--
PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã
ANUL XXII- NR. 6-7
IUNIE-IULIE 2019 CULTURAL - POLITIC - SOCIAL
Reper al demnităŃii şi dragostei de Ńară
După o lungă şi dureroasă pătimire, legionarul
Gheorghe (Gelu) Gheorghiu, părintele nostru
sufletesc şi ultima autoritate legionară în spatele
căreia am crescut şi ne-am format, a trecut la
Domnul în data de 22 iulie 2019, întregind rân-
durile Legiunii Cereşti.
Gelu s-a născut la 29 mai 1922, la GalaŃi, fiul
mezin al comerciantului ardelean Ioan Stoica
Gheorghiu (născut la Săcele) şi al Anei (născută
la Făgăraş). Avea să-şi piardă mama în perioada
prunciei. Tatăl se va recăsători cu Bălaşea care va
fi o mamă bună şi iubitoare, atât pentru Gelu, cât
şi pentru fratele mai mare, Ioan. Familia se mută
la ConstanŃa unde deŃinea şi administra hotelul şi
restaurantul Continental. Gelu urmeză aici şcoala
primară şi clasele de liceu. Prin intermediul
fratelui său mai mare, ia contact pentru prima
dată cu FrăŃiile de Cruce. Era încă perioada Căpi-
tanului şi Ioan activa deja în cadrul FDC. Gelu,
copil nepregătit încă pentru proaspăta calitate de
membru al mănunchiului de prieteni, va fi elimi-
nat din organizaŃie chiar de fratele său pentru
că… mersese la un meci în loc să participe la şed-
inŃă. Deşi în afara organizaŃiei legionare,
gravitează în jurul ei, îndeplinind diverse servicii
de curier.
Amintirile dlui. Gelu despre copilărie erau mereu
calde şi emoŃionante. Colinele Murfatlarului,
plimbările la Bazargic şi vizitele la Balcic reve-
GELU GHEORGHIU,
PREZENT!
neau mereu în discuŃie. La Bazargic
va cunoaşte la începutul anului 1940
pe cea căreia îi va încredinŃa inima
pentru tot restul vieŃii. Gina
(Angela) era fiica inginerului con-
structor însărcinat cu lucrările de
restaurare ale Castelului Reginei
Maria şi avea 14 ani. Tot în acea
vreme va intra în Mişcarea
Legionară, fiind pregătit şi încadrat
de instructorul legionar Seladin
Kerim din Murfatlar care îi va fi
primul şef de cuib.
În timpul războiului hotelul Conti-
nental este grav avariat de bombar-
damentele sovietice revărsate asupra
ConstanŃei, el va fi reconstruit în
timpul comunismului, după naŃion-
alizare şi demolat de autorităŃi după
1990, nemairevenind în proprietatea
familiei Gheorghiu. Ioan Gheorghiu
luptă pe front. Este rănit, revine
acasă, dar din cauza unei boli de
plămâni se stinge la scurtă vreme
într-un sanatoriu.
După terminarea studiilor liceale
Gelu Gheorghiu se înscrie la Facultatea de Elec-
trotehnică din cadrul Politehnicii Bucureşti. Aici
se integrează Centrului StudenŃesc Legionar
Politehnica, unul dintre cele mai importante
nuclee studenŃeşti active în prigoana antones-
ciană şi după instaurarea comunismului.
AcŃionează după 1944 sub comanda colegilor
politehnişti Nelu Jijie şi IonuŃ Stoica. Activitatea
lor consta în reorganizarea legionarilor nearestaŃi,
pentru angajarea lor în Mişcarea NaŃională de
RezistenŃă, procurarea de arme şi muniŃie, asigu-
rarea unei reŃele de case şi gazde sigure,
întocmirea unor planuri şi strategii pentru răs-
turnarea regimului etc. În acest sens grupul
reuşeşte să obŃină planurile sistemului de teleco-
municaŃii din Bucureşti pentru a putea acŃiona în
vederea sistării lor în cazul unei lovituri împotri-
va regimului comunist, coordonează legăturile cu
nucleele de rezistenŃă din munŃi în care se aflau
atât legionari paraşutaŃi în Ńară de aviaŃia ger-
mană şi de Guvernul NaŃional Român de la Viena
aflat sub conducerea Comandantului Horia Sima,
cât şi numeroşi legionari şi nelegionari din Ńară
care luaseră calea munŃilor încercând să evite
arestarea.
Pentru toate aceste planuri era mare nevoie de
bani pe care legionarii nu îi aveau. Grupul din
care făcea parte şi Gelu Gheorghiu era alcătuit
din IonuŃ Stoica, Nelu Jijie, Şerban Secu, Spiru
Obreja şi Ştefan Puiu Florescu, fiind ultimul
20 PAGINI
8 LEI
comandament legionar care a acŃionat în Ńară în
timpul comuniştilor (1948/1949). IonuŃ Stoica,
şeful grupului hotărăşte în 1947 o acŃiune mai
mult decât îndrăzneaŃă: atacarea casieriei centrale
a CFR şi folosirea banilor pentru susŃinerea rezis-
tenŃei armate din munŃi. Planul s-a făcut, a fost
cooptat unul dintre angajaŃii Palatului Gării de
Nord care adăpostea la subsol seiful în care se
adunau încasările. IntraŃi în clădire în cursul
dimineŃii, profitând de minutele în care paza mil-
itară schimba tura, băieŃii coboară la subsol şi
aşteaptă. În curând apare casierul şef care deŃinea
cifrul de la seif şi contabila pentru a scoate banii
necesari plăŃilor din acea zi – 17 august 1947.
După deschiderea seifului studenŃii îşi fac
apariŃia înarmaŃi, îi asigură pe cei doi că nu vor
păŃi nimic şi îi imobilizează pentru a nu da alar-
ma. Încarcă în serviete 15 milioane de lei noi
(stabilizarea avusese loc cu doar 2 zile înainte, la
15 august 1947, când a intrat în vigoare noua
Lege Monetară) şi apoi părăsesc Palatul CFR,
amestecându-se printre funcŃionarii care
umpluseră coridoarele în drum spre birourile de
lucru.
AutorităŃile intră imediat în alertă dar, ceea ce a
rămas în istorie ca „jaful de la casieria CFR”,
rămâne un subiect ascuns opiniei publice. O
asemenea lovitură ar fi aruncat proaspătul regim
în ridicol, spre bucuria populaŃiei care, în urma
stabilizării monetare, sărăcise peste noapte. Chiar
şi mai târziu, în timpul cumplitei reeducări satan-
ice de la Piteşti unde se cerea obsesiv şi violent
demascarea oricăror fapte îndreptate împotriva
regimului comunist, cei implicaŃi în atacul
casieriei au fost avertizaŃi de echipele de
torŃionari să nu scape un cuvânt despre asta. Nici
propaganda antilegionară, scrisă şi răspândită de
regimul comunist, nu face vreo referire la asta.
BăieŃii nu păstrează niciun leu pentru ei.
Cumpără o fermă din apropierea Bucureştiului
pentru a o transforma în refugiu pentru legionarii
urmăriŃi de SiguranŃă, cumpără mai multe
locuinŃe în Bucureşti în acelaşi scop, investesc
banii în alimente, haine şi muniŃie pentru cei din
munŃi, ajutoare pentu familiile celor închişi etc.
AcŃionează cu prudenŃă, reuşind să se menŃină în
clandestinitate. Gelu va sta ascuns la Bucureşti în
casa unei mătuşi a Ginei. Valul de arestări oper-
ate asupra legionarilor în mai 1948 îl ocoleşte
dar, în urma anchetelor dure aplicate celor
arestaŃi, va cădea şi el în legătură cu adăpostirea
lui Costache Oprişan şi a unor fraŃi de cruce.
Arestat în 13 iunie 1948 la Bucureşti, student
continuare în pag. 2
2 PERMANENÞE
anul V la Politehnică, Gelu va fi judecat de Tri-
bunalul Militar Teritorial Bucureşti pentru activi-
tate legionară şi condamnat la 8 ani detenŃie
corecŃională pentru „uneltire”. La momentul
judecării lui anchetatorii nu bănuiau apartenenŃa
lui la Grupul Legionar Politehnica şi nici impli-
carea în acŃiunea de la Palatul CFR.
Va începe viaŃa carcerală la Jilava unde va rămâne
până în iulie 1950, când va fi transferat la Piteşti,
ca închisoare de executare a pedepsei. La Jilava
va afla de la camaradul Iosif V. Iosif că la Piteşti
are loc o acŃiune de reeducare, acesta prevenindu-
l să nu vorbească cu nimeni nimic din ceea ce nu
a declarat în anchetă. Desigur că Gelu l-a crezut,
dar nici în cele mai întunecate coşmaruri nu îşi
putea închipui ce va fi la Piteşti.
În Piteşti, temniŃa construită de Armand Călinescu
pentru exterminarea legionarilor, va fi torturat
fizic şi psihic întâi în camera 4 Spital, apoi în cam-
era 3 Subsol. E bătut şi anchetat, atât de łurcanu,
cât şi de alŃi torŃionari. Cel care descrie în detaliu
pătimirea şi dârzenia de care a dat dovadă Gelu
Gheorghiu în pântecele Piteştiului este Dumitru
Bordeianu. În completarea acestui text vom reda
în paginile revistei câteva fragmente din cartea lui
Bordeianu, „Mărturisiri din mlaştina disperării”.
Bătăia, durerea, trupul tumefiat, poziŃia fixă nu l-
au îngrozit pe Gelu mai mult decât durerea de a
asista la torturile aplicate camarazilor, la urletele
lor de durere, la frângerea trupurilor şi zdrobirea
sufletelor. Cândva, în mijlocul iadului piteştean,
Gelu decide să evadeze în singurul mod în care
credea că este posibil: prin sinucidere.
În timp ce era de serviciu cu GhiŃă Reus la căratul
tinetei, a observat o sticlă spartă. Într-un moment
în care nu era văzut de nimeni, Gelu a ascuns o
bucăŃică de sticlă în buzunar. După revenirea în
celulă şi-a reluat poziŃia fixă de pe prici. Profitând
de un moment de neatenŃie din partea reeducaŃlor,
îşi va tăia gâtul cu repeziciune, aşezându-se ime-
diat într-o poziŃie din care să nu se observe ce
făcuse. Bordeianu, care se afla lângă el, vede şi dă
alarma. Pieptul lui Gelu se umpluse de sânge. Cu
fâşii din cămăşi vechi de prin bagajele sărace ale
deŃinuŃilor hemoragia a fost oprită. În ciuda
sângerării abundente, tăietura fusese superficială.
Gelu a scăpat, fiind ocrotit de Maica Domnului
prin mâna lui Dumitru Bordeianu şi a celorlalŃi
deŃinuŃi care au intervenit. Când a aflat de fapta lui
Gelu, łurcanu a turbat, posedat de o furie demon-
ică, după cum scrie Bordeianu. Sinuciderea era
sfidarea supremă ce i se putea aduce, din momen-
tul încercării de sinucidere a lui Gelu Gheorghiu
łurcanu decide că la Piteşti sinuciderea este
interzisă şi comunică asta tuturor deŃinuŃilor...
După ce îşi revine, Gelu va fi torturat cu o vio-
lenŃă şi mai mare, łurcanu fiind hotărât să
pedepsească exemplar „tentativa lui de evadare” –
despre care Gelu Gheorghiu povestea ulterior că
pentru o clipă crezuse că ar putea ajuta la schim-
barea atitudinii torŃionarilor faŃă de restul deŃin-
uŃilor. Deşi zdrobit în bătăi, Gelu nu cedează,
după ştiinŃa lui (şi mărturiile altor colegi de sufer-
inŃă) nu a bătut pe nimeni, nu a turnat pe nimeni
şi nu a cedat în niciun fel reeducării sau
demascărilor.
Între timp, în ianuarie 1949 IonuŃ Stoica, şeful
Comandamentului Legionar este surprins de
Securitate în Bucureşti şi împuşcat în luptă pe o
stradă din cartierul Grand. După înmormântarea
lui, rând pe rând, cad în mâinile agenŃilor colabo-
ratorii săi. Lotul arestaŃilor numără peste 50 de
persoane. Sunt judecaŃi şi condamnaŃi la moarte
Şerban Secu, Ştefan Puiu Florescu şi Spiridon
Obreja, iar sentinŃa este executată la Jilava, în
data de 6 septembrie 1950. Nelu Jijie este con-
damnat la muncă silnică pe viaŃă şi avea să
sfârşească prin exterminare în temniŃa Aiudului,
în 1960. În cadrul anchetelor Securitatea află şi de
implicarea lui Gelu Gheorghiu, atât în cadrul
Grupului Politehnica, cât şi în lovitura dată la
casieria centrală a CFR. În 1950 are loc un nou
proces care îi aduce o condamnare la 25 de ani
muncă silnică.
De la Piteşti va ajunge la Gherla în august 1951,
unde nu va mai trece prin infernul reeducării, dar
va fi bătut şi trimis la izolare de mai multe ori. La
Gherla va fi scos la muncă în atelierul de tâm-
plărie mecanică pe care îl va şi conduce la un
moment dat. De la Gherla va fi adus la Aiud în
1955, apoi plimbat la Jilava şi readus la Aiud în
1956. În 1957 este iarăşi pus pe drum spre
Bucureşti unde va fi implicat, din poziŃia de mar-
tor al apărării, în al doilea proces al reeducării,
procesul Vică Negulescu. Acest proces se dorea a
fi în fapt unul pentru incriminarea Mişcării
Legionare în legătură cu reeducările de la Piteşti
şi Gherla, adică să se dovedească în instanŃă că
ordinul pentru reeducare fusese dat de Horia Sima
şi adus în temniŃe prin Vică Negulescu. Desigur,
totul era o utopie de dimensiuni psihiatrice, dar
regimul a insistat să o pună pe scena unui tri-
bunal.
În cadrul acestui proces Gelu Gheorghiu este adus
de la Aiud la Jilava pentru a fi audiat ca martor în
apărarea lui Iosif V. Iosif care fusese învinuit
printre altele că a sabotat producŃia în atelierele
de la Gherla. Procesul fusese minuŃios pregătit de
Securitate care, prin metode specifice, era con-
vinsă că va reuşi să îi facă pe cei implicaŃi să
joace după cum li se impune. Din fericire, Dum-
nezeu le-a dat tărie multora dintre cei ce au apărut
în faŃa judecătorilor şi au negat cu vehemenŃă
acuzaŃiile aduse.
Adus la Jilava în 10 aprilie 1957, Gelu Gheorghiu
va depune mărturie în 25 aprilie, declarând că
Iosif V. Iosif a fost victima torŃionarilor, atât la
Piteşti, cât şi la Gherla, unde starea de teroare şi
de tortură în care a fost Ńinut de łurcanu nu i-ar fi
permis să gândească sau să acŃioneze pentru sab-
otarea muncii în penitenciar şi că, mai mult decât
atât, el se afla la conducerea atelierului de la
Gherla şi ştie precis că nu au existat niciun fel de
acte de sabotaj, aşa cum pretinde acuzarea. Gelu
mărturiseşte public că a încercat să se sinucidă
din cauza torturilor la care a fost supus şi indică
drept responsabili ai acŃiunii de reeducare pe łur-
canu şi pe directorul penitenciarului Gherla. Pro-
cesul Vică Negulescu se încheie cu o înfrângere
pentru comunişti, iar Gelu Gheorghiu este unul
dintre martirii care au riscat totul în cadrul proce-
sului pentru a mărturisi adevărul. În 27 aprilie
1957 va fi readus la Aiud unde va rămâne până la
eliberare.
În 1964 apare decretul general de graŃiere a
foştilor deŃinuŃi politci. Grupuri, grupuri, umbrele
oamenilor intraŃi în temniŃă cu ani în urmă ies pe
porŃile în spatele cărora îşi măcinaseră tinereŃea.
Gelu Gheorghiu este eliberat printre ultimii deŃin-
uŃi politici din Aiud pentru că se dovedise până la
capăt un nereeducabil.
Revine la Bucureşti unde află cu bucurie că tatăl
şi mama îi erau în viaŃă. Nu mai ştia nimic de ei
de 16 ani, nici ei nu credeau să-şi mai vadă vreo-
dată fiul. O caută pe Gina care, după cum o făcuse
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
să făgăduiască înainte de arestarea lui, se căsă-
torise, încercând să supravieŃuiască amintirii celui
iubit. Gina divorŃează şi se căsătoreşte cu Gelu,
alături de care va rămâne neclintită până la tre-
cerea în veşnicie (2013). Din păcate, cei doi nu au
avut copii, dar dragostea părintească şi-au revăr-
sat-o din plin asupra familiei. Veri, nepoŃi, rude
colaterale, vecini şi colegi de serviciu erau nelip-
siŃi din casa lor. MulŃi ani bucuria celor doi a fost
întregită de motanul familiei, PiŃu, figură legen-
dară în multe din poveştile lor. Lui Gelu Gheo-
rghiu nu i se va permite să îşi continue studiile. Va
lucra întâi ca electrician, apoi ca tehnician, fiind
atent supravegheat de Securitate până la pension-
are.
