p45 = 0, 9954518, p46 = 0, 994997 respectiv 4/5 q43 = 0, 0053348 
Problema 4. Să se calculeze factorul de actualizare viager 13 E26 .
R: 13 E26 = 0, 5148745 
Problema 5. Să se calculeze factorul de actualizare ı̂n caz de deces 13 D26 .
R: 13 D26 = 0, 0016345 
Problema 6. O persoană ı̂n vârstă de 22 ani se asigură să i se plătească peste 10 ani, dacă va fi
ı̂n viaţă, o sumă de 5 000 u.m. Să se determine: a) Care este valoarea primei unice? b) Care este
valoarea primei anuale plătibile până la expirarea termenului de asigurare?
R: a) P = 3012, 43 u.m. b) P = 374, 22 u.m. 
Problema 7. O persoană ı̂n vârstă de 34 ani doreşte să primească peste 26 ani o pensie lunară de
300 u.m. Care este valoarea primei semestriale dacă aceasta va fi plătită pe tot timpul asigurării?
R: P = 51, 87 u.m. 
Problema 8. O persoană ı̂n vârstă de 40 ani ı̂şi asigură familia cu o sumă de 5 000 u.m. care
urmează să fie plătită de către instituţia de asigurare dacă decesul are loc ı̂n următorii 30 ani. a)
Care este valoarea primei unice? b) Care este valoarea primei lunare ce urmează a fi plătită pe tot
timpul asigurării?
R: a) P = 722, 98 u.m. b) P = 49, 68 u.m. 
Problema 9. O persoană ı̂n vârstă de 25 ani doreşte să primească, dacă va fi ı̂n viaţă la vârsta de 60
ani, suma de 6 000 u.m., iar dacă decedează ı̂naintea ı̂mplinirii acestei vârste, familia să primească
jumătate din această sumă. a) Care este valoarea primei unice? b) Care este prima trimestrială
plătibilă pe tot timpul asigurării?
R: a) P = 1081, 85 u.m. b) P = 132, 87 u.m. 
Problema 10. Să se calculeze, folosind metoda retrospectivă, rezerva matematică ı̂n cazul asi-
gurării de deces dacă asiguratul plăteşte prime anuale pe tot timpul asigurării.
R: Rt = M x+t Mx Nx+t
Dx+t − Nx · Dx+t 
Problema 11. Să se calculeze, folosind metoda prospectivă, rezerva matematică ı̂n cazul asi-
gurării de pensii dacă asiguratul plăteşte prime anuale timp de n ani, iar plata pensiei se va face
anual, după această dată.
R: Rt = N x+t Nx −Nx+t
Dx+t · Nx −Nx+n 
Problema 12. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul unei asigurări de deces dacă persoana,
care are vârsta de 40 ani, se obligă să plătească prime anuale timp de 15 ani, iar dacă decesul se
produce ı̂n acest răstimp familia să primească 50 000 u.m. Rezerva se va calcula peste 2 ani.

[Inapoi la Cuprins] 111


R: R2 = 214, 9 u.m. 
Problema 13. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul unei asigurări mixte dacă persoana
plăteşte prime anuale pe tot timpul asigurării.
R: Rt = Dx+t +Mx+t −Mx+n
Dx+t − Dx+n +M x −Mx+n Nx+t −Nx+n
Dx+t · Nx −Nx+n 

Bibliografie
1. Muresan A. S., Filip D. A. , Ban I. M., Hangan A., Operatiuni financiare, Editura Mediamira, Cluj-
Napoca, 2005.
2. Colectiv, Elemente de matematici financiare şi actuariale. Teorie şi probleme, Editura Mega
2013.

