Sunteți pe pagina 1din 70

UNIVERSITATEA DE STAT „B.P.

HASDEU” DIN CAHUL


FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
CATEDRA DE DREPT

TODOROVA ILINA

IMPACTUL STĂRII DE EBRIETATE ASUPRA RĂSPUNDERII PENALE

TEZĂ DE MASTER

Domeniul general de studiu: 042 Drept


Domeniul de formare profesională : 0421 Drept
Programul: Științe Penale

Conducător ştiinţific: ______________________


(semnătura)

Autor: ________________________
(semnătura)

Depusă la catedră la „ 17 ” decembrie 2018

ADMISĂ SPRE SUSŢINERE


Şef catedră:
Olesea BLAȘCU – lector universitar
__________________________

„ ____”______________ 2019

Cahul – 2019
DECLARAŢIE DE INTEGRITATE A TEZEI

Prin prezenta declar că teza (proiectul) de master cu tema „ Impactul stării de ebrietate
asupra răspunderii penale” este scrisă de mine, nu a mai fost prezentată niciodată la o altă
facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate, toate sursele utilizate,
inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a
plagiatului:
- toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă,
sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
- reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa
precisă;
- rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.

_________________________________
(numele, prenumele persoanei care declară)

_________________________________
(semnătura persoanei care declară)

Data:_____________

2
UNIVERSITATEA DE STAT „B.P.HASDEU” DIN CAHUL
FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
CATEDRA DE DREPT
Aprobat:
Şef catedră
_____________________/Olesea BLAȘCU
(semnătura / nume, prenume)

„ ____ ”_________________ 20___

GRAFICUL CALENDARISTIC
DE EXECUTARE A TEZEI (PROIECTULUI) DE LICENŢĂ/MASTER

elaborată de _____________________Todorova Ilina_________________________________


(numele şi prenumele studentului)

1. Tema tezei (proiectului) de________Master______:


(licenţă/master)

____________________Impactul stării de ebrietate asupra răspunderii penale__________


(tema tezei)

aprobată prin decizia Consiliului Facultăţii de Drept şi Administrație Publică

din „ ____” ___________________ 20 ___, proces verbal nr._______________

2. Termenul limită de prezentare a lucrării la catedră ” 17 ” decembrie 2018

3. Etapele executării tezei:


Data
Nr. Etapele Termenul de realizării Viza de
d/o realizare efective executare
1. Stabilirea temei 18.06 - 25.06.2018 18.06 - 25.06.2018 Executat
2. Elaborarea și aprobarea planului 26.06 – 23.07.2018 26.06 – 23.07.2018 Executat
3. Elaborarea capitolului I 24.07 - 20.08.2018 29.07 - 01.09.2018 Executat
4. Elaborarea capitolului II 21.08 - 30.09.2018 02.09- 04.10.2018 Executat
5. Elaborarea capitolului III 01.10 – 30.11.2018 05.10 - 30.11.2018 Executat
7. Prezentarea lucrării la Catedră 17.12.2018 17.12.2018 Executat

Autor _____________________________
(semnătura)

Conducător ştiinţific _______________________


(semnătura)

3
AVIZ
LA TEZA DE MASTER
cu tema_______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________,
elaborată de ___________________________________________________________________,
(numele, prenumele studentului(ei))

Specializarea/programul ________________________________________________________
1. Actualitatea temei ____________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2. Calitatea fundamentării ştiinţifice ________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
3. Realizarea obiectivelor cercetării ________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
4. Calitatea/complexitatea metodologiei cercetării ____________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
5. Relevanţa practică a studiului efectuat ____________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
6. Aspectul grafic al tezei şi respectarea normelor de redactare ___________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
7. Alte sugestii _________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Se propune _____________________ tezei de master pentru a fi prezentată în faţa Comisiei


(admiterea/respingerea)

de evaluare a tezei de master.

Nota propusă de conducătorul ştiinţific __________________

Conducătorul ştiinţific _______________________________________________


(funcţia, gradul ştiinţific), (numele, prenumele)

Data ____________________ Semnătura ___________________

4
CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………..6

Capitolul I Noțiuni generale privind starea de ebrietate

1.1.Precizări conceptuale cu privire la starea de ebrietate........................................8


1.2.Prevenirea și combaterea consumului de alcool, droguri și alte substanțe cu
efecte similare..........................................................................................................11
1.3.Formele stării de ebrietate după criteriul responsabilității subiectului..............19

Capitolul II Efectele penale ale stării de ebrietate


2.1.Starea de ebrietate - factor determinant de tragere la răspundere juridică în
cadrul unor componențe penale și contravenționale...............................................25
2.2.Unele probleme de determinare a stării de ebrietate.........................................30
2.3.Procedura constatării stării de ebrietate.............................................................34

Capitolul III Aspecte comparative ale legislației altor state și jurisprudența


națională

3.1.Practică judiciară legată de infracțiuni săvîrșite în stare de ebrietate................41


3.2.Intoxicația cu alcool etilic.................................................................................48
3.3.Analiza comparativă a stării de ebrietate în diverse state..................................51

Concluzie ...............................................................................................................54
Bibliografie.............................................................................................................58
Anexe......................................................................................................................61

5
INTRODUCERE
Abordarea stării de ebrietate a fost efectuată în toate timpurile, întrucît aceasta este în
primul rînd o problemă socială, și doar mai apoi una juridică. Pericolul social al acestui flagel
este condiționat de comiterea unor fapte infracționale care afectează atît personalitatea
făptuitorului, cît și societatea, și din aceste considerente implicarea statului prin forța sa
coercitivă s-a resimțit a fi necesară în toate perioadele.
Republica Moldova, este una dintre ţările în care accidentele din domeniul rutier sunt în
creștere alarmantă, mai ales infracțiunile săvîrșite de persoane aflate în stare de ebrietate, iar
organe de drept caută soluţii perseverente, care să contribuie la diminuarea acestui fenomen prin
metode de prevenire și combatere. Îmbunătățirea siguranței rutiere va spori încrederea societății
în legislație, care va proteja dreptul la viață și la integritate corproală.
Zilnic sunt descoperite multiple infracţiuni, iar datele statistice indică asupra faptului că un
număr impunător din acestea sunt comise în stare de ebrietate alcoolică, în unele cazuri chiar
avansată. Starea de ebrietate ia amploare, devenind o stare firească pentru o mare parte a
populației, provocată de lipsa de ocupaţie, a unui loc permanent de lucru, de starea psihologică şi
degradarea intelectuală. Aceasta situație este influențată de comportament degradant a
cetăţenilor, nivelul de trai, sărăcia şi accesul liber al populației la băuturi alcoolice, care sunt
comercializate cu sfidarea deschisă şi directă a tuturor regulilor şi politicilor adoptate de stat în
domeniu.
Republica Moldova a reglementat problematica stării de ebrietate într-o serie de acte
normative, unde au fost stabilite măsurile de prevenire, combatere si eradicare a acestui fenomen
social cum ar fi: Codul Penal al Republicii Moldova, Legea nr.713 din 06.12.2000 privind
controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri și alte substanțe,
Regulamentul instituțiilor narcologice ș.a.
Republica Moldova ca stat în curs de dezvoltare se confruntă cu o sumedenie de probleme
de ordin economic, politic , social , cultural etc. În aceste condiții, adaptarea cadrului normativ la
noile necesități sociale, perfecționarea continuă a metodelor de combatere si prevenire a
infracționalității reprezintă un interes primordial al societății actuale.
Actualitatea temei abordate în prezenta lucrare, se întemeiază în primul rînd pe faptul că
consumul abuziv de alcool și droguri a fost, este, și va fi o problemă stringentă a societății,
unde pe lîngă soluții de ordin medical se încearcă indentificarea unor noi masuri de prevenire,
combatere, chiar și prin metode de constrîngere legală. În al doilea rînd, evoluarea societății duce
la identificarea unor noi tipuri de droguri și alte substanțe stupefiante, și dependența devine și
mai mare, iar diversitatea drogurilor și răspîndirea în masă a acestora. Din acest punct de vedere

6
și cadrul normativ trebuie extins conform noilor relații sociale ivite , pentru o individualizare cît
mai echitabilă a pedepsei penale/nepenale.
Scopul pe care ni-l propunem spre realizare în lucrarea de față este dezvăluirea esenței
stării de ebrietate prin elucidarea modalităților specifice a acesteia și propunerea de soluții în
ceea ce privește îmbunătățirea legislației la acest capitol. Scopul propus va fi atins în cadrul
analizei stării de ebrietate în cele 3 capitole ale lucrării prin intermediul următoarelor obiective :
 explicarea conceptelor de stare de ebrietate lato senso și strict senso ;
 dezvăluirea criteriilor de clasificare a tipurilor ebrietății și influența lor asupra răspunderii
penale ;
 cercetarea principalelor infracțiuni și contravenții săvîrșite în stare de ebrietate și
condițiile de tragere la răspundere penală ;
 identificarea unor deficiențe și lacune vis a vis de problema abordată ;
 descrierea procedurii de constatare a ebrietății ;
 analiza practicii judiciare referitoare la starea de ebrietate ;
 prezentarea cadrului normativ ce vizează prevenirea și combaterea consumului de alcool,
droguri și alte substanțe cu efect stupefiant.
În Capitolul I vom prezenta aspecte legate de definirea conceptului stare de ebrietate,
modalități de prevenire, profilaxie și combatere a acesteia precum și criteriile de clasificare a
stării de ebrietate .
Capitolul II va viza probleme referitoare la componențele penale și contravenționale în
care prezența stării de ebrietate este un factor determinant în ceea ce privește tragerea la
răspundere juridică a făptuitorului. De asemenea vor fi prezentate și situații de problemă
identificate în Codul Penal, precum și soluțiile de rigoare propuse. Procedura constatării stării de
ebrietate va fi abordată prin prisma actului normativ ce o reglementează.
Capitolul III va conține subiecte legate de practica judiciară a Republicii Moldova și a
României la capitolul infracțiunilor comise în stare de ebrietate. În special ne vom referi la
greșelile pe care le săvîrșesc organele de drept la aplicarea normelor juridice respective.
Intoxicația cu alcool etilic ne va informa cu privire la efectele consumului de alcool și durata
acțiunii sale asupra organismului, iar prezentarea legislației țărilor străine la capitolul stare de
ebrietate ne va da posibilitate să comparăm eficiența diverselor acte normative în domeniu.
Avem încrederea că obiectivele abordate în prezenta lucrare prezintă interes atît pentru
doctrină , cît și pentru practicieni , care posibil vor identifica chestiuni utile .

7
CAPITOLUL I - NOȚIUNI GENERALE PRIVIND STAREA DE EBRIETATE
1.1. PRECIZĂRI CONCEPTUALE CU PRIVIRE LA STAREA DE EBRIETATE

Starea de ebrietate care însoțește adesea comiterea infracțiunilor și contravențiilor, este


adesea un factor determinant în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a persoanelor
fizice. Preocupările legiuitorului moldovean în acest domeniu s-au realizat prin includerea în
Codul Penal a dispozițiilor ce reglementează direct unul din criteriile penale care poate înlătura,
agrava sau atenua raspunderea penală.
În acest context, este necesar de a remarca că aflarea persoanei în stare de ebrietate este
adesea abordată în literatura de specialitate prin prisma responsabilității și iresponsabilității
subiectului infracțiunii. O prima reglementare a stării de ebrietate o identificăm în Codul Penal al
R.M. la art.24 care stipulează că: ,,Persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de ebrietate ,
produsă de alcool sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietății ,
gradul și influența ei asupra săvîrșirii infracțiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei.’’
Reieșind din determinarea juridică pe care legiuitorul a oferit-o stării de ebrietate, desprindem
ideea că există 2 stări de ebrietate, una provocată de alcool , și alta produsă de alte substanțe.
Prin stare de ebrietate, potrivit legislației în vigoare se înțelege o stare survenită în urma
consumului de alcool, droguri și/sau alte substanțe ce provoacă ebrietate și care are drept urmare
dereglarea psihofuncțională a organismului.1
Droguri sunt plante, substanţe stupefiante sau psihotrope de origine naturală ori sintetică,
amestecuri ce conţine astfel de plante sau substanţe. Din categoria de droguri fac parte preparate
medicinale sau inhalante chimice cu efecte narcotice sau psihotrope. Substanţă stupefiantă,
substanţă psihotropă reprezintă substanţă de origine naturală sau sintetică, care provoacă
dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv. Preparatul este un amestec de
substanţe stupifiante ori psihotrope în orice stare fizică, iar precursorul o substanţă de origine
naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanţe narcotice şi
psihotrope.2
Prin acţiunea lor asupra organismului şi asupra facultăţilor psihice, aceste substanţe
ebriante provoacă devieri specifice de la starea psihofizică normală a persoanei care le consumă.
Astfel de devieri conduc la diminuarea, uneori nimicirea capacităţii psihofizice a persoanei de a-
şi da seama sau nu, de a dirija acţiunile sau inacţiunile pe care le săvârşeşte în această stare. De
aceea, în reglementarea răspunderii penale a persoanei trebuie să se ţină seama de influenţa pe

1
Hotarirea nr.269 din 16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de atestare alcoolscopică și
examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate.
2
Legea nr.382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor.
8
care starea de beţie, oricare ar fi natura şi cauzele acesteia, o poate avea asupra capacităţii
psihofizice şi deci asupra răspunderii persoanei în dreptul penal.3
Pe lîngă determinarea juridică pe care a făcut-o legiuitorul stării de ebrietate, doctrina
identifică cîteva grade ale stării de ebrietate. Într-o stare uşoară de ebrietate se observă o
dispoziţie euforică; persoana îşi supraapreciază forţele, posibilităţile şi capacităţile. Buna
dispoziţie, sub influenţa chiar a unor observaţii neînsemnate din partea celor din jur se poate
schimba uşor în iritare, persoana îşi iese din fire; momentan dă dovadă de agresivitate, la el se
observă tulburarea vitezei de reacţie, ingeniozităţii, a inteligenţei. În starea medie de ebrietate
persoana este veselă, fără grijă. Ea se poate lua de vorbă şi chiar întră în relaţii "prieteneşti" cu
persoane necunoscute, vorbeşte cu voce tare, discută, repetă şi insistă asupra unor afirmaţii, de
cele mai deseori absurde, cîntă, se bagă nepoftit în vorba celor din jur. Astfel de persoane sînt
nereţinute, lipsite de tact cicălitoare, plictisitoare, grosolane. Deseori îşi pierd ruşinea,
sentimentul demnităţii omeneşti. În multe cazuri cei turmentaţi sînt predispuşi la fapte
nemotivate, impulsive, se pot mutila pe sine sau pe altcineva din preajmă. Persoanele în stare
gravă de ebrietate sînt capabili de acţiuni şi mai monstruoase, agresive, pline de cruzime. În
felul acesta, toate acele porniri nemotivate, adesea lipsite de sens, care se observă în stările de
ebrietate uşoară şi medie capătă forme şi mai primejdioase în starea gravă de ebrietate.4
Potrivit altui criteriu de clasificare arătat de literatura de specialitate starea de beție poate fi 5 :
 beția accidentală ( întîmplătoare) care este independentă de voința persoanei , adică este
fortuită și beția voluntară care este provocată de consumul voit al unor băuturi sau alte
substanțe ebriante ;
 beție completă, cînd procesul de intoxicație conduce la paralizarea totală a energiei fizice
și la totala întunecare a facultăților psihice și beție incompletă, în diferite stadii, începînd
cu ,, beția ușoară ’’ și terminînd cu ,, beție acută ’’ , în toate cazurile avînd loc doar o
slabire a energiei fiziice și a capacității psihice ;
 beție ocazională, care este determinată de îngerarea întîmplătoare a unei bauturi (de
exemplu la o petrecere, la un banchet etc.) și beție cronică care constă într-o stare de
continuă intoxicație datorită obișnuinței de a consuma, fără moderație, băuturi alcoolice
sau alte substanțe ebriante.
Menționăm în acest context, că literatura de specialitate română utilizează conceptul de
stare de beție în loc de stare de ebrietate alcoolică.

3
Ioan Griga.Drept Penal , Partea Generală.Teorie jurisprudență și aplicații practice.Ediția II , București Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2007 pag.392-393.
4
V.Florea.Problema responsabilității pentru infractiunile comise în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică. Legea
și viața , 2008 nr.11 , pag.51.
5
Augustin Ungureanu.Drept Penal Român.Editura Lumina Lex , București 1995 pag.229.
9
Răspunderea penală ce survine în urma comiterii infracțiunilor în stare de ebrietate nu se
limitează doar la aplicarea pedepsei penale privative sau nonprivative de libertate. Codul Penal
individualizează tragerea la răspundere penală a faptuitorului la art.103 și prin aplicarea
măsurilor de constrîngere cu caracter medical alcoolicilor și narcomanilor sau în caz de
necesitate punerea lor sub curatelă. Alin.(1) stipulează că : ,,În caz de săvîrșire a infracțiunii de
către un alcoolic sau un narcoman, dacă există avizul medicului corespunzător, instanța de
judecată, din oficiu ori la cererea colectivului de muncă sau a organului de ocrotire a sănătății,
concomitent cu pedeapsa pentru infracțiunea săvîrșită, poate să aplice acestei persoane
tratamentul medical forțat ’’.
Alcoolic este persoana care face abuz de băuturi alcoolice, iar consumul sistematic duce la
dependența fizică și psihică numită alcoolism. Persoanele care consumă sistematic substanțe
narcotice se numesc narcomani. Remarcăm o lacună a legii penale ce ține de lipsa în ea a unei
mențiuni despre toxicomani, care fac abuz de substanțe toxice, ce provoacă o stare de
dependență și un efect distrugător asupra sănătății, similar consumului de substanțe alcoolice
și narcotice. Legea nu condiționează ca pentru stabilirea unui tratament infracțiunea să fi fost
săvîrșită în stare de ebrietate sau sub efectul substanțelor alcoolice sau narcotice.6
Persoanele alcoolice sau narcomane condamnate la pedeapsa cu închisoarea, în timpul
executării pedepsei vor fi supuși unui tratament medical forțat, iar după eliberare din locurile de
deținere, dacă va fi necesară continuarea tratamentului, ei vor fi tratați în instituțiile medicale cu
regim special. (alin.(3) art.103 Cod Penal)
La propunerea instituției medicale în care se tratează persoana respectivă, instanța de
judecată este în drept să dispună tratamentul medical forțat (alin.(4) art.103 Cod Penal).
Propunerea instituției medicale trebuie să fie întemeiată pe rezultatele pozitive ale tratamentului
și lipsei necesității de a mai trata în continuare persoana concretă.
În situația în care infracțiunea a fost comisă de o persoana care face abuz de alcool și prin
aceasta înrăutățește considerabil starea materială familiei, instanța de judecată, concomitent cu
stabilirea pedepsei nonprivativă de libertate pentru infractiunea săvîrșită, este în drept, la cererea
rudelor apropiate ale persoanei sau colectivului de muncă, să o pună sub curatelă. Prin instituirea
curatelei se are în vedere instituția curatelei prevăzută de art.25 Cod Civil al R.M. Încă o lacună
care i-a scăpat legiuitorului la situația cu instituirea curatelei este faptul că a indicat ca doar
persoanele care abuzează de alcool pot fi puse sub curatelă, cercul persoanelor care consuma
droguri și alte substante narcotice și psihotrope cu efect similar ramînînd în afara ariei de
acțiune a acestei norme juridice.

6
S.Botnaru , A.Șavga , V.Grosu , M.Grama.Drept Penal , Partea Generală , vol. I , Editura Cartier Juridic 2006 ,
Ed.III pag.537.
10
1.2. PREVENIREA SI COMBATEREA CONSUMULUI DE ALCOOL, DROGURI ȘI ALTE
SUBSTANȚE CU EFECTE SIMILARE.

Politica Republicii Moldova în vederea controlului şi prevenirii consumului abuziv de


alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, este îndreptată spre
diminuarea şi înlăturarea acestor fenomene. Totodată, este necesar de a implementa activități de
promovarea sănătății și educației populaţiei cu privire la un mod de viaţă sănătos fără aclool,
droguri și substanțe psihotrope, de a elabora metode pentru înlăturarea consecinţelor survenite în
urma dependenţei fizice, psihice sau gradului de toleranță faţă de acestea. Reieșind din faptul că
una din problemele importante ale vieții sociale este consumul de alcool și droguri care conduce
la apariția unor maladii ce necesită tratament, în continuare vom analiza cadrul normativ al
Republicii Moldova în domeniul prevenirii, combaterii și profilaxiei acestor fenomene
distructive ale ființei umane.
Preocupările legiutorului și-au găsit manifestare în Legea nr.713 din 06.12.2000 privind
controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri și alte substanțe.
Prezenta legea stabilește obiectivele, sarcinile, activitățile de profilaxie desfășurate autorităților
APL și APC precum și atitudinea față de persoane care consumă excesiv alcool sau consumă
ilicit droguri și alte substanțe psihotrope.
Abuz de alcool prezintă un fenomen deosebit de complex, ce constă în consumul
sistematic de alcool și devine o obișnuință, în cantităţi ce depășesc gradul minim de ebrietate, și
se reflectă negativ asupra sănătății, stării materiale a familiei, relaţiilor personale, educaţiei
copiilor. Consum exagerat sau inadecvat de alcool generează apariția unor probleme care duc la
dependenţa de alcool, afectează grav sănătatea fizică şi psihică ce se manifestă prin diferite
acţiuni şi comportamente antisociale, soldate cu apariția problemelor pentru persoana bolnavului,
pentru familia acestuia şi pentru societate. Maladia respectivă capătă denumirea de alcoolism
cronic care ca și orice altă maladie necesită un tratament adecvat, specific dependeței patologice
a persoanei față de consumul de alcool.
Situația e similară și în cazul administrării nejustificate a drogurilor şi a altor substanţe
psihotrope (toxice) în scopul periculos de a cunoaşte şi a simţi efectul lor asupra stării fizice şi
psihice, în cantităţi mai mari decît dozele terapeutice, fără ca ele să fi fost prescrise de medic.
Fenomenul pe care îl avem în vedere este consumul ilicit de droguri și alte substanțe psihotrope,
fenomen care conduce la maladia denumită narcomanie și toxicomanie.
Instituțiile curativ-profilactice ce oferă asistenţă narcologică specializată persoanelor care
consumă abuziv băuturi alcoolice, consumă ilicit droguri şi alte substanţe psihotrope, precum şi
bolnavilor de alcoolism, narcomanie sau toxicomanie, şi desfăşoară activitate în vederea
profilaxiei alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei se numesc, potrivit legislației , instituții

11
narcologice. În cadrul acestor instituții pacienților li se acodră supraveghere și investigații
medicale, diagnostica și tratamentul antialcool sau antidrog, asistență socială și juridică, asistență
psihologică, profilaxia și tratamentul recidivelor, organizarea programelor de reabilitare,
informare, educaţie, profilaxie şi tratament.
Statul la nivel national și local întreprinde măsuri în vederea instensificării luptei împotriva
alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei. Cadrul legal trasează următoarele obiective7:
a) satisfacerea cît mai deplină a necesităţilor spirituale, culturale şi de agrement ale societății
în vederea renunțării la consumul abuziv de alcool, administrarea ilicită de droguri şi de alte
substanţe psihotrope;
b) supravegherea importului și circulației producției alcoolice în condiţiile legii, prevăzută
pentru a fi consumată în ţară;
c) limitarea accesului la băuturi alcoolice, la droguri şi la alte substanţe psihotrope;
d) stabilirea în baza legislaţiei a volumului de producţie şi de import al substanţelor narcotice
şi altor substanţe psihotrope în scopuri medicinale, veterinare şi pentru cercetări ştiinţifice;
e) acordarea asistenţei narcologice, cu lansarea diferitor forme şi metode de cuprindere
dispensarizată de asanare în funcţie de gradul de dependenţă alcoolică sau narcotică, de starea
generală a sănătăţii şi gradul de dezadaptare socială a bolnavilor;
f) prevenirea şi eliminarea consecinţelor consumului nociv de alcool, droguri şi alte substanţe
psihotrope;
g) organizarea activităților cu scop informativ-educativ;
h) restricționarea publicităţii producției alcoolice prin intermediul surselor de radio și TV,
rețelelor de internet.
Ministerul Sănătății, exercitînd funcția de secretariat, în colaborare cu reprezentanții
ministerelor interesate și organizații nonguvernamentale va promova politica statului cu privire
la fabricarea şi consumul băuturilor alcoolice.
Statul delegă exercitarea atribuțiilor în vederea prevenirii, combaterii și eradicării
consumlui de alcool, droguri și alte substanțe psihotrope autorităților APC și APL. Astfel,
principalele direcții de acțiune ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în
domeniul reducerii consumului de alcool, eliminării consumului ilicit de droguri şi de alte
substanţe psihotrope, lichidării consecinţelor acestui consum sînt:
a) crearea instituţiilor narcologice de profilaxie, diagnosticare și tratament a persoanelor
dependente de alcool, droguri sau substanțe psihotrope, subordonate unui centru medico-social
naţional (Instituţia Medico Sanitară Publică Dispensarul Republican de Narcologie);

7
Legea nr.713 din 06.12.2001 privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool , consumului ilicit de
droguri și de alte substanțe psihotrope
12
b) interacţiunea în elaborarea proiectelor de acte normative şi a planurilor de activitate în
legătură cu consumul abuziv de alcool, administrarea ilicită a drogurilor şi substanţelor
psihotrope.
În cadrul politicii sociale a statului autorităţile administraţiei publice locale urmează să
întreprindă acţiuni în vederea:
a) reducerii consumului de alcool, droguri și alte substanțe psihotrope;
b) interzicerii comercializării băuturilor alcoolice persoanelor sub vîrsta de 18 ani;
c) elaborării politicii de reducere și excludere a consumului de alcool la locurile de muncă,
prevenirii consecinţelor consumului de alcool;
e) creării condițiilor pentru organizaţii obşteşti ce desfășoară activități de promovare a unui
mod de viaţă sănătos (fără alcool, droguri şi alte substanţe psihotrope), de corijare a persoanelor
care consumă abuziv alcool ori consumă ilicit droguri sau alte substanţe psihotrope;
f) prevenirii consecinţelor consumului nociv de alcool şi ale consumului ilicit de droguri şi de
alte substanţe psihotrope;
g) asigurării asistenței consultative, profilactice şi medicale persoanelor dependente de alcool,
droguri şi de alte substanţe psihotrope, sau care suferă de alcoolism cronic, narcomanie şi
toxicomanie;
h) acordării asistenţei metodologice persoanelor fizice şi juridice implicate în acțiuni de
reducere a consumului de alcool.
Mijloacele financiare pentru atingerea obiectivelor şi efectuarea acţiunilor indicate mai sus se
alocă de bugetele locale.
Potrivit art.5 al Legii nr.713 din 06.12.2000 privind controlul și prevenirea consumului
abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri și alte substanțe, autoritățile publice locale sînt
obligate:
a) să implementeze programe de instruire privind pericolele consumului de alcool pentru copii
și tineret;
b) să acorde asistenţă socială şi psihologică familiilor care se confruntă cu probleme de
alcoolism şi narcomanie;
c) să exercite controlul asupra circulaţiei în teritoriu a producției alcoolice, să supravegheze
eliberarea, suspendarea sau retragerea licenţei pentru comercializarea cu amănuntul a băuturilor
alcoolice;
d) să asigure accesul larg la asistenţa narcologică consultativă sau curativă, să acorde ajutor
persoanelor dependenţi de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope întru readaptarea lor
în societate;

13
e) să acorde sprijin organizațiilor obşteşti, persoanele juridice şi fizice care contribuie la
soluţionarea problemelor cu care se confruntă persoanele care consumă abuziv alcool, consumă
ilicit droguri sau alte substanţe psihotrope, precum familiile acestora și întreaga societate.
Articolul 7 al aceleiași legi vizează un cadru distinct al relațiilor sociale privind prevenirea
conducerii mijloacelor de transport în stare de ebrietate. Conducătorii mijloacelor de transport de
pasageri o dată la doi ani sunt supuși controlului treziei efectuat de Instituţia Medico-Sanitară
Publică Dispensarul Republican de Narcologie care va elibera concluzii consultative. Instituţia
medicală respectivă pregătește contra plată inspectori ai controlului treziei.
Persoanele care doresc să obțină permisul de conducere sunt admise la cursuri de
codnucător auto doar după trecerea examenului medical, organizat de Instituţia Medico-Sanitară
Publică Dispensarul Republican de Narcologie şi de cabinetele cabinetele narcologice teritoriale,
şi primirea avizului consultativ privind starea sănătăţii narcologice. Examenul medical se
efectuează contra plată. Pentru stabilirea stării de ebrietate a conducătorilor mijloacelor de
transport este necesar de a efectua examinarea medicală sau testarea alcoolscopică. Dacă
conducătorul auto nu este de acord cu rezultatele primare de stabilire a stării de ebrietate şi
naturii ei, este în drept să solicite o examinare medicală repetată. Conducătorii mijloacelor de
transport depistați în stare de ebrietate în traficul rutier și care au fost privați de dreptul de a
conduce mijloace de transport prin hotărîrea instanței de judecată sînt obligați să frecventeze
contra plată programul probațional antialcoolic și antidrog stabilit de către organul de probațiune.
Cursul de studii la şcoli auto care pregătesc conducători ai unităților de transport urmează să
includă în programul de pregătire un curs de 8 ore de instruire antialcoolică şi antidrog pentru un
grup de pînă la 15 persoane. Colaboratorul de poliție rutieră pentru constatarea faptului
conducerii unității de transport sub influenţa alcoolului va efectua testarea
alcoolscopică. Conducătorul mijlocului de transport este în drept să conteste rezultatul testării
alcoolscopice în cazul în care nu este de acord şi să solicite examinare medicală pentru stabilirea
stării de ebrietate și naturii ei.
În domeniul educațional, potrivit art.8 al Legii sus menționate Ministerul
Educaţiei urmează să includă în programele instituţiilor preşcolare, şcolare şi universitare
cursuri referitor la abținerea de la consumul de alcool, de la consumul ilicit de droguri şi de alte
substanţe psihotrope, despre daunele și consecințele cauzate sănătăţii persoanei şi sănătăţii
publice. Ministerul Educaţiei, în comun cu Ministerul Sănătăţii, va asigura:
a) pregătirea cadrelor didactice apte să formeze la elevi, studenţi motivaţiile şi necesitatea
practicării unui mod de viaţă sănătos, capacitatea de a participa la soluţionarea problemelor altor
persoane şi familii, generate de consumul abuziv de alcool, de consumul ilicit de droguri şi de
alte substanţe psihotrope;

14
b) pregătirea medicilor, sociologilor, psihologilor în domeniul profilaxiei diverselor forme ale
consumului de alcool, în tratarea persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte
substanţe psihotrope, efectuarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul problemelor apărute în urma
consumului nociv de alcool, droguri sau substanțe psihotrope.
Autoritățile competente, inclusiv Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Culturii, și
Cercetării, Compania de Stat "Teleradio-Moldova", vor implementa programe informaţionale,
culturale şi ştiinţifice în scopul difuzării informaţiilor despre daunele consumului de alcool,
administrării ilicite de droguri şi alte substanţe psihotrope asupra persoanei şi întregii societăţi.
Profilaxia și prevenirea consumului de alcool și droguri continuă cu tratamentul
persoanelor deja afectate de narcomanie și alcoolism cronic. Instituțiile narcologice sau clinicele
private speciale acordă persoanelor care consumă abuziv alcool sau consumă ilicit droguri şi alte
substanţe psihotrope, persoanele bolnave de alcoolism cronic, de narcomanie şi toxicomanie,
tratament ambulatoriu sau staţionar.
Tratamentul narcologic este benevol sau forțat în conformitate cu prezenta lege şi cu alte
acte normative. Se aplică tratamentul narcologic în cadrul instituţiilor narcologice ale
Ministerului Sănătăţii, în limitele minimului de asistenţă medicală gratuită garantat de stat.
Persoanele bolnave pot beneficia de servicii medicale ce depăşesc volumul tratamentului
narcologic prevăzut de prezenta lege în conformitate cu Regulamentul privind serviciile
medicale cu plată.
Persoanele care consumă abuziv alcool ori consumă ilicit droguri sau alte substanţe
psihotrope, și creează greutăți materiale sau situații conflictuale în familie sau în locuri publice,
şi care, după ce au fost avertizate ori sancţionate repetat de organele de drept, au evitat să solicite
benevol asistenţă consultativă sau curativă în instituţii medicale sunt trimise la testare în comisia
narcologică, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, pentru obţinerea unui aviz privind gradul
de dependenţă alcoolică, narcotică sau de altă natură şi pentru a determina tipul instituţiei
curative a cărei asistenţă le este indicată.
La solicitarea rudelor ori la inițiativa instituțiilor medicale sau din oficiu, comisia pentru
probleme sociale din raza domiciliului sau reşedinţei persoanei, trimite la examen medical
efectuat de comisia narcologică. În cazul în care persoan refuză să se prezinte pentru examen
medical, la solicitarea medicilor, poate fi adusă la comisia narcologică de către poliţie, însă
numai după ce a fost invitată în prealabil de lucrătorii medicali şi după ce aceştia au încercat să o
aducă. Dacă se confirmă dependenţa lor de alcool, de droguri sau de alte substanţe psihotrope,
persoanele pot fi obligate să urmeze tratament staţionar sau ambulator în instituţii narcologice
sau instituţii medicale de profil general ale Ministerului Sănătăţii. Instanța de judecată din raza
domicililiului sau reședinței persoanei va emite hotărîrea cu privire la tratament obligatoriu în

15
instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii. Comisia pentru probleme sociale va intenta
acţiunea juridică anexînd la cerere documentele justificative, avizul comisiei narcologice, în
cazul în care s-a efectuat o atare expertiză.
Instanța de judecată în cazul în care va consta că avizul comisiei narcologice este fondat,
va emite o hotărîre privind trimiterea persoanei pentru supraveghere şi tratament obligatoriu pe
un termen de cel mult 43 de zile. Persoana este obligată să se prezinte în termen de 3 zile la
instituţia narcologică indicată în hotărîre. La cererea instituţiei narcologice, în cazuri
excepționale, instanţa de judecată poate prelungi termenul de tratament pînă la 3 luni. Dacă
persoana nu se prezintă nemotivat la şedinţa de judecată ori se eschivează de la
examenul comisiei narcologice sau de la tratament obligatoriu în instituţie narcologică, instanţa
de judecată este în drept să dispună aducerea forţată de către inspectoratul de poliție din teritoriu.
Dacă persoanele care consumă abuziv alcool, ori consumă ilicit droguri sau substanțe
psihotrope se eschivează de la testările comisiei narcologice, instanţa de judecată, după ce va
întreprinde măsurile privind aducerea forțată de către poliție, va emite o hotărîre privind
internarea persoanei într-o instituţie narcologică pe un termen de pînă la 10 zile pentru
narcotestări. Acest termen de examinare staționară la cererea comisiei narcologice a instituţiei
narcologice poate fi prelungit de instanţa de judecată pînă la 20 de zile. Inspectoratul de poliție
din teritoriu asigură escortarea persoanei la instituție narcologică pentru testare.
Instanța de judecată în termen de o lună din data depunerii cererii va examina cauza cu
privire la trimiterea persoanei la tratament narcologic obligatoriu. În cazul prelungirii termenului
pentru narcotestări, durata examinării cauzei în judecată se prelungeşte cu perioada aflării
persoanei testate la examen staţionar. După emiterea hotărîrii referitor la tratamentul narcologic
obligatoriu, instanța de judecată poate stabili pe durata tratamentului un curator din rîndul
rudelor apropiate ale pacientului. Persoanei care a fost supusă unui tratament narcologic
obligatoriu în baza hotărîrii judecătorești i se interzice părăsirea teritoriului instituţiei medicale
fără permisiunea conducătorului acesteia. Tratamentul narcologic obligatoriu se efectuează în
termenele stabilite de instanţa de judecată. La propunerea comisiei narcologice, durata
tratamentului narcologic obligatoriu poate fi redusă de instanţa de judecată, însă nu mai mult de
jumătate din termenul indicat în hotărîrea sa.
Tratamentul narcologic obligatoriu încetează:
a) dacă termenul stabilit de instanţa de judecată a expirat;
b) dacă termenul a fost redus în baza unei hotărîri judecătoreşti;
c) dacă comisia narcologică a constatat imposibilitatea continuării tratamentului obligatoriu, şi
adus la cunoştinţa instanţei de judecată acest fapt.

16
În cazul necesității tratării pacientului într-o instituţie medicală de un alt profil, acesta în
baza hotărîrii comisiei narcologice, va fi trasnferat în instituţia respectivă pe termenul necesar,
fiind informată instanţa de judecată despre acest fapt. Hotărîrea privind aplicarea repetată a
tratamentului narcologic obligatoriu poate fi emisă de instanța dejudecată numai după cel puţin 3
luni de la expirarea ultimului tratament obligatoriu. Instanța de judecată în cazul în care va
constata pierderea capacităţii de exerciţiu a persoanei şi a legăturilor ei sociale, va emite o
hotărîre privind plasarea acesteia într-o casă-internat a Ministerul Sănătății, Muncii, Protecţiei
Sociale.
Este supusă examinării medicale în vederea stabilirea stării de ebrietate și naturii ei,
persoana care încalcă ordinea publică și reprezentă pericol pentru mediul înconjurător şi/sau
pentru viaţa şi sănătatea proprie, fiind suspectată de aflarea sa în stare de ebrietate. Rezultatele
examinării şi recomandările medicului se aduc, contra semnătură, la cunoştinţa persoanei
examinate, sau persoanei care a adus-o la examinare. Examinarea medicală pentru stabilirea
stării de ebrietate şi naturii ei se efectuează de medicii învestiţi cu acest drept. Organelor de
drept, conducătorii de întreprinderi şi organizaţii eliberea bonul de trimitere pentru examinarea
medicală întru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei. Acest examen medical poate fi efectuat și
în baza adresării personale a cetăţenilor. Faptul consumului de droguri fără prescripţia medicului
se constată în temeiul rezultatelor examinării medicale şi al rezultatelor testării lichidelor
biologice. Dacă între cele două concluzii ale examinării medicale pentru stabilirea stării de
ebrietate şi naturii ei apar divergențe, toate litigiile ce ţin de această examinare se soluţionează în
procedură prealabilă obligatorie, la cererea persoanei sau a organului interesat, de Comisia de
control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei din cadrul
Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale. Trimiterea la examinarea medicală pentru
determinarea stării de ebrietate şi naturii ei poate fi contestată în instanţa de judecată, conform
legislaţiei.
Persoanelor în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor pot fi aplicate următoarele
măsuri:
a) după examinare medical persoanele cu un grad uşor de ebrietate sau de intoxicare cu
droguri rămîn în libertate sau sînt puse la dispoziţia instituţiei care le-a adus la examenul
medical, pentru ca aceasta să le aplice în continuare măsurile prevăzute de lege;
b) persoanele cu un grad mediu de ebrietate sau de intoxicare cu droguri sînt trimise, în baza
avizului comisiei indicate, la centrele de dezintoxicare medicală specificate, unde sînt
transportate de instituţia care le-a adus la testare;

17
c) persoanele cu un grad avansat de ebrietate sau de intoxicare cu droguri sînt transferate de
instituţiile de asistenţă medicală de urgenţă în instituţii curative pentru a li se acorda asistenţă
medicală de urgenţă.
Dacă în localitate nu există centru de dezintoxicare medicală, asistența medicală se va
acorda persoanelor în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor în policlinici sau staţionare
teritoriale, unde vor fi transportate de instituţia care le-a adus la testare. Persoanele în stare de
ebrietate sau de efect al drogurilor care nu au nevoie de asistenţă medicală urgentă, însă prezintă
prin comportament un pericol pentru viaţa şi sănătatea proprie, sau celor din jur, pot fi reţinute la
secţiile de poliţie cel mult 24 de ore. Examenul medical şi întregul volum de servicii medicale
prevăzute în prezentul articol se acordă contra plată, conform Catalogului tarifelor la serviciile
medicale. Membrilor de familie sau altor rude, precum şi comisiei pentru protecţie socială, li se
comunică despre internarea persoanelor în centrele de dezintoxicare medicală sau în instituţiile
curative, iar în cazul minorilor - părinţilor sau tutorilor şi, ulterior, comisiei pentru problemele
minorilor.
În funcție de indicațiile medicale, asistenţa medicală narcologică se acordă în condiţii de
ambulator sau de staţionar, sub formă de asistenţă consultativă sau de supraveghere medicală.
Medicul psihiatru-narcolog acordă asistență consulativă la solicitarea persoanei ori la trimiterea
medicului de familie, la cererea părţilor sau al reprezentantului legal al persoanei. În cazul
suspectării maladiei narcologice, cum ar fi alcoolism cronic sau narcomania, poate fi stabilită
supravegherea medicală cu scopul confirmării sau excluderii acesteia, determinării maladiei
narcologice constante sau acutizării frecvente. Supravegherea medicală include examinarea
medicală periodică de către medicul psihiatru-narcolog şi acordarea asistenţei medicale de profil.
Dacă persoana nu este de acord cu decizia medicului referitor la necesitatea supravegherii
medicale, este în drept de a se adresa comisiei narcologice pentru examinare medicală şi
determinarea necesităţii supravegherii medicale. Decizia comisiei narcologice cu privire la
necesitatea continuării sau încetării supravegherii medicale poate fi contestată în organul ierarhic
superior și în instanța de judecată.
În cazul în care maladia narcologică a fost exclusă, sau persoana a abandonat consumul
abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, precum şi în lipsa
semnelor caracteristice alcoolismului cronic sau narcomaniei, suprvegherea medicală va înceta.
După încetarea supravegherii medicale prin dispensarizare, asistenţa narcologică poate fi
acordată sub formă consultativă, la cererea personală. Organele cu funcţiile de prevenire şi
combatere a narcomaniei şi narcobusinessului vor lua la evidență persoanele atrase în consumul
ilicit de droguri, în conformitate cu actele normative ale Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției
sociale şi de altor organe abilitate.

