Sunteți pe pagina 1din 5

Taxonomia lui Bloom

Teorii ale finalităţilor educative ale învăţământului:

 Teoria instruirii formale

 Teoria instruirii materiale

 Teoria utilitarismului educativ

“Dacă nu ştii unde mergi, atunci este foarte dificil să alegi o cale potrivită de a ajunge la destinaţie.”
/Robert Mager/

Conceptul de taxonomie didactică:

 Etimologie :„taxonomie” provine de la grecescul „taxis”= aşezare, ordonare, aranjare şi „nomos”=


lege;

 Definiţie: “taxonomia didactică” reprezintă ştiinţa clasificării metodelor didactice, a principiilor


învăţământului, a formelor de organizare a activităţilor de instruire etc.

Importanţa practică a taxonomiilor:

“ detaliile diferitelor taxonomii pot servi ca ghid în construirea unor instrumente adecvate de testare (... ).
Fără o concepţie taxonomică asupra obiectivelor educative specifice diferitelor domenii, un creator de teste
de evaluare nu poate să lucreze”. ( THOMAS S. BALDWIN)

Domeniile activităţilor de educaţie:

1. Cognitiv (cunoştinţe)

2. Afectiv (atitudini)

3. Psihomotor (abilităţi fizice)

6.
Evaluarea

5. Sinteza

4. Analiza

3. Aplicarea

2. Inţelegerea

1. Cunoaşterea

Domeniul cognitiv (Bloom 1956):


Cunoaşterea:
Rezultatele învăţării

 Observarea şi memorarea informaţiei Verbele de acţiune

 Cunoaşterea datelor, evenimentelor,  a înregistra


locurilor
 a defini
 Cunoaşterea ideilor principale.
 a descrie

 a numi

 a arăta

 a povesti

 a identifica.
Inţelegerea:
Rezultatele învăţării Verbele de acţiune

 Înţelegerea informaţiei  a rezuma

 Surprinderea sensului  a descrie

 Interpretarea diagramelor şi  a interpreta


graficelor
 a compara
 Interpretarea faptelor, compararea
 a anticipa
 Anticiparea consecinţelor.
 a traduce

 a estima.
Aplicarea:
Rezultatele învăţării Verbele de acţiune

 Utilizarea informaţiei  a aplica

 Utilizarea metodelor, conceptelor,  a demonstra


teoriilor în noi situaţii
 a modifica
 Rezolvarea problemelor utilizând
cunoştinţele şi abilităţile solicitate.  a calcula

 a rezolva

 a experimenta

 a descoperi.
Analiza:
Rezultatele învăţării Verbele de acţiune

 Recunoaşterea unor judecăţi greşite  a analiza

 Identificarea elementelor unei  a clasifica


structuri
 a sistematiza
 Recunoaşterea unor modele
cunoscute.  a împărţi

 a selecta

 a ordona

 a compara.

Sinteza:
Rezultatele învăţării Verbele de acţiune

 Derivarea unor idei noi;  a integra

 Asocierea cunoştinţelor provenite  a proiecta


din mai multe domenii
 a inventa
 Elaborarea unui plan de acţiune
 a planifica
 Elaborarea unei lucrări(produs)
personale.  a pregăti

 a generaliza

 a compune

 a crea.

Evaluarea:
Rezultatele învăţării Verbele de acţiune

 Evaluarea importanţei teoriilor,  a evalua


prezentărilor
 a decide
 Verificarea valorii faptelor
 a ordona
 Verificarea caracterului logic a unui
material scris.  a testa

 a judeca

 a măsura

 a recomanda.
Calităţile unui test
Concepte pentru definirea calității unui test
 Obiectivitate: concordanța între aprecierile făcute de evaluatori independenți în ceea ce privește un
răspuns bun
 Validitate: testul măsoară ceea ce e destinat să măsoare
 Fidelitate: dacă este repetat, testul produce rezultate constante.

Testare ne obiectivă
 1. Set de răspunsuri  5. Nimb
 2. Indulgenţă  6. Aversiune
 3. Severitate  7. Gen, înălţime, etnie
 4. Lipsă de interes  8. Altele.

Validitate
 capacitatea unor itemi de test sau a unui test să măsoare în mod exact ceea ce se preconiza să fie
măsurat.
 problema validităţii este: „măsurăm cu adevărat ceea ce vrem să măsurăm?”

Exemplu
Curentul corespunzător unei tensiuni de două ori mai mici decât tensiunea necesară ca conductorul să se
topească, faţă de curentul corespunzător unei tensiuni de două ori mai mari decât tensiunea necesară ca
conductorul să se topească, trebuie să fie :A) de 4 ori mai mare; B) de 2 ori mai mare;C) de 2 ori mai mic; D)
de 4 ori mai mic.

Factorii care pot diminua validitatea


 Condiţii neclare  Nivelul de dificultate nepotrivit
 O structură a propoziţiei şi un vocabular  Slab alcătuiţi itemii
greoi
 Testele sunt prea scurte
 Ambiguitate în declaraţii
 Răspunsuri identificabile.
 Limitele de timp inadecvate
Fidelitatea
 se referă la calitatea sau constanța măsurărilor noastre
 este calitatea unui test de a produce rezultate constante în cazul aplicării sale repetate pe acelaşi
eşantion şi în aceleaşi condiţii

Factorii care pot diminua fidelitatea


 Stresul  Timpul acordat
 Familiaritatea condiţiilor (sala de clasă,  Etc.
profesorul asistent, vecinii etc.)
Modalităţi de estimare a fidelităţii
 Metoda test-retest
 Aplicarea testelor echivalente

Modalităţi de asigurare a fidelităţii

 Ideal: evaluarea de un singur corector

 + o singură “unitate de măsură”

 - durata procesului de corectare (odată cu oboseala, se schimbă şi gradul de exigenţă )

 -timpul de corectare (fiecărui corector îi este propriu un sector anumit de timp cu randament maximal de
activitate)

 - tendinţa de a compara lucrările

 real: implicarea unei echipe de corectori

Relaţia: validitate şi fidelitate

 Un test poate fi fidel fără a fi valid, dar nu poate fi valid fără a fi fidel

 Pentru a avea validitate, trebuie să avem un instrument fidel, dar care şi să măsoare ceea ce dorim

” degeaba avem un cântar bun, nu putem măsura temperatura cu el!”

Interacţiunea dintre validitate şi fidelitate

Nici valid şi nici fidel Fidel, dar nu valid Puţin valid, puţin fidel Valid şi fidel

Puţin valid, puţin fidel