Implicat din primele zile ale lui 1990 în toate
încercările de recuperare a memoriei neamului şi
de reorganizare a Mişcării Legionare în Ńară, va
rămâne un soldat fidel al acesteia, activând în
cadrul FundaŃiei Profesor George Manu, răspun-
zând de editarea şi distribuŃia revistei „Perma-
nenŃe”. Din cauza implicării sale în atacul asupra
casieriei de la CFR se menŃine întotdeauna în
linia a doua, secondându-i pe Mircea Nicolau şi
apoi pe Nicolae Roşca. După trecerea acestora la
cele veşnice, rămânând cea mai înaltă autoritate
legionară din Ńară, va prelua conducerea FundaŃiei
Profesor George Manu şi a revistei „Permanente”
până în 2015 când a predat-o ca moştenire legit-
imă celor din generaŃiile mai tinere, rămânând
alături de ei şi de FundaŃie în funcŃia de consilier
onorific.
Durerea despărŃirii noastre fizice de Gelu Gheo-
rghiu nu poate încăpea în cuvinte. Am fost copiii
pe care i-a iubit cu cea mai intensă dragoste de
tată, el fiind părintele ce ne-a Ńinut mereu de mână
în încercarea noastră de a urca pe cărările
legionarismului. Ne-a luminat calea cu multă răb-
dare şi învăŃături şi ne-a însoŃit pasul cu încredere
totală în forŃele noastre sufleteşti şi morale. La
vremea socotită de el ca potrivită s-a aşezat la
marginea drumului, încredinŃat că putem merge
singuri spre idealul pentru care ne-a format: cred-
inŃa în Dumnezeu, dragostea de Ńară şi încrederea
nestrămutată în biruinŃa Mişcării Legionare. Până
a închis ochii de pământ spre a-i deschide pe cei
ai veşniciei, ne-a privit mergând înainte, bucurân-
du-se la fiecare pas al nostru, la fiecare încercare
biruită, la fiecare durere depăşită. Rugăm pe
bunul Dumnezeu să ne întărească în a nu-l deza-
măgi nici în viitor şi nădăjduim că sufletul
bunului şi mult pătimitorului său rob, Gelu Gheo-
rghiu, a dat raportul potrivit în faŃa Legiunii
Cereşti, ocupându-şi locul în rândurile nesfârşite
ale eroilor, martirilor şi mărturisitorilor legionari.
Noi mereu te plângem tată, iar tu dormi mereu...
GELU GHEORGHIU - PREZENT!
CEZARINA CONDURACHE
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
In memoriam: Gelu Gheorghiu
Chiar dacă nu l-am cunoscut faŃă către faŃă pe dom-
nul Gelu Gheorghiu – am avut o scurtă convorbire
telefonică în urmă cu câŃiva ani –, am fost impre-
sionat de modestia Domniei sale, de smerenia cu
care îşi făcea lucrul, cu temeinicie şi cu multă dedi-
care, asemenea unei albini harnice care trudeşte
spre binele întregului stup, făcând o bună ascultare
şi îndeplinindu-şi rolul cu multă abnegaŃie.
Plecarea domnului Gelu Gheorghiu dintre noi după
o lungă suferinŃă, la o vârstă a senectuŃii patriarha-
le, ne-a întristat, Domnia sa alăturându-se oastei
cereşti a Legiunii, de unde ne va veghea neîncetat.
Făcând parte din elita mărturisitoare, domnul Gelu
Gheorghiu a marcat prin prezenŃa sa un destin care
s-a intersectat plenar cu destinul de jettfă al neamu-
lui românesc, un destin care a stat mereu sub sem-
nul Crucii şi al cuminecării.
NobleŃea sa sufletească topită la maxim în focul
Gelu Gheorghiu
în mărturia lui Dumitru Bordeianu
„Cât ai fuma o Ńigară, a şi intrat łurcanu cu o droaie
de bătăuşi, în jur de 15, din care n-am recunoscut pe
niciunul. ToŃi însă erau îngrăşaŃi ca pentru sacrificare
şi aveau în mâini ciomege şi vine de bou. łurcanu a
dat semnalul: „Pe ei, fără cruŃare!”
În clipă aceea eu mă aflăm lângă prici la stânga uşii
lângă perete, iar în faŃa mea se găsea Gelu Gheo-
rghiu, care îmi era drag pentru bunătatea şi Ńinuta lui
ireproşabilă. La semnalul lui łurcanu, m-am apropi-
at de Gelu şi i-am spus să se urce pe prici şi eu peste
el, şoptindu-i să strige cât îl Ńine gura, în timp ce îi
frământam cu mâinile burta şi pieptul. Gelu, a înŃe-
les, s-a uitat la mine şi mi-a şoptit: „Aşa e piesa?” la
care i-am răspuns: „Nu-i aşa, ai să vezi tu cum este,
deocamdată strigă cât poŃi”.
Gelu Gheorghiu a priceput mascarada şi stătea într-
o rână pe prici, că să nu i vădă faŃa, pentru că era sin-
gurul care nu o avea umflată şi plină de sânge. Când
łurcanu a dat ordin matadorilor să părăsească cam-
era, ne-a cuprins groaza de ceea ce vedeam în jur:
capete sparte, feŃe umflate şi pline de sânge, oftaturi
şi gemete de durere.(...)
łurcanu, cu o listă în mână, desigur înmânată de
Magirescu şi Păvăloaia, a strigat apoi cât îl Ńinea
gura ca fiecare „bandit” care îşi auzea numele să se
aşeze pe prici. Gelu Gheorghiu, care făcuse parte din
grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil în
legătură cu culpa mea. Când łurcanu s-a uitat la el
şi a văzut că nu era rănit ca ceilalŃi, l-a întrebat cine
s-a ocupat de el. La auzul numelui meu, pronunŃat
de Gelu, łurcanu mi-a întins un ciomag şi mi-a
ordonat: „Deci tu, banditule, Ńi-ai gâdilat camaradul.
Ia să te văd acum, cum îl mângâi cu ciomagul pe
banditul pe care l-ai menajat”. Am luat ciomagul în
mână şi, cu un curaj care nu era al meu, venind parcă
din altă lume, l-am înfruntat pe łurcanu, spunându-
i că nu pot să bat, pentru că mi-e milă. łurcanu mi-
a luat ciomagul din mâini, l-a întins lui Gheorghiu şi
i-a ordonat să mă bată. Gheorghiu, om bun din fire,
care nu cred să fi făcut vreun rău cuiva, i-a răspuns
lui łurcanu cu un curaj care a cutremurat camera
întreaga: „Eu sunt împotriva violenŃei, nu am lovit
pe nimeni în viaŃa mea şi nici nu voi lovi, şi nimeni
nu mă poate judeca fiindcă nu vreau să-mi lovesc
semenul”. Gelu trăieşte încă şi poate mărturisi că
toate acestea sunt adevărate.
A fost una din figurile cele mai luminoase şi mai
pline de bunătate, cu toate cumplitele degradări şi
torturi prin care a trecut. În cele mai îngrozitoare tor-
turi, faŃa lui radia bunătate şi milă, privindu-şi cama-
razii chinuiŃi.
În faŃa acestei situaŃii, eram convins că łurcanu,
care mai văzuse pe mulŃi refuzând să-şi tortureze
PERMANENÞE
purificator al iadului comunist a potenŃat figura
domnului Gheorghiu în orizontul mirabil al super-
biei româneşti, al excelenŃei spirituale imposibil de
egalat, prin exerciŃiul permanent al dragostei şi al
îndelungii răbdări, în vederea prefacerii substanŃia-
le a omului vechi, în favoarea unui om înduhovni-
cit, a unui trăitor autentic întru Hristos. Această
calitate esenŃială a domnului Gelu Gheorghiu, spe-
cifică dominantei comune a ethosului legionar, con-
feră un plus aparte staturii sale, în masura în care
prestanŃa unui asemenea chip al cavalerului spiri-
tului este întărită de dimensiunea revelatoare a
omului îmbisericit.
Modestia, smerenia, generozitatea, nobleŃea şi arde-
rea continuuă pentru idealul profund al neamului
românesc – readucerea omului la Dumnezeu – sunt
tot atâtea atribute definitorii ale personalităŃii dom-
nului Gelu Gheorghiu, aşa cum le regăsim şi alte
camarazii şi colegii, unii plătind cu viaŃa, alŃii cu
schilodirea, nu va rămâne cu braŃele încrucişate. Şi
într-adevăr, łurcanu a început să-l lovească pe Gelu
pe unde apuca, de parcă dădea într-un sac de nuci,
până când, aruncând ciomagul, l-a desfigurat cu
pumnii. Când s-a oprit, Gelu nu mai mişca. Le-a
ordonat apoi lui Magirescu şi Păvăloaia să-l arunce
pe prici lângă Reus.
(...) Se împlineau cinci luni de torturi aplicate sis-
tematic, după plan. Misteriosul anchetator din 26
octombrie ne avertizase că ne va împinge până la
nebunia deznădejdii atunci când mi-a spus: „De
beton armat să fiŃi bandiŃilor, şi tot o să vă muiem”.
(...) În această stare eram când Zaharia ne-a întrebat
pe fiecare dacă mai eram legionari. (...)
Al treilea a fost Gelu Gheorghiu care, cu atitudinea
lui de om bun, interpretând totul prin prisma morală,
i-a răspuns lui Zaharia:
„Mă întreb dacă am fost vreodată legionar, pentru că
din punctul meu de vedere, a fi ceva înseamnă a te
identifica cu ceea ce afirmi că eşti. Prin urmare, mă
întreb, m-am identificat eu oare cu Mişcarea
Legionară?”
„Corneliu Codreanu a fost primul care s-a identificat
cu ceea ce a spus că este şi aşa a fost asasinat. MoŃa
şi Marin de asemenea s-au identificat cu ceea ce au
spus că sunt şi aşa au şi murit. ToŃi martirii legionari
s-au identificat cu ceea ce au spus că sunt şi aşa au
şi fost asasinaŃi”.
„În camera aceasta au fost doi legionari, Pintilie, pe
care l-aŃi ucis, şi Nedelcu, care a înnebunit. Iar eu,
dacă reuşeam, mă sinucideam (aşa cum judec acum,
aş fi fost un laş), iar acum sunt întrebat dacă mai sunt
sau nu legionar”.
„Eu pun problema în felul următor: am iubit o fată
tare frumoasă, am iubit-o din toată inima dar, la un
moment dat, a trebuit să-i spun că nu mă mai căsă-
toresc cu ea. Fata îmi cere explicaŃii, dar eu ce expli-
caŃii să-i dau, pentru că poziŃia mea faŃă de ea a
rămas neschimbată?”
„Eu nu pot da explicaŃii pentru că mă torturează unul
cu knutul şi, fără voia mea, mă constrânge să-i spun
ceea ce vrea el, nu ceea ce simt eu. Deci, domnilor,
ceea ce cereŃi dumneavoastră este pur şi simplu un
act formal, deoarece în intimitatea conştiinŃei mele
nu veŃi putea pătrunde niciodată. Or, pe dumneav-
oastră vă interesează numai acte formale şi dacă
aceasta vreŃi, veŃi obŃine ceea ce vreŃi în urma tor-
turilor pe care le aplicaŃi şi pe care le veŃi mai apli-
ca. Dar aceasta nu corespunde niciodată realităŃii,
pentru că oricât ne-am lepăda noi de Mişcarea
Legionară, noi tot vom fi consideraŃi legionari”.
3
figuri simbolice ale elitei mărturisitoare legionare.
Acesta este chipul autentic al legionarului, par
excellence, al luptătorului pentru Biserică şi neamul
său, al jertfitorului pentru celălalt şi al atletului lui
Hristos. Moştenirea pe care au lăsat-o toŃi aceşti
sfinŃi mucenici, martiri şi mărturisitori români din
secolul XX este una care obligă orice generaŃie vii-
toare, responsabilă de destinul neamului românesc,
de proiectarea sa în veşnicie.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ducem mai depar-
te această moştenire cu discernământ şi bună măr-
turisire, pentru a fi vrednici de darul enorm care
Pronia divină ni l-a oferit, în vederea Învierii
neamului românesc!
Dumnezeu să odihnească sufletul domnului Gelu
Gheorghiu şi să-l aşeze în rândul celor drepŃi!
CONSTANTIN MIHAI
„Eu însă vă voi răspunde la această întrebare, dar
fie-mi îngăduit să mă mai gândesc la aceasta”.
AfirmaŃiile lui Gelu Gheorghiu ne-au dat posibili-
tatea multora dintre noi să răspundem la fel.
(...) În acele clipe, de mari frământari de conştiinŃă,
am avut lângă mine pe Gelu Gheorghiu, căruia nu i
se putea reproşa nimic. Într-un moment de neatenŃie
a celor din comitet şi a celor de pe prici, Gelu mi-a
strâns mâna şi, cu o voce care m-a cutremurat, mi-a
zis: „Fii tare, frate!” Dacă nu i-aş fi simŃit mâna, aş
fi crezut că glasul venea de pe altă lume. El încă mai
trăia momentul când fusesem pus să-l zdrobesc şi nu
o făcusem. Gestul meu faŃă de el l-a sprijinit să nu
facă rău nimănui.
Stăteam năuc şi nu pricepeam, întrebându-mă dacă
nu cumva voia să mă încerce. Era cinstit cu mine sau
peste câteva zile avea să declare în faŃa întregii
camere ceea ce-mi spusese acum? Din fericire,
lucrurile nu s-au petrecut aşa. Nici Gelu, nici eu n-
am declarat nimic unul despre altul, şi aşa am rămas
uniŃi prin acest gest toată viaŃa.
Atitudinea lui m-a trezit la realitate şi mi-a dat certi-
tudinea că, dacă unul singur din camarazi este alături
de tine, biruinŃa nu poate fi decât de partea noastră.
Cine i-a egalat oare pe Nedelcu, Berza, Reus, Dines-
cu, GhiŃă Andrişan, Mitan Virgil, Popescu Paul,
Gelu Gheorghiu, Visovan Aurel – eroul de la Piteşti,
Ungureanu (Maglavit), Sântimbreanu Ion, Cornea,
Grigoraş Ion, Hutuleac Ion?
Cine ar fi crezut că nici unul din tinerii legionari şi
nelegionari din această cameră nu va cădea, în aşa
chip, încât asupritorii să se poată servi de ei?
În luptă, încercarea este cea care îŃi verifică tăria.
Dacă vocea lui Gelu Gheorghiu nu mi-ar fi încălzit
sufletul cu puterea dragostei şi nu mi-ar fi dat acel
imbold şi acea încredere să rezist, nu ştiu care ar fi
fost comportarea mea în continuare, la demascări”.
fragmente din cartea „Mărturisiri din mlaştina dis-
perării”, de Dumitru Bordeianu
4 PERMANENÞE
Eroii României de azi
BOGDAN MUNTEANU
Există anumite momente când şi sportul, prin rezul-
tate de excepŃie venite ca din senin pe fondul unei
cenuşii mediocrităŃi, poate modela caracterul unei
naŃiuni. Căci nu e puŃin lucru să simŃi gustul marilor
victorii după o perioadă de umilinŃe perpetue.
Trecutul ne-a mai arătat asemenea exemple: titlul
de campioană mondială la fotbal cucerit în 1954 de
Germania Federală dintr-o postură de outsider a
intrat în istorie sub numele de „miracolul de la
Berna”. Pentru un popor umilit printre ruinele unei
Ńări distruse de un război pustiitor, acest „miracol” a
avut un rol de catalizator moral, de redobândire a
încrederii în sine a unei naŃiuni. Care de la postura
trecută de cea mai mare putere militară a Europei
ajunsese într-un stadiu maxim de degradare, înainte
de a-şi pune din nou la treabă calităŃile native – dis-
ciplină, devotament, seriozitate, hărnicie – pentru a
realiza „miracole” atât în domeniul sportiv, dar nu
numai. O Ńară complet distrusă avea să avanseze,
treptat, din nou în postura de lider european, de data
aceasta pe plan economic. Ar însemna însă să
divaghez prea mult dacă m-aş opri să detaliez pe
seama noilor măsuri cu care se încearcă în ultima
vreme dezintegrarea acestei maşinării germane
(prin imigraŃie masivă, isterie ecologistă,
socializarea datoriilor europene), cu complicitatea
largă a multor figuri politice interne, inconştiente
sau pur şi simplu trădătoare ale interesului naŃional.
Poate cu altă ocazie.
Aceste rânduri sunt şi trebuie să fie despre România
şi eroii ei de azi. Eroii de pe câmpurile de luptă,
martirii pentru cauza neamului, au fost ieri. Pe
undeva e bine că astăzi nimeni nu mai trebuie să
înfrunte nemijlocit moartea pentru a putea spune că
reprezintă cu cinste neamul său şi flamura tricoloră.
Bătăliile şi rivalităŃile dintre naŃiuni s-au mutat
acum în marea lor majoritate pe terenurile de sport.
N-aş vrea totuşi să se înŃeleagă greşit: „naŃionalis-
mul” rămâne valabil la modul integral, nu poate fi
redus nicidecum la dimensiunea sa sportivă. Doar
că acele evenimente majore, capabile să penetreze o
naŃiune până în ultimul colŃişor al ei, să ofere mod-
ele pentru toŃi românii şi să trezească pe scară largă
un sentiment de încredere dublată de mândrie legit-
imă, se petrec astăzi mai ales în sport. E foarte posi-
bil ca în viitor să vină iarăşi alte vremuri, când în
prim plan vor sta alte dimensiuni ale afirmării spir-
itului nostru naŃional. Dar acum, în vara anului
2019, e momentul să ne bucurăm constatând că
acesta se manifestă în întrecerile sportive, dar mai
ales pentru faptul că românii se regăsesc în el. Adică
se regăsesc pe ei înşişi, prin acele modele cu care se
identifică în primul rând sufleteşte.