18
Persoana care suferă de alcoolism cronic sau narcomanie poate fi declarată incapabilă de a
desfăşura anumite activităţi profesionale cu pericol sporit pe toată perioada bolii şi pe o perioadă
de trei ani din momentul abandonării consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri
şi de alte substanţe psihotrope, cu dreptul de reexaminare ulterioară. Comisia narcologică
împuternicită de organul de ocrotire a sănătăţii va emite hotărîrea respectivă ce poate fi
contestată în instanţa de judecată. Comisie narcologică specială va efectua examinarea medicală
pentru determinarea aptitudinilor profesionale în cazul alcoolismului cronic sau narcomaniei cu
eliberarea ulterioară a avizul respectiv.

1.3. FORMELE STĂRII DE EBRIETATE DUPĂ CRITERIUL RESPONSABILITĂȚII


SUBIECTULUI

După cum am remarcat anterior, starea de ebrietate poate fi și o cauză care înlătura
caracterul penal al faptei, deși Codul Penal al R.M. nu prevede posibilitatea înlăturării
vinovației la acest capitol spre deosebire de Codul Penal al României care în mod expres prevede
această posibilitate. Cu toate acestea atît doctrina juridică cît și practicienii în domeniu recunosc
existența stării de ebrietate drept cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, chiar dacă nu o
identificăm expres între celelalte cauze ce înlătură caracterul penal al faptei situate în art.35 Cod
Penal al R.M.
De asemenea, starea de ebrietate este tratată ca circumstanță atenuantă la art.76 lit.i) Cod
penal care arată comiterea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de
consumarea involuntară sau forțată a substanțelor menționate la art.24 Cod penal. La art.77 lit.j)
Cod penal se reliefează indirect și considerarea stării de ebrietate ca circumstanță agravantă : ,,
comiterea infracţiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea
substanţelor menţionate la art.24. În funcție de caracterul infracțiunii instanța de judecată este în
drept să nu considere aceasta ca o circumstanță agravantă.
Reieșind din cele afirmate mai sus, vom analiza în acest subiect starea de ebrietate ca fiind :
 starea de ebrietate fiziologică – circumstanță agravantă;
 starea de ebrietate patologică - o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei;
 circumstanță atenuantă;
Marea majoritate a persoanelor ce au săvîrșit infracțiuni în stare de ebrietate afirmă că în
momentul comiterii nu-și dădeau seama de cele comise, și nu-și puteau dirijia acțiunile. Reieșind
din aceasta apare problema responsabilității persoanei ce a săvîrșit infracțiunea în stare de
ebrietate și legitimitatea atragerii lor la răspundere penală.

19
Starea de ebrietate fiziologică survine treptat prin consumul conștient de băuturi alcoolice
și nu exclude criteriul medical al iresponsabilității. Dacă persoana săvîrșește infracțiunea în stare
de ebrietate fiziologică, atunci responsabilitatea nu se exclude, deoarece persoana este conștientă
de consumul substanței și își dă seama de starea care survine în urma consumului de alcool. În
stare de ebrietate fiziologică are loc dereglarea temporară a proceselor psihice, frînează gîndirea
și reacția, controlul asupra acțiunilor, nu este denaturată complet recepționarea realității
obiective, se menține contactul cu realitatea, faptele poartă un caracter motivat.8
Astfel, în starea de ebrietate fiziologică atestăm cele 2 elemente ale responsabilității și
anume capacitatea de a-și da seama de faptele comise și capacitatea de a dirija acțiunile.
În unele situații ebrietatea fiziologică poate fi confundată la prima vedere cu ebrietatea
patologică. În forme deosebit de grele ebrietatea simplă ( fiziologică) se manifestă la persoane
care suferă de alcoolism cronic, psihopatie, diverse forme de epilepsie, la cei care au avut în
trecut comoții cerebrale.
Trăsăturile caracteristice formelor atipice de ebrietate simplă (fiziologică) sunt9 :
1. păstrarea capacității de orientare în spațiu și timp , în anumite circumstanțe ;
2. caracterul diferențiat al acțiunilor agresive, acțiunile deosebit de răutăcioase, pline de
cruzime, de acostarea oamenilor întîlniți întimplător , de înjurături la adresa celor din jur,
de distrugerea bunurilor ;
3. aspectul exterior al ebrietății – mersul nesigur etc.
Art.24 Cod Penal al R.M. vizează anume starea de ebrietate fiziologică care se interpretează
ca circumstanță atenuantă la comiterea infracțiunilor.
În literatura de specialitate, se vehicula viziunea potrivit căreia în orice stare de ebrietate
cu manifestări bruște, se regăsesc semnele iresponsabilității, iar pedeapsa aplicată persoanelor ce
au comis infracțiuni în stare de ebrietate se datorează faptului că aceste persoane conștient se
aduc în asemenea stare, în care pot comite fapte periculoase. Cu toate aceastea , opinia respectivă
este dificil de acceptat, întrucît o asemenea abordare practic nu oferă posibilitatea delimitării
responsabilității în cazul stării de obrietate obișnuite , de iresponsabilitatea survenită pe fundalul
consumării de alcool , droguri și alte substanțe psihotrope , dar și ar crea necesitatea atragerii la
răspundere penală inclusiv și persoanele care se aflau ăn stare de ebrietate patologică. De
asemenea, trebuie luat în considerație și faptul că infracțiunile comise în stare de ebrietate sunt
condiționate nu numai de influența exercitată de alcool , droguri și alte substanțe psihotrope, ci și
de principiile și viziunile sociale ale făptuitorului.10

8
S.Botnaru , A.Șavga , V.Grosu , M.Grama.Drept Penal , Partea Generală , vol. I , Editura Cartier Juridic 2006 ,
Ed.III pag.537.
9
V.Florea.Problema responsabilității pentru infracțiunile comise în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică.Legea
și viața , 2008 , nr.11 , pag 51.
10
Ivanov .Drept Penal , Partea specială.
20
Starea de ebrietate patologică deși nu este reglementată expres de Codul Penal, este
recunoscută unanim de teoreticieni și practicieni drept cauză ce înlătură caracterul penal al
faptei, prin inexistența criteriului responsabilității persoanei ce a comis fapta în stare de ebrietate.
În psihiatrie starea de ebrietate patologică se consideră o tulburare psihică temporară, care se
diferențiează de starea de ebrietate fiziologică prin cantitatea băuturilor consumate. Această stare
poate apărea și în cazul cînd persoana consumă alcool în cantități mici. Apariția stării de
ebrietate patologice este imprevizibilă, perceperea realității este deformată, iar faptele săvîrșite
nu corespund evenimentelor ce au loc. Din aceste considerente, aceste manifestări reprezintă
psihoze de scurtă durată. Persoana care a comis fapte în stare de ebrietate patologică este
recunoscută iresponsabilă, datorită faptului că iresponsabilitatea include criteriul medical și
criteriul juridic.11
Legislația penală română reglementează expres starea de ebrietate drept cauză ce înlătură
caracterul penal al faptei. Astfel, art.29 Cod Penal român arată că ,,nu este imputabilă fapta
prevăzută de legea penală, săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea
să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea să le controleze, din cauza
intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanţe psihoactive’’.
Potrivit doctrine române 12 pentru a exista intoxicație completă este necesar să fie întrunite
următoarele condiții și anume :
a) în timpul săvîrșirii faptei , făptuitorul să se afle în stare de intoxicație , datorită
alcoolului sau a altei substanțe ; dacă activitatea infracțională a durat o perioadă mai
lungă de timp, iar intoxicația nu a existat pe toată durata, ci doar pe o fracțiune din
această perioadă, nu este îndeplinită această condiție ; este indiferent felul substanței care
a provocat intoxicația ;
b) intoxicația să fi fost involuntară (accidentală), adică fără voința făptuitorului ;
c) intoxicația să fi fost completă, adică să fi produs paralizarea totală a energiei fizice și
întunecarea completă a facultăților psihice, cu excluderea posibilității, pentru făptuitor, de
a-și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale;
d) fapta săvîrșită să fie prevăzută de legea penală, altfel nu se pune problema înlăturării
caracterului penal al faptei.
Formele tipice ale ebrietății patologice sunt ebrietatea paranoidală si epileptoidă. La forma
epileptoidă, persoana recepționează neclar realitatea inconjurătoare, starea conștiinței e
întunecată, persoana este neastîmpărată, ceea ce duce la un comportament ilicit. Forma
paranoidală se caracterizează prin halucinații, idei absurde. Persoana care se află în stare
11
S.Botnaru , A.Șavga , V.Grosu , M.Grama.Drept Penal , Partea Generală , vol. I , Editura Cartier Juridic 2006 ,
Ed.III pag.537.
12
M. Gorunescu, I. A. Barbu, M. Rotaru, Drept penal. Partea generală, conform noului cod penal, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2014.
21
paranoidală acționează aparent rațional și cu determinat. Cu toate acestea conștiința este
dereglată , realitatea înconjurătoare este recepționată neclar, apare sentimentul fricii , neliniștii,
ceea ce naște tendința de a se salva, de a ataca dușmanii care îi apar sub acțiunea stării
respective.13
Starea de ebrietate poate fi analizată și ca circumstanță atenuantă, fapt prevăzut expres de
art.77 lit.j) Cod penal unde se arată că ,,în funcție de caracterul infracțiunii, instanța de judecată
este în drept să nu considere aceasta ca o cirumstanță agravantă’’. Penru atestarea ebrietății ca
cirmcustanță atenuantă sau ca situație în care lipsește vinovăția persoanei, este necesar de a
specifica următoarele aspecte legate de libertatea voinței persoanei ce consumă alcool droguri și
alte substanțe și anume :
 ebrietate survenită în urma constrîngerii persoanei la consumul de alcool, droguri și alte
substanțe psihotrope sau narcotice;
 ebrietate survenită prin inducerea în eroare a persoanei cu privire la substanțele ce le
consumă ;
 ebrietate survenită din cauza necunoașterii unor boli preexistente care favorizează
instalarea mai rapidă a ebrietății persoanei ce a consumat substanțe ce provoacă
ebrietate ;
În prima situație invocată mai sus persoana este constrînsă fizic sau psihic, adica împotriva
voinței sale de a consuma alcool și alte substanțe. Constringerea fizică se poate manifesta prin
malatratări, violență fizică exprimată în vătămări ușoare sau medii ale integrității corporale sau a
sănătății , tortură ș.a. Constringerea psihică semnifică amenințări cu aplicarea violenței însuși
persoanei constrînse sau persoanelor apropiate, amenințarea cu distrugerea bunurilor, proprietății
victimei sau a rudelor sale.
În cea de-a doua situație persoana este înșelată cu privire natura substanțelor pe care le
consumă. Aceasta se realizează, spre exemplu, prin amestecarea în bauturile și alimentele ce le
consumă a substanțelor alcoolice, narcotice, și de natură similară. Astfel, persoana este lipsită de
voința sa în ceea ce privește consumul de substanțe ebriante.
În toate situațiile invocate mai sus, ebrietatea a survenit contrar voinței făptuitorului: prin
constrîngerea sa, prin înșelăciune sau din cauza necunoașterii unei afecțiuni care afecteaza
capacitatea de apreciere critică a faptelor. Din aceste considerente , ar fi logic și corect din punct
de vedere juridico-penal de a aprecia aceste circumstanțe ale săvîrșirii faptei, ca împrejurări ce
exclud vinovăția, opinie pe care o susținem întru totul. Or, unii autori ruși Kazacenco și

13
Гуцуляк В.И., Бужор В.Г. «Tipografia centrala»,2005 г. Комментарий к Уголовному кодексу Республики
Молдова «Общая часть » .

22
Neznamova arată că aceste cazuri pot servi ca circumstanțe atenuante. Nu putem fi de acord cu
ei, deoarece lipsa vinovăției persoanei în cazurile enunțate mai sus e evidentă.
În practica judiciară s-a hotărît că prevederile care reglementează nu sunt incidente în
cazul cind starea de inconștiență în care se află inculpatul în momentul săvîrșirii faptei s-a
datorat intoxicației voluntare complete, care, în condițiile unei boli psihice preexistente, a afectat
capacitatea de apreciere critică a faptelor și mai ales capacitatea de frînare volițională a actelor
comportamentale. Într-o asemenea situație starea de intoxicație voluntară completă poate
constitui o circumstanță atenuantă.14
Legislația română pînă la modificarea Codului penal folosea noțiunea de beție, pe cînd
legislația moldoveneasca pe cea de stare de ebrietate. Unii autori15consideră că savanții penaliști
români nu fac deosebire între stare de ebrietate și beție , necătînd la aceeea că aceste două stări
sint diferite. Acest specialist consideră ca definiția beției date de doctrinarii români ( C. Bulai) -
,,ca stare fizică și psihică anormală determinată de consumul unor substanțe excitante sau
narcotice care alterează capacitatea de a înțelege și voi, din cauza efectelor pe care le au asupra
organismului sau asupra stării mintale’’ – se referă la starea de ebrietate, dar nu la beție.
Consumarea alcoolului în proporții mici la o nunta, petrecere, festivitate, reuniuni prietenești,
familiale, continuă autorul , este o normalitate și nu se condamnă nici de lege, nici de societate.
Dar și aceste proportii mici au ca consecință starea de ebrietate, care însă nu o putem aprecia ca
beție, și pe toate persoanele care folosesc băuturi alcoolice ca pe bețivani. Beția nu este o stare
psihofizică anormală a persoanei, dar este un fenomen social , pe care îl definim ca folosirea
abuzivă a alcoolului, ori folosirea lui în cantități, condiții și împrejurări, care cauzează prejudicii
persoanei, membrilor familiei lui și întregii societăți, condiționează comiterea infracțiunilor și
altor încălcări ale legii ori crează pericolul survenirii acestor consecințe. Astfel, autorul consideră
ca art.24 Cod Penal al R.M. este mai bine formulat decît art.29 din Cod Penal al României.
Cu toate acestea nici formularea juridică de la art.24 al Cod Penal nu este chiar ideală.
Reieșind din faptul că starea de ebrietate poate fi considerată nu numai circumstanță atenuantă la
stabilirea pedepsei, ci și o cauză care ar exclude vinovăția, iar în consecință și răspunderea
penală sintagma ,, se iau în considerare la stabilirea pedepsei ’’ ar trebui înlocuită cu ,, se iau
în considerare la tragere la răspundere penală și/sau la stabilirea pedepsei .’’16
Suntem întru totul de acord cu această opinie, întrucît din cîte am analizat starea de
ebrietate în dependență de situația creată poate fi interpretată diferit. Or, în exemplele sus

14
Gh. Nistoreanu , A.Boroi.Drept Penal , Partea Generală.Editura ALL Beck , București 2002 , pag.186
15
V.Florea.Problema responsabilității pentru infracțiunile comise în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică.Legea
și viața , 2008 , nr.11 , pag 51.
16
S.Botnaru , A.Șavga , V.Grosu , M.Grama.Drept Penal , Partea Generală , vol. I , Editura Cartier Juridic 2006 ,
Ed.III pag.188
23
menționate s-a indentificat foarte lucid cînd ebrietatea este circumstantă atenuantă, agravantă sau
circumstanță care exclude caracterul penal al faptei.
Propunem ca în actualul Cod Penal la art.35 să fie introdusă încă o cauză care înlătura
caracterul penal al faptei și anume starea de ebrietate. Reglementarea directă a acesteia,
precum și identificarea condițiilor de existență a ei, ar constitui o determinare juridică
legislativă, dar nu numai doctrinară.

24
Capitolul II EFECTELE PENALE ALE STĂRII DE EBRIETATE

2.1. STAREA DE EBRIETATE - FACTOR DETERMINANT DE TRAGERE LA


RĂSPUNDERE JURIDICĂ ÎN CADRUL UNOR COMPONENȚE PENALE ȘI
CONTRAVENȚIONALE

Pentru a vedea la concret cum operează starea de ebrietate în contextul tragerii la


răspundere penală a persoanelor ce au comis fapte penale sau contravenționale, se impune
necesitatea relevării acestor acțiuni ilicite care sunt incriminate atît de Codul Penal cît și de
Codul Contravențional.
Capitolul VII al Codului Penal al R.M. intitulat ,, Infracțiuni în domeniul transporturilor ’’
incriminează la art.2641 acțiunea de ,, Conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de de alte substanțe’’. Pentru
examinarea ulterioară a problematicii stării de ebrietate, este binevenită elucidarea componenței
de infracțiune prin prisma elementelor acesteia : obiect , latură obiectivă , subiect și latură
subiectivă.
Construcția juridică a infracțiunii prevăzute la art.2641 se prezintă în urmatoarele prevederi :
Alin.1 Conducerea mijlocului de transport de către a persoană care se află în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante și/sau de
alte substanțe cu efecte similare.
Alin.2 Predarea cu bună știință a conducerii mijlocului de transport către o persoană care se
află în stare de ebrietate , dacă această acțiune a provocat urmările indicate la art.264.
Alin.3 Refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la
testarea alcoolscopică , de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a
naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.
Alin.4 Acțiunile prevăzute la alin.1-3 săvîrșite de către o persoană care nu deține permis de
conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport .
Necesitatea introducerii infracțiunii prevăzute la art.2641 Cod Penal este solicitată de
scopul prevenirii și combaterii cazurilor de conducere a mijloacelor de transport în stare de
ebrietate - cauze frecvente ale tragediilor rutiere, în conformitate cu recomandările Comitetului
pentru Transportul Intern al Comisiei Economice Europene a ONU
nr.ECE/TRANS/WP.l/2006/3/Rev.2 din 17 august 2006, precum şi concluziile Consiliului
Suprem de Securitate bazate pe analiza tendinţelor de evoluţie a situaţiei accidentare din ţară.
Reglementările menţionate prevăd diferenţierea răspunderii legale în cazul conducerii
mijlocului de transport în stare de ebrietate pentru depăşirea neînsemnată a concentraţiei maxime
admisibile de alcool în sînge (răspundere contravenţională), de cea pentru depăşirea esenţială a
25
nivelului menţionat (răspundere penală). Totodată, au fost stabilite măsuri pentru a împiedica
conducătorii de vehicule să se eschiveze de la testarea alcoolemiei şi sancţiuni pentru eschivare
de la această testare. De menţionat faptul, pe parcursul anului 2016 au fost înregistrate 5121
infracțiuni privind conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, pe parcursul anului
2017 au fost înregistrate 6176 de infracțiuni. Numărul acestor accidente depășește numărul
accidentelor rutiere în ansamblu, deoarece conducătorul mijlocului de transport aflîndu-se în
stare de ebrietate avansată este în imposibilitate de a estima circumstanţele accidentului, de a
informa serviciile de intervenţie şi să întreprindă măsurile în scopul salvării persoanelor care au
suferit în urma accidentului. Concomitent, din 1401 de contravenții privind conducerea
vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool, 206 de persoane au fost private de anumite
drepturi. Astfel, pe parcursul a 9 luni anului 2018 de către conducătorii mijloacelor de transport
aflaţi în stare de ebrietate au fost comise 2641 accidente rutiere, soldate cu 311 persoane
decedate şi 2924 traumatizate. În anul 2017 au fost privați de dreptul de a conduce mijloace
mijloace de transport 4680 de conducători de autovehicule.
După cîte vedem legiutorul a incriminat 3 componențe distincte după caracterul
acțiunilor/inacțiunilor săvîrșite și o agravantă comună acestora.
Obiectul juridic special al infracțiunii de la art.2641 Cod Penal îl constituie relațiile sociale cu
privire la viața și sănătatea persoanei, securitatea circulației și exploatarea vehiculelor, care
interzic conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, pentru a evita pericolul
producerii unor accidente, inclusiv decesul persoanelor.
Latura obiectivă art.2641 alin.(1) Cod penal constă în conducerea mijlocului de transport în
stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe
stupefiante.
Conducerea mijlocului de transport este o acțiune continuă care începe din momentul punerii în
mișcare a motorului și se termină odată cu oprirea acestuia. Infracțiunea se consumă din
momentul începerii deplasării mijlocului de transport.17
Literatura de specialitate mai menționează că dirijarea și manevrarea unității de transport
împins cu mîna pentru a porni motorul, de asemenea echivalează cu conducerea vehiculului. La
fel, remorcarea autovehiculelor carea tractează remorci în scopul de a porni motorul, conducerea
vehiculului auto ce se deplasează pe o șosea, în pantă , coborînd , în virtutea inerției, se consideră
activitate de conducere.18

17
Alexei Barbăneagră , Viorel Berliba , Constantin Gurschi ș.a.Codul Penal comentat și adnotat.Editura Cartier
Juridic 2009.
18
Vitalie Stati. Aspecte teoretice si practice privind aplicarea raspunderii penale pentru conducerea mijlocului de
transport in stare de ebrietate alcoolica cu grad avansat sau in stare de ebrietate produsa de alte substante.Revista
Nationala de Drept , februarie 2010 , nr.2.
26
Starea de ebrietate de alcoolică cu grad avansat este reglementată de art.13412 Cod Penal
care stipulează: ,,Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei
care are concentrația de alcool în sînge de la 0,5 g/l și mai mult sau concentrația vaporilor de
alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult”. Gradul de substanțe narcotice și de altă natură
la încadrarea juridică a faptei nu prezintă nici o relevanță. Dacă persoana încalcă regulile de
securitate a circulației sau de exploatare a mijlocului de transport fiind în stare de ebrietate
alcoolică ce a provocat o vătămare medie sau gravă a integrității corporale, ori decesul victimei
din imprudență, fapta se va califica doar potrivit art.264 Cod Penal nu și în concurs cu 2641. Cod
penal.
Pentru calificarea acțiunii conform art.2641 Cod Penal, nu prezintă importanță dacă s-au
produs sau nu urmările prejudiciabile. În cazul producerii urmărilor prejudiciabile este necesar
de a califica acțiunile suplimentar în baza art.149 sau 157 Cod Penal. În cazul dat făptuitorul nu
trebuie să încalce regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijlocului de transport.19
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție sub forma intenției directe, și se
caracterizează prin aceea că făptuitorul își dă seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii,
prevede urmările ei prejudiciabile și dorește survenirea urmărilor.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică, responsabilă care în momentul săvîrșirii
infracțiunii a atins vîrsta de 16 ani.
Latura obiectivă a alin.(2) este relevată de predarea cu bună știință a conducerii mijlocului
de transport către o persoană care se află în stare de ebrietate, dacă această acțiune a provocat
urmările indicate la art.264 Cod penal. Predarea conducerii vehiculului presupune exprimarea
acordului expres sau tacit de către posesorul mijlocului de transport pentru conducerea acestuia
de către o altă persoană, care se află în stare de ebrietate alcoolică ce depășește gradul maxim
stabilit de Guvern sau în stare de ebrietate produsă substanțe stupefiante. Nu este necesar ca
persoana ce predă conducerea să fie în stare de ebrietate.
Pentru calificarea faptei în baza art.2641 alin.(2) Cod Penal este important de stabilit dacă
posesorul mijlocului de transport știa cu certitudine că persoana căreia i-a predat benevol
conducerea vehiculului se află în stare de ebrietate alcoolică ce depășește gradul maxim
admisibil stabilit de Guvern sau în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante. 20 Legea nu
oferă importanță faptului dacă persoana care a predat mijlocul de transport se află în stare de
ebrietate sau nu.

