Sunteți pe pagina 1din 18

TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

CURS 7–8 CONVECTIA TERMICA

3.4 Transferul de caldura prin Convectie Termica.

Convectia termica reprezinta schimbul de caldura intre o suprafata


si un fluid aflat in contact direct cu aceasta. Procesul se realizeaza prin
actiunea simultana a conductiei in stratul de fluid din imediata apropiere a
peretelui si a convectiei propriu-zise care presupune amestecul particulelor
de fluid.
Obiectivele studiului transferului de caldura prin convectie sunt:
 determinarea coeficientului de convectie α [W/m2.K];
.
 determinarea fluxului termic transferat Q [ W ] .

Fig.1 Exemple de transfer convectiv

3.4.1 Factorii care influenteaza transferul de caldura prin convectie


termica

A. Natura miscarii
 diferenta de densitate a fluidului, cauzata de diferenta de temperatura
intre diverse puncte ale acestuia; in acest caz miscarea fluidului este
denumita miscare libera, iar transferul de caldura intre un perete si
un fluid avand acest tip de miscare, convectie libera (naturala).
 efortul unei actiuni exterioare (pompa, ventilator, compresor), care
produce deplasarea fluidului; in acest caz vom avea convectie fortata.

B. Regimul de curgere – este caracterizat prin criteriul Reynolds


In functie de valoarea acestuia se deosebesc urmatoarele regimuri de
curgere:

UNGURESAN PAULA 1
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

- laminar, daca valoarea criteriului Reynolds este in domeniul: Re


[0÷2320];
- tranzitoriu, daca valoarea criteriului Reynolds este in domeniul:
Re [2320÷10000];
- turbulent, daca valoarea criteriului Reynolds este: Re >10000.
Obs. In regim laminar, convectia se face cu precadere prin conductie
termica in fluid; aportul miscarii este foarte redus.
In regim turbulent convectia are loc prin conductie termica in stratul limita
si prin transfer de masa si amestec de fluid.
https://www.youtube.com/watch?v=L7ALgLjV6Ss (ex. Laminar flow)

Informatii aditionale
Valori ale vitezei si Criteriului Reynolds pentru circulatia in vase sanguine
Vas sanguin Viteza diamet Criteriul
ru Reynolds
- [cm/s] [mm] [-]
Aorta 48 25 3400
Artera 45 0.4 500
Vena Cava 38 3 3300
Vena 10 0.5 140
Arteriola 5 0.005 0.7
Venula 0.2 0.002 0.01

Altitudine Temperatura Presiune Densitate


[m] [0C] [bar] [kg/m3]
0 15 1.01325 1.23
500 11.8 0.955 1.17
1000 8.5 0.899 1.11
1500 5.2 0.845 1.06
2000 2 0.795 1.01
2500 -1.2 0.747 0.96
3000 -4.5 0.701 0.91
3500 -7.8 0.657 0.86
4000 -11 0.616 0.82
4500 -14.2 0.577 0.78
5000 -17.5 0.540 0.74
5500 -20.8 0.505 0.7
6000 -24 0.472 0.66
7000 -30.5 0.410 0.59
8000 -37 0.356 0.53
9000 -43.5 0.307 0.47
10000 -50 0.264 0.47
15000 -55 0.121 0.19

UNGURESAN PAULA 2
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

C. Proprietatile fizice ale fluidului


Transferul de caldura prin convectie este afectat de:
- conductivitatea termica: λ [W/m.K];
- caldura specifica c [J/kg.K]
- densitate ρ [kg/m3];
- difuzivitate termica a [m2/s];
- viscozitate cinematica ν [m2/s].
Obs. Toate aceste proprietati fizice depind de temperatura si intr-o masura
mai mica de presiune.
In tabelul 1 sunt date proprietatile fizice ale aerului, in functie de
temperatura.