Rezultatele echipei de fotbal U21 (sub 21 de ani la
începerea campaniei de calificare) – atingerea semi-
finalei campionatului european, dar mai ales felul
de a juca, unul plin de prospeŃime şi exuberanŃă, au
făcut după multă vreme ca milioane de români din
Ńară şi de pe tot întinsul Europei să-şi afişeze public
bucuria îmbrăcaŃi în culorile echipei naŃionale. Am
asistat la o „epidemie” de mândrie legitimă, la o
explozie de patriotism.
Aceşti băieŃi au reuşit să reaprindă o
flacără care părea stinsă. Ceea ce a
contat foarte mult şi a trezit de
asemenea respectul sincer al comen-
tatorilor internaŃionali, a fost
maniera de joc: una curajoasă,
Ńintind mereu victoria (până şi în
acel egal cu iz „strategic” cu FranŃa,
tot ai noştri au fost mai aproape de
gol şi au avut un penalty refuzat),
nelăsându-se intimidaŃi de numele şi
faima adversarilor. Au dovedit de
fiecare dată că sunt capabili să
riposteze după ce au primit gol
(meciurile cu CroaŃia, Anglia, prima
repriză cu Germania), dovedind că
nu se mulŃumesc cu „mărunŃiş”, cu strategii mes-
chine de a „nu se face de râs” sau de a „nu pierde”,
ci că Ńintesc marea performanŃă, luptându-se de la
egal la egal cu orice adversar, scopul final fiind
mereu victoria.
Discursurile mobilizatoare din vestiar ale căpitanu-
lui acestei minunate echipe, portarul IonuŃ Radu, au
avut ceva din aerul marŃial al bătăliilor istorice. „Să-
i călcăm pe cap” (ce-i drept, nu sună prea frumos,
dar cum spuneam, sportul a luat azi locul
măcelurilor iar metafora locul ghioagelor, doar
ideea de mobilizare totală rămâne aceeaşi) sau „să
le arătăm ce înseamnă să fii român!”.
Şi le-au arătat... Pentru cine poate să discearnă,
jocul echipei noastre a însemnat o veritabilă etalare
a virtuŃilor colective româneşti şi în acelaşi timp o
depăşire a eternelor noastre defecte. Astfel, nu poate
să nu ne ducă gândul la o paralelă, păstrând pro-
porŃiile, fireşte, cu bătăliile istorice de care ne
amintim cu mândrie. Care au fost –atunci şi acum-
premisele obŃinerii victoriei, dar mai ales care a fost
stilul sau nota dominantă a strategiei noastre?
Premisele au fost, fireşte, calităŃile individuale,
moralul de învingător şi curajul. De aşa ceva are
nevoie orice echipă, orice naŃiune. Dar modul cum
se încheagă acestea pe terenul de joc (sau de luptă)
are întotdeauna o amprentă specifică. Românii nu
au fost niciodată o mare putere, nici militară, nici
economică, nici sportivă. Aşa că specificul victori-
ilor noastre, al strategiilor de succes, a fost de cele
mai multe ori surprinderea adversarului. Să-l ataci
acolo unde şi atunci când nu se aşteaptă. O recuper-
are banală în terenul adversarului se poate transfor-
ma în atac fulgerător pe seama dezorganizării
defensive a acestuia. Sau Ńâşniri rapide şi precise pe
contraatac, asemenea unor şarje devastatoare de
cavalerie uşoară, arătând rivalilor că aparenta lor
dominare poate fi oricând taxată letal. Adică o ver-
itabilă personalitate în joc şi implicit o manieră de a
impune respect.
Noi nu putem juca precum tăvălugul german sau
maşinăria de pase spaniolă, care-şi sufocă
advesarul, împingându-l în corzi, până când în final
acesta cedează. Dar am dovedit capacitatea de a
refuza această postură de a ne lăsa dominaŃi şi îngh-
esuiŃi în propriul teren, dincolo de o acceptare delib-
erată, controlată, a acestui statut. Singura excepŃie a
constituit-o finalul meciului din semifinala cu Ger-
mania, pe fondul unei călduri sufocante de aproape
40 de grade şi al unei zile în plus de odihnă pentru
adversari. La un moment dat bravilor noştri băieŃi li
s-a terminat benzina din rezervoare, fapt ce a dus în
final de meci la o înfrângere. Dar una din acelea
despre care poŃi să spui că o accepŃi cu fruntea sus,
mândru de ce ai realizat până atunci. O semifinală
de european şi o calificare plină de promisiuni la
Jocurile Olimpice din 2020 nu înseamnă puŃin lucru
pentru spiritul naŃional românesc condensat la
dimensiunea sa fotbalistică.
Marea victorie a venit însă în tenis. Titlul de la
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Wimbledon câştigat de Simona Halep va intra cu
siguranŃă în istorie şi înseamnă totodată atingerea
unui nou prag, cel al desăvârşirii sportive, de către
această minunată campioană. Câştigarea Roland-
Garrosului de anul trecut, după o victorie muncită,
în faŃa unei adversare oricum teoretic inferioare, a
fost una menită doar să „spargă gheaŃa”. Dar acum,
după această victorie entuziasmantă, categorică,
obŃinută în faŃa Serenei Williams, o legendă aflată la
un singur titlu de Grand Slam de performanŃa de
cea mai titrată tenismenă din istorie, Simona Halep
arată că, cel puŃin pentru câŃiva ani de acum încolo,
ea este cea care ar putea prelua coroana de regină a
tenisului mondial.
Înfruntarea din această finală memorabilă, dar toto-
dată fără istoric, a avut ceva din aerul luptei între
David şi Goliat sau între Făt-Fumos şi zmeul din
basme. Sau iarăşi, făcând paralele istorice,
înfruntarea între calităŃile româneşti autentice şi o
superputere internaŃională, care se bazează în
primul rând pe forŃa impresionantă a propriului
armament greu. Numai că în faŃa aceleiaşi strategii
româneşti a suprizei, a jocului variat, a contralovi-
turilor fulgerătoare, pe fondul unui moral la cote
maxime şi al unei mobilităŃi la superlativ, forŃa
brută, dar totodată statică, a adversarei, a fost în
final silită să capituleze fără drept de apel. A învins
inteligenŃa nativă românească, dublată de o maximă
concentrare şi stăpânire de sine şi a artei jocului de
tenis. A fost una din cele mai categorice victorii şi
una din cele mai scurte finale feminine la Wimble-
don – turneul cel mai important şi totodată încărcat
de tradiŃie din lume.
Dar nu numai maniera de joc e de apreciat la
Simona Halep, această mare campioană care de-
acum va intra în rândurile legendelor sportului
românesc. În persoana ei sclipesc nestematele vir-
tuŃilor României adevărate. O apariŃie simplă, plină
de naturaleŃe şi de şarm, stârnind spontan simpatia
spectatorilor. Iar mai presus de asta, credinŃa şi
patriotismul autentice, mărturisite limpede şi firesc,
fără falsitatea unor gesturi teatrale. O sportivă care
după fiecare victorie se închină cu semnul crucii şi
care nu uită să mulŃumească Ńarii şi compatrioŃilor
ei (reuşind totodată să evite instrumentalizarea ei de
către politicieni avizi de publicitate) nu pot decât să
o înscrie în rândul simbolurilor noastre naŃionale, al
eroilor României de azi.
În sine, victoriile de pe terenul de sport nu sunt
totul. Dar în cazul Simonei ele sunt cu mult mai
mult: mereu un prilej de mărturisire şi de înălŃare
românească. Iată de ce nu e de mirare că a fost dis-
tinsă cu Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincŃie
a Bisericii pentru mireni (similară cu cea primită de
campionul la masculin, sârbul Novak Djokovic,
anul 2019 marcând în premieră o dublă victorie
„ortodoxă”, dacă ne interesează şi astfel de statisti-
ci).
Îmbucurător este faptul că ea este conştientă,
rămânând totodată modestă şi cu picioarele pe
pământ, de potenŃialul ei imens de catalizator pe
care îl are pentru conştiinŃele conaŃionalilor. La
întoarcerea victorioasă de la Wimbledon, în faŃa
miilor de români veniŃi să-şi aclame campioana,
Simona a rostit aceste cuvinte:
„Vreau să vă mulŃumesc pentru toată energia pozi-
tivă pe care mi-o transmiteŃi mereu, o simt şi atun-
ci când merg la turnee, am foarte mulŃi români ală-
turi de mine. Este un lucru deosebit că aŃi venit în
seara asta atât de mulŃi să ne bucurăm împreună de
acest trofeu! Este extraordinar, îmi transmiteŃi atâta
iubire şi atâta bucurie (aplauze)... Ştiu că avem
nevoie un model în viaŃă ca să fim motivaŃi şi inspi-
raŃi, dar cel mai important lucru este să credem în
noi. De aceea, dacă reuşim să avem încredere în
noi, în puterea noastră interioară, suntem în stare
să facem orice! Vă doresc numai bine, vă
mulŃumesc că aŃi fost alături de mine într-un
moment frumos!”
Românii au nevoie mai mult ca oricând de aseme-
nea modele capabile să le dea încredere şi care să
întruchipeze valorile în care ei se regăsesc. Succe-
sele sportivilor noştri din vara acestui an au
reprezentat unul din rarele prilejuri fericite în acest
sens.
Să ne bucurăm împreună alături de ei!
 PERMANENÞE

Ziua Legiunii - 24 Iunie 2019

ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019 5

În memoria duhului creştin al celor care

au luptat pentru credinŃă şi neam
„Plânge printre ramuri luna” pentru cei pe care
îi vom pomeni veşnic aici în mult încercata noastră
biserică, Sfânta Biserică Ilie Gorgani, ca şi în toate
locurile sfinte unde, cu mormânt sau fără, şi-au dat
obştescul sfârşit. „Plânge printre ramuri luna”
pentru o generaŃie de martiri care au luptat şi au
visat o Ńară ca soarele sfânt de pe cer şi care pentru
asta au fost victime ale ştreangului masonic.
„Plânge printre ramuri luna” pentru cei care l-au
iubit pe Dumnezeu şi au luptat pentru ca Sfânta şi
tradiŃionala noastră Biserică Ortodoxă să
supravieŃuiască împotriva tuturor vicisitudinilor
impuse de antihrist. „Plânge printre ramuri
luna” pentru cei plecaŃi să lupte şi să moară pentru
creştinătate atunci când trimişii satanei trăgeau cu
mitraliera în obrazul lui Hristos. „Plânge printre
ramuri luna” pentru toŃi martirii care au murit
pentru libertate, Ńară şi neam, cerând cu limbă de
moarte Căpitanului „să faci, măi Corneliu, din
Ńara noastră o Ńară frumoasă ca un soare şi puter-
nică şi ascultătoare de Dumnezeu”. Sunt cuvintele adă a tineretului care îmbracă cămaşa morŃii, într-o zi pentru a ne termina misiunea.
lui MoŃa adresate Căpitanului înainte de a muri, strângând în jurul lor pe fiii cei mai neprihăniŃi ai „Ne vom întoarce neapărat,/ Cum apele se-ntorc
luptând cu arma în mână pentru Spania catolică, neamului care sunt dispuşi să se jertfească pentru din nori/ Sau cum se-ntoarce, tremurat,/ Pierdutul
apărând credinŃa creştină împotriva bestiilor care crezul lor. Legiunea a încercat să clădească din cântec, pe viori.”
au încercat prin revoluŃii anticreştine să ne sug- suflete tari şi braŃe vânjoase o Ńară puternică, o
rume credinŃa în Dumnezeu. Românie nouă. Legiunea îngenunchează azi în faŃa Închinându-mă acum, aici, cer iertare Sfintei noas-
crucilor vitejilor şi mucenicilor neamului. V-am tre Treimi şi patronului Legiunii, Sf. Arhanghel
Am vrut, am sperat, am crezut, am luptat, am plătit lăsat la urmă dragi camarazi pentru că asta pare să Mihail, pentru tot ceea ce am avut de gând să
cu tot ce am avut mai de preŃ: tinereŃe, libertate, fie şi voia celui de sus. Am rămas puŃini, suntem facem pentru Ńara noastră şi nu am izbutit, ca şi
cariere, viaŃă şi nu regretăm nimic. ultimii rămăşi ai celor care au avut un ideal sfânt pentru puŃinul care prin GraŃia Divină şi Pronia
Azi, veterani fiind fideli aceluiaşi crez, ştiind ce ne pentru care s-au jertfit. Azi şi acum închei cu Cerească am reuşit să facem.
aşteaptă, am urmat cu acelaşi avânt şcoala Căpi- nemuritoarele versuri scrise de Radu Gyr: Pentru triumful Bisericii,
tanului şi lupta Legiunii Sf. Arhanghel Mihail cu Bătrâni, cu obrazul de ceaŃă,/ cu paşi năclăiŃi în
diavolul, pentru credinŃă, libertate şi patrie. Pentru slava Neamului,
tristeŃe,/ prin moarte-am trecut, nu prin viaŃă,/ noi Pentru Libertate, łară, onoare şi adevăr!
Anii tinereŃii noastre au trecut sfidând ura şi coasa n-am avut tinereŃe.// MorŃi sfinŃi în temniŃi şi
morŃii prin trei dictaturi, care au secerat capetele prigoane,/ morŃi sfinŃi în lupte şi furtuni,/ noi am TLC!
luminate ale unor sfinŃi pentru că au jurat să piardă făcut din voi icoane,/ şi vă purtăm pe frunŃi cununi. Odihneşte-i, Doamne, în pacea veşnică pe toŃi cei
decât să învingă neonorabil, să pună înaintea Azi, cu conştiinŃa datoriei împlinite, am răspuns la pentru care am răspuns Prezent! la apel. Cu noi
intereselor personale interesele bisericii, Ńării sau apel, Prezent! Pe viitor vouă, prieteni, vă rămâne este Dumnezeu,
legiunii, renunŃând la toate ambiŃiile personale şi la sarcina de a răspunde Prezent! pentru noi toŃi, sol-
toate mijloacele neloiale ridicate de politicienii daŃii unui crez şi ideal pentru care ne vom întoarce VASILE JACQUES IAMANDI
vremii la rang de virtute. Legiunea a fost o cruci-

Ziua Legiunii 2019

A mai trecut un an de slujire sub steagul Legiunii…
Ca în fiecare an, ne adunăm în jurul mormintelor întemeieto-
rilor pentru a le înconjura în rugăciuni.
Sâmbătă, 22 iunie, am participat la Sfânta Liturghie în Biserica
Buna Vestire din Mărceşti, jud. DâmboviŃa unde a avut loc şi
slujba pomenirii întemeietorilor, la TroiŃa lui Tudose Popescu şi
la mormântul său, regăsit anul trecut.
Apoi, în jurul prânzului, a avut loc comemorarea anuală de la
łigăneşti la căpătâiul ComandanŃilor Bunei Vestiri, Corneliu
Georgescu şi Radu Mironovici. S-a făcut apelul Întemeietorilor
dimpreună cu toată conducerea Mişcării Legionare trecută la
Domnul; pentru cei adormiŃi s-a intonat „Cântecul Legionarului
Căzut”.
A urmat un Te Deum prin care am adus mulŃumire lui Dum-
nezeu pentru binefacerile aduse nouă şi neamului românesc prin
Mişcarea Legionară, iar „Sfanta TinereŃe Legionară” a răsunat
din piepturile celor prezenŃi.
A urmat o agapă în umbra Bisericii łigăneşti.
6 PERMANENÞE
Aspecte ale detenŃiei comuniste
în memoriile lui Aurel Vişovan (III)
BĂTAIA
Recenta reeditare, la editura Evdokimos, a cunos-
cutei lucrări memorialistice a lui Aurel Vişovan –
„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-ai
părăsit?” ne dă ocazia unor abordări tematice care
- sperăm - vor fi de folos atât cercetării istorice
asupra represiunii comuniste, cât şi publicului
larg.
DeŃinutul politic din închisorile comuniste era în
mod constant supus agresiunilor fizice şi umil-
inŃelor de tot felul, ajungând până la provocarea
organizată a durerii şi terorii, cu cruzime maximă
- tortura. Motivele declarate puteau fi obŃinerea
unor informaŃii suplimentare (pe care deŃinutul se
presupunea că le ştie dar nu vrea să le dea), simpla
intimidare (pentru a fi mai maleabil pe viitor),
reala sau inventata încălcare a regulamentelor sau
pur şi simplu capriciile securiştilor sau gardienilor.
Un caz special îl constituie „reeducarea” de la
Piteşti şi Gherla, unde tortura sistematică era unul
din instrumentele dezumanizării, al uciderii
sufletelor în cel mai cumplit experiment din istoria
omenirii. Deşi nu dă multe detalii tehnice, Aurel
Vişovan relatează teribilele situaŃii prin care a tre-
cut el sau camarazii cu care a pătimit împreună.
(M. V.)
