Sunteți pe pagina 1din 4

Dezvoltarea competenţelor specifice matematicii, ştiinţelor şi

tehnologiei în învăţământul primar

Motto: Matematica este un mod de gândire cu valoare universală şi


prilejuieşte bucurii spirituale la care orice fiinţă umana ar trebui să aibă
acces. .” (Solomon Marcus)

Termenul de competenţe se referă la o combinaţie de deprinderi, cunoştinţe, aptitudini


şi atitudini şi includ disponibilitatea de a învăţa în completarea la „a şti cum”.
Competenţele cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe,
abilităţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală,
incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se fi dezvoltat la sfârşitul
educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru învăţare ca parte a educaţiei
pe tot parcursul vieţii. Aceste competenţe trebuie adaptate la cadrul social, lingvistic şi
cultural al indivizilor.
Competenţele- cheie vizate direct prin studiul matematicii sunt reprezentate de
competenţele matematice şi competenţele de bază în ştiinţe şi tehnologii.
Prin studiul matematicii sunt vizate indirect alte competenţe-cheie:
1. Comunicarea în limba maternă
2. Comunicare în limbi străine
3. Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie
4. Competenţe pentru a învăţa să înveţi
5. Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice
6. Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
7. Sensibilizare culturală şi exprimare artistică
Competenţe specifice în domeniul matematicii, ştiinţelor şi tehnologiei:
 Capacitate de adunare, scădere ,înmulţire, împărţire, mental şi in scris;
 Abilităţi de rezolvare de probleme practice, întâlnite în contextul vieţii de zi cu zi;
 Abilităţi de utilizare a cunoştinţelor ştiinţifice menite să explice lumea naturală;
 Competenţe tehnologice de înţelegere şi utilizare de cunoştinţe care pot modifica
natura în funcţie de necesităţi;
Predarea managerială a matematicii în învăţământul primar
Matematica este o parte esenţială din viaţa copilului, un limbaj specific prin care
acesta descoperă lumea înconjurătoare. Predarea este o activitate predominantă a
învăţătorului şi o variabilă cauzală de care depinde, în mare măsură, nivelul de pregătire a
elevilor.
Între cele mai interesante accepţiuni date predării există şi aceea managerială, după
care aceasta ar reprezenta un ansamblu de operaţiuni şi acţiuni sistematice de planificare,
organizare, îndrumare, control, evaluare şi decizie a procesului de instruire. Rolurile cadrului
didactic, prin preluare treptată şi internalizare de către elevi, vor constitui tranziţia de la
educaţie la autoeducaţie (mai corect spus, de la instruire la autoinstruire).
Particularităţile de vârstă şi cele individuale ale elevilor impun un anumit specific
predării. Potrivit particularităţilor de vârstă, şcolarului mic îi este usor de înţeles ceea ce este
concret şi îi sunt neclare şi de neînţeles judecăţile prea abstracte. Acest lucru trebuie avut în
vedere la predarea matematicii. Dacă unele judecăţi sunt însuşite în mod mecanic, fără să fie
întărite printr-o predare intuitivă, ele ramân neînţelese de elevi. Scopul predării matematicii
este formarea noţiunii de număr la elevi, efectuarea calculului şi, mai cu seamă, dezvoltarea
gândirii, prin îmbinarea elementului intuitiv cu cel abstract.
Cheia însuşirii noţiunilor matematice şi a formării gândirii matematice o dă
rezolvarea problemelor.
În procesul de predare a noţiunilor matematice se valorifică diverse surse intuitive :
experienţa empirică a copiilor, matematizarea realităţii înconjurătoare, operaţii cu mulţimi
