Sunteți pe pagina 1din 4

1 Astronautul care a vazut viitorul, Edgar Mitchell, a facut parte

din echipajul misiunii Apollo 14, fiind al saselea om care a pasit


pe Luna. Viziunile sale despre omenire nu sunt prea stralucitoare,
spunand ca specia umana nu isi va atinge obiectivul dorit cu aceasta
gandire.

A fost un triumf al ingineriei, stiintei, formarii si managementului, obtinut sub


presiunea competitiei tehnologice. Pe atunci, efortul de intelegere a constiintei
umane era un tel fara o miza prea mare. Nu si pentru Edgar Mitchell.

Azi, Mitchell, trecut bine de 80 de ani, a ramas ultimul membru in viata, al


echipajului. Ceea ce este un lucru bun pentru omenire, deoarece in anii post-
Apollo el si-a dedicat viata unei calatorii mult mai complexe. In iunie 2011,
Edgar Mitchell a devenit cea de-a saptea persoana acceptata in prestigioasa
Societate Leonardo da Vinci pentru studiul gandirii, in timpul unei ceremonii
desfasurate la Universitatea de Tehnologie Avansata din Tempe, Arizona. Din
aceasta societate mai fac parte fizicianul Dr. Michio Kaku, futuristul tehnolog
Ray Kurzweil, psihologul Dr. Edward de Bono, Dr. Fritjof Capra, autorul unei
carti despre taoism si fizica, Dr. Lynn Margulis, un exponent al teoriei Gaia si
Dr. Margaret J. Wheatley, care investigheaza viteza schimbarilor in societatea
noastra.

Motivul alegerii lui Edgar Mitchell nu este doar faptul ca este posesor al unui
doctorat in aeronautica si astronautica la MIT sau ca a fondat, dupa ce a
parasit NASA in 1972, Institutul de Stiinte Noetice si, mai recent, Institutul
Quantrek, orientat spre exploatarea energiei de punct zero. Cel mai
semnificativ, Mitchell a dezvoltat o noua cosmologie si a propus principii pentru
a ne schimba modul in care ne vedem in raport cu realitatea din jurul nostru.

Scopul lui Edgar Mitchell este sa corecteze ceea ce el considera a fi un defect,


indus in secolul al 17-lea, care a plasat gandirea stiintifica occidentala intr-o
cutie materialista, oprind-o astfel sa inteleaga mai complet legile Universului.
Edgar Mitchell este convins ca cele mai stralucite minti ale civilizatiei noastre
nu gandesc cuprinzator. Cat timp va fi asa, omenirea, ca specie, nu va merge
spre telul catre care ne indruma evolutia.

Un pact faustian

O serie de fenomene umane fundamentale observabile, intre care si constiinta,


au fost ocolite de catre „marea stiinta”, neavand nici azi o descriere stiintifica
riguroasa. Acest lucru s-a intamplat nu din cauza dovezilor insuficiente privind
existenta fenomenului, ci mai degraba din lipsa unor constructii teoretice care
ar putea-o incadra in paradigmele dominante ale stiintei actuale. Cosmologia
lui Edgar Mitchell, pe care el o numeste „modelul diadic al constiintei”, are
drept una dintre componentele-cheie conceptul de „holograma cuantica”,
propus in 1992 de catre matematicianul german Dr. Walter Schempp.
Holograma cuantica – scria Edgar Mitchell – este primul fenomen energetic
care leaga direct toata materia aflata la scara macro cu lumea cuantica. In cea
mai mare parte a secolului trecut, non-localizarea cuantica a fost considerata
un artefact suparator al interactiunii particulelor, fara insa vreo influenta
asupra lumii la scara macro. Nu s-a considerat ca informatiile non-locale ar
putea avea vreo utilizare. Acum este clar ca, in circumstante potrivite, aceasta
informatie cuantica este si disponibila, si utilizabila.

Potrivit lui Mitchell, in secolul al 17-lea, in civilizatia europeana occidentala a


avut loc o sciziune a gandirii intre stiinta si biserica. Pana atunci religia a fost
principiul de organizare fundamentala a societatii. Intelectualii care ar fi
sustinut idei in contradictie cu doctrina religioasa ar fi fost supusi persecutiilor.
Cand Galileo a folosit telescopul sau pentru a obtine dovezi de observatie care
sprijineau teza heliocentrica a lui Copernic, nu numai ca oficialii bisericii au
refuzat sa se uite prin telescop la aceste dovezi, dar l-au si condamnat pentru
erezie. In aceste imprejurari, solutia oamenilor de stiinta a fost un pact faustian
cu biserica. O linie de demarcatie filosofica lasa constiinta exclusiv la religie, in
schimb stiinta obtinea libertatea de a investiga orice altceva. Stiinta a capatat
astfel acces la chimie, fizica, matematica, geologie, biologie si la alte discipline
care au modelat civilizatia tehnologica occidentala. Bisericii ii ramaneau
spiritul, minunile, rugaciunea si prezenta nevazuta care supravegheaza totul.

Aceasta politica de demarcatie, care a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de


„dualitate carteziana”, postula ca mintea si materia nu interactioneaza si, prin
urmare, ar putea fi luate in considerare separat. A fost un reductionism fatal,
care a pus stavila unei intelegeri holistice a realitatii timp de secole. De peste
400 de ani, constiinta, un aspect fundamental al Universului, a ramas astfel
intangibil, in afara limitelor marii stiinte. Pro-blema este deci ca realitatea, in
intregul sau, nu poate fi inteleasa in mod stiintific, pana cand nu este luata in
considerare si constiinta, or, daca esti un om de stiinta, nu ai voie sa iei in
considerare constiinta.

