TEMPLUL GREC

In arta greaca, in perioada arhaica (sec. al VII-lea - incep. sec. al V-lea i.Hr.) apare ca
element tipic in arhitectura templul. Spre deosebire de Egipt unde templul scotea in evidenta
caracterul divin al faraonului, templul grec era construit ca si o casa care adapostea statuia de
cult a zeului protector al cetatii, cat si tezaurul, iar accesul in templu era liber.
Templul la inceput construit cdin lemn iar mai apoi din piatra s-a dezvoltat din cunoscutul
megaron , sala principal a palatelor miceniene. Megaronul era format dintr-o incapere si o mivca
tinda care facea legatira cu exteriorul. Tinda era compusa din 2 pereti laterali si 2 coloane
asezate intre acesti 2 pereti. Cu timpul arhitectii au inlaturat peretii laterali si au plast in fata
teplului 4 coloane. Mai tarziu templul a capatat mai multe coloane la intrare , la iesire sau de jur
imprejur .
Dupa plasarea coloanelor in exterior, templul putea fi prostil (cu patru coloane la intrarea
principala), amfiprostil (patru coloane la ambele intrari) si peripter (inconjurat de coloane).
Acesta din urma devenind modelul obisnuit al templelor grecesti.
O atentie deosebita acordau constructorii amplasarii templelor intr-o pozitie care sa le
armonizeze cu peisajul din jur: in varful unei coline,in mijlocul unei vaste campii ,pe tarmul
marii,totdeauna intr-o perspectiva care sa le confere un aspect impresionant ,de calm ,de
armonie ,de grandoare ,de solemnitate.Coloanele erau construite din cilindri de piatra,suprapusi
si prinsi unul de altul cu cangi de fier,un procedeu original grecesc.
Fiind un loc public important pentru oraul-cetate, oamenii se adunau în faa sau în jurul acestuia
pentru a participa la diverse ritualuri religioase sau adunări, din cetate cu diverse
prilejuri.Pentru fiecare ora-cetate, exista cel putin un templu dedicat unui zeu.Templul putea fi
în două planuri: dreptunghiular in perioada arhaică, dar cel mai adeseafiind construit în plan
circular sau tholos in clasicismul târziu.
Planul templului era simplu: pronaosul (vestibul), naosul sau cella (incaperea unde se afla
statiua zeului) si opistodomul (incaperea unde se pastra tezaurul). Intrarea in opistodom se facea
pe partea opusa intrarii principale, prin peristas. Tezaurul era format din diferite obiecte oferite
divinitatii, constand in mici sculpturi, tablouri, bijuterii etc. cu drept de vizitare. Astfel s-au
format primele colectii de arta.
Privita in sectiune verticala, constructia unui templu se compune din trei parti: un piedestral
numit stilobat, o colonada deasupra careia se afla antablamentul. Acoperisul e format din doua
pante, care formeaza pe laturile mici ale templului un triunghi numit fronton.
Antablamentul este format din toate elementele arhitectonice aflate deasupra coloanei.
Elementul cel mai de jos al acestuia este arhitrava, lespedea de piatra orizontalacare se sprijina
direct pe capitel. Deasupra arhitravei se afla friza, elementul orizontal median al
antablamentului. De cele mai multe ori, friza este decorata si sculptata cu diverse ornamente is
figuri, in functie de ordinul arhitectonic aplicat. Deasupra frizei se afla cornisa, care este
elementul orizontal cel mai de sus al antablamentului. In arhitectura clasica, doua cornise
inclinate ( urmarind liniile oblice ale acoperisului inclinat) insotesc cornisa orizontala la capetele
cladirii. Zona triunghiulara (sau frontonul) format prin aceasta dispunere a elementelor contine
adesea o sculptura.
Zona orizontala de jur-imprejurul templului cuprinsa intre capitelurile coloanelor si
acoperis,se numea antablament si era zugravita in culori vii.Partea de mijloc a acestei
zone,friza,era decorata cu sculpturi in basorelief.Frontinul triunghiular al fatadei in special ,dar
si frontonul triunghiular al partii posterioare a templului ,era bogat impodobit cu statui si
basoreliefuri .Toate statuile si toate basoreliefurile ,inclusiv cele ale frizei ,erau colorate,chiar
daca erau din cea mai fina marmura.Acoperisul era din tigle multicolore.Toate colturile
acoperisului erau ornate cu figuri umane,animale ,din bronz,din marmura sau din teracota.In
ansamblul arhitectural al templului ,sobru,sever,geometric,elementele
sculpturale ,asa in culori vii cum se prezentau ,aduceau complexului
miscare,varietate ,viata.
Dupa forma coloanei si a antablamentului se disting doua ordine
arhitectonice fundamentale:doric si ionic.