19
Vitalie Stati. Aspecte teoretice si practice privind aplicarea raspunderii penale pentru conducerea mijlocului de
transport in stare de ebrietate alcoolica cu grad avansat sau in stare de ebrietate produsa de alte substante.Revista
Nationala de Drept , februarie 2010 , nr.2.
20
Alexei Barbăneagră , Viorel Berliba , Constantin Gurschi ș.a.Codul Penal comentat și adnotat.Editura Cartier
Juridic 2009.

27
Gradul stării de ebrietate alcoolică al persoanei care preia conducerea mijlocului de
transport poate fi unul din cele două stabilite la art.13412 Cod Penal al R.M. , adică gradul minim
( concentrația de alcool în sînge de la 0,3-0,5 g/l sau concentrația de alcool în aer expirat de la
0,15-0,3 mg/l ) sau gradul avansat ( concentrația de alcool în sînge de la 0,5 g/l și mai mult sau
concentrația de alcool în aer expirat de la 0,3 mg/l și mai mult ). La calificarea faptei nu importă
care din aceste 2 grade de ebrietate au fost identificate, dar acestea urmează să fie luate în
considerație la stabilirea pedepsei.
Obligativitatea survenirii urmărilor prejudiciabile condiționează caracterul material al
componenței respective. Această componență materială se consumă concomitent cu survenirea
urmărilor prejudiciabile prevăzute de art.264 Cod Penal: vătămare medie, gravă a integrității
corporale sau a sănătății, decesul unei sau mai multor persoane. Este obligatorie prezența
legăturii cauzale dintre acțiune și urmările prejudiciabile.
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție sub formă de imprudență atît în
modalitatea încrederii exagerate cît și a neglijenței penale. În cazul încrederii exagerate
făptuitorului conștientizează că predă conducerea mijlocului de transport unei persoane ce se află
în stare de ebrietate, și dorește acest lucru, însă nu prevede posibilitatea survenirii urmărilor
prejudiciabile deși putea și trebuia să le prevadă , sau considera în mod ușuratic că acestea vor
putea fi evitate.
Subiectul este persoana fizică responsabilă , care la momentul săvîrșirii fapte a împlinit
vîrsta de 16 ani.
Art.2641 alin.(3) Cod Penal incriminează refuzul, împotrivirea sau eschivarea
conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în
vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul
acestui examen medical. Aici atestăm 3 acțiuni alternative de realizare a laturii obiective a
infracțiunii : refuzul , împotrivirea sau eschivarea.
Codul contravențional instituie la art.438 alin.(1) lit.a) că persoana care conduce vehiculul
este înlăturată de la conducere dacă există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare
de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe.
Această persoana, potrivit aceluiași act normativ, la cererea agentului constatator este obligată să
accepte testarea alcoolscopică, examenul medical, prelevarea de sînge și de alte eliminări ale
corpului pentru analiză.
Refuzul conducătorului vehiculului auto de la testarea alcoolscopică, de la examenul
medical sau de la recoltarea probelor biologice, constă în respingerea propunerii agentului
constatator de a trece examenului medical în scopul stabilirii gradului și naturii stării de
ebrietate.Trebuie să ținem cont că la faza inițiala conducătorului mijlocului de transport poate

28
accepta testarea alcoolscopică, examenul medical sau recoltarea de probe biologice , însă la
sosirea în instituția medicală care ar realiza această procedură , persoana poate respinge
solicitarea medicului de a urma toate măsurile necesare stabilirii gradului și naturii stării de
ebrietate.
Împotrivirea la testarea alcoolscopică și examenul medical constă în rezistența fizică pe
care o opune conducătorul mijlocului de transport agentului constatator la trasportarea primului
în instituția medicală pentru constatarea gradului și naturii stării de ebrietate. Împotrivirea de
regulă este precedată de refuz , însă nu este exclus faptul ca persoana sa accepte în faza inițială
solicitarea agentului constatator cu privire la testarea alcoolscopică , iar apoi să se răzgîndească
și să opună rezistență petrecerii examenului medical. Împotrivirea se consumă din momentul
începerii opunerii de rezistență.
Eschivarea conducătorului auto, fiind latura obiectivă a infracțiunii, constă în
ascunderea/sustragerea acestuia în orice fază a procedurii medicale pînă la finisarea ei de la
examenul medical, testarea alcoolscopică și recoltarea probelor biologice. Eschivarea se
consumă odată cu începerea sustragerii conducătorului auto .
Latura subiectivă este relevată prin vinovăție sub forma intenției directe.
Subiectul este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a împlinit
vîrsta de 16 ani.
Agravanta de la art.2641 alin.(4) Cod Penal prevede că acțiunile prevăzute la alin.1-3
săvîrșite de către o persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul
de a conduce mijloace de transport . Se consideră persoană care nu deține permis de conducere
care nu a trecut un examen pentru dobîndirea permisului de conducere în baza Regulamentului
cu privire la permsiul de conducere , organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea
permisului de conducere și condițiile de admitere la traficul rutier.
În sensul art.2641 alin.(4) Cod Penal se consideră că subiectul nu deține permis de
conducere în următoarele cazuri21 :
1) subiectului îi lipsește în general permisul de conducere, dar nu și lipsa temporară a
acestuia. Aici menționăm că conducerea mijlocului de transport de către o persoană care
nu are asupra sa permisul de conducere, atrage răspunderea contravențională în baza
art.232 alin.(1) Cod contravenționl. În același timp, conducerea unității de transport fără
permis de conducere se sancționează potrivit unei alte norme, și anume art.231 alin.(2)
Cod contravențional. Deci , legiuitorul diferențiază , și pe bună dreptate cele 2 ipoteze ;

21
Vitalie Stati. Aspecte teoretice si practice privind aplicarea raspunderii penale pentru conducerea mijlocului de
transport in stare de ebrietate alcoolica cu grad avansat sau in stare de ebrietate produsa de alte substante.Revista
Nationala de Drept , februarie 2010 , nr.2.
29
2) subiectul deține permisul de conducere, dar care nu corespunde categoriei sau
subcategoriei mijlocului de transport pe care îl conducea în momentul săvîrșirii
infracțiunii;
3) subiectul deține permisul de conducere care este cu termenul expirat, sau anulat, ori
nevalabil din alte motive.
Codul Contravențional prevede o contravenție similară infracțiunii prevăzute de art.2641
Cod Penal, dar cu un grad prejudiciabil mai redus. Astfel , art.233 al Codului Contravențional
incriminează acțiunile/inacțiunile de :
Alin.1 Conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de
alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de Guvern, dacă fapta nu constituie
infracţiune.
Alin.2 Predarea cu bună ştiinţă a conducerii vehiculului către o persoană care se află în stare de
ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de Guvern sau în stare
de ebrietate produsă de substanțe narcotice, psihotrope și/sau alte substanţe cu efecte similare,
dacă fapta nu constituie infracțiune.
Alin.21 Consumul de alcool, de substanțe narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte
similare de către conducătorul de vehicul implicat în accident rutier, pînă la testarea
alcoolscopică sau pînă la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea
stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei, cu excepţia consumului de medicamente cu efecte
similare substanţelor psihotrope, după producerea accidentului de circulaţie şi pînă la sosirea
poliţiei la faţa locului, dacă acestea au fost administrate de personal medical autorizat şi au fost
impuse de starea de sănătate.
Alin.3 Acţiunile specificate la alin.(1) şi (21), în cazul în care admiterea la trafic a conducătorului
de vehicul nu prevede obligaţia de a deţine permis de conducere.
Alin.4 Acțiunile prevăzute a alineatele (1)–(21), săvîrşite de către o persoană care nu deţine
permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce vehicule, dacă fapta nu
constituie infracţiune.
Explicația obiectului, laturii obiective, subiectului și laturii subiective este similar cu cea
expusă mai sus, cu unele precizări. Potrivit Hotărîrii Guvernului R.M. nr.296 din 16.04.2009 cu
privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medical
pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei gradul maxim admisibil al concentrației de alcool
în sînge este de pînă la 0,3 g/l , iar în aer expirat de pînă la 0,15 mg/l.

2.2.UNELE PROBLEME DE DETERMINARE A STĂRII DE EBRIETATE.


Răspunderea penală care survine în urma săvîrșirii infracțiunilor este influențată pe lîngă
ceilalți factori și de starea de ebrietate care poate dupa caz agrava, atenua sau înlatura pedeapsa
30
penală. Problematica stării de ebrietate a fost abordată de legiuitorul R.M. în mai multe articole
din Codul Penal printre care art.24 care stipulează că : ,,Persoana care a savîrșit o infracțiune în
stare de ebrietate, produsă de alcool sau alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală.
Cauzele ebrietății, gradul și influența ei asupra savîrșirii infracțiunii se iau în considerare la
stabilirea pedepsei’’. Referitor la gradul stării de ebrietate, legiuitorul a specificat la art.13412
următoarele: ,,Prin stare de ebrietate se înțelege starea de dereglare psihofuncțională a
organismului survenită în urma consumului de alcool , droguri și/sau de alte substanțe cu efecte
similare. Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înțelege starea persoanei care are
concentrația de alcool în sînge de la 0,3 pîna la 0,5 g/l sau concentrația vaporilor de alcool în
aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l. Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se
înțelege depăşirea concentraţiei de alcool de 0,5 g/l în sînge sau de 0,3 mg/l în aerul expirat.
Întrunirea la alegere a indicilor cu privire la concentrația de alcool în sînge sau în aerul expirat
este o condiție sine qua non pentru identificarea gradului de ebrietate minim sau avansat în
cadrul componențelor penale concrete.
De asemenea, legiuitorul moldovenesc a amplasat starea de ebrietate și la categoria
circumstanțelor agravante în art.77 Cod Penal cu posibilitatea interpretării acesteia, după caz , și
drept circumstanță atenuantă. O componență de infracțiune în contextul căreia se elucidează
exhaustiv starea de ebrietate este art.2641 Cod Penal – Conducerea mijlocului de transport în
stare de ebrietate avansată. Gradul prejudiciabil mai redus al componenței expuse mai sus, este
relevat de art.233 Cod Contravențional – Conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de
alcool, predarea conducerii lui către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de
alcool sau alte substanțe.
Cu toate aceastea legislația moldovenească oferă o marjă de libertate în ceea ce privește
concentrația maximă admisibilă de alcool pentru conducătorii de vehicule : în sînge - 0,3 g/l ; în
aerul expirat – 0,15mg/l.22
O primă lacună pe care o identificăm la art.13412 Cod Penal în contextul infracțiunii
prevăzute la art.2641 C.P. si art.233 Cod Contravențional vizează indicii comuni de 0,5 g/l în
sînge și 0,3 mg/l de vapori de alcool în aer expirat care după construcția juridică dată de legiuitor
sunt comune atît stării de ebrietate cu grad minim cît și stării de ebrietate cu grad avansat. După
formularea dată de legiuitor gradul minim prevede o concentrație de alcool în sînge de la 0,3
pînă la 0,5 g/l ( unde legiuitorul include 0,5 la grad minim) , și concentrația vaporilor de
alcool în aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l ( unde 0,3 mg/l este inclus de legiutor la
grad minim), în același timp la starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat legiuitorul începe
cu aceeași indici care i-a inclus la gradul minim și anume : gradul avansat al starii de ebrietate

22
Hotarirea nr.269 din 16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de atestare alcoolscopica si
examinare medicalapentru stabilirea starii de ebrietate.
31
începe cu concentrația de alcool în sînge de la 0,5 g/l și mai mult și concentrația vaporilor de
alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult .
Considerăm mai oportune și mai corecte prevederile Hotărîrii Guvernului nr.269 din
16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și
examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate unde formularea juridică a gradelor stării
de ebrietate este mai plauzibilă și corectă din punct de vedere legal, excluzînd interpretarea
eronată a normei juridice penale de la art.13412 Cod penal. Astfel, acest regulament stabilește
următoarele grade de ebrietate alcoolică:
a) cu grad minim – în caz de stabilire a concentraţiei de alcool de la 0,3 g/l pînă la 0,5 g/l în
sînge sau de la 0,15 mg/l pînă la 0,3 mg/l în aerul expirat;
b) cu grad avansat – în caz de depăşire a concentraţiei de alcool de 0,5 g/l în sînge sau de
0,3 mg/l în aerul expirat.
Totuși, trebuie de avut în vedere faptul că după forța juridică, Codul penal este o lege
organică, respectiv are prioritate față de prevederile regulamentului expus mai sus, de aceea ar fi
logic implicarea legiuitorului în vederea eliminării acestui viciu juridic al Codul Penal. Fraudarea
legii în practică, atît în sensul atribuirii indicilor 0,5 g/l și 0,3 mg/l la gradul minim de alcool în
singe, cît și la cel avansat, poate fi ușor argumentată de colaboratorii organelor de drept ce
aplică norma juridică respectivă, prin trimiterea la prevederile lacunare ale Codului Penal și lipsa
vinovăției.
Reiterăm faptul că, potrivit art.13412 Cod Penal pentru existența gradului minim sau
avansat în contextul art.2641 Cod Penal si art.233 Cod Contraventional legiuitorul a stabilit indici
ce vizează concentrația de alcool în sînge sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat, în
dependență de care se stabilește componența de infracțiune prevăzută de art.2641 Cod Penal si
art. 233 Cod Contravențional.
Legiuitorul a perfectat Codul penal și Codul contravențional în scopul înăspririi
sancțiunilor pentru persoanele care conduc mijloacele de transport în stare de ebrietate. Astfel, a
fost modificat art.182 Cod de procedură penală care reglementează procedura de ridicare
provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport. Dacă infracțiunea prevede
pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anulării acestui drept, atunci
organul de constatare va ridica permisul de conducere, iar procurorul care care conduce sau
efectuează urmărirea penală va înainta în termen de 3 zile către judecătorul de instrucție demers
privind aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere. Totodată
s-a introdus o măsură preventivă suplimentară înlăturarea de la conducerea mijlocului de
transport înserată în prevederile art.1821 Cod de procedură penală. Conform acestui articol
persoana va fi înlăturată de la conducerea mijlocului de transport de către organul de constatare

32
în cazul existării temeiurilor suficiente care atestă că acesta se află în stare de ebrietate alcoolică
sau produsă de alte substanțe indamisibilă. Conducătorul auto este obligat să accepte, la cererea
organului de constatre testarea alcoolscopică, examenul medical, prelevarea de singe și de
eliminări ale corpului pentru analiză. Mijlocul de transport va fi predat proprietarului,
posesorului sau reprezentantului lor, ori va fi transportat la stația de parcare specială la cea mai
apropiată subdiviziune de poliție. Suplimentar conducătorii autovehiculelor care au fost
sancționați penal sau contravențional obligatoriu vor frecventa programului probațional
antialcoolic și antidrug. Dacă anterior legislația prevedea pedepsa de privare de dreptul de a
conduce mijloace de transport, în present legislatorul a stabilit pedepsa privind anularea
permisului de conducere, care ulterior poate fi redobîndit după decăderea temeiurilor de anulare
a acestuia și după susținerea examenului de calificare pentru obținerea permisului de conducere.
Codul contravențional a fost completat cu art.4398 privind ridicarea provizorie a permisului
de conducere, care constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a conduce mijloace de
transport prin ridicarea permisului de conducere în scopul înlăturării unei stări de pericol sau
prevenirii savărșirii faptelor periculoase în traficul rutier. Sancțiunea se aplică de către instanța
de judecată la demersul agentului constator în procesul examinării contravenției pentru care este
prevăzută sancțiunea privării de dreptul de a conduce mijloace de transport.
În cadrul proiectului legiuitorul a propus următoarele modificări la art.134 12 Cod penal și
anume de a modifica concentrația de alcool în sînge și aerul expirat : la starea de ebrietate
alcoolică cu grad minim concentrația de alcool în sînge în prezent este de la de la 0,3 până la
0,5 g/l, se propune de la 0,2 până la 1,0 g/l; concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat în
prezent este de la 0,15 până la 0,3 mg/l, se propune de la 0,1 până la 0,5 mg/l. La starea de
ebrietate alcoolică cu grad avansat concentrația de alcool în sînge în present este de la de la 0,5
g/l şi mai mult, se dorește de la de la 1,0 g/l şi mai mult; concentrația vaporilor în aerul expirat în
present este de la 0,3 mg/l şi mai mult, se propune de la 0,5 mg/l şi mai mult.
Însă aceste modificări nu și-au găsit reflectare, limitele alcoolului în sînge și aerul expirat
ce atestă starea de ebrietate alcoolică cu grad minim și avansat au rămas aceleași. Susțin această
poziție, or după cum vedem, s-a încercat de a mări limita minima și maximă a valorilor stabilite.
Consider că limitele prevăzute în prezent de Codul penal în coroborare cu modificările în vigoare
din 14 decembrie 2018 cu privire la înăsprirea sancțiunilor pentru conducerea în stare de
ebrietate vor contribui în mod efectiv la combaterea fenomenului de conducere în stare de
ebrietate și la micșorarea infracțiunilor comise în stare de ebrietate în domeniul rutier.
Specialiştii menționează că, la persoanele care beau pe stomacul gol, valoarea maximă a
alcoolemiei se atinge în 20-30 de minute, deoarece metabolismul este mai rapid şi alcoolul
ajunge mai repede în sânge. Iar cei care au băut dar au şi mâncat vor atinge valoarea maximă la

33
1,5 - 2 ore după ce au băut, deoarece abia atunci ating alcoolemia maximă. Indiferent de felul
băuturii consumate, de starea de oboseală sau dacă persoana a mâncat înainte sau nu, eliminarea
alcoolului din organism se face cu 0,15 grame la mie pe oră. Singurul factor care poate grăbi
eliminarea este exerciţiul fizic intens, dar şi aşa viteză de eliminare nu poate fi mai mare de 0,20
grame la mie pe oră (cu 30% mai repede). Legiştii remarcă că, în momentul în care un şofer este
prins băut la volan, se impune că probele biologice să fie recoltate în maxim 30 de minute şi
repetate după alte 30, maxim 60 minute, pentru a vedea dacă organismul acestuia era în fază de
asimilare, ori în fază de eliminare a alcoolului.
În contextul examinării problemelor de mai sus, ajungem la ideea necesității stabilirii
priorității unuia din indicii de determinare a stării de ebrietate. Astfel, propunem de lege ferenda,
ca prioritar la determinarea stării de ebrietate cu grad minim sau avansat să fie concentrația de
alcool în sînge, iar stabilirea de către agentul constatator a concentrației de alcool în aerul expirat
să servească doar ca temei pentru dispunerea examinării medicale în vederea stabilirii
concentrației de alcool corespunzătoare stării de ebrietate minime sau avansate. În acest sens,
propunem ca unicul temei decisiv de sancționare a făptuitorului ar trebui sa fie doar identificarea
în sîngele acestuia a nivelului concentrației necesare pentru pedepsirea sa .
Efectuînd o concluzie a celor analizate și expuse mai sus, putem afirma că determinarea
stării de ebrietate în cadrul componențelor penale și contravenționale cu privire la conducerea
mijlocului de transport în această stare, este o sarcina dificilă și implică o multitudine de eforturi
din partea organelor de drept în vederea încadrării juridice corecte a faptei comise , dar mai ales
în ceea ce privește interpretarea aspectelor lacunare ale legislației penale. Respectarea
principiului legalității și egalității reclama în mod indispensabil implicarea legiuitorului
moldovean în soluționarea problemelor expuse în lucrare.