Piteşti 1949-1951… „La urletele mele mi se
administrau alte bătăi şi alte torturi din partea
comitetului de tortură. Aceste versuri, „ Nu-i tem-
niŃă să ne-nspăimânte”, mi se înfăŃişau de acum ca
un mare semn de reflecŃie. Desigur, versurile au
fost concepute într-un demers - oarecum - normal
al… anormalului. Pe timpuri torturile aveau lim-
itele lor, iar moartea şi atunci - şi poate mai mult
acum - era o izbăvire. Sunt sigur că absolut toŃi cei
trecuŃi pe la Piteşti şi supuşi acelor satanice
metode doreau să moară. Ori la Piteşti - cu puŃine
excepŃii - nu se putea muri. Nu te lăsau să scapi
prin moarte.” (pag. 16)
Piteşti, Crăciun 1949… „ Nu mişcaŃi, bandiŃilor!
Gura! Aici e mormântul vostru! Vocea asta am mai
auzit-o cu câteva momente mai înainte. Era vocea
lui łurcanu. Dar ce se întâmplase?... Şi de ce?
Încet, printre gâfâiturile monstrului ce-mi apăsa
pieptul, cu senzaŃia că dintr-un moment într-altul
cad într-o prăpastie, mi se leagă gândurile… Sunt
în camera 4 Spital de la închisoarea Piteşti. E ziua
de Crăciun. Am simŃit o lovitură în cap şi alta peste
ochi şi am fost doborât împreună cu alŃii… Mâna
lui Silviu Murgu stăruia pe faŃa mea. I-am auzit
glasul stins de tot: - M-am speriat că te-au
omorât... - Gura, bandiŃilor! Aici e mormântul
vostru! repeta łurcanu.” (pag. 21-22)
Piteşti, 1949… „Suntem scoşi de sub prici toŃi cei
bătuŃi, iar în cameră, la lumina zilei, gardienii cu
bâte în mână se uitau la noi. Alături de ei îi
recunosc pe łurcanu, Sobolevschi, Popa łanu şi
mulŃi alŃii… Culmea! Iată şi figurile lui Cori Gher-
man, Nuti Pătrăşcanu, BurculeŃ şi alŃii pe care-i
credeam că sunt alături de noi. - Au vrut să ne
omoare legionarii! striga łurcanu, adresându-se
gardienilor. Atunci un alt răpăit de bastoane,
ciomege, poate chiar răngi, lovituri de cizme s-au
abătut asupra noastră. Regizarea a fost mai mult
decât puerilă, dar specifică ideologiei comuniste
pentru aplicarea terorii prin orice mijloace. Dacă
scăpase vreun centimetru de pe noi neînvineŃit de
fraŃii noştri, gardienii ne-au acoperit într-o baie de
sânge.” (pag. 37)
Piteşti, 1949… „O altă avalanşă de lovituri s-a
năpustit asupra noastră. De data aceasta îl văd
desluşit pe Cori Gherman izbindu-mă cu putere. -
Cum, şi tu?... - Gura, banditule! Te cunosc bine!
Să spui tot, tot ce n-ai spus la Securitate. Să nu
mai rămână nimic în tine. Se amestecau loviturile
lui łurcanu cu ale lui Sobolevschi, BurculeŃ, NuŃi
Pătrăşcanu… Cu toŃii loveau în nişte fiinŃe rănite
de moarte, neputincioase. Eram zdrobiŃi şi trupeşte
şi sufleteşte.” (pag. 38)
Piteşti, 1949... „Dar nu pot uita clipa când łur-
canu a tunat numele meu. Eram în total 5-7 inşi
(nu mai ştiu exact). Eu am fost strigat ultimul.
Aceştia eram „instigatorii”. Directorul Dumitrescu
a început să ne lovească cu ciomagul plin de furie,
luându-ne pe rând, unul câte unul. ReŃin că atunci
când a ajuns la mine, m-a întrebat cum mă
cheamă. Am observat că atunci când m-a privit,
figura lui era îngrozită. Cred că eram desfigurat
complet, că nu m-a lovit.” (pag. 38-39)
Piteşti, 1950… „Se formase un comitet de
torŃionari care ne supravegheau îndeaproape şi nu
se sfiau să ne lovească în cele mai sensibile locuri
ori de câte ori treceau prin faŃa noastră. Eram
terorizaŃi. Ce să le spunem? Ce anume pot afla ei
de la alŃii ajunşi în situaŃie similară?... Bănuiam -
şi aşa ni s-a spus - că aceste violenŃe au fost
declanşate şi în alte camere, precum şi în alte
închisori şi că toată Ńara este supusă violenŃei
demascării forŃelor care se opun regimului comu-
nist. Începusem să cred asta şi acest gând mă
chinuia la fel de tare ca loviturile care cădeau
mereu, mereu…” (pag. 41)
Piteşti, 1950… „Costache Oprişan simŃea că ceva
nu-i în regulă. Nu ştiu ce le răspundea, dar îşi
mişca mereu capul în toate părŃile, căutând să
desluşească ce se întâmplă. Vizibilitatea din partea
noastră era oprită de către nişte grupuri de reedu-
caŃi… Nu a durat mult această stare de expecta-
tivă, că la un semnal, cu un urlet ce aducea cu
urletul fiarelor din pădure, au năvălit cu toŃii
asupra lui. Călcat în picioare, lovit din toate
părŃile, în scurt timp şi-a pierdut cunoştinŃa. Dar
loviturile n-au încetat. Până la urmă a fost întins pe
un prici şi cu nişte curele (de unde or fi apărut
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
curelele?) a fost luat sistematic din cap până la
picioare şi de la picioare până la cap.” (pag.43-44)
Piteşti, 1950… „Scenariul s-a repetat la fel. Gioga
Parizianu a fost înconjurat imediat de foştii săi pri-
eteni, acum reeducaŃi, şi care îi puneau fel de fel de
întrebări, făcându-l să creadă că în cameră este o
atmosferă frumoasă, legionară. Procedaseră în aşa
fel ca în momentul ofensivei asupra lui să fie cât
mai zguduitor. La un semnal, toŃi aceşti prieteni au
sărit asupra lui cu bocanci, pumni şi obiecte con-
tondente ce mai aveau la îndemână. - Măi bandit-
ule, crezi că noi am rămas bandiŃi ca tine? Noi ne-
am trezit la realitate. Şi dă-i, şi dă-i ... îl băteau cu
schimbul. Cum oboseau unii, începeau alŃii.”
(pag.46)
Piteşti, 1950… „Brusc se deschide uşa şi în cadrul
ei, înfiorător, łurcanu. - Unde-i Vişovan? urlase
din toate puterile. - Treci acolo! Îmi arătase un loc
în partea opusă a camerei, după care citise de pe
listă mai multe nume. - Acolo, bandiŃilor! O să vă
arăt eu vouă, legionarilor! Apoi, adresându-se
numai mie, strigă: - Pentru tine, Vişovane, am ceva
deosebit. La un semnal al lui łurcanu sărise asupra
noastră o parte din cei ce erau cu noi în cameră,
dar nu-i bănuisem. Au urmat lovituri de bocanci,
bâte etc… Căzut la pământ, nu simŃeam durerea
loviturilor, căci îmi îngheŃase sângele în vine la
ameninŃarea deosebită cu care m-a avertizat łur-
canu. Eu care trecusem prin atâtea şi atâtea metode
şi acum urma acel deosebit…
Nu mai ştiu când au încetat bătăile. Nu mai ştiu ce
comitet s-a format… Am simŃit doar că mi se
prăbuşise mintea şi sufletul, iar încercarea de a
spune „Tatăl nostru” în gând mi s-a blocat la „Fie
voia Ta…” şi n-am mai putut să continui. Mă
simŃeam pierdut. SimŃeam că nu mai am controlul
gândurilor mele. O pată neagră se aşezase peste
tot. În mine nu rămăsese decât acea groaznică
aşteptare de clipă cu clipă a unei şi mai groaznice
torturi - pe care nu mi-o puteam imagina - promisă
de łurcanu.” (pag. 59)
Piteşti, 1951… „Se introduseseră noi genuri de
torturi, din ce în ce mai diabolice. Printre altele,
trebuia să facem genoflexiuni cu mâinile ridicate.
La început cu zecile, apoi cu sutele şi chiar cu
miile. Când cădeam la pământ, săreau torŃionarii
cu bocancii pe tine. Era ceva de apocalips… Îmi
amintesc şi acum de Paul Limberia care ajunsese
până la 1200 de genoflexiuni…” (pag. 60)
Piteşti, 1951… „Într-o zi - Ńin minte - cum am fost
pus să stau într-un picior cu mâinile-n sus, iar după
o perioadă de timp au pus pe mine haine, pături
(cei reeducaŃi aveau pături). Au îngrămădit pe
mine un munte de lucruri, iar după ce transpiraŃia
începuse să curgă gârlă pe mine, m-au obligat să
beau două gamele cu apă rece. Era evident că
voiau să-mi provoace pneumonie.” (pag. 63)
Jilava, 1957… „Ajuns la Jilava m-au închis într-o
improvizaŃie de lemn murdară din care la intrarea
mea a ieşit un şobolan enorm. Încercând să iau
legătura cu cel din încăperea vecină, vorbeam cu o
voce joasă să nu mă audă alŃii. În momentul acela
apare gardianul şi-mi trânteşte o palmă de era să
mă doboare…” (pag.173)
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Eminescu 130 - o moştenire mereu actuală
De la trecerea în eternitate pe 15 iunie 1889 a mare-
lui poet şi deopotrivă doctrinar al naŃionalismului
românesc care a fost Mihai Eminescu s-au împlinit
de curând 130 de ani. Capodoperele sale poetice
sunt considerate în mod unanim drept creaŃii nemu-
ritoare. Noi însă facem parte dintre aceia care con-
sideră că dincolo de aceasta, şi gândirea sa istorico-
politică este în esenŃa ei una pururea actuală şi apli-
cabilă în toate contextele istorice prin care a trecut
şi va mai trece neamul românesc. Aşa cum naŃion-
alismul secolului 20 s-a inspirat din Eminescu şi a
făptuit sub pavăza Arhanghelului, cel al secolului
21 trebuie să se inspire din întreaga tradiŃie a ultim-
ului veac şi jumătate. Adică implicit şi din gândirea
şi simŃirea unuia din cei mai geniali români care au
trăit vreodată.
Poezia sa merge direct la suflet şi îi poŃi percepe
nemijlocit frumuseŃea şi profunzimea interioară,
adesea abordând coarda patriotică din perspectiva
eternităŃii istoriei. Totuşi, vom lăsa comentariile
acestor capodopere estetice pe seama specialiştilor
în literatură care o pot face mult mai bine. Mai
importantă în acest moment ni se pare recuperearea
dimensiunii istorico-politice a creaŃiei eminesciene,
despre care spuneam că îşi păstrează de asemenea o
actualitate perenă. Preocuparea fundamentală a lui
Eminescu a fost vertebrarea unei conştiinŃe de sine
a românilor. Să ne facă să realizăm o depăşire a sta-
diului larvar, al neîmplinirilor perpetue, datorat
defectelor de caracter şi mentalităŃii minore, de
slugă, induse mai cu seamă ca urmare a perni-
PERMANENÞE
cioaselor ocupaŃii străine multiseculare.
O primă întrebare: oare România de azi, membră a
NATO şi UE, e o Ńară cu adevărat liberă? Ştim că
noŃiunea de „suveranitate limitată” se trage de la
Brejnev din 1968 încoace. Şi se poate constata că e
valabilă şi azi, chiar dacă România a trecut între
timp din blocul răsăritean în cel apusean. Aşadar
suveranitatea noastră de acum nu doar că nu e
deplină, dar ea tinde către zero. Unde mai e atunci
libertatea? Sigur, se va spune că ea a existat la
momentul asocierii României la aceste structuri
occidentale din care face acum parte, care a fost una
benevolă. Şi da, bineînŃeles că într-un asemenea
cadru suveranitatea nu poate fi una deplină. Dar
pentru a reuşi să ajungem la maximul posibil în
acest sens (exemple de Ńări est-europene ca Polonia
sau Ungaria ne arată că se poate) e nevoie în primul
rând să ne recâştigăm libertatea interioară şi per-
sonalitatea ca naŃiune. Suntem trataŃi de occidentali
ca nişte slugi (în special la nivel politic) pentru că în
primul rând politicienii noştri se comportă ca atare.
Le lipseşte demnitatea, coloana vertebrală, dar mai
ales sinceritatea.
Această ipocrizie, moştenire nefastă a spiritului bal-
canic înfierat adesea şi de Eminescu, este elementul
care îi determină pe occidentali să nu ne trateze cu
respect – pentru că nu-l impunem – ci să apeleze la
alte metode de „a pune şaua” şi de a Ńine sub con-
trol o Ńară pentru a nu deraia de pe orbita blocului
politic, economic şi militar din care face parte. Ştim
foarte bine care sunt aceste mijloace: în special
7
mecanismele aşa-zisei „lupte anticorupŃie”, care în
sine e un deziderat bun, de interes naŃional. Nu mai
este însă aşa atunci când această luptă nu are Ńeluri
pedagogice, de schimbare în bine a unor mentalităŃi
defectuoase, ci scopul ei unic pare a fi un soi de
autoperpetuare, transformându-se astfel într-un per-
manent instrument de presiune şi control. Chiar şi
cei favorizaŃi şi protejaŃi momentan, precum
preşedintele Iohannis, ar putea să se teamă la un
moment dat, chiar dacă mai târziu, de tragerea la
răspundere pentru anumite aspecte tipice funcŃiei de
primar al unei capitale de judeŃ, aspecte care cunosc
la noi o răspândire pe scară largă şi la nivel
transpartinic.
Dar să revenim la Eminescu şi la ce ne transmite el
nouă, românilor, la 130 de ani de la plecarea sa fiz-
ică dintre noi. Gândurile şi capacitatea sa de a pune
degetul pe rană rămân la fel de actuale şi astăzi.
Aceasta pentru că putem vorbi de un suflet colectiv
românesc, de o mentalitate colectivă, care în fiecare
epocă îşi arată deopotrivă virtuŃile şi defectele. Pe
care e nevoie să le conştientizăm ca atare, având
voinŃa şi determinarea de a le face pe primele să
prevaleze asupra celor din urmă.
Dar să-l lăsăm pe Eminescu însuşi să facă o radio-
grafie a caracterului românului, valabilă atunci la
fel ca şi azi (fapt pentru care am actualizat tacit
ortografia originală).
B. M.

- Vai de mine – strigă „pseudo-românul” – cum să se scrie asemenea lucruri
ca să le afle străinii? Ce opinie şi-or face despre noi?
Iată singurul punct vulnerabil al pseudoromânilor noştri: ruşinea de străini,
teama de ei, un foarte slab surogat pentru frica lui Dumnezeu şi adevărata
iubire de Ńară.
Precum am tradus fără a pricepe legile şi regulamentele noastre din limbi
străine, precum toată îmbrăcămintea noastră, începând de la pălărie şi
sfârşind cu Ńintele bătute în talpa ghetei, totul e introdus din străinătate, pre-
cum introducem chiar făină şi unt de peste graniŃă, tot astfel opinia ce-o au
despre noi străinii e singura consideraŃie serioasă pentru politicienii noştri.
La drept vorbind, opinia rea a lumii despre „cutare” e foarte indiferentă pen-
tru el dacă stă bine. Din contră, oricât de bună opinie ar avea cineva despre
„cutare”, dacă el stă într-adevăr rău, părerea altora nu-i ajută nimic. Singu-
rul lucru ce se poate cere e ca lumea să aibă o opinie exactă despre o naŃiune,
ca şi despre un om.
Ei bine, cine ne-ar numi barbari, ar greşi oare? N-ar greşi deloc. Cine dintre
români are o cultură adevărată, acela va fi tot de opinia aceasta şi singura sa
părere de rău, precum şi a noastră, ar fi că nu suntem destul de barbari, având
tăria şi fecioria de simŃiri ale barbariei, ci că avem numai viciile civilizaŃiei pe
de-o parte, şi numai viciile barbariei pe de alta. „Semibarbari”, iată termenul
tehnic pentru starea noastră, pe care un istoriograf modern îl va şi întrebuinŃa,
cunoscând că această stare e de o sută de ori mai rea decât barbaria,
nevorbind de răutatea ei în alăturare cu adevărata civilizaŃie.
(…) O! uniforme frumoase, craidoni scoşi din cutie şi cocote îmbrăcate după
cea din urmă modă, bărbaŃi-muieri care se sulemenesc fiind miniştri, astea le
avem cu de prisos. Dar realitatea este completă ignoranŃă şi corupŃie sus, nea-
gră ignoranŃă şi mizerie jos.
Şi-acesta e poporul nostru românesc? Poporul nostru de acum 50-60 de ani,
de-o sănătoasă barbarie, de-o rară deşteptăciune de minte, dăruită de Dum-
nezeu, de-o mare vigoare a inimii, grăitor de adevăr, vesel, muncitor, ironic,
des braves gens, cum zicea principele de Ligne acum o sută de ani?
Nu mai e de recunoscut. Nici Matei Basarab, nici Dimitrie Cantemir al său nu
l-ar mai recunoaşte dacă s-ar ridica din morminte.
Şi de unde vin toate acestea?
Opinia noastră rămâne statornică. Pe deasupra poporului nostru s-a superpus
o pătură străină fără tradiŃii, fără patrie hotărâtă, fără naŃionalitate hotărâtă,
care ne-a escamotat lucrul cel mai scump pe care un popor îl are: simŃul său
istoric, simŃul de dezvoltare continuă şi organică, acel simŃ pentru care în
fiecare an avem o zi mare: Moşii.
Moşii – patres, moşia – patria, cu orânduielile lor bune şi drepte, cu limba lor
spornică şi bogată, cu moştenirea lor intelectuală şi socială întemeiată pe o
mare epocă eroică şi pe o dezvoltare normală şi sănătoasă, iată ceea ce nu mai
avem şi de aceea civilizaŃia Caradalelor seamănă cu cea adevărată precum ar
semăna o servitoare a Venerei vulgivage cu o împărăteasă.
Mihai Eminescu, ziarul „Timpul”, 22 octombrie 1881
8 PERMANENÞE
15 iunie 1889 şi ecoul morŃii lui Mihai Eminescu
VALERIU LUPU, doctor în ştiinŃe medicale
„Mare este jalea şi durerea pe care azi o simte
toată suflarea românească, mare şi nemărginită,
precum a fost sufletul acestui nemuritor”
„ConstituŃionalul”, 20 iunie 1889
S-au împlinit 130 de ani de când arheul culturii
noastre îşi sfârşea nefericita-i existenŃă pământeană,
lăsând în urmă strălucirea eternă a luceafărului
geniului său. Este singura personalitate istorică
căreia i se sărbătorre,te cu aceeaşi dăruire, atât data
naşterii (declarată astăzi şi Ziua Culturii NaŃionale),
cât şi data morŃii sale, prilej de evocare pioasă a
celui care a surprins ca nimeni altul chintesenŃa
istorică, spirituală şi culturală a neamului şi Ńsău
românesc..
PercepŃia morŃii poetului a fost diferită de-a lungul
generaŃiilor care s-au succedat după moartea sa. S-
a vorbit şi s-a scris mult, îndeosebi în epoca comu-
nistă, despre faptul că poetul a murit în mizerie şi
sărăcie, uitat de contemporani şi părăsit de prieteni,
ca un geniu singuratec, neînŃeles de societatea în
care a trăit. Însuşi G. Călinescu vorbea despre poeŃii
pe care „flămânda sărăcie, uneori numai deşertăci-
unea, pentru o ticăloasă pomană însoŃită de o mai
ticăloasă laudă, îi încovoia”, dar şi despre cei care
„niciodată n-au întins o mână cerşitoare către vreo
mărire pământească…Aşa poet a fost Eminescu”
(G. Călinescu - ViaŃa lui Mihai Eminescu, Ed.
Saeculum I. O. 1995, pg. 249).
Cu toate acestea, marea durere pe care moartea
nefericitului poet a produs-o la scară naŃională, pen-
tru Călinescu (considerat încă biograful ofcial al
poetului) nu a însemnat decât „cortegiul însoŃit de
un număr mare de studenŃi, gazetari şi prieteni… pe
drum în dreptul UniversităŃii, şi la mormânt, se Ńin-
ură cuvântări îndurerate şi banale, după care, pe
înserat, coşciugul fu coborât în groapă, între un tei
şi un brad” (idem).
Nimic despre imensa durere unanim exprimată în
presa centrală şi locală de pe întreg teritoriul Ńării şi
a provinciilor româneşti; nimic despre reacŃia lumii
intelectuale, îndeosebi culturale şi academice;
nimic despre reacŃia dăscălimii, elevilor şi stu-
denŃimii; în sfârşit, nimic despre tristeŃea şi durerea
unui popor care trăia sentimentul că îşi îngroapă
„gloria naŃională”, aşa trăire dureroasă încerca
România profundă a acelor vremuri.
Târziu după moartea sa, a început să se vorbească
mult despre faptul că boala poetului, câştigată sau
moştenită, l-a condus către alienaŃie, sfârşindu-şi
zilele în lumea vieŃuitorilor ospiciului doctorului
ŞuŃu, părăsit de prieteni şi de lumea culturală. S-a
vorbit, de asemenea, despre înscenarea politică a
„arestării ilegale” şi internării forŃate în ospiciu,
înscenându-i-se o boală psihică, compromiŃându-i
astfel credibilitatea în ideea de a-l scoate din viaŃa
publică, pentru că prin vocea sa ameninŃa protipen-
dada politică şi economică a Ńării şi chiar relaŃiile
statului român cu puterile centrale.
Notorietatea poetului la nivel naŃional
Într-adevăr, prin creaŃia şi atitudinea sa intransigen-
tă, Mihai Eminescu devenise o personalitate mar-
cantă a timpului său. Vocea sa, de la tribuna ziaru-
lui „Timpul”, se transformase într-o adevărată
instanŃă acuzatoare pentru relele, nedreptăŃile,
corupŃia şi jaful naŃional, aspecte pe care le
sancŃiona fără cruŃare. Aşa încât lumea intelectuală,
breasla scriitoricească, lumea politică, „pătura
superpusă”, tinerimea studioasă îl cunoşteau foarte
bine din publicaŃiile vremii ca poet, dar şi în
ipostaza de jurnalist şi analist politic.
Poezia sa pătrunsese deja adânc în inima tineretului.
Versurile sale erau pe buzele tuturor, aşa încât
vestea derapajului psihotic, şi mai ales suferinŃa
ultimilor şase ani din viaŃa sa, a ajuns repede de
notorietate publică. Nu puŃini au fost aceia, mai ales
din lumea intelectuală, care au perceput şocul
îmbolnăvirii poetului ca pe o dramă la nivel naŃion-
al. Trebuie subliniat faptul că preocuparea pentru
sănătatea poetului a fost una reală şi constantă în
toată această perioadă, ajungând să intereseze cer-
curi din ce în ce mai largi: de la prietenii de la
„Junimea” şi „Convorbiri literare”, la autorităŃile
locale: botoşănene, ieşene şi bucureştene: de la
societăŃi şi asociaŃii culturale, la oameni de teatru,
oameni de litere, oameni de bine şi chiar elevi, prin
constituirea acelor comitete pentru realizarea sub-
scripŃiilor publice în sprijinul poetului (vezi cuvân-
tul înainte al ediŃiei Şaraga semnat de Cornelia
Emilian). A nega, sau a bagateliza aceste realităŃi, ar
fi o impietate şi un afront nemeritat adus generaŃiei
poetului.
În acest context este evident că soarta poetului
devenise una de interes public, dovadă şi curatela
judiciară instituită în urma expertizei medicale din
23 martie 1889, din care au făcut parte Titu
Maiorescu, Mihai Brăneanu, D. Augustin Laurian,
I.L.Caragiale şi Ştefan C. Michăilescu – din neferi-
cire hotărâtă prea târziu – dar şi numeroasele
referiri în presă cu privire la starea şi comporta-
mentul poetului, dintre care cele mai valoroase –
prin durere şi compasiune – sunt cele ale lui
Alexandru VlahuŃă: „Şi când, ostenit de acest joc
curios de versuri sonore şi pustii, îşi lăsă tăcut
privirea-n pământ, figura lui îmbrăcă iarăşi acea
expresie de tristeŃe vagă – umbra acelui apus
dureros al conştiinŃei care-i dedea în momentul
acele înfăŃişarea unui zeu învins, părăsit de puteri
şi umilit” (Al. VlahuŃă – Versuri şi proză, Ed. Emi-
nescu, 1986, pg. 292).
Vestea morŃii lui Eminescu a căzut ca un trăsnet
asupra întregii naŃiuni. Nu a existat organ de presă,
central sau local, care să nu relateze pierderea
dureroasă resimŃită de întreaga suflare românească
prin moartea poetului, care devenise încă din timpul
vieŃii un mit recunoscut deja ca geniu. Deşi nici un
act oficial nu a consacrat zilele de 15, 16, 17 iunie
1889, ca zile de doliu naŃional, naŃiunea română,
prin durere şi participare, a ridicat evenimentul la
rang de funeralii naŃionale. Pe tot cuprinsul regatu-
lui şi provinciilor româneşti, sufletele cernite ale
celor care l-au preŃuit şi admirat ca poet, au trăit
momente de durere şi neputinŃă în faŃa unui adevăr
care a lovit năprasnic un popor.
Câteva exemple pot ilustra – cât se poate de
convingător – starea de spirit care domina o naŃiune
ce percepea moartea poetului ca o adevărată
tragedie. „Durerea celor care i-au fost prieteni, l-au
cunoscut în tainele vieŃii intime trebuie să fie
adâncă, mută şi sfâşietoare… Eminescu s-a stins
după ce a strălucit ca un Luceafăr… Moartea lui e
o durere pentru întreaga cugetare românească
după cum durere fost-au pentru toŃi şi suferinŃele
lui” titra „ConstituŃionalul” în editorialul său din 17
iunie 1889. În provincie, la Botoşani, „Curierul
Român” informează că „marele cugetător al Ńării,
cea mai măreaŃă figură a literaturii noastre mod-
erne, cel mai original din toŃi poeŃii noştri contem-
porani, care a dat un nou farmec limbii româneşti,
întrupând în forme cu totul noi genialele sale gân-
duri şi simŃiri, nu mai este printre vii! Dup-o crudă
şi-ndelungată boală, nobilul şi melancolicul său
suflet şi-a rupt barierele ce-l Ńineau încă legat de
această vale a plângerii şi şi-a luat zborul spre
lumea cea de veci, spre lumea nemuririi pentru care
a fost creat” (20 iunie 1889), iar „Libertatea” din
acelaşi oraş scria: „Poetul dragostei şi al melancol-
iei, cel mai ilustru bard al României şi unul din
însemnaŃii poeŃi ai Europei actuale, gloria Ńării şi a
neamului românesc s-a stins…El nu mai simte azi
greutatea lumii reale, aşa de zdrobitoare pentru
avânturile închipuirii lui generoase” (22 iunie
1889).
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Iaşul (oraşul marii iubiri) consemna prin ziarul
„Fulgerul” din 18 iunie 1889: „marele poet s-a stins
după ce a strălucit ca un luceafăr în înălŃimea bolŃii
albastre”. Acelaşi ziar reuşeşte poate cel mai
veridic portret psihologic al poetului, atunci când
pune în evidenŃă contrastul din gândirea emines-
ciană între mizeria vieŃii reale, pentru care manifes-
ta „o repulsie şi un mare dezgust judecând-o prin
prisma pesimismului” şi imaginaŃia din lumea ide-
ală pentru care a avut „o atracŃie deosebită şi de
aceea o zugrăveşte cu cele mai admirabile culori”.
Iacob Negruzzi scria în „Convorbiri Literare”, „cu
Eminescu s-a stins un mare poet naŃional, original
în toate felurile; noi pierdem un amic iubit şi un
conlucrător dintr-acei al căror geniu au aruncat o
lumină vie asupra publicaŃiunii noastre” (citat I
Saizu, Eminescu – cât veşnicia, Ed. Noel, 1996). În
Transilvania „Telegraful Român” afirma că: „Emi-
nescu a fost nu numai cel mai mare poet român, ci
şi cel mai strălucit reprezentant al conştiinŃei
naŃionale”.
Deşi unele date biografice vehiculate de presa tim-
pului erau contradictorii, totuşi, asupra suferinŃei
poetului exista o unanimitate în a considera „lunga
şi cruda maladie a facultăŃilor mintale, o boală ce
nu iartă niciodată şi târâie victima sa spre mor-
mânt” („Telegraful Român”, 18 iunie, 1889). Titu
Maiorescu va avea inspiraŃia să solicite necropsia
(cerută în mod expres) ce avea să confirme
mărimea neobişnuită a creierului (1490 gr, egal cu
cel al lui Schiller) atins de o periencefalită cronică
difuză (fără examen microscopic), o degenerare
grăsoasă a muşchiului cardiac – care a stat la baza
sincopei cardiace ce avea să constituie cauza imedi-
ată a decesului – degenerescenŃe asemănătoare fiind
descrise şi la nivelul ficatului şi rinichiului, aspecte
deosebit de relevante pentru evaluările anatomo
patologice de mai tîrziu, evocatoare mai ales pentru
excluderea etiologiei luetice a bolii poetului şi con-
firmarea intoxicaŃiei cronice cu mercur folosit ca
terapie.
Doliu şi funeralii naŃionale − fără gir oficial
Tragedia zilei de 15 iunie 1889 a fost dureros res-
imŃită de întreaga naŃiune. Zăbranicul de doliu va
acoperi întreg spaŃiul românesc prin durerea pe care
a resimŃit-o. „Aceasta explică de ce funeraliile au
avut caracter naŃional, deşi nici un act oficial nu
fusese semnat în acest sens (I. Saizu, Eminescu –
cât veşnicia, Ed. Noel, Iaşi, 1997).
Înhumarea a fost un moment care prin amploarea
desfăşurării lui s-a ridicat la nivelul geniului emi-
nescian, deşi poetul nu şi-a dorit niciodată o aseme-
nea grandoare. „Niciodată – titra ziarul „Lupta” (19
iunie 1889) – nu s-a văzut la o înmormântare o
asistenŃă aşa de numeroasă şi cultă”. Şocul provo-
cat de moartea poetului va îndurera un întreg popor
şi avea să adune laolaltă deopotrivă: guvernanŃi,
politicieni, academicieni, oameni de artă şi litere,
ziarişti, dascăli, studenŃi, elevi, prieteni, admiratori
ca şi contestatari. Guvernul conservator condus de
Lascăr Catargi îşi asumă cheltuielile de înmor-
mântare, iar la iniŃiativa lui Maiorescu s-a deschis o
listă de subscripŃie pentru amenajarea mormântului.
Cu toate că dorinŃa poetului a fost alta, ceremonia
înhumării avea să fie de o grandoare tăcută şi
resemnată, plină de sobrietate şi tristeŃe, marcată de
jale şi respect. Sicriul − singurul de simplitatea
dorită de Eminescu – a fost depus la biserica Sfân-
tul Gheorghe cel Nou – ctitoria lui Constantin Brân-
coveanu − lângă catafalc fiind aşezate Poesiile
(ediŃia princeps), colecŃia revistelor „Convorbiri
Literare” şi „Fântâna Blanduziei”.
Nenumărate cununi de laur şi coroane de flori din
continuare în pag. 9
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
15 IUNIE 1889 ŞI ECOUL MORłII LUI
MIHAI EMINESCU
partea Academiei Române, Presei Române, redacŃii
de ziare, societăŃi şi asociaŃii culturale, Societatea
Tinerimea Română, Societatea StudenŃească
„Unirea”, admiratori, elevi şi studenŃi, aveau să
acopere catafalcul. O persoană îndoliată va depune
un buchet de „nu mă uita” pe pieptul poetului. Era
Veronica Micle.
Pelerinajul avea să dureze până în ziua înhumării.
Prin acest „perigrinaj complect” („Războiul”, 18
iunie, 1889), o lume îndurerată îşi lua rămas bun de
la „poetul lor de suflet”, dovadă evidentă a preŃuirii
de care s-a bucurat din partea poporului său. Ofi-
cialităŃile au fost reprezentate de trei prim miniştri
(doi foşti şi cel în funcŃie), preşedintele Academiei
Române în persoana lui Mihail Kogălniceanu,
miniştri, conducători de societăŃi şi asociaŃii, floarea
literaturii şi ziaristicii române.
Serviciul religios a început la orele 17,30, după care
a urmat primul discurs Ńinut de Grigore Ventura, în
care s-a subliniat cu patos faptul că „Eminescu nu a
fost a nimănui ci a tuturor românilor” că, „lacrim-
ile românilor se vor preface în roua roditoare şi
binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi
soarele amintirii poetului”, un discurs avântat şi
patetic care nu-l recomandă câtuşi de puŃin ca exe-
cutant al cabalei antieminesciene invocată de ade-
pŃii acestei teorii. După discurs, corul bisericii
„DomniŃa Bălaşa” dirijat de Costache Bărcănescu
va interpreta romanŃa Mai am un singur dor pe ver-
surile poetului, care avea să răsune cu jale, melan-
colic şi dureros peste întreaga mulŃime.
Într-o tăcere tristă şi dureroasă, sicriul este aşezat pe
un dric tras de doi cai, cortegiul fiind condus de trei
jandarmi călare. Un lung şir de oameni se vor
încolona pe lungul drum spre cimitirul Belu (Şer-
ban Vodă). La Universitate, D. Aug. Laurian, direc-
torul ziarului „ConstituŃionalul” va sublinia în dis-
cursul său că „astăzi se înmormântează o glorie
naŃională… ca poet un titan, ca ziarist un atlet…
spinteca norii cu gândul şi găsea dincolo de stele
forme noi pentru cugetarea românească… Un
ouvrier al cugetării… El s-a stins prea devreme, nu
înainte de a revărsa valuri de lumină în cugetarea
românească”.
Tot la Universitate, studentul la litere, botoşăneanul
Constantin Calmuschi, va vorbi în numele tinerim-
ii române, tinerime care a învăŃat de la poet „cum să
se adâncească în meditaŃie şi cum să se înalŃe în
gândire... pentru că umbra acestui vis a fost atât de
mare, încât veacuri multe falnic se vor simŃi plutind
şi însufleŃind asupra celor ce te vor studia şi admi-
ra” („Adevărul”, 20 iunie 1889). Tot aici se va real-
iza şi o imortalizare în tuş a evenimentului, prin
care C. Jiquidi - tatăl va încerca să surprindă
grandoarea evenimentului (foto).
Înainte de a fi coborât în mormânt, doctorul Ion
Neagoe va Ńine ultimul discurs, un discurs emoŃio-
nant, încărcat de durere, care a făcut ca toată asis-
tenŃa să lăcrimeze „mare este jalea şi durerea pe
PERMANENÞE
care azi o simte toată suflarea românească, mare şi
nemărginită cum a fost sufletul acestui nemuritor”.
Sicriul va fi coborât apoi pe unduirile melodice şi
triste ale aceleeaşi Mai am un singur dor, interpre-
tat de acelaşi cor, lăsând în sufletul celor prezenŃi „o
puternică şi tristă amintire” pentru că se trăia sen-
zaŃia că „se îngropa nu numai un om ci tezaurul
poporului român”.
Cu sufletul greu şi inima cernită, Titu Maiorescu şi
amicii de la „Junimea” vor rămâne până la
acoperirea cu pământ a mormântului. În semn de
respect din partea tinerimii române, care efectiv îşi
diviniza idolul, Ştefan Coşereanu – elev la liceul
Matei Basarab – şi studentul Simion MehedinŃi −
viitorul academician şi istoric creştin – vor veghea
la mormânt până la ivirea luceafărului şi lunii care,
în acel amurg târziu, aveau să strălucească mai fru-
mos ca niciodată. „Să ne închinăm cu tristeŃe şi
admiraŃie în faŃa acestui mormânt deschis pre-
matur; trupul lui Eminescu s-a dus, însă inteligenŃa
lui a rămas printre cei vii („L’Independence
Roumain”, 18 iunie, 1889), iar „Libertatea” din 22
iunie 1889 titra: „cuvine-se dar, astăzi ,când mor-
mântul a închis pentru totdeauna pe cel mai ilustru
dintre fiii Daciei române să vărsăm pentru el o
lacrimă de mustrare, pentru el, pe care l-am avut şi
n-am ştiut a-l preŃui.”
ReflecŃii postume
Desfăşurarea tristului eveniment va fi diferit apreci-
ată de presa timpului. Cel mai aproape de adevăr
pare să fi fost „Universul Literar” săptămânal care
apreciază evenimentul ca fiind de o „duioşie
impunătoare”, aşa cum a fost şi sufletul poetului.
Un doliu naŃional coborât în sufletul unui popor pe
care, din nefericire, posteritatea avea să-l perceapă
altfel. Este necesară precizarea că nimeni şi nimic
din ceea ce a însemnat ultimele zile ale poetului, nu
a sugerat existenŃa vreunei tentative de victimizare
a sa din partea vreunei conspiraŃii sau organizaŃii
oculte.
NaŃiunea l-a cinstit, presa l-a onorat, mulŃimea l-a
venerat, prietenii l-au înconjurat cu aceeaşi preŃuire
din totdeauna, iar contestatarii şi duşmanii au tăcut
resemnaŃi. Până şi Bogdan Petriceicu Haşdeu, care-
i minimalizase opera, i-a dedicat o pagină în revista
sa „o pagină în onoarea aceluia care face onoare
Ńării sale” prin „o scurtă, dar plină de adevăr
izbitor şi crud, amintire despre Mihail Eminescu”
(„Telegraful Român”, 20 iunie, 1889), ca să nu mai
vorbim de Alexandru Macedonski care-şi încasase
consecinŃele oprobriului public.
Perceput la moartea sa doar ca poet de excepŃie şi
jurnalist militant, opera lui abia de acum va începe
să fie pusă în valoare. Mai bine de un secol de cerc-
etare va continua să uimească generaŃie după gen-
eraŃie de critici, prin evaluarea şi punerea în val-
oarea a vastităŃii şi diversităŃii creaŃiei sale, demon-
strând că intuiŃia contemporanilor asupra genial-
ităŃii sale a fost una corectă, de aici şi emoŃionanta
despărŃire de cel ce avea să devină arheul culturii
române. De aici şi contrastul izbitor între realitatea
momentului şi minimalizarea voită din partea celui
9
care i-a scris biografia (G. Călinescu, n.n.).
Eminescu nu a fost un singuratic, deşi a iubit sin-
gurătatea şi a căutat-o mereu. Nu a trăit izolat, nu s-
a situat în afara realităŃilor vremii sale, ba din con-
tra, el a fost o prezenŃă vie, receptivă la tot ce a
însemnat cultură, viaŃă socială, mediu politic, isto-
rie, eveniment cotidian, trecut, prezent şi viitor pen-
tru neamul său. El s-a izolat doar atunci când se
retrăgea în meditaŃie, gândire şi creaŃie. Nu a fugit
de oameni, ci dimpotrivă, i-a căutat, înŃelegându-i
ca nimeni altul din vremurile sale, mai ales din per-
spectiva istorică a neamului său. Nu a ştiut să mintă
şi a taxat necruŃător nedreptatea, ipocrizia şi dema-
gogia doar cu armele scrisului său, fără ca să poarte
acea „cocoaşă intelectuală”, atât de comună print-
re oamenii politici şi de cultură.
A ars la flacăra geniului său care până la urmă i-au
topit aripile gândirii şi imaginaŃiei. Este ceea ce
contemporanii vedeau şi urmăreau cu încântare şi
uimire, dar şi cu durere. Notorietatea sa era una de
nivel naŃional şi suferinŃa sa era bine cunoscută
publicului larg. În acest context, se ridică o între-
bare de bun simŃ. Cine, în asemenera condiŃii, şi-ar
fi permis să pună la cale o conspiraŃie sau un com-
plot antieminescian, fără ca acest lucru să nu fi
devenit imediat public? În aceeaşi notă se poate
ridica şi a doua întrebare. Cum ar fi putut Maiores-
cu şi junimiştii să participe la „arestarea ilegală” şi
izolarea sa ca alienat mintal, în ideea cinică şi bes-
tială de a-l scoate din viaŃa publică într-o asemenea
manieră grotescă? când toŃi aceştia – şi mulŃi, mulŃi
alŃii, ştiuŃi şi neştiuŃi − au asistat cu durere şi au par-
ticipat cu ce au putut la alinarea groaznicelor sufer-
inŃi pe care poetul le-a suportat în ultimii şase ani
din viaŃa sa chinuită.
Desfid pe oricine consideră că a trimite în străină-
tate pentru consult, asistenŃă medicală şi sanator-
izare este o chestiune simplă chiar şi astăzi, cu atât
mai mult la acea vreme şi încă cu însoŃitor, aşa cum
amicii săi de la „Junimea” în frunte cu Titu
Maiorescu – un adevărat mecena pentru Eminescu
– au făcut-o în mod repetat. Din calvarul vieŃii sale
posteritatea avea să dezvolte de o manieră fantezistă
– dacă nu de-a dreptul cinică – nefericita teorie a
conspiraŃiei, devenită subiect de roman, numai după
ce această ipoteză a fost lansată de cinicii de la
„Adevărul” în anul 1911, în ideea de a macula
memoria unui popor care şi-ar fi sacrificat idolul.
Aceeaşi intenŃie se poate intui şi din preluarea
nefericită a probabilităŃii diagnostice de nebunie
luetică, dezvoltată apoi de câŃiva medici neinspiraŃi
şi de o critică literară la fel de neinspirată, cul-
minând cu cinismul călinescian, care va dori să
aşeze pe fruntea olimpiană a poetului stigmatul
ruşinii alături de cununa geniului.
Aşa cum posteritatea – prin eforturile admirabile
ale criticii literare – a reuşit să pună în valoare
arheitatea creaŃiei eminesciene, aceeaşi critică liter-
ară are obligaŃia să izbăvească imaginea poetului de
stigmatul luetic şi de elucubraŃiile biografice –
îndeosebi călinesciene – luetice sau sacrificiale,
ridicându-l astfel pe omul Eminescu la nivelul
operei sale. Chestiune de bun simŃ şi moralitate ele-
mentară pentru critica literară, care are astăzi la
îndemână instrumentele necesare pentru pro-
movarea adevărului privind viaŃa martirică a celui
care „a răsturnat muntele gândirii în marea
închipuirii” (A.D.Xenopol). Un pas important în
această direcŃie l-a făcut – de o manieră onestă şi
meritorie – criticul Nicolae Manolescu, care a avut
francheŃea să valorizeze realitatea medicală din
odiseea eminesciană („Adevărul” – 28 iunie, 2013).
Pe aceeaşi traiectorie, a adevărului ştiinŃific, se
înscrie şi criticul Theodor Codreanu, pentru care
argumentul medical are valoare ontologică (vezi –
Eminescu în captivitatea „nebuniei”).
Dincolo de abordarea academică, istorică şi critică
a geniului eminescian, poporul l-a simŃit întotdeau-
na aproape, ca cel care a reuşit să-i exprime cel mai
bine şi într-un stil autentic; trăirile, credinŃa, aspi-
raŃiile şi apartenenŃa de neam şi Ńară. Iată de ce şi
apusul său va străluci de-a pururi în istoria neamu-
lui românesc.
VALERIU LUPU – doctor în ştiinŃe medicale
10 PERMANENÞE
Comemorarea de la Isverna 2019
ALINA IOANA DEAC
Pelerinajul către Isverna de anul acesta a fost unul
plin de întâlniri minunate cu cei plecaŃi în legiunea
cerească la ale căror morminte, găsite cu ajutor min-
unat de la Dumnezeu, am poposit pentru a aprinde
o candelă şi a lega tricolor de crucea de la căpătâi.
Aventura începută în tinda bisericii din Jupâneşti -
unde am văzut cu ochii sufletului pe Stancu Ion,
camaradul stând în tihnă la o poveste cu Radu Gyr -
a continuat cu alte descoperiri minunate. Parcă mai
mult ca oricând am simŃit ajutorul celor plecaŃi din-
colo, ca pe o chemare de dincolo de moarte, precum
şi bucuria acestora de a ne primi la mormintele lor
atât de pline de viaŃă.
La Isverna nu ne-am putut închina la vreun mor-
mânt pentru că trupurile celor trei tineri ucişi aici de
către comunişti au fost aruncate la marginea unui
cimitir trist şi uitat de lume.
Însă aici s-au înălŃat, ca în fiecare an, slujbe şi rugă-
ciuni întru pomenirea robilor lui Dumnezeu Eugen
Bocârnea, Ion Bocârnea şi Gheorghe Eftimiu care
au sfinŃit cu sânge pământul acestui frumos sat
mehedinŃean.
La biserica Sfântul Nicolae din Isverna s-a adunat
lume multă îmbrăcată în frumoase costume
naŃionale pentru a lua parte la liturghia arhierească
şi parastasul care i-a urmat oficiate de către PS
Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.
În cadrul predicii de la finalul Sfintei Liturghii ier-
arhul a vorbit despre jertfa celor trei partizani
împuşcaŃi în urmă cu 70 de ani în munŃii Isvernei,
prezentând pe scurt contextul istoric în care s-au
petrecut evenimentele. Ierarhul a subliniat în cuvân-
tul său importanŃa jertfei celor trei martiri care s-au
„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi” Corneliu Zelea Codreanu
MARTIRI LEGIONARI DIN PRIGOANA CEA MARE (1938-1939)
Ion Stancu şi Pr. Grigore Motomancea
CEZARINA CONDURACHE
Drumul spre Isverna a fost un prilej mult aşteptat
pentru a ajunge în mai multe sate din Argeş, Gorj
şi Vâlcea, acolo unde aveam informaŃii că odih-
nesc, năpădiŃi de uitare şi de verdele ierbii, mai
mulŃi dintre martirii noştri, sau cad sub ruină clădiri
legate de destinul legionar. Cu ajutorul lui Dum-
nezeu şi cu rugăciunile celor căutaŃi, cercetarea
noastră a dat roade nesperate. În cele ce urmează vă
vom împărtăşi o parte din ele.
Stancu Ion camaradul – martirul de la Coşeşti
Numele lui Ion Stancu a fost printre primele nume
de legionari de care am auzit. Deşi el este aproape
necunoscut în sfera legionară, l-am întâlnit în anii
2000 în probabil singura poezie legionară a lui Ion
Barbu, „Tinda bisericii din Jupâneşti”. Ani şi ani
singura informaŃie certă era asasinarea lui pe teri-
toriul fostului judeŃ Muscel, în septembrie 1939,
dublată de legătura poetică între el şi Jupâneşti. În
timp, ziarele din 1940 şi alte cărŃi parcurse au însăi-
lat ca într-o hartă a comorii, toate indiciile
descoperite ducându-ne spre camaradul nostru din
Muscel.
Ion Stancu s-a născut în 1915 la Coşeşti, judeŃul
Muscel (astăzi Argeş). Era orfan de război, tatăl său
căzuse ca erou pe front în Primul Război Mondial.
Deşi rămas în grija unei mame sărace şi văduve,
urmează şcoala primară în comună, apoi liceul în
Piteşti. Aici, la începutul anilor ’30 cunoaşte Miş-
carea Legionară la care se va conecta până în adân-
ridicat împotriva unui regim ateu prin excelenŃă,
comparând pomenirea lor cu o sărbătoare.
Parastasul în memoria celor trei legionari a fost ofi-
ciat în curtea bisericii, lângă monumentul ridicat de
către AFDPR MehedinŃi în memoria acestora, iar la
slujba au luat parte, alături de locuitorii Isvernei,
pelerini veniŃi din Ńară special pentru această
comemorare.
La finalul slujbei, PreasfinŃitul Părinte Nicodim a
mai rostit un scurt cuvânt, fiind urmat de doamna
Ileana Mateescu, preşedintele AFDPR MehedinŃi
care a expus împrejurările în care partizanii au ajuns
în satul Isverna şi felul în care au fost prinşi, execu-
taŃi şi aruncaŃi, fără slujbă creştinească şi fără cruce
la căpătâi, într-o groapă comună la marginea cimi-
tirului, loc ce a rămas necunoscut până astăzi. Cu
acest prilej, doamna Mateescu a făcut un apel către
locuitorii Isvernei care ar putea să ştie ceva în legă-
tură cu acest lucru. Noi nădăjduim că, la timpul
cuvenit, Dumnezeu va dezvălui locul în care au fost
îngropate trupurile celor trei tineri şi că vom putea,
în viitor, să ne închinăm la mormintele lor.
La finalul evenimentului primarul Isvernei, domnul
Ion Stoican, a citit celor prezenŃi un fragment din
Ion Gavrilă Ogoranu în care acesta subliniază faptul
că regimul comunist a avut drept scop distrugerea
sufletească a neamului românesc şi, în acelaşi timp,
atrage atenŃia asupra unei boli cronice prezentă în
sânul poporului român, “sindromul lui Iuda”, tră-
darea care a fost şi în cazul tinerilor de la Isverna cea
care le-a adus moartea.
În continuare, în curtea bisericii, s-a desfăşurat un
scurt program artistic de muzică şi dansuri populare
cul sufletului său. În 1933 era elev în clasa a IV de
liceu şi încadrat în Mişcare într-unul din cuiburile
piteştene; camarazii îl descriu ca un copil mărunŃel,
îmbrăcat sărăcăcios, cu o înaltă Ńinută morală,
rezultate excepŃionale la şcoală şi un entuziasm
legionar molipsitor. La începutul anului 1934, ca
represalii pentru moartea lui I. Gh. Duca, vor fi
arestaŃi 40 de legionari musceleni şi încarceraŃi în
celulele Regimentului 30 DorobanŃi Muscel. Stan-
cu Ion nu se află printre ei şi faptul acesta îl
afectează nespus. Printr-unul din paznici trimite
camarazilor arestaŃi mesajul <<Îmi pare rău că nu
sunt închis cu voi. Dar strig ca să mă auziŃi de
acolo „Trăiască Legiunea şi Căpitanul”>>. Con-
ducerea legionară a judeŃului a fost adânc impre-
sionată de gestul acestui copil orfan care, neavând
nimic material pe lume, risca să-şi piardă astfel şi
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
susŃinut de un grup de copii din comună, îmbrăcaŃi
în frumoasele costume naŃionale din zonă. Moment
plin de bucurie şi emoŃie care a întregit atmosfera de
sărbătoare a zilei, atmosferă care ne-a însoŃit şi pe
drumul de întoarcere spre Bucureşti, drum cu alte
recuperări şi întâlniri cu cei de dincolo pentru care îi
mulŃumim lui Dumnezeu şi tuturor sfinŃilor care ne-
au însoŃit!
statutul de elev de liceu pentru care maica sa trud-
ise greu.
Din 1935, după mutarea în zonă a dlui. Gheorghe
Clime, Ion Stancu devine un colaborator apropiat
al acestuia, organizând tineretul legionar din comu-
na sa. Între timp, după absolvirea liceului s-a
înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti.
Prigoana cea Mare îl găseşte pregătit şi, cu toate
piedicile şi urmărirea SiguranŃei, reuşeşte să con-
tinuie activitatea legionară până la data arestării
sale. Pentru a se feri de urmăritori Ion Stancu orga-
nizează şedinŃele legionare la umbra pădurii din
Dealul Turcului, aflat la marginea comunei. În
august 1939, la sfârşitul unei astfel de şedinŃe de
cuib, va spune camaradului său Petre Protopopes-
cu: „Presimt un măcel îngrozitor ce ne aşteaptă.
Orice va fi, eu rog pe Dumnezeu să ne ajute să
murim frumos. Cine va fi alesul?”
