rti,l',

\' .
r,'rrt, \ ,, ,4
.\r
l\l

o)":

VICTOR EFTIMIU

GERBUXs
FFXEIVKffi6d[6K
Editura lon Creangd
 fost odate un imperat care avea nenumerate mo$ii,
pdduri, vii gi elegtee. Stdpinea multe sate gi tirguri. $i il chema
impiratul Neguri.
Mii qi mii de terani trudeau pe piminturile lui.
Vltafi cu bice plumbuite pizeau pe ace$ti bieli muncitori ai F-
rinei, lovindu-i fdri mili cind nu mai puteau 9i cideau de oste-
neali si de argilA. pe brazda gi pe holda incinsi de soarele amie-
zii. Iar Neguri-lmpirat triia numai in belgug, in ospele 9i desfl-
tdri, fdri si-i pese de cei care se istoveau, adunindu-i atitea boge-
rii.
' ii
luaseri spaima nu numai oamenii de pe mogiile sale, dar qi
sllbdticiunile codrilor, pisirile cerului 9i pegtii din fundul apelor,
pe care ii vina cu plasa qi cu undila, iar cerbii gi ciprioarele cu
sigeata gi cu furca. Avea qoimi cu care pleca dupi potirnichi 9i

\t.. I! n"
r, "i's

'-:. '"i
,,i. .
 iepuri yi cai sprinteni cu care alerga prin vi4ile munlilor ;r prin
desigurile pidurilor, urmerind mistrelii, lupii, urqii, vulpile'9i'alte
lrgnloane.
Nu era riu si mai nimiceasci acele lighioane vitimitoare, dar
lui ii plicea mai mult sd fugi.reasci qi id ucidi nevinovarele ce-
prioare 9i cerbii bitrini, cu^coarne mari gi frumoase, care nu fi_
c.eau. reu nimenui. NegurdL-Impdrat avea un singur biiat. pc care
il iubea ca lumina ochilor gi.ciruia voia sd-r lase bogaliile lui,
precum pi puterea de srapinitor al acelor linuturi.

r
F

i:i
.!ii'
 I
I

I
li Beiatul mo$tenise de la taice-su patima vinitoarei. Alerga de
drmineali pini seara. cu o mullime de flicdi argafi $i hiita$i,
adici oameni care goneau fiarele 9i i le aduceau in bdtaia arcului
sau a sulitrei. Se afunda in codri neumblaii, pe unde picior de om
'1 u cdlcase vreodatS. NuJ insplimintau intunecimile pidurii. ste-
jarii trdsni!i gi schimonosili, pegterile, stincile inalte de pe margi-
,a nea priplstiilor firi fund. Ciuta mereu locuri tot mai asci:nse,
pri^mejdii tot mai mari, fiare tot mai silbatice.
Intr-o bund zi, biiatul nu s-a mai intors acase. Degeaba iscodi,
degeaba pedepsi Neguri-Impirat pe insolitorii fliciului, ci nici

.J
)
 .':

.i:r'"-'. 4rai*1
ii i:: l ,,,.
ll
r'/

| .:.

,; ,,

,;'i
 unul nu Stia unde pierise indrdznetul vinetor. A trecut o zi, au
trecut doue, au trecut noui 9i bliatul nu s-a mai intors. Mult l-a
jelit bitrinul, multe lacrimi a vdrsat -de dorul copilului pierdut!
Credea ci o si moari de inimd-rea. Ii venea si-si ouni caoit zi-
lelor, la gindul ci feciorul siu drag, singurul mogienitor, se rosto-
golise in cine gtie ce fund de prdpastie, sau fusese ucis de tilhari,
sau sfiqiat de lighioanele vdgiunilor.
,,Cine $tie ce zimbru l-a spintecat gindea el cine qtie ce
-
urs l-a strins in brate de i-au trosnit oasele!" -
Ca si-gi mai uite de amar, Negurl-Vodi ceuta tot felul de
cazne gi desfitdri. Parci tot vindtoarea era cea mai crinceni, ci-i
fura gindurile, ii mai stimpira dorul 9i jalea. Din zorii zilei pi-
nd-n faptul noplii, bltea bi.trinul coclaurile, trigea flrd mil6 in
orice vietate ii iegea in cale, fie cdprioari, fie viezure, fie gu$ter,
fie^ porumb silbatic, fie nevinovati turturea.
Intr-o zi, se pomeni fagd-n fali cu un cerb tindr qi frumos, ca-
re-l privi cu ochii plini de lacrimi, parcd rugindu-l siJ crufe. Dar
impiratul neindurat intinse arcul qi trase o sigeatS. care nimeri
drept in grumazul silbiticiunii. Cerbul o lui la goand, vinitorul,
dupd el. Au alergat ei aga, amindoi, pind ajunseri la marginea

'?;

t"
i.
V,
\) 'llu\

tJ\lb

"4"

f.
# , l:
,,
ld;
l1\
fel I
t.,
ir
$,d

ry'; I

l'b,4
I,{l
h$l
,t0i
.''.'.-..-},''.
fi.',,i
pidurii. Acolo era coliba unui pindar. Cerbul slri gardul gi se as-
cunse in dosul colibei.
__Ia vederea jivinei cu ochii rugltori, pindarul se apropie cu
blindele de c91Q, din gitul ciruia picurau mari broboane de singe.
Ii scoase cu. binigorul segeata din grumaz, ii spili rana 9i i-o legd.
Iar silbdticiunea, ca un semn de mullumire, ingenunche in fap
moqneagului pi-i linse mina dreaptd, mina care-l ingrijise qiJ te-
miduise.