Tabel 1. Proprietatile fizice ale aerului uscat


t ρ cp λ ν Pr
[0C] [kg/m3] [J/kgK] [W/mK]
[m2n/s] [-]
-10 1.342 1009 0.0236
12.43 .
0.712
10-6
0 1.293 1005 0.0244 13.28 . 0.707
10 -6

10 1.247 1005 0.0251 14.16 . 0.705


10 -6

20 1.205 1005 0.0259 15.06 . 0.703


10-6
30 1.165 1005 0.0267 16.00 . 0.701
10-6
40 1.128 1005 0.0276 16.96 . 0.699
10 -6

50 1.093 1005 0.0283 17.95 . 0.698


10 -6

60 1.060 1005 0.0290 18.97 . 0.696


10-6
70 1.029 1009 0.0296 20.02 . 0.694
10-6
80 1.000 1009 0.0305 21.09 . 0.692
10 -6

90 0.972 1009 0.0313 22.10 . 0.690


10 -6

100 0.946 1009 0.0321 23.12 . 0.688


10-6
In tabelul 2 sunt date proprietatile fizice ale apei, in fuctie de
temperatura.
Tabel 2. Proprietatile fizice ale apei
t ρ cp λ ν Pr
[ C]
0
[kg/m3] [J/kgK] [W/mK] [m2/s] [-]
0 999.9 4212 0.551 1.789 . 10-6 13.67
10 999.7 4191 0.574 1.306 . 10-6 9.52

UNGURESAN PAULA 3
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

20 998.2 4183 0.599 1.006 . 10-6 7.02


30 995.7 4174 0.618 0.805 . 10-6 5.42
40 992.2 4174 0.635 0.659 . 10-6 4.31
50 988.1 4174 0.648 0.556 . 10-6 3.54
60 983.1 4179 0.659 0.478 . 10-6 2.98
70 977.8 4187 0.668 0.415 . 10-6 2.55
80 971.8 4195 0.674 0.365 . 10-6 2.21
90 965.3 4208 0.680 0.326 . 10-6 1.95
100 958.4 4220 0.683 0.295 . 10-6 1.75
110 951.0 4233 0.685 0.272. 10-6 1.60

Tabel 3. Viscozitatea dinamica a unor fluide


Viscozitatea dinamica a unor flude, la presiunea de 1atm s temperatura de
200C.
Fluid Viscozitate dinamica μ, [kg/ms]
1. Glicerina
-20 134
0 12.1
20 1.49
40 0.27
2. Ulei de motor
SAE 10W 0.1
SAE 10W30 0.17
SAE 30 0.29
SAE 50 0.86
3. Mercur 0.0012
4. Sange 0.0004
5. Benzina 0.00029
6. Amoniac 0.00022
7. Aer 0.000018

D. Forma si dimensiunile suprafetei de schimb de caldura


- geometria suprafetei de schimb de caldura (plana, circulara, singulara,
in fascicul);
- orientarea suprafetei de schimb de caldura fata de directia de curgere.

3.4.2 Legea lui Newton

Calculul fluxului termic transmis prin convectie se face cu ajutorul legii lui
Newton:

.
Q    S  ( t p  t f ) [ W] (1)
unde
 α - coeficient de convectie [W/m2.K] ;

UNGURESAN PAULA 4
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

 S - aria suprafetei de schimb de caldura [m2];


 tp, tf - temperatura peretelui, respectiv a fluidului, [0C].
Obs. In coeficientul de convectie α sunt inglobati toti factorii care
determina procesul de convectie: tipul miscarii, regimul de curgere,
proprietatile fizice ale fluidului, forma si orientarea suprafetei de schimb de
caldura
  f (l, w , t p , t f , , c p , , , a....)
(2)
3.4.3 Strat limita hidrodinamic si strat limita termic (Boundary
layer)
Conform teoriei stratului limita elaborata de Prandtl, in vecinatatea unei
suprafete solide scaldata de un fluid in curgere se formeaza o zona in care
curgerea este diferita.
Stratul limita este zona de interfata dintre un corp solid
si fluidul inconjurator in timpul unei miscari relative dintre ele, proprietatile
sale fiind o consecinta a viscozitatii fluidului. Prin teoria stratului limita se
simplifica ecuatiile de miscare ale fluidului prin impartirea domeniului
miscarii in doua zone: una in interiorul stratului limita, dominata de
viscozitate si care determina fortele de rezistenta la inaintare din jurul
corpului solid, si alta in afara stratului limita, in care viscozitatea poate fi
neglijata fara efecte semnificative asupra solutiei ecuatiilor de miscare. In
aceasta ipoteza se pot astfel rezolva mai usor ecuatiile Navier-Stokes ale
miscarii respective. Teoria stratului limita este un element important
in mecanica fluidelor si in domeniile tehnice adiacente acesteia
(aerodinamica, hidrodinamica, meteorologie, oceanografie etc.)
Stratul limita imparte zona de curgere de langa perete in doua domenii:
un strat subtire, adiacent peretelui, in care gradientul vitezei si fortele de
frecare sunt mari;
 o regiune exterioara acestui strat in care viteza este egala cu viteza
de curgere libera, iar efectele viscozitatii sunt neglijabile.
Grosimea stratului limita este distanta de la suprafata peretelui pana in
punctul in care viteza locala atinge 99% din viteza fluidului in zona de
curgere neperturbata. Grosimea acestui strat scade cu cresterea vitezei
medii a fluidului si rugozitatii peretelui si cu reducerea viscozitatii fluidului.
Stratul limita termic reprezinta acea regiune a curgerii in care exista
gradienti ai temperaturii in fluid.
Grosimea stratului limita termic, δt, este distanta de la suprafata
peretelui pana in punctul in care diferenta de temperatura dintre perete si
fluid atinge 99% din valoarea diferentei de temperatura in curgerea libera.
La contactul cu peretele, viteza fluidului este zero, astfel incat transferul de
caldura in fluid are loc prin conductie.

