1) Obiectul psihologiei conduceri.

Obiectul psihologiei manageriale constă în studierea personalităţiiconducătorului din perspectiva realizării

funcţiilor sale: prevederea, decizia,organizarea, antrenarea (comanda), coordonarea şi controlul.
Capacitateaconducătorului se defineşte prin abilitatea sa de a influenţa colaboratorii(subalternii) să obţină maximum
de eficienţă şi maximum de satisfacţii socio - umane. Principala funcţie a conducătorului constă în coordonarea
eforturilor îngrup, în organizarea şi îndrumarea acestuia, astfel încât să se asigure realizareaoptimă a sarcinii propuse
şi a obiectivelor.
2) Conceptele de bază ale Psihologiei conduceri.
3) Conducerea, şase condiţii ale unei conducerii eficiente, argumentarea necesităţi
respectări acestor condiţii.
1) Programarea muncii managerului;
2) Perfectionarea raportului manager/ subordonati;
3) Folosirea colaboratorilor moderni;
4) Utilizarea eficienta a secretariatului;
5) Utilizarea instrumentelor moderne si a metodelor si tehnicilor moderne de
management;
6) Organizarea ergonomica a muncii managerului.
1) Programarea muncii managerului – este o activitate complexa care presupune elaborarea
unor programe calendaristice prin care sa se stabileasca ce activitati urmeaza a fi indeplinite, in ce
data si ora si care este gradul de prioritate in realizarea acestora. La intocmirea programului de
activitate a managerului, trebuie sa fie respectate urmatoarele reguli:
a) nu se va aloca timp special pentru actiuni marunte de rutina;
b) intreaga atentie se va concentra asupra problemelor cheie care au o influenta deosebita
asupra modului de indeplinire a obiectivelor;
c) se vor asigura perioade compacte de timp de munca individual pentru rezolvarea unor
probleme complexe;
d) ordonarea sarcinilor si actiunilor astfel incat in primele ore ale zilei sa fie rezolvate
problemele cele mai grele;
e) gruparea tuturor problemelor simple spre a fi rezolvate la sfarsitul programului;
2) Imbunatatirea raportului manager / subordonati
Raportul manageri/subordonati reprezinta elementul esential in asigurarea eficientei
muncii. Orice conflict care apare intre manageri si subordonati se reflecta in calitatea obiectivelor
in timpul de realizare si in nivelul costurilor necesare pentru indeplinirea acestora. Asigurarea unor
raporturi normale intre manageri si subordonati presupune:
a) capacitatea managerului de a intelege fenomenele de natura umana;
b) posibilitatea de a identifica starea de spirit a subordonatilor cu ocazia transmiterii
sarcinilor si indeplinirii acestora;
c) capacitatea managerului de a sesiza elementele motivationale preferate de
subordonati;
d) capacitatea si aptitudinile managerului de a comunica cu subordonatii;
e) capacitatea de a recunoaste ca erorile sunt inevitabile in cazul unor actiuni complexe
si de lunga durata;
f) capacitatea de a colabora si participa alaturi de subordonati la realizarea
obiectivelor;
g) manifestarea aprecierilor pentru realizari deosebite inregistrate de subordonati;
3) Folosirea colaboratorilor moderni
Dupa cum am precizat anterior, activitatea de conducere a firmei se caracterizeaza in
general prin complexitate si printr-un mare volum de munca. Capacitatea de lucru a managerului
fiind limitata, e necesar sa se utilizeze colaboratorii moderni. Acestia pot fi:

a) colaboratori externi
b) colaboratori interni
 a) Colaboratorii externi – pot fi regasiti in unitatile de consultanta manageriale, in
colectivele intercompartimentale si in asistenta directoriala permanenta.
b) Colaboratorii interni – sunt reprezentati de conducatorii de compartimente, de specialistii in
domeniul resurselor umane sau in domeniul productiei. Colaborarea cu managerul este prevazuta
ca o obligatie profesionala in regulamentul de organizare si functionare al firmei si in regulamentul
de ordine interioara. In randul colaboratorilor interni poate fi incluse, de asemenea grupurile de
persoane utilizate in sedintele de brainstorming.
4) Utilizarea eficienta a secretariatului
Secretariatul – reprezinta o componenta structurala cu rol complementar pe langa un post
de conducere care are ca sarcini lucrari de natura administrativa si asigura respectarea programului
de lucru al managerului. Acesta contribuie in mare masura la degrevarea managerului de o serie
de activitati de natura administrativa de rutina.
La firmele mari secretariatul are urmatoarele sarcini:
- realizarea de contacte operative ale managerului cu persoane din interiorul sau
exteriorul firmei;
- vehicularea informatiilor si prelucrarea primara a acestora;
- degrevarea managerului de o serie de activitati prin orientarea lor catre alte
persoane;
- tinerea evidentei diferitelor contacte si intruniri programate de catre manager.
5) Folosirea corespunzatoare a instrumentarului specific managementului stiintific
Un manager pentru a-si simplifica activitatea trebuie sa utilizeze tehnicile si
instrumentarul de management puse la dispozitie de stiinta managementului. Dupa cum am
precizat anterior, prin trecerea de la managementul empiric la cel stiintific s-a inregistrat un mare
salt calitativ in activitatea de conducere, imbunatatindu-se substantial eficienta managerilor.
6) Organizarea ergonomica a muncii managerului
Ergonomia este stiinta care studiaza raportul om – masina (loc de munca). Aplicarea
acestei stiinte asigura realizarea obiectivelor si sarcinilor cu eforturi minime. Organizarea
ergonomica a locului de munca a managerului presupune:
a) asigurarea unui climat favorabil de munca;
b) asigurarea confortului;
c) dotarea cu aparatura si instalatii pentru eliminarea efortului fizic;
d) dotarea cu mijloace de comunicatie diverse;
e) proiectarea mobilierului pentru a asigura maxim de functionalitate si minim de
miscare pentru rezolvarea problemelor;
f) amplasarea tuturor obiectivelor tinand seama de frecventa si complexitatea utilizarii
acestuia si de efortul pe care trebuie sa-l faca managerul pentru folosirea lor etc.
4) Funcţia de determinare a obiectivelor scopurilor intermediare.
5) Funcţia de planificare.
Planificarea este procesul prin care se aleg sarcinile ce trebuie îndeplinite pentru a realiza
obiectivele organizaţiei, prezentarea modului în care trebuie îndeplinite sarcinile şi precizarea
momentului în care trebuie îndeplinite. Prin intermediul planurilor, managerii conturează cu
exactitate ceea ce trebuie să facă organizaţiile pentru a obţine succesul. Planificarea priveşte atât
succesul organizaţiei în viitorul apropiat (pe termen scurt), cât şi în viitorul mai îndepărtat (pe
termen lung). Previziunea răspunde la întrebarea CE TREBUIE ? şi CE POATE FI REALIZAT?
în cadrul firmei.
Conţinutul general al previziunii constă în: prefigurarea viitorului, a modului de
desfăşurare a acţiunilor în perspectivă; stabilirea obiectivelor şi a condiţiilor necesare pentru
realizarea acestora; fundamentarea strategiei şi tacticilor, a planurilor şi programelor pe termen
lung, mediu şi scurt. Rezultatele previziunii se împart în funcţie de orizontul de timp preconizat în
prognoze, planuri şi programe.

6) Funcţia control.
 Controlul este funcţia de management în care managerii: 1. Culeg informaţii care măsoară
performanţele recente din cadrul organizaţiei; 2. Compară informaţiile prezente cu standardele
prestabilite privind performanţele; 3. Pornind de la această comparaţie, stabilesc dacă trebuie să
modifice organizarea pentru a îndeplini standardele prestabilite. Controlul este un proces continuu.
Managerii adună continuu informaţii, fac comparaţie şi apoi încearcă să găsească noi modalităţi
de a îmbunătăţi productivitatea prin schimbări organizatorice.
Conţinutul funcţiei constă în urmărirea desfăşurării activităţilor şi realizării obiectivelor în
conformitate cu modalităţile şi nivelele prestabilite.
Funcţia de control-reglare (control-evaluare), răspunde la întrebarea CU CE REZULTATE
S-A FINALIZAT MUNCA DEPUSĂ, CUM S-AU ÎNDEPLINIT DECIZIILE LUATE ?
Evaluarea închide ciclul procesului de conducere, servind la previzionarea de noi obiective,
reglarea acţiunilor, efectuarea de reorganizări, etc.
7) Funcţia de motivare.
8) Funcţia de comunicare.
9) De formarea unui climat psihologic.(organizare)
Organizarea reprezintă procesul de repartizarea sarcinilor stabilite prin intermediul funcţiei
de planificare diferitelor persoane sau grupuri din cadrul organizaţiei. Aşadar, organizarea
presupune crearea mecanismelor pentru transpunerea planurilor în acţiune. Oamenilor din cadrul
organizaţiei le sunt atribuite sarcini de lucru care contribuie la îndeplinirea obiectivelor firmei.
Sarcinile sunt astfel - 51 - organizate încât rezultatele oamenilor să contribuie la succesul
departamentelor, care, la rândul lor, contribuie la succesul diviziilor, care, în cele din urmă,
contribuie de succesul organizaţiei.
Conţinutul funcţiei de organizare este: armonizarea resurselor necesare desfăşurării
activităţilor a căror responsabilitate revine unui ,,centru de responsabilitate", deci al unui centru
conducător; stabilirea unor raporturi optime între obiective şi resurse, a unor proporţii
corespunzătoare între diferitele categorii de resurse umane, materiale, financiare informaţionale,
etc.
Etapele necesare de parcurs în vederea realizării atributului de organizare sunt: analiza
obiectivelor; studiul critic al sistemelor existente; proiectarea sistemului îmbunătăţit; pregătirea
condiţiilor de aplicare; aplicarea sistemului de organizare îmbunătăţit; urmărirea funcţionării
noului sistem şi întreţinerea lui. Funcţia de organizare răspunde la întrebarea CINE şi CUM
CONTRIBUIE LA REALIZAREA OBIECTIVELOR ÎNTREPRINDERII ?

15) Lider chip de tip A, J, Z.

In cadrul acestui tip de leadership clasificarea s-a efectuat în dependenţă de modul cum este el
practicat într-o parte sau alta lumii : leadership vestic (în special nord-american şi european - tipul
A), ale celui estic (specific Japoniei şi centrului Chinei - tipul J) şi o forma intermediara (ca o
particularizare şi perfecţionare a leadership-ului american - tipul Z). Ouchi, Jaeger ,
( 1978, 1986 ) Ouchi, (1981 Fiecare din ele reprezintă un sistem organizaţional închegat ,care
conţine şapte dimensiuni: