Sunteți pe pagina 1din 20

--

PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

ANUL XXII- NR. 6-7


IUNIE-IULIE 2019 CULTURAL - POLITIC - SOCIAL 20 PAGINI
8 LEI

Reper al demnităŃii şi dragostei de Ńară


GELU GHEORGHIU,
PREZENT!
neau mereu în discuŃie. La Bazargic comandament legionar care a acŃionat în Ńară în
va cunoaşte la începutul anului 1940 timpul comuniştilor (1948/1949). IonuŃ Stoica,
pe cea căreia îi va încredinŃa inima şeful grupului hotărăşte în 1947 o acŃiune mai
pentru tot restul vieŃii. Gina mult decât îndrăzneaŃă: atacarea casieriei centrale
(Angela) era fiica inginerului con- a CFR şi folosirea banilor pentru susŃinerea rezis-
structor însărcinat cu lucrările de tenŃei armate din munŃi. Planul s-a făcut, a fost
restaurare ale Castelului Reginei cooptat unul dintre angajaŃii Palatului Gării de
Maria şi avea 14 ani. Tot în acea Nord care adăpostea la subsol seiful în care se
vreme va intra în Mişcarea adunau încasările. IntraŃi în clădire în cursul
Legionară, fiind pregătit şi încadrat dimineŃii, profitând de minutele în care paza mil-
de instructorul legionar Seladin itară schimba tura, băieŃii coboară la subsol şi
Kerim din Murfatlar care îi va fi aşteaptă. În curând apare casierul şef care deŃinea
primul şef de cuib. cifrul de la seif şi contabila pentru a scoate banii
În timpul războiului hotelul Conti- necesari plăŃilor din acea zi – 17 august 1947.
nental este grav avariat de bombar- După deschiderea seifului studenŃii îşi fac
damentele sovietice revărsate asupra apariŃia înarmaŃi, îi asigură pe cei doi că nu vor
ConstanŃei, el va fi reconstruit în păŃi nimic şi îi imobilizează pentru a nu da alar-
timpul comunismului, după naŃion- ma. Încarcă în serviete 15 milioane de lei noi
alizare şi demolat de autorităŃi după (stabilizarea avusese loc cu doar 2 zile înainte, la
1990, nemairevenind în proprietatea 15 august 1947, când a intrat în vigoare noua
familiei Gheorghiu. Ioan Gheorghiu Lege Monetară) şi apoi părăsesc Palatul CFR,
luptă pe front. Este rănit, revine amestecându-se printre funcŃionarii care
acasă, dar din cauza unei boli de umpluseră coridoarele în drum spre birourile de
plămâni se stinge la scurtă vreme lucru.
într-un sanatoriu. AutorităŃile intră imediat în alertă dar, ceea ce a
După terminarea studiilor liceale rămas în istorie ca „jaful de la casieria CFR”,
După o lungă şi dureroasă pătimire, legionarul Gelu Gheorghiu se înscrie la Facultatea de Elec- rămâne un subiect ascuns opiniei publice. O
Gheorghe (Gelu) Gheorghiu, părintele nostru trotehnică din cadrul Politehnicii Bucureşti. Aici asemenea lovitură ar fi aruncat proaspătul regim
sufletesc şi ultima autoritate legionară în spatele se integrează Centrului StudenŃesc Legionar în ridicol, spre bucuria populaŃiei care, în urma
căreia am crescut şi ne-am format, a trecut la Politehnica, unul dintre cele mai importante stabilizării monetare, sărăcise peste noapte. Chiar
Domnul în data de 22 iulie 2019, întregind rân- nuclee studenŃeşti active în prigoana antones- şi mai târziu, în timpul cumplitei reeducări satan-
durile Legiunii Cereşti. ciană şi după instaurarea comunismului. ice de la Piteşti unde se cerea obsesiv şi violent
AcŃionează după 1944 sub comanda colegilor demascarea oricăror fapte îndreptate împotriva
Gelu s-a născut la 29 mai 1922, la GalaŃi, fiul regimului comunist, cei implicaŃi în atacul
mezin al comerciantului ardelean Ioan Stoica politehnişti Nelu Jijie şi IonuŃ Stoica. Activitatea
lor consta în reorganizarea legionarilor nearestaŃi, casieriei au fost avertizaŃi de echipele de
Gheorghiu (născut la Săcele) şi al Anei (născută torŃionari să nu scape un cuvânt despre asta. Nici
la Făgăraş). Avea să-şi piardă mama în perioada pentru angajarea lor în Mişcarea NaŃională de
RezistenŃă, procurarea de arme şi muniŃie, asigu- propaganda antilegionară, scrisă şi răspândită de
prunciei. Tatăl se va recăsători cu Bălaşea care va regimul comunist, nu face vreo referire la asta.
fi o mamă bună şi iubitoare, atât pentru Gelu, cât rarea unei reŃele de case şi gazde sigure,
şi pentru fratele mai mare, Ioan. Familia se mută întocmirea unor planuri şi strategii pentru răs- BăieŃii nu păstrează niciun leu pentru ei.
la ConstanŃa unde deŃinea şi administra hotelul şi turnarea regimului etc. În acest sens grupul Cumpără o fermă din apropierea Bucureştiului
restaurantul Continental. Gelu urmeză aici şcoala reuşeşte să obŃină planurile sistemului de teleco- pentru a o transforma în refugiu pentru legionarii
primară şi clasele de liceu. Prin intermediul municaŃii din Bucureşti pentru a putea acŃiona în urmăriŃi de SiguranŃă, cumpără mai multe
fratelui său mai mare, ia contact pentru prima vederea sistării lor în cazul unei lovituri împotri- locuinŃe în Bucureşti în acelaşi scop, investesc
dată cu FrăŃiile de Cruce. Era încă perioada Căpi- va regimului comunist, coordonează legăturile cu banii în alimente, haine şi muniŃie pentru cei din
tanului şi Ioan activa deja în cadrul FDC. Gelu, nucleele de rezistenŃă din munŃi în care se aflau munŃi, ajutoare pentu familiile celor închişi etc.
copil nepregătit încă pentru proaspăta calitate de atât legionari paraşutaŃi în Ńară de aviaŃia ger- AcŃionează cu prudenŃă, reuşind să se menŃină în
membru al mănunchiului de prieteni, va fi elimi- mană şi de Guvernul NaŃional Român de la Viena clandestinitate. Gelu va sta ascuns la Bucureşti în
nat din organizaŃie chiar de fratele său pentru aflat sub conducerea Comandantului Horia Sima, casa unei mătuşi a Ginei. Valul de arestări oper-
că… mersese la un meci în loc să participe la şed- cât şi numeroşi legionari şi nelegionari din Ńară ate asupra legionarilor în mai 1948 îl ocoleşte
inŃă. Deşi în afara organizaŃiei legionare, care luaseră calea munŃilor încercând să evite dar, în urma anchetelor dure aplicate celor
gravitează în jurul ei, îndeplinind diverse servicii arestarea. arestaŃi, va cădea şi el în legătură cu adăpostirea
de curier. Pentru toate aceste planuri era mare nevoie de lui Costache Oprişan şi a unor fraŃi de cruce.
Amintirile dlui. Gelu despre copilărie erau mereu bani pe care legionarii nu îi aveau. Grupul din Arestat în 13 iunie 1948 la Bucureşti, student
calde şi emoŃionante. Colinele Murfatlarului, care făcea parte şi Gelu Gheorghiu era alcătuit
plimbările la Bazargic şi vizitele la Balcic reve- din IonuŃ Stoica, Nelu Jijie, Şerban Secu, Spiru continuare în pag. 2
Obreja şi Ştefan Puiu Florescu, fiind ultimul
2 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
anul V la Politehnică, Gelu va fi judecat de Tri-
bunalul Militar Teritorial Bucureşti pentru activi-
tate legionară şi condamnat la 8 ani detenŃie
corecŃională pentru „uneltire”. La momentul
judecării lui anchetatorii nu bănuiau apartenenŃa
lui la Grupul Legionar Politehnica şi nici impli-
carea în acŃiunea de la Palatul CFR.
Va începe viaŃa carcerală la Jilava unde va rămâne
până în iulie 1950, când va fi transferat la Piteşti,
ca închisoare de executare a pedepsei. La Jilava
va afla de la camaradul Iosif V. Iosif că la Piteşti
are loc o acŃiune de reeducare, acesta prevenindu-
l să nu vorbească cu nimeni nimic din ceea ce nu
a declarat în anchetă. Desigur că Gelu l-a crezut,
dar nici în cele mai întunecate coşmaruri nu îşi
putea închipui ce va fi la Piteşti.
În Piteşti, temniŃa construită de Armand Călinescu
pentru exterminarea legionarilor, va fi torturat
fizic şi psihic întâi în camera 4 Spital, apoi în cam-
era 3 Subsol. E bătut şi anchetat, atât de łurcanu,
cât şi de alŃi torŃionari. Cel care descrie în detaliu
pătimirea şi dârzenia de care a dat dovadă Gelu
Gheorghiu în pântecele Piteştiului este Dumitru
Bordeianu. În completarea acestui text vom reda
în paginile revistei câteva fragmente din cartea lui De la Piteşti va ajunge la Gherla în august 1951, să făgăduiască înainte de arestarea lui, se căsă-
Bordeianu, „Mărturisiri din mlaştina disperării”. unde nu va mai trece prin infernul reeducării, dar torise, încercând să supravieŃuiască amintirii celui
Bătăia, durerea, trupul tumefiat, poziŃia fixă nu l- va fi bătut şi trimis la izolare de mai multe ori. La iubit. Gina divorŃează şi se căsătoreşte cu Gelu,
au îngrozit pe Gelu mai mult decât durerea de a Gherla va fi scos la muncă în atelierul de tâm- alături de care va rămâne neclintită până la tre-
asista la torturile aplicate camarazilor, la urletele plărie mecanică pe care îl va şi conduce la un cerea în veşnicie (2013). Din păcate, cei doi nu au
lor de durere, la frângerea trupurilor şi zdrobirea moment dat. De la Gherla va fi adus la Aiud în avut copii, dar dragostea părintească şi-au revăr-
sufletelor. Cândva, în mijlocul iadului piteştean, 1955, apoi plimbat la Jilava şi readus la Aiud în sat-o din plin asupra familiei. Veri, nepoŃi, rude
Gelu decide să evadeze în singurul mod în care 1956. În 1957 este iarăşi pus pe drum spre colaterale, vecini şi colegi de serviciu erau nelip-
credea că este posibil: prin sinucidere. Bucureşti unde va fi implicat, din poziŃia de mar- siŃi din casa lor. MulŃi ani bucuria celor doi a fost
tor al apărării, în al doilea proces al reeducării, întregită de motanul familiei, PiŃu, figură legen-
În timp ce era de serviciu cu GhiŃă Reus la căratul procesul Vică Negulescu. Acest proces se dorea a dară în multe din poveştile lor. Lui Gelu Gheo-
tinetei, a observat o sticlă spartă. Într-un moment fi în fapt unul pentru incriminarea Mişcării rghiu nu i se va permite să îşi continue studiile. Va
în care nu era văzut de nimeni, Gelu a ascuns o Legionare în legătură cu reeducările de la Piteşti lucra întâi ca electrician, apoi ca tehnician, fiind
bucăŃică de sticlă în buzunar. După revenirea în şi Gherla, adică să se dovedească în instanŃă că atent supravegheat de Securitate până la pension-
celulă şi-a reluat poziŃia fixă de pe prici. Profitând ordinul pentru reeducare fusese dat de Horia Sima are.
de un moment de neatenŃie din partea reeducaŃlor, şi adus în temniŃe prin Vică Negulescu. Desigur,
îşi va tăia gâtul cu repeziciune, aşezându-se ime- Implicat din primele zile ale lui 1990 în toate
totul era o utopie de dimensiuni psihiatrice, dar încercările de recuperare a memoriei neamului şi
diat într-o poziŃie din care să nu se observe ce regimul a insistat să o pună pe scena unui tri-
făcuse. Bordeianu, care se afla lângă el, vede şi dă de reorganizare a Mişcării Legionare în Ńară, va
bunal. rămâne un soldat fidel al acesteia, activând în
alarma. Pieptul lui Gelu se umpluse de sânge. Cu
fâşii din cămăşi vechi de prin bagajele sărace ale În cadrul acestui proces Gelu Gheorghiu este adus cadrul FundaŃiei Profesor George Manu, răspun-
deŃinuŃilor hemoragia a fost oprită. În ciuda de la Aiud la Jilava pentru a fi audiat ca martor în zând de editarea şi distribuŃia revistei „Perma-
sângerării abundente, tăietura fusese superficială. apărarea lui Iosif V. Iosif care fusese învinuit nenŃe”. Din cauza implicării sale în atacul asupra
Gelu a scăpat, fiind ocrotit de Maica Domnului printre altele că a sabotat producŃia în atelierele casieriei de la CFR se menŃine întotdeauna în
prin mâna lui Dumitru Bordeianu şi a celorlalŃi de la Gherla. Procesul fusese minuŃios pregătit de linia a doua, secondându-i pe Mircea Nicolau şi
deŃinuŃi care au intervenit. Când a aflat de fapta lui Securitate care, prin metode specifice, era con- apoi pe Nicolae Roşca. După trecerea acestora la
Gelu, łurcanu a turbat, posedat de o furie demon- vinsă că va reuşi să îi facă pe cei implicaŃi să cele veşnice, rămânând cea mai înaltă autoritate
ică, după cum scrie Bordeianu. Sinuciderea era joace după cum li se impune. Din fericire, Dum- legionară din Ńară, va prelua conducerea FundaŃiei
sfidarea supremă ce i se putea aduce, din momen- nezeu le-a dat tărie multora dintre cei ce au apărut Profesor George Manu şi a revistei „Permanente”
tul încercării de sinucidere a lui Gelu Gheorghiu în faŃa judecătorilor şi au negat cu vehemenŃă până în 2015 când a predat-o ca moştenire legit-
łurcanu decide că la Piteşti sinuciderea este acuzaŃiile aduse. imă celor din generaŃiile mai tinere, rămânând
interzisă şi comunică asta tuturor deŃinuŃilor... Adus la Jilava în 10 aprilie 1957, Gelu Gheorghiu alături de ei şi de FundaŃie în funcŃia de consilier
va depune mărturie în 25 aprilie, declarând că onorific.
După ce îşi revine, Gelu va fi torturat cu o vio-
lenŃă şi mai mare, łurcanu fiind hotărât să Iosif V. Iosif a fost victima torŃionarilor, atât la Durerea despărŃirii noastre fizice de Gelu Gheo-
pedepsească exemplar „tentativa lui de evadare” – Piteşti, cât şi la Gherla, unde starea de teroare şi rghiu nu poate încăpea în cuvinte. Am fost copiii
despre care Gelu Gheorghiu povestea ulterior că de tortură în care a fost Ńinut de łurcanu nu i-ar fi pe care i-a iubit cu cea mai intensă dragoste de
pentru o clipă crezuse că ar putea ajuta la schim- permis să gândească sau să acŃioneze pentru sab- tată, el fiind părintele ce ne-a Ńinut mereu de mână
barea atitudinii torŃionarilor faŃă de restul deŃin- otarea muncii în penitenciar şi că, mai mult decât în încercarea noastră de a urca pe cărările
uŃilor. Deşi zdrobit în bătăi, Gelu nu cedează, atât, el se afla la conducerea atelierului de la legionarismului. Ne-a luminat calea cu multă răb-
după ştiinŃa lui (şi mărturiile altor colegi de sufer- Gherla şi ştie precis că nu au existat niciun fel de dare şi învăŃături şi ne-a însoŃit pasul cu încredere
inŃă) nu a bătut pe nimeni, nu a turnat pe nimeni acte de sabotaj, aşa cum pretinde acuzarea. Gelu totală în forŃele noastre sufleteşti şi morale. La
şi nu a cedat în niciun fel reeducării sau mărturiseşte public că a încercat să se sinucidă vremea socotită de el ca potrivită s-a aşezat la
demascărilor. din cauza torturilor la care a fost supus şi indică marginea drumului, încredinŃat că putem merge
drept responsabili ai acŃiunii de reeducare pe łur- singuri spre idealul pentru care ne-a format: cred-
Între timp, în ianuarie 1949 IonuŃ Stoica, şeful canu şi pe directorul penitenciarului Gherla. Pro- inŃa în Dumnezeu, dragostea de Ńară şi încrederea
Comandamentului Legionar este surprins de cesul Vică Negulescu se încheie cu o înfrângere nestrămutată în biruinŃa Mişcării Legionare. Până
Securitate în Bucureşti şi împuşcat în luptă pe o pentru comunişti, iar Gelu Gheorghiu este unul a închis ochii de pământ spre a-i deschide pe cei
stradă din cartierul Grand. După înmormântarea dintre martirii care au riscat totul în cadrul proce- ai veşniciei, ne-a privit mergând înainte, bucurân-
lui, rând pe rând, cad în mâinile agenŃilor colabo- sului pentru a mărturisi adevărul. În 27 aprilie du-se la fiecare pas al nostru, la fiecare încercare
ratorii săi. Lotul arestaŃilor numără peste 50 de 1957 va fi readus la Aiud unde va rămâne până la biruită, la fiecare durere depăşită. Rugăm pe
persoane. Sunt judecaŃi şi condamnaŃi la moarte eliberare. bunul Dumnezeu să ne întărească în a nu-l deza-
Şerban Secu, Ştefan Puiu Florescu şi Spiridon măgi nici în viitor şi nădăjduim că sufletul
Obreja, iar sentinŃa este executată la Jilava, în În 1964 apare decretul general de graŃiere a
foştilor deŃinuŃi politci. Grupuri, grupuri, umbrele bunului şi mult pătimitorului său rob, Gelu Gheo-
data de 6 septembrie 1950. Nelu Jijie este con- rghiu, a dat raportul potrivit în faŃa Legiunii
damnat la muncă silnică pe viaŃă şi avea să oamenilor intraŃi în temniŃă cu ani în urmă ies pe
porŃile în spatele cărora îşi măcinaseră tinereŃea. Cereşti, ocupându-şi locul în rândurile nesfârşite
sfârşească prin exterminare în temniŃa Aiudului, ale eroilor, martirilor şi mărturisitorilor legionari.
în 1960. În cadrul anchetelor Securitatea află şi de Gelu Gheorghiu este eliberat printre ultimii deŃin-
implicarea lui Gelu Gheorghiu, atât în cadrul uŃi politici din Aiud pentru că se dovedise până la Noi mereu te plângem tată, iar tu dormi mereu...
Grupului Politehnica, cât şi în lovitura dată la capăt un nereeducabil.
casieria centrală a CFR. În 1950 are loc un nou Revine la Bucureşti unde află cu bucurie că tatăl GELU GHEORGHIU - PREZENT!
proces care îi aduce o condamnare la 25 de ani şi mama îi erau în viaŃă. Nu mai ştia nimic de ei
muncă silnică. de 16 ani, nici ei nu credeau să-şi mai vadă vreo-
dată fiul. O caută pe Gina care, după cum o făcuse CEZARINA CONDURACHE
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 PERMANENÞE 3

In memoriam: Gelu Gheorghiu


Chiar dacă nu l-am cunoscut faŃă către faŃă pe dom- purificator al iadului comunist a potenŃat figura figuri simbolice ale elitei mărturisitoare legionare.
nul Gelu Gheorghiu – am avut o scurtă convorbire domnului Gheorghiu în orizontul mirabil al super- Acesta este chipul autentic al legionarului, par
telefonică în urmă cu câŃiva ani –, am fost impre- biei româneşti, al excelenŃei spirituale imposibil de excellence, al luptătorului pentru Biserică şi neamul
sionat de modestia Domniei sale, de smerenia cu egalat, prin exerciŃiul permanent al dragostei şi al său, al jertfitorului pentru celălalt şi al atletului lui
care îşi făcea lucrul, cu temeinicie şi cu multă dedi- îndelungii răbdări, în vederea prefacerii substanŃia- Hristos. Moştenirea pe care au lăsat-o toŃi aceşti
care, asemenea unei albini harnice care trudeşte le a omului vechi, în favoarea unui om înduhovni- sfinŃi mucenici, martiri şi mărturisitori români din
spre binele întregului stup, făcând o bună ascultare cit, a unui trăitor autentic întru Hristos. Această secolul XX este una care obligă orice generaŃie vii-
şi îndeplinindu-şi rolul cu multă abnegaŃie. calitate esenŃială a domnului Gelu Gheorghiu, spe- toare, responsabilă de destinul neamului românesc,
Plecarea domnului Gelu Gheorghiu dintre noi după cifică dominantei comune a ethosului legionar, con- de proiectarea sa în veşnicie.
o lungă suferinŃă, la o vârstă a senectuŃii patriarha- feră un plus aparte staturii sale, în masura în care Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ducem mai depar-
le, ne-a întristat, Domnia sa alăturându-se oastei prestanŃa unui asemenea chip al cavalerului spiri- te această moştenire cu discernământ şi bună măr-
cereşti a Legiunii, de unde ne va veghea neîncetat. tului este întărită de dimensiunea revelatoare a turisire, pentru a fi vrednici de darul enorm care
Făcând parte din elita mărturisitoare, domnul Gelu omului îmbisericit. Pronia divină ni l-a oferit, în vederea Învierii
Gheorghiu a marcat prin prezenŃa sa un destin care Modestia, smerenia, generozitatea, nobleŃea şi arde- neamului românesc!
s-a intersectat plenar cu destinul de jettfă al neamu- rea continuuă pentru idealul profund al neamului Dumnezeu să odihnească sufletul domnului Gelu
lui românesc, un destin care a stat mereu sub sem- românesc – readucerea omului la Dumnezeu – sunt Gheorghiu şi să-l aşeze în rândul celor drepŃi!
nul Crucii şi al cuminecării. tot atâtea atribute definitorii ale personalităŃii dom-
NobleŃea sa sufletească topită la maxim în focul nului Gelu Gheorghiu, aşa cum le regăsim şi alte
CONSTANTIN MIHAI

Gelu Gheorghiu
„Eu însă vă voi răspunde la această întrebare, dar
fie-mi îngăduit să mă mai gândesc la aceasta”.