concrete de obiecte, limbajul grafic.Folosirea jocului didactic constituie o tehnică atractivă de
explorare a realităţii. În clasa întâi am utilizat jocul didactic la orele de matematică deoarece:
 noţiunile de număr şi de operaţii cu numere sunt abstracte;
 oferă numeroase avantaje pedagogice, dintre care: constituie o admirabilă modalitate
de a-i determina pe copii să participe activ la lecţie;
 antrenează la lecţie atât copiii timizi cât şi pe cei slabi;
 dezvoltă spiritul de cooperare;
 dezvoltă la elevi iscusinţa, spiritul de observaţie, ingeniozitatea, inventivitatea;
Modelul de învăţare a matematicii din clasa întâi rămâne unul cu precădere intuitiv, în
care relaţiile matematice nu sunt disociate de relaţiile dintre reprezentările lucrurilor; începând
din clasa a doua se reduce intuitivul, se simplifică şi către sfârşit chiar se elimină.
Începând din clasa a doua, se lărgeşte repertoriul adunării şi scăderii.
În clasa a treia pătrund în fluxul operaţiilor matematice înmulţirea şi împărţirea.
Mersul înainte, spre o altă operaţie, presupune reconsiderarea operaţiilor deja învăţate.
În predarea operaţiilor de înmulţire şi împărţire se va acţiona astfel încât să se creeze o
influenţă retroactivă favorabilă a noilor cunoştinţe (înmulţirea) asupra vechilor cunoştinţe
(adunarea).
Temele care îi introduc pe elevi în învăţarea noţiunii de fracţie ca mod de redare a
relaţiei parte-întreg, ca şi problemele ce implică metoda mersului invers, oferă foarte bune
ocazii de educare a gândirii matematice.
Ilustrările, explicaţiile şi generalizările care se aduc în procesul predării pot să se
constituie ca metode susceptibile să-i conducă pe elevi la surprinderea esenţei matematice.
La nivelul copiilor din ciclul primar, orice rezolvare de situaţii problematice constituie în
acelasi timp o manifestare a creativităţii gândirii lor. Principala caracteristică a gândirii
creative la elevi este noutatea sau originalitatea soluţiei găsite, a ideii emise. Compunerea
problemelor în care elevul îmbină cuvinte cu numere exprimând relaţii între cantităţi
stimulează gândirea la o activitate intensă şi de creaţie. Orice act creativ presupune un
material care să fie prelucrat în mod inedit, cunoştinţele pe care le posedă elevul, gradul de
stăpânire a lor, constituie condiţia esenţială a creativităţii micului şcolar.
Obişnuiesc să utilizez jocul didactic în oricare moment al lecţiilor de matematică şi la
fiecare capitol, fapt care determină elevii să îndrăgească şi să înţeleagă mult mai uşur
cunoştinţele dobândite, antrenându- se într-o adevărată competiţie.
Dintre jocurile utilizate la clasă, cele mai eficiente s-au dovedit:
 ,,Rebusul matematic”- utilizat de cele mai multe ori ca activitate individuală, mi-a dat
posibilitatea să constat nivelul de cunoştinţe referitoare la însuşirea terminologiei
matematice.
 ,,Ştafeta întrebărilor” s-a dovedit o gimnastică a minţii. Fiecare elev primeşte câte un
bileţel pe care este scrisă o cerinţă . Spre rezolvare elevul trebuie să emită o judecată
logică şi un răspuns simplu. Primul elev citeşte sarcina de pe biletul primit şi numeşte un
coleg să răspundă. Acesta dă răspunsul la întrebare şi adresează întrebarea scrisă pe biletul
lui către un alt coleg. Cel care nu ştie să răspundă la o întrebare va fi penalizat sau
eliminat din joc. Jocul s-a dovedit deosebit de antrenant, reuşind să se reactualizeze un
volum mare de cunoştinţe dobândite.
 ,,Cine socoteşte mai repede”- urmăreşte consolidarea deprinderilor de calcul rapid,
folosind proprietăţile operaţiilor (asociativitatea adunării) se grupează termenii pentru
efectuarea rapidă a calculelor :
a)1+2+3+4+5+6+7+8+9= ; b)10+20+30+40+50+60+70+80+90=; c)25+30+20+25=…etc.
 ,,Campionul”- se desfăşoară sub formă de concurs având ca scop consilidarea
deprinderilor de calcul corect şi rapid. Clasa se împarte în trei grupe. Jocul se poate
desfăşura pe fişă de lucru care circulă de la un elev la altul sau se desenează pe tablă trei
scări cu calcule având acelaşi nivel de dificultate. Fiecare echipă deleagă un număr de
elevi egal cu numărul de trepte, creta circulă de la un elev la altul( gen ştafetă), fiecare
elev urcând o treaptă şi rezolvând în ordine câte un exerciţiu.
Dintre jocurile care vizează şirul numerelor naturale menţionez:
 ,,Caută şi vei găsi”- se dau două sau mai multe cifre, sarcina didactică fiind să găsească
toate posibilităţile de formare a numerelor cu cifrele date.
 ,,Care număr se ascunde”- se dau numere formate din aceleaşi cifre printre care se
ascunde un număr format din alte cifre. Ex:726, 276, 762, 247, 267, 672. Jocul verifică
capacitatea de analiză şi observaţia elevilor.
Pentru consolidarea cunoştinţelor de înmulţire şi împărţire a numerelor naturale 0-
100 am utilizat jocuri de forma:
 ,,Şiragul de mărgele”- se dă un şirag de biluţe, pe fiecare fiind scris un număr. Sarcina
didactică este să coloreze mărgelele cu numere mai mari de 3 ori decât:2, 4 , 6, 8, 10.
 ,,Colierul”- dintr-un şir de numere date să coloreze cu roşu mărgelele cu numere mai
mici decât 48 care se împart exact la 7, iar cu galben cele mai mari decât20 care se împart
exact la 4, sarcinile putând fi modificate după cerinţă.
 ,,Tratamentul”- Un blonav ia medicamente. Prima pastilă o ia la ora 8 dimineaţa, apoi
din 4 în 4 ore, până a doua zi la ora 16. Traseul este marcat pe fişă prin pătrate şi cerculeţe.
Sarcina de lucru este să precizeze în pătrate orele la care ia medicamentele şi în cerculeţe
numărul de ore care trec, apoi să coloreze pătratele spre a scoate în evidenţă orele la care
ia tratamentul.
 ,,Petale colorate”- Se dau spre rezolvare exerciţii cu două operaţii(adunare şi scădere,
înmulţire şi împărţire). Alături este desenată o floare cu tot atâtea petale câte rezultate trebuie
obţinute.Pe fiecare petală este precizată culoarea şi un rezultat. Elevii efectuiază
calculele,apoi colorează petalele după cerinţă.
 ,,Baloanele şi înmulţirea/împărţirea”- Clasa se împarte în trei grupe. Fiecare grupă
primeşte o fişă cu baloanele desenate, pe fiecare balon fiind scrisă o operaţie de
înmulţire/împărţire. Fiecare elev din grupă va efectua câte un calcul şi fişa trece la celălalt
elev. Câştigă grupa care termină prima toate calculele fără greşeli.
 ,,Haideţi la întrecere”- Într-un şir de exerciţii simple de înmulţire şi împărţire rezolvate
se strecoară rezultate greşite. Fiecărui rezultat îi corespunde o literă dată. Elevii încercuie
numai literele corespunzătoare operaţiilor efectuate corect şi obţin o urare. Cine descoperă
primul cuvântul ascuns va fi recompensat.
Pentru dezvoltarea flexibilităţii gândirii exemplific jocurile:
 ,,Caută soluţiile”- Jocul se poate desfăşura începând cu clasa întâi la compunerea şi
descompunerea numerelor: ?+ ?=10; ?- ?= 5 etc.
 ,,Semnul ascuns”- Se dau şiruri de câte 4 numere şi rezultatul. Sarcina didactică este să
aşeze la locul potrivit semnele operaţiilor pentru a obţine rezultatul dat.
 ,,Să plantăm paranteze”- Din exerciţiile date lipsesc parantezele. Elevii pun parantezele
la locul potrivit, astfel ca egalităţile să fie adevărate.
 ,,Unde se ascunde răspunsul?”- Jocul poate fi organizat individual sau pe grupe, în