2.3.PROCEDURA CONSTATĂRII STĂRII DE EBRIETATE.

Procedura constatării stării de ebrietate este prevăzută de Regulamentul privind modul de


testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei
aprobată prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr.296 din 16.04.2009. În cele ce urmează vom
prezenta modul de testare alcoolscopică, modul de efectuare a examinării medicale pentru
stabilirea stării de ebrietate și naturii ei și concluzia examinării medicale pentru stabilirea stării
de ebrietate și naturii ei.
Potrivit actului normativ sus menționat, angajatului Inspectoratului național de patrulare sau
altă persoană abilitată este în drept să efectueze testare aloolscopică în scopul stabilirii
concentrației de alcool în aerul expirat la persoana testată, cu ajutorul mijloacelor tehnice
omologate și verificate metrologic. Ministerul Sănătății deteremină modalitatea examinării
34
medicale în vedere stabilirii stării de ebrietate și naturii ei la persoanele examinate. Pentru a
determina concentrația alcoolului, prezența drogurilor și/sau altor substanțe ce provoacă ebrietate
în probele biologice este necesar de a efectua o investigație de laborator.
Sunt supuse testării alcoolscopice următoarele categorii de persoane :
a) conducătorii de vehicule bănuiți de consum de alcool, consum de droguri și/sau de alte
substanțe ce provoacă ebrietatea;
b) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri și/sau de alte substanțe ce
provoacă ebrietate , care încalcă ordinea publică și/sau care manifestă comportament
agresiv și violent ;
c) persoanele implicate în accidente în traficul rutier, cu excepția accidentelor grave soldate
cu traumatizarea sau decesul persoanelor
Examinării medicale se supun următoarele categorii de persoane:
a) persoanele la care în urma testării alcoolscopice s-a constatat o concentrație de alcool în
aerul expirat, corespunzătoare stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie;
b) persoanele bănuite de comiterea infracțiunilor sub influența alcoolului , drogurilor și altor
substanțe ce provoacă ebrietate , la decizia lucrătorului organului de drept ;
c) conducătorii de vehicule și alți participanți la trafic, care au fost implicați într-un accident
rutier soldat cu traumatizarea sau decesul persoanelor ;
d) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri și de alte substanțe ce
provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică și/sau care manifestă comportament
agresiv și violent, care refuză testarea alcoolscopică ;
e) persoanele care nu sînt de acord cu rezultatul testării alcoolscopice sau contestă
rezultatele acesteia ;
f) persoanele ce se adresează de sine stătător.
În ceea ce privește modul de efectuare a testării alcoolscopice , aceasta se efectuează de
către persoanele abilitate în acest scop ( angajații Inspectoratului național de patrulare , lucrătorii
medicali , inspectorii ,, Controlului treziei ’’ ș.a. ).
Constituie temei pentru efectuarea testării alcoolscopice: suspectarea consumului de
alcool, droguri sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate, prezența simptoamelor acțiunii
alcoolului, drogurilor și a altor substanțe psihotrope, medicamentelor cu efecte similare acestora:
mirosul de alcool din gură, instabilitatea pozei, dereglarea mersului, tremurul accentuat al
degetelor, pleoapelor, limbii, comportarea neadecvată, mărturia persoanei examinate despre
faptul consumului. Persoana care efectuează testarea alcoolscopică este obligată:
 să verifice starea funcțională a aparatului etilotest și să informeze persoana despre
testarea în scopul constatării existenței vaporilor de alcool în aerul expirat ;

35
 să explice persoanei testate procedura testării alcoolscopice;
 să respecte instrucțiunile privind ordinea testării alcoolscopice și normele sanitaro-
igienice , disigilînd dispozitivul de protecție (muștiucul) în prezența examinatului;
 să extragă pe suport de hîrtie rezultatul măsurării, să-l completeze cu datele necesare și
sa-l aducă la cunostința persoanei testate contra semnătură.În cazul refuzului persoanei
de a semna extrasul cu rezultatul testării va face mențiunea respectivă;
 să explice persoanei în caz de dezacord dreptul de a contesta rezultatul testării
alcoolscopice;
 în cazul depistării în aerul expirat a concentrației de alcool cu grad avansat de
alcoolemie, să conducă persoana la o instituție medicală pentru efectuarea examinării
medicale și acordarea asistenței narcologice necesare.
În în procesul verbal pe lîngă datele obligatorii se indică numărul și/sau seria de
identificare a aparatului electronic și numărul de ordine a probei. Dacă persoana testată
alcoolscopic nu este de acord cu procedura testării sau funcționarea aparatului de testare, ori
rezultatele testării, este în drept să-l conteste prin examinarea medicală cu recoltarea obligatorie
a probelor biologice. În acest caz persoana testată este însoțită de angajatul Inspectoratului
naţional de patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei la cea mai apropiată instituție medicală
dar nu mai tirziu de 2 ore după testarea alcoolscopică. Dacă subiectul refuză să fie condus la o
instituție medicală atunci se consideră că acesta a refuzat la dreptul de a contesta rezultatul
testării alcoolscopice care în continuare se menține în vigoare.
Examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei este efectuată de
Dispensarul Republican de Narcologie și instituțiile medicale municipale sau raionale.
Examinarea medicală și recoltarea probelor biologice se efectuează în baza biletului de
trimitere eliberat de organele de drept, conducătorii întreprinderilor sau în baza adresării
personale, în prezența angajatului Inspectoratului naţional de patrulare, în cazul în care polițistul
este de același sex cu persoana examinată. Dacă persoana se adresează personal atunci prezintă
buletinul de identitate și cererea cu indicarea motivelor solicitării exminării medicale. Iar în
biletul de trimitere sunt indicate datele organului de drept sau întreprinderii, datele persoanei
examinate, scopul efectuării examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei.
În cazul efectuării examinării medicale medicul trebuie să întreprindă următoarele acțiuni :
1) să solicite biletul de trimitere la examinare medicală și să identifice persoana în baza
actelor prezentate. În cazul neprezentării actelor de identitate medicul nu este în drept de
a refuza examinarea medicală.
2) să informeze persoana despre procedura de examinare medicală și să cunoască scopul și
cauza necesității efectuării acesteia ;

36
3) să respecte modul de efectuare a examinării medicale, cu recoltarea probelor de sînge
și/sau urina ;
4) să întocmească proces-verbal în 2 exemplare cu expunerea rezultatelor examinării
medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei și să comunice despre acest fapt
persoanei supuse examinării medicale;
5) să explice persoanei examinate, în caz de dezacord, dreptul de a contesta rezultatul
examinării medicale.
Dacă în urma examinării medicale a fost stabilită starea de ebrietate, atunci pentru a
determina concentația alcoolului în sînge sau prezența stubstanțelor stupefiante în sînge sau
urină, este necesar în mod obligatoriu de a recolta probele biologice.
Ordinul cu privire la recoltarea şi analiza probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei,
consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de medicamente cu efecte similare
acestora nr. 80 din 20.03.2009 reglementează ordinea efectuării recoltării și analizei probelor
biologice. Potrivit acestui ordin medicul psihiatru/narcolog și asistentul medical din cadrul
instituțiilor medico-sanitare publice efectuează recoltarea probelor biologice. Instituția medicală
nu este în drept de a refuza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei,
alcooluriei, consumului de droguri, substanţe psihotrope. În cazul refuzului de a efectua
procedura de recoltare sau pentru neîndeplinirea necorespunzătoare a procedurii de recoltare,
personalul medical va fi supus răspunderii administrative sau civile, cu excepţia situaţiilor în
care prin recoltare se pune în pericol viaţa conducătorului de vehicul devenit victimă.
În solicitare recoltării probelor biologice vor fi indicate datele persoanei examinate şi
organului de drept sau întreprinderii, timpul, scopul şi cauzele recoltării probelor biologice.
Persoana examinată va fi identificată în baza buletinului de identitate, paşaportului, livretului
militar, permisului de conducere și a. Instituțiile medicale efectuează recoltarea probelor
biologice respectînd prevederile actelor normative în vigoare cu privire la drepturile pacientului.
Astfel, recoltarea probelor biologice pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei va fi
efectuată în modul următor:
a) pentru determinarea alcoolemiei vor fi prelevate consecutiv două probe de sînge din
venă, a cîte 10 ml singe. În cazul imposibilității prelevării cantității necesare personalul medical
va indica în procesul-verbal al examinării medicale motivul.
c) sîngele va fi recoltat cu seringi de unică folosinţă;
d) este necesar de a recolta sîngele într-un interval de timp de pînă la 30 de minute de la
producerea evenimentului;
e) pentru a determina prezența substanţelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte
similare se prelevează o singură probă de sînge şi în mod obligatoriu 50-100 ml urină.

37
În cazul în care nu este posibil de a efectua a doua prelevare sau dacă persoana refuză
prelevarea, se face mențiune în procesul-verbal al examinării medicale cu indicarea motivului
neprelevării. Atunci sub supravegherea personalului medical se prelevează 100 ml urină într-un
flacon. În cazul prelevării de sînge tegumentele se dezinfectează cu substanţe antiseptice care nu
conţin alcool, eter, iod, iar sîngele prelevat se transferă într-un flacon de unică folosinţă. Pe
flacon se indică numărul de marcare conform numărului de ordine din registru, numele persoanei
de la care s-a prelevat sîngele.
Flacoanele cu probele prelevate se sigilează de către lucrătorul medical care a efectuat
prelevarea, în prezența persoanei examinate, imediat după prelevare, cu aplicarea sigiliului de
către medicul care a supravegheat prelevarea. După finisarea procedurii de prelevare, probele
recoltate şi sigilate, împreuna cu solicitarea, sînt transportate la instituţiile abilitate cu dreptul de
analiză a acestora. Dacă nu este posibil de transportat probele recoltate, acestea se păstrează în
frigider timp de maximum 3 zile. În situaţia producerii accidentelor rutiere, de asemenea și de la
victime se va recolta cel puţin o probă de sînge, cu respectarea procedurilor prevăzute şi
drepturilor pacientului. Probele recoltate la consumul de substanţe stupefiante se supun aceleiaşi
proceduri de sigilare şi transport ca şi în cazul stabilirii consumului de alcool.
În cazul persoanelor accidentate sau victimelor, care au fost spitalizate de urgenţă în
instituţia medico-sanitară publică teritorială cărora starea sănătăţii nu permite examinarea
medicală, stabilirea stării de ebrietate alcoolică sau narcotic se efectuează numai în baza
analizelor de laborator. Astfel, pentru determinarea produselor ori substanţelor stupefiante se
recoltează o singură probă de sînge şi în mod obligatoriu 100 ml urină, iar în fişa medicală a
bolnavului se înscriu semnele caracteristice ebrietăţii alcoolice sau narcotice cu confirmarea
concluziei şi anexarea ulterioară a rezultatului analizei de laborator.
În rezultatele analizelor se înscrie valoarea concentraţiei alcoolului în sînge (alcoolemia)
sau, după caz, şi în urină (alcooluria), în cele două probe analizate. Probele recoltate de sînge,
după determinarea alcoolemiei sau prezenţei în organism a produselor ori substanţelor
stupefiante sau medicamentelor cu efecte similar, se păstrează în laboratorul respectiv timp de
35 de zile, în condiţii stricte de conservare la frigider.
Rezultatul analizelor de laborator poate fi contestat de persoana supusă examinării medicale
sau de organul de drept care a dispus examinarea medicală, în termen de 3 zile din data primirii
concluziei. Analiza de laborator va fi efectuată de o altă instituție medicală, iar cheltuielile
pentru analiza probelor prelevate (sînge, urină) vor fi suportate de solicitantul examinării.
În cazul existenței divergenților între rezultatul testării alcoolscopice și concluzia
examinării medicale, atunci în mod obligatoriu este necesar de a determinarea concentrația
alcoolului în sînge și/sau prezența substanțelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte

38
similare acestora în sînge și/sau urină. Dacă persoanele accidentate sau vicimele au fost
spitalizate de urgență, iar starea sănătății nu permite examinarea medicală pentru stabilirea stării
de ebrietate și naturii ei, procesul verbal privind examinarea medicală nu se întocmește.
În procesul-verbal privind stabilirea stării de ebrietate și naturii ei se indică concluzia
examinării medicale:
a) treaz ; sau consum de alcool , treaz ;
b) starea de ebrietate alcoolică cu grad minim sau cu grad avansat, consecințele consumului
de alcool , treaz ;
c) starea de ebrietate și consecințele consumului produselor ori substanțelor stupefiante sau
medicamentelor cu efecte similare ecestora;
d) comă generată de consumul alcoolului, produselor ori substanțelor stupefiante sau a
medicamentelor cu efecte similare acestora ;
e) sindrom de servaj narcotic sau sindrom de servaj alcoolic , treaz ;
f) concluzia nu este făcută, refuză examinarea medicală și prelevarea probelor biologice.
Pentru a întocmi concluzia examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și
naturii este necesar de a lua în considerație rezultatele examenului clinic, simptoamele
caracteristice stării de ebrietate alcoolice sau provocate de substanțe stupefiante sau
medicamente cu efecte similare acestora, rezultatele testării alcoolscopice și rezultatele analizei
de laborator.
Persoanei examinate se comunică concluzia examinării medicale, după care aceasta
semnează procesul verbal. În cazul refuzului de a semna procesul-verbal, de către medic se face
mențiunea respectivă. Procesul verbal se întocmește în 2 exemplare, unul se eliberează
solicitantului examinării medicale, iar al doilea exemplar se păstrează 5 ani în instituția medico-
sanitară publică care a efectuat examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii
ei. Fiecare caz de examinare medicală se înregistrează în registru care conține următoarea
informație: data înregistrării, numele persoanei și datele de identificare, temeiul trimiterii la
exminare medicală, data efectuării, numele medicului care efectuează exminarea medicală,
rezultatele probelor biologice, concluzia examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate
și naturii ei.
Asistentul medical va completa registrul care se păstrează timp de 5 ani în cabinetul
destinat pentru această. Persoana supusă examinării sau organele de drept care au dispus
examinarea medicală sunt în drept să coneste concluzia examinării medicale și rezultatul analizei
de laborator a probelor biologice, în termen de 3 zile din data anunțării concluziei. Analiza de
laborator repetată se va efectua în cadrul altei instituții medicale abilitate. La cererea persoanei
sau organului interesat, divergențele apărute între cele 2 concluzii ale examinării medicale pentru

39
stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, precum și toate litigiile ce țin de această examinare vor fi
soluționate de Comisia de control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și
naturii ei din cadrul Ministerului Sănătății.

40
Capitolul III ASPECTE COMPARATIVE ALE LEGISLAȚIEI ALTOR
STATE ȘI JURISPRUDENȚA NAȚIONALĂ

3.1. PRACTICĂ JUDICIARĂ LEGATĂ DE INFRACȚIUNI SĂVÎRȘITE ÎN STARE DE


EBRIETATE

În cele ce urmează vom încerca să elucidăm anumite aspecte de încadrare juridică , ivite atît
în practica statului nostru cît și a celor vecine , în special român , întrucît aceasta din urmă
denotă multiple similitudini cu legislația moldovenescă. Nu vom prezenta hotăriri judecătorești
în întregime , ci doar sinteze ale acestora cu concluziile de rigoare.
Cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt. Îndoiala ce presupune că
făptuitorul este conștient că nu poate să-și reprezinte realitatea, caz în care nu ar trebui să
treaca la acțiune. Inculpatul cunoaște efectele consumului de băuturi alcoolice atît asupra
evoluției bolii sale cît și asupra modului în care reacționează organismul lui , astfel încît nu
poate invoca eroarea de fapt în sensul că, dactorită ritmului mult diminuat de eliminare a
lichidelor din organism , a crezut greșit că sîngele său nu mai conține alcool după trecerea unui
anumit număr de ore de la momentul consumului de băuturi alcoolice.23
Inculpatul M.V. a săvîrșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui
autovehicul avînd în sînge îmbibație alcoolică peste limita legală. Prin apărător, inculpatul a
invocat eroarea de fapt , susținînd că, în condițiile în care suferă de ciroză hepatică , ritmul de
eliminare a lichidelor din organism este mult diminuat astfel că nu a crezut că după trecerea a 15
ore de la momentul consumului de băuturi alcoolice, sîngele său mai conține alcool , mai ales că
nimic din comportamentul lui nu trăda o eventuală beție. Se cunoaște faptul că nu constituie
infracțiune fapta prevăzută de legea penală, cînd făptuitorul în momentul săvîrșirii acesteia, nu
cunoște existența unei situați, stări sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Pentru a fi incidentă această cauză care înlătură caracterul penal al faptei, trebuie să existe
eroare, iar nu îndoială , aceasta din urmă reprezentînd o cunoaștere nesigură a realității, în cazul
căreia săvîrșirea faptei implică acceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale , rezultat pe
care el îl concepe ca posibil sau ca probabil. Fără dubiu, inculpatul cunoștea efectele consumului
de băuturi alcoolice, atît asupra evoluției bolii sale , cît și asupra modului în care reacționează
organismul său. Rezultă că acesta ar putea anticipa o eliminare mai lentă a alcoolului din
organismul său. În consecință instanța a considerat că inculpatul a acceptat rezultatul faptei sale,
apreciindu-l ca probabil, situație ce exclude reținerea în speță a erorii de fapt.

23
Florin Popescu.Circulația rutieră .Infracțiuni la regimul circulației pe drumuri publice. Practică judiciară , Editura
Homangiu , 2009.

41
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sînge
o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. Condițiile de reținere a acestei infracțiuni.
Pericolul social. Sunt lipsite de relevanță , sub aspectul angajării răspunderii penale , faptul că
inculpatul a condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice doar pe o distanță mică,
precum și circumstanțele personale favorabile. Aceste împrejurări pot fi reținute pentru
individualizarea pedepsei.(Practică judiciară românească).24
În fapt, inculpatul , avînd în sînge o îmbibație alcoolică de 3,10 promile a condus
autovehiculul în această stare pe distanță mică. Prima instanță l-a achitat pe considerentul că
fapta acestuia nu a avut un rezultat socialmente periculos, iar inculpatul nu are antecendente
penale, are o conduită bună și a avut o comportare sinceră în timpul procesului. Apelul
procurorului a fost admis de instanța de apel , care la condamnat pe inculpat. Instanța de recurs a
admis apelul inculpatului , dispunînd menținerea hotărîrii primei instanțe , pe considerentul că
prin modul concret de săvîrșire a faptei s-a adus o atingere minimă a dispozițiilor legale . Deci
fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Recursul în anulare declarat este fondat.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în
sînge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală este o infracțiune de pericol, legea
necondiționînd existența acesteia de producerea vreunei urmări. Examinîndu-se împrejurările
săvîrșirii faptei și urmările pe care le-ar fi putut produce, se constată că nu există nici o
contradicție între pericolul social concret al acesteia și pericolul social abstract , avut în vedere
de legiuitor la incriminarea unei astfel de conduite. De asemenea, evaluarea gradului de pericol
social în raport cu persoana și conduita inculpatului, precum și faptul că acesta a condus
autovehiculul în această stare de distanță mică, pot fi luate în cosiderare la individualizarea
pedepsei, pentru atenuarea răspunderii penale dar nu constituie elementele esențiale pentru
existența infracțiunii. În consecință , recursul în anulare a fost admis , menținîndu-se decizia
instanței de apel prin care inculpatul a fost condamnat.
Eroare de drept. Instanța de fond a admis abateri de la criteriile de individualizare a
pedepsei (Practică judiciară națională)
M. A. la data de 26 noiembrie 2017, fiind deținătorul permisului de conducere nr.975902872,
eliberat la 03.11.1997, cu categoriile admise „B”, ”C”, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-
a urcat la volanul automobilului de model „Suzuki Ignis”, cu numărul de înmatriculare CHBG
511, prin care a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.357 din 13.06.2009, și anume art.14 pct.a), conform căruia conducătorului de
vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice, deplasându-se
24
Florin Popescu.Circulația rutieră .Infracțiuni la regimul circulației pe drumuri publice. Practică judiciară , Editura
Homangiu , 2009.