în mărturia lui Dumitru Bordeianu


AfirmaŃiile lui Gelu Gheorghiu ne-au dat posibili-
tatea multora dintre noi să răspundem la fel.
(...) În acele clipe, de mari frământari de conştiinŃă,
am avut lângă mine pe Gelu Gheorghiu, căruia nu i
se putea reproşa nimic. Într-un moment de neatenŃie
„Cât ai fuma o Ńigară, a şi intrat łurcanu cu o droaie camarazii şi colegii, unii plătind cu viaŃa, alŃii cu a celor din comitet şi a celor de pe prici, Gelu mi-a
de bătăuşi, în jur de 15, din care n-am recunoscut pe schilodirea, nu va rămâne cu braŃele încrucişate. Şi strâns mâna şi, cu o voce care m-a cutremurat, mi-a
niciunul. ToŃi însă erau îngrăşaŃi ca pentru sacrificare într-adevăr, łurcanu a început să-l lovească pe Gelu zis: „Fii tare, frate!” Dacă nu i-aş fi simŃit mâna, aş
şi aveau în mâini ciomege şi vine de bou. łurcanu a pe unde apuca, de parcă dădea într-un sac de nuci, fi crezut că glasul venea de pe altă lume. El încă mai
dat semnalul: „Pe ei, fără cruŃare!” până când, aruncând ciomagul, l-a desfigurat cu trăia momentul când fusesem pus să-l zdrobesc şi nu
În clipă aceea eu mă aflăm lângă prici la stânga uşii pumnii. Când s-a oprit, Gelu nu mai mişca. Le-a o făcusem. Gestul meu faŃă de el l-a sprijinit să nu
lângă perete, iar în faŃa mea se găsea Gelu Gheo- ordonat apoi lui Magirescu şi Păvăloaia să-l arunce facă rău nimănui.
rghiu, care îmi era drag pentru bunătatea şi Ńinuta lui pe prici lângă Reus.
Stăteam năuc şi nu pricepeam, întrebându-mă dacă
ireproşabilă. La semnalul lui łurcanu, m-am apropi- (...) Se împlineau cinci luni de torturi aplicate sis- nu cumva voia să mă încerce. Era cinstit cu mine sau
at de Gelu şi i-am spus să se urce pe prici şi eu peste tematic, după plan. Misteriosul anchetator din 26 peste câteva zile avea să declare în faŃa întregii
el, şoptindu-i să strige cât îl Ńine gura, în timp ce îi octombrie ne avertizase că ne va împinge până la camere ceea ce-mi spusese acum? Din fericire,
frământam cu mâinile burta şi pieptul. Gelu, a înŃe- nebunia deznădejdii atunci când mi-a spus: „De lucrurile nu s-au petrecut aşa. Nici Gelu, nici eu n-
les, s-a uitat la mine şi mi-a şoptit: „Aşa e piesa?” la beton armat să fiŃi bandiŃilor, şi tot o să vă muiem”. am declarat nimic unul despre altul, şi aşa am rămas
care i-am răspuns: „Nu-i aşa, ai să vezi tu cum este, (...) În această stare eram când Zaharia ne-a întrebat uniŃi prin acest gest toată viaŃa.
deocamdată strigă cât poŃi”. pe fiecare dacă mai eram legionari. (...)
Atitudinea lui m-a trezit la realitate şi mi-a dat certi-
Gelu Gheorghiu a priceput mascarada şi stătea într- Al treilea a fost Gelu Gheorghiu care, cu atitudinea tudinea că, dacă unul singur din camarazi este alături
o rână pe prici, că să nu i vădă faŃa, pentru că era sin- lui de om bun, interpretând totul prin prisma morală, de tine, biruinŃa nu poate fi decât de partea noastră.
gurul care nu o avea umflată şi plină de sânge. Când i-a răspuns lui Zaharia:
łurcanu a dat ordin matadorilor să părăsească cam- Cine i-a egalat oare pe Nedelcu, Berza, Reus, Dines-
„Mă întreb dacă am fost vreodată legionar, pentru că cu, GhiŃă Andrişan, Mitan Virgil, Popescu Paul,
era, ne-a cuprins groaza de ceea ce vedeam în jur: din punctul meu de vedere, a fi ceva înseamnă a te
capete sparte, feŃe umflate şi pline de sânge, oftaturi Gelu Gheorghiu, Visovan Aurel – eroul de la Piteşti,
identifica cu ceea ce afirmi că eşti. Prin urmare, mă Ungureanu (Maglavit), Sântimbreanu Ion, Cornea,
şi gemete de durere.(...) întreb, m-am identificat eu oare cu Mişcarea Grigoraş Ion, Hutuleac Ion?
łurcanu, cu o listă în mână, desigur înmânată de Legionară?”
Magirescu şi Păvăloaia, a strigat apoi cât îl Ńinea Cine ar fi crezut că nici unul din tinerii legionari şi
„Corneliu Codreanu a fost primul care s-a identificat nelegionari din această cameră nu va cădea, în aşa
gura ca fiecare „bandit” care îşi auzea numele să se cu ceea ce a spus că este şi aşa a fost asasinat. MoŃa
aşeze pe prici. Gelu Gheorghiu, care făcuse parte din chip, încât asupritorii să se poată servi de ei?
şi Marin de asemenea s-au identificat cu ceea ce au În luptă, încercarea este cea care îŃi verifică tăria.
grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil în spus că sunt şi aşa au şi murit. ToŃi martirii legionari
legătură cu culpa mea. Când łurcanu s-a uitat la el Dacă vocea lui Gelu Gheorghiu nu mi-ar fi încălzit
s-au identificat cu ceea ce au spus că sunt şi aşa au sufletul cu puterea dragostei şi nu mi-ar fi dat acel
şi a văzut că nu era rănit ca ceilalŃi, l-a întrebat cine şi fost asasinaŃi”.
s-a ocupat de el. La auzul numelui meu, pronunŃat imbold şi acea încredere să rezist, nu ştiu care ar fi
de Gelu, łurcanu mi-a întins un ciomag şi mi-a „În camera aceasta au fost doi legionari, Pintilie, pe fost comportarea mea în continuare, la demascări”.
ordonat: „Deci tu, banditule, Ńi-ai gâdilat camaradul. care l-aŃi ucis, şi Nedelcu, care a înnebunit. Iar eu,
Ia să te văd acum, cum îl mângâi cu ciomagul pe dacă reuşeam, mă sinucideam (aşa cum judec acum, fragmente din cartea „Mărturisiri din mlaştina dis-
banditul pe care l-ai menajat”. Am luat ciomagul în aş fi fost un laş), iar acum sunt întrebat dacă mai sunt perării”, de Dumitru Bordeianu
mână şi, cu un curaj care nu era al meu, venind parcă sau nu legionar”.
din altă lume, l-am înfruntat pe łurcanu, spunându- „Eu pun problema în felul următor: am iubit o fată
i că nu pot să bat, pentru că mi-e milă. łurcanu mi- tare frumoasă, am iubit-o din toată inima dar, la un
a luat ciomagul din mâini, l-a întins lui Gheorghiu şi moment dat, a trebuit să-i spun că nu mă mai căsă-
i-a ordonat să mă bată. Gheorghiu, om bun din fire, toresc cu ea. Fata îmi cere explicaŃii, dar eu ce expli-
care nu cred să fi făcut vreun rău cuiva, i-a răspuns caŃii să-i dau, pentru că poziŃia mea faŃă de ea a
lui łurcanu cu un curaj care a cutremurat camera rămas neschimbată?”
întreaga: „Eu sunt împotriva violenŃei, nu am lovit „Eu nu pot da explicaŃii pentru că mă torturează unul
pe nimeni în viaŃa mea şi nici nu voi lovi, şi nimeni cu knutul şi, fără voia mea, mă constrânge să-i spun
nu mă poate judeca fiindcă nu vreau să-mi lovesc ceea ce vrea el, nu ceea ce simt eu. Deci, domnilor,
semenul”. Gelu trăieşte încă şi poate mărturisi că ceea ce cereŃi dumneavoastră este pur şi simplu un
toate acestea sunt adevărate. act formal, deoarece în intimitatea conştiinŃei mele
A fost una din figurile cele mai luminoase şi mai nu veŃi putea pătrunde niciodată. Or, pe dumneav-
pline de bunătate, cu toate cumplitele degradări şi oastră vă interesează numai acte formale şi dacă
torturi prin care a trecut. În cele mai îngrozitoare tor- aceasta vreŃi, veŃi obŃine ceea ce vreŃi în urma tor-
turi, faŃa lui radia bunătate şi milă, privindu-şi cama- turilor pe care le aplicaŃi şi pe care le veŃi mai apli-
razii chinuiŃi. ca. Dar aceasta nu corespunde niciodată realităŃii,
În faŃa acestei situaŃii, eram convins că łurcanu, pentru că oricât ne-am lepăda noi de Mişcarea
care mai văzuse pe mulŃi refuzând să-şi tortureze Legionară, noi tot vom fi consideraŃi legionari”.
4 PERMANENÞE

Eroii României de azi


ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Wimbledon câştigat de Simona Halep va intra cu
siguranŃă în istorie şi înseamnă totodată atingerea
unui nou prag, cel al desăvârşirii sportive, de către
această minunată campioană. Câştigarea Roland-
Garrosului de anul trecut, după o victorie muncită,
în faŃa unei adversare oricum teoretic inferioare, a
fost una menită doar să „spargă gheaŃa”. Dar acum,
BOGDAN MUNTEANU după această victorie entuziasmantă, categorică,
obŃinută în faŃa Serenei Williams, o legendă aflată la
explozie de patriotism. un singur titlu de Grand Slam de performanŃa de
Aceşti băieŃi au reuşit să reaprindă o cea mai titrată tenismenă din istorie, Simona Halep
flacără care părea stinsă. Ceea ce a arată că, cel puŃin pentru câŃiva ani de acum încolo,
contat foarte mult şi a trezit de ea este cea care ar putea prelua coroana de regină a
asemenea respectul sincer al comen- tenisului mondial.
tatorilor internaŃionali, a fost Înfruntarea din această finală memorabilă, dar toto-
maniera de joc: una curajoasă, dată fără istoric, a avut ceva din aerul luptei între
Ńintind mereu victoria (până şi în David şi Goliat sau între Făt-Fumos şi zmeul din
acel egal cu iz „strategic” cu FranŃa, basme. Sau iarăşi, făcând paralele istorice,
tot ai noştri au fost mai aproape de înfruntarea între calităŃile româneşti autentice şi o
gol şi au avut un penalty refuzat), superputere internaŃională, care se bazează în
nelăsându-se intimidaŃi de numele şi primul rând pe forŃa impresionantă a propriului
faima adversarilor. Au dovedit de armament greu. Numai că în faŃa aceleiaşi strategii
fiecare dată că sunt capabili să româneşti a suprizei, a jocului variat, a contralovi-
riposteze după ce au primit gol turilor fulgerătoare, pe fondul unui moral la cote
(meciurile cu CroaŃia, Anglia, prima maxime şi al unei mobilităŃi la superlativ, forŃa
Există anumite momente când şi sportul, prin rezul- repriză cu Germania), dovedind că brută, dar totodată statică, a adversarei, a fost în
tate de excepŃie venite ca din senin pe fondul unei nu se mulŃumesc cu „mărunŃiş”, cu strategii mes- final silită să capituleze fără drept de apel. A învins
cenuşii mediocrităŃi, poate modela caracterul unei chine de a „nu se face de râs” sau de a „nu pierde”, inteligenŃa nativă românească, dublată de o maximă
naŃiuni. Căci nu e puŃin lucru să simŃi gustul marilor ci că Ńintesc marea performanŃă, luptându-se de la concentrare şi stăpânire de sine şi a artei jocului de
victorii după o perioadă de umilinŃe perpetue. egal la egal cu orice adversar, scopul final fiind tenis. A fost una din cele mai categorice victorii şi
mereu victoria. una din cele mai scurte finale feminine la Wimble-
Trecutul ne-a mai arătat asemenea exemple: titlul don – turneul cel mai important şi totodată încărcat
de campioană mondială la fotbal cucerit în 1954 de Discursurile mobilizatoare din vestiar ale căpitanu-
lui acestei minunate echipe, portarul IonuŃ Radu, au de tradiŃie din lume.
Germania Federală dintr-o postură de outsider a
intrat în istorie sub numele de „miracolul de la avut ceva din aerul marŃial al bătăliilor istorice. „Să- Dar nu numai maniera de joc e de apreciat la
Berna”. Pentru un popor umilit printre ruinele unei i călcăm pe cap” (ce-i drept, nu sună prea frumos, Simona Halep, această mare campioană care de-
Ńări distruse de un război pustiitor, acest „miracol” a dar cum spuneam, sportul a luat azi locul acum va intra în rândurile legendelor sportului
avut un rol de catalizator moral, de redobândire a măcelurilor iar metafora locul ghioagelor, doar românesc. În persoana ei sclipesc nestematele vir-
încrederii în sine a unei naŃiuni. Care de la postura ideea de mobilizare totală rămâne aceeaşi) sau „să tuŃilor României adevărate. O apariŃie simplă, plină
trecută de cea mai mare putere militară a Europei le arătăm ce înseamnă să fii român!”. de naturaleŃe şi de şarm, stârnind spontan simpatia
ajunsese într-un stadiu maxim de degradare, înainte Şi le-au arătat... Pentru cine poate să discearnă, spectatorilor. Iar mai presus de asta, credinŃa şi
de a-şi pune din nou la treabă calităŃile native – dis- jocul echipei noastre a însemnat o veritabilă etalare patriotismul autentice, mărturisite limpede şi firesc,
ciplină, devotament, seriozitate, hărnicie – pentru a a virtuŃilor colective româneşti şi în acelaşi timp o fără falsitatea unor gesturi teatrale. O sportivă care
realiza „miracole” atât în domeniul sportiv, dar nu depăşire a eternelor noastre defecte. Astfel, nu poate după fiecare victorie se închină cu semnul crucii şi
numai. O Ńară complet distrusă avea să avanseze, să nu ne ducă gândul la o paralelă, păstrând pro- care nu uită să mulŃumească Ńarii şi compatrioŃilor
treptat, din nou în postura de lider european, de data porŃiile, fireşte, cu bătăliile istorice de care ne ei (reuşind totodată să evite instrumentalizarea ei de
aceasta pe plan economic. Ar însemna însă să amintim cu mândrie. Care au fost –atunci şi acum- către politicieni avizi de publicitate) nu pot decât să
divaghez prea mult dacă m-aş opri să detaliez pe premisele obŃinerii victoriei, dar mai ales care a fost o înscrie în rândul simbolurilor noastre naŃionale, al
seama noilor măsuri cu care se încearcă în ultima stilul sau nota dominantă a strategiei noastre? eroilor României de azi.
vreme dezintegrarea acestei maşinării germane Premisele au fost, fireşte, calităŃile individuale, În sine, victoriile de pe terenul de sport nu sunt
(prin imigraŃie masivă, isterie ecologistă, moralul de învingător şi curajul. De aşa ceva are totul. Dar în cazul Simonei ele sunt cu mult mai
socializarea datoriilor europene), cu complicitatea nevoie orice echipă, orice naŃiune. Dar modul cum mult: mereu un prilej de mărturisire şi de înălŃare
largă a multor figuri politice interne, inconştiente se încheagă acestea pe terenul de joc (sau de luptă) românească. Iată de ce nu e de mirare că a fost dis-
sau pur şi simplu trădătoare ale interesului naŃional. are întotdeauna o amprentă specifică. Românii nu tinsă cu Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincŃie
Poate cu altă ocazie. au fost niciodată o mare putere, nici militară, nici a Bisericii pentru mireni (similară cu cea primită de
Aceste rânduri sunt şi trebuie să fie despre România economică, nici sportivă. Aşa că specificul victori- campionul la masculin, sârbul Novak Djokovic,
şi eroii ei de azi. Eroii de pe câmpurile de luptă, ilor noastre, al strategiilor de succes, a fost de cele anul 2019 marcând în premieră o dublă victorie
martirii pentru cauza neamului, au fost ieri. Pe mai multe ori surprinderea adversarului. Să-l ataci „ortodoxă”, dacă ne interesează şi astfel de statisti-
undeva e bine că astăzi nimeni nu mai trebuie să acolo unde şi atunci când nu se aşteaptă. O recuper- ci).
înfrunte nemijlocit moartea pentru a putea spune că are banală în terenul adversarului se poate transfor- Îmbucurător este faptul că ea este conştientă,
reprezintă cu cinste neamul său şi flamura tricoloră. ma în atac fulgerător pe seama dezorganizării rămânând totodată modestă şi cu picioarele pe
Bătăliile şi rivalităŃile dintre naŃiuni s-au mutat defensive a acestuia. Sau Ńâşniri rapide şi precise pe pământ, de potenŃialul ei imens de catalizator pe
acum în marea lor majoritate pe terenurile de sport. contraatac, asemenea unor şarje devastatoare de care îl are pentru conştiinŃele conaŃionalilor. La
N-aş vrea totuşi să se înŃeleagă greşit: „naŃionalis- cavalerie uşoară, arătând rivalilor că aparenta lor întoarcerea victorioasă de la Wimbledon, în faŃa
mul” rămâne valabil la modul integral, nu poate fi dominare poate fi oricând taxată letal. Adică o ver- miilor de români veniŃi să-şi aclame campioana,
redus nicidecum la dimensiunea sa sportivă. Doar itabilă personalitate în joc şi implicit o manieră de a Simona a rostit aceste cuvinte:
că acele evenimente majore, capabile să penetreze o impune respect. „Vreau să vă mulŃumesc pentru toată energia pozi-
naŃiune până în ultimul colŃişor al ei, să ofere mod- Noi nu putem juca precum tăvălugul german sau tivă pe care mi-o transmiteŃi mereu, o simt şi atun-
ele pentru toŃi românii şi să trezească pe scară largă maşinăria de pase spaniolă, care-şi sufocă ci când merg la turnee, am foarte mulŃi români ală-
un sentiment de încredere dublată de mândrie legit- advesarul, împingându-l în corzi, până când în final turi de mine. Este un lucru deosebit că aŃi venit în
imă, se petrec astăzi mai ales în sport. E foarte posi- acesta cedează. Dar am dovedit capacitatea de a seara asta atât de mulŃi să ne bucurăm împreună de
bil ca în viitor să vină iarăşi alte vremuri, când în refuza această postură de a ne lăsa dominaŃi şi îngh- acest trofeu! Este extraordinar, îmi transmiteŃi atâta
prim plan vor sta alte dimensiuni ale afirmării spir- esuiŃi în propriul teren, dincolo de o acceptare delib- iubire şi atâta bucurie (aplauze)... Ştiu că avem
itului nostru naŃional. Dar acum, în vara anului erată, controlată, a acestui statut. Singura excepŃie a nevoie un model în viaŃă ca să fim motivaŃi şi inspi-
2019, e momentul să ne bucurăm constatând că constituit-o finalul meciului din semifinala cu Ger- raŃi, dar cel mai important lucru este să credem în
acesta se manifestă în întrecerile sportive, dar mai mania, pe fondul unei călduri sufocante de aproape noi. De aceea, dacă reuşim să avem încredere în
ales pentru faptul că românii se regăsesc în el. Adică 40 de grade şi al unei zile în plus de odihnă pentru noi, în puterea noastră interioară, suntem în stare
se regăsesc pe ei înşişi, prin acele modele cu care se adversari. La un moment dat bravilor noştri băieŃi li să facem orice! Vă doresc numai bine, vă
identifică în primul rând sufleteşte. s-a terminat benzina din rezervoare, fapt ce a dus în mulŃumesc că aŃi fost alături de mine într-un
Rezultatele echipei de fotbal U21 (sub 21 de ani la final de meci la o înfrângere. Dar una din acelea moment frumos!”
începerea campaniei de calificare) – atingerea semi- despre care poŃi să spui că o accepŃi cu fruntea sus, Românii au nevoie mai mult ca oricând de aseme-
finalei campionatului european, dar mai ales felul mândru de ce ai realizat până atunci. O semifinală nea modele capabile să le dea încredere şi care să
de a juca, unul plin de prospeŃime şi exuberanŃă, au de european şi o calificare plină de promisiuni la întruchipeze valorile în care ei se regăsesc. Succe-
făcut după multă vreme ca milioane de români din Jocurile Olimpice din 2020 nu înseamnă puŃin lucru sele sportivilor noştri din vara acestui an au
Ńară şi de pe tot întinsul Europei să-şi afişeze public pentru spiritul naŃional românesc condensat la reprezentat unul din rarele prilejuri fericite în acest
bucuria îmbrăcaŃi în culorile echipei naŃionale. Am dimensiunea sa fotbalistică. sens.
asistat la o „epidemie” de mândrie legitimă, la o Marea victorie a venit însă în tenis. Titlul de la Să ne bucurăm împreună alături de ei!
PERMANENÞE

Ziua Legiunii - 24 Iunie 2019


ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 5

În memoria duhului creştin al celor care


au luptat pentru credinŃă şi neam
„Plânge printre ramuri luna” pentru cei pe care
îi vom pomeni veşnic aici în mult încercata noastră
biserică, Sfânta Biserică Ilie Gorgani, ca şi în toate
locurile sfinte unde, cu mormânt sau fără, şi-au dat
obştescul sfârşit. „Plânge printre ramuri luna”
pentru o generaŃie de martiri care au luptat şi au
visat o Ńară ca soarele sfânt de pe cer şi care pentru
asta au fost victime ale ştreangului masonic.
„Plânge printre ramuri luna” pentru cei care l-au
iubit pe Dumnezeu şi au luptat pentru ca Sfânta şi
tradiŃionala noastră Biserică Ortodoxă să
supravieŃuiască împotriva tuturor vicisitudinilor
impuse de antihrist. „Plânge printre ramuri
luna” pentru cei plecaŃi să lupte şi să moară pentru
creştinătate atunci când trimişii satanei trăgeau cu
mitraliera în obrazul lui Hristos. „Plânge printre
ramuri luna” pentru toŃi martirii care au murit
pentru libertate, Ńară şi neam, cerând cu limbă de
moarte Căpitanului „să faci, măi Corneliu, din
Ńara noastră o Ńară frumoasă ca un soare şi puter-
nică şi ascultătoare de Dumnezeu”. Sunt cuvintele adă a tineretului care îmbracă cămaşa morŃii, într-o zi pentru a ne termina misiunea.
lui MoŃa adresate Căpitanului înainte de a muri, strângând în jurul lor pe fiii cei mai neprihăniŃi ai „Ne vom întoarce neapărat,/ Cum apele se-ntorc
luptând cu arma în mână pentru Spania catolică, neamului care sunt dispuşi să se jertfească pentru din nori/ Sau cum se-ntoarce, tremurat,/ Pierdutul
apărând credinŃa creştină împotriva bestiilor care crezul lor. Legiunea a încercat să clădească din cântec, pe viori.”
au încercat prin revoluŃii anticreştine să ne sug- suflete tari şi braŃe vânjoase o Ńară puternică, o
rume credinŃa în Dumnezeu. Românie nouă. Legiunea îngenunchează azi în faŃa Închinându-mă acum, aici, cer iertare Sfintei noas-
crucilor vitejilor şi mucenicilor neamului. V-am tre Treimi şi patronului Legiunii, Sf. Arhanghel
Am vrut, am sperat, am crezut, am luptat, am plătit lăsat la urmă dragi camarazi pentru că asta pare să Mihail, pentru tot ceea ce am avut de gând să
cu tot ce am avut mai de preŃ: tinereŃe, libertate, fie şi voia celui de sus. Am rămas puŃini, suntem facem pentru Ńara noastră şi nu am izbutit, ca şi
cariere, viaŃă şi nu regretăm nimic. ultimii rămăşi ai celor care au avut un ideal sfânt pentru puŃinul care prin GraŃia Divină şi Pronia
Azi, veterani fiind fideli aceluiaşi crez, ştiind ce ne pentru care s-au jertfit. Azi şi acum închei cu Cerească am reuşit să facem.
aşteaptă, am urmat cu acelaşi avânt şcoala Căpi- nemuritoarele versuri scrise de Radu Gyr: Pentru triumful Bisericii,
tanului şi lupta Legiunii Sf. Arhanghel Mihail cu Bătrâni, cu obrazul de ceaŃă,/ cu paşi năclăiŃi în
diavolul, pentru credinŃă, libertate şi patrie. Pentru slava Neamului,
tristeŃe,/ prin moarte-am trecut, nu prin viaŃă,/ noi Pentru Libertate, łară, onoare şi adevăr!
Anii tinereŃii noastre au trecut sfidând ura şi coasa n-am avut tinereŃe.// MorŃi sfinŃi în temniŃi şi
morŃii prin trei dictaturi, care au secerat capetele prigoane,/ morŃi sfinŃi în lupte şi furtuni,/ noi am TLC!
luminate ale unor sfinŃi pentru că au jurat să piardă făcut din voi icoane,/ şi vă purtăm pe frunŃi cununi. Odihneşte-i, Doamne, în pacea veşnică pe toŃi cei
decât să învingă neonorabil, să pună înaintea Azi, cu conştiinŃa datoriei împlinite, am răspuns la pentru care am răspuns Prezent! la apel. Cu noi
intereselor personale interesele bisericii, Ńării sau apel, Prezent! Pe viitor vouă, prieteni, vă rămâne este Dumnezeu,
legiunii, renunŃând la toate ambiŃiile personale şi la sarcina de a răspunde Prezent! pentru noi toŃi, sol-
toate mijloacele neloiale ridicate de politicienii daŃii unui crez şi ideal pentru care ne vom întoarce VASILE JACQUES IAMANDI
vremii la rang de virtute. Legiunea a fost o cruci-

Ziua Legiunii 2019


A mai trecut un an de slujire sub steagul Legiunii…
Ca în fiecare an, ne adunăm în jurul mormintelor întemeieto-
rilor pentru a le înconjura în rugăciuni.
Sâmbătă, 22 iunie, am participat la Sfânta Liturghie în Biserica
Buna Vestire din Mărceşti, jud. DâmboviŃa unde a avut loc şi
slujba pomenirii întemeietorilor, la TroiŃa lui Tudose Popescu şi
la mormântul său, regăsit anul trecut.
Apoi, în jurul prânzului, a avut loc comemorarea anuală de la
łigăneşti la căpătâiul ComandanŃilor Bunei Vestiri, Corneliu
Georgescu şi Radu Mironovici. S-a făcut apelul Întemeietorilor
dimpreună cu toată conducerea Mişcării Legionare trecută la
Domnul; pentru cei adormiŃi s-a intonat „Cântecul Legionarului
Căzut”.
A urmat un Te Deum prin care am adus mulŃumire lui Dum-
nezeu pentru binefacerile aduse nouă şi neamului românesc prin
Mişcarea Legionară, iar „Sfanta TinereŃe Legionară” a răsunat
din piepturile celor prezenŃi.
A urmat o agapă în umbra Bisericii łigăneşti.
6 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

Aspecte ale detenŃiei comuniste


curelele?) a fost luat sistematic din cap până la
picioare şi de la picioare până la cap.” (pag.43-44)

în memoriile lui Aurel Vişovan (III)


Piteşti, 1950… „Scenariul s-a repetat la fel. Gioga
Parizianu a fost înconjurat imediat de foştii săi pri-
eteni, acum reeducaŃi, şi care îi puneau fel de fel de

BĂTAIA
întrebări, făcându-l să creadă că în cameră este o
atmosferă frumoasă, legionară. Procedaseră în aşa
fel ca în momentul ofensivei asupra lui să fie cât
mai zguduitor. La un semnal, toŃi aceşti prieteni au
sărit asupra lui cu bocanci, pumni şi obiecte con-
tondente ce mai aveau la îndemână. - Măi bandit-
ule, crezi că noi am rămas bandiŃi ca tine? Noi ne-
Încet, printre gâfâiturile monstrului ce-mi apăsa am trezit la realitate. Şi dă-i, şi dă-i ... îl băteau cu
pieptul, cu senzaŃia că dintr-un moment într-altul schimbul. Cum oboseau unii, începeau alŃii.”
cad într-o prăpastie, mi se leagă gândurile… Sunt (pag.46)
în camera 4 Spital de la închisoarea Piteşti. E ziua Piteşti, 1950… „Brusc se deschide uşa şi în cadrul
de Crăciun. Am simŃit o lovitură în cap şi alta peste ei, înfiorător, łurcanu. - Unde-i Vişovan? urlase
ochi şi am fost doborât împreună cu alŃii… Mâna din toate puterile. - Treci acolo! Îmi arătase un loc
lui Silviu Murgu stăruia pe faŃa mea. I-am auzit în partea opusă a camerei, după care citise de pe
glasul stins de tot: - M-am speriat că te-au listă mai multe nume. - Acolo, bandiŃilor! O să vă
omorât... - Gura, bandiŃilor! Aici e mormântul arăt eu vouă, legionarilor! Apoi, adresându-se
vostru! repeta łurcanu.” (pag. 21-22) numai mie, strigă: - Pentru tine, Vişovane, am ceva
Piteşti, 1949… „Suntem scoşi de sub prici toŃi cei deosebit. La un semnal al lui łurcanu sărise asupra
bătuŃi, iar în cameră, la lumina zilei, gardienii cu noastră o parte din cei ce erau cu noi în cameră,
bâte în mână se uitau la noi. Alături de ei îi dar nu-i bănuisem. Au urmat lovituri de bocanci,
recunosc pe łurcanu, Sobolevschi, Popa łanu şi bâte etc… Căzut la pământ, nu simŃeam durerea
mulŃi alŃii… Culmea! Iată şi figurile lui Cori Gher- loviturilor, căci îmi îngheŃase sângele în vine la
man, Nuti Pătrăşcanu, BurculeŃ şi alŃii pe care-i ameninŃarea deosebită cu care m-a avertizat łur-
credeam că sunt alături de noi. - Au vrut să ne canu. Eu care trecusem prin atâtea şi atâtea metode
omoare legionarii! striga łurcanu, adresându-se şi acum urma acel deosebit…
gardienilor. Atunci un alt răpăit de bastoane, Nu mai ştiu când au încetat bătăile. Nu mai ştiu ce
ciomege, poate chiar răngi, lovituri de cizme s-au comitet s-a format… Am simŃit doar că mi se
abătut asupra noastră. Regizarea a fost mai mult prăbuşise mintea şi sufletul, iar încercarea de a
decât puerilă, dar specifică ideologiei comuniste spune „Tatăl nostru” în gând mi s-a blocat la „Fie
pentru aplicarea terorii prin orice mijloace. Dacă voia Ta…” şi n-am mai putut să continui. Mă
scăpase vreun centimetru de pe noi neînvineŃit de simŃeam pierdut. SimŃeam că nu mai am controlul
fraŃii noştri, gardienii ne-au acoperit într-o baie de gândurilor mele. O pată neagră se aşezase peste
sânge.” (pag. 37) tot. În mine nu rămăsese decât acea groaznică
Piteşti, 1949… „O altă avalanşă de lovituri s-a aşteptare de clipă cu clipă a unei şi mai groaznice
năpustit asupra noastră. De data aceasta îl văd torturi - pe care nu mi-o puteam imagina - promisă
Recenta reeditare, la editura Evdokimos, a cunos- desluşit pe Cori Gherman izbindu-mă cu putere. - de łurcanu.” (pag. 59)
cutei lucrări memorialistice a lui Aurel Vişovan – Cum, şi tu?... - Gura, banditule! Te cunosc bine! Piteşti, 1951… „Se introduseseră noi genuri de
„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-ai Să spui tot, tot ce n-ai spus la Securitate. Să nu torturi, din ce în ce mai diabolice. Printre altele,
părăsit?” ne dă ocazia unor abordări tematice care mai rămână nimic în tine. Se amestecau loviturile trebuia să facem genoflexiuni cu mâinile ridicate.
- sperăm - vor fi de folos atât cercetării istorice lui łurcanu cu ale lui Sobolevschi, BurculeŃ, NuŃi La început cu zecile, apoi cu sutele şi chiar cu
asupra represiunii comuniste, cât şi publicului Pătrăşcanu… Cu toŃii loveau în nişte fiinŃe rănite miile. Când cădeam la pământ, săreau torŃionarii
larg. de moarte, neputincioase. Eram zdrobiŃi şi trupeşte cu bocancii pe tine. Era ceva de apocalips… Îmi
DeŃinutul politic din închisorile comuniste era în şi sufleteşte.” (pag. 38) amintesc şi acum de Paul Limberia care ajunsese
mod constant supus agresiunilor fizice şi umil- Piteşti, 1949... „Dar nu pot uita clipa când łur- până la 1200 de genoflexiuni…” (pag. 60)
inŃelor de tot felul, ajungând până la provocarea canu a tunat numele meu. Eram în total 5-7 inşi Piteşti, 1951… „Într-o zi - Ńin minte - cum am fost
organizată a durerii şi terorii, cu cruzime maximă (nu mai ştiu exact). Eu am fost strigat ultimul. pus să stau într-un picior cu mâinile-n sus, iar după
- tortura. Motivele declarate puteau fi obŃinerea Aceştia eram „instigatorii”. Directorul Dumitrescu o perioadă de timp au pus pe mine haine, pături
unor informaŃii suplimentare (pe care deŃinutul se a început să ne lovească cu ciomagul plin de furie, (cei reeducaŃi aveau pături). Au îngrămădit pe
presupunea că le ştie dar nu vrea să le dea), simpla luându-ne pe rând, unul câte unul. ReŃin că atunci mine un munte de lucruri, iar după ce transpiraŃia
intimidare (pentru a fi mai maleabil pe viitor), când a ajuns la mine, m-a întrebat cum mă începuse să curgă gârlă pe mine, m-au obligat să
reala sau inventata încălcare a regulamentelor sau cheamă. Am observat că atunci când m-a privit, beau două gamele cu apă rece. Era evident că
pur şi simplu capriciile securiştilor sau gardienilor. figura lui era îngrozită. Cred că eram desfigurat voiau să-mi provoace pneumonie.” (pag. 63)
Un caz special îl constituie „reeducarea” de la complet, că nu m-a lovit.” (pag. 38-39)
Piteşti şi Gherla, unde tortura sistematică era unul Jilava, 1957… „Ajuns la Jilava m-au închis într-o
din instrumentele dezumanizării, al uciderii Piteşti, 1950… „Se formase un comitet de improvizaŃie de lemn murdară din care la intrarea
sufletelor în cel mai cumplit experiment din istoria torŃionari care ne supravegheau îndeaproape şi nu mea a ieşit un şobolan enorm. Încercând să iau
omenirii. Deşi nu dă multe detalii tehnice, Aurel se sfiau să ne lovească în cele mai sensibile locuri legătura cu cel din încăperea vecină, vorbeam cu o
Vişovan relatează teribilele situaŃii prin care a tre- ori de câte ori treceau prin faŃa noastră. Eram voce joasă să nu mă audă alŃii. În momentul acela
cut el sau camarazii cu care a pătimit împreună. terorizaŃi. Ce să le spunem? Ce anume pot afla ei apare gardianul şi-mi trânteşte o palmă de era să
(M. V.) de la alŃii ajunşi în situaŃie similară?... Bănuiam - mă doboare…” (pag.173)
şi aşa ni s-a spus - că aceste violenŃe au fost
declanşate şi în alte camere, precum şi în alte
Piteşti 1949-1951… „La urletele mele mi se închisori şi că toată Ńara este supusă violenŃei
administrau alte bătăi şi alte torturi din partea demascării forŃelor care se opun regimului comu-
comitetului de tortură. Aceste versuri, „ Nu-i tem- nist. Începusem să cred asta şi acest gând mă
niŃă să ne-nspăimânte”, mi se înfăŃişau de acum ca chinuia la fel de tare ca loviturile care cădeau
un mare semn de reflecŃie. Desigur, versurile au mereu, mereu…” (pag. 41)
fost concepute într-un demers - oarecum - normal Piteşti, 1950… „Costache Oprişan simŃea că ceva
al… anormalului. Pe timpuri torturile aveau lim- nu-i în regulă. Nu ştiu ce le răspundea, dar îşi
itele lor, iar moartea şi atunci - şi poate mai mult mişca mereu capul în toate părŃile, căutând să
acum - era o izbăvire. Sunt sigur că absolut toŃi cei desluşească ce se întâmplă. Vizibilitatea din partea
trecuŃi pe la Piteşti şi supuşi acelor satanice noastră era oprită de către nişte grupuri de reedu-
metode doreau să moară. Ori la Piteşti - cu puŃine caŃi… Nu a durat mult această stare de expecta-
excepŃii - nu se putea muri. Nu te lăsau să scapi tivă, că la un semnal, cu un urlet ce aducea cu
prin moarte.” (pag. 16) urletul fiarelor din pădure, au năvălit cu toŃii
Piteşti, Crăciun 1949… „ Nu mişcaŃi, bandiŃilor! asupra lui. Călcat în picioare, lovit din toate
Gura! Aici e mormântul vostru! Vocea asta am mai părŃile, în scurt timp şi-a pierdut cunoştinŃa. Dar
auzit-o cu câteva momente mai înainte. Era vocea loviturile n-au încetat. Până la urmă a fost întins pe
lui łurcanu. Dar ce se întâmplase?... Şi de ce? un prici şi cu nişte curele (de unde or fi apărut
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 PERMANENÞE 7
Eminescu 130 - o moştenire mereu actuală
De la trecerea în eternitate pe 15 iunie 1889 a mare- cioaselor ocupaŃii străine multiseculare. mecanismele aşa-zisei „lupte anticorupŃie”, care în
lui poet şi deopotrivă doctrinar al naŃionalismului O primă întrebare: oare România de azi, membră a sine e un deziderat bun, de interes naŃional. Nu mai
românesc care a fost Mihai Eminescu s-au împlinit NATO şi UE, e o Ńară cu adevărat liberă? Ştim că este însă aşa atunci când această luptă nu are Ńeluri
de curând 130 de ani. Capodoperele sale poetice noŃiunea de „suveranitate limitată” se trage de la pedagogice, de schimbare în bine a unor mentalităŃi
sunt considerate în mod unanim drept creaŃii nemu- Brejnev din 1968 încoace. Şi se poate constata că e defectuoase, ci scopul ei unic pare a fi un soi de
ritoare. Noi însă facem parte dintre aceia care con- valabilă şi azi, chiar dacă România a trecut între autoperpetuare, transformându-se astfel într-un per-
sideră că dincolo de aceasta, şi gândirea sa istorico- timp din blocul răsăritean în cel apusean. Aşadar manent instrument de presiune şi control. Chiar şi
politică este în esenŃa ei una pururea actuală şi apli- suveranitatea noastră de acum nu doar că nu e cei favorizaŃi şi protejaŃi momentan, precum
cabilă în toate contextele istorice prin care a trecut deplină, dar ea tinde către zero. Unde mai e atunci preşedintele Iohannis, ar putea să se teamă la un
şi va mai trece neamul românesc. Aşa cum naŃion- libertatea? Sigur, se va spune că ea a existat la moment dat, chiar dacă mai târziu, de tragerea la
alismul secolului 20 s-a inspirat din Eminescu şi a momentul asocierii României la aceste structuri răspundere pentru anumite aspecte tipice funcŃiei de
făptuit sub pavăza Arhanghelului, cel al secolului occidentale din care face acum parte, care a fost una primar al unei capitale de judeŃ, aspecte care cunosc
21 trebuie să se inspire din întreaga tradiŃie a ultim- benevolă. Şi da, bineînŃeles că într-un asemenea la noi o răspândire pe scară largă şi la nivel
ului veac şi jumătate. Adică implicit şi din gândirea cadru suveranitatea nu poate fi una deplină. Dar transpartinic.
şi simŃirea unuia din cei mai geniali români care au pentru a reuşi să ajungem la maximul posibil în Dar să revenim la Eminescu şi la ce ne transmite el
trăit vreodată. acest sens (exemple de Ńări est-europene ca Polonia nouă, românilor, la 130 de ani de la plecarea sa fiz-
Poezia sa merge direct la suflet şi îi poŃi percepe sau Ungaria ne arată că se poate) e nevoie în primul ică dintre noi. Gândurile şi capacitatea sa de a pune
nemijlocit frumuseŃea şi profunzimea interioară, rând să ne recâştigăm libertatea interioară şi per- degetul pe rană rămân la fel de actuale şi astăzi.
adesea abordând coarda patriotică din perspectiva sonalitatea ca naŃiune. Suntem trataŃi de occidentali Aceasta pentru că putem vorbi de un suflet colectiv
eternităŃii istoriei. Totuşi, vom lăsa comentariile ca nişte slugi (în special la nivel politic) pentru că în românesc, de o mentalitate colectivă, care în fiecare
acestor capodopere estetice pe seama specialiştilor primul rând politicienii noştri se comportă ca atare. epocă îşi arată deopotrivă virtuŃile şi defectele. Pe
în literatură care o pot face mult mai bine. Mai Le lipseşte demnitatea, coloana vertebrală, dar mai care e nevoie să le conştientizăm ca atare, având
importantă în acest moment ni se pare recuperearea ales sinceritatea. voinŃa şi determinarea de a le face pe primele să
dimensiunii istorico-politice a creaŃiei eminesciene, Această ipocrizie, moştenire nefastă a spiritului bal- prevaleze asupra celor din urmă.
despre care spuneam că îşi păstrează de asemenea o canic înfierat adesea şi de Eminescu, este elementul Dar să-l lăsăm pe Eminescu însuşi să facă o radio-
actualitate perenă. Preocuparea fundamentală a lui care îi determină pe occidentali să nu ne trateze cu grafie a caracterului românului, valabilă atunci la
Eminescu a fost vertebrarea unei conştiinŃe de sine respect – pentru că nu-l impunem – ci să apeleze la fel ca şi azi (fapt pentru care am actualizat tacit
a românilor. Să ne facă să realizăm o depăşire a sta- alte metode de „a pune şaua” şi de a Ńine sub con- ortografia originală).
diului larvar, al neîmplinirilor perpetue, datorat trol o Ńară pentru a nu deraia de pe orbita blocului
defectelor de caracter şi mentalităŃii minore, de politic, economic şi militar din care face parte. Ştim
slugă, induse mai cu seamă ca urmare a perni- foarte bine care sunt aceste mijloace: în special B. M.

- Vai de mine – strigă „pseudo-românul” – cum să se scrie asemenea lucruri (…) O! uniforme frumoase, craidoni scoşi din cutie şi cocote îmbrăcate după
ca să le afle străinii? Ce opinie şi-or face despre noi? cea din urmă modă, bărbaŃi-muieri care se sulemenesc fiind miniştri, astea le
Iată singurul punct vulnerabil al pseudoromânilor noştri: ruşinea de străini, avem cu de prisos. Dar realitatea este completă ignoranŃă şi corupŃie sus, nea-
teama de ei, un foarte slab surogat pentru frica lui Dumnezeu şi adevărata gră ignoranŃă şi mizerie jos.
iubire de Ńară. Şi-acesta e poporul nostru românesc? Poporul nostru de acum 50-60 de ani,
Precum am tradus fără a pricepe legile şi regulamentele noastre din limbi de-o sănătoasă barbarie, de-o rară deşteptăciune de minte, dăruită de Dum-
străine, precum toată îmbrăcămintea noastră, începând de la pălărie şi nezeu, de-o mare vigoare a inimii, grăitor de adevăr, vesel, muncitor, ironic,
sfârşind cu Ńintele bătute în talpa ghetei, totul e introdus din străinătate, pre- des braves gens, cum zicea principele de Ligne acum o sută de ani?
cum introducem chiar făină şi unt de peste graniŃă, tot astfel opinia ce-o au Nu mai e de recunoscut. Nici Matei Basarab, nici Dimitrie Cantemir al său nu
despre noi străinii e singura consideraŃie serioasă pentru politicienii noştri. l-ar mai recunoaşte dacă s-ar ridica din morminte.
La drept vorbind, opinia rea a lumii despre „cutare” e foarte indiferentă pen- Şi de unde vin toate acestea?
tru el dacă stă bine. Din contră, oricât de bună opinie ar avea cineva despre Opinia noastră rămâne statornică. Pe deasupra poporului nostru s-a superpus
„cutare”, dacă el stă într-adevăr rău, părerea altora nu-i ajută nimic. Singu- o pătură străină fără tradiŃii, fără patrie hotărâtă, fără naŃionalitate hotărâtă,
rul lucru ce se poate cere e ca lumea să aibă o opinie exactă despre o naŃiune, care ne-a escamotat lucrul cel mai scump pe care un popor îl are: simŃul său
ca şi despre un om. istoric, simŃul de dezvoltare continuă şi organică, acel simŃ pentru care în
Ei bine, cine ne-ar numi barbari, ar greşi oare? N-ar greşi deloc. Cine dintre fiecare an avem o zi mare: Moşii.
români are o cultură adevărată, acela va fi tot de opinia aceasta şi singura sa Moşii – patres, moşia – patria, cu orânduielile lor bune şi drepte, cu limba lor
părere de rău, precum şi a noastră, ar fi că nu suntem destul de barbari, având spornică şi bogată, cu moştenirea lor intelectuală şi socială întemeiată pe o
tăria şi fecioria de simŃiri ale barbariei, ci că avem numai viciile civilizaŃiei pe mare epocă eroică şi pe o dezvoltare normală şi sănătoasă, iată ceea ce nu mai
de-o parte, şi numai viciile barbariei pe de alta. „Semibarbari”, iată termenul avem şi de aceea civilizaŃia Caradalelor seamănă cu cea adevărată precum ar
tehnic pentru starea noastră, pe care un istoriograf modern îl va şi întrebuinŃa, semăna o servitoare a Venerei vulgivage cu o împărăteasă.
cunoscând că această stare e de o sută de ori mai rea decât barbaria,
nevorbind de răutatea ei în alăturare cu adevărata civilizaŃie. Mihai Eminescu, ziarul „Timpul”, 22 octombrie 1881
8 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

15 iunie 1889 şi ecoul morŃii lui Mihai Eminescu


VALERIU LUPU, doctor în ştiinŃe medicale
„Mare este jalea şi durerea pe care azi o simte notorietate publică. Nu puŃini au fost aceia, mai ales Iaşul (oraşul marii iubiri) consemna prin ziarul
toată suflarea românească, mare şi nemărginită, din lumea intelectuală, care au perceput şocul „Fulgerul” din 18 iunie 1889: „marele poet s-a stins
precum a fost sufletul acestui nemuritor” îmbolnăvirii poetului ca pe o dramă la nivel naŃion- după ce a strălucit ca un luceafăr în înălŃimea bolŃii
„ConstituŃionalul”, 20 iunie 1889 al. Trebuie subliniat faptul că preocuparea pentru albastre”. Acelaşi ziar reuşeşte poate cel mai
sănătatea poetului a fost una reală şi constantă în veridic portret psihologic al poetului, atunci când
toată această perioadă, ajungând să intereseze cer- pune în evidenŃă contrastul din gândirea emines-
S-au împlinit 130 de ani de când arheul culturii curi din ce în ce mai largi: de la prietenii de la ciană între mizeria vieŃii reale, pentru care manifes-
noastre îşi sfârşea nefericita-i existenŃă pământeană, „Junimea” şi „Convorbiri literare”, la autorităŃile ta „o repulsie şi un mare dezgust judecând-o prin
lăsând în urmă strălucirea eternă a luceafărului locale: botoşănene, ieşene şi bucureştene: de la prisma pesimismului” şi imaginaŃia din lumea ide-
geniului său. Este singura personalitate istorică societăŃi şi asociaŃii culturale, la oameni de teatru, ală pentru care a avut „o atracŃie deosebită şi de
căreia i se sărbătorre,te cu aceeaşi dăruire, atât data oameni de litere, oameni de bine şi chiar elevi, prin aceea o zugrăveşte cu cele mai admirabile culori”.
naşterii (declarată astăzi şi Ziua Culturii NaŃionale), constituirea acelor comitete pentru realizarea sub- Iacob Negruzzi scria în „Convorbiri Literare”, „cu
cât şi data morŃii sale, prilej de evocare pioasă a scripŃiilor publice în sprijinul poetului (vezi cuvân- Eminescu s-a stins un mare poet naŃional, original
celui care a surprins ca nimeni altul chintesenŃa tul înainte al ediŃiei Şaraga semnat de Cornelia în toate felurile; noi pierdem un amic iubit şi un
istorică, spirituală şi culturală a neamului şi Ńsău Emilian). A nega, sau a bagateliza aceste realităŃi, ar conlucrător dintr-acei al căror geniu au aruncat o
românesc.. fi o impietate şi un afront nemeritat adus generaŃiei lumină vie asupra publicaŃiunii noastre” (citat I
PercepŃia morŃii poetului a fost diferită de-a lungul poetului. Saizu, Eminescu – cât veşnicia, Ed. Noel, 1996). În
generaŃiilor care s-au succedat după moartea sa. S- În acest context este evident că soarta poetului Transilvania „Telegraful Român” afirma că: „Emi-
a vorbit şi s-a scris mult, îndeosebi în epoca comu- devenise una de interes public, dovadă şi curatela nescu a fost nu numai cel mai mare poet român, ci
nistă, despre faptul că poetul a murit în mizerie şi judiciară instituită în urma expertizei medicale din şi cel mai strălucit reprezentant al conştiinŃei
sărăcie, uitat de contemporani şi părăsit de prieteni, 23 martie 1889, din care au făcut parte Titu naŃionale”.
ca un geniu singuratec, neînŃeles de societatea în Maiorescu, Mihai Brăneanu, D. Augustin Laurian, Deşi unele date biografice vehiculate de presa tim-
care a trăit. Însuşi G. Călinescu vorbea despre poeŃii I.L.Caragiale şi Ştefan C. Michăilescu – din neferi- pului erau contradictorii, totuşi, asupra suferinŃei
pe care „flămânda sărăcie, uneori numai deşertăci- cire hotărâtă prea târziu – dar şi numeroasele poetului exista o unanimitate în a considera „lunga
unea, pentru o ticăloasă pomană însoŃită de o mai referiri în presă cu privire la starea şi comporta- şi cruda maladie a facultăŃilor mintale, o boală ce
ticăloasă laudă, îi încovoia”, dar şi despre cei care mentul poetului, dintre care cele mai valoroase – nu iartă niciodată şi târâie victima sa spre mor-
„niciodată n-au întins o mână cerşitoare către vreo prin durere şi compasiune – sunt cele ale lui mânt” („Telegraful Român”, 18 iunie, 1889). Titu
mărire pământească…Aşa poet a fost Eminescu” Alexandru VlahuŃă: „Şi când, ostenit de acest joc Maiorescu va avea inspiraŃia să solicite necropsia
(G. Călinescu - ViaŃa lui Mihai Eminescu, Ed. curios de versuri sonore şi pustii, îşi lăsă tăcut (cerută în mod expres) ce avea să confirme
Saeculum I. O. 1995, pg. 249). privirea-n pământ, figura lui îmbrăcă iarăşi acea mărimea neobişnuită a creierului (1490 gr, egal cu
Cu toate acestea, marea durere pe care moartea expresie de tristeŃe vagă – umbra acelui apus cel al lui Schiller) atins de o periencefalită cronică
nefericitului poet a produs-o la scară naŃională, pen- dureros al conştiinŃei care-i dedea în momentul difuză (fără examen microscopic), o degenerare
tru Călinescu (considerat încă biograful ofcial al acele înfăŃişarea unui zeu învins, părăsit de puteri grăsoasă a muşchiului cardiac – care a stat la baza
poetului) nu a însemnat decât „cortegiul însoŃit de şi umilit” (Al. VlahuŃă – Versuri şi proză, Ed. Emi- sincopei cardiace ce avea să constituie cauza imedi-
un număr mare de studenŃi, gazetari şi prieteni… pe nescu, 1986, pg. 292). ată a decesului – degenerescenŃe asemănătoare fiind
drum în dreptul UniversităŃii, şi la mormânt, se Ńin- Vestea morŃii lui Eminescu a căzut ca un trăsnet descrise şi la nivelul ficatului şi rinichiului, aspecte
ură cuvântări îndurerate şi banale, după care, pe asupra întregii naŃiuni. Nu a existat organ de presă, deosebit de relevante pentru evaluările anatomo
înserat, coşciugul fu coborât în groapă, între un tei central sau local, care să nu relateze pierderea patologice de mai tîrziu, evocatoare mai ales pentru
şi un brad” (idem). dureroasă resimŃită de întreaga suflare românească excluderea etiologiei luetice a bolii poetului şi con-
Nimic despre imensa durere unanim exprimată în prin moartea poetului, care devenise încă din timpul firmarea intoxicaŃiei cronice cu mercur folosit ca
presa centrală şi locală de pe întreg teritoriul Ńării şi vieŃii un mit recunoscut deja ca geniu. Deşi nici un terapie.
a provinciilor româneşti; nimic despre reacŃia lumii act oficial nu a consacrat zilele de 15, 16, 17 iunie
intelectuale, îndeosebi culturale şi academice; 1889, ca zile de doliu naŃional, naŃiunea română,
prin durere şi participare, a ridicat evenimentul la Doliu şi funeralii naŃionale − fără gir oficial
nimic despre reacŃia dăscălimii, elevilor şi stu-
denŃimii; în sfârşit, nimic despre tristeŃea şi durerea rang de funeralii naŃionale. Pe tot cuprinsul regatu- Tragedia zilei de 15 iunie 1889 a fost dureros res-
unui popor care trăia sentimentul că îşi îngroapă lui şi provinciilor româneşti, sufletele cernite ale imŃită de întreaga naŃiune. Zăbranicul de doliu va
„gloria naŃională”, aşa trăire dureroasă încerca celor care l-au preŃuit şi admirat ca poet, au trăit acoperi întreg spaŃiul românesc prin durerea pe care
România profundă a acelor vremuri. momente de durere şi neputinŃă în faŃa unui adevăr a resimŃit-o. „Aceasta explică de ce funeraliile au
care a lovit năprasnic un popor. avut caracter naŃional, deşi nici un act oficial nu
Târziu după moartea sa, a început să se vorbească fusese semnat în acest sens (I. Saizu, Eminescu –
mult despre faptul că boala poetului, câştigată sau Câteva exemple pot ilustra – cât se poate de
convingător – starea de spirit care domina o naŃiune cât veşnicia, Ed. Noel, Iaşi, 1997).
moştenită, l-a condus către alienaŃie, sfârşindu-şi
zilele în lumea vieŃuitorilor ospiciului doctorului ce percepea moartea poetului ca o adevărată Înhumarea a fost un moment care prin amploarea
ŞuŃu, părăsit de prieteni şi de lumea culturală. S-a tragedie. „Durerea celor care i-au fost prieteni, l-au desfăşurării lui s-a ridicat la nivelul geniului emi-
vorbit, de asemenea, despre înscenarea politică a cunoscut în tainele vieŃii intime trebuie să fie nescian, deşi poetul nu şi-a dorit niciodată o aseme-
„arestării ilegale” şi internării forŃate în ospiciu, adâncă, mută şi sfâşietoare… Eminescu s-a stins nea grandoare. „Niciodată – titra ziarul „Lupta” (19
înscenându-i-se o boală psihică, compromiŃându-i după ce a strălucit ca un Luceafăr… Moartea lui e iunie 1889) – nu s-a văzut la o înmormântare o
astfel credibilitatea în ideea de a-l scoate din viaŃa o durere pentru întreaga cugetare românească asistenŃă aşa de numeroasă şi cultă”. Şocul provo-
publică, pentru că prin vocea sa ameninŃa protipen- după cum durere fost-au pentru toŃi şi suferinŃele cat de moartea poetului va îndurera un întreg popor
dada politică şi economică a Ńării şi chiar relaŃiile lui” titra „ConstituŃionalul” în editorialul său din 17 şi avea să adune laolaltă deopotrivă: guvernanŃi,
statului român cu puterile centrale. iunie 1889. În provincie, la Botoşani, „Curierul politicieni, academicieni, oameni de artă şi litere,
Român” informează că „marele cugetător al Ńării, ziarişti, dascăli, studenŃi, elevi, prieteni, admiratori
cea mai măreaŃă figură a literaturii noastre mod- ca şi contestatari. Guvernul conservator condus de
Notorietatea poetului la nivel naŃional erne, cel mai original din toŃi poeŃii noştri contem- Lascăr Catargi îşi asumă cheltuielile de înmor-
porani, care a dat un nou farmec limbii româneşti, mântare, iar la iniŃiativa lui Maiorescu s-a deschis o
Într-adevăr, prin creaŃia şi atitudinea sa intransigen- întrupând în forme cu totul noi genialele sale gân-
tă, Mihai Eminescu devenise o personalitate mar- listă de subscripŃie pentru amenajarea mormântului.
duri şi simŃiri, nu mai este printre vii! Dup-o crudă Cu toate că dorinŃa poetului a fost alta, ceremonia
cantă a timpului său. Vocea sa, de la tribuna ziaru- şi-ndelungată boală, nobilul şi melancolicul său
lui „Timpul”, se transformase într-o adevărată înhumării avea să fie de o grandoare tăcută şi
suflet şi-a rupt barierele ce-l Ńineau încă legat de resemnată, plină de sobrietate şi tristeŃe, marcată de
instanŃă acuzatoare pentru relele, nedreptăŃile, această vale a plângerii şi şi-a luat zborul spre
corupŃia şi jaful naŃional, aspecte pe care le jale şi respect. Sicriul − singurul de simplitatea
lumea cea de veci, spre lumea nemuririi pentru care dorită de Eminescu – a fost depus la biserica Sfân-
sancŃiona fără cruŃare. Aşa încât lumea intelectuală, a fost creat” (20 iunie 1889), iar „Libertatea” din
breasla scriitoricească, lumea politică, „pătura tul Gheorghe cel Nou – ctitoria lui Constantin Brân-
acelaşi oraş scria: „Poetul dragostei şi al melancol- coveanu − lângă catafalc fiind aşezate Poesiile
superpusă”, tinerimea studioasă îl cunoşteau foarte iei, cel mai ilustru bard al României şi unul din
bine din publicaŃiile vremii ca poet, dar şi în (ediŃia princeps), colecŃia revistelor „Convorbiri
însemnaŃii poeŃi ai Europei actuale, gloria Ńării şi a Literare” şi „Fântâna Blanduziei”.
ipostaza de jurnalist şi analist politic. neamului românesc s-a stins…El nu mai simte azi
Poezia sa pătrunsese deja adânc în inima tineretului. greutatea lumii reale, aşa de zdrobitoare pentru Nenumărate cununi de laur şi coroane de flori din
Versurile sale erau pe buzele tuturor, aşa încât avânturile închipuirii lui generoase” (22 iunie
vestea derapajului psihotic, şi mai ales suferinŃa 1889). continuare în pag. 9
ultimilor şase ani din viaŃa sa, a ajuns repede de
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 PERMANENÞE 9
care azi o simte toată suflarea românească, mare şi care i-a scris biografia (G. Călinescu, n.n.).
15 IUNIE 1889 ŞI ECOUL MORłII LUI nemărginită cum a fost sufletul acestui nemuritor”. Eminescu nu a fost un singuratic, deşi a iubit sin-
MIHAI EMINESCU Sicriul va fi coborât apoi pe unduirile melodice şi gurătatea şi a căutat-o mereu. Nu a trăit izolat, nu s-
triste ale aceleeaşi Mai am un singur dor, interpre- a situat în afara realităŃilor vremii sale, ba din con-
partea Academiei Române, Presei Române, redacŃii tat de acelaşi cor, lăsând în sufletul celor prezenŃi „o tra, el a fost o prezenŃă vie, receptivă la tot ce a
de ziare, societăŃi şi asociaŃii culturale, Societatea puternică şi tristă amintire” pentru că se trăia sen- însemnat cultură, viaŃă socială, mediu politic, isto-
Tinerimea Română, Societatea StudenŃească zaŃia că „se îngropa nu numai un om ci tezaurul rie, eveniment cotidian, trecut, prezent şi viitor pen-
„Unirea”, admiratori, elevi şi studenŃi, aveau să poporului român”. tru neamul său. El s-a izolat doar atunci când se
acopere catafalcul. O persoană îndoliată va depune Cu sufletul greu şi inima cernită, Titu Maiorescu şi retrăgea în meditaŃie, gândire şi creaŃie. Nu a fugit
un buchet de „nu mă uita” pe pieptul poetului. Era amicii de la „Junimea” vor rămâne până la de oameni, ci dimpotrivă, i-a căutat, înŃelegându-i
Veronica Micle. acoperirea cu pământ a mormântului. În semn de ca nimeni altul din vremurile sale, mai ales din per-
Pelerinajul avea să dureze până în ziua înhumării. respect din partea tinerimii române, care efectiv îşi spectiva istorică a neamului său. Nu a ştiut să mintă
Prin acest „perigrinaj complect” („Războiul”, 18 diviniza idolul, Ştefan Coşereanu – elev la liceul şi a taxat necruŃător nedreptatea, ipocrizia şi dema-
iunie, 1889), o lume îndurerată îşi lua rămas bun de Matei Basarab – şi studentul Simion MehedinŃi − gogia doar cu armele scrisului său, fără ca să poarte
la „poetul lor de suflet”, dovadă evidentă a preŃuirii viitorul academician şi istoric creştin – vor veghea acea „cocoaşă intelectuală”, atât de comună print-
de care s-a bucurat din partea poporului său. Ofi- la mormânt până la ivirea luceafărului şi lunii care, re oamenii politici şi de cultură.
cialităŃile au fost reprezentate de trei prim miniştri în acel amurg târziu, aveau să strălucească mai fru- A ars la flacăra geniului său care până la urmă i-au
(doi foşti şi cel în funcŃie), preşedintele Academiei mos ca niciodată. „Să ne închinăm cu tristeŃe şi topit aripile gândirii şi imaginaŃiei. Este ceea ce
Române în persoana lui Mihail Kogălniceanu, admiraŃie în faŃa acestui mormânt deschis pre- contemporanii vedeau şi urmăreau cu încântare şi
miniştri, conducători de societăŃi şi asociaŃii, floarea matur; trupul lui Eminescu s-a dus, însă inteligenŃa uimire, dar şi cu durere. Notorietatea sa era una de
literaturii şi ziaristicii române. lui a rămas printre cei vii („L’Independence nivel naŃional şi suferinŃa sa era bine cunoscută
Serviciul religios a început la orele 17,30, după care Roumain”, 18 iunie, 1889), iar „Libertatea” din 22 publicului larg. În acest context, se ridică o între-
a urmat primul discurs Ńinut de Grigore Ventura, în iunie 1889 titra: „cuvine-se dar, astăzi ,când mor- bare de bun simŃ. Cine, în asemenera condiŃii, şi-ar
care s-a subliniat cu patos faptul că „Eminescu nu a mântul a închis pentru totdeauna pe cel mai ilustru fi permis să pună la cale o conspiraŃie sau un com-
fost a nimănui ci a tuturor românilor” că, „lacrim- dintre fiii Daciei române să vărsăm pentru el o plot antieminescian, fără ca acest lucru să nu fi
ile românilor se vor preface în roua roditoare şi lacrimă de mustrare, pentru el, pe care l-am avut şi devenit imediat public? În aceeaşi notă se poate
binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi n-am ştiut a-l preŃui.” ridica şi a doua întrebare. Cum ar fi putut Maiores-
soarele amintirii poetului”, un discurs avântat şi cu şi junimiştii să participe la „arestarea ilegală” şi
patetic care nu-l recomandă câtuşi de puŃin ca exe- ReflecŃii postume izolarea sa ca alienat mintal, în ideea cinică şi bes-
cutant al cabalei antieminesciene invocată de ade- tială de a-l scoate din viaŃa publică într-o asemenea
pŃii acestei teorii. După discurs, corul bisericii Desfăşurarea tristului eveniment va fi diferit apreci- manieră grotescă? când toŃi aceştia – şi mulŃi, mulŃi
„DomniŃa Bălaşa” dirijat de Costache Bărcănescu ată de presa timpului. Cel mai aproape de adevăr alŃii, ştiuŃi şi neştiuŃi − au asistat cu durere şi au par-
va interpreta romanŃa Mai am un singur dor pe ver- pare să fi fost „Universul Literar” săptămânal care ticipat cu ce au putut la alinarea groaznicelor sufer-
surile poetului, care avea să răsune cu jale, melan- apreciază evenimentul ca fiind de o „duioşie inŃi pe care poetul le-a suportat în ultimii şase ani
colic şi dureros peste întreaga mulŃime. impunătoare”, aşa cum a fost şi sufletul poetului. din viaŃa sa chinuită.
Un doliu naŃional coborât în sufletul unui popor pe
Într-o tăcere tristă şi dureroasă, sicriul este aşezat pe care, din nefericire, posteritatea avea să-l perceapă Desfid pe oricine consideră că a trimite în străină-
un dric tras de doi cai, cortegiul fiind condus de trei altfel. Este necesară precizarea că nimeni şi nimic tate pentru consult, asistenŃă medicală şi sanator-
jandarmi călare. Un lung şir de oameni se vor din ceea ce a însemnat ultimele zile ale poetului, nu izare este o chestiune simplă chiar şi astăzi, cu atât
încolona pe lungul drum spre cimitirul Belu (Şer- a sugerat existenŃa vreunei tentative de victimizare mai mult la acea vreme şi încă cu însoŃitor, aşa cum
ban Vodă). La Universitate, D. Aug. Laurian, direc- a sa din partea vreunei conspiraŃii sau organizaŃii amicii săi de la „Junimea” în frunte cu Titu
torul ziarului „ConstituŃionalul” va sublinia în dis- oculte. Maiorescu – un adevărat mecena pentru Eminescu
cursul său că „astăzi se înmormântează o glorie – au făcut-o în mod repetat. Din calvarul vieŃii sale
naŃională… ca poet un titan, ca ziarist un atlet… NaŃiunea l-a cinstit, presa l-a onorat, mulŃimea l-a posteritatea avea să dezvolte de o manieră fantezistă
spinteca norii cu gândul şi găsea dincolo de stele venerat, prietenii l-au înconjurat cu aceeaşi preŃuire – dacă nu de-a dreptul cinică – nefericita teorie a
forme noi pentru cugetarea românească… Un din totdeauna, iar contestatarii şi duşmanii au tăcut conspiraŃiei, devenită subiect de roman, numai după
ouvrier al cugetării… El s-a stins prea devreme, nu resemnaŃi. Până şi Bogdan Petriceicu Haşdeu, care- ce această ipoteză a fost lansată de cinicii de la
înainte de a revărsa valuri de lumină în cugetarea i minimalizase opera, i-a dedicat o pagină în revista „Adevărul” în anul 1911, în ideea de a macula
românească”. sa „o pagină în onoarea aceluia care face onoare memoria unui popor care şi-ar fi sacrificat idolul.
Ńării sale” prin „o scurtă, dar plină de adevăr Aceeaşi intenŃie se poate intui şi din preluarea
Tot la Universitate, studentul la litere, botoşăneanul izbitor şi crud, amintire despre Mihail Eminescu”
Constantin Calmuschi, va vorbi în numele tinerim- nefericită a probabilităŃii diagnostice de nebunie
(„Telegraful Român”, 20 iunie, 1889), ca să nu mai luetică, dezvoltată apoi de câŃiva medici neinspiraŃi
ii române, tinerime care a învăŃat de la poet „cum să vorbim de Alexandru Macedonski care-şi încasase
se adâncească în meditaŃie şi cum să se înalŃe în şi de o critică literară la fel de neinspirată, cul-
consecinŃele oprobriului public. minând cu cinismul călinescian, care va dori să
gândire... pentru că umbra acestui vis a fost atât de
mare, încât veacuri multe falnic se vor simŃi plutind Perceput la moartea sa doar ca poet de excepŃie şi aşeze pe fruntea olimpiană a poetului stigmatul
şi însufleŃind asupra celor ce te vor studia şi admi- jurnalist militant, opera lui abia de acum va începe ruşinii alături de cununa geniului.
ra” („Adevărul”, 20 iunie 1889). Tot aici se va real- să fie pusă în valoare. Mai bine de un secol de cerc- Aşa cum posteritatea – prin eforturile admirabile
iza şi o imortalizare în tuş a evenimentului, prin etare va continua să uimească generaŃie după gen- ale criticii literare – a reuşit să pună în valoare
care C. Jiquidi - tatăl va încerca să surprindă eraŃie de critici, prin evaluarea şi punerea în val- arheitatea creaŃiei eminesciene, aceeaşi critică liter-
grandoarea evenimentului (foto). oarea a vastităŃii şi diversităŃii creaŃiei sale, demon- ară are obligaŃia să izbăvească imaginea poetului de
strând că intuiŃia contemporanilor asupra genial- stigmatul luetic şi de elucubraŃiile biografice –
Înainte de a fi coborât în mormânt, doctorul Ion ităŃii sale a fost una corectă, de aici şi emoŃionanta
Neagoe va Ńine ultimul discurs, un discurs emoŃio- îndeosebi călinesciene – luetice sau sacrificiale,
despărŃire de cel ce avea să devină arheul culturii ridicându-l astfel pe omul Eminescu la nivelul
nant, încărcat de durere, care a făcut ca toată asis- române. De aici şi contrastul izbitor între realitatea
tenŃa să lăcrimeze „mare este jalea şi durerea pe operei sale. Chestiune de bun simŃ şi moralitate ele-
momentului şi minimalizarea voită din partea celui mentară pentru critica literară, care are astăzi la
îndemână instrumentele necesare pentru pro-
movarea adevărului privind viaŃa martirică a celui
care „a răsturnat muntele gândirii în marea
închipuirii” (A.D.Xenopol). Un pas important în
această direcŃie l-a făcut – de o manieră onestă şi
meritorie – criticul Nicolae Manolescu, care a avut
francheŃea să valorizeze realitatea medicală din
odiseea eminesciană („Adevărul” – 28 iunie, 2013).
Pe aceeaşi traiectorie, a adevărului ştiinŃific, se
înscrie şi criticul Theodor Codreanu, pentru care
argumentul medical are valoare ontologică (vezi –
Eminescu în captivitatea „nebuniei”).
Dincolo de abordarea academică, istorică şi critică
a geniului eminescian, poporul l-a simŃit întotdeau-
na aproape, ca cel care a reuşit să-i exprime cel mai
bine şi într-un stil autentic; trăirile, credinŃa, aspi-
raŃiile şi apartenenŃa de neam şi Ńară. Iată de ce şi
apusul său va străluci de-a pururi în istoria neamu-
lui românesc.

VALERIU LUPU – doctor în ştiinŃe medicale


10 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

Comemorarea de la Isverna 2019


ALINA IOANA DEAC

Pelerinajul către Isverna de anul acesta a fost unul ridicat împotriva unui regim ateu prin excelenŃă,
plin de întâlniri minunate cu cei plecaŃi în legiunea comparând pomenirea lor cu o sărbătoare.
cerească la ale căror morminte, găsite cu ajutor min- Parastasul în memoria celor trei legionari a fost ofi-
unat de la Dumnezeu, am poposit pentru a aprinde ciat în curtea bisericii, lângă monumentul ridicat de
o candelă şi a lega tricolor de crucea de la căpătâi. către AFDPR MehedinŃi în memoria acestora, iar la
Aventura începută în tinda bisericii din Jupâneşti - slujba au luat parte, alături de locuitorii Isvernei,
unde am văzut cu ochii sufletului pe Stancu Ion, pelerini veniŃi din Ńară special pentru această
camaradul stând în tihnă la o poveste cu Radu Gyr - comemorare.
a continuat cu alte descoperiri minunate. Parcă mai La finalul slujbei, PreasfinŃitul Părinte Nicodim a
mult ca oricând am simŃit ajutorul celor plecaŃi din- mai rostit un scurt cuvânt, fiind urmat de doamna
colo, ca pe o chemare de dincolo de moarte, precum Ileana Mateescu, preşedintele AFDPR MehedinŃi
şi bucuria acestora de a ne primi la mormintele lor care a expus împrejurările în care partizanii au ajuns
atât de pline de viaŃă. în satul Isverna şi felul în care au fost prinşi, execu-
La Isverna nu ne-am putut închina la vreun mor- taŃi şi aruncaŃi, fără slujbă creştinească şi fără cruce
mânt pentru că trupurile celor trei tineri ucişi aici de la căpătâi, într-o groapă comună la marginea cimi-
către comunişti au fost aruncate la marginea unui tirului, loc ce a rămas necunoscut până astăzi. Cu
cimitir trist şi uitat de lume. acest prilej, doamna Mateescu a făcut un apel către
Însă aici s-au înălŃat, ca în fiecare an, slujbe şi rugă- locuitorii Isvernei care ar putea să ştie ceva în legă-
ciuni întru pomenirea robilor lui Dumnezeu Eugen tură cu acest lucru. Noi nădăjduim că, la timpul
Bocârnea, Ion Bocârnea şi Gheorghe Eftimiu care cuvenit, Dumnezeu va dezvălui locul în care au fost
au sfinŃit cu sânge pământul acestui frumos sat îngropate trupurile celor trei tineri şi că vom putea,
mehedinŃean. în viitor, să ne închinăm la mormintele lor.
La biserica Sfântul Nicolae din Isverna s-a adunat La finalul evenimentului primarul Isvernei, domnul
lume multă îmbrăcată în frumoase costume Ion Stoican, a citit celor prezenŃi un fragment din
naŃionale pentru a lua parte la liturghia arhierească Ion Gavrilă Ogoranu în care acesta subliniază faptul
şi parastasul care i-a urmat oficiate de către PS că regimul comunist a avut drept scop distrugerea susŃinut de un grup de copii din comună, îmbrăcaŃi
Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei. sufletească a neamului românesc şi, în acelaşi timp, în frumoasele costume naŃionale din zonă. Moment
atrage atenŃia asupra unei boli cronice prezentă în plin de bucurie şi emoŃie care a întregit atmosfera de
În cadrul predicii de la finalul Sfintei Liturghii ier- sânul poporului român, “sindromul lui Iuda”, tră-
arhul a vorbit despre jertfa celor trei partizani sărbătoare a zilei, atmosferă care ne-a însoŃit şi pe
darea care a fost şi în cazul tinerilor de la Isverna cea drumul de întoarcere spre Bucureşti, drum cu alte
împuşcaŃi în urmă cu 70 de ani în munŃii Isvernei, care le-a adus moartea.
prezentând pe scurt contextul istoric în care s-au recuperări şi întâlniri cu cei de dincolo pentru care îi
petrecut evenimentele. Ierarhul a subliniat în cuvân- În continuare, în curtea bisericii, s-a desfăşurat un mulŃumim lui Dumnezeu şi tuturor sfinŃilor care ne-
tul său importanŃa jertfei celor trei martiri care s-au scurt program artistic de muzică şi dansuri populare au însoŃit!

„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi” Corneliu Zelea Codreanu

MARTIRI LEGIONARI DIN PRIGOANA CEA MARE (1938-1939)


Ion Stancu şi Pr. Grigore Motomancea
cul sufletului său. În 1933 era elev în clasa a IV de statutul de elev de liceu pentru care maica sa trud-
CEZARINA CONDURACHE liceu şi încadrat în Mişcare într-unul din cuiburile ise greu.
piteştene; camarazii îl descriu ca un copil mărunŃel, Din 1935, după mutarea în zonă a dlui. Gheorghe
Drumul spre Isverna a fost un prilej mult aşteptat îmbrăcat sărăcăcios, cu o înaltă Ńinută morală, Clime, Ion Stancu devine un colaborator apropiat
pentru a ajunge în mai multe sate din Argeş, Gorj rezultate excepŃionale la şcoală şi un entuziasm al acestuia, organizând tineretul legionar din comu-
şi Vâlcea, acolo unde aveam informaŃii că odih- legionar molipsitor. La începutul anului 1934, ca na sa. Între timp, după absolvirea liceului s-a
nesc, năpădiŃi de uitare şi de verdele ierbii, mai represalii pentru moartea lui I. Gh. Duca, vor fi înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti.
mulŃi dintre martirii noştri, sau cad sub ruină clădiri arestaŃi 40 de legionari musceleni şi încarceraŃi în Prigoana cea Mare îl găseşte pregătit şi, cu toate
legate de destinul legionar. Cu ajutorul lui Dum- celulele Regimentului 30 DorobanŃi Muscel. Stan- piedicile şi urmărirea SiguranŃei, reuşeşte să con-
nezeu şi cu rugăciunile celor căutaŃi, cercetarea cu Ion nu se află printre ei şi faptul acesta îl tinuie activitatea legionară până la data arestării
noastră a dat roade nesperate. În cele ce urmează vă afectează nespus. Printr-unul din paznici trimite sale. Pentru a se feri de urmăritori Ion Stancu orga-
vom împărtăşi o parte din ele. camarazilor arestaŃi mesajul <<Îmi pare rău că nu nizează şedinŃele legionare la umbra pădurii din
sunt închis cu voi. Dar strig ca să mă auziŃi de Dealul Turcului, aflat la marginea comunei. În
acolo „Trăiască Legiunea şi Căpitanul”>>. Con- august 1939, la sfârşitul unei astfel de şedinŃe de
Stancu Ion camaradul – martirul de la Coşeşti ducerea legionară a judeŃului a fost adânc impre- cuib, va spune camaradului său Petre Protopopes-
Numele lui Ion Stancu a fost printre primele nume sionată de gestul acestui copil orfan care, neavând cu: „Presimt un măcel îngrozitor ce ne aşteaptă.
de legionari de care am auzit. Deşi el este aproape nimic material pe lume, risca să-şi piardă astfel şi Orice va fi, eu rog pe Dumnezeu să ne ajute să
necunoscut în sfera legionară, l-am întâlnit în anii murim frumos. Cine va fi alesul?”
2000 în probabil singura poezie legionară a lui Ion
Barbu, „Tinda bisericii din Jupâneşti”. Ani şi ani În noaptea de 21/22 septembrie 1939 Ion Stancu
singura informaŃie certă era asasinarea lui pe teri- alături de alte 25 de persoane (între care avocatul
toriul fostului judeŃ Muscel, în septembrie 1939, Petre Protopopescu şi preotul Ion Protopopescu) se
dublată de legătura poetică între el şi Jupâneşti. În afla închis într-o magazie din curtea Primăriei
timp, ziarele din 1940 şi alte cărŃi parcurse au însăi- Coşeşti, arestat fără mandat şi fără temei juridic, ca
lat ca într-o hartă a comorii, toate indiciile represalii pentru moartea lui Armand Călinescu.
descoperite ducându-ne spre camaradul nostru din Nu se ştia ce va fi cu ei, dar nimeni nu dormea, iar
Muscel. Stancu le vorbea camarazilor despre Înviere când,
de-o dată, în jurul orei 4 dimineaŃa jandarmii înar-
Ion Stancu s-a născut în 1915 la Coşeşti, judeŃul maŃi deschid uşa şi îl invită să iasă afară. Acesta
Muscel (astăzi Argeş). Era orfan de război, tatăl său cere permisiunea să se spovedească preotului Pro-
căzuse ca erou pe front în Primul Război Mondial. topopescu, dar este refuzat. Ulterior cei care l-au
Deşi rămas în grija unei mame sărace şi văduve, escortat în drumul spre moarte au povestit că a
urmează şcoala primară în comună, apoi liceul în
Piteşti. Aici, la începutul anilor ’30 cunoaşte Miş-
carea Legionară la care se va conecta până în adân- continuare în pag. 11
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 PERMANENÞE 11
Tinda bisericei din Jupâneşti - de Ion Barbu
MARTIRI LEGIONARI
DIN PRIGOANA CEA MARE (1938-1939) Munte-al Muscelului: cetini
Pe spartele pietrei crăieşti,
Domnescul râu să-l încetini
murit închinându-se şi numărând gloanŃele ce îl La locul numit Jupâneşti.
străpungeau în timp ce jandarmilor le tremura
mâna pe patul armei. După ce s-a prăbuşit sub Anii mei tineri, ostateci
ploaia de plumb, s-a auzit un ultim „Trăiască biru- Acelor nisipuri şi pruni
inŃa legionară”. A fost împuşcât undeva pe raza Feciori se întorc şi sălbateci,
comunei sale natale, Coşeşti, iar coordonatorul Că scurte nume de huni.
echipei de execuŃie a fost plutonierul major Nicol-
icescu. Calul din nou peste cremeni
Trupul lui Ion Stancu a fost expus publicului timp Spre râu copitele trage-şi
Să-înnec târgoveŃul, asemeni
de 3 zile, timp în care sătenii şi cei din zonă au fost
Ei, Clarei, letinei din Argeş.
aduşi de autorităŃi să vadă cadavrul deasupra căruia
stătea scris „Aşa vor fi pedepsiŃi trădătorii de
Aşa cum apele Doamnei
Ńară”... După aceste zile a fost luat de biata sa
Prin Ponturi se-adună cu Padul
mamă şi îngropat în cimitirul din comună, undeva, Îi mân aceşti ani: anii toamnei
într-o margine. La Stancu Ion, camaradul.
Aici l-am găsit şi noi. În marginea cimitirului o
cruce mică şi veche de piatră alături de alta mai Ca el, deslegat în cântare
nouă de mozaic, ambele purtând numele martirului Prin plumbul sutaşului beat
Stancu Ion. Crucea cea veche este crucea pusă la Ridic spre avare cântare
căpătâiul său în timpul guvernării legionare pe ea Un suflet golaş de băiat. Locuri ale memoriei legionare:
apare data morŃii şi vârsta celui ucis, 24 de ani.
Crucea cea nouă poartă un medalion funerar cu Picioare de capră Satana Lagărul de la Govora
două chipuri: un tânăr slăbuŃ cu ochelari mari şi o Apasă-n platan spre a mă pierde. Băile Govora, cunoscuta staŃiune balneară vâl-
mamă frumoasă. Păuna, mama lui Ion a trecut la Grea însă, că zaua şi stana, ceană, a adăpostit pentru câteva luni un lagăr
cele veşnice în 1948 şi a fost înmormântată alături Va trage cămăşa mea verde. creat de autorităŃi pentru fetele legionare. În
de fiul răpit de urgia carlistă. decembrie 1943 Generalul Antonescu operează o
Cu toŃii i-am îmbrăŃişat crucea, sărutând-o şi Părintele Grigore Motomancea nouă serie de arestări în rândul legionarilor din
înfăşurând-o în tricolor. Cu mari emoŃii am cântat toată Ńara. Liana Nedelcu din Buzău este ridicată
Gorjul este unul dintre judeŃele în care nebunia
„Imnul legionarului căzut” şi am răspuns de autorităŃi de acasă şi, după câteva zile de
carlistă a pus în faŃa plutonului de execuŃie un preot
PREZENT! pentru cel ce a aşteptat aproape 80 de legionar. Grigore Motomancea s-a născut la 26 detenŃie petrecute într-un hotel din oraş transfor-
ani ieşirea la apel. iulie 1902 la CurŃişoara, judeŃul Gorj. Preot pe mat ad-hoc în spaŃiu de recluziune, este încărcată
seama parohiei Radoşi din acelaşi judeŃ, legionar, împreună cu peste 100 de persoane într-un vagon
tatăl unor copilaşi micuŃi şi soŃ al presbiterei Iulia, dubă. DestinaŃia le era necunoscută.
În tinda Bisericii din Jupâneşti
Grigore avea să fie unul dintre cei 3 legionari asasi- Trenul se îndreaptă întâi spre Bucureşti, de acolo
Biserica de lemn din Jupâneşti, Argeş cu hramul naŃi în judeŃul Gorj, alături de Constantin Şerban şi duba porneşte spre Piatra Olt unde fetele sunt
„ÎnălŃarea Domnului” este una din cele mai celebre căpitanul Gheorghe Munteanu. debarcate în timp ce preoŃii pornesc spre lagărul de
biserici de lemn din zona Munteniei. Construită la la Tismana, iar ceilalŃi bărbaŃi, către lagărul Târgu
mijlocul secolului al 18-lea pe locul unei alte bis- Părintele a fost reŃinut la începutul Prigoanei celei
Mari şi în decembrie 1938 se afla internat alături Jiu. Era perioada Crăciunului şi zăpada era mare.
erici mai vechi, este ctitorită de negustori locali şi Cele 40 de fete trebuiau să ajungă la Mănăstirea
meşteşugită ca nicio altă biserică, cu un brâu medi- de mulŃi alŃi preoŃi legionari în lagărul de la Sada-
clia. Eliberat cândva pe parcursul anului 1939 avea Horezu care urma să fie folosită pe post de lagăr
an sculptat cu motivul sforii şi cu numeroase con- pentru legionare. Drumurile blocate de nămeŃii de
sole simetrice în formă de cap de cal. să revină acasă în satul Aninişu din Vale şi să îşi
reia slujirea la Radoşi. În 22 septembrie 1939 se zăpadă forŃează autorităŃile antonesciene să facă o
Dincolo de valoarea ei religioasă, istorică şi afla acasă, la masă, cu familia. La poartă sosesc schimbare de plan, astfel că direcŃia se schimbă şi
muzeală, Biserica din Jupâneşti are pentru noi o jandarmii care îl ridică de la masă, îl scot din curte fetele ajung la Băile Govora.
însemnătate aparte, fiind firul conducător care ne-a şi îl împuşcă chiar acolo, în faŃa soŃiei şi a copiilor
ghidat spre Ion Stancu. De la mormântul din Sunt aduse în uriaşa şi luxoasa vilă „ConstanŃa
săi. Ca şi în restul cazurilor, trupul său rămâne Marietta” şi sunt cazate pe judeŃe. Astfel iau con-
Coşeşti am venit direct aici pentru a mulŃumi lui expus pentru câteva zile, fiind mai apoi înmormân-
Dumnezeu. Am pomenit mai sus despre poezia lui tact cetăŃuile legionare din multe oraşe din Ńară
tat. care activaseră clandestin în timpul prigoanei
Ion Barbu „Tinda bisericei din Jupâneşti” în care
apare menŃionat „Stancu Ion camaradul”. Aceasta a Astăzi în Radoşi şi Aniniş legenda preotului antonescine. Între ele luminează figura Iolandei
fost publicată în timpul guvernării legionare în legionar împuşcat pe stradă continuă să fie Popescu – medic psihiatru, şefa CetăŃuilor din
noiembrie 1940 în ziarul „Falanga”. Poezia închi- povestită de bătrânii satului. Prin îndrumarea lor CernăuŃi, o persoană de o înaltă Ńinută morală şi
nată martiriului lui Ion Stancu este dedicată de autor am găsit locul de veşnică odihnă al părintelui, aflat legionară, ce va deveni pentru multe dintre fetele
poetului Radu Gyr, fiind în acelaşi timp o mărtur- la intrarea în cimitir. În acelaşi mormânt se odih- de la Govora mentor şi model.
isire de credinŃă legionară. Muscelean ca şi Radu neşte şi preoteasa Iulia care a trecut la Domnul în
1981, dar şi unul dintre fiii lor, Ştefan, numit astfel Regimul de detenŃie era blând, comanda lagărului
Gyr, Barbu nu era străin nici de tragedia petrecută o avea un ofiŃer care s-a îngrijit să nu le lipsească
cu Stancu şi nici de existenŃa bisericii de lemn din în memoria logofătului Ştefan Beştelee,
străbunicul Părintelui Motomancea. În veci să-i fie nimic din cele necesare. În interiorul vilei se cir-
Jupâneşti. După atâtea zeci de ani de la publicare, cula liber, fără niciun fel de restricŃii, fetele putea
am recitat poezia chiar în tinda bisericii, evocând pomenirea din veac în veac!
Ńine legătura cu familiile, iar mâncarea era la dis-
memoria camaradului Stancu Ion. creŃie. Anul Nou 1944 le găseşte aici într-o atmos-
feră de tinerească veselie, umbrită totuşi de incer-
titudinea viitorului. La începutul anului 1944
lagărul se desfiinŃează la fel de brusc după cum
apăruse. Fetele sunt încărcate în autobuze şi
debarcate la gara Piatra Olt, libere să pornească
cu trenul spre casele lor.
Regimul politic se schimbă, dar prigoana împotri-
va legionarelor continuă şi mai teribil sub comu-
nişti. Lagărul de la Govora era acum o dulce
amintire pe care fetele o păstrau ca pe o comoară
în mizeria celulelor de la Văcăreşti, Mislea, Jila-
va sau în barăcile diverselor colonii de muncă.
Într-una din aceste colonii îşi face apariŃia în 1952
şi doamna Marieta Tătărăscu şi Liana Nedelcu
află că era fosta proprietăreasă a vilei de la Gov-
ora...
Vila aparŃinea lui Alexandru Măciuceanu, mare

continuare în pag. 12
12 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

Ursul la UE –
(fidelă liniei Merkel şi în plus şi femeie), Ursula
von der Leyen a fost persoana cea mai „potrivită”
pentru a dezintegra ceea ce mai rămăsese din

diletantism, incompetenŃă şi corupŃie


tradiŃia militară germană, odinioară atât de glo-
rioasă, în ciuda controverselor istorice. Politica
dusă de ea, în ciuda apartenenŃei formale la o tabără
politică creştin-democrată, e mai degrabă una com-
patibilă cu extrema stângă progresistă. Creştin-
democraŃia a rămas undeva pe drum, doar o etichetă
BOGDAN MUNTEANU goală, o formă fără fond.
E posibil ca speranŃele celor care speră că von der
Da, Ursula von der Leyen a fost propusă în mod Leyen va reuşi, desigur involuntar, să dărâme actu-
neaşteptat drept preşedinte al Comisiei Europene, o ala construcŃie a UE să se realizeze la un moment
surpriză practic scoasă din joben, şi votată pe 16 dat. Dar pentru aceasta Europa ar trebui să treacă
iulie de către Parlamentul European. E drept, cu o mai întâi printr-o veritabilă vale a plângerii, prin
majoritate foarte subŃire, de doar nouă voturi. Cul- patul procustian al ideologiei stângiste a corectitu-
mea, nu a fost sprijinită tocmai de către social- dinii politice. La fel cum s-a văzut în cazul armatei
democraŃii germani, parteneri în coaliŃia de germane. Care, în loc să aibă parte de investiŃii, de
guvernare, dar în mod surpinzător a obŃinut voturile îmbunătăŃirea capacităŃii de apărare, de consoli-
din partea conservatorilor eurosceptici din Ńări est- darea tradiŃiilor şi de creşterea moralului, a avut
europene, precum Ungaria sau Polonia. Fără parte de exact opusul acestor lucruri. Metodic, sis-
această susŃinere din partea unor tabere precum tematic, cu meticulozitate germană. Care iată, se
Orban sau Kaczynski, întreaga UE ar fi fost arun- manifestă ca atare şi când e vorba de a distruge
cată astăzi în criză. ceva, nu doar de a construi. În loc de o politică
firească, pe care o duc toate marile puteri interesate
Foarte mulŃi europarlamentari, aproape jumătate, i- să-şi consolideze forŃele militare, armata germană a
Oare ce-ar zice onor Comisia Europeană dacă titu- au refuzat însă sprijinul. O persoană acuzată de
larul unui minister important dintr-o Ńară periferică avut parte sub conducerea lui von der Leyen de o
corupŃie şi incompetenŃă crasă, cu talent cel mult în umilire perpetuă, de supunerea permanentă la un
precum România ar acorda în mod preferenŃial con- domeniul retoricii poliglote, nu a fost considerată
tracte de sute de milioane de euro, fără licitaŃie pub- program de reeducare politico-ideologic fără prece-
potrivită pentru a ocupa cea mai înaltă funcŃie în dent. În loc de a se consolida şi spori virtuŃile tipic
lică, unor firme de ... consultanŃă? Al căror rol este Uniunea Europeană.
acela de a umple hârtii cu analize şi rapoarte, militare, acestea au fost sistematic subminate şi
indicând sectoarele care nu merg bine în ministerul Şi totuşi, de ce alde Orban şi Kaczynski au susŃin- scoase de pe linia priorităŃilor. Au fost înlocuite cu
cu pricina? De parcă ministerul în sine nu are spe- ut-o? E posibil ca mişcarea lor să fi fost una calcu- un program clasic al orientării feministe sau al
cialiştii şi angajaŃii proprii a căror fişă a postului lată şi inteligentă. În primul rând prin aceasta ei i-au „diversităŃii sexuale”. Acestea au fost principalele
tocmai asta ar trebui să fie. Dar dacă, dincolo de retezat ascensiunea social-democratului olandez preocupări ale onor minstrului von der Leyen: con-
asta, în aceste firme de consultanŃă sunt implicaŃi Frans Timmermans, a cărui aroganŃă permanentă la ceperea de uniforme pentru femei gravide, locuri de
chiar membri ai propriei familii? Şi dacă, în ciuda adresa Ńarilor estice a fost acum taxată cu brio. Al grădiniŃă pentru copii, sau un workshop pe tema
atâtor milioane aruncate chipurile pentru depistarea doilea motiv pentru această susŃinere din partea „diversităŃii sexuale” şi al ideologiei de gen, menit
propriilor puncte slabe şi pentru elaborarea unor eurosceptici sadea vine poate dintr-un calcul să crească „acceptanŃa” în armată pentru feluritele
diverselor strategii de optimizare, rezultatele sunt pragmatic, cu accente ilare. Din moment ce sub identităŃi sexuale privite ca un construct social.
de-a dreptul dezastruoase? Dacă un aparent banal conducerea Ursulei von der Leyen armata germană O imagine reprezentativă care spune totul, dând pe
proiect de reparaŃii (în cazul de faŃă o navă-şcoală) a ajuns în pragul colapsului, dezorganizată, demor- faŃă inclusiv blasfemia la adresa unui simbol: min-
înghite sute de milioane în tranşe succesive, ase- alizată, cu dotări nefuncŃionale şi învechite, de nu istrul apărării vorbind în faŃa unor ofiŃeri şi militari
meni unui sac fără fund? Motivele? Primul contract mai ştii ce să crezi dacă la mijloc a fost doar incom- educaŃi în cu totul alt spirit (dar nu-i nimic, căci vor
a fost acordat unei firme care a făcut oferta cea mai petenŃă crasă sau o strategie deliberat distructivă, fi „reeducaŃi”) lângă crucea tradiŃională, simbolul
avantajoasă (cel puŃin pe hârtie), care bineînŃeles că probabil euroscepticii care au susŃinut-o îşi freacă din timpuri străvechi al armatei germane ... vopsită
s-a dovedit insuficientă, realitatea solicitând supli- acum mâinile de bucurie, sperând că doamna von în culorile curcubeului LGBT! O umilinŃă mai mare
mentarea cheltuielilor cu alte şi alte sume aberante, der Leyen îşi va repeta „performanŃele” de până la adresa corpului ofiŃeresc prezent şi trecut al Ger-
inclusiv pentru inevitabilele servicii de consultanŃă. acum şi va aduce şi şandramaua europeană pe maniei, dar şi la adresa simbolului creştin al crucii,
Fenomenul e binecunoscut şi din România, de la marginea prăpastiei. Că îşi va repeta adică activi- nu poate fi imaginată!
construirea Stadionului NaŃional, dar de data aceas- tatea, voită sau nu, de agent al disoluŃiei. Ce-i drept,
numele îi e oarecum predestinat, dacă ne jucăm cu Se ştie aşadar foarte bine ce hram poartă această
ta repararea încă nefinalizată unei nave cu pânze a Ursula von der Leyen, care în urma unor jocuri de
ajuns să coste mai mult decât întreg Stadionul aspectele fonetice. Termenul tipic german pentru
„diletant” este cel de „Laie”, la plural „Laien”, din culise şi nicidecum ca urmare a propriilor merite, a
NaŃional, cu suplimentările sale cu tot. ajuns în cea mai înaltă funcŃie în Uniunea Euro-
punct de vedere acustic identic cu „Leyen”. Aşa
Unde credeŃi că s-a petrecut acest scenariu? În vreo nume, aşa carieră: nomen est omen... peană. Vom şti aşadar la ce linie politică ne putem
Ńară bananieră? Sau cel puŃin est-europeană? Nici aştepta.
vorbă! Dacă era în România, un asemenea ministru Un alt motiv pentru susŃinerea polono-maghiară ar
fi acela că astfel în special Ńările estice ar beneficia Dacă tot răul va fi spre bine, aşa cum îşi facu unii
ar fi fost demult filat de către DNA, i s-ar fi socotelile, vom trăi şi vom vedea ...
îndosariat toate matrapazlâcurile, iar la momentul astfel de o muniŃie puternică la acuzaŃiile de
potrivit ar fi fost săltat în cătuşe şi plimbat precum „corupŃie” venite din partea oficialilor UE. Ei n-ar Postscriptum. E bine totuşi să rămânem sceptici.
ursul prin faŃa camerelor de televiziune. Dar nu, nu face decât să arate cu degetul spre cea mai înaltă Cei care s-au bucurat crezând că armata germană a
e vorba de România, şi nu e vorba de vreun „urs” ci funcŃie din Uniune şi să-i reamintească „isprăvile” scăpat acum de această piază-rea iar lucrurile se vor
de o „Ursula”. Pe numele ei de familie von der din perioada mandatelor de ministru în diversele normaliza în curând, s-au înşelat cu brio. Conduc-
Leyen. łara de unde vine doamna respectivă este guverne ale Germaniei. Cu astfel de argumente s-ar erea Ministerului Apărării a fost încredinŃată tot
Germania. Iar activitatea ei catastrofală din fruntea închide gura tuturor criticilor. Un motiv în plus deci unei femei ejusdem farinae: Annegret Kramp-Kar-
Ministerului Apărării, deşi era în curs o anchetă a ca Ńările est-europene să prefere o asemenea candi- renbauer, succesoarea Angelei Merkel la conduc-
unei comisii (ale cărei competenŃe probabil se întin- datură uneia de gen Timmermans. erea CDU şi acum şi a Ursulei von der Leyen la
deau atât cât să nu deranjeze prea mult) nu a dus la Doar timpul va arăta dacă asemenea calcule sunt conducerea armatei germane. Ar fi de râs, dacă nu
altceva decât la o „binemeritată” promovare. Adică sau nu justificate. Certe sunt doar „rezultatele” de ar fi de fapt de plâns ... Aşadar iată că meticulozi-
la o ieşire din scenă nu în jos, cum s-ar fi aşteptat până acum. Numită în 2013 în funcŃia de Ministru tatea germană nu se lasă până nu-şi duce la capăt
poate mulŃi, ci... în sus! al Apărării în Germania pe criterii strict ideologice întreaga „operă”. Valabil atât la bine cât şi la rău,
din păcate.

Astăzi vila „ConstanŃa Marietta” continuă


MARTIRI LEGIONARI să îşi păstreze superba Ńinută arhitecturală,
DIN PRIGOANA CEA MARE (1938-1939) deşi se află abandonată într-o ruină
desăvârşită. NaŃionalizată de regimul
proprietar şi comerciant vâlcean. Acesta o comunist şi folosită în scop turistic, vila
cumpărase de la autorităŃi la sfârşitul secolului al este locuită în prezent de oamenii străzii.
19-lea şi o numise „ConstanŃa Marietta”, după Treptele monumentale, superbele balcoane
numele celor două fiice ale sale. ConstanŃa se va cu dantelărie de lemn zac neputincioase în
căsători cu colonelul Radu Makarovitsch, căzut vegetaŃia luxuriantă ce le înconjoară şi
pe front în 1944, iar Marietta, cu Generalul Şte- cotropeşte, în timp ce podelele şi tavanele
fan Tătărăscu, fratele marelui oportunist politic sunt surpate de trecerea vremii.
Gheorghe Tătărăscu. Atât Marietta cât şi soŃul său
au fost arestaŃi la începutul anilor 50, executând
mai mulŃi ani de închisoare. CEZARINA CONDURACHE
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 PERMANENÞE 13

Fericitul episcop Ioan Suciu


De fiecare dată când îl întâlnea pe tata la Blaj,
PreasfinŃitul cerea veşti de la mine de la închisoa-
re. În timpul când a fost profesor la liceul „Sfântul

şi Mişcarea Legionară
Vasile cel Mare” şi director al internatului liceului,
organiza vara o tabăra cu elevii distinşi la Stâna de
Vale, cu un program condus de dânsul: o liturghie
dimineaŃa, apoi studiu, analizam texte, discutam şi
redactam articole pentru „Tinerimea Nouă”. După
masă muncă, sport, fotbal, volei, marşuri şi exerci-
prima tinereŃe, sunt strâns Ńii de orientare prin pădure. Seara după cină, în
legate de icoana ce a fost jurul focului, cântam, povesteam, glumeam, iar
veritabilul Apostol, martir părintele ne vorbea. Erau de fapt exerciŃii spiritua-
pentru Cristos şi Biserica le ce s-au imprimat în memorie şi pe care nu le voi
Lui. uita niciodată. Eram fericit! În această ordine de
idei, în preajma sărbătorilor de Paşti trebuie amin-
L-am cunoscut imediat ce tite ExerciŃiile Spirituale de la Bucureşti de la
a fost hirotonit preot la Catedrala romano-catolică şi conferinŃele şi predi-
Blaj, prin anii ’31- ’32, cile de la Catedrala Blajului.
după întoarcerea de la
Roma unde studiase teolo- Ultima dată l-am întâlnit în ziua de 14 mai 1948, la
gia şi filosofia. L-am avut reşedinŃa Mitropoliei, unde exercita funcŃia de
profesor de religie la liceul Administrator Apostolic. Mă găseam la Blaj pentru
„Sfântul Vasile cel Mare”, câteva zile trimis de ziarul „Tribuna” de la Cluj, la
în timpul când tatăl meu care colaboram, în calitate de corespondent pentru
era subdirector şi mai târ- Blaj şi regiunea Târnavelor. Mă trimisese ziarul ca
ziu director. reporter pentru comemorarea celor 100 de ani de la
Adunarea din 15 mai 1848 de pe Câmpia Libertă-
Mă luase oarecum sub Ńii. În ajun, deci, l-am vizitat singur între patru
ocrotirea lui spirituală. Mă ochi, la reşedinŃă. Primisem din partea Coman-
Recenta beatificare, de către Papa Francisc, a celor duceam la dânsul foarte des când locuia la etajul
7 episcopi greco-catolici martiri, morŃi în închiso- damentului Mişcării Legionare misiunea secre-
librăriei Arhidiecezane. Intram în camera lui care-i tă de a-l informa pe episcopul Suciu de ceea ce
rile comuniste, reprezintă un moment de fericită servea şi de birou şi de bibliotecă, intram chiar şi în
împlinire, un mare pas înainte pe calea recunoaşte- se va întampla câteva luni mai târziu, în toamnă,
absenŃa dânsului ştiind unde era ascunsă cheia. Pri- şi anume executarea planului lui Stalin aplicat deja
rii imensei suferinŃe şi a sublimelor jertfe ale popo- mea pachete de cărŃi, lăzi mari din Italia şi FranŃa.
rului român în lupta contra Satanei, întrupat în isto- în Ucraina: suprimarea Bisericii Greco-Catolice,
Eu tăiam paginile cărŃilor primite. Îl ajutam de confiscarea tuturor bunurilor şi lăcaşurilor de cult,
rie mai mult decât oricând sub chipul hidos al regi- asemenea la expedierea faimoasei reviste „Tineri-
mului bolşevic. Acest pas trebuie neapărat urmat arestarea şi internarea în temniŃe şi lagăre a tuturor
mea Nouă” la care am colaborat cu modestie şi eu. ierarhilor şi preoŃilor care vor refuza integrarea în
de canonizarea altor martiri şi mărturisitori din Între altele traduceam texte din limba franceză. În
temniŃele comuniste, creştini de înaltă Ńinută spiri- Biserica Ortodoxă. Mişcarea Legionară îi propu-
1937 a consacrat un număr special martirilor nea PreasfinŃitului trecerea frontierelor spre a
tuală, din Biserica Ortodoxă Română şi din cele- noştri MoŃa şi Marin. Revista în mod precis se
lalte confesiuni. ajunge în Occident unde urma să ia conducerea
afla la Biblioteca Academiei Române din Bucu- exilului şi a luptei anticomuniste pentru libertate şi
Cel mai tânăr dintre episcopii beatificaŃi, fericitul reşti unde se trimiteau obligatoriu toate publicaŃii- pentru Biserică.
Ioan Suciu a fost un apropiat al Mişcării Legiona- le ce apăreau la Blaj. În acest timp a apărut la Blaj,
re, după cum atestă mai multe mărturii din epocă, tot sub influenŃa părintelui Ioan Suciu, revista Cum de altfel mă aşteptam, după ce m-a rugat să
alături de colegul şi prietenul său de o viaŃă, ferici- „MlădiŃe” a liceului din Blaj, al cărei redactor prin- mulŃumesc celor ce-mi încredinŃaseră această
tul episcop Tit Liviu Chinezu (despre a cărui afini- cipal am fost eu. A apărut între 1937 şi 1941. misiune, mi-a spus - citez din memorie: Locul meu
tate legionară dispunem însă de mai puŃine date de păstor este în mijlocul turmei, mai presus de
BineînŃeles, PreasfinŃitul Ioan Suciu avea sim- toate în prigoana ce va veni. M-a îmbrăŃisat cu
relevante). O dovadă foarte valoroasă în acest sens patii faŃă de Mişcarea Legionară şi creatorul ei,
este mărturia personală, deosebit de impresionantă, lacrimi în ochi şi apoi ne-am despărŃit. Ziua urmă-
Corneliu Zelea Codreanu. Era de asemenea la toare, în 15 mai... PreasfinŃia Sa, zărindu-mă la
a unuia dintre fiii spirituali ai episcopului Suciu, curent cu existenŃa FrăŃiei de Cruce pe care am
tânărul blăjean de înaltă Ńinută morală Grigore Pop masa presei ce era instalată chiar în faŃa tribunei,
înfiinŃat-o în 1937, împreună cu Nastu Cristu, mi-a zâmbit şi a avut o clipire discretă din ochi. Îl
Câmpeanu, fiul directorului liceului greco-catolic macedonean sosit la Blaj. Al treilea naş al FrăŃiei
«Sf. Vasile cel Mare» din Blaj şi membru al Miş- vedeam pentru ultima oară.
de Cruce a fost Nelu Belu, fiul lui Ioan Belu, fost
cării Legionare. Redăm această mărturie cu preci- preot al închisorii Aiud pe timpul când se aflau La sfârşitul comemorării, la ieşirea din stadion
zarea că ea este inclusă în lucrarea lui Ion Găvrilă închişi Nicadorii. comisarul Gilu Moga m-a prevenit să părăsesc
Ogoranu - „Episcopul Suciu în faŃa furtunii” imediat Blajul, căci mă aflam pe lista celor ce vor
(publicată în 2006 la editura oficială a Bisericii CărŃile episcopului Suciu, „Eroism” şi „TinereŃe” fi arestaŃi în noaptea următoare. Am plecat din Blaj
Greco-Catolice „ViaŃa Creştină”). mi le-a adus tata la închisoare la Aiud, din partea fără să mai trec pe acasă. În septembrie am trecut
PreasfinŃitului, în 1943. În cartea „TinereŃe”, în în Iugoslavia.”
capitolul TinereŃe Românească aminteşte de mine,
„L-am cunoscut bine pe episcopul Ioan Suciu, l- fără să mă numească. Le-am primit prin părintele (Ion Gavrilă Ogoranu,
am iubit şi l-am avut ca îndrumător spiritual şi un Brânzeu, preot greco-catolic al închisorii. Episcopul Suciu în faŃa furtunii, pag.102-105)
frate mai mare. Amintirile, cele din copilărie şi din

România şi sfârşitul Europei (26)


n-a vrut să cedeze”, deşi el deŃinea puterea
deplină.
Nu era doar lipsa de curaj a lui Carol în împre-
jurări care îl depăşeau, nu era doar lipsa totală de
răspundere pentru milioanele de români
Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de apărat teritoriul, Germania (cu toata dorinŃa
basarabeni şi bucovineni oferiŃi pe tavă diavolu-
prestigiu, ministru de externe al României în de a nu începe războiul din răsărit mai
lui bolşevic, prin această cedare Carol se dovedea
perioada Statului NaŃional - Legionar (1940- repede) nu ar fi putut permite Moscovei să se
consecvent cu rolul de pion pro-sovietic pe care
1941) şi a Guvernului NaŃional de la Viena înstăpânească pe gurile Dunarii şi să-şi întindă
îl jucase constant împreună cu Titulescu.
(1944-1945). Lucrarea sa „România şi sfârşitul braŃul până la exploatările noastre petrolifere
Europei” constituie un izvor documentar de şi ar fost silită să-şi trimită diviziile în ajutorul De altfel în iunie 1941, când România intra în
excepŃie. nostru (pag.163). război pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei,
Carol aflat deja în Mexic, s-a grăbit să declare
Mihail Sturdza analizează contextul tragic al
ambasadorului sovietic că el nu aproba acŃiunea
La 26 iunie 1940 România a primit un ultima- cedării Basarabiei şi Bucovinei de nord şi în spe-
României…
tum din partea Uniunii Sovietice ca să evac- cial atitudinea laşă şi vicleană în acelaşi timp a
ueze Basarabia şi Bucovina de nord în termen regelui Carol al doilea, care a încercat să arunce
de 4 zile (pag.162). răspunderea pe umerii altora (Consiliul de pagină realizată de
Coroană, ambasadele străine), propaganda ofi-
Am convingerea că dacă România şi-ar fi cială repetând cu o demagogie stupidă că „regele Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
14 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

Spania – Prezentări de carte


întotdeauna cã s-a îndrãgostit de Ńara noastră din
pruncie (foloseşte termenul „niñez” şi nu „infan-
cia”) şi şi-a dovedit statornicia în această dragoste
până la sfârşitul vieŃii sale.
Aceeaşi fidelitate şi-a demonstrat-o şi faŃă de
Legiune şi Căpitan, al căror purtător de valori s-a
CĂLIN GABOR, Spania considerat toată viaŃa: „Vă asigur că unul dintre
cele mai frumoase daruri pe care le-am primit în
viaŃa mea a fost acela trimis de doi băieŃi exilaŃi în
Spania, membri ai Gărzii de Fier, în ziua nunŃii
mele. Mi-au trimis, ca un umil cadou, dar în acelaşi
timp de o imensă valoare spirituală, o fotografie a
lui Corneliu Zelea Codreanu. Am pus-o pe masa
din biroul meu şi vă spun că prezenŃa sa spirituală
a fost pentru mine un mare stimulent. În multe
clipe de tristeŃe sau de decădere interioară priveam
la acei ochi imobili şi sugestivi pentru a-i zice: -
Oh, Căpitane, Căpitane! Pentru că văd în ochii tăi
limpezi, magnetizaŃi, iluminaŃi şi religioşi, un
suflet curat şi pur, pentru că nu văd în ei nicio
urmă de meschinărie, nici de interes, eu sunt cama-
radul tău, Corneliu Zelea Codreanu. Şi când îl
priveam pe vreunul dintre ai mei, plin de ticăloşie,
o voce interioară îmi repeta văzându-l: „Voi veŃi fi
fiind contemporanii mei, conlocuitorii mei, dar nu
sunteŃi camarazii mei, compatrioŃii mei; compatri-
oŃii mei sunt aceşti camarazi români din Garda de
Fier, care luptă şi vor lupta mereu pentru libertatea
Patriei lor, fideli destinului lor latin, hispanic,
creştin şi universal.”
Cartea a fost editată de către SND EDITORES şi
a fost prezentată în Madrid, joi, 4 iulie 2019, în
„La División Azul. De 1941 a la actu- istorici de talie recunoscută, precum Payne sau Pio
cadrul unui act omagial organizat de către Casino
Moa, să se refere la ea ca „lucrare definitivă”,
alidad. Historia completa de los vol- autorul acordă o atenŃie deosebită României, de Madrid, prezidat de către Trezorierul Casinoului
untarios españoles de Hitler.” amintind atât sacrificiul lui MoŃa şi Marin, cazuŃi în Madrid, D. Gerardo Seco Ródenos şi prezentat de
Războiul Civil Spaniol, cât şi dorinŃa manifestată directorul editurii, D. Álvaro Romero Ferreiro.
Vineri, 7 iunie 2019, la Centrul Cultural al ForŃelor
Armate – Casino Militar din Madrid, asociaŃiile la Bucureşti în 1941 ca DA să lupte alături de tru- Au intervenit: D. Blas Piñar Gutiérrez, D. Miguel
culturale Avance Social şi Hermandad de la pele române, invocându-se legătura de sânge pe Menéndez Piñar, D. Francisco Torres García şi D.
División Azul au organizat prezentarea carŃii cu care împăratul Traian a stabilit-o între cele două Luis Fernández Villamea.
titlul de mai sus, a unuia dintre cei mai prestigioşi popoare cu două mii de ani în urmă.
colaboratori ai FundaŃiei Profesor George Manu.
Este vorba despre reputatul istoric şi scriitor, Car-
los Caballero Jurado. „Blas Piñar y La Legion de San
Născut în Ciudad Real în anul 1957, licenŃiat în Miguel Arcangel”
Istorie la Universitatea din Alicante, Carlos Acesta este titlul cu care José Luis Jerez Riesco a
Caballero este unul dintre cei mai reputaŃi experŃi dorit să-l omagieze pe Blas Pinar în anul centenar
în istoria militară a celui de al doilea Război Mon- al naşterii sale, probabil unul dintre cei mai nobili
dial, în special a Frontului din Răsărit, mai concret spanioli ai ultimului secol şi cu siguranŃă cel care a
a europenilor înrolaŃi în Wehrmacht pentru a lupta iubit cel mai mult şi mai profund România, deşi nu
împotriva Armatei Roşii a lui Stalin, ce ameninŃa a vizitat-o niciodată.
cu instaurarea comunismului în Europa. I-a studiat
în profunzime şi a scris despre voluntarii din łările Această carte constituie un imn sublim închinat
Baltice, belgieni, francezi, caucazieni, ucraineni, Neamului Românesc, al cărui suflet autorului i-a
români şi despre exilaŃii „ruşi albi”, fapt care l-a fost descoperit în anii tinereŃii sale de către mem-
situat într-o poziŃie privilegiată vis a vis de restul brii Legiunii Arhanghelul Mihail care s-au refugiat
cercetătorilor ce s-au dedicat studiului acestui şi au trăit în exil în Spania, în urma instaurării
subiect, acreditată de cei aproape 40 de ani de comunismului în Ńara noastră. Acei desŃăraŃi, cum
muncă în domeniu, în care lucrările sale s-au tradus cu durere sfâşietoare îşi ziceau, care în opinia D-
în unsprezece limbi. Numai prestigioasa editură lui. Jerez şi a personajului principal al cărŃii au con-
militară britanică Osprey Publishing i-a publicat stituit exilul cel mai de calitate, cu o contribuŃie
opt titluri. enormă la viaŃa culturală a epocii, au scris şi le-au
vorbit patrioŃilor spanioli despre România cu
În anul 1981 a scris primul său articol în revista peniŃa înmuiată în lacrima purificatoare a dorului şi
„Defensa”, căruia i-au urmat aproape patru decenii a dragostei, a gândului la mame, la fraŃi şi surori şi
neîntrerupte dedicate investigării şi difuzării la plaiurile natale veşnic verzi şi veşnic vii în
masive a adevărului istoric, fiind cel mai mare spe- memoria tinereŃii pierdute.
cialist în demontare de mituri false, cu care este
atât de impregnată istoria celui de-al doilea Război PersonalităŃi ca Horia Sima, Mihail Sturdza, Ovid-
Mondial. iu łârlea, George Demetrescu, Aurel RăuŃă,
George Uscătescu, Traian Popescu, Vintilă Horia,
Această ultimă lucrare editată de „Esfera de los Aron Cotruş, Nicolae Roşca ş.a. au lăsat urme de
libros” constituie, în opinia istoricului britanic neşters în sufletul autorului.
Stainley G. Payne, a cărui recenzie a fost publicată
de curând în jurnalul „ABC”, „magnumul opus” al Cititorul de limbă spaniolă face cunoştinŃă prin
autorului. intermediul acestei cărti cu istoria Neamului
Românesc, perfect asimilată şi excelent sintetizată
„Acest studiu impresionant întrece toată enorma de una dintre cele mai strălucite şi privilegiate
literatură anterioară (n.n. DA este unitatea cu cea minŃi pe care subsemnatul le-a întâlnit în această
mai extinsă bibliografie din istorie), distingându-se viaŃă, şi a celei mai amănunŃite şi fidel prezentate
prin calităŃile sale stelare: este exhaustiv, obiectiv, traiectorii a unicei mişcări naŃional-creştine din
investigat cu grijă pe baza unei cantităti ample şi viaŃa poporului român: „Mişcarea Legionară”.
complete de surse primare dominate în totalitate de
către autor, şi abordează toate chestiunile princi- Pentru unul ca mine această carte este un prilej nes-
pale şi toate criticile ivite în ultima jumătate de perat de a înŃelege cât de mare şi de nepreŃuit este
secol.” acest dar pe care Creatorul l-a făcut oamenilor:
dragostea, prin delicateŃea cu care îl descopăr
Demn de remarcat că în cele 827 de pagini ale referindu-se la România şi la tradiŃia poporului
acestei cărŃi, a cărei calitate excepŃională face ca român, pe Blas Piñar, în rândurile ei. A afirmat
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 PERMANENÞE 15

lecturi sub abajur


continuare prin intrebări filosofice, ceea ce înseam-
nă predispoziŃia spre meditaŃia profundă la atotpu-
ternicia divinităŃii, măreŃie sugerată de metafora

Poezia psalmilor
şoimul: „Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?”.
Incertitudinea eului liric exprimă o cutezanŃă
impresionantă, deoarece el foloseşte o interogaŃie
retorică de sorginte filosofica - „Să te ucid? Sau să-
ngenunchi a cere.” -, în sensul că, în sufletul său ar
putea muri credinŃa sau, dimpotrivă, ar putea
deveni smerit, cerând îndurare, în genunchi. La
Prof. Dr. CONST. MIU Blaga, dumnezeire nu e pusă la îndoială. Aici, călă-
toria este una spre fiinŃarea spirituală.
Dintre scrierile biblice vechitestamentare, Psalti- Ultima strofă a psalmului Iubind - ne-ncredinŃăm
rea este cea mai populară, în sensul că a rămas o că suntem include un paradox: „Şi cum am vrea să
carte a sufletului credincioşilor. Iisus Hristos a vor- Te slăvim/ Pentru iubirea ce ne-o-ngădui, Elohim!/
bit despre ea ca despre o scriere reprezentativa, Dar numai rană a tăcerii/ E cuvântul ce-l rostim.”
atunci când adresându-se Apostolilor Săi, după Ideea psalmistului este aceea că enoriaşul trebuie
Înviere, le-a adus aminte că se cuvenea să se împli- să aibă predispoziŃie spre tăcere: „Dumnezeu este
onorat prin tăcere”, spune Sfântul Toma. De reŃinut fu să plece şi Iosif,/ Scris l-ai găsit în catastif/ Şi i-
nească toate cele scrise despre El în Legea lui ai trimis un înger de povaŃă –/ Şi îngerul stătu cu el
Moise, în ProfeŃi şi în Psalmi (cf. Luca 24: 44) că tăcerea nu este încă rugăciune, ea este pregătire
pentru rugăciune. Când în noi există acest climat de de faŃă.” Însă, după această epocă, absenŃa timpu-
Prin urmare, Psalmii reprezintă cea de a treia grupă lui sacru duce la degradarea şi expierea timpului
de cărŃi din Biblia ebraică. tăcere, atunci sugerăm să coborâm cu mintea în
adâncul nostru: acolo are loc întâlnirea noastră cu profan: „De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu
În variantă originală, Psaltirea lui David reprezen- Dumnezeu sau cum spune teologul Paul Evdoki- n-ai mai pus picioru-n bătătură/ Şi anii mor şi vea-
ta o suită de paragrafe redactate în proză poetică, mov – inhabitarea sacrului în profan. curile pier/ Aci sub tine, dedesubt, sub cer.”
adică într-o proză ce câteva trăsături stilistice: repe- În psalmul lui Blaga, pe care îl discutăm acum,
tiŃii anaforice şi epiforice, ritm de diferite facturi, Psalmul O durere totdeauna…, prin conŃinutul
său este mai aproape de ideatica psalmilor arghe- absenŃa divinului e marcată prin intermediul unei
revenirea unor cuvinte-cheie, interogaŃii şi excla- interogaŃii retorice, aceasta augmentând dramatis-
maŃii retorice. Versificând psalmii, Dosoftei aduce zieni. Aici, singurătatea divinului este, în fond, sin-
gurătatea omului contemporan, care nu se mai află mul psalistului: „Unde-ai căzut din lume rupt (…)/
poemul sacru la o formă inedită. În varianta lui tu care-ai fost cândva şi-al meu, prin toate?” Fina-
Dosoftei, se află imbricate (suprapuse parŃial) trei în dialog cu sacrul, prin rugăciune: „O durere tot-
deauna mi-a fost singurătatea ta ascunsa/ Dumne- lul acestei creaŃii se bazează pe un paradox – pre-
categorii diferite de texte: traduceri în versuri ale zenŃa prin absenŃă a sacrului: „În golul ce-l lăsaşi
psalmilor; comentarii şi glose ale lui Dosoftei pe zeule, dar ce era să fac?” Psalmistul recunoaşte că
în copilărie se afla într-o relaŃie specială cu Dum- căzând, ceva mă doare,/(…) Nu te mai văd, dar te
marginea acestora; de aemenea, există şi versuri mai simt în noapte./ Te simt dumineca şi toată săp-
originale semnalate ca atare de autorul însuşi. Sti- nezeu: „Când eram copil mă jucam cu tine/şi-n
închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.” tămâna/ cum ciungul simte o durere-n mâna/ pe
lul personal uneşte cele trei tipuri de texte într-un care n-o mai are.”
tot unitar stilistic; doar o examinare erudită şi aten- Sălbăticia pe care o recunoaşte în continuare poetul
tă la nuanŃele fiecărei strofe mai poate identifica este datorată unei alte etape, în raportul său cu divi- Ideatica Psalmului dragostei aminteşte de cea a
astăzi cele trei straturi care compun poezia lui nul: „Apoi sălbăticia mi-a crescut,/ cântările mi-au poeziei Veşnicul (Poemele lumii, 1919), care
Dosoftei. pierit,/ şi fără sa-mi fi fost vreodată aproape/ te-am abordează accepŃia unui Dumnezeu – Ascunsul
pierdut pentru totdeuna”. Pierderea sacrului, a rela- veşnic: „Un văl de nepătruns ascunde veşnicul în
La toŃi creatorii de psalmi, putem detecta starea Ńiei cu acesta înesamnă intrarea în singurătate. beznă./ Nu-l vede nimeni, nimeni”. Psalmistul con-
ontologică a dialogului cu Dumnezeu. Aspectul ştientizează încă de la început condiŃia profanului,
acesta transpare şi din psalmii lui Blaga. Bunăoară, La Arghezi, singurătatea psalmistului capătă
imaginea hidoasă a unui copac infertil: „Tare sunt care aspiră la depăşirea acesteia: „E încă în mine
în psalmul Iubind - ne-ncredinŃăm că suntem, greul pietrelor dintre cari/ m-am ridicat când zi s-a
prima stofă este centrată pe ideea fiinŃării în Dum- singur, Doamne, şi piezis!/ Copac pribeag uitat în
câmpie,/ Cu fruct amar şi cu frunziş/ łepos şi făcut.”
nezeu: „Iubind - ne-ncredinŃăm că suntem. Când
iubim/ Oricât de-adâncă noapte-ar fi,/ Suntem în aspru-n îndarjire vie.” Cele trei atribute de care InvocaŃia care urmează vizează nepătrunsul
zi,/ Suntem în Tine, Elohim.”*) Între Dumnezeu şi beneficiază un astfel de copac uitat în câmpie ascuns, care numai cu dragoste fiinŃează dincolo
om, există ceva comun, care face posibilă . Omul (fruct amar şi cu frunziş şi Ńepos) sunt „rodul” de contingent: „Dragoste, împrumută-mi tu uşurin-
este chip al lui Dumnezeu. Ca atare, el e o fiinŃă lipse conlucrarii profanului cu sacrul. Aşa se expli- Ńa/ cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri/ şi
spirituală, orientată în chip ontologic spre Dumne- că îndârjirea vie pe care o manifestă psalmistul graŃia fără fiinŃă a verdelui, frunzelor.” După o
zeu. TendinŃa spre comuniune, care este iubirea, nu aflat în ipostaza vegetalului. atare dragoste tânjeşte eroul liric, una ce are putere
vizează numai persoanele omeneşti, ci ultima ei Pentru psalmistul blagian, absenŃa verbializării din de transfigurare.
Ńintă este Dumnezeu. Iubirea este starea firească partea sacrului este echivalentă cu moartea cuvân- Însă, înŃelegerea neputinŃei de a se elibera, prin
de a fi în Dumnezeu. Iată ce spunea Pr. Arsenie tului: „În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug./ O, de desprindere de lut, de greul pământului este una
Boca referitor la fiinŃarea prin iubire, în Dumne- n-ai fi mai înrudit cu moartea/ decât cu vieaŃa,/ mi- dramatică. Aspectul acesta este evidenŃiat prin
zeu: „E bine să fii cu Dumnezeu că ai pace multă, ai vorbi. De-acolo unde eşti,/ din pământ ori din reluarea sau repetarea lui încă şi mai, cuvinte ce
multă de tot. Şi când eşti cu Dumnezeu nu-Ńi mai poveste mi-ai vorbi.” Regretul faŃă de refuzul de relevă faptul că eul poetic încă mai aude ecouri ale
trebuie nimic.“ Prima strofă comunică în chip care are parte este evidenŃiat prin repetarea verbu- condiŃiei umane: „Sunt încă în mine greul pămân-
metaforic vorbele Sf. Ap. Pavel către corinteni: lui a vorbi la condiŃional. tului şi deznădejdea/ lutoasă. În mine tânguitoarele
„Nu ştiŃi că voi sunteŃi templul lui Dumnezeu şi că În finalul poeziei, se conturează două atitudini: mai nopŃi./ Neguri mai stăruie-n gând/ şi tălpile fără de
Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” întâi, întrebarea construită retoric denotă disperarea voie mai prind rădăcini/ pe drumuri neprietenoa-
(1Cor 3:16). tragică a celui care conştientizeză obturarea comu- se.” (s. n.). Ecourile condiŃiei umane, ce răzbat în
A doua strofă a psalmului blagian are în prim plan nicării profanului cu sacrul: „Iată e noapte fară sine transpar dintr-o imagine acustică: „Din trecut
căutarea dublată de motivul călătoriei: „Sub ferestre-nafară./ Dumnezeule, de-acum ce mă câteodată mai vine un vânt.”
lumile de aur ale serii/ Tu vezi-ne, cutreierând live- fac?”; apoi, soluŃia găsită faŃă de această situaŃie Finalul acestei creaŃii capătă turnura unei rugi adre-
zile./ Umblăm prin marea săptămână/ Gând cu aproape faără ieşire: lepădarea de omul trupesc, sate DRAGOSTEI: „În ceasurile desprimăvărării,
gând şi mână-n mână.” Ideea de căutarea a sacru- spre a deveni unul duhovnicesc: „În mijlocul tău dragoste,/ în ceasurile-acestea, ce singură tu le
lui o regăsim şi la Arghezi, în psalmul Te drămu- mă dezbrac. Mă dezbrac de trup/ ca de-o haină pe numeri,/ căci numai tu nu ai amintirea/ marilor
iesc în zgomot şi-n tăcere: „Te drămuiesc în zgo- care-o laşi în drum.” (s. n.). întunecimi,/ fă să uit cumplita povară/ a văzduhu-
mot şi-n tăcere/ Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,/ Psalmul 151 este unul al prezenŃei prin absenŃă. lui negru ce-l port pe umeri/ şi dă-mi tăria de a
Să vad: eşti şoimul meu cel căutat?/ Să te ucid? Sau Prima parte este centrată pe ideea căutării lui Dum- suporta/ bucuria eliberării.“ Amintirea marilor
să-ngenunchi a cere.” Tema psalmului o constituie nezeu, invocându-se posibilitatea îndepărtării de întunecimi, la care face referire psalmistul aparŃi-
pendularea poetului între a crede necondiŃionat în sacru, pe ideea jocului trecut definitoriu pentru vre- ne zonei nepătrunsului ascuns, tărâm imaginat ca
Dumnezeu şi a-i tăgădui existenŃa, atitudine ce mea când Dumnezeu era protectorul seminŃiilor fiind unul al văzduhului negru, amintirea aceasta
vine din nevoia de certitudine a poetului, care caută poporului ales şi trecut ca divorŃului dintre sacru şi fiind resimŃită – aşa cum declară eul rugător – ca o
dovezi palpabile, contactul direct cu El. Strofa întâi profan: „Ai fost cândva, prin primăveri, prin ierni, cumplită povară. Singura care poate atenua apă-
exprimă îndoiala poetului privind existenŃa lui prin toamne./ Al seminŃiilor şi-al regelui David sarea provocată de cumplita povară purtată pe
Dumnezeu, pe care Îl căuta şi il pândise demult. erai./ Ai fost cândva, dar unde eşti acum?/ Te-ntreb, umeri este tăria de a suporta bucuria eliberării
ComparaŃia din versul „Şi te pândesc în timp, ca pe căci s-ar putea să fii trecutul, Doamne.” de condiŃia umană. Este şi aceasta o luptă, întru
vânat”, ilustrează dorinŃa arzătoare a poetului de a devenirea în fiinŃă – una a DRAGOSTEI LUCRĂ-
avea o dovadă concretă, reală a existenŃei lui Dum- Ideea aceasta a prezenŃei lui Dumnezeu pe vremea TOARE şi TRANSFORMATOARE.
nezeu. De altfel, motivul cinegetic a semnificat trecutului de aur al primilor aleşi ai Domnului şi
dintotdeauna dorinŃa descoperirii, iniŃierea ca absenŃa Tatălui Ceresc după întocmirea Sf. Scrip-
stare spirituală. turi o regăsim şi în psalmul lui Arhezi - Nu-Ńi cer *) Versurile reproduse sunt din volumul Lucian
un lucru prea cu neputinŃă: „Când magii au pur- Blaga, Opere (vol. II), Editura Minerva, Bucureşti,
Nevoia de certitudine a eului liric este reliefată în ces după o stea,/ Tu le vorbeai – şi se putea.// Când 1984, ediŃie critică îngrijită de George Gană
16 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

Doi mărturisitori ai calvarului temniŃelor comuniste:


Gheorghe Jijie şi Constantin Iulian
La începutul lunii iunie s-au împlinit 7 ani de când Gheorghe Jijie şi Constantin Iulian au trecut la
cele veşnice.
Camarazi, membri şi prieteni ai fundaŃiei George Manu ne-am adunat în duh şi rugăciune la slujba
de pomenire care a avut loc în data de 1 iunie, la biserica Sf. Ilie Gorgani, apoi la cimitirul Străuleşti
II, unde cei doi îşi dorm somnul de veci.
Dumnezeu să îi ierte şi să îi odihnească cu drepŃii!

Dragi camarazi şi prieteni,


Pentru cei pomeniŃi astăzi aici, pentru care „plânge printre ramuri luna”, voi, urmaşii, şi noi,
supravieŃuitorii, la apel răspundem împreună: „Prezent!”, pentru că prezenŃa trebuie să fie pen-
tru noi amintirea celor care au luptat pentru învierea neamului nostru creştin şi ortodox.
Pentru Gheorghe Jijie şi Constantin Iulian, Prezent!
Privind azi în jurul nostru, chiar dacă am fi orbi, tot am simŃi profunda deznădejde care ne
cuprinde şi care ne duce la disperare, la renunŃarea de a mai lupta. Nu faceŃi jocul borfaşilor
care ne conduc la dezastru, vânzându-ne celor dispuşi să le plătească serviciile josnice.
FraŃilor, nu uitaŃi că suntem creştini şi disperarea nu există în vocabularul creştinilor.
Martirii noştri s-au jertfit, luptând împotriva ştreangului comunist tradiŃional masonic care voia
şi urmărea să le curme rezistenŃa.
FiŃi demni de jertfa lor. Luptătorii pentru dreptate au înfrânt prigoana, tortura şi ura dezlănŃuită
din partea duşmanilor credinŃei, dreptăŃii şi adevărului. Lupta este calea adevăratei noastre
învieri, aşa cum ne îndemna Mântuitorul: „ÎndrăzniŃi, Eu am biruit lumea!”
Ceasul învierii noastre va sosi, luptaŃi, nu deznădăjduiŃi! Christos a Înviat!
TLC!

VASILE JACQUES IAMANDI

DeclaraŃia notarială În timpul anchetei din decembrie 1948 am fost metri cubi de aer) erau înghesuiŃi 180 de deŃinuŃi,

dată de Gheorghe Jijie


bătut la tălpi („celebra” metodă „la rangă”) peste iar singura sursă de aer – gemuleŃul celulei – era
bocancii noi pe care-i aveam în picioare până când astupată cu şipci de scândură. Deşi afară era „ger de

pentru alcătuirea
tălpile acestora s-au distrus complet (fiecare lovi- Ianuarie”, pe cei de la primul etaj al priciurilor şi pe
tură de rangă se transmitea până în creier). După ce cei de la „şerpărie” (sub priciuri-direct pe ciment)
s-au distrus bocancii am fost în continuare bătut „curgea” transpiraŃia celor de la nivelul superior al
dosarului crimelor peste labele picioarelor din care şiroia sânge. La un
moment dat am urlat să mi se dea apă, Colonelul
priciurilor. ERA CA ÎNTR-O ETUVĂ! DeŃinuŃii
stăteau dezbrăcăŃi de haine şi cămăşi.

comuniste de la CEDO Dulgheru personal „satisfăcându-mi” dorinŃa,


vărsând în prealabil în pahar conŃinutul unui
Când eram scoşi la aşa zisa „plimbare la aer” tre-

(Strasbourg)
buia să trecem printre două şiruri de gardieni, con-
plic.Am crezut că era ceva destinat să-mi calmeze duşi de celebrul Ivănică şi care, din ordinul direc-
durerile şi am băut. Dar a fost un drog, probabil torului, nu mai puŃin celebrul Maromet, ne loveau
„scopolamină” - pentru a-mi anihila voinŃa – căci cu ciomegele unde nimereau. Un distins ziarist
am simŃit imediat cum nu mai eram stăpân pe evreu a fost atât de puternic lovit, încât s-a prăbuşit
„Subsemnatul Jijie Gheorghe, fiul Varteniei şi al lui reflexele mele. În momentul când au început între-
Gheorghe, născut la data de 10 iunie 1919 în oraşul la pământ în nesimŃire. Ne-am oprit să-l ajutăm, dar
bările, care s-au succedat până după ce am căzut potopul de ciomege ne-a silit să fugim mai departe.
Botoşani, judeŃul Botoşani (...), declar prin prezen- într-un fel de somn letargic, din care, că să mă
ta că am fost deŃinut politic între 24 Decembrie Atunci l-am întâlnit ultima oară pe fratele meu care,
trezesc şi să pot răspunde întrebărilor eram lovit cu legat cu lanŃuri la mâini şi la picioare era în imposi-
1948 şi 24 Decembrie 1961. un ciomag gros de cauciuc peste umeri şi peste bilitatea de a evita loviturile de ciomag, eu prote-
Locurile de detenŃie prin care am trecut au fost: ceafă. În cele din urmă m-au aşezat într-o pătură şi jându-l din partea dreaptă, sărind în sus să iau eu
Ministerul de Interne, Penitenciarul Jilava, Peniten- m-au dus târâş până la lift şi apoi într-o celulă unde loviturile în locul lui. Era un coşmar demn de
ciarul Aiud, Lagărul Nouă Culme, Lagărul Peripra- am zăcut în nesimŃire pe ciment până când am fost „Infernul” lui Dante.
va, Penitenciarul Gherla – septembrie 1952-mai trezit din nou cu lovituri de ciomag pentru a fi dus
1953, Penitenciarul GalaŃi – timp de două săp- iarăşi la anchetă. De la Jilava am fost trimis la Aiud unde, timp de un
tămâni în anul 1961, Arestul CurŃii MarŃiale Uranus an şi ceva am fost supuşi unui regim de înfometare,
DeclaraŃiile scrise şi semnate sub acest tratament au până când am fost scoşi la muncă în fabrică. De la
– timp de trei săptămâni, în noiembrie 1949, Peni- fost folosite drept probe în timpul procesului. Inutil
tenciarul Văcăreşti – două-trei luni. şaptezeci şi cinci (75) de kilograme, cât aveam în
am arătat instanŃei la ce torturi am fost supus (proba momentul arestării, ajunsesem la patruzeci (40) de
În această perioada de treisprezece (13) ani am mea fiind chiar bocancii distruşi pe care îi kilograme – când am avut ocazia (în fabrică) să mă
suportat un regim de exterminare prin lipsa unei ali- încălŃasem când am fost dus la proces) şi prin cântăresc.
mentaŃii minime, lipsa de aer, lipsa unor condiŃii sentinŃa numărul 1309/1949 am fost contamnat la
minime de igienă, lipsa totală a asistenŃei medicale. 10 (zece) ani temniŃă grea în baza articolului 209 După ce am executat o hală foarte mare pentru fab-
Faptul că nu am decedat se datorează strict struc- cod penal. rică, drept „recompensă” am fost dus la celebra
turii mele fizice atletice (am făcut mult sport în „Zarcă”, după ce am stat o săptămâna la carceră pe
În timpul anchetei, la presiunile constante: „Cu cine timp de vară (iulie) – împreună cu un evreu Bubi
tinereŃe) şi faptului că am fost arestat la douazecişi- ai avut legături?”, fără să mi se dea explicaŃii,
nouă de ani (29); deci perioada mea de detenŃie a Finkelstein – fiindcă i-am spus unui informator
despre ce legături să vorbesc, am răspuns „Am avut (Pascaru) al ofiŃerului politic care urmărea să-l
coincis cu vârsta când organismul are rezistenŃă legături cu mai mulŃi colegi de serviciu”, toŃi
maximă (29 ani – 41 ani). pedepsească pe Finkelstein pentru că nu mai era
ingineri ca şi mine, care au fost condamnaŃi nevino- cherestea în depozit „că nu are el nicio vină pentru
Fratele meu, Jijie Ioan, a fost arestat şi el, dar, din vaŃi: Inginer Iacobescu Ştefan – 7 (şapte) ani , faptul că administraŃia penitenciarului nu s-a îngri-
cauza faptului că a fost supus unui regim special de Inginer Pop Septimiu – 1 (un) an , Inginer Cumpă- jit de nevoile depozitului”.
constrângeri, a decedat în penitenciarul Aiud – după ta Dumitru – 3 (trei) ani şi Inginer Luca Niculae – 2
cum spun actele de arhivă, în 1961-deşi eu, când am (doi) ani. Eu, care aveam „vina de a mă întâlni cu Din Zarca Aiudului am fost trimis la Gherla unde
fost expediat din Aiud spre Nouă Culme (1958), un fost coleg de liceu pe nume Ion Păunescu, care trebuia să execut o hală asemănătoare. „Reedu-
deja aflasem de moartea fratelui meu de la un se refugiase în 1941 în Germania, am primit 10 carea” se terminase, dar directorul Goiciu şi locote-
învăŃător pe nume Câmpeanu care-mi adusese trista (zece) ani. nentul Mihalcea erau la fel de înverşunaŃi împotriva
veste. deŃinuŃilor şi pentru faptul că am spus cuiva că
După condamnare am fost dus la Penitenciarul Jila- „dacă a murit Stalin (1953), comuniştii ar trebui să
În continuare voi arată câteva din tratamentele inu- va unde am stat la aşa zisul „REDUIT”. Aici, în se mai potolească” am fost băgat la Zarca Gherlei
mane la care am fost supus pe durata executării afară celorlalte lipsuri, am avut de suportat şi lipsa
sentinŃei: aerului – într-o celulă cu dimensiunile în plan de 12
m x cinci 5 m şi cu o înălŃime de 4 m (deci 240 continuare în pag. 17
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 PERMANENÞE 17

Flori de aur din Maramureş (62)


de bunătăŃi! Mai există aşa ceva?! - Le-am obŃin-
ut cu mare greutate, de pe la restaurante, dar ce
însemnătate are faŃă de bucuria că venim la tine! -
V-aŃi dat seama din scrisoare că e foarte greu.
Acum vă pot spune mai multe, dar după depunerea
jurământului vom rămâne în cazarmă, unde sunt
L-am găsit pe Marius acolo unde unitatea lui efec- condiŃii ceva mai bune. - Şi când va fi asta? -
tua muncile agricole, la o fermă lângă Piatra Probabil peste o lună. - E mult, în aceste condiŃii...
NeamŃ. Erau cazaŃi în condiŃii mizerabile. Era un Mă gândeam cu groază la jurământul pe care tre-
vechi conac boieresc, ce părea părăsit. Geamuri buia să-l depună în faŃa celor ce-l asupreau,
sparte, uşi lipsă aminteau, totuşi, de vremuri tre- nedreptăŃeau, în faŃa unui regim care oprima un
cute. În camera unde dormea erau paturi supra- popor întreg.
puse, foarte frig, deşi exista o sobă de tablă într-un
colŃ. - Soba au adus-o părinŃii unui coleg, dar nu În acelaşi timp, mă gândeam la jurământul pe care
avem lemne. Înainte de a-l servi cu bunătăŃile pe l-am depus şi eu împreună cu atâŃia alŃi tineri ai
care i le-am adus, zice: - Mă duc să mă spăl. - acestui neam, că-1 vom apăra şi că nu vom lăsa să
Unde? - Jos. VeniŃi să vedeŃi! În curte era un fie asuprit neamul românesc de acest blestem
jgheab lung pentru adăparea vitelor, iar la capăt o comunist. Dar am fost înfrânŃi, trădaŃi de Occiden-
Ńeavă cu un robinet. Mâinile umflate şi vinete, tul care ne vânduse ruşilor. Bunul Dumnezeu, în
zgâriate şi nevindecate erau acelea care, nu de planurile lui - pe care nu le înŃelegeam - părea că
mult, cântau „Balada” lui Ciprian Porumbescu şi ne părăsise. Ne invadase răul, iar acum, după atâŃia
pe care acum şi le dezmorŃea sub jetul de apă rece. ani, trebuia să plătească şi fiii noştri pentru vina de
Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări de a avea părinŃi care au luptat împotriva comunis-
viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca Era foarte greu de smuls sfecla din pământul
îngheŃat, era foarte greu de făcut norma! mului. Nedreptatea era revoltător de mare! Şi noi...
dovezi eroice de credinŃă şi iubire creştină. neputincioşi. (Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)
(M.V.) Când am deschis geamantanul, Marius zice: - Ce

Liceenii pe Canal
foarte aproape de punctul zero. Ceea ce pe noi nu
ne deranja niciun pic, făceam şi treaba lui, în ciuda
protestelor sale, nefiind de părere că noi ar trebui să

Brigada K 4
muncim în locul lui. Aceasta fiind unica divergen-
Ńă între noi, rezolvată în felul nostru: el făcea ce

Sile (Trandafir)
voia, iar noi, aşişderea.
O singură dată l-am surprins pe Sile scandalizat –
dar tot în felul lui imperturbabil –,când numele lui
nu a mai apărut pe primul loc al celor din urmă,
nici pe al doilea sau măcar al treilea. Lipsea cu
ION DUNCA totul, ceea ce l-a umplut de o justificată indignare.
Din punctul lui de vedere era revoltător! I se uzur-
pase nejustificat locul lui de drept, obŃinut cu înde-
Într-un punct de răscruce al „coloniei” era instalat lungate „eforturi”. I-am dat dreptate şi l-am conso- tot uscat ca o scrumbie rămânea.
un panou în genul acelora de care se umpluse Ńara, lat, asigurându-l că, desigur, în cazul de faŃă s-a
dar de care noi nu ştiam, pe care se afişa zilnic evi- strecurat o regretabilă eroare a vreunui conŃopist Ne era drag Sile aşa cum era, altfel şi-ar fi pierdut
denŃa brigăzilor care se distingeau „în producŃie”, neatent şi că situaŃia se va remedia. Aşa a şi fost, în tot hazul şi originalitatea.
în ordinea performanŃei, iar noi am Ńinut capul de ziua următoare eroarea a fost corectată, iar Sile şi- Încă o caracteristică a lui Sile: era extrem de curat.
afiş toată perioada cât a dăinuit această brigadă. Şi a reocupat locul care, considera el, i se cuvenea de Nu pentru că noi am fi cultivat slinul, nici gând, dar
mai era acolo, pe acelaşi panou de afişaj, un fel de drept. suportam mai uşor inevitabila – uneori – murdărie.
rubrică specială, pe care apăreau nominalizaŃi clar ConŃinutul pachetelor cu alimente primite de Sile Doar lucram cu pământ! Dar Sile avea „dambla-
şi spre deplină luare aminte, cei răi, codaşii adică, de acasă era un alt prilej de cicăleală amicală: iar ua” cămăşilor albe şi, culmea, le avea totdeauna
de unde nu lipsea – tot cap de afiş – vajnicul nos- primeşte Sile un stoc de „opinci”. În ce consta imaculate, strălucitoare de curăŃenie. La cadenŃa
tru coleg de bune şi rele, Vasile Trandafir – SILE aceasta? O „stivă” – mai mică bineînŃeles – de sa de lucru, se putea, iar noi apreciam că de aceea
(Sile şi el, precum Ciocănel). Pe care-l adoram cu peşte uscat, din care Sile rodea de zor o lună şi nu lucrează el ca alŃii, pentru cămăşile lui etc… Le
toate ale lui. Merită să insist asupra acestei perso- ceva, mestecând cam cum se mestecă acum guma, spăla cu grijă şi le purta cu demnitatea unui şeic.
nalităŃi inedite, întrucât o mare parte din farmecul dar cu siguranŃă mai cu folos. Nu mânca decât pe „faŃa de masă” perfect curată,
şi hazul Brigăzii K-4 s-ar diminua substanŃial fără constând dintr-o batistă pe care şi-o aşternea tacti-
el. Nu pricepeam nicicum în ce consta savoarea peşte-
lui uscat, dar trebuie că ştia Sile ceva ce noi nu cos şi fără grabă. Nimic nu-l clintea. Era un ade-
Sile era fiu de pescari de prin împrejurimile Brăi- ştiam şi oricum, comentariile noastre maliŃioase vărat aristocrat, rătăcit într-o lume de plebei.
lei. ÎnăltuŃ şi uscat ca un vrej de felul lui, cu obra- nu-l atingeau pe imperturbabilul nostru Sile. El îşi Aceasta-i întregea farmecul, iar consecvenŃa sa
zul ciudat de îmbujorat pentru cei de acest fel, calm rodea conştiincios „opincile” de crap, şalău, caras demnă de respect. Căci Sile Trandafir a rămas
de neclintit, nu l-am văzut niciodată ieşindu-şi din şi ce o mai fi fost. De altfel, atunci când „cădeam” consecvent până la capăt, şi atunci când a fost
fire – motiv pentru care-l invidiam foarte – şi de în corvoadă la curăŃat peşte, el era unicul beneficiar extrem de greu. Şi peste vreo zece ani, când am
neclintit era şi cadenŃa sa la lucru. Nimeni nu a reu- al lapŃilor şi icrelor, recoltate cu osârdie numai pen- avut o fulgerătoare întâlnire mută, la bordul unui
şit vreodată să-l determine pe Sile să facă mai mult tru el, beneficiind în schimb de surâzătoare şi zgâr- vaporaş cu zbaturi, pe o Dunăre în nuanŃa cafelei
decât era dispus el să facă! Iar ceea ce făcea, era cite mulŃumiri. Se ospăta atunci Sile ca un rege, dar cu lapte. Despre asta, mai încolo. (va urma)