consolidarea sau evaluarea oricărei operaţii matematice. Sunt desenate două cercuri mari.
În primul cerc sunt date perechi de numere, iar în al doilea sunt rezultatele perechilor. Se
precizează operaţia şi se cere să se pună în corespondenţă perechile de numere cu
rezultatele lor.
 ,,Vârstele”- Bunicul are 60 ani. Bunica, cu 8 mai puţin. Mama, jumătate din vârsta
bunicului. Unchiul, de 5 ori mai mult decât diferenţă dintre vârstele bunicilor. Tatăl, cu 3 ani
mai mult decât mama. Sorin de 6 ori mai puţin decât mama. Andrei de 3 ori mai mult decât
Sorin. Ana este soră geamănă cu Sorin. Câţi ani are fiecare?
 ,,Cel mai bun pilot” - joc utilizat în evaluarea cunoştinţelor, s-a dovedit deosedit de
eficient, elevii antrenându-se în concurs pentru a câştiga titlul de pilot cosmonaut. Fiecare
elev primeşte o fişă pe care este desenată o rachetă cu patru sau cinci trepte,în funcţie de
câte itemuri verificăm şi de timpul alocat probei de evaluare. Pe fiecare treaptă este scrisă
o sarcină de lucru, gradul de dificultate al sarcinilor crescând de la o treaptă la cealaltă.
Cine rezolvă toate sarcinile corect va avea satisfacţia de a deveni pilot cosmonaut şi o
recompensă suplimentară- imagini cu rachete şi cosmonauţi. După trei aplicaţii, numărul
elevilor care au câştigat concursul şi titlut de Cel mai bun pilot a crescut de la trei la
doisprezece, elevii, aşteptând cu nerăbdare proba de evaluare, timiditatea ori emoţia unora
fiind înlocuită cu entuziasmul sau bucuria jocului.
Metodele active de produse a matematicii: problematizarea, învăţarea prin descoperire,
modelarea obiectuală, demonstraţia, exerciţiul, dialogul- obligă elevul să gândească, să
întreprindă acţiuni mintale de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de
elaborare a noilor cunoştinţe si de aplicare a lor în situaţii noi.
Problematizarea este atributul activ al învăţământului şi constă în a transforma actul
instructiv dintr- un act de receptare relativ masiv a cunoştinţelor, într- un act de permanenţă
căutare prin cunoştinţe şi cunoaştere a unui răspuns la o întrebare. Prin aplicarea acestei
metode, elevul participă conştient şi activ la autodezvoltarea sa pe baza unei probleme
capabile să producă un conflict între experienţa de cunoaştere dobândită şi o nouă experienţă
care tinde să restructureze şi chiar să- i dezvolte capacitatea cognitivă.
Dezvoltarea potenţialului de gândire şi creativitate se realizează prin activităţi care
solicită independenţă, originalitate. De aceea am fost receptivă la ceea ce interesează şi place
copiilor, la ceea ce vor şi pot realiza, valorificând în activitate toate forţele şi capacităţile lor,
satisfăcându-le interesele. Personal, am căutat să orientez gândirea elevilor spre probleme a
căror soluţie are un caracter inductiv, plecând de la ideea posibilităţii găsirii unei soluţii
optime din mai multe posibile, care are o valoare cognitivă, constituind un mijloc de
creativitate.
Am participat cu elevii mei la numeroase consursuri şcolare, unele organizate
online, iar rezultatele obţinute i-au învăţat să se bucure de frumuseţile matematicii, ale
ştiintei, artei şi literaturii. Nevoia de a le frecventa, le-a alungat plictiseala, iar tentaţia unor
activităţi derizorii, uneori antisociale, a scăzut.
,,Dascălul cel bun nu este nici cel mai savant, nici cel care munceşte cel mai mult,
este cel care îi determină pe elevi să muncească mai bine, în modul cel mai inteligent, cel
mai stimulant şi cel mai eficace, nu neapărat mai greut“. (Elena Joiţa)

PIP Chiriţescu Stela,


Şcoala cu clasele I-VIII ,,Miron Radu Paraschivescu’’ Zimnicea, judeţul Teleorman