În noaptea de 21/22 septembrie 1939 Ion Stancu
alături de alte 25 de persoane (între care avocatul
Petre Protopopescu şi preotul Ion Protopopescu) se
afla închis într-o magazie din curtea Primăriei
Coşeşti, arestat fără mandat şi fără temei juridic, ca
represalii pentru moartea lui Armand Călinescu.
Nu se ştia ce va fi cu ei, dar nimeni nu dormea, iar
Stancu le vorbea camarazilor despre Înviere când,
de-o dată, în jurul orei 4 dimineaŃa jandarmii înar-
maŃi deschid uşa şi îl invită să iasă afară. Acesta
cere permisiunea să se spovedească preotului Pro-
topopescu, dar este refuzat. Ulterior cei care l-au
escortat în drumul spre moarte au povestit că a
continuare în pag. 11
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
MARTIRI LEGIONARI
DIN PRIGOANA CEA MARE (1938-1939)
murit închinându-se şi numărând gloanŃele ce îl
străpungeau în timp ce jandarmilor le tremura
mâna pe patul armei. După ce s-a prăbuşit sub
ploaia de plumb, s-a auzit un ultim „Trăiască biru-
inŃa legionară”. A fost împuşcât undeva pe raza
comunei sale natale, Coşeşti, iar coordonatorul
echipei de execuŃie a fost plutonierul major Nicol-
icescu.
Trupul lui Ion Stancu a fost expus publicului timp
de 3 zile, timp în care sătenii şi cei din zonă au fost
aduşi de autorităŃi să vadă cadavrul deasupra căruia
stătea scris „Aşa vor fi pedepsiŃi trădătorii de
Ńară”... După aceste zile a fost luat de biata sa
mamă şi îngropat în cimitirul din comună, undeva,
într-o margine.
Aici l-am găsit şi noi. În marginea cimitirului o
cruce mică şi veche de piatră alături de alta mai
nouă de mozaic, ambele purtând numele martirului
Stancu Ion. Crucea cea veche este crucea pusă la
căpătâiul său în timpul guvernării legionare pe ea
apare data morŃii şi vârsta celui ucis, 24 de ani.
Crucea cea nouă poartă un medalion funerar cu
două chipuri: un tânăr slăbuŃ cu ochelari mari şi o
mamă frumoasă. Păuna, mama lui Ion a trecut la
cele veşnice în 1948 şi a fost înmormântată alături
de fiul răpit de urgia carlistă.
Cu toŃii i-am îmbrăŃişat crucea, sărutând-o şi
înfăşurând-o în tricolor. Cu mari emoŃii am cântat
„Imnul legionarului căzut” şi am răspuns
PREZENT! pentru cel ce a aşteptat aproape 80 de
ani ieşirea la apel.
În tinda Bisericii din Jupâneşti
Biserica de lemn din Jupâneşti, Argeş cu hramul
„ÎnălŃarea Domnului” este una din cele mai celebre
biserici de lemn din zona Munteniei. Construită la
mijlocul secolului al 18-lea pe locul unei alte bis-
erici mai vechi, este ctitorită de negustori locali şi
meşteşugită ca nicio altă biserică, cu un brâu medi-
an sculptat cu motivul sforii şi cu numeroase con-
sole simetrice în formă de cap de cal.
Dincolo de valoarea ei religioasă, istorică şi
muzeală, Biserica din Jupâneşti are pentru noi o
însemnătate aparte, fiind firul conducător care ne-a
ghidat spre Ion Stancu. De la mormântul din
Coşeşti am venit direct aici pentru a mulŃumi lui
Dumnezeu. Am pomenit mai sus despre poezia lui
Ion Barbu „Tinda bisericei din Jupâneşti” în care
apare menŃionat „Stancu Ion camaradul”. Aceasta a
fost publicată în timpul guvernării legionare în
noiembrie 1940 în ziarul „Falanga”. Poezia închi-
nată martiriului lui Ion Stancu este dedicată de autor
poetului Radu Gyr, fiind în acelaşi timp o mărtur-
isire de credinŃă legionară. Muscelean ca şi Radu
Gyr, Barbu nu era străin nici de tragedia petrecută
cu Stancu şi nici de existenŃa bisericii de lemn din
Jupâneşti. După atâtea zeci de ani de la publicare,
am recitat poezia chiar în tinda bisericii, evocând
memoria camaradului Stancu Ion.
PERMANENÞE
Tinda bisericei din Jupâneşti - de Ion Barbu
Munte-al Muscelului: cetini
Pe spartele pietrei crăieşti,
Domnescul râu să-l încetini
La locul numit Jupâneşti.
Anii mei tineri, ostateci
Acelor nisipuri şi pruni
Feciori se întorc şi sălbateci,
Că scurte nume de huni.
Calul din nou peste cremeni
Spre râu copitele trage-şi
Să-înnec târgoveŃul, asemeni
Ei, Clarei, letinei din Argeş.
Aşa cum apele Doamnei
Prin Ponturi se-adună cu Padul
Îi mân aceşti ani: anii toamnei
La Stancu Ion, camaradul.
Ca el, deslegat în cântare
Prin plumbul sutaşului beat
Ridic spre avare cântare
Un suflet golaş de băiat.
Picioare de capră Satana
Apasă-n platan spre a mă pierde.
Grea însă, că zaua şi stana,
Va trage cămăşa mea verde.
Părintele Grigore Motomancea
Gorjul este unul dintre judeŃele în care nebunia
carlistă a pus în faŃa plutonului de execuŃie un preot
legionar. Grigore Motomancea s-a născut la 26
iulie 1902 la CurŃişoara, judeŃul Gorj. Preot pe
seama parohiei Radoşi din acelaşi judeŃ, legionar,
tatăl unor copilaşi micuŃi şi soŃ al presbiterei Iulia,
Grigore avea să fie unul dintre cei 3 legionari asasi-
naŃi în judeŃul Gorj, alături de Constantin Şerban şi
căpitanul Gheorghe Munteanu.
Părintele a fost reŃinut la începutul Prigoanei celei
Mari şi în decembrie 1938 se afla internat alături
de mulŃi alŃi preoŃi legionari în lagărul de la Sada-
clia. Eliberat cândva pe parcursul anului 1939 avea
să revină acasă în satul Aninişu din Vale şi să îşi
reia slujirea la Radoşi. În 22 septembrie 1939 se
afla acasă, la masă, cu familia. La poartă sosesc
jandarmii care îl ridică de la masă, îl scot din curte
şi îl împuşcă chiar acolo, în faŃa soŃiei şi a copiilor
săi. Ca şi în restul cazurilor, trupul său rămâne
expus pentru câteva zile, fiind mai apoi înmormân-
tat.
Astăzi în Radoşi şi Aniniş legenda preotului
legionar împuşcat pe stradă continuă să fie
povestită de bătrânii satului. Prin îndrumarea lor
am găsit locul de veşnică odihnă al părintelui, aflat
la intrarea în cimitir. În acelaşi mormânt se odih-
neşte şi preoteasa Iulia care a trecut la Domnul în
1981, dar şi unul dintre fiii lor, Ştefan, numit astfel
în memoria logofătului Ştefan Beştelee,
străbunicul Părintelui Motomancea. În veci să-i fie
pomenirea din veac în veac!
11
Locuri ale memoriei legionare:
Lagărul de la Govora
Băile Govora, cunoscuta staŃiune balneară vâl-
ceană, a adăpostit pentru câteva luni un lagăr
creat de autorităŃi pentru fetele legionare. În
decembrie 1943 Generalul Antonescu operează o
nouă serie de arestări în rândul legionarilor din
toată Ńara. Liana Nedelcu din Buzău este ridicată
de autorităŃi de acasă şi, după câteva zile de
detenŃie petrecute într-un hotel din oraş transfor-
mat ad-hoc în spaŃiu de recluziune, este încărcată
împreună cu peste 100 de persoane într-un vagon
dubă. DestinaŃia le era necunoscută.
Trenul se îndreaptă întâi spre Bucureşti, de acolo
duba porneşte spre Piatra Olt unde fetele sunt
debarcate în timp ce preoŃii pornesc spre lagărul de
la Tismana, iar ceilalŃi bărbaŃi, către lagărul Târgu
Jiu. Era perioada Crăciunului şi zăpada era mare.
Cele 40 de fete trebuiau să ajungă la Mănăstirea
Horezu care urma să fie folosită pe post de lagăr
pentru legionare. Drumurile blocate de nămeŃii de
zăpadă forŃează autorităŃile antonesciene să facă o
schimbare de plan, astfel că direcŃia se schimbă şi
fetele ajung la Băile Govora.
Sunt aduse în uriaşa şi luxoasa vilă „ConstanŃa
Marietta” şi sunt cazate pe judeŃe. Astfel iau con-
tact cetăŃuile legionare din multe oraşe din Ńară
care activaseră clandestin în timpul prigoanei
antonescine. Între ele luminează figura Iolandei
Popescu – medic psihiatru, şefa CetăŃuilor din
CernăuŃi, o persoană de o înaltă Ńinută morală şi
legionară, ce va deveni pentru multe dintre fetele
de la Govora mentor şi model.
Regimul de detenŃie era blând, comanda lagărului
o avea un ofiŃer care s-a îngrijit să nu le lipsească
nimic din cele necesare. În interiorul vilei se cir-
cula liber, fără niciun fel de restricŃii, fetele putea
Ńine legătura cu familiile, iar mâncarea era la dis-
creŃie. Anul Nou 1944 le găseşte aici într-o atmos-
feră de tinerească veselie, umbrită totuşi de incer-
titudinea viitorului. La începutul anului 1944
lagărul se desfiinŃează la fel de brusc după cum
apăruse. Fetele sunt încărcate în autobuze şi
debarcate la gara Piatra Olt, libere să pornească
cu trenul spre casele lor.
Regimul politic se schimbă, dar prigoana împotri-
va legionarelor continuă şi mai teribil sub comu-
nişti. Lagărul de la Govora era acum o dulce
amintire pe care fetele o păstrau ca pe o comoară
în mizeria celulelor de la Văcăreşti, Mislea, Jila-
va sau în barăcile diverselor colonii de muncă.
Într-una din aceste colonii îşi face apariŃia în 1952
şi doamna Marieta Tătărăscu şi Liana Nedelcu
află că era fosta proprietăreasă a vilei de la Gov-
ora...
Vila aparŃinea lui Alexandru Măciuceanu, mare
continuare în pag. 12
12 PERMANENÞE
Ursul la UE –
diletantism, incompetenŃă şi corupŃie
BOGDAN MUNTEANU
Oare ce-ar zice onor Comisia Europeană dacă titu-
larul unui minister important dintr-o Ńară periferică
precum România ar acorda în mod preferenŃial con-
tracte de sute de milioane de euro, fără licitaŃie pub-
lică, unor firme de ... consultanŃă? Al căror rol este
acela de a umple hârtii cu analize şi rapoarte,
indicând sectoarele care nu merg bine în ministerul
cu pricina? De parcă ministerul în sine nu are spe-
cialiştii şi angajaŃii proprii a căror fişă a postului
tocmai asta ar trebui să fie. Dar dacă, dincolo de
asta, în aceste firme de consultanŃă sunt implicaŃi
chiar membri ai propriei familii? Şi dacă, în ciuda
atâtor milioane aruncate chipurile pentru depistarea
propriilor puncte slabe şi pentru elaborarea
diverselor strategii de optimizare, rezultatele sunt
de-a dreptul dezastruoase? Dacă un aparent banal
proiect de reparaŃii (în cazul de faŃă o navă-şcoală)
înghite sute de milioane în tranşe succesive, ase-
meni unui sac fără fund? Motivele? Primul contract
a fost acordat unei firme care a făcut oferta cea mai
avantajoasă (cel puŃin pe hârtie), care bineînŃeles că
s-a dovedit insuficientă, realitatea solicitând supli-
mentarea cheltuielilor cu alte şi alte sume aberante,
inclusiv pentru inevitabilele servicii de consultanŃă.
Fenomenul e binecunoscut şi din România, de la
construirea Stadionului NaŃional, dar de data aceas-
ta repararea încă nefinalizată unei nave cu pânze a
ajuns să coste mai mult decât întreg Stadionul
NaŃional, cu suplimentările sale cu tot.
Unde credeŃi că s-a petrecut acest scenariu? În vreo
Ńară bananieră? Sau cel puŃin est-europeană? Nici
vorbă! Dacă era în România, un asemenea ministru
ar fi fost demult filat de către DNA, i s-ar fi
îndosariat toate matrapazlâcurile, iar la momentul
potrivit ar fi fost săltat în cătuşe şi plimbat precum
ursul prin faŃa camerelor de televiziune. Dar nu, nu
e vorba de România, şi nu e vorba de vreun „urs” ci
de o „Ursula”. Pe numele ei de familie von der
Leyen. łara de unde vine doamna respectivă este
Germania. Iar activitatea ei catastrofală din fruntea
Ministerului Apărării, deşi era în curs o anchetă a
unei comisii (ale cărei competenŃe probabil se întin-
deau atât cât să nu deranjeze prea mult) nu a dus la
altceva decât la o „binemeritată” promovare. Adică
la o ieşire din scenă nu în jos, cum s-ar fi aşteptat
poate mulŃi, ci... în sus!
MARTIRI LEGIONARI
DIN PRIGOANA CEA MARE (1938-1939)
proprietar şi comerciant vâlcean. Acesta o
cumpărase de la autorităŃi la sfârşitul secolului al
19-lea şi o numise „ConstanŃa Marietta”, după
numele celor două fiice ale sale. ConstanŃa se va
căsători cu colonelul Radu Makarovitsch, căzut
pe front în 1944, iar Marietta, cu Generalul Şte-
fan Tătărăscu, fratele marelui oportunist politic
Gheorghe Tătărăscu. Atât Marietta cât şi soŃul său
au fost arestaŃi la începutul anilor 50, executând
mai mulŃi ani de închisoare.
Da, Ursula von der Leyen a fost propusă în mod
neaşteptat drept preşedinte al Comisiei Europene, o
surpriză practic scoasă din joben, şi votată pe 16
iulie de către Parlamentul European. E drept, cu o
majoritate foarte subŃire, de doar nouă voturi. Cul-
mea, nu a fost sprijinită tocmai de către social-
democraŃii germani, parteneri în coaliŃia de
guvernare, dar în mod surpinzător a obŃinut voturile
din partea conservatorilor eurosceptici din Ńări est-
europene, precum Ungaria sau Polonia. Fără
această susŃinere din partea unor tabere precum
Orban sau Kaczynski, întreaga UE ar fi fost arun-
cată astăzi în criză.
Foarte mulŃi europarlamentari, aproape jumătate, i-
au refuzat însă sprijinul. O persoană acuzată de
corupŃie şi incompetenŃă crasă, cu talent cel mult în
domeniul retoricii poliglote, nu a fost considerată
potrivită pentru a ocupa cea mai înaltă funcŃie în
Uniunea Europeană.
Şi totuşi, de ce alde Orban şi Kaczynski au susŃin-
ut-o? E posibil ca mişcarea lor să fi fost una calcu-
lată şi inteligentă. În primul rând prin aceasta ei i-au
retezat ascensiunea social-democratului olandez
Frans Timmermans, a cărui aroganŃă permanentă la
adresa Ńarilor estice a fost acum taxată cu brio. Al
doilea motiv pentru această susŃinere din partea
unor eurosceptici sadea vine poate dintr-un calcul
pragmatic, cu accente ilare. Din moment ce sub
conducerea Ursulei von der Leyen armata germană
a ajuns în pragul colapsului, dezorganizată, demor-
alizată, cu dotări nefuncŃionale şi învechite, de nu
mai ştii ce să crezi dacă la mijloc a fost doar incom-
petenŃă crasă sau o strategie deliberat distructivă,
probabil euroscepticii care au susŃinut-o îşi freacă
acum mâinile de bucurie, sperând că doamna von
der Leyen îşi va repeta „performanŃele” de până
acum şi va aduce şi şandramaua europeană pe
marginea prăpastiei. Că îşi va repeta adică activi-
tatea, voită sau nu, de agent al disoluŃiei. Ce-i drept,
numele îi e oarecum predestinat, dacă ne jucăm cu
aspectele fonetice. Termenul tipic german pentru
„diletant” este cel de „Laie”, la plural „Laien”, din
punct de vedere acustic identic cu „Leyen”. Aşa
nume, aşa carieră: nomen est omen...
Un alt motiv pentru susŃinerea polono-maghiară ar
fi acela că astfel în special Ńările estice ar beneficia
astfel de o muniŃie puternică la acuzaŃiile de
„corupŃie” venite din partea oficialilor UE. Ei n-ar
face decât să arate cu degetul spre cea mai înaltă
funcŃie din Uniune şi să-i reamintească „isprăvile”
din perioada mandatelor de ministru în diversele
guverne ale Germaniei. Cu astfel de argumente s-ar
închide gura tuturor criticilor. Un motiv în plus deci
ca Ńările est-europene să prefere o asemenea candi-
datură uneia de gen Timmermans.
Doar timpul va arăta dacă asemenea calcule sunt
sau nu justificate. Certe sunt doar „rezultatele” de
până acum. Numită în 2013 în funcŃia de Ministru
al Apărării în Germania pe criterii strict ideologice
Astăzi vila „ConstanŃa Marietta” continuă
să îşi păstreze superba Ńinută arhitecturală,
deşi se află abandonată într-o ruină
desăvârşită. NaŃionalizată de regimul
comunist şi folosită în scop turistic, vila
este locuită în prezent de oamenii străzii.