Ordinul doric era raspandit mai ales in Pelopones si in coloniile grecesti

din Italia de sud si Sicilia. Templele dorice sunt puternice si
greoaie.Exemplu: Theseionul din Atena - templu doric, peripter
A aparut in Peloponez ,in jurul anului 680 i.Hr. si a devenit cel mai
raspandit ordin in intreaga lumea greceasca.Masiva si greoaie ,coloana
dorica are capitelul lucrat in linii drepte si ,pentru a corecta o inevitabila
impresie optica deformanta,coloana este putin ingrosata la mijloc.
Deasupra coloanei se gaseste antablamentul doric, compus dintr-o
arhitrava continua, fara ornamente. Deasupra arhitravei este o friza
despartita pe verticala in triglife (motive sculptate, alcatuite dinscobituri
verticale si care corespund cu capetele grinzilorla palatele miceniene) care
alterneaza cu metopele (panouri plane acoperite adesea cu sculpturi in relief).

Oridinul ionic s-a dezvoltat in coloniile grecesti din Asia Mica si insulele din Marea Egee.
Ionienii, triburile care locuiau in insulele grecesti si pe tarmurile Asiei Mici, au inventat ordinul
ionic, care este mai bogat ornamentat. Cladirile ionice sunt mult mai bogate si elegante decat
edificiile solide ale dorienilor. Coloana ionica are baza, este mai inalta si mai zvelta. Trasatura
distinctive cea mai importanta a stilului ionic o constituie volutele capitelului (forme spiralate,in
chip de melc.sau coarne de berbec), folosite in locul echinei dorice.uneori mijlocul volute era
umplut cu o materie viu colorata . Abaca ionica este redusa ca dimensiuni in comparatie cu cea a
ordinului doric, care este mult mai proeminenta. Antablamentul ionic difera si el de
antablamentul doric. Arhitrava ionica se compune din trei benzi orizontale suprapuse, spre
deosebire de cea dorica, alcatuita dintr-o singura banda solida, continua.Templele au proportii
grandioase si o decoratie mai bogata. Coloanele sunt mai zvelte, mai inalte si se sprijina pe o
baza. Fusul este prevazut cu caneluri adanci, iar capitelul este impodobit cu o voluta dubla.
Exemplu: Templul Atenei Nike de pe Acropole, templu ionic, amfiprostil

Oridinul corintic ,derivat din cel doric si cel ionic, aparut in Arcadia
in jurul anului 420 i.Hr.,avand capitelurile cu ornamente in forma de
cos ornat cu frunze de acant,o exuberanta de gust asiatic.
Ordinul corintic este fastuos ,bogat, fantezist,gratios.Este elegant,in mod
ostentativ,urmarind parca sa impresioneze prin bogatie ,prin opulenta.A
predominat in epoca elenistica ,in Orientul grecesc si la Roma ,in epoca
imperiala.
Conform legendei , o tanara din Corint moare si doica sa pune pe
mormant un cos cu obiecte dragi fetei. In primavera urmatoare un acant
crescu pe mormantul fetei si invalui cu frunzele sale cosul.Un architect
pe nume, Callimachus, plimbandu-se prin imprejurimi a fost foarte
impresionat de acest lucru. Nu se știe cât de plauzibilă este această
poveste, dar cert este faptul că primele mostre au fost de fapt făcute din
bronz, abia mai târziu ordinul corintic a fost încorporat în piatră.

In epoca elenistica, in arhitectura predomina gustul pentru

colosal, pentru supradimensionarea monumentelor. Opere din aceasta
perioada sunt templul lui Apollo din Milet, templul zeitei Artemis din Efes, Altarul din Pergam,
mausoleul din Halicarnas si multe altele. Decoratia acestor monumente e mult mai bogata decat
in epoca clasica, predomina stilul corintic.