I
g
 J
i:

.:ir,

-@

ln clipi intri in ograda pidurarului impiratul cel riu,

aceeagi
urmat de ceata lui de haitaSi.
cerbu-ncoace ! strisi el.
- Adu
N-am nici un cerb de- dati rispunse mo5ul.
- E cerbul meu, eu l-am sigetat! strigi Neguri-Vodd.
- Se prea poate, dar eu l-am scepat de la moarte 9i nu triJ
dau-!
Neruqinatule, migelule, ticilosulel urll impiratul. Nu gtii cu
-
cine vorbegti! Eu sint stepinul tuturor acestor finuturi... Ale mele
sint peminturile, viile, pidurile 9i munfii aceltia, cu toate jivinele
9i oamenii ce trliesc pe ele... Eu sint 9i stipinul teu, betrine fer'
de minte! Supune-te, ci de unde nu...

.,,(.
--a
 ';io

!. rl

'I ,
:, . 1:,
'{ &*.
 '{!3-.:
:r;1v;ri

Vei fi dumneata stepinul acestor linuturi, dar in ograda qi-n

-
coliba mea, eu sint stepinul ! rlspunse mogneagul cu semefie.
$i se puse in fala cerbului, ocrotindul.
Minios din cale afari., imperatul porunci slujitorilor si puie
mina pe betrin, s5-l lege 9i si-i ia vinatul.
Dar, in clipa cind slugile boieregti se apropiau de pindar, sd in-
deplineasci porunca stepinului, ce le fu dat ochilor sd vadi? Cer-
bul se apropie de impirat qi incepu si vorbeascl:
Opreqte-te, stepine, opre$te-te, tat6!
-$i abia rosti cuvintul ,,tatd" , ce-i c5;z:urar coarnele 9i pielea de
pe el qi se ivi biiatul crezut atita vreme mort.
Neguri'.se trase doi pagi inapoi de mirare gi de bucurie. Biiatul
mal vorDt:
Lisati-l pe bitrin in pace, multumiJi-i ci m-a scipat de la
-
moarte! Dace nu era el, titucule, nu-1i mai vedeai biiatul nicio-
date !
>:\,
 $i fliciul povesti tatelui siu ce i se intimplase:
hecum ;tii, mi afundasem in codru, la vinitoare, 9i am
-
tras cu arcul intr-o ceprioara. Dar sdgeata mi-a luat-o vintul gi a
zburat sus de nu s-a mai vizut. O lumind orbitoare se f6cu in in-
tunericul dintre copaci 9i din mijlocul acestei lumini vizui chipul
frumos al unei zine.
Eu sint Zina Pidurii vorbi acea ardtare gi-am venit si
te -
pedepsesc pe tine si pe - gi -
tatil teu, ca si stili voi ce e durerea!
Si afle gi taic6-tu suferinla de a-gi pierde copilul! Si i se mar
moaie inima qi lui Neguri-Vodi, care nu face alta decit se
prigoneasci oamenii gi dobitoacele !
Apoi, ridicind toiagul, Zina Pidurii fdcu clteva semne in jurul
caDulul meu.
- Te prefac ln cerb
- strigi ea
- 9i cerb 4l si rimii pini-n
ziua clnd vei cunoagte rAutatea celor puternici 9i bunitatea celor
slabi.
 Blestemul zinei s-a imolinit. Astizi am cunoscut durerea sl-
-
gelii tale, o, puternice pdrinte, 9i-am cunoscut alinarea pe care
mi-a adus-o bietul pindar bdtrin qi sdrac... Mullumeqte-i ci a fost
om de omenie qi m-a mintuit, 9i figiduiegte-mi ci nu vei mai ri-
dica niciodati arcul impotriva nevinovatelor lighioane ale pidurii
gi ale cerului !
Neguri-Impirat incepu si plinge $i figddui biiatului tot ce-i
ceruse. Mai ceru iertare birinului pindar, ii dete o pungd de
bani, iqi strinse copilul in brale 9i plecari amindoi, ficind jurd-
mint s[ fie mai buni 9i mai milogi cu silbiticiunile pidurii, cu
zburitoarele vizduhului qi cu pegtii din adincul apelor.
S-au linut de legimint, n-au mai vinat cerbi gi ciprioare, dar
cu oamenii tot atit de crud se purta Neguri-Vodi. Ii punea si
munceascd fird nici o risolat[. ii scotea mereu datori. le cerea
alte noi dobinzi qi d6ri, pind cind, intr-o zi, nemaiputind ribda,
oamenii s-au resculat, l-au alungat pentru faptele lui neomeneqti.
Clicagii de pin-atunci, dezrobili de apisarea unui singur om, se
uniri..qi. incepuri sd munceascl folosindu-se ei acum de rodul
munclt lor.
Iar feciorul impiratului Negurd, nemaiavind ce face, 9i trebu-
ind sd aibi gi el un rost pe acest pimint, se duse la marginea pi-
durii, unde triia cu baba lui pindarul ceJ scipase cind era cerb,
9i-l rugl siJ primeascd in coliba lui, ca odinioari, 9i siJ folo-
seasci gi pe el la gospodirie.