Sunteți pe pagina 1din 6

Descriere

Insuficienta cardiaca reprezinta un sindrom complex care rezulta din afectarea structurii si functiei inimii, ducand la
incapacitatea cordului de a pompa suficient sange pentru a acoperi necesitatile metabolice ale organismului.
Investigatii radioimagistice
Diagnostic
Simptome
Cauze
Tratamentul medicamentos
interventional si d
chirurgical sus

Clasificarea insuficientei cardiace


-Insuficienta cardiaca sistolica: atunci cand inima este marita si functia de pompa (sistolica) scazuta. Se mai numeste
IC cu fractie de ejectie scazuta (FE<35-40%). Poate asocia sau nu afectiuni valvulare.

-Insuficienta cardiaca diastolica: se mai numeste insuficienta cardiaca cu functie sistolica prezervata. Functia de
pompa este normala in repaus (FE>40%), dimensiunile inimii sunt normale. Apare cel mai frecvent (ca forma izolata) la
pacientii cu hipertensiune arteriala netratata. In principiu, toti pacientii cu disfunctie sistolica au si disfunctie diastolica.

-Insuficienta cardiaca stanga: cand ventriculul stang este cel afectat. Produce in prima faza congestie pulmonara
(acumulare de lichid in plamani) si apoi in formele prelungite si grave si congestie sistemica.

-Insuficienta cardiaca dreapta: cand ventriculul drept este afectat. Produce exclusiv congestie sistemica (acumulare de
lichid in ficat, intestine, picioare).

-Insuficienta cardiaca cronica: atunci cand simptomele de insuficienta cardiaca nu evolueaza sau evolueaza lent in
timp (se mai numeste insuficienta cardiaca compensata).

- Insuficienta cardiaca acuta: atunci cand simptomele de IC apar brusc sau intr-un timp scurt la un pacient aparent
sanatos sau cu simptomatologie stabila. Poate fi o acutizare a insuficientei cardiace cronice in conditii specifice
(anemie, tulburari de ritm, consum excesiv de sare, nerespectarea tratamentului, hipertiroidie, infectii respiratorii acute)
sau poate fi de novo (apare pentru prima data) in sindromul coronarian acut (infarct miocardic), tromboembolismul
pulmonar, in criza hipertensiva.

Clasificare functionala (in functie de simptome) a insuficientei cardiace (NYHA – New York Heart Association):

Clasa I NYHA: activitate fizica nu este limitata; pacientul este asimptomatic la efort.

Clasa II NYHA: activitatea fizica este limitata usor; simptomele apar la activitate fizica mai mare ca cea uzuala
(zilnica); fara simptome in repaus.

Clasa III NYHA: activitate fizica uzuala (usoara) produce simptome; simptomele dispar in repaus.

Clasa IV NYHA: limitare severa a activitatii fizice, simptomele aparand chiar si in repaus.

sus

Cauze
Cea mai frecventa cauza de insuficienta cardiaca in tarile dezvoltate este boala cardiaca ischemica, manifestata in
principal prin infarctul miocardic (produce moartea unei parti a muschiului inimii ducand la scaderea functiei de
pompa).
Hipertensiune arteriala netratata duce in timp la ingrosarea muschiului cardiac si apoi la marirea inimii si scaderea
fractiei de ejectie.

Afectiunile valvulare (stenoza sau insuficienta aortica, stenoza sau insuficienta mitrala;) in formele lor severe si
prelungite, duc la suprasolicitarea si marirea inimii.

Alte cauze mai rare de insuficienta cardiaca

Defecte cardiace congenitale (din nastere) necorectate sau corectate insuficient in copilarie.
Insuficienta cardiaca din cardiomiopatii (cardiomiopatia dilatativa sau hipertrofica)

Insuficienta cardiaca idiopatica (de cauza neconuscuta) de cele mai multe ori in urma unor miocardite virale (inflamatia
muschiului inimii).

Hipertensiunea arteriala: netratata duce la insuficienta cardiaca.

Diabetul zaharat: prin faptul ca este un factor de risc pentru boala cardiaca ischemica.

Ateromatoza coronariana (ingustarea arterelor coronare prin depuneri de colesterol): principala cauza de infarct
miocardic si inclusiv insuficienta cardiaca.

Dislipidemia (colesterolul si trigliceridele mari in sange): in timp creste riscul de infarct miocardic
Fumatul: tot prin cresterea riscului de cardiopatie ischemica.

Obezitatea: creste activitatea neurovegetativa simpatica (creste productia de adrenalina) care la randul ei creste tensiune
arteriala, nivelul glicemiei si al colesterolului si trigliceridelor in sange.

Inaintarea in varsta: apare mai frecvent hipertensiune arteriala, cardiopatia ischemica si in plus apar modificari
structurale ale muschiului inimii care tin de imbatranire.

Consumul de alcool in exces; distruge muschiul cardiac producand IC.


Boala valvulara cardiaca: afectiunile valvelor in timp duc la afectarea muschiului cardiac.