In fig.2 se poate observa stratul limita hidrodinamic la curgerea peste o


placa plana si peste profilul unei aripi de avion

UNGURESAN PAULA 5
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

Fig. 2. Strat limita hidrodinamic la curgerea peste o placa plana si pe


profilul unei aripi de avion

3.4.4 Metode de determinare a coeficientului de convectie


Pentru determinarea coeficientului de convectie, α, se pot utiliza
urmatoarele metode:
 solutii matematice exacte ale ecuatiilor stratului limita;
 analiza aproximativa a stratului limita prin metode integrale;
 experiment si analiza dimensionala.
Rezolvarea analitica a ecuatiilor stratului limita este dificila si se pot aplica
numai pentru anumite tipuri de curgere; analiza aproximativa a stratului
limita, care foloseste ecuatii simplificate pentru distributia vitezei si
temperaturii nu ofera intotdeauna relatii pentru calculul coeficientului de
convectie.
Metoda cea mai utilizata in determinarea coeficientului de convectie este
cea experimentala. Aceasta porneste de la crearea unei instalatii
experimentale (utilizand teoremele similitudinii) pe care se va realiza un
program de experimentari.
Forma ecuatiei criteriale care caracterizeaza fenomenul se obtine prin
analiza dimensionala iar exponentii si constantele se determina din
prelucrarea datelor experimentale.

TEORIA SIMILITUDINII
Relatiile de calcul determinate pe baza unui numar relative restrans de
masuratori pe model (instalatii de laborator) pot fi aplicate unor categorii
largi de procese tehnice, care au acelasi mecanism de desfasurare a
fenomenului de transfer termic. Acest lucru este posibil datorita principiului
similitudinii.

UNGURESAN PAULA 6
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

Principiul similitudinii arata ca doua sisteme au o comportare similara daca


raportul dimensiunilor lor liniare, fortelor, vitezelor, este acelasi.
Similitudinea in studiul proceselor de transfer de caldura presupune
asemanare:
- geometrica;
- mecanica;
- termica.
De exemplu: in cazul convectiei fortate in sisteme geometrice similare,
campurile vitezelor vor fi similare daca raportul dintre fortele de inertie si
fortele de frecare viscoase este acelasi in ambele fluide.
Similitudinea are doua teoreme de baza:
Teorema lui Newton: pentru fenomene similare, criteriile de asemanare au
aceeasi valoare. (pentru doua fenomene similare (din laborator si din
practica) criteriile Nu, Re, Pr si sunt egale.)
Teorema lui Buckingham: solutiile integrale ale ecuatiilor diferentiale care
exprima doua fenomene asemenea sunt reprezentate printr-o relatie intre
criteriile de asemanare determinante, rezultate din aceste ecuatii. Prin
urmare exista o relatie de forma:
f(Nu, Pr, Re)= 0 (3)

Criterii de similitudine. Relatii criteriale


In procesele de schimb de caldura anumite grupuri adimensionale,
reprezentative prin aspectele fenomenelor pe care le considera au devenit
criterii:
 Criteriul Reynolds (Re) – caracterizeaza regimul de curgere al
fluidului si reprezinta raportul dintre fortele de inertie si fortele de
viscozitate.
w l
Re  [ ] (4)

unde: w - viteza de curgere a fluidului [m/s] ; l = dh – lungime caracteristica
4A
sau diametru hidraulic si se determina cu relatia : d h  [m] ; A - aria
P
sectiunii de curgere; P- perimetru udat, ν – viscozitatea cinematica a
fluidului, m2/s.
 Criteriul Prandtl (Pr)- caracterizeaza proprietatile fizice ale
fluidului si reprezinta raportul dintre distributia vitezei si cea a
temperaturii.

Pr    (5)
a
 m2 
unde a - difuzivitate termica, se determina cu relatia: a  .
c  s 
Tabel 4. Valori ale criteriului Prandtl pentru
diferite fluide

UNGURESAN PAULA 7
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

Fluid Criteriul Prandtl


Metale lichide 0.004-0.030
Substante gazoase 0.7-1
Apa 1.7-13.7
Fluide organice 5-50
Uleiuri 50-100000
Glicerina 2000-100000

Valoarea criteriului Prandtl pentru gaze este aproximativ 1, cee ace


indica ca atat momentul cat si caldura se dispa in fluid aploximativ cu
aceeasi rata. Caldura se propaga mult mai usor in metale lichide (Pr<<1)
si foarte lent in uleiuri (Pr>1) in raport cu momentul (impulsul).

 Criteriul Peclet (Pe) reprezinta raportul dintre fluxurile de caldura


transmise prin convectie, respectiv prin conductie, la aceeasi diferenta
de temperatura ∆t.
w l
Pe  Re Pr  (6)
a
 Criteriul Nusselt (Nu) – reprezinta raportul dintre gradientul
temperaturii fluidului la suprafata peretelui si un gradient de referinta al
temperaturii.
l
Nu    (7)

 Criteriul Stanton (St) – exprima raportul dintre fluxul de caldura
transmis prin convectie si fluxul de caldura acumulat de fluid.

St    (8)
cp    w
 Criteriul Grasshoff (Gr) – intervine in procesele de convectie libera
si caracterizeaza actiunea reciproca a fortelor ascensionale si a fortelor
de viscozitate a fluidului.
g  l3   t p  t f 
Gr    (9)
Tf   2
 Criteriul Biot (Bi) – reprezinta raportul dintre rezistenta termica
interioara (conductie) si exterioara (la convectie) a unui corp, la
transferul de caldura intre acesta si un fluid.
l
Bi    (10)
p
 Criteriul Fourier (Fo) – caracterizeaza procesele tranzitorii de
schimb de caldura si exprima timpul de propagare a caldurii.
a
Fo    (11)
lc2
Obs. In practica, coeficientii de convectie α sunt calculati din ecuatii
empirice criteriale, obtinute prin corelarea datelor experimentale cu
ajutorul analizei dimensionale.

Forma explicita a ecuatiilor criteriale este:

UNGURESAN PAULA 8
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

Nu  f (Re, Pr, Gr , Pe) (12)


iar coeficientii de convectie se determina din relatia:
  W 
  Nu  2 (13)
lc  m  K 
Intervalul de variatie a coeficientului de convectie α se observa in
tabelul urmator:
Tabel 5. Valori orientative ale criteriului Prandtl
pentru diferite fluide
Fluid Procesul de convectie  W 
 2 
m  K 
Gaze Convectie libera 5÷100
Convectie fortata 10÷300
Apa Convectie libera 10÷1000
Convectie fortata 500÷4000
Fierbere nucleica 2000÷40000
Abur supraincalzit Fortata 25÷500
Abur uscat Condensare cu picaturi 30000÷120000
Condensare peliculara 4000÷15000
Uleiuri Convectie monofazica 50÷1800
Metale lichide Convectie monofazica 2000÷80000

3.4.5 Convectia libera


Mecanismul transferului de caldura prin convectie libera este
reprezentat de miscarea unui fluid peste suprafata libera a unui perete,
miscare produsa de diferenta de densitate a fluidului, datorata diferentei de
temperatura obtinuta prin procesul de schimb de caldura.
Pentru majoritatea fluidelor intalnite in practica variatia densitatii cu
temperatura este liniara. Astfel, daca un fluid cu temperatura T f si
densitatea ρf vine in contact cu un perete mai cald cu temperatura T p
densitatea fluidului dintr-un punct cu temperatura T din stratul limita
format va fi:
 
   f  [1    (T  Tf )] kg / m 3 (14)
unde β este coeficientul de dilatare volumica a fluidului.
Deoarece ρ<ρf, asupra particulelor de fluid cu temperatura T va
actiona o forta ascensionala egala cu:
f a  g ( f  )  g   f    (T  Tf ) (15)
Rezulta ca forta ascensionala care asigura miscarea naturala a
fluidului este direct proportionala cu acceleratia gravitationala, coeficientul
de dilatare volumica si diferenta de temperatura.

Convectia libera in spatii largi : Convectia libera pe suprafete


verticale
Se considera o placa plana verticala aflata in contact cu un fluid
stationar avand temperatura mai mica decat a placii.

UNGURESAN PAULA 9
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

Diferentele de densitate 
genereaza in apropierea
placii un strat limita in
care fluidul are o miscare
ascensionala.
 la perete, viteza fluidului
este zero (datorita
absentei curgerii), in
continuare viteza creste
pana la o anumita valoare
maxima, dupa care
descreste pana la zero la
marginea stratului limita,
dincolo de acesta fluidul
fiind in repaus.
Fig.3 Convectia libera pe suprafete verticale

Relatii empirice de calcul pentru convectia libera pe suprafete verticale


In practica inginereasca, coeficientul de convectie α pentru convectia
libera peste o placa verticala se determina cu ajutorul criteriului Nusselt:
  W 
  Nu  (16)
l c  m 2  K 
unde analiza dimensionala a convectiei naturale evidentiaza ca forma
ecuatiei criteriale care o caracterizeaza este de forma:
Nu  C  Ra n (17)
unde criteriul Rayleight este egal cu produsul dintre criterul Grashoff si
criteriul Prandtl:
si anume:
Nu  C  (Gr  Pr) n (18)
unde :
 λ – conductivitatea termica a fluidului [W/m.K];
 lc – lungime caracteristica [m]; in acest caz inaltimea placii;
 C,n – depind de regimul de curgere
Pentru regim laminar de curgere Ra [10 4-109] valorile coficientilor sunt :
C=0.59, n=1/4
Pentru regim turbulent de curgere Ra [109-1013] valorile coficientilor sunt :
C=0.10, n=1/3
Criteriul Prandtl
 cp    
Pr    
a 
  m2 
unde difuzivitatea termica, a este: a  
c  s 

Criteriul Grashof

UNGURESAN PAULA 10
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018


g  l3  t p  t f   
Gr 
Tf   2

g- acceleratia gravitationala, [m2/s];


cp – caldura specifica la presiune constanta, [J/kg.K];
ν- viscozitate cinematica [m2/s];
tp – temperatura peretelui, [0C];
tf – temperatura fluidului [0C];

Obs. Temperatura de referinta la care se determina proprietatile


fluidului este temperatura fluidului.
APLICATIE 1
Un panou de protectie din sticla folosit la un semineu are inaltimea de 0.7m
si latimea de 1m. Temperatura acestuia in timpul functionarii semineului este
de 2200C.
a) Daca temperatura aerului din camera este de 20 0C, estimati cat este
fluxul termic schimbat prin convectie intre panoul de protectie si aerul
din camera.
b) Cat este fluxul termic radiant intre panou si aerul inconjurator, daca
valoarea coeficientului de emisie pentru panou este de 0.93
c) Reprezentati grafic variatia fluxului termic convectiv si a fluxului
termic radiant pentru o variatie a temperaturii panoului intre 50 si 150
0
C.
Rezolvare
a) Fluxul termic schimbat prin convectie intre panou si aerul din camera
se determina din Legea lui Newton :
.
Q convectie    S  ( t p  t f ) [ W ]

Pentru determinarea coeficientului de convectie, α, se utilizeaza urmatoarele


ecuatii criteriale :
Nu  C  ( Ra ) n

Pentru de derminarea coeficientilor C si n se stabileste regimul de curgere;


in acest sens trebuie determinate criteriile Grasshoff si Prandtl:
- pentru aer, la temperatura de 200C, criteriul Prandtl are
valoarea: Pr = 0.7309

Gr 

g  l3  t p  t f  9.81  0.7 3  ( 220  20)
 9.73  10 9
-
Tf   2 
293.15  15.36  10 
6 2

unde ν pentru aer la temperatura de 200C este de 15.36 . 10-6 m2/s.


- Criteriul Rayleight: Ra  Gr  Pr  7.11  10 9 >10
9
deci regimul de

UNGURESAN PAULA 11
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

curgere este turbulent, iar valoarea coeficientilor sunt C = 0.14,


iar n=1.3
In aceste conditii, ecuatia criteriala devine:
Nu  0.10  ( Ra )1 / 3  192.4

 0.02514 W
iar coeficientul de convectie este :    Nu   192.4  6.9
2
lc 0.7 m K
unde λ pentru aer la temperatura de 200C este de 0.02514W/m2K.
Fluxul termic schimbat prin convectie intre panou si aerul din camera :
.
Q convectie  6.9  0.7  200  966 [ W ]

b) cantitatea de caldura schimbata prin radiatie intre panou si mediul


ambiant :
.
Q radiatie    C 0  (Tp4  Tf4 )  S [ W ]

unde : -factorul de emisie, ε este 0.93


C0=5.67. 10-8 W/m2K4
Prin inlocuire se obtine :
.
Q radiatie  0.93  5.67  10  8  (493.15 4  293.15 4 )  0.7  1911 [ W ]

Convectia naturala la racirea componentelor electronice

Radiatoarele (surafete de cu aripoare de diferite forme), sunt folosite


frecvent la racirea dispozitivelor electronice. Energia disipata de aceste
dispozitive electronice este transferata prin conductie prin suprafata, iar de
la suprafata catre mediul ambiant prin convectie naturala sau fortata, in
functie de puterea pe care trebuie sa o disipe.
Convectia naturala de la suprafete verticale cu aripioare de forma
rectangulara a facut obiectul a numeroase studii, mai ales experimentale.
Astfel, Bar - Cohen si Rohsenow (1985), dupa numeroase cercetari, pentru
diverse conditii la limita, au descoperit corelatii pentru criteriul Nusselt.
 Lungimea caracteristica (diametru hidraulic) (pentru aripioare
de tip placi paralele veriticale utilizate ) este considerata distanta
dintre doua nervuri, S, desi si inaltimea, L, poate fi de asemenea
utilizata.

UNGURESAN PAULA 12
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

Fig. 4. Schema cu dimensiunile caracteristice cu suprafata de racire a unei


componente electronice

 Criteriul Rayleigh (produsul Gr*Pr) este exprimat astfel:


-in functie de distanta dintre nervuri, S:
g  (t p  t f )  S3 si (19)
Ra S   Pr
  Tf
2

-in functie de L:
g  ( t p  t f )  L3 L3
Ra L   Pr  Ra 
 2  Tf
S
S3 (20)
 Relatia criteriala propusa de Bar-Cohen si Rohsenow pentru acest
proces convectiv:
0.5
 
 
 576 2.873 
Nu  
 S
  Ra S  
2
 S 
0.5

 Ra S   
(21)
 L  L 

 Coeficientul de convectie se determina astfel:


Nu  
 [W / m2K]
S (22)
In selectarea unui radiator pentru o aplicatie oarecare se pune problema ce
distantare sa fie intre nervuri.
 Un radiator cu aripioare apropiate va avea o suprafata mai mare de
transfer de caldura, dar un coeficient de transfer termic mai mic, din
cauza rezistentei suplimentare pe care o introduc nervurile, la
trecerea curentului de aer.
 Un radiator cu aripioare larg distantate, pe de alta parte va avea un
mai mare coeficient de transfer termic, dar o suprafata mai mica .
Prin urmare, trebuie sa existe o spatiere optima, care maximizeaza
transferul de caldura prin convectie naturala de la radiator pentru o
anumita componenta electronica cu latimea W si inaltimea L.
In cazul in care aripioarele au grosimea mica in raport cu distanta
dintre ele, S, spatierea optima pentru un radiator vertical este determinata
de Bar - Cohen si Rohsenow :

UNGURESAN PAULA 13
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

 L 
S opt  2.714   

0.25
 Ra L  (23)
Fluxul de caldura cedat prin convectie naturala, de la suprafata
nervurilor este:
    2nLH  ( t  t )[ W ]
Q p f
(24)
unde n este numarul de nervuri ale radiatorului n=W/(S+t) iar tp este
temperatura pe suprafata nervurii.

OBS. Toate proprietatile fluidelor sunt evaluate la temperatura medie


(tp+tf)/2.

APLICATIE

O sursa cu latimea (W) de 12cm si lungimea (L) de 18cm, plasata in aer,


este racita cu ajutorul unui radiator, cu nervurile egal distantate.
Nervurile au grosimea de 0.1 cm, lungimea de 18cm si latimea de 2.4 cm.
Sa se determine fluxul transferat, daca temperatura dispozitivului electronic
este de 800C si pentru o spatiere intre nervuri de 7,5 mm.

3.4.6 Convectia fortata in interiorul conductelor si canalelor


(Internal Flow)

Este intalnita la incalzirea si racirea fluidelor care curg prin interiorul


conductelor sau canalelor si prezinta cel mai important si frecvent proces
de transfer de caldura.
Se considera o conducta circulara, dreapta, avand lungimea mult mai
mare decat diametrul interior, prin care circula un fluid incompresibil cu
temperatura mai mica decat a peretelui conductei. Se considera curgerea
fluidului, cu viteza moderata in directia axei conductei.
CAZ 1. Daca viteza fluidului la intrare in tub este redusa, astfel
incat regimul de curgere a fluidului in tub este laminar (Re < 2320).

UNGURESAN PAULA 14
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

 Hidrodinamica curgerii
De la intrarea in tub, datorita contactului fluidului cu suprafata
peretelui, incepe formarea stratului limita. Distanta pe care Lh are loc
dezvoltarea completa a stratului limita, respectiv stabilizarea profilului
vitezei in sectiunea transversala a tubului se numeste lungime
hidrodinamica de intrare. Modificarea profilului vitezei se datoreaza
frecarii fluidului cu peretele si frecarii viscoase intre straturile vecine de
fluid, efectul acestor forte transmitandu-se progresic catre axa tubului, pe
masura ce fluidul avanseaza prin tub.

Fig.5 Dezvoltarea stratului limita pentru regim laminar de curgere


Lungimea hidrodinamica de intrare Lh este de aproximativ :
L h  0.05  Re d [Kays &Crawford, 1993](1)
unde d este diametrul interior al tubului.
In regim stabilizat de curgere laminara distributia vitezei este
parabolica, de forma:

(25)
unde w este viteza locala la distanta r de axa tubului, iar wmax este viteza
maxima realizata in axa tubului.
Se poate demonstra ca viteza medie este jumatate din valoarea vitezei
maxime.

w  0.5  w max (26)
Pentru conducte scurte, cele mai utilizate/recomandate relatii
criteriale sunt prezentate succint in tabelul 6.

Tabel 6. Relatii criteriale pentru curgerea fortata, in regim laminar


Relatia Conditii de Autor
valabilitate

UNGURESAN PAULA 15
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

d 0.1<Re. Hausen
0.0668   Re f  Prf
Nu  3.66  l Pr.d/l<104
2/3
d 
1  0.04    Re f  Prf 
l 
 
1/ 3
0.14
0.60≤Pr≤5 Sieder –Tate
 Re  Prf     
Nu  1.86   f   f 
 l 
 p


 0.0044≤  f ≤

 d   p 
9.75
100≤Re≤2100
Obs.
1) Relatiile de calcul a criteriilor Reynolds si Prandtl au fost prezentate
anterior.
2) Lungimea caracteristica (care intervine in expresia lui Re) este
diametrul interior al conductei;
CAZ 2. Daca viteza fluidului la intrare in tub are o valoare mai mare,
astfel incat regimul de curgere a fluidului in tub este turbulent (Re
>10^4)
 Hidrodinamica curgerii

Stratul laminar devine turbulent si incepand din sectiunea S ajunge sa


umple intreaga sectiune transversala a tubului (fig.3) cu exceptia unui film
de fluid atasat peretelui denumit substrat laminar.