Datorita separarii bisericii de stiinta de-a lungul granitei dintre spirit si materie,
fenomene observabile „normale”, care deriva in mod rezonabil dintr-un model
holografic cuantic, au fost in mod eronat etichetate drept „paranormale”. Iar
stigmatul implicit, asociat cu tot ce e „paranormal”, a descurajat mintile
stiintifice sa investigheze o multime semnificativa de fenomene din realitate.
Distinctia dintre minte si materie a durat pana in secolul al XX-lea, atunci cand
a aparut mecanica cuantica. Dar chiar si atunci, marea stiinta a continuat sa se
agate de ideea de dualitate carteziana. Constiinta ramanea inca exclusa in cea
mai mare parte din abordarile stiintifice serioase. In acest context, ceea ce
cauta Edgar Mitchell s-ar putea numi reunificarea spiritului cu materia.

Natura interdisciplinara a investigatiilor lui Mitchell si ale echipei sale o face


vulnerabila la atacurile unor sceptici, care ar putea considera ideile sale ca
absurde. La fel ca un orb care incearca sa descrie un elefant doar pipaindu-i un
picior, multi nu au o intelegere suficient de larga pentru a cuprinde acea
intreaga complexitate pe care Mitchell se straduieste sa o puna cap la cap.

Weili Lou PhD, un membru al echipei stiintifice din Institutul Quantrek, scria
intr-o lucrare: „Constiinta intrinseca, pe care o avem noi toti, este un fenomen
universal in randul tuturor fiintelor vii. Ea este starea de baza a experientelor
noastre constiente, fiind atemporala si ireductibila. Reductionismul nu poate fi
aplicat la studiul constiintei intrinseci, ceea ce reprezinta o provocare la adresa
actualelor «teorii despre tot» in care constiinta este ignorata”.

Informatia, radacina perceptiilor

Modelul diadic al lui Mitchell presupune ca orice experienta umana, inclusiv


experienta mistica, are o baza informationala valida, deci ca informatia
(configuratii de energie, conform lui) este radacina tuturor perceptiilor. El
accep-ta ca toate stiintele, de la mecanica cuantica la paleontologie, au produs
corpuri valide de informatii. Dar in modelul diadic, stiinta si experienta
religioasa sunt doar doua moduri diferite de a cunoaste, care utilizeaza functii
diferite ale creierului si sunt „cuplate diadic”.

Jurnalistul Larry D. Lowe argumenta intr-un articol din 2012 ca activitatea lui
Mitchell ar putea avea o relevanta in intelegerea fenomenului OZN, cel putin
pe doua cai. Una dintre ele este perspectiva ispititoare ca intelegerea modului
in care constiinta interactioneaza cu fizica clasica si cuantica sa conduca la o
explicatie a comportamentului fantastic si incredibil raportat in unele
observatii OZN. Evolutiile recente sugereaza faptul ca electromagnetismul ar
putea juca un rol in manifestarea fenomenului, dincolo de ideea ca sistemele
de propulsie si de control ar putea sa se bazeze pe o interactiune inca
nedescoperita dintre electromagnetism si gravitatie.

O alta conexiune, mai pragmatica, este ca Edgar Mitchell face parte dintr-o
populatie in crestere: persoane inteligente, care au citit literatura de
specialitate valabila, au trecut-o prin propria gandire si au ajuns la concluzia ca
omenirea se confrunta cu un fenomen enigmatic care – ilustrand spusele lui
Arthur C. Clarke – reprezinta o constiinta atat de avansata incat, de multe ori,
manifestarile sale sunt „imposibil de distins de magie”. Actiunile observate si
raportate ale acestei constiinte superioare sunt adesea respinse de oamenii de
stiinta prea limitati de principiile stabilite la inceputul „veacului ratiunii” si prea
increzatori in priceperile lor intelectuale pentru a recunoaste implicatiile
dovezilor pe care fie nu vor sa le ia in considerare, fie nu le pot rationaliza.

Exista indicii ca o gama larga de constiinte cosmice interactioneaza cu


umanitatea, prin variate metode si din diverse motive. Interactiunea se face
intr-un mod ascuns si enigmatic si, prin urmare, este usor de negat de cei
multi, care nu se obosesc sa se uite prea atent la dovezile existente. Civilizatia
tehnologica occidentala, sau cel putin institutiile sale politice, mass-media,
academice, stiintifice si militare sunt multumite sa ignore sau sa nege aceste
fapte, desi ele sunt parte din viata noastra de zi cu zi.

Cu prilejul acceptarii sale in Societatea Leonardo da Vinci, Dr. Mitchell a


declarat inca odata ca el crede ca in vastul Univers exista o inteligenta
avansata si ea interactioneaza deja cu umanitatea. Anumite persoane din
guvernul si industria SUA sunt constiente de acest lucru, a spus el, dar nu
dezvaluie marelui public ceea ce stiu, controland mass-media si refuzand
constant sa discute sau sa admita situatia. Motivele sunt diverse si unele dintre
ele nu sunt foarte simple