Aritmiile: atat cele ventriculare cat si cele supraventriculare cand sunt frecvente sau cu ritm rapid, pot duce in timp la
slabirea muschiului inimii si IC.
Simptome

Cel mai frecvent, pacientii cu IC acuza dispnee (senzatia de respiratie grea) la efort sau in repaus cu sau fara ortopnee
(dispnee in pozitia culcat care se amelioreaza cand se ridica in picioare).

Alte simptome sunt: astenia fizica si oboseala, durerea toracica (mai ales la cei cu cardiopatie ischemica), palpitatiile
(perceperea batailor inimii), tusea (in special noaptea sau la efort) iar in formele grave si prelungite de insuficienta
cardiaca apar scaderea in greutate, lipsa poftei de mancare, senzatie de greata (sunt cauzate de acumularea de lichide in
intestine si ficat).
Clasificarea simptomelor dupa studiul Framingham
Clasificarea simptomelor dupa studiul Framingham:
- Criterii majore: dispnee paroxistica nocturna sau ortopnee; turgescenta venelor jugulare; ralurile, cardiomegalia;
EPA; galop miocardic-Z3; presiunea venoasa crescuta > de 16cmH2O; timpul de circulatie > 25 sec; reflux
hepatojugular
- Criterii minore: edeme maleolare; tuse nocturna; dispnee de efort; hepatomegalie; revarsat pleural; scaderea
capacitatii vitale cu 1/3 din maxim; tahicardie >120/min
Diagnosticul de ICC: prezenta a 2 criterii majore sau a unui criteriu major plus doua minore. IC refractara
reprezinta faza in care inima nu mai raspunde la nici un tratament al IC; apare casexia, ciroza cardiaca,
hidrotorax, ascita masiva, adica anasarca, semne cerebrale agravate.

Diagnostic
Diagnosticul insuficientei cardiace este in primul rand unul clinic (prezenta simptomelor) iar confirmarea sa se face prin
metode imagistice (in special ecografie cardiaca) si de laborator (BNP sau NT-proBNP, troponina, CK, CK-MB).

Investigatii radioimagistice si de laborator

-hemograma completa, electroliti (sodiu, potasiu), functia renala (creatinina, uree): ne pot oferi indicii despre cauza IC
si prognosticul ei (evolutia in timp).

-markeri de citoliza miocardic a(de distrugere a muschiului cardiac): Troponina, creatin kinaza (CK) si izoenzima MB
(CK MB). Sunt utile in depistarea sindroamelor coronariene acute (cardiopatie ischemica), in special infarctului
miocardic acut.

-BNP (peptidul natriuretic de tip B) sau NT – proBNP: sunt substante secretate in principal de catre muchiul ventricular,
ca raspuns la cresterea presiunii intracardiace. Initial este secretat un precursor (proBNP108) care apoi este proteolizat
in NT-proBNP care este inactiv din punct de vedere biologic si BNP care este activ. Valorile lor sunt crescute nu numai
in insuficienta cardiaca ci si in alte conditii (inaintarea in varsta, insuficienta renala, hipertrofia ventricului stang,
fibrilatie atriala). Sunt utile in diagnosticare IC in urgenta si au mai degraba un rol in excluderea altor cauze de dispnee.
O valoare a NT – proBNP mai mica de 300 picograme/ml sau BNP<50 picograme/ml, exclude diagnosticul de
insuficienta cardiaca la un pacient cu dispnee.

- radiografia toracica: utila in depistarea cardiomegaliei (maririi inimii), edemului pulmonar acut si poate exclude alte
cauze de dispnee date de boli pulmonare

-electrocardiograma: depisteaza aritmiile, infarctul miocardic acut, hipertrofia de ventricul stang; este modificata de cele
mai multe ori in IC.

-ecografia cardiaca: foarte utila in depistarea anomaliilor de structura a muschiului cardiac, problemelor valvulare,
evalueaza functia sistolica si cea diastolica.

- rezonanta magnetica nucleara (RMN): ofera informatii despre dimensiunile inimii si functia contractila (de pompa).
Nu este disponibila la scara larga si are costuri mari.

- tomografia computerizata (CT): este utila


- cateterismul cardiac stang sau drept: evalueaza atat functia sistolica cat si cea diastolica masurand presiunea in
camerele inimii si in circulatia pulmonara. Este invaziv, iradiaza si foloseste substanta de contrast. Se foloseste mai rar,
de regula la pacientii cu malformatii congenitale sau la cei la care se efectueaza coronarografie.