Fig.6 Dezvoltarea stratului limita pentru regim turbulent de curgere


In acest caz, lungimea hidrodinamica de intrare pe care se face
stabilizarea profilului vitezei este mai scurta datorita efectelor turbulentei,
de aproximativ Lh  (10.....15)  d  4,4d Re1 / 6
Dupa sectiunea S, distributia vitezei in sectiunea transversala de
curgere este aproape uniforma, cu exceptia variatiei rapide pe grosimea
substratului laminar δ. Profilul vitezei la curgerea turbulenta poate fi
aproximat cu o lege logaritmica, fiind mai aplatizat decat la curgerea
laminara. Viteza medie va fi in consecinta mai apropiata de viteza maxima
in centrul canalului, fiind de obicei in intervalul w = (0.8...0.9).wmax.
In cazul convectiei fortate prin conducte, in regim turbulent ecuatiile
criteriale cele mai utilizate sunt prezentate in tabel 7.

UNGURESAN PAULA 16
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

Tabel 7. Relatii criteriale pentru curgerea fortata, in regim turbulent


Relatia Conditii de Autor
valabilitate
0.8
Nu  0.023  Re f  Prf 1/ 3 Re>104 Colburn
0.7<Prf<160
l/d>60
0.8
Nu  0.023  Re f  Prf n Re>104 Dittus Boelter
0.7<Prf≤12
n=0.4 (incalzire)
l/d>60
n=0.3 (racire)
 Pr 
0.25 104<Re>5.106 Miheev
Nu  0.021  Re f 0.8
 Prf 0.43   f  0.6<Prf≤2000
 Prp 
  l/d>50
 
0.14 Re>104 Sieder-Tate
Nu  0.027  Re f 0.8  Prf 1 / 3   f  0.7<Prf<16700
 p 
  l/d>10
(f / 8)  (Re f  1000)  Prf Gnielinski
Nu 
1  12.7  (f / 8)1 / 2  (Prf 2 / 3  1)
Obs. Prp - este criteriul Prandtl calculat pentru fluid, dar la temperatura
peretelui

APLICATIE 1
Prin tevile unui schimbator de caldura folosit la racirea aerului de
supraalimentare la un motor Diesel circula apa cu temperatura medie de
65°C si viteza de 0.65 m/s. Diametrul interior al tevilor este de 9.5 mm si
temperatura peretelui interior al tevii este de 90°C. Ce valoare are
coeficientul de convectie schimbat intre apa si peretele interior al tevii?

UNGURESAN PAULA 17
TERMOTEHNICA II - NOTE DE CURS-2017-2018

Bibliografie
1. Moran,M., Shapiro, H., Fundamentals of engineering
thermodynamics, John Wiley & Sons, 2000.
2. Lienhart, J.,A heat transfer textbook,
http://web.mit.edu/lienhard/www/ahtt.html
3. Cengel, Y., Heat and mass transfer, a practical approach, McGraw-
Hill, 2007
4. J .Holman, Heat transfer, McGraw-Hill Inc.,1990
5. Patankar, S. Numerical Heat transfer and fluid Flow, Hemisphere
Publishing Corporation, 1980
6. Popa B., Vintila, C., Transfer de căldură în procesele industriale,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975
7. Chiriac, F., Leca, A., et. all., Procese de transfer de căldură şi masa în
instalatiile industriale, Editura Tehnica, 1982.
8. Stefanescu, D., Leca, A., Transfer de căldură şi masa, teorie şi
aplicatii, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucuresti, 1983.
9. Ghiaus Gabrie, Transferul de căldură, note de curs, Conspress
Bucuresti, 2011.
10. Madarasan,T., Balan, M. - Termodinamica tehnica, Editura
Sincron, Cluj-Napoca 1999
11. Popa Bazil, Vintila Constanta- Termotehnica şi maşini termice,
Editura didactica şi pedagogica, Bucuresti 1997.
12. Danescu, Al., Popa, B., et all., Termotehnica şi maşini termice,
Editura didactica şi pedagogica Bucuresti, 1985.
13. Iacobovici Th, Termodinamica tehnica, Editura tehnica,
Bucuresti, 1957.
14. Petrescu, S., Stefanescu D., et. all., Termotehnica şi maşini
termice, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucuresti, 1978
Teberean Ioan, Termotehnica şi maşini termice, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2004

UNGURESAN PAULA 18