42
prin mun.Cahul, str.Chiliei, adică pe drumurile publice, a fost stopat de colaboratorii
Batalionului de Patrulare Sud, fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de
ebrietate, și la ora 04:16, fiind supus testării alcoolscopice cu aparatul „Drager”, s-a constatat că
concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituie 0,75mg/l, ce se califică ca stare de
ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Prin sentinţa Judecătoriei Cahul pronunţată la 29 martie 2018, M. A. a fost recunoscut
vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, şi, cu aplicarea
art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală şi art.79 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa în formă
de amendă în mărime de 563 unităţi convenţionale, echivalentul a 28.150 lei, fără privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport. .
Acuzatorul de stat a depus cerere de recurs, solicitând casarea sentinţei Judecătoriei Cahul
din 29.03.2018, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui M. A. să-i fie
stabilită pedeapsa în formă de amendă în mărime 635 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 3 ani, invocînd că prima instanță nu a ținut cont de rolul
vinovatului în săvârșirea infracțiunii, iar neaplicarea pedepsei complementare obligatorie în
formă privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport este neîntemeiată, deoarece M. A.,
conducând unitatea de transport în stare de ebrietate, a pus în pericol viața și sănătatea sa, și a
tuturor participanților circulației rutiere. Pedeapsa aplicată de instanța de fond fără aplicarea
pedepsei complementare obligatorie sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport, nu va contribui la reeducarea și corectarea inculpatului.
Instanța de recurs a admis recursul procurorului, a casat parțial sentinţa primei instanţe în
partea stabilirii pedepsei, a rejudecat cauza și a stabilit inculpatului M. A. pedeapsa în formă de
amendă 563 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.
Colegiul judiciar a constatat, că instanţa de fond corect a calificat infracţiunea pe art.2641
alin.(1) Cod penal, conform indicilor ,,conducerea mijlocului de transport de către o persoană
care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”. Însă, la stabilirea şi
individualizarea pedepsei pentru inculpatul M. A., prima instanţă a admis abateri de la criteriile
de individualizare a pedepsei.
Instanța de recurs a menționat că aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de legea
penală, sau neaplicarea pedepsei complementare obligatorii, se admite numai în cazul existenței
circumstanțelor excepționale în raport cu personalitatea vinovatului legate de motivele, scopul, și
rolul acestuia, comportamentul ultimului până la săvârșirea infracțiunii, în timpul şi după
săvârșirea infracţiunii. Astfel, trebuie să existe circumstanțe, particularități, împrejurări, situații
sau stări de lucruri care constituie excepție de la starea obișnuită a împrejurărilor în care a avut
loc fapta infracțională sau în datele privind personalitatea inculpatului. Nu se consideră

43
împrejurări excepționale, cele care predomină şi caracterizează majoritatea cetățenilor. Instanța
urmează să stabilească împrejurări excepţionale care micşorează esenţial gravitatea faptei şi
consecinţele ei, precum şi date legate de personalitatea făptuitorului, cum ar fi grad de
invaliditate – I, II, merite deosebite faţă de societate, alte circumstanţe de importanţă majoră).
Instanța de recurs consideră că circumstanțele invocate de către inculpatul M. A. nu pot fi
apreciate ca fiind circumstanțe excepționale ce ar justifica neaplicarea pedepsei complimentare
pentru infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal, deoarece pedeapsa complementară
sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, vine să înlăture impactul
stării de ebrietate asupra răspunderii penale. S-a reținut că activitatea inculpatului nu este legată
de conducerea mijlocului de transport, iar îngrijirea părinților invalizi, inapți de muncă, nu
constituie o excepție de la starea obișnuită și nu poate fi considerată circumstanță excepțională.
Alte circumstanțe excepționale inculpatul nu a invocat.
Instanța de recurs a remarcat că infracțiunea dată prezintă un pericol social sporit, aşa cum
generează pericol de diminuare a securităţii traficului rutier în care sunt implicate multiple unităţi
de transport, conducătorii cărora sunt justificaţi să creadă în nivelul înalt al securităţii traficului şi
în eficacitatea măsurilor de protecţie a securităţii la trafic din partea statului. Prin urmare instanța
de recurs a aplicat faţă de inculpatul M. A. pedeapsacu amenda în mărime de 563 unități
convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.
O altă situație referitor la pedeapsa aplicată vinovatului, care trebuie să fie legală,
echitabilă şi individualizată, capabilă de a restabili echitatea socială şi de a realiza scopul legii
şi pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal (Practică judiciară națională).
În speță, la data de 26 august 2015, aproximativ la ora 20:20, L. S, fiind în stare de ebrietate
alcoolică și privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, s-a urcat la volanul
automobilului de mode „Renaul 11 TL” cu n/î CH AG 891, cu care s-a deplasat pe drumurile
publice R-38, km-33, în apropierea s. Lebedenco, r-l Cahul, încălcînd astfel prevederile art. 10
pct.(2) lit. a), art. 11 lit.c) și art.14 lit.a) din regulamentul de circulație rutieră, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat, fapt confirmat prin concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de
0,90 mg/l.
Acţiunile inculpatului L. S. au fost încadrate de instanța de fond în baza art.2641 alin.(4) Cod
penal, conform indicilor: „Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află
în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe
narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare care este privată de dreptul de a
conduce mijloace de transport”.

44
Prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 30 noiembrie 2015 L. S. a fost recunoscut vinovat de
săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabiltă pedeapsa cu
închisoare pe termen de 05 luni, în penitenciar de tip semiînchis; în conformitate cu art.85 Cod
penal, pentru cumul de sentințe la pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul din
30.11.2015 a fost adăugată în întregime partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința
Judecătoriei Cahul din 14.04.2015 prin care a fost condamnat în baza art.2641 alin.(1) CP, la
pedeapsă sub formă de munca neremunerată în folosul comunității în mărime de 180 ore, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, stabilindu-se
pedeapsa definitivă închisoare pe un termen de 5 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.
Inculpatul L. S. a declarat apel împotriva sentinţei Judecătoriei Cahul din 30 noiembrie 2015,
prin care a solicitat casarea parțială a sentinţei menționate, și pronunțarea unei sentințe potrivit
modului pentru prima instanță cu aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității, invocînd că sentința Judecătoriei Cahul din 30.11.2015 este prea aspră.
Dînsul are la întreținere doi copii minori și soția nu este angajată în cîmpul muncii, deoarece are
grijă de copii, infracțiunea comisă se califică drept infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut
vina - conștientizând aspectul ilegal al faptei sale, a conlucrat cu organul de urmărire penală, la
locul de trai se caracterizează pozitiv – circumstanțe ca se regăsesc în prevederile art. 76 Cod
penal.
Instanța de apel a respins apelul inculpatului și a menținut sentinţa Judecătoriei Cahul din
30.11.2015. La solicitarea procurorului au fost examinate materialele din dosar, verificate
probele administrate în şedinţa instanţei de fond, puse la baza sentinţei de condamnare, şi
probele materiale examinate de prima instanţă.
În şedinţa primei instanţe inculpatul L. S. a recunoscut vinovăţia integral, invocînd că la data
de 26 august 2015 în jurul orelor 20:20, a primit un sunet de la soția sa care se afla în s. Pelinei,
la socri acestuia cu copii și i-a comunicat precum că fiica are temperatură aproape 40 grade și
este necesar de fi transportată de urgență la spital. Din dragoste pentru copilul său a urcat în
stare de ebrietate la volanul mijlocului său de transport, însă pe drum a fost stopat de către
colaboratorii de poliție. Fiind suspectat de consum de alcool, i s-a propus să treacă testarea
alcoolscopică, în rezultatul căreia s-a constatat o concentrație de 0,90 mg/l vapori de alcool în
aerul expirat. Este de acord cu rezultatul „Drager” și solicită aplicarea unei pedepse penale sub
formă de munca neremunerată în folosul comunității. Conștientizează acțiunile sale, se căiește
sincer deși cunoștea faptul că este interzis de a conduce mijloace de transport în stare de
ebrietate. Solicită să-i mai fie acordată o șansă, a invocat că a scos mijlocul de transport în
vînzare și nu o să mai aibă posibilitate reală de a urca la volanul unității de transport.

45
Instanța de apel a constatat, că la pronunţarea sentinţei instanţa de fond corect a determinat
circumstanţele de fapt şi de drept şi just a făcut concluzia că fapta penală reţinută în culpa
inculpatului L. S. a avut loc şi a fost săvîrşită de către inculpat, în circumstanţele descrise mai
sus.
Potrivit pct.10 (2), lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr.35 din 13.05.2009, persoana care conduce un vehicul trebuie să posede permis de
conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus. Iar, conform pct.14
lit.a) ale normei enunțate, Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare
de ebrietate, sub influenţa drogurilor sau altor substanţe contraindicate, sub influenţa
preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacţiei, fiind bolnav, traumatizat sau
într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere.
Instanța de apel nu a reţinut argumentul părţii apărării, precum că L. S. s-a urcat la volanul
mijlocului de transport în stare de ebrietate din extrema necesitate, or potrivit art.38 alin.(2 ) Cod
penal „Este în stare de extremă necesitate persoana care săvîrşeşte fapta pentru a salva viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol
iminent care nu poate fi înlăturat altfel”, iar potrivit alin.(3) din norma menționată „ Nu este în
stare de extremă necesitate persoana care, în momentul săvîrşirii faptei, îşi dă seama că
provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era
înlăturat.”
Astfel instanța de apel nu a constatat vre-o circumstanţă care ar fi condiţionat starea de
extremă necesitate, or inculpatul urma să găsească o altă cale pentru a soluționa dilema apărută
fiind conștient de faptul că este privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de trei ani.
Instanța de fond la individualizarea pedepsei corect a statuat starea de recidivă în care L. S. a
comis infracțiunea, or potrivit sentinței Judecătoriei Cahul din 14.04.2015 în baza art. 2641
alin.(1) CP, i s-a stabilit pedeapsă penală sub formă de munca neremunerată în folosul
comunității în mărime de 180 ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
un termen de 3 ani. Conform certificatului din 04.11.2015 eliberat de șeful Biroului de
Probațiune Cahul, s-a constat faptul că, inculpatul a executat pedeapsa principală stabilită prin
sentința Judecătoriei Cahul din 14.04.2014, însă nu a expirat termenul de executare a pedepsei
complementare, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,
ceea ce are ca efect antecedentul penal nestins.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a ținut cont atît de circumstanțele atenuante cît și
agravante, precum și de prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, și anume
inculpatul a recunoscut vinovăția și a solicitat să fie examinat cazul în baza probelor administrate

46
în faza de urmărire penală, beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu închisoarea, cu muncă neremunerată în folosul
comunității și de reeducarea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul
pedepsei cu amenda.
Irelevante sunt acele alegaţii ale părţii apărării, precum că inculpatului să-i fie aplicată
pedeapsa sub formă de munca neremunerată în folosul comunității, din considerentul că potrivit
materialelor cauzei se atestă faptul că L. S. anterior a fost condamnat de 2 ori pentru acțiuni
similare, iar pedepsele stabilite nu au avut careva efect pozitiv asupra corectării și reeducării
inculpatului. Instanța de apel nu a acceptat argumentul inculpatului, precum că pedeapsa care i-a
fost aplicată este prea aspră, dat fiind faptul că cele două condamnări pentru acțiuni similare nu
au atins scopul pedepsei penale.
Aplicarea pedeapsei sub limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracţiunea
respectivă. (Practica judiciară națională)
M. P. la 13 noiembrie 2017, în jurul orelor 18:30, conducînd pe str.Lenin or.Ciadîr-Lunga
automobilul de model ”Mercedes”, cu numărul de înmatriculare CGAD 756, contrar prevederilor
pct.14 lit.a) din Regulamentul circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.357 din
13.05.2009, fiind în stare de ebrietate și fiind adus la Spitalul Raional Ciadîr-Lunga pentru
examinare medicală în vederea stabilirii stării de ebrietate alcoolică, la efectuarea testelor cu
ajutorul alcotestului ”Dragher” imita expirarea aerului, eschivîndu-se de la petrecerea acestui
test, precum și a refuzat de la recoltarea probelor biologice de sînge de la el pentru examen
medical.
M. P. prin sentinţa primei instanţe Judecătoria Ciadîr-Lunga din 18 iulie 2013, a fost
recunoscut vinovat în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, fiindu-i
stabilită pedeapsa în formă de amendă în mărime de 900 unități convenționale - echivalent
45.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.
Avocatul D. C., în interesele inculpatului M. P., a declarat recurs împotriva sentinţei
Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 18.07.2013, solicitînd casarea acestei sentinţe, rejudecarea cauzei
şi pronunţarea unei noi hotărîri de achitare. În susținerea recursului s-a invocat că vinovăția
inculpatului M. P. nu a fost demonstrată. M. P. la propunerea colaboratorilor de poliție și a
lucrătorilor medicali nu a predat probe de sînge, deoarece are sistemul vascular bolnav, iar
lucrătorii medicali nu i-au preluat probe de urină. M. P. se caracterizează pozitiv, anterior nu a
fost condamnat, a fost decorat cu medalia UTA Găgăuzia, și dacă a avut loc infracțiunea nimeni
nu a avut de suferit. Conform legii cu privire la ocrotirea sănătății, se poate prelua și alte probe
biologice cum ar fi probe de urină. De fiecare dată cînd i se ia probe de sînge, M.P. își pierde
cunoștința, are certificat medical precum că nu i se poate preleva probe de sînge.

47
Instanța de recurs a respins recursul inculpatului ca fiind nefondat, cu menţinerea sentinței.
Instanţa de fond a stabilit corect starea de fapt şi de drept, circumstanţele cauzei cu referire la
latura penală, just a încadrat acţiunile inculpatului M. P. ca constituind o faptă penală prevăzută
de art.2641 alin.(3) Cod penal. Instanța a apreciat critic argumentul forte al recurentului M. P. că
dînsul nu a refuzat efectuarea controlului medical, a refuzat doar să-i fie prelevată proba cu
sînge, deoarece se simțea rău, era de acord să-i fie prelevate alte probe biologice. Astfel,
comportamentul vulgar al inculpatului M. P. în timpul comiterii infracțiunii și refuzul acestuia de
a expira aerul în aparatul de testare se urmărește cu lux de amănunte pe înregistrarea video
administrată în cadrul prezentului proces penal.
Este absolut lipsit de relevanță argumentul recurentului asupra posibilității prelevării altui
material biologic (urina) pentru examinare medicală, or legea penală instituie răspunderea penală
pentru o situație juridică concretă: refuzul conducătorului de a fi supus examinării medicale –
aceasta la rîndul său derivă din prevederile art.13412 alin.(2),(3) Cod penal, care prevede expres
că starea de ebrietate a conducătorului se stabilește prin examinarea aerului expirat sau a
sîngelui, și exclude oricare alte investigații asupra altor materiale biologice. Mai mult că
recurentul nu a confirmat imposibilitatea sa de a preda probe de sînge în cadrul examinării
medicale în dependență de careva stări sau maladii medical confirmate.
Prin urmare, argumentul inculpatului M. P. precum că nu a comis infracţiunea incriminată
este neîntemeiat şi contravine materialelor din dosar, iar nerecunoaşterea vinovăţiei de către
acesta în instanţa de recurs nu echivalează cu achitarea, de vreme ce există probe pertinente şi
concludente, care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine
vinovăţia lui în săvîrşirea infracţiunii imputate.

3.2. INTOXICAȚIA ACUTĂ CU ALCOOL ETILIC


Intoxicația cu alcool etilic este abordată în special de disciplina medicină legală , însă
întrucît tema prezentei lucrări o constituie starea de ebrietate , vom analiza pe scurt acest efect al
consumului de alcool. Alcoolul etilic este cunoscut sub diverse denumiri – „apă care arde”, „apă
de viaţă”, „licoare divină”, „mercur vegetal” etc. Alcoolul etilic este un lichid incolor, evaporabil
(punctul de fierbere 78,3 C), inflamabil, mai uşor decît apa şi amestecabil cu aceasta în orice
proporţie, are un miros caracteristic și un gust arzător. Alcoolul etilic este parte componentă a
băuturilor alcoolice. După cum menționează Valentin Iftenie în lucrarea sa ,, Medicină legală din
perspectivă juridică”, tăria băuturilor alcoolice se exprimă în grade ce reprezintă proporţia de
alcool absolut conţinut în lichidul respectiv; cifra gradelor alcoolice înmulţită cu 0,79 (densitatea
alcoolului) permite calculul cantităţii (în grame) de etanol dintr-o sută mililitri de lichid.
Alcoolul poate pătrunde în organism pe cale respiratorie, transcutanată (transmucoasă) şi, în

48
special, pe cale digestivă, prin ingestie. Absorbţia digestivă are loc la nivelul stomacului şi
duodenului, iar viteza de absorbţie depinde de prezenţa alimentelor în stomac. După absorbţie
alcoolul este vehiculat de sînge. Alcoolemia constituie cantitatea (concentraţia) de alcool din
sînge exprimată în grame la litru (g ‰).
După ingestie, alcoolemia este maximă după:
• 20-30 minute dacă stomacul este gol;
• 1 oră – 1 oră şi 30 de minute, cînd stomacul conţine alimente (proteinele şi lipidele întîrzie
absorbţia; cel mai rapid se absorb băuturile cu o concentraţie alcoolică de 10-20 ‰ şi
carbonatate).
Alcoolul în organism este repartizat inegal, în dependență de conţinutul apei și grăsimilor
în diverselor organe şi ţesuturi. Astfel, cea mai mare cantitate se descompune în ficat și o
cantitate mai redusă este transformată în rinichi, pancreas, mușchi. În creier, plămîni, splină
concentrația alcoolului este diminuată, iar în urină concentraţia alcoolului este cu 25-35 % mai
mare decît în sînge. În ficat există trei căi de biotransformare a alcolului etilic. Cînd calea
principală este suprasolicitată, celelalte două căi secundare intră în acţiune. Prin urmare:
a) calea principală, desăvîrşită prin intermediul enzimei alcooldehidrogenază şi care se soldează
cu formarea de CO2 şi H2O;
b) calea secundară mediată de catalază.
La nivelul ficatului, datorită existenţei unei cantităţi limitate de alcool-dehidrogenază, nu
pot fi degradate mai mult de 8-10 g de alcool etilic într-o oră. Acest lucru se explică prin faptul
că alcoolul etilic nu se acumulează în organism, din care motiv alcoolemia scade cu o rată relativ
fixă de 0,15 g ‰ pe oră în primele 5-6 ore. Se permite calculul retroactiv al alcoolemiei.
Calculele respective sunt acceptate numai dacă au trecut 2-7 ore de la evenimentul respectiv şi
pînă la recoltarea probei de sînge necesară stabilirii alcoolemiei. 25
Alcoolul etilic se elimină din organism:
• 90-95 % metabolizat în ficat, sub formă de H2O şi CO2;
• 5-10% netransformat, ca atare, prin urină (2-4%), alcooluria reprezintă cantitatea/concentraţia
de alcool din urină, exprimată în grame la litru (g ‰) – prin aerul expirat (3-7%), prin
transpiraţie, salivă, lapte.
Este de menționat faptul că la fiecare persoană ritmul metabolismului alcoolului etilic este
influenţat de particularităţile proprii, de aceea este imposibil de a efectua calculele şablonate,
care ar aplicabile tuturor.
Acţiunile alcoolului etilic asupra organismului uman sunt:
− deprimant al activităţii sistemului nervos;

25
Valentin Iftimie.Medicina legală din perspective juridică. Editura Fundația România de Mîiine ,București 2006 ,
pag 104.
49
− stimulează secreţia gastrică;
− alterează ficatul (steatoză → ciroză), inima, pancreasul etc.;
− favorizează apariţia cancerului tubului digestiv;
− rol energetic;
− acţiune iritantă locală.
Intoxicaţia acută cu alcool etilic parcurge următoarele faze:
a) alcoolemie sub 0,5 g/l (cu limite între 0,3-0,8 g/l): beţie infraclinică; la majoritatea indivizilor
nu sunt observate efecte toxice, excepţie făcînd cei cu o sensibilitate crescută la alcool (beţia
patologică, ce apare mai ales în alcoolismul cronic);
b) alcoolemie între 0,5-1,5 g/l: beţia uşoară sau faza de excitaţie, se caracterizează prin euforie,
individul are un comportament nereţinut, cu o capacitate redusă de a aprecia pericolul şi cu un
timp de reacţie încetinit;
c) alcoolemie între 1,5-2,5 g/l: beţia propriu-zisă sau faza medico-legală, se caracterizează prin
alterarea funcţiilor intelectuale (discernămîntul, memoria, atenţia etc.), ideile devin confuze,
logoreea este înlocuită de bîlbîială, iar autocontrolul este suprimat. Persoana trece brusc de la
veselie excesivă la furie, apar halucinaţii, iluzii, la unii subiecţi comiterea unor acte antisociale:
omor, tîlhărie, viol etc.; mersul este caracteristic, căderile sunt frecvente, cu producerea unor
leziuni traumatice care pot determina decesul, apare sughiţul şi starea de vomă (uneori şi asfixie
mecanică prin aspirat gastric);
d) alcoolemia peste 2,5 g/l: beţia gravă sau faza comatoasă, caracterizată prin somn profund,
hipotermie, uneori tulburări respiratorii şi cardiace; la copii, prin hipoglicemia indusă de alcool,
pot apărea convulsii. Coma alcoolică durează aproximativ 8-12 ore, după care individul, de
regulă, se trezeşte. După o perioadă de timp apare stare de slăbiciune cu dureri cefalee, starea de
mahmureală, cu amnezie totală sau parţială a evenimentelor petrecute în faza de beţie propriu-
zisă. În unele cazuri, cînd cantitatea de alcool etilic ingerată a fost însemnată, starea de comă
poate fi urmată, la o alcoolemie mai mare de 4 g/l de moarte. 26
Decesul se poate produce prin;
– inhibiţia centrilor nervoşi de la nivelul trunchiului cerebral;
– decompensarea funcţiei cardio-vasculare;
– pancreatită acută hemoragică;
– asfixie mecanică prin aspirat gastric (după vărsătură);
– refrigeraţie, la cei căzuţi în zăpadă sau abandonaţi în frig.

