Contribuția tinerilor in activitatea misionară a parohiei

„Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.” Ps 118, 141

Aceste cuvinte sunt din inima Prorocului David , ispirată de Sf Duh, dar cu siguranță
in aceste cuvinte se regăsesc și tinerii care conștient sau inconștient tânjesc după Dumnezeu ,
care vor să-L cunoască pe Dumnezeu , dar ceva ii impiedică . De multe ori mediul in care
trăiesc, sau societatea de astăzi le dă un duh antihristic , ori ispitele tineretii lor nu-i lasă să se
apropie de Dumnezeu. Omul , in general , odată cu primirea Tainei Sf Botez , primeste haină
Impărătească ,Crişma - îmbrăcarea în Hristos -„Da-mi mie haina luminoasa, Cel ce Te
imbraci cu lumina ca si cu o haina, mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru". , dar in
același timp , primeste și preoția împărătească și are datoria ca atunci cănd va creste mare să
facă misiune cot la cot cu cei din cinul preoțesc . Cuvăntul cel dulce al lui Hristos „voi sunteți
lumina lumii” se referă la fiecare om ; chipul nostru plin de lumina lui Hristos trebuie să
lumineze lumea , lumea cea pătată cu fărădelegi, să-i atragă pe toți cei care stau în bezna
păcatului.

Tinerii nu sunt doar viitorul Bisericii, ei sunt și prezentul activ și creativ al acesteia
dacă sunt ținuți mereu în preajma ei, afirmă Patriarhul Daniel care îi consideră pe tineri daruri
ale lui Dumnezeu pentru familie, Biserică și societate, iar în viaţa eclesială, ,, mărturisitori ai
iubirii lui Hristos pentru umanitate şi misionari ai Bisericii.”

Biserica Ortodoxă Română se preocupă intens de formarea tinerilor prin diferite

activităţi educațional-religioase care devin o șansă pentru tineri de a redescoperi Biserica de
azi ca fiind locul unde sunt bine primiți, respectați și iubiți, loc al comuniunii și al prieteniei
dezinteresate, al reconcilierii și al redescoperirii sensului profund creștin al vieții. Anul 2016 a
fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al educaţiei
religioase a tineretului creştin ortodox.

Ce activităţi îi pot apropia pe tineri de viaţa Bisericii?

Tinerii trebuie implicaţi în toate laturile vieţii de parohie :

 să facă parte din corul parohial,
 să fie aleşi în consiliul parohial şi responsabilizaţi pe anumite sectoare,
 să fie implicaţi în activitatea social-filantropică,
 să distribuie ajutoare materiale şi medicamente celor aflaţi în necazuri şi suferinţe,
 să se apropie sufleteşte de copiii orfani sau ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate,
precum şi de bătrânii aflaţi în suferinţă.
 Să fie activi in viața liturgică.Toate actele cultului au o dimensiune pedagogico-catehetică,
dar au şi una educațională. Dacă orice act al cultului creştin şi împărtăşirea cu Sfintele Taine îl
pregătesc pe tânăr pentru Împărăția Cerurilor, în egală măsură îl pregătesc şi pentru viața de
aici, pentru o viață conformă cu principiile evanghelice şi ale moralei creştine.
 Taina Mărturisirii are profunde implicații spirituale; este Taina care, pe lângă dimensiunile
soteriologice, are şi unele dimensiuni educaționale, care vin să întregească actul pedagogic al
 instruirii, consilierii şi îndrumării tinerilor încă de la vârstă fragedă, de pe băncile școlii.
Tinerii fără duhovnic nu vor putea să facă nimic, de aceea este esențială Spovedania încă din
copilărie. Sunt mulţi părinţi care agasează copiii: „Trebuie să te spovedeşti, trebuie să posteşti,
trebuie să te rogi”. Dar modul acesta de abordare îndepărtează în loc să apropie. Este mult mai
recomandat să ne spovedim noi, să ne rugăm, să fim în pace, să ne purtăm firesc și liber.
Foarte eficiente s-au dovedit, în practica , spovedania şi discuţia duhovnicească cu
tinerii. Cu o condiţie: spovedania să nu se rezume doar la întrebări legate de unele păcate.
Important este să vorbim cât mai mult cu ei. Pentru că, de multe ori, cu tinerii nu vorbeşte
nimeni, nici chiar proprii lor părinţi. Ei nu sunt ascultaţi, nu sunt îndemnaţi, nu sunt îndrumaţi.
De dorinţele lor nu se ţine seama.
 Sfânta Liturghie este cea mai înaltă formă de viață religioasă și de cunoaștere a
realității religioase. Ea este o școală a educației și desăvârșirii creștine. Valoarea
educativă deosebită a Sfintei Liturghii este subliniată și de prezența reală a
Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Euharistie. La Sfânta Liturghie tinerii își
desăvârșesc imaginea pe care o au despre faptele și învățăturile Mântuitorului Hristos,
dar mai ales despre lucrarea Sa răscumpărătoare, despre jertfa Sa și despre biruința
asupra morții, prin Învierea Sa.
 Concursurile de aptitudini. Se pot face activităţi parohiale în care ei îşi exercită
talentele. (ex.Şahuleste o activitate ce unora le place; pescuit ,concursuri de toaca s.a)
 Pelerinajele pentru tineri,excursiile (sponsorizate) la monumentele istorice şi
bisericeşti. Fie că vorbim de tabere de vară, tabere de creație, școli de vară, excursii
tematice sau pelerinaje, acestea constituie modalitățile prin care noțiunile teoretice
prezentate și dezbătute în centre își regăsesc aplicabilitatea în viața de zi cu zi. Sunt,
de asemenea, excelente prilejuri de socializare reală a tinerilor, într-un cadru creștin și
sănătos din punct de vedere spiritual.( Ex.ITO)
 Participarea la programele de tineret.
 Organizarea bibliotecii parohiale, sală de calculatoare (poate fi combinată cu
biblioteca)mic muzeu de promovare a tradiţiilor (icoane, costume populare, obiceiuri)
.Incheierea de parteneriate cu şcolile existente în raza parohiei,
 Ajutarea tinerilor prin organizarea de cercuri şi meditaţii în cadrul parohiei,

 Funcţionarea site-ului şi redactarea foii parohiale. Ținând cont de înalta lor

pregatire si de implicarea lor in viata bisericii, pot fi rugați sa se implice in activitatea
social-culturală, misionară si caritabilă a parohiei.Disponibilitatea de a participa fie la
traducerea istoricului bisericii în limba engleza, fie la intensificarea activitatilor
sociale, descoperind cazuri sociale pe care sa le preluam, in grija bisericii
CONCLUZIE
În ziua de azi este din ce în ce mai greu pentru preoţi să-i apropie pe tineri de Biserică, tocmai
pentru că tinerii sunt crescuţi de mici în afara Bisericii. Deci misiunea preoţilor ar trebui să înceapă
întâi de la părinţi, pentru ca apropiind părinţii de Biserică, cu siguranţă aceştia la rândul lor vor încerca
să-și apropie și copii de Dumnezeu; iar un copil dus de mic la Biserică și crescut în Duhul Bisericii, cu
siguranţă se va apropia de Dumnezeu din ce în ce mai mult pe măsură ce va creste. Bineînţeles că nu
tot timpul se întâmpla aşa, tocmai pentru aceasta, Biserica a căutat și alte metode pentru a face
misiune în rândul tinerilor, și anume înfiinţarea unor asociaţii, și dezvoltarea unor programe precum
am văzut mai sus. Prin toate acestea sunt chemaţi la misiune nu doar preoţii, ci și tinerii.
Un alt lucru important de reținut este că Biserica nu caută să îngrădească libertatea cum cred mulți
tineri din ziua de azi. După cum Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă “Toate să le încercați; ține-ți ce
este bine; feriți-vă de orice înfățișare a răului”( I Tes. 5, 20), așa și Biserica încurajează libertatea
tinerilor, căutând să le descopere ce este bine, dar nu orice libertate. Tot Sfântul Apostol Pavel ne zice
să nu folosim libertatea “ca prilej de a sluji trupului, ci unul altuia prin iubire.” (Gal. 5, 13)