Templul grec ramane insa cu imaginea acea de sobrietate ,combinata cu rafinamentul si

eleganta sculpturilor si basoreliefurilor unor artisti celebri, cum au fost Phidias,Praxiteles sau
Scopas.

Acropole
Dar, etalonul pentru geniul creator grec in arhitectura, ramane insa ansamblul arhitectonic de pe
Acropola Atenei, refacut in timpul lui Pericle.
Peste ruinele palatelor miceniene, atenienii au construit un templu dedicat zeităţilor protectoare
ale oraşului, Atena şi Poseidon. în epoca arhaică (c. 800-500 î.Cr.), a început înălţarea unui mare
templu în Atena, dar la 480 Î.Cr. cetatea este ocupată, prădată şi incendiată de perşi şi acropola
rămâne o grămadă de ruine
La 30 de ani de la invazia persană, Pericle i-a determinat pe atenieni săinceapa realizarea unui
program de construcţii pentru a crea un loc demn de civilizatia lor pentru desfasurarea
ceremoniilor religioase si civice.
Trei părţi ale Acropolei sunt abrupte, dar pe coasta dinspre vest, arhitecţii atenieni au ridicat
Propileele (437-432 î.Cr.), ca o cale de acces către zona sacră. Aripa nordică a Propileelor
găzduia o galerie de pictură, Pinacoteca. La dreapta ei se înalţă un mic templu (427-424 î.Cr.),
proiectat de Calicrate în stil ionic. Dedicat zeiţei biruinţei, Atena Nike („Victoria", la romani),
friza templului glorifică una din victoriile grecilor asupra perşilor.
Partenonul
Acropola este dominată de Partenon, monumentalul templu închinat zeiţei Atena Parthenos
(„Fecioara"), patroană a Atenei, ridicat între 447 şi 432 î.Cr.de catre arhitectii Ictinos si
Callicrates sub conducerea lui Fidias. Este un templ doric peripter octosil (8 coloane pe laturile
mici) cu un rand dublu de coloane , la exterior avand 8 coloane dorice iar in interior 6 coloane
ionice.
Cuvantul grec “parthenos” inseamna “necasatorit ”, iar Partenon insemna “casa zeitei
necasatorite”. Este o cladire impunatoare cu o lungime de 99,7 m si o latime de 33,5 m.
Constructia ei a durat 15 ani; a fost cladit din marmura, care contine minereu de fier si ii confera
in lumina soarelui o stralucire aurie.
Frontonul vestic descria competiţia dintre Atena şi Poseidon, în urma căreia Atena a dobândit
rolul de protectoare a cetăţii. Friza ce împodobea pereţii templului descria procesiunea
religioasă a cetăţii, Panateneele.Acest festival se tinea la fiecare 4 ani in cinste zeitei Atena ; era
un amestec de ceremonie religioasa si distractie, se organizau intreceri atletice si o cursa cu torte
care se tinea noaptea pe strazile orasului. Cel mai important eveniment al festivalului era o
procesiune in care tinere fete ateniene duceau peplos-ul la Partenon (imbracaminte sacra facuta
in fiecare an pentru Atena si pusa pe umerii statuii. Partenonul era scena unuia din cele mai mari
festivaluri ateniene-Panathenaea. Nouăzeci şi două de panouri cu reliefuri sculptate pe partea
superioară a templului reprezentau bătălii legendare.In interior, templul adăpostea statuia
criselefantină a Atenei, înaltă de 12 m, operă a lui Fidias, din aur şi fildeş, azi dispărută astazi s-
au pastrat doar copii romane din piatra si de mai mici dimensiuni.. Statuia a fost inclusă între
cele 7 minuni ale Antichităţii. Graţie perfecţiunii proporţiilor sale, Partenonul este considerat
gloria supremă a arhitecturii clasice si s-a pastrat destul de bine pana in secolul XVII cand fiind
transformat de catre turci in pulberarie a sarit in aer de la o lovitura de bomba in timpul
razboiului cu venetienii. (1687)
Statuia Atenei luptatoarea era atat de mare incat marinarii atenieni aflati departe pe mare
puteau vedea coiful si lancea zeitei stralucind in lumina soarelui.
Erehteionul din Acropola Atenei