[Inapoi la Cuprins] 112


Numere de comutaţie cu 10%

x Lx Dx Nx Mx x Lx Dx Nx Mx
0 100000 100000.00 994613.18 10048.24 51 80501 623.41 5729.17 107.58
1 91992 83629.09 894613.18 2412.91 52 79867 562.27 5105.76 102.90
2 91000 75206.61 810984.09 1553.06 53 79172 506.71 4543.49 98.24
3 90545 68027.80 735777.48 1194.53 54 78418 456.26 4036.73 93.64
4 90286 61666.55 667749.68 1008.98 55 77603 410.47 3580.52 89.11
5 90101 55945.63 606083.13 888.52 56 76735 368.98 3170.05 84.74
6 89951 50774.99 550137.49 799.71 57 75810 331.39 2801.07 80.50
7 89837 46100.59 499362.50 738.36 58 74815 297.31 2469.68 76.35
8 89735 41862.04 453261.91 688.45 59 73741 266.40 2172.36 72.28
9 89644 38017.81 411399.87 647.97 60 72581 238.38 1905.96 68.28
10 89562 34530.03 373382.07 614.82 61 71320 212.94 1667.58 64.34
11 89484 31363.60 338852.04 586.14 62 69937 189.83 1454.64 60.40
12 89407 28487.83 307488.44 560.41 63 68438 168.87 1264.82 56.52
13 89330 25875.72 279000.62 537.02 64 66817 148.88 1095.94 52.71
14 89250 23502.31 253124.90 514.92 65 65068 132.69 946.06 48.96
15 89165 21345.39 229622.58 493.58 66 63112 117.00 813.37 45.16
16 89070 19384.23 208277.19 471.90 67 61036 102.87 696.37 41.19
17 88967 17601.65 188892.96 450.53 68 58836 90.14 593.50 37.96
18 88856 15981.53 171291.32 429.59 69 56508 78.71 503.35 34.56
19 88737 14509.21 155309.78 409.18 70 54051 68.44 424.65 31.29
20 88607 13170.87 140800.58 388.91 71 51363 59.12 356.21 28.05
21 88470 11955.00 127629.71 369.50 72 48607 50.87 297.08 25.02
22 88322 10850.00 115674.71 350.43 73 45786 43.56 246.22 22.21
23 88167 9846.33 104824.71 332.27 74 42920 37.12 202.66 19.61
24 88010 8935.27 94978.38 315.55 75 40025 31.47 165.54 17.22
25 87844 8107.65 86043.11 299.49 76 37138 26.54 134.07 15.06
26 87686 7357.33 77935.46 285.58 77 34184 22.21 107.53 13.04
27 87527 6676.36 70578.13 272.86 78 31175 18.42 85.31 11.18
28 87368 6058.39 63901.77 261.30 79 28136 15.11 66.90 9.47
29 87205 5497.35 57843.38 250.52 80 25097 12.25 51.79 7.91
30 87036 4987.91 52346.03 240.36 81 22097 9.81 39.54 6.52
31 86860 4525.29 47358.12 230.75 82 19178 7.74 29.73 5.28
32 86678 4105.28 42832.83 221.71 83 16384 6.01 21.99 4.21
33 86488 3723.89 38727.55 213.13 84 13758 4.59 15.98 3.29
34 86295 3377.80 35003.65 205.20 85 11338 3.44 11.40 2.52
35 86092 3063.51 31625.85 197.63 86 9155 2.52 7.96 1.89
36 85877 2778.05 28562.35 190.33 87 7230 1.81 5.44 1.38
37 85647 2518.74 25784.29 183.24 88 5575 1.27 3.63 0.99
38 85399 2283.13 23265.56 176.28 89 4188 0.87 2.36 0.68
39 85132 2069.08 20982.43 169.48 90 3059 0.58 1.49 0.46
40 84855 1874.87 18913.34 163.06 91 2168 0.37 0.91 0.30
41 84571 1698.72 17038.48 157.08 92 1487 0.22 0.54 0.19
42 84278 1538.94 15339.76 151.46 93 985 0.14 0.31 0.12
43 83976 1394.02 13800.62 146.21 94 628 0.08 0.17 0.07
44 83665 1262.60 12406.80 141.28 95 384 0.04 0.09 0.04
45 83330 1143.22 11144.20 136.46 96 224 0.02 0.05 0.02
46 82951 1034.57 10000.98 131.51 97 125 0.01 0.02 0.01
47 82536 935.81 8966.41 126.57 98 66 0.01 0.01 0.01
48 82088 846.12 8030.60 121.73 99 33 0.00 0.00 0.00
49 81603 764.65 7184.48 116.96 100 15 0.00 0.00 0.00
50 81077 690.66 6419.88 112.26

[Inapoi la Cuprins] 113