26
Valentin Iftimie.Medicina legală din perspective juridică.Editura Fundația România de Mîiine ,București 2006 ,
pag 105.
50
3.3. ANALIZA COMPARATIVA A STĂRII DE EBRIETATE ÎN DIVERSE STATE

Starea de ebrietate ca factor distructiv al vieții sociale a fost incriminiată nu doar în legislația
națională a Republicii Moldova. Legislațiile altor state ale lumii de asemenea conțin reglementări
cu privire la calificarea, combaterea și eradicarea acestui fenomen social. În prezentul subiect
vom prezenta modul de abordare a stării de ebrietate de legislațiile diferitor state. Este de
precizat faptul că în practic toate statele CSI și ale altor state aspectul ce vizează starea de
ebrietate este abordat.
Înainte de a analiza legislația statelor străine , a căror sisteme juridice se deosebesc , este
necesar de a cerceta legislația fostelor republici URSS și dezvoltarea acestora după destrămarea
Uniunii Sovietice. În spațiul postsovietic , formularea stării de ebrietate a fost preluată de
codurile penale ale republicilor Kazahstan, Azerbaidjan , Kîrgîzstan și Estonia , similar codului
penal la Fedreției Ruse din 1996.
În continuare vom prezenta prevederile statelor străine , după Grebenikov A.A.
Codurile penale ale Turkmenistanului si a Republicii Moldova sunt completate cu faptul
că cauzele și gradul ebrietății , influența lui asupra săvârșirii infracțiunii se iau în considerație la
stabilirea pedepsei.
Codul penal al Republicii Belarus în principiu repetă prevederile stipulate în Codul Penal
din perioada sovietică, însa mai arată că în afară de alcool , ebrietatea poate fi cauzată de
consumul substanțelor narcotice, psihotrope, toxice și alte substanțe cu efecte similare. Analogic,
starea de ebrietate este formulată în codurile penale ale Armeniei și Ucrainei.
Codul penal al Uzbekistanului definește starea de ebrietate ca o stare ce apare în urma
acțiunii alcoolului, substanțelor narcotice, psihotrope și a altor substanțe ce influențează
activitatea volitiv-intelectuală , și stabilește că ebrietatea nu poate servi drept temei pentru
recunoașterea persoanei ca fiind iresponsabilă , dar și faptul că este circumstanță agravantă.
Legea penală a Lituaniei reglementează amănunțit și specific răspunderea persoanelor ce au
comis infracțiuni fiind în stare de ebrietate. Art.19 al acestui cod , prevede regula generală
(«persoana ce a săvărșit infracțiunea in stare de ebrietate cauzată de consumul de alcool,
substanțe narcotice, psihotrope sau a altor substanțe ce acționează asupra psihicului nu se
liberează de răspundere penală » - alin.1) și două excepții de la regulă : se liberează de
răspundere penală persoana ce a săvârșit o faptă penală , o infracțiune din imprudență sau o
infracțiune intenționată de o gravitate mica sau medie, dacă consumul de substanțe narcotizante
sau stupefiante avea loc împotriva voinței sale și în consecință , ea nu aveau posibilitatea de a
conștientiza complet caracterul periculos al faptei infracționale precum și de a dirija acțiunile
sale (alin.2), iar răspunderea persoanelor ce au comis infracțiuni grave sau deosebit de grave în

51
stare de ebrietate survenită împotriva voinței lor se atenuează . Cu toate acestea, art.60
stipulează că dacă consumul de alcool și alte substanțe stupefiante a influențat asupra săvîrșirii
faptei , atunci ebrietatea este o circumstanță agravantă.
Codul penal al Letoniei nu conține prevederi speciale referitoare la tragerea la răspundere
penală a persoanelor ce au săvărșit infracțiuni în stare de ebrietate. Dar pct.12 a art.48 al C.P.
prevede în calitate de circumstanță agravantă comiterea faptei sub acțiunea alcoolului a
substanțelor narcotice , psihotrope sau a altor substanțe cu efect similar .C.P. al Georgiei nu
conține reglementări ce ar delimita răspunderea persoanei ce au comis infracțiuni în stare de
ebrietate.
Efectuînd o concluzie a izvoarelor de drept cercetate se poate de remarcat că deși noi
formulări juridice nu există , merită atenția prevederile ce vizează aplicarea față de persoanele ce
au comis infracțiuni în stare de ebrietate a unor altor măsuri cu caracter juridico-penal , precum
și diferențierea răspunderii în dependență de ebrietatea voluntară sau involuntară.
Finisînd analiza formulărilor juridice referitoare la răspunderea persoanelor ce au comis
infracțiuni în stare de ebrietate este necesar să cercetăm legislația statelor a altor state străine.
C.P. al Republicii San-marino în art.9 recunoaște orice stare psihică ce a cauzat lipsa
capacității de a conștientiza importanța faptei și a exprimării de voință ce poate atrage
iresponsabilitate. Tot în acest articol se stabilește dreptul instanței de judecată la atenuarea
pedepsei pentru comiterea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică.
Codul Penal al Spaniei conține reglementări corespunzătoare în articolul 21, stabilind că se
liberează de răspundere penală persoana care în timpul comiterii infracțiunii se afla într-o stare
puternică de intoxicație alcoolică, sub acțiunea altor substanțe stupefiante și nu avea intenția să
săvîrșească infracțiunea sau nu a prevăzut și nici nu trebuia să prevadă posibilitatea comiterii ei.
De asemenea în acest cod în criteriul medical al iresponsabilității se include starea și se
recunoaște ca circumstanță atenuantă acțiunile vinovatului săvîrșite sub influența unei
dependențe profunde față de substanțele stupefiante (art.22). 27
Codul Penal al Turciei în articolul 48 stabilește că prevederile cu privire la iresponsabilitate
și la iresponsabilitatea redusă nu se răsfrîng asupra faptelor comise sub influența ebrietății
voluntare și a consumului benevol de substanțe narcotice.
Potrivit articolului 18 al Codului Penal al Republicii Populare Chineze persoana ce a săvîrșit
infracțiunea în stare de ebrietate nu se liberează de răspundere penală.
În articolul 2 al Codului Penal al Suediei se stipulează că dacă fapta a fost comisă într-o stare
de ebrietate voluntară sau dacă persoana ce a comis infracțiunea într-un al mod , s-a adus la

27
Гребеньков А.А. Уголовная ответственность лиц, совершивших преступление в состоянии опьянения .
Монография , Москва, Высшая школа 2009.
52
starea în care conștiința sa , temporar s-a tulburat , atunci aceasta nu servește ca motiv pentru a
considera această faptă ca fiind neinfracțională.
Codul Penal al Poloniei include în componența criteriului medical al iresponsabilității o altă
dereglare a activității psihice, dar prevederile referitoare la iresponsabilitate sau la
responsabilitate redusă nu se aplică dacă vinovatul se afla în stare de ebrietate care a condus la
iresponsabilitate sau responsabilitate redusă pe care el a prevăzut-o sau a putut să o prevadă.
Codul Penal al Danemarcei în paragraful 16 stabilește că persoanele care au comis infracțiuni
într-o stare comparabilă cu o maladie psihică în legătură cu consumul de alcool sau de alte
substanțe stupefiante vor fi trase la răspundere doar în circumstanțe speciale.
În paragraful 45 al Codului Penal al Norvegiei se stabilește că starea de inconștiență în
rezultatul survenirii ebrietății din proprie vinovăție (cauzată de alcool sau alte substanțe) nu
exclude pedeapsa. De asemenea potrivit paragrafului 40, starea de ebrietate nu se ia în
considerație la determinarea intenției sau imprudenței faptei săvîrșite. Dar starea de ebrietate
inconștientă ce a survenit din vina proprie poate fi recunoscută ca circumstanță ce ar diminua
termenul pedepsei cu condiția că aceasta este însoțită de circumstanțe atenuante speciale.28
O metodă specifică ce vizează reglementarea răspunderii persoanelor ce comit fapte
infracționale în stare de ebrietate se conțin în Codul Penal al Germaniei și Austriei. În aceste
coduri se stabilește răspunderea pentru aducerea proprie intenționată sau din imprudență în stare
de ebrietate cu ajutorul băuturilor alcoolice sau a altor substanțe stupefiante ce au condus la
comiterea unei fapte social periculoase. În afară de acesta Codul Penal al Austriei în articolul 35
prevede că dacă autorul infracțiunii acționa în stare de ebrietate atunci această circumstanță este
atenuantă, întrucît ea nu compensează scăderea capacității de a fi responsabil prin intermediul
tachinării, care determină consumul de substanțe alcoolice în conformitate cu circumstanțele.
Prevederi similare conține Codul Penal al Elveției în articolul 263 care prevede reglementări
referitoare la atragerea la răspundere penală a persoanelor ce au comis infracțiuni în stare de
ebrietate absolută similare celor analizate mai sus. Dar articolul 12 completează cu indicația
faptului că normele ce vizează ce vizează iresponsabilitatea și reducerea responsabilității nu se
aplică persoanelor care se aduc singure într-o stare de dereglări grave sau diminuare
discernămîntului cu intenția de a săvîrși în această stare o faptă infracțională.
Este de remarcat faptul că codurile penale a multor state (Japonia, Belgia, Coree de Sud,
Argentina, Franța, Olanda) nu conțin norme juridice despre răspunderea persoanelor ce au comis
infracțiuni în stare de ebrietate.

28
Гребеньков А.А. Уголовная ответственность лиц, совершивших преступление в состоянии опьянения .
Монография , Москва, Высшая школа 2009.

53
CONCLUZIE
În cadrul cercetării temei stării de ebrietate în domeniul dreptului penal am realizat scopul
propus la începutul lucrării, și anume dezvăluirea esenței stării de ebrietate, a modalităților
specifice a acesteia și propunerea de soluții în ceea ce privește îmbunătățirea legislației la acest
capitol. Scopul propus l-am atins în cadrul analizei stării de ebrietate în cele 3 capitole ale
lucrării prin intermediul răspunsului la obiectivele stabilite.
Republica Moldova a adoptat o multitudine de acte normative în ceea ce privește profilaxia
fenomenului ebrietății cît și combaterea acestuia prin aplicarea măsurilor de constrîngere penale
și nepenal cum ar fi: Codul Penal al R.M., Legea nr.713 din 06.12.2000 privind controlul și
prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri și alte substanțe,
Regulamentul instituțiilor narcologice ș.a.
Politica Republicii Moldova privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool,
consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, este îndreptată spre diminuarea şi
înăturarea acestor consumuri, abținerea populaţiei de la consumul nociv, răspîndirea unui mod de
viaţă sănătos, precum şi aplanarea consecinţelor dependenţei fizice sau psihice faţă de acestea.
Preocupările legiutorului , și-au găsit manifestare în Legea nr.713 din 06.12.2000 privind
controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool , consumul ilicit de droguri și alte substanțe.
Prezenta legea stabilește obiectivele , sarcinile , activitățile de profilaxie desfășurate autorităților
APL și APC precum și atitudinea față de persoanele care consumă abuziv băuturi alcoolice sau
consumă ilicit droguri și alte substanțe psihotrope.
Instituțiile narcologice oferă asistenţă narcologică persoanelor care consumă abuziv
băuturi alcoolice, consumă ilicit droguri şi alte substanţe psihotrope, persoanelor ce suferă de
alcoolism și narcomanie, desfăşoară activitate în vederea profilaxiei alcoolismului, narcomaniei.
Bolnavilor li se oferă examinare medicală amplă, diagnosticarea maladiilor narcologice,
tratament, îngrijire, reabilitare medico-socială. Totodată, persoanele bolnave sunt supravegheate
prin dispensarizare, iar în caz de necesitate li se oferă programe profilactice, informaţionale,
educaţionale.
Prin stare de ebrietate, potrivit legislației în vigoare se înțelege o stare survenită în urma
consumului de alcool , droguri și/sau alte substanțe ce provoacă ebrietate și care are drept urmare
dereglarea psihofuncțională a organismului.
O prima reglementare a stării de ebrietate o identificăm în Cod Penal al R.M. la art.24 care
stipulează că : ,,Persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de ebrietate , produsă de alcool sau
alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietății , gradul și influența ei
asupra săvîrșirii infracțiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei.’’ Reieșind din

54
determinarea juridică pe care legiuitorul a oferit-o stării de ebrietate , desprindem ideea că există
2 stări de ebrietate , una provocată de alcool , și alta produsă de alte substanțe.
Prin acţiunea lor asupra organismului şi asupra facultăţilor psihice ale persoanei care le
consumă, aceste substanţe ebriante provoacă devieri specifice de la starea psihofizică normală a
persoanei. Astfel de devieri conduc la diminuarea, uneori până la anihilare, a capacităţii
psihofizice a persoanei de a-şi da seama sau nu de a fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile pe care
le săvârşeşte în această stare. De aceea, în reglementarea răspunderii penale a persoanei trebuie
să se ţină seama de influenţa pe care starea de beţie, oricare ar fi natura şi cauzele acesteia, o
poate avea asupra capacităţii psihofizice şi deci asupra răspunderii persoanei în dreptul penal.
Răspunderea penală ce survine în urma comiterii infracțiunilor în stare de ebrietate nu se
limitează doar la aplicarea pedepsei penale privative sau nonprivative de libertate. Codul Penal
individualizează tragerea la răspundere penală a faptuitorului la art.103 și prin aplicarea
măsurilor de constrîngere cu caracter medical alcoolicilor și narcomanilor sau în caz de
necesitate punerea lor sub curatelă. Alin.1 al acestui articol stipulează că: „În caz de săvîrșire a
infracțiunii de către un alcoolic sau un narcoman, dacă există avizul medicului corespunzător,
instanța de judecată, din oficiu ori la cererea colectivului de muncă sau a organului de ocrotire a
sănătății , concomitent cu pedeapsa pentru infracțiunea săvîrșită , poate să aplice acestei persoane
tratamentul medical forțat ’’.
De remarcat aici o lacună a legii penale privind lipsa unor mențiuni despre persoane
care fac abuz de substanțe toxice, numite toxicomani, stare ce provoacă dependență și are un
efect devastator asupra sănătății similar consumului de substanțe alcoolice și narcotice. Legea
nu cere ca pentru stabilirea unui tratament infracțiunea să fi fost săvîrșită în stare de ebrietate sau
sub efectul substanțelor alcoolice sau narcotice.
Dacă infracțiunea a fost comisă de o persoana care abuzează de alcool și prin aceasta
înrăutățește considerabil starea materială a familiei, instanța de judecată, aplicînd pedepsa
nonprivativă de libertate pentru infractiunea săvîrșită, este în drept, la cererea rudelor apropiate
sau colectivului de muncă să o pună sub curatelă. Prin instituirea curatelei se are în vedere
instituția curatelei prevăzută de art.25 Cod Civil.
Încă o lacună care i-a scăpat legiuitorului la situația cu instituirea curatelei este faptul
ca a indicat ca doar persoanele care fac abuz de alcool pot fi puse sub curatelă, cercul
persoanelor care consuma droguri și alte substante narcotice și psihotrope cu efect similar
ramînind în afara ariei de acțiune a acestei norme juridice.
După cum am văzut din lucrare, starea de ebrietate poate fi și o cauză care înlătură
caracterul penal al faptei, și anume starea de ebrietate patologică. Din aceste considerente
propunem ca în actualul Codul Penal la art.35 să fie introdusă încă o cauză care înlătura

55
caracterul penal al faptei și anume starea de ebrietate. Reglementarea directă a acesteia,
precum și identificarea condițiilor de existență a ei, ar constitui a determinare juridică
legislativă, dar nu numai doctrinară.
O altă lacună pe care o identificăm la art.13412 Cod Penal în contextul infracțiunii
prevăzute la art.2641 Cod Penal si art.233 Cod Contravențional vizează indicii comuni de 0,5 g/l
în sînge și 0,3 mg/l de vapori de alcool în aer expirat care după construcția juridică dată de
legiuitor sunt comune atît stării de ebrietate cu grad minim cît și stării de ebrietate cu grad
avansat. După formularea dată de legiuitor gradul minim prevede o concentrație de alcool în
sînge de la 0,3 pînă la 0,5 g/l ( unde legiuitorul include 0,5 la grad minim) , și concentrația
vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l ( unde 0,3 mg/l este inclus de
legiutor la grad minim), în același timp la starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat
legiuitorul începe cu aceeași indici care i-a inclus la gradul minim și anume : gradul avansat al
starii de ebrietate începe cu concentrația de alcool în sînge de la 0,5 g/l și mai mult și
concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult .
Considerăm mai oportune și mai corecte prevederile Hotărîrii Guvernului nr.269 din
16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și
examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate unde formularea juridică a gradelor stării
de ebrietate este mai plauzibilă și corectă din punct de vedere legal, excluzînd interpretarea
eronată a normei juridice penale de la art.13412 Cod Penal. Astfel, acest regulament stabilește
următoarele grade de ebrietate alcoolică, indicînd concentrații maxime admisibile de alcool în
singe – 0,3 g/l și în aerul expirat – 0,15 mg/l :
c) cu grad minim – în caz de stabilire a concentraţiei de alcool de la 0,3 g/l pînă la 0,5 g/l în
sînge sau de la 0,15 mg/l pînă la 0,3 mg/l în aerul expirat;
d) cu grad avansat – în caz de depășire a concentrației de alcool de 0,5 g/l în sînge sau de
0,3 mg/l în aerul expirat.
Totuși, trebuie de avut în vedere faptul că după forța juridică, Codul penal este o lege
organică , respectiv are prioritate față de prevederile regulamentului expus mai sus, de aceea ar fi
logic implicarea legiuitorului în vederea eliminării acestui viciu juridic al Codului Penal.
Fraudarea legii în practică, atît în sensul atribuirii indicilor 0,5 g/l și 0,3 mg/l la gradul minim de
alcool în singe, cît și la cel avansat, poate fi ușor argumentată de colaboratorii organelor de
drept ce aplică norma juridică respectivă, prin trimiterea la prevederile lacunare ale Codului
penal și lipsa vinovăției. Constituie contravenție starea de ebrietate alcoolică cu grad minim, în
timp ce starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat constituie infracţiune.
Codul Penal al R.M. nu prevede o categorie intermediară între gradele de ebrietate minim și
avansat. Nereglementarea de către legiuitor a unui grad de ebrietate mediu poate conduce la

56
multe confuzii în această direcție. Or, potrivit principiului ,,tot ceea ce nu este interzis este
permis’’.
Cadrul legal al Republicii Moldova conţine anumite aspecte legate de interzicerea
conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate, diminuarea consumului de alcool,
ridicarea culturii consumului producţiei alcoolice, interzicerea ofertei şi comercializării
băuturilor alcoolice persoanelor sub vârsta de 18 ani; excluderea consumului băuturilor alcoolice
la locul de muncă, prevenirea consecinţelor consumului nociv de alcool, desfăşurarea
activităţilor educaţionale şi de informare; acordarea asistenţei consultative, profilactice şi
medicale persoanelor dependente de alcool, sau celor care suferă de alcoolism cronic; elaborarea
proiectelor de acte normative şi a planurilor de activitate ce vizează problemele consumului de
alcool. Este necesar de a elabora o politică comună în scopul informării întregii populaţii asupra
daunei consumului de alcool la volan.
În concluzie putem enunța că starea de ebrietate și lupta cu aceasta necesită un control
efectiv din partea statului și nu doar prin intermediul actelor normative la nivel declarativ, ci și la
nivel de aplicare a acestor prevederi, întrucît viitorul unei generații sănătoase depinde de
acțiunile întreprinse în prezent.

57
BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE :

1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994 în: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 12.08.1994, nr.1;
2. Codul Penal al R.M. nr.985 din 18.04.2002 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
14.04.2009, nr.72-74;
3. Codul penal român adoptat în 2009 (Legea nr.286/2009), publicat în Monitorul Oficial al
României nr.510/24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare;
4. Codul Contravențional nr.218 din 24.10.2008 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
16.01.2009, nr.3-6;
5. Legea nr.382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a
precursorilor în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15.07.1999, nr.73-77;
6. Legea nr.713 din 06.12.2001 privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool,
consumul ilicit de droguri și alte substanțe psihotrope în: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 14.03.2002, nr.36-38;
7. Legea nr.138 din 19.07.2018 privind modificarea unor acte legislative în: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 14.09.2018, nr.347-357;
8. Legea nr.131-XVI din 7 iunie 2007 privind siguranţa traficului rutier în: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 20.07.2007, nr.103-106;
9. Legea nr.1100 din 30.06.2000 cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a
producției alcolice în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15.06.2010, nr.98-99;
10. Hotarirea nr.296 din 16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de
atestare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei
în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 24.04.2009, nr.80-81;
11. Hotărîrea Guvernului nr.360 din 06.06.2012 pentru aprobarea Programului national privind
controlul alcoolului pe anii 2012-2020 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
15.06.2012, nr.120-125;
12. Hotărîrea Guvernului nr.1434 din 07.11.2002 cu privire la măsurile de prevenire a conducerii
mijloacelor de transport în stare de ebrietate în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
14.11.2002, nr.151-153;
13. Ordinul Ministerului Sănătății cu privire la recoltarea și analiza probelor biologice pentru
stabilirea alcoolemiei, consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope, de medicamente
similare acestora nr.80 din 20.03.2009 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
05.06.2009, nr.99-100;

58
14. Ordinul Ministerului Sănătății nr.155 din 01.06.2009 despre implimentarea Hotărîrii
Guvernului nr.296 din 16.04.2009 ,,Cu privire la aprobarea Regulamentului privind testarea
alcoolscopică și examinarea medical pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei’’ în:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.06.2009, nr.106;
15. Ordinul Ministerului Sănătății nr.269 din 31.03.2014 cu privire la organizarea și efectuarea
controlului treziei în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 11.04.2014, nr.87-91.