Tratamentul intoxicatiei digitalice

.Semne şi simptome în toxicitatea digitalică

Manifestări cardiace:
Subiectiv: palpitaţii, dispnee, sincopă, edeme ale membrelor inferioare.
Obiectiv: pot fi întâlnite toate tipurile de aritmii.
Manifestări gastrointestinale:
-sunt cauzate de stimularea centrilor medulari şi nu au origine gastrointestinală.
-Anorexie, Pierdere în greutate, greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale.
-Examenul fizic digestiv este de obicei nespecific.
Manifestări neurologice:
-confizie, somnolenţă, extrem de rar convulsii, depresie, labilitate emoţională, delir, ocazional halucinaţii,
psihoze, cefalee, ameţeli, parestezii, nevralgii, afazie.
Manifestări oculare:
-vedere neclară, vedere în halou, tulburări în percepţia culorilor, xantopsie (vedere în galben), diplopie,
scotoame, fotofobie, scăderea acuității vizuale.
Manifestări diverse:
–ginecomastie (în uzul cronic), reacţii alergice.
6.Factorii predispozanţi în toxicitatea digitalică
-tulburări hidroelectrolitice:
Hipopotasemie (cauze: terapia cu diuretice),
Hipomagneziemie (cauze: alcoolism, malabsorbţie intestinală, terapie cu diuretice),
Hipercalcemie (cauze: hiperparatiroidism, tumori).
-tulburări acidobazice:
Acidoza metabolică
–boli pulmonare cronice (datorită asocierii cu tonusul simpatic crescut)
–boli cardiace (cresc sensibilitatea miocardului la digitalice):
Boli cardiace ischemice,
Cardiomiopatie hipertrofică,
Insuficienţă cardiacă congestivă,

-insuficienţa renală cronică
-vârsta înaintată (datorită scăderii funcţiei renale şi excreţiei drogului, precum şi a masei musculare
reduse).
-bolile tiroidiene (hipotiroidismul)
-asocierea concomitentă de droguri (alte medicamente)
Tratamentul în toxicitatea digitalică
Măsuri în prespital:
1.oxigenoterapie,
2.monitorizare cardiacă,
3.linie de acces intravenos,
4.atropina – indicată în caz de bradiaritmii; lidocaină – indicată în caz de tahicardie ventriculară.
Tratament în spital
1.Continuarea măsurilor prespital
2.Decontaminare:
Lavajul gastric şi provocarea de vărsături sunt de evitat datorită efectului de stimulare vagală cu
precipitarea sau agravarea tulburărilor de ritm şi de conducere.
Cărbunele activat este indicat pentru supradozaj acut sau ingestie accidentală: previne absorbţia drogului
din intestin, dozele repetate întrerupând recirculaţia enterohepatică şi fiind utile în special la pacienţii cu
funcţie renală deficitară. Are beneficii mari în primele 4 ore de la ingestie, cu efect maxim în primele 30
de minute.
Rășinile schimbâtoare de ioni (de exemplu, colestiramina) se pot lega de digoxin şi previn recircularea
enterohepatică, prin formarea de complexe neabsorbabile.
3.Tratamentul dezechilibrului electrolitic
• Pentru hiperkaliemie, utilizați insulină plus glucoză și bicarbonat de sodiu dacă pacientul este acidotic
• Tratamentul cu fragmente Fab digoxin este indicat pentru un nivel K + mai mare de 5 mEq / L
• Hemodializa poate fi necesară pentru hiperkaliemie necontrolată
• Hipokaliemia corectată (de obicei în intoxicațiile cronice)
• Hipomagneziemia concomitentă poate determina hipokaliemie refractară
4.Tratamentul aritmiilor
 Bradiaritmii:
La pacienții stabili hemodinamic, bradiaritmiile și aritmiile supraventriculare pot fi tratate cu îngrijire de
susținere: întreruperea administrării drogului, monitorizare, hidratare.
La pacienţii instabili hemodinamic: atropina s-a dovedit a fi de ajutor în reversia bradicardiei sinusale
severe.
 Tahiaritmii
Fenitoina și lidocaina sunt utile pentru tahicardia ventriculară dacă terapia imună este ineficientă sau
indisponibilă.
Sulfatul de magneziu poate duce la încetarea tahiaritmiilor, dar este contraindicat la stabilirea bradicardiei
sau blocului AV și trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență renală.
Cardioversia pentru tahiaritmiile severe cauzate de digitalie poate precipita fibrilația ventriculară și
asistolia, dar poate fi utilizată dacă pacientul este instabil hemodinamic și are o tahicardie largă, complexă și
dacă tahicardia fasciculară a fost exclusă.
Hemodializa şi hemoperfuzia nu sunt eficiente datorită volumului larg de distribuţie.
5.ANTIDOT: fragmente de anticorpi digoxin-specifici (Digibind)
Sunt obţinute din anticorpi produşi la oaie prin imunizare cu digoxină cuplată cu proteine antigenice
(albumină umană).
Indicaţii:
Aritmii cu risc vital: tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, bradicardie severă, bloc atrioventricular
grad 2 sau 3 care nu răspunde la atropină.
Ingestia de cantități masive de digitale (la copii, 4 mg sau 0,1 mg / kg, la adulți, 10 mg)
Nivelul digoxinei serice mai mare de 10 ng / ml la adulți la starea de echilibru (adică 6-8 ore după ingestia
acută sau la momentul inițial al toxicității cronice)
Hiperkaliemie (nivel de potasiu în ser mai mare de 5 mEq / L)
Starea mentală modificată atribuită toxicității digoxinei
Semne progresive rapide și simptome de toxicitate