DECLARAłIA NOTARIALĂ DATĂ DE GHEO- a D.L. 89/1958, ani pe care i-am executat la Nouă eliberat.
RGHE JIJIE PENTRU ALCĂTUIREA DOSARU-
Culme, muncind la cariera de piatră şi la Periprava „Afară” a început un nou calvar: părinŃii erau bol-
– munci agricole. navi şi bătrâni, iar mie nu mi se elibera un act de
LUI CRIMELOR COMUNISTE DE LA CEDO
Când mai aveam cam un an de executat din această identitate că să mă pot angaja şi să-i ajut. La fiecare
cu sfert de raŃie alimentară timp de 3 luni, ajungând pedeapsa suplimentară am fost luat din nou într-o audienŃă la organele de stat mi se cerea să cola-
din nou la patruzeci (40) de kilograme. anchetă foarte dură (la Ministerul de Interne) pen- borez (să devin informator al SecurităŃii) pentru a
tru că nu am vrut să declar despre un coleg de-al putea beneficia de drepturile fireşti ale oricărui om.
După 3 luni am fost dus din nou la Zarca Aiudiului meu de facultate că ar fi fost legionar. Nu am acceptat acest „troc” şi am primit un act de
şi apoi în celulele de izolare. Când mi se împlinea identitate abia după încă doi ani, în urma căsătoriei.
condiŃionalul de muncă a venit un maior din După un stagiu de mai multe luni la Ministerul de
Interne am făcut un T.B.C. ganglionar la cot şi am Înainte de căsătorie şi după am fost permanent
Bucureşti care mi-a promis că mă va elibera, dar urmărit, după cum rezultă din dosarul de la Consil-
numai dacă accept să devin informator. Am fost trimis la Văcăreşti, unde mi s-a pus mâna în
ghips. După ce mi s-a scos ghipsul am fost trimis iul NaŃional de Studiere a Arhivelor SecurităŃii
refuzat! După alte 6 luni a venit iar cu propunerea, (C.N.S.A.S).
refuzându-l şi de data aceasta, rămânând în disciplinar la „ închisoarea din închisoarea Jilava –
închisoare până la expirarea pedepsei de zece (10) „celebra” Cazimcă. Scurtă descriere: pereŃi uzi, apă Aceasta îmi este declaraŃia pe care o susŃin şi o
ani .După expirarea pedepsei am fost dus la Jilava permanentă pe jos, lipsa aerului şi beznă totală, izo- semnez.
unde, din nou, acelaşi maior a venit cu propunerea lat singur în Cazimcă. Cu două săptămâni înainte 15.12.2009
de colaborare, la refuzul meu primind 3 ani de de termenul de eliberare am fost dus într-o celulă
obişnuită cu alŃi deŃinuŃi din care, la termen, m-am Gheorghe Jijie”
„administrative” (în baza ordonanŃei 10044/1958 şi
18 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Jilava. Între 1957 şi 1964 va executa detenŃia la

Aristina Pop Săileanu


Miercurea Ciuc de unde va fi eliberată, odată cu
decretul general de graŃiere din 1964.
Cu hainele vechi şi atârnând pe ea se urcă în tren
cu destinaŃia Dej. De aici cu maşini de ocazie
ajunge în Târgu Lăpuş. Află cu durere că mama şi

(1931-2019)
fratele Achim (eliberat în 1956 cu un decret spe-
cial pentru deŃinuŃii muribunzi) trecuseră la Dom-
nul şi că tatăl fusese împuşcat, neştiindu-i-se mor-
mântul. Este primită cu mare dragoste de surori,
fraŃi şi cumnaŃi şi de nepoŃii care, deşi născuŃi
după arestatrea ei, ştiau cu toŃii legenda mătuşii
Aristina partizanca.
După revenirea în Lăpuş rudele, vecinii şi
cunoscuŃii vin cu zecile să o vadă, să îi ofere aju-
torul. Aristina refuză, temându-se de un nou val de
arestări în care i-ar putea implica pe cei ce se ofer-
eau să ajute. În acelaşi timp Securitatea o cheamă
periodic şi o presează să îi ducă în munŃi să le arate
locurile în care grupul său avea depozite de arma-
ment. Sătulă de tracasările lor refuză să le facă
jocul şi îi ameninŃă că de nu va fi lăsată în pace va
lua din nou calea codrului. Se va angaja cu greu la
exploatarea minieră de la BăiuŃ unde va urma o
şcoală de calificare pentru analizarea minereului.
În 1965 viaŃa ei se schimbă, întâlnindu-l pe cel ce
o iubise neştiut de nimeni mai bine de 10 ani.
Nicolae Săileanu – fost student la drept, fusese
arestat de comunişti pentru „agitaŃie publică” şi
nimerise în timpul detenŃiei de la Văcăreşti în
Aristina s-a născut la 13 mai 1931 în Lăpuşul fraŃii Aristinei trec printr-un calvar de nedescris, celulă cu Achim, fratele Aristinei. Aici află că
Românesc, judeŃul Someş (astăzi Maramureş), în trăind în fiecare zi sub ameninŃarea bătăii sau acesta are o soră care a tras cu pistolul în comu-
familia Ńăranilor gospodari Nicolae şi Maria Pop. arestării, până în 1952 când vor fi ridicaŃi şi nişti. Nicolae se îndrăgosteşte de curajoasa fată şi
Îşi petrece copilăria în satul natal unde tatăl era deportaŃi în Bărăgan. Cu toată supravegherea şi se hotărăşte să nu se căsătorească până nu o va
pădurar şi alături de soŃie şi de cei 5 copii îşi rân- persecuŃia, atât familia Pop, cât şi multe alte găsi. După eliberarea sa în 1955 caută să îi dea de
duise o casă trainică. Familia se ocupa cu familii din zonă formează o structură de sprijin urmă, umblă pe la avocaŃi, reuşeşte într-un timp să
creşterea animalelor, avea oi multe şi câştigul pentru supravieŃuirea partizanilor. Deşi pe urmele dea de medicul ce o îngrijea la Văcăreşti, apoi îi
strâns de pe urma lor îi ajuta să ducă un trai lor umblau sute de agenŃi ai SecurităŃii, partizanii pierde urma. În 1964 avocata îi da vestea cea
decent. După terminarea claselor primare Aristina reuşesc să supravieŃuiască până în 1953, schim- mare: toŃi deŃinuŃii politici au fost eliberaŃi. Nico-
va urma Liceul în Dej, norii negri ai urgiei ce bându-şi mereu ascunzătoarea, gazdele, furnizorii lae aşteaptă până în 1965 şi pleacă pe urmele ei în
cuprinsese România revărsându-se asupra ei din- de hrană şi muniŃie, scăpând din încercuiri şi Lăpuşul Românesc. Căutându-l pe Achim, află că
spre răsărit vor curma însă viaŃa liniştită a familiei apărându-se în lupte. acesta a murit. Ajunge la surorile Aristinei care îl
Pop care va începe să urce treptele suferinŃei Gol- cred omul SecurităŃii. Cu greu le convinge de ade-
În 1952 Nicolae Pop cade grav bolnav în urma văratele sale intenŃii şi acestea îl îndrumă către
gotei Anticomuniste. unui atac cerebral. Pentru a nu încurca grupul şi a Aristina care se afla la BăiuŃ. După câteva întâlniri
Anul 1948 aduce, pe lângă multe alte năpaste nu le risca viaŃa, decide să coboare din munŃi şi să cu ea şi multe scrisori de dragoste şi poezii, Nico-
bolşevice, scoaterea în afara legii a Bisericii se lase prins de securişti. Se temea că va muri lae reuşeşte să câştige inima celei pe care o aştep-
Greco-Catolice – din rândurile căreia făcea parte fugar şi autorităŃile nu vor înceta să îl caute ani de tase timp de 10 ani fără să ştie cum arată sau dacă
şi familia Pop. Lăpuşul Românesc este zguduit zile, persecutându-i familia. Pop va cere gazdelor mai este în viaŃă.
pentru prima dată de trupele de Securitate într-o zi să îl lase la capătul podului dinspre satul său de
de duminică când, înconjurând biserica din sat, au unde va ruga un căruŃaş să-l ducă la postul de mil-
încercat să aresteze pe Pr. Atanase Oniga. Opoz- iŃie. Ajuns aici, va fi împuşcat la scurt timp după
iŃia fermă a comunităŃii a zădărnicit încercarea ce se predase, fără a se mai aştepta judecarea sau
lor, părintele a fugit în munŃi şi sute din cei ce l- condamnarea lui. Aristina şi Achim vor fi şi ei
au apărat de securişti au luat calea anchetelor şi arestaŃi în martie 1953, fiind trădaŃi de una dintre
proceselor. Deşi familia Pop nu se număra printre gazdele lor – Alexa MoşuŃ din Dobreni – care îi va
arestaŃii de atunci, va intra în curând în atenŃia preda în mâinile SecurităŃii. AflaŃi într-una din
urmăritorilor. Nicolae Pop a adăpostit 3 fugari: casele acestuia, pe hotarul satului Rogoz, vor fi
Ńărănistul Vasile Paşca şi 2 studenŃi. În ziua de 11 înconjuraŃi de trupe în timpul nopŃii la 8 martie
mai 1949 agenŃii aduşi special de la Dej au încon- 1953. MoşuŃ îi asigurase că sunt în siguranŃă acolo
jurat casa, partizanii adăpostiŃi de familie reuşesc şi că seara le va aduce mâncare... Aristina, Achim
să fugă spre pădure. Comuniştii încearcă să atragă şi partizanul Vasile Hotea hotărăsc să încerce să
în cursă întâi pe Nicolae Pop, care refuză cate- fugă chiar pe uşa casei, o deschid, trag cu arma şi
goric să devină turnător şi mai apoi pe Aristina fug către pârârul din apropiere. Cândva în timpul
căreia i se promite o carieră şi căsătorie cu unul fugii Achim este împuşcat, Aristina rămâne lângă
dintre ei. Fata – care venise acasă de la liceu pen- el în timp ce Hotea continuă goana doar pentru a
tru a lua mâncare – se face că nu înŃelege nimic şi cădea în mâinile unui alt batalion de securişti ce
neagă că ar avea vreo cunoştinŃă despre existenŃa venea din direcŃia opusă primilor.
unor tineri. Securitatea se retrage, dar a doua zi va Aristina şi Achim sunt duşi întâi la Securitate în
captura pe unul dintre cei 3 fugari pe care îl vor Târgul Lăpuş, iar de aici la Baia Mare şi Satu
aduce legat în curtea gospodăriei Pop. Nicolae Mare. Procesul va avea loc la Oradea unde Tri-
Pop reuşeşte să fugă înainte de a fi ridicat. Lui i bunalul Militar Teritorial va da Aristinei o sentinŃă
se alătură în data de 13 mai 1949 Aristina şi de 20 ani muncă silnică, notând în fişa deŃinutei:
fratele său Achim. „pentru că a făcut parte din organizaŃie contrarev-
Din elevă de liceu, Aristina devine luptătoare în oluŃionară împreună cu tatăl şi fratele ei şi a fugit
rezistenŃă din munŃi chiar în ziua majoratului său. în munŃi cu arme şi muniŃii”. Anii de pribegie şi de
Nicolae Pop va regăsi în munŃi pe Atanase Oniga, luptă au lăsat urme şi Aristina era grav bolnavă,
alături de care va pune bazele unei grupări anti- motiv pentru care a fost transferată la spitalul pen-
comuniste cunoscută în literatura de rezistenŃă itenciar Văcăreşti unde a fost diagnosticată cu
drept grupul łibleşul (Pop-Oniga). Rândurile par- TBC intens pozitiv. Va rămâne aici 4 ani până în
tizanilor se îngroaşă cu rapiditate. Familiile celor 1957 supravieŃuind prin harul lui Dumnezeu, fără
rămaşi în sate vor fi arestate, anchetate şi torturate medicamente şi fără tratamente specifice bolii. De
pentru a-şi trăda taŃii, fraŃii sau soŃii. Mama şi la Văcăreşti va lua calea Cuicului, cu un popas în continuare în pag. 19
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 PERMANENÞE 19
toxicologie. Sub influenŃa lui Mircea Eliade, de

Preot Iconom Stavrofor


care se ataşase sufleteşte, va urma mai multe cur-
suri de teologie ortodoxă la Institutul de ŞtiinŃă şi
Teologia Religiilor din cadrul Institutului Catolic

Jean Boboc
din Paris. Va rămâne legat de Biserica SfinŃilor
Arhangheli în cadrul căreia va deveni consilier de
la vârsta de 20 de ani. În această biserică se va
căsători cu Carmen, aici îşi va boteza cele două
fetiŃe care vor şti de la primii paşi în viaŃă că sunt
românce.
Va profesa ca medic şi cercetător, atât în FranŃa,
Tatăl său, fiul unui boier vâlcean, a ajuns la Paris cât şi în America. Va urma şi un MBA în Admin-
în perioada interbelică pentru a studia medicina. istraŃia Afacerilor, după care va conduce mai
După izbucnirea războiului şi instaurarea regimu- multe companii farmaceutice în Canada şi Statele
lui comunist alege să rămână în exil. Se căsă- Unite, susŃinând totodată numeroase conferinŃe şi
toreşte cu o franŃuzoiacă şi face o frumoasă cari- seminarii cu tematică medicală. Începe să
eră medicală în Ńara adoptivă. Tânărul Jean, deşi studieze bioetica şi devine un vocal oponent al
ştia că este român după tată, nu îşi înŃelege orig- avortului, apărând dreptul la viaŃă. În paralel
inile şi nici limba decât la finalul adolescenŃei, susŃine şi numeroase conferinŃe despre istoria
care coincide cu moartea tatălui. Rudă îndepăr- românilor în cadrul comunităŃilor din exil. Înfi-
tată cu George Enescu pe care familia Boboc l-a inŃează la Paris AsociaŃia Francezilor de Origine
avut de mai multe ori oaspete, trăise o viaŃă de Română şi Biblioteca Română de la Paris.
aristocrat francez, fară să-şi pună vreodată între-
bări legate de familia tatălui său, de Ńara din care Crescut duhovniceşte sub învăŃăturile Pr. Vasile
acesta provenea etc. Boldeanu, Jean Boboc reia în perioada deplinei
La 18 ani începe să-şi caute rădăcinile. Intră în maturităŃi studiile de teologie. Va absolvi Institu-
corespondenŃă cu bunicul patern care era în viaŃă. tul de Teologie Ortodoxă Saint Serge din Paris
Scrisorile lor erau pictate mai mult în negru – unde va urma şi studiile masterale şi va obŃine
cenzura funcŃiona perfect în România Comunistă. doctoratul despre aspectele eshatologice ale
Află totuşi că are multe rude în Ńară şi că mare antropologiei ortodoxe. În 2007 va fi hirotonit
parte din ele se află în temniŃe ca opozanŃi ai diacon, iar doi ani mai târziu va deveni preot pe
regimului comunist. În acelaşi timp în care simte seama mult iubitei sale Catedrale Ortodoxe
nevoia de a devein român, simte şi chemarea lui SfinŃii Arhangheli din Paris. Primul decan al Cen-
Dumnezeu. Aşa ajunge la biserica de care îşi va trului Ortodox de Studii şi Cercetare „Dumitru
lega întreaga viaŃă: Biserica „SfinŃilor Arhanghe- Stăniloae” din Paris, Jean Boboc avea să publice
li” Jean de Beauvais. Aici se va bucura de priete- în 2017 o lucrare de înaltă Ńinută teologico-şti-
nia lui Mircea Eliade (căruia îi va deveni dis- inŃifică „Transumanismul decriptat – Metamor-
În 4 aprilie 2019, camaradul nostru Jean Boboc a cipol) şi de a lui Vintilă Horia (care, fascinat de foza corabiei lui Tezeu”.
trecut la cele veşnice după o pătimire de mai dorinŃa copilului Jean de a se regăsi în destinul
mulŃi ani în care a purtat cu demnitate şi discreŃie Părintele Jean Boboc, prieten apropiat al Fun-
său românesc, îi va preda limba română). daŃiei Profesor George Manu şi colaborator al
crucea unei boli necruŃătoare.
După absolvirea liceului catolic Sainte-Croix de revistei „PermanenŃe”, a fost înmormântat la
Jean s-a născut la Neuilly-sur-Seine în 21 ianuar- Neuilly va urma facultatea de Medicină din Paris, Paris în data de 8 aprilie 2019.
ie 1943, primul copil din cei 3 ai familiei Boboc. ca şi tatăl său, specializându-se în farmacologie şi În veci pomenirea lui!

Aristina Pop Săileanu se mută la Bucureşti în mesajelor trimise de episcopii greco-catolici P.S. tate. După cum spune marele nostru poet naŃion-
casa socrilor săi (tatăl lui Nicolae Pop fusese Florentin Crihălmeanu (Cluj) şi P.S. Mihai FrăŃilă al şi creştin Radu Gyr „neamul nostru nu vă
medic şi deputat liberal) care o acceptă cu tot tre- (Bucureşti) care au exprimat respectul faŃă de val- plânge, ci se cuminecă prin voi” noi suntem aici
cutul său şi o iubesc ca pe propria lor fiică. oarea spirituală a mărturiei date de doamna pentru a ne cumineca simbolic, a ne uni cu
Mutarea la Bucureşti o scuteşte de hărŃuirea Aristina Pop Săileanu, precum şi mesajului din Cristos prin jertfa martirilor neamului româ-
SecurităŃii din Lăpuş şi reuşeşte să ducă o viaŃă partea doamnei Ana Blandiana, preşedinta Fun- nesc.
liniştită şi împlinită alături de soŃul ei. Anii trec, daŃiei Academia Civică (care a publicat cartea de Grupul „łibleşul” este un frumos model de uni-
Aristina păstrează legătura cu fostele colege de memorii a doamnei Aristina). Au rostit cuvântări tate în lupta anticomunistă deasupra deosebir-
detenŃie, în ciuda faptului că ştiau că sunt şi părintele Marius Vişovan - care a transmis un ilor politice şi confesionale. Din acest grup au
urmărite. Vine şi decembrie 1989... alături de fos- mesaj din partea FundaŃiei „Profesor George făcut parte şi liberali şi Ńăranişti şi legionari şi
tele camarade de pătimire ridică Monumentul Manu” (pe care îl redăm mai jos) - precum şi mulŃi tineri fără afiliere politică anterioară, cu
Martirelor de la Ciuc şi, alături de supravieŃuitorii părintele protopop Silviu Hodiş. EmoŃia momen- toŃii uniŃi în dragostea de Ńară şi în apărarea val-
rezistenŃei armate anticomuniste din łara tului a fost completată de prezenŃa venerabilă a orilor creştine. Din punct de vedere confesional
Lăpuşului, ridică Crucea Memorială Grupul domnului Nicolae Săileanu, soŃul Aristinei (şi majoritatea au fost greco-catolici în frunte cu
łibleşul. Păstrează cu toŃi legătura până ce, rând dânsul fost deŃinut politic), în vârstă de 96 de ani, părintele Atanasie Oniga, un adevărat martir -
pe rând, camarazii şi camaradele se desprind de care cu o Ńinută sobră şi demnă, a reuşit să par- sperăm să-l vedem canonizat cât mai curând -
lumea noastră, trecând la Domnul. ticipe la întreaga ceremonie. dar au fost şi câŃiva ortodocşi, de exemplu
În căsuŃa din centrul Bucureştiului Aristina s-a Mircea Dobre era fiu de preot ortodox de lângă
stins în 19 mai 2019 în prezenŃa celui ce i-a fost OnoraŃi fraŃi întru preoŃie, îndurerată familie, Sighişoara. Cu toŃii au sfârşit sau ucişi de Secu-
soŃ peste 53 de ani. A fost înmormântată, după stimaŃi urmaşi ai luptătorilor anticomunişti, ritate în munŃi sau pătimind mulŃi ani în tem-
dorinŃa sa, acasă, la Lăpuşul Românesc. Alături iubiŃi fraŃi întru Cristos, niŃele comuniste. Aceşti oameni sunt demnitatea
de legenda fabuloasei sale peregrinări prin munŃi şi legitimitatea noastră în faŃa lui Dumnezeu şi a
şi temniŃe, Aristina ne lasă cartea sa de memorii „Cine va vrea să-şi salveze viaŃa o va pierde, istoriei!
„Să trăiască partizanii până vin americanii”, o dar cine - şi va pierde viaŃa pentru Mine şi pen-
tru Evanghelie, acela o va salva!” Sunt cuvin- Noi, actuala generaŃie de români trebuie să fim
carte document despre demnitate, curaj şi luptă, vrednici de martirii şi eroii noştri. Nu e uşor, dar
toate puse sub pavăza credinŃei în Hristos. tele Mântuitorului nostru Isus Cristos din
Evanghelia după Marcu, capitolul 8, versetul speranŃă ne dau cuvintele unul alt mărturisitor,
35...cuvinte care se potrivesc foarte bine cu episcopul de fericită memorie Ioan Ploscaru:
Înmormântarea a avut loc pe 23 mai, în locali- evenimentul emoŃionant la care participăm azi. „N-au duşmanii, Doamne, atâta fier/ LanŃurile
tatea natală Lăpuşul Românesc (jud. Maramureş), lor sunt prea puŃine/ Să ucidă dorul nostru
Din partea FundaŃiei „Profesor George Manu” pentru Cer/ Să ne închidă dragostea de Tine!
cu participarea a aproximativ 150 de persoane, de la Bucureşti, un mesaj de profund respect şi
majoritatea rudenii, vecini şi cunoscuŃi din local- ”. Amin. Dumnezeu s-o primească în ÎmpărăŃia
adâncă recunoştinŃă faŃă de doamna Aristina Sa!
itate, dar şi persoane venite de la distanŃe mai Pop Săileanu şi prin ea faŃă de toŃi membrii
mari. Ceremonia a fost oficiată de părintele Silviu grupului de rezistenŃă anticomunistă „łibleşul”
Hodiş - protopopul greco-catolic al łării Lăpuşu- plecaŃi deja la cele veşnice, care au plătit cu pagini realizate de
lui, împreună cu 5 preoŃi. S-au dat citire lacrimi şi sânge lupta pentru credinŃă şi liber- CEZARINA CONDURACHE
20 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

În memoria lui Gheorghe (Gelu) Gheorghiu (1922-2019)


Luni, 22 iulie a.c. a încetat din viaŃă Gheorghe (Gelu) Gheorghiu. Dece-
sul a avut loc după o spitalizare îndelungată cauzată de un atac cerebral.
Fost deŃinut politic, a trecut prin „demascările“ violente de la închisori-
le Piteşti şi Gherla, unde a fost unul dintre puŃinii rezistenŃi (nu a «tur-
nat» şi nu a bătut pe nimeni).
A jucat un rol extrem de important şi ulterior, în perioada de „revenire“
a celor trecuŃi prin „demascări“ şi „reeducări“, căci spre deosebire de alŃi
deŃinuŃi trecuŃi prin aceeaşi experienŃă şi-a revenit mai repede şi a înŃe-
les nevoia lor psihologică de a-şi reface personalitatea zdrenŃuită. Cu
memoria sa bună, dublată de un talent nativ de povestitor, în camera de
detenŃie de la Gherla unde se găsea povestea diverse întâmplări, dar şi
romane poliŃiste, cu un asemenea talent, încât ascultătorii aveau senti-
mentul că prin faŃa ochilor li se derulează un film, motiv pentru care
acŃiunea se numea «Cinematograful lui Gelu».
A fost apoi martor al apărării în cel de-al doilea mare proces al reedu-
cării, din 1954–1957. În acel proces, în fapt o butaforie, Gheorghe Cal-
ciu (viitorul preot) şi Iosif V. Iosif s-au luptat cu curaj, iar faptul că vic-
timele inculpate pentru a acoperi adevăraŃii responsabili (decidenŃii şi
executanŃii regimului comunist) au scăpat cu viaŃă, i se datorează şi lui,
prin mărturia curajoasă şi demnă.
L-am cunoscut îndeaproape, i-am fost – îndrăznesc să spun ceea ce-mi
spunea el mie, în ciuda diferenŃei de vârstă şi a întregii sale experienŃe:
prieten.
A fost un om bun, blând, care în ciuda experienŃei limită prin care trecu-
se, pulsa de viaŃă, iar zâmbetul nu l-a părăsit niciodată. El este dovada
vie că valorile umane perene pot supravieŃui celor mai atroce experienŃe
şi că dacă justiŃia terestră se lasă de cele mai multe ori aşteptată, viaŃa îşi
ia propria revanşă asupra răului.
Sunt mândru că l-am cunoscut!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
La revedere, Gelu Gheorghiu!
Bucureşti, 23 iulie 2019. PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
MIRCEA STĂNESCU Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
sursa: http://mircea-stanescu.blogspot.com/ 024073, Sector 2; Bucureºti
e-mail: fgmanu@gmail.com
Internet: http://www.fgmanu.ro
tel. 021-252-20-41; 0746 548 305
REDACTOR ŞEF:
BOGDAN MUNTEANU
REDACTORI:
PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON

CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE


CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:

CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU


DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR
ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — 14, 024280 Bucureºti

RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:


L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18

FUNDAÞIA “PROFESOR GEORGE MANU”


1994-2019
PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:

† NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:


ELISABETA IONESCU
† MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
CONSILIER ONORIFIC:
† NICOLAE ROŞCA, 2011-2013 VASILE AFILIE

† GHEORGHE GHEORGHIU, PREŞEDINTE:


# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.