Literatură de specialitate :

16. S.Botnaru, A.Șavga, V.Grosu, M.Grama. Drept Penal, Partea Generală, vol. I , Editura
Cartier Juridic 2006 , Ed.III ;
17. S. Brînză, V.Stati. Tratat de drept penal. Partea specială, vol.II, Universitatea de Stat din
Moldova, Chișinău 2015;
18. Ioan Griga. Drept Penal, Partea Generală.Teorie jurisprudență și aplicații practice.Ediția II ,
București Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007;
19. M. Gorunescu, I. A. Barbu, M. Rotaru, Drept penal. Partea generală, conform noului cod
penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014;
20. Augustin Ungureanu. Drept Penal Român.Editura Lumina Lex , București 1995 pag.229.
21. Gh. Nistoreanu, A.Boroi.Drept Penal , Partea Generală.Editura ALL Beck , București 2002;
22. Vitalie Stati. Aspecte teoretice si practice privind aplicarea raspunderii penale pentru
conducerea mijlocului de transport in stare de ebrietate alcoolica cu grad avansat sau in stare
de ebrietate produsa de alte substante.Revista Nationala de Drept , februarie 2010 , nr.2 ;
23. Vladimir Stoica, „Cercetarea accidentelor de circulaţie”, în rev.PCC, nr.3/1981;
24. V.Florea. Problema responsabilității pentru infractiunile comise în stare de ebrietate
alcoolică sau narcotică. Legea și viața , 2008 nr.11;
25. Ivanov. Drept Penal, Partea specială;
26. Alexei Barbăneagră, Viorel Berliba, Constantin Gurschi ș.a.Codul Penal comentat și adnotat.
Editura Cartier Juridic 2009;
27. M. Udroiu, Drept penal. Partea specială. Noul Cod penal, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2014;
28. Florin Popescu. Circulația rutieră .Infracțiuni la regimul circulației pe drumuri publice.
Practică judiciară , Editura Homangiu , 2009;
29. Valentin Iftimie. Medicina legală din perspective juridică.Editura Fundația România de
Mîiine, București 2006 ;
30. C.Sima. Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Dreptul, 2002 , nr.10 , pag.145;

59
31. Гуцуляк В.И., Бужор В.Г. «Tipografia centrala»,2005 г. Комментарий к Уголовному
кодексу Республики Молдова «Общая часть »;
32. Казаченко И.Я. / отв.ред.проф./, проф Незнамова З.А. «Норма» 2001. Уголовное право
Общая часть : Учебник для вузов;
33. Гребеньков А.А. Уголовная ответственность лиц, совершивших преступление в
состоянии опьянения . Монография , Москва, Высшая школа 2009;
34. Л.Л.Кругликов 2000 г, Рамакбаров Р.Р., Казаченко И.Я., Красиков Ю.А., Малков В.П.,
Сундиров Ф.Р., Уголовное право России. Часть общая , Москва Издательство БЕК;
35. Казаченко И.Я. , Незнамова З.А., Новоселов Г.П. стр.477-487-490-492. Уголовное
право «Особенная часть» . Издательство НОРМА Москва 2001 г . Учебник для вузов;
36. Прохоров Л.А., Прохорова М.А., Москва 1999, стр 388-391,393-395.Уголовное право;
37. Желудков А.В. Уголовное право: Особенная часть 2-е изд.2002 г.
38. Рарога А.И. Юрист 2001, стр.292-296, стр 300-303. Уголовное право Р.Ф. Особенная
часть;
39. Рухмана Л.Д. , Максимова С.В. Уголовное право .Особенная часть. Стр-191-193, 196-
197.

Jurispudența națională – deciziile Curții de Apel Cahul


40. Decizia Curții de Apel Cahul din 04.09.2018 –http:// cach.instante.justice.md/
41. Decizia Curții de Apel Cahul din 07.08.2018 - http:// cach.instante.justice.md/
42. Decizia Curții de Apel Cahul din 12.06.2018 - http:// cach.instante.justice.md/
43. Decizia Curții de Apel Cahul din 01.11.2018 - http:// cach.instante.justice.md/

Surse internet
44. http://lex.justice.md/md/377127/
45. https://www.inj.md/sites/default/files/17/4756_Aspecte%20teoretice%20si%20practice%20p
rivind%20aplicarea%20raspunderii%20penale.pdf
46. https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/cat-alcool-consuma-soferii-timp-elimina-organism-
1_5961fd2c5ab6550cb8ef6e74/index.html
47. http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/19.-p.142-146.pdf

60
ANEXE

Anexa nr.1
la Ordinul MS
nr.155 din 01.06.09

LISTA
instituţiilor medico-sanitare publice abilitate cu dreptul de efectuare a
examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei

Teritoriul deservit Denumirea instituţiei medico-sanitare


publice

1. Chişinău Dispensarul Republican de Narcologie

2. Bălţi Spitalul Clinic Municipal Bălţi

3. Anenii Noi Spitalul raional Anenii Noi

4. Basarabeasca Spitalul raional Basarabeasca

5. Briceni Spitalul raional Briceni

6. Cahul Spitalul Cahul

7. Călăraşi Spitalul raional Călăraşi

8. Cantemir Spitalul raional Cantemir

9. Căuşeni Spitalul raional Căuşeni

10. Cimişlia Spitalul raional Cimişlia

11. Criuleni Spitalul raional Criuleni

12. Donduşeni Spitalul raional Donduşeni

13. Drochia Spitalul raional Drochia

14. Edineţ Spitalul raional Edineţ

15. Făleşti Spitalul raional Făleşti

16. Floreşti Spitalul raional Floreşti

17. Glodeni Spitalul raional Glodeni

18. Hînceşti Spitalul Hînceşti

19. Ialoveni Spitalul raional Ialoveni

20. Leova Spitalul raional Leova

21. Nisporeni Spitalul raional Nisporeni

61
22. Ocniţa Spitalul raional Ocniţa

23. Orhei Spitalul raional Orhei

24. Rezina Spitalul raional Rezina

25. Rîşcani Spitalul raional Rîşcani

26. Sîngerei Spitalul raional Sîngerei

27. Soroca Spitalul raional Soroca

28. Străşeni Spitalul raional Străşeni

29. Şoldăneşti Spitalul raional Şoldăneşti

30. Ştefan Vodă Spitalul raional Ştefan Vodă

31. Taraclia Spitalul raional Taraclia

32. Teleneşti Spitalul raional Teleneşti

33. Ungheni Spitalul raional Ungheni

34. Comrat Spitalul raional Comrat

35. Ceadîr-Lunga Spitalul raional Ceadîr-Lunga

36. Vulcăneşti Spitalul raional Vulcăneşti

37. Chişinău (pentru cazurile urgente internate sau adresări de urgenţă a persoanelor Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic
cu urgenţe medico-chirurgicale) Medicină de Urgenţă

62
Anexa nr.3
la Ordinul MS
nr.155 din 01.06.09

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova DOCUMENTAŢIE MEDICALĂ


Министерство Здравоохранения Республики Молдова
Formular nr.155/e
____________________________________________ Форма
denumirea instituţiei Aprobat de MS al RM nr.155 din 01.06.09
наименование учреждения Утверждена МЗ РМ

PROCES – VERBAL nr. __________


AL EXAMINĂRII MEDICALE DE CONSTATARE A FAPTULUI
DE CONSUMARE A ALCOOLULUI, STĂRII DE EBRIETATE ŞI NATURII EI

ПРОТОКОЛ
МЕДИЦИНСКОГО ОСВИДЕТЕЛЬСТВОВАНИЯ ДЛЯ УСТАНОВЛЕНИЯ
ФАКТА УПОТРЕБЛЕНИЯ АЛКОГОЛЯ, СОСТОЯНИЯ ОПЬЯНЕНИЯ И ЕГО ХАРАКТЕРА

“________” ______________________20_____

1. Numele, prenumele _______________________________________________________________________


Фамилия, имя, отчество

Număr de identificare _______________________________________________________________________


Идентификационный номер

Vîrsta (anul naşterii) ______________________________ Locul de muncă, funcţia ___________________


Возраст (год рождения) Место работы, должность

________________________________________________________________________________________

De cine şi cînd (ora exactă) a fost trimis pentru examinare (de organele de drept, conducătorii de întreprinderi,
adresare personală a cetăţenilor)
Кем и когда (точное время) направлен на освидетельствование (правоохранительными органами, руководителями
предприятий, по личному обращению граждан)

_____________________________________________________________________________________________

Rezultatul testării alcoolscopice, de cine şi cînd (ora exactă) a fost efectuată

_______________________ ________________________________________________________________
Результат тестирования на алкоголь, кем и когда (точное время) проведено

Data şi ora exactă a examinării medicale

________________________________________________________________________________________
Дата и точное время медицинского освидетельствования

Cine l-a examinat (medic)

________________________________________________________________________________________
Кем освидетельствован (врач)

2. Motivul examinării: bănuit de conducerea vehiculului în stare de ebrietate, prezentarea la lucru în stare de
ebrietate, examinarea în legătură cu acordarea asistenţei medicale, depistarea concentraţiei de alcool cu grad avansat în
aerul expirat, nu este de acord sau contestă rezultatul testării alcoolscopice etc. (a indica motivul)
Причина освидетельствования: подозрение в управлении транспортом в состоянии опьянения, пребывание на
работе в нетрезвом состоянии, освидетельствование в связи с оказанием медицинской помощи, установлением
концентрации алкоголя выраженной степени в выдыхаемом воздухе, с несогласием или с опротестовыванием
63
результатов тестирования на алкоголь и т.д. (указать причину)

_____________________________________________________________________________________________

4. Exteriorul celui examinat: starea hainelor, leziuni corporale (răniri, lovituri etc.) _________________
Внешний вид испытуемого: состояние одежды, наличие повреждений (ранения, ушибы и т.д.)

________________________________________________________________________________________

4. Comportare: încordat, închis, enervat, agresiv, în stare de euforie, vorbăreţ, agitat, dispoziţie instabilă,
somnoros, inhibat, se plînge sau nu de starea sa (de ce anume)
Поведение: напряжен, замкнут, раздражен, агрессивен, эйфоричен, болтлив, суетлив, настроение неустойчиво,
сонлив, заторможен, жалуется ли на свое состояние (на что именно)

_____________________________________________________________________________________________

5. Starea cunoştinţei, orientarea pe teren, în timp, în situaţie şi-n personalitatea proprie ____________
Состояние сознания, ориентировка в месте, времени, ситуации и собственной личности

________________________________________________________________________________________

6. Particularităţile vorbirii: expunerea coerentă, dereglări în articulaţie, disartrie etc. ________________


Речевая способность: связанность изложения, нарушение артикуляции, смазанность речи и т.д.

________________________________________________________________________________________

7. Reacţii vegetativ-vasculare (starea învelişului cutanat, mucoasei ochilor, limbii, transpiraţie, salivare)
Вегетативно-сосудистые реакции (состояние кожных покровов, слизистых глаз, языка, потливость, слюнотечение)

Respiraţie: accelerată, încetinită ___________________, pulsul _______________________________________


Дыхание: учащенное, замедленное Пульс

tensiunea arterială _______________________________, pupilele: mioze, dilatate, reacţia la lumină _________


артериальное давление зрачки: сужены, расширены, реакция на свет

_________________________________________________, nistagmus cînd priveşte într-o parte ____________


нистагм при взгляде в сторону

8. Sfera de mişcare

_____________________________________________________________________________________________
Двигательная сфера

Mimica: apatică, înviorată

_____________________________________________________________________________________________
Мимика: вялая, оживленная

Mersul (împleticit, aruncă picioarele în timpul mersului), mersul cu întorsături bruşte (se împleticeşte la cotituri), poziţia
Romberg

__________________________________________________________________________
Походка (шатающаяся, разбрасывание ног при ходьбе), ходьба с быстрыми поворотами (пошатывание при поворотах),
64
стояние в позе Ромберга

_____________________________________________________________________________________________

Mişcări fixe (a ridica o monedă de pe podea, încercarea nas-deget) ____________________________________


Точные движения (поднять монету с пола, пальце-носовая проба)

_____________________________________________________________________________________________

Tremurarea pleoapelor, a limbii, degetelor mîinilor _________________________________________________


Дрожание век, языка, пальцев рук

9. Are simptome ale bolilor neuropsihice, afecţiunilor organice ale sistemului nervos central, extenuării fizice,
Имеются ли признаки нервно-психических заболеваний, органического поражения ЦНС, физического истощения,

traume suportate (din spusele celui examinat) _____________________________________________________


\перенесенные травмы (со слов испытуемого)

_____________________________________________________________________________________________

10. Informaţii în legătură cu ultima consumare a alcoolului şi remediilor medicamentoase: subiective, obiective (conform
documentelor şi altor surse)
Сведения о последнем употреблении алкоголя и лекарственных средств: субъективные, объективные (по документам и
другим источникам)

_____________________________________________________________________________________________

11. Mirosul alcoolului şi altor substanţe din gură ___________________________________________________


Запах алкоголя или другого вещества изо рта

12. Prezenţa alcoolului sau altei substanţe în aerul expirat şi mediile biologice ale organismului:
Наличие алкоголя или другого вещества в выдыхаемом воздухе и биологических средах организма:

a) aerul a fost investigat la aparat ________________________________________________________________


воздух исследовался на приборе

prin metoda Rapoport, prin tub indicator __________________________________________________________


методом Раппопорта, индикаторной трубкой

Timpul şi rezultatele investigaţiei ________________________________________________________________


Время и результаты исследования

b) mediul biologic (urină, salivă, sînge, spălături de pe buze, pielea feţei, degetele mîinilor)
биологическая среда (моча, слюна, кровь, смывы с поверхности губ, кожи лица, пальцев рук)

s-a investigat _________________________________________________________________________________


исследовалась

prin metodele _____________________________________ timpul recoltării probei _______________________


Методами время отбора пробы

Timpul şi rezultatele investigaţiei _____________________________________________________________ ___


Время и результаты исследования

13. Alte date ale examenului medical sau ale documentelor prezentate _________________________________
Другие данные медицинского осмотра или представленных документов

____________________________________________________________________________________________

65
____________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________

14. CONCLUZIA1 examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei se determină în conformitate cu
prevederile Hotărîrii Guvernului “Cu privire la aprobarea Regulamentului privind testarea alcoolscopică şi examinarea
medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei”, data şi ora exactă

ЗАКЛЮЧЕНИЕ1 медицинского освидетельствования для определения состояния опьянения и его характера


устанавливается в соответствии с предусмотренным Постановлением Правительства “О утверждении Положения о
порядке проведения теста на алкоголь и медицинского освидетельствования для определения состояния опьянения и его
характера”, дата и точное время

____________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________

Semnătura medicului care a examinat bolnavul ___________________________________________ L.Ş.P.


Подпись врача, проводившего освидетельствование М.Л.П.

15. Însemnarea celui examinat că a luat cunoştinţă de rezultatele examinării şi dreptul la reexaminare
Запись испытуемого об ознакомлении с результатами освидетельствования и правом переосвидетельствования

____________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________

(1)

a) treaz;
трезв;

b) consum de alcool, treaz;


употребление алкоголя, трезв;

c) consecinţele consumului de alcool, treaz;


последствия употребления алкоголя, трезв;

d) stare de ebrietate alcoolică cu grad minim;


состояние алкогольного опьянения минимальной степени алкоголемии;

e) stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat;


состояние алкогольного опьянения выраженной степени алкоголемии;

f) consecinţele consumului produselor ori substanţelor stupefiante, medicamentelor cu efecte similare acestora,
treaz;
последствия употребления наркотических средств или веществ, лекарственных препаратов с подобным им
действием, трезв;

g) stare de ebrietate provocată de produsele ori substanţele stupefiante, de medicamente cu efecte similare acestora
(concluzia se stabileşte la depistarea în timpul consumului acestora, în cazul în care persoana comunică ce a consumat ori
la efectuarea probei la determinarea drogurilor în probele biologice) şi manifestărilor clinice corespunzătoare;
состояние опьянения, вызванное употреблением наркотических средств или веществ, лекарственных препаратов с
подобным им действием (заключение выносится при выявлении в момент их приема, в случае когда
освидетельствуемый сообщает о приеме или при проведении проб на наркотики в биологических средах организма) и
при наличии соответствующих клинических признаков;

h) stare de ebrietate provocată de substanţe ce provoacă turmentare (concluzia fiind provizorie şi se definitivează
în conformitate cu rezultatele de laborator a probelor prelevate (sînge, salivă, urina) pe parcursul a 3 zile;

66
состояние опьянения, вызванное одурманивающим веществом (заключение временное и уточняется в
соответствии с лабораторными результатами отобранных проб (кровь, слюна, моча) в течение 3 дней;

i) comă generată de consumul alcoolului, produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte
similare a acestora;
кома, вызванная употреблением алкоголя, наркотических средств или веществ, лекарственных препаратов с
подобным им действием;

j) sindrom de servaj narcotic, treaz;


абстинентный наркотический синдром, трезв;

k) sindrom de servaj alcoolic, treaz;


абстинентный алкогольный синдром, трезв;

l) concluzia nu este făcută, refuză examinarea medicală şi prelevarea probelor biologice.


заключение не вынесено, отказ от проведения медицинского освидетельствования и забора биологических проб.

67
REGISTRU
DE ÎNREGISTRARE A PROCESELOR VERBALE AL EXAMINĂRII MEDICALE
DE CONSTATARE A FAPTULUI DE CONSUMARE A ALCOOLULUI,
STĂRII DE EBRIETATE ŞI NATURII EI

ЖУРНАЛ
РЕГИСТРАЦИИ ПРОТОКОЛОВ МЕДИЦИНСКОГО ОСВИДЕТЕЛЬСТВОВАНИЯ
ДЛЯ УСТАНОВЛЕНИЯ ФАКТА УПОТРЕБЛЕНИЯ АЛКОГОЛЯ, СОСТОЯНИЯ
ОПЬЯНЕНИЯ И ЕГО ХАРАКТЕРА

Început “____” ______________________20__ Terminat “____” ______________________20__


Начат Окончен

1. Registrul se completează de asistenta medicală care participă la examinarea medicală şi se păstrează în cabinetul
destinat pentru aceasta
Журнал заполняется средним медицинским работником, который принимает участие в медицинском
освидетельствовании и хранится в предназначенном для этого кабинете

2. Numărul de ordine din registru corespunde numărului procesului-verbal


Номер по порядку из журнала соответствует № протокола

3. Lunar se controlează de către preşedintele comisiei pentru examinarea medicală de constatare a faptului de
consumare a alcoolului, stării de ebrietate şi naturii ei
Ежемесячно контролируется председателем комиссии по освидетельствования для установления факта
употребления алкоголя, состояния опьянения и его характера

4. Paginile registrului se numerotează, după care acesta urmează a fi şnuruit şi sigilat cu ştampila instituţiei şi
semnătura conducătorului
Журнал с пронумерованными страницами, должен быть прошнурован и скреплен печатью учреждения и
подписью руководителя

Termen de păstrare – 5 ani


Срок хранения – 5 лет

Nr. Data, luna, Numele, Număr de Data Adresa Locul de Temeiul Organizaţia, numele şi
de anul prenumele identificare naşterii la muncă, trimiterii prenumele, numărul
ord. înregistrării Фамилия, (IDNP) Дата domiciliu funcţia la legitimaţiei persoanei
№ Число, месяц, имя, Идентифи- рождения Адрес examinatului examinarea care-l însoţeşte,
п/п год отчество кационный местожи- Место medicală Учреждение, фамилия
регистрации номер тельства работы, Причина и имя, номер
(IDNP) должность направления удостоверения
освидетель- на сопровождающего лица
ствуемого медицинское
лица освидетель-
ствование

1 2 3 4 5 6 7 8 9

68
Data, luna, anul Data, luna, anul Numele şi Data, luna, anul Rezultatele Concluzia Semnătura
şi ora trimiterii şi ora efectuării prenumele şi ora prelevării probelor examinării persoanei care a
la examinarea examinării medicului probelor biologice medicale primit procesul-
medicală medicale (medicilor) care biologice Результаты Заключение verbal sau
Числе, месяц, Числе, месяц, a efectuat Числo, месяц, биологических медицинского adresa şi data
год и время год и время examinarea год и время проб освидетель- expedierii prin
направления на проведения medicală отбора ствования poştă
медицинское медицинского ФИО врача биологических Подпись лица,
освидетель- освидетель- (врачей), проб получившего
ствование ствования который провел протокол или
медицинское адрес и дата
освидетель- отправления
ствование почтой

10 11 12 13 14 15 16

69
70