Erehteionul a fost un templu inchinat zeitei Atena si zeului marilor, Poseidon. Acesti zei s-au
luptat pentru a castiga titlul de protector al orasului Atena: zeita Atena a daruit orasului
maslinul, in timp ce zeul Poseidon a daruit apa sarata. Pentru ca s-a considerat ca maslinul este
mult mai important, zeita Atena a castigat aceasta lupta, si de atunci orasul ii poarta numele.
Legenda spune ca in Erehteion a aparut primul maslin din orasul Atena.
Templul Erehteion a fost construit din marmura, in stil ionic, iar cel mai reprezentativ element al
sau il constituie Cariatidele – stalpi sculptati sub forma de femei, care sustin toata greutatea
acoperisului pe capul lor. Pentru a nu se degrada prea mult, cele 6 cariatide ale Erehteionului au
fost inlocuite cu niste copii, 5 cariatide originale pastrandu-se in Muzeul Acropolis din Atena (cel
mai modern muzeu arheologic din lume) si una la Muzeul Britanic din Londra.
La poalele Acropolei din Atena se afla doua teatre antice celebre: Odeonul lui HerodesAtticus
si Teatrul lui Dionysos. Odeonul lui Herodes Atticus s-a pastrat cel mai bine, a fost reconstruit
partial si, datorita acusticii sale deosebite, a gazduit numeroase si importante concerte in aer
liber. Pe scena acestui teatru au concertat Nana Mouskouri, Demis Roussos, Andrea Bocelli.
Incepand din luna mai si pana in octombrie, aici au loc spectacole de teatru si muzica in aer
liber.

Templul Atenei Nike (Zeita Victoriei)Templu amfiprostil, construit in stil ionic are pe cele 3
laturi ale sale, reprezentate unele scene din diferite batalii, iar pe partea estica a templului este
un basorelief care descrie o conferinta a zeilor. Acest templu a fost construit intre anii 427- 424
i.Hr., in cinstea victoriei atenienilor impotriva persilor. In templu, in perioada antichitatii, era
statuia zeitei Atena Nike cu aripile taiate, adica Victoria fara aripi deoarece atenienii credeau ca
daca nu are aripi Victoria va ramane vesnic de partea lor.

Un alt edificiu important al Acropolei din Atena este Propylaea – o constructie monumentala
ce servea drept poarta de intrare in Acropola din Atena. Propylaea este formata dintr-o cladire
centrala, cu doua aripi adiacente pe partea de vest – una spre nord si una spre sud. Cladirea
centrala are doua fatade (una catre vest, pentru cei care intra in Acropola, si una catre est, pentru
cei care pleaca), formate din impunatoare coloane dorice si ionice – Propylaea fiind prima
cladire cunoscuta care prezinta ambele tipuri de coloane. Propylaea era renumita in antichitate
pentru picturile din aripa de vest – ce reprezentau scene din importante batalii grecesti – si
pentru tavanul partii de est a cladirii centrale, care era format din blocuri de marmura vopsite in
albastru si decorate cu stele aurii. Astazi, Propylaea este restaurata partial si poate fi vizitata de
turisti.
Tesseionul – temple doric hexastil inchinat eroului legendary Teseu.

Mausoleul din Halicarnas ,templu in stil ionic, Satrapul Mousol, s-a îngrijit să lase
moştenire oraşului un monument nepieritor, în amintirea tatălui său şi a sa, pe locurile unde ei
au funcţionat ca guvernatori. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitecţii Satyros şi
Phytheos şi pe sculptorii Scopas şi Timotheos, toţi din Grecia.
Mausol a murit inainte sa poata să vadă terminat mausoleul său si deaceea a fost continuat de
sotia Artemisa care si ea moare la cativa ani dupa sotul ei si monumental este continuat de
arhitecti realizand un monument pentru propria lor glorie, considerat mai târziu ca una din
minunile lumii antice.

Templul grec ramane insa cu imaginea acea de sobrietate ,combinata cu rafinamentul si eleganta
sculpturilor si basoreliefurilor unor artisti celebri, cum au fost Phidias,Praxiteles sau Scopas.