Treptele monumentale, superbele balcoane
cu dantelărie de lemn zac neputincioase în
vegetaŃia luxuriantă ce le înconjoară şi
cotropeşte, în timp ce podelele şi tavanele
sunt surpate de trecerea vremii.
CEZARINA CONDURACHE
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
(fidelă liniei Merkel şi în plus şi femeie), Ursula
von der Leyen a fost persoana cea mai „potrivită”
pentru a dezintegra ceea ce mai rămăsese din
tradiŃia militară germană, odinioară atât de glo-
rioasă, în ciuda controverselor istorice. Politica
dusă de ea, în ciuda apartenenŃei formale la o tabără
politică creştin-democrată, e mai degrabă una com-
patibilă cu extrema stângă progresistă. Creştin-
democraŃia a rămas undeva pe drum, doar o etichetă
goală, o formă fără fond.
E posibil ca speranŃele celor care speră că von der
Leyen va reuşi, desigur involuntar, să dărâme actu-
ala construcŃie a UE să se realizeze la un moment
dat. Dar pentru aceasta Europa ar trebui să treacă
mai întâi printr-o veritabilă vale a plângerii, prin
patul procustian al ideologiei stângiste a corectitu-
dinii politice. La fel cum s-a văzut în cazul armatei
germane. Care, în loc să aibă parte de investiŃii, de
îmbunătăŃirea capacităŃii de apărare, de consoli-
darea tradiŃiilor şi de creşterea moralului, a avut
parte de exact opusul acestor lucruri. Metodic, sis-
tematic, cu meticulozitate germană. Care iată, se
manifestă ca atare şi când e vorba de a distruge
ceva, nu doar de a construi. În loc de o politică
firească, pe care o duc toate marile puteri interesate
să-şi consolideze forŃele militare, armata germană a
avut parte sub conducerea lui von der Leyen de o
umilire perpetuă, de supunerea permanentă la un
program de reeducare politico-ideologic fără prece-
dent. În loc de a se consolida şi spori virtuŃile tipic
militare, acestea au fost sistematic subminate şi
scoase de pe linia priorităŃilor. Au fost înlocuite cu
un program clasic al orientării feministe sau al
„diversităŃii sexuale”. Acestea au fost principalele
preocupări ale onor minstrului von der Leyen: con-
ceperea de uniforme pentru femei gravide, locuri de
grădiniŃă pentru copii, sau un workshop pe tema
„diversităŃii sexuale” şi al ideologiei de gen, menit
să crească „acceptanŃa” în armată pentru feluritele
identităŃi sexuale privite ca un construct social.
O imagine reprezentativă care spune totul, dând pe
faŃă inclusiv blasfemia la adresa unui simbol: min-
istrul apărării vorbind în faŃa unor ofiŃeri şi militari
educaŃi în cu totul alt spirit (dar nu-i nimic, căci vor
fi „reeducaŃi”) lângă crucea tradiŃională, simbolul
din timpuri străvechi al armatei germane ... vopsită
în culorile curcubeului LGBT! O umilinŃă mai mare
la adresa corpului ofiŃeresc prezent şi trecut al Ger-
maniei, dar şi la adresa simbolului creştin al crucii,
nu poate fi imaginată!
Se ştie aşadar foarte bine ce hram poartă această
Ursula von der Leyen, care în urma unor jocuri de
culise şi nicidecum ca urmare a propriilor merite, a
ajuns în cea mai înaltă funcŃie în Uniunea Euro-
peană. Vom şti aşadar la ce linie politică ne putem
aştepta.
Dacă tot răul va fi spre bine, aşa cum îşi facu unii
socotelile, vom trăi şi vom vedea ...
Postscriptum. E bine totuşi să rămânem sceptici.
Cei care s-au bucurat crezând că armata germană a
scăpat acum de această piază-rea iar lucrurile se vor
normaliza în curând, s-au înşelat cu brio. Conduc-
erea Ministerului Apărării a fost încredinŃată tot
unei femei ejusdem farinae: Annegret Kramp-Kar-
renbauer, succesoarea Angelei Merkel la conduc-
erea CDU şi acum şi a Ursulei von der Leyen la
conducerea armatei germane. Ar fi de râs, dacă nu
ar fi de fapt de plâns ... Aşadar iată că meticulozi-
tatea germană nu se lasă până nu-şi duce la capăt
întreaga „operă”. Valabil atât la bine cât şi la rău,
din păcate.
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Fericitul episcop Ioan Suciu
şi Mişcarea Legionară
Recenta beatificare, de către Papa Francisc, a celor
7 episcopi greco-catolici martiri, morŃi în închiso-
rile comuniste, reprezintă un moment de fericită
împlinire, un mare pas înainte pe calea recunoaşte-
rii imensei suferinŃe şi a sublimelor jertfe ale popo-
rului român în lupta contra Satanei, întrupat în isto-
rie mai mult decât oricând sub chipul hidos al regi-
mului bolşevic. Acest pas trebuie neapărat urmat
de canonizarea altor martiri şi mărturisitori din
temniŃele comuniste, creştini de înaltă Ńinută spiri-
tuală, din Biserica Ortodoxă Română şi din cele-
lalte confesiuni.
Cel mai tânăr dintre episcopii beatificaŃi, fericitul
Ioan Suciu a fost un apropiat al Mişcării Legiona-
re, după cum atestă mai multe mărturii din epocă,
alături de colegul şi prietenul său de o viaŃă, ferici-
tul episcop Tit Liviu Chinezu (despre a cărui afini-
tate legionară dispunem însă de mai puŃine date
relevante). O dovadă foarte valoroasă în acest sens
este mărturia personală, deosebit de impresionantă,
a unuia dintre fiii spirituali ai episcopului Suciu,
tânărul blăjean de înaltă Ńinută morală Grigore Pop
Câmpeanu, fiul directorului liceului greco-catolic
«Sf. Vasile cel Mare» din Blaj şi membru al Miş-
cării Legionare. Redăm această mărturie cu preci-
zarea că ea este inclusă în lucrarea lui Ion Găvrilă
Ogoranu - „Episcopul Suciu în faŃa furtunii”
(publicată în 2006 la editura oficială a Bisericii
Greco-Catolice „ViaŃa Creştină”).
„L-am cunoscut bine pe episcopul Ioan Suciu, l-
am iubit şi l-am avut ca îndrumător spiritual şi un
frate mai mare. Amintirile, cele din copilărie şi din
România şi sfârşitul Europei (26)
Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de
prestigiu, ministru de externe al României în
perioada Statului NaŃional - Legionar (1940-
1941) şi a Guvernului NaŃional de la Viena
(1944-1945). Lucrarea sa „România şi sfârşitul
Europei” constituie un izvor documentar de
excepŃie.
La 26 iunie 1940 România a primit un ultima-
tum din partea Uniunii Sovietice ca să evac-
ueze Basarabia şi Bucovina de nord în termen
de 4 zile (pag.162).
Am convingerea că dacă România şi-ar fi
PERMANENÞE
prima tinereŃe, sunt strâns
legate de icoana ce a fost
veritabilul Apostol, martir
pentru Cristos şi Biserica
Lui.
L-am cunoscut imediat ce
a fost hirotonit preot la
Blaj, prin anii ’31- ’32,
după întoarcerea de la
Roma unde studiase teolo-
gia şi filosofia. L-am avut
profesor de religie la liceul
„Sfântul Vasile cel Mare”,
în timpul când tatăl meu
era subdirector şi mai târ-
ziu director.
Mă luase oarecum sub
ocrotirea lui spirituală. Mă
duceam la dânsul foarte des când locuia la etajul
librăriei Arhidiecezane. Intram în camera lui care-i
servea şi de birou şi de bibliotecă, intram chiar şi în
absenŃa dânsului ştiind unde era ascunsă cheia. Pri-
mea pachete de cărŃi, lăzi mari din Italia şi FranŃa.
Eu tăiam paginile cărŃilor primite. Îl ajutam de
asemenea la expedierea faimoasei reviste „Tineri-
mea Nouă” la care am colaborat cu modestie şi eu.
Între altele traduceam texte din limba franceză. În
1937 a consacrat un număr special martirilor
noştri MoŃa şi Marin. Revista în mod precis se
afla la Biblioteca Academiei Române din Bucu-
reşti unde se trimiteau obligatoriu toate publicaŃii-
le ce apăreau la Blaj. În acest timp a apărut la Blaj,
tot sub influenŃa părintelui Ioan Suciu, revista
„MlădiŃe” a liceului din Blaj, al cărei redactor prin-
cipal am fost eu. A apărut între 1937 şi 1941.
BineînŃeles, PreasfinŃitul Ioan Suciu avea sim-
patii faŃă de Mişcarea Legionară şi creatorul ei,
Corneliu Zelea Codreanu. Era de asemenea la
curent cu existenŃa FrăŃiei de Cruce pe care am
înfiinŃat-o în 1937, împreună cu Nastu Cristu,
macedonean sosit la Blaj. Al treilea naş al FrăŃiei
de Cruce a fost Nelu Belu, fiul lui Ioan Belu, fost
preot al închisorii Aiud pe timpul când se aflau
închişi Nicadorii.
CărŃile episcopului Suciu, „Eroism” şi „TinereŃe”
mi le-a adus tata la închisoare la Aiud, din partea
PreasfinŃitului, în 1943. În cartea „TinereŃe”, în
capitolul TinereŃe Românească aminteşte de mine,
fără să mă numească. Le-am primit prin părintele
Brânzeu, preot greco-catolic al închisorii.
apărat teritoriul, Germania (cu toata dorinŃa
de a nu începe războiul din răsărit mai
repede) nu ar fi putut permite Moscovei să se
înstăpânească pe gurile Dunarii şi să-şi întindă
braŃul până la exploatările noastre petrolifere
şi ar fost silită să-şi trimită diviziile în ajutorul
nostru (pag.163).
Mihail Sturdza analizează contextul tragic al
cedării Basarabiei şi Bucovinei de nord şi în spe-
cial atitudinea laşă şi vicleană în acelaşi timp a
regelui Carol al doilea, care a încercat să arunce
răspunderea pe umerii altora (Consiliul de
Coroană, ambasadele străine), propaganda ofi-
cială repetând cu o demagogie stupidă că „regele
13
De fiecare dată când îl întâlnea pe tata la Blaj,
PreasfinŃitul cerea veşti de la mine de la închisoa-
re. În timpul când a fost profesor la liceul „Sfântul
Vasile cel Mare” şi director al internatului liceului,
organiza vara o tabăra cu elevii distinşi la Stâna de
Vale, cu un program condus de dânsul: o liturghie
dimineaŃa, apoi studiu, analizam texte, discutam şi
redactam articole pentru „Tinerimea Nouă”. După
masă muncă, sport, fotbal, volei, marşuri şi exerci-
Ńii de orientare prin pădure. Seara după cină, în
jurul focului, cântam, povesteam, glumeam, iar
părintele ne vorbea. Erau de fapt exerciŃii spiritua-
le ce s-au imprimat în memorie şi pe care nu le voi
uita niciodată. Eram fericit! În această ordine de
idei, în preajma sărbătorilor de Paşti trebuie amin-
tite ExerciŃiile Spirituale de la Bucureşti de la
Catedrala romano-catolică şi conferinŃele şi predi-
cile de la Catedrala Blajului.
Ultima dată l-am întâlnit în ziua de 14 mai 1948, la
reşedinŃa Mitropoliei, unde exercita funcŃia de
Administrator Apostolic. Mă găseam la Blaj pentru
câteva zile trimis de ziarul „Tribuna” de la Cluj, la
care colaboram, în calitate de corespondent pentru
Blaj şi regiunea Târnavelor. Mă trimisese ziarul ca
reporter pentru comemorarea celor 100 de ani de la
Adunarea din 15 mai 1848 de pe Câmpia Libertă-
Ńii. În ajun, deci, l-am vizitat singur între patru
ochi, la reşedinŃă. Primisem din partea Coman-
damentului Mişcării Legionare misiunea secre-
tă de a-l informa pe episcopul Suciu de ceea ce
se va întampla câteva luni mai târziu, în toamnă,
şi anume executarea planului lui Stalin aplicat deja
în Ucraina: suprimarea Bisericii Greco-Catolice,
confiscarea tuturor bunurilor şi lăcaşurilor de cult,
arestarea şi internarea în temniŃe şi lagăre a tuturor
ierarhilor şi preoŃilor care vor refuza integrarea în
Biserica Ortodoxă. Mişcarea Legionară îi propu-
nea PreasfinŃitului trecerea frontierelor spre a
ajunge în Occident unde urma să ia conducerea
exilului şi a luptei anticomuniste pentru libertate şi
pentru Biserică.
Cum de altfel mă aşteptam, după ce m-a rugat să
mulŃumesc celor ce-mi încredinŃaseră această
misiune, mi-a spus - citez din memorie: Locul meu
de păstor este în mijlocul turmei, mai presus de
toate în prigoana ce va veni. M-a îmbrăŃisat cu
lacrimi în ochi şi apoi ne-am despărŃit. Ziua urmă-
toare, în 15 mai... PreasfinŃia Sa, zărindu-mă la
masa presei ce era instalată chiar în faŃa tribunei,
mi-a zâmbit şi a avut o clipire discretă din ochi. Îl
vedeam pentru ultima oară.
La sfârşitul comemorării, la ieşirea din stadion
comisarul Gilu Moga m-a prevenit să părăsesc
imediat Blajul, căci mă aflam pe lista celor ce vor
fi arestaŃi în noaptea următoare. Am plecat din Blaj
fără să mai trec pe acasă. În septembrie am trecut
în Iugoslavia.”
(Ion Gavrilă Ogoranu,
Episcopul Suciu în faŃa furtunii, pag.102-105)
n-a vrut să cedeze”, deşi el deŃinea puterea
deplină.
Nu era doar lipsa de curaj a lui Carol în împre-
jurări care îl depăşeau, nu era doar lipsa totală de
răspundere pentru milioanele de români
basarabeni şi bucovineni oferiŃi pe tavă diavolu-
lui bolşevic, prin această cedare Carol se dovedea
consecvent cu rolul de pion pro-sovietic pe care
îl jucase constant împreună cu Titulescu.
De altfel în iunie 1941, când România intra în
război pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei,
Carol aflat deja în Mexic, s-a grăbit să declare
ambasadorului sovietic că el nu aproba acŃiunea
României…
pagină realizată de
Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
14 PERMANENÞE
Spania – Prezentări de carte
CĂLIN GABOR, Spania
„La División Azul. De 1941 a la actu-
alidad. Historia completa de los vol-
untarios españoles de Hitler.”
Vineri, 7 iunie 2019, la Centrul Cultural al ForŃelor
Armate – Casino Militar din Madrid, asociaŃiile
culturale Avance Social şi Hermandad de la
División Azul au organizat prezentarea carŃii cu
titlul de mai sus, a unuia dintre cei mai prestigioşi
colaboratori ai FundaŃiei Profesor George Manu.
Este vorba despre reputatul istoric şi scriitor, Car-
los Caballero Jurado.
Născut în Ciudad Real în anul 1957, licenŃiat în
Istorie la Universitatea din Alicante, Carlos
Caballero este unul dintre cei mai reputaŃi experŃi
în istoria militară a celui de al doilea Război Mon-
dial, în special a Frontului din Răsărit, mai concret
a europenilor înrolaŃi în Wehrmacht pentru a lupta
împotriva Armatei Roşii a lui Stalin, ce ameninŃa
cu instaurarea comunismului în Europa. I-a studiat
în profunzime şi a scris despre voluntarii din łările
Baltice, belgieni, francezi, caucazieni, ucraineni,
români şi despre exilaŃii „ruşi albi”, fapt care l-a
situat într-o poziŃie privilegiată vis a vis de restul
cercetătorilor ce s-au dedicat studiului acestui
subiect, acreditată de cei aproape 40 de ani de
muncă în domeniu, în care lucrările sale s-au tradus
în unsprezece limbi. Numai prestigioasa editură
militară britanică Osprey Publishing i-a publicat
opt titluri.
În anul 1981 a scris primul său articol în revista
„Defensa”, căruia i-au urmat aproape patru decenii
neîntrerupte dedicate investigării şi difuzării
masive a adevărului istoric, fiind cel mai mare spe-
cialist în demontare de mituri false, cu care este
atât de impregnată istoria celui de-al doilea Război
Mondial.
Această ultimă lucrare editată de „Esfera de los
libros” constituie, în opinia istoricului britanic
Stainley G. Payne, a cărui recenzie a fost publicată
de curând în jurnalul „ABC”, „magnumul opus” al
autorului.
„Acest studiu impresionant întrece toată enorma
literatură anterioară (n.n. DA este unitatea cu cea
mai extinsă bibliografie din istorie), distingându-se
prin calităŃile sale stelare: este exhaustiv, obiectiv,
investigat cu grijă pe baza unei cantităti ample şi
complete de surse primare dominate în totalitate de
către autor, şi abordează toate chestiunile princi-
pale şi toate criticile ivite în ultima jumătate de
secol.”
Demn de remarcat că în cele 827 de pagini ale
acestei cărŃi, a cărei calitate excepŃională face ca
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
întotdeauna cã s-a îndrãgostit de Ńara noastră din
pruncie (foloseşte termenul „niñez” şi nu „infan-
cia”) şi şi-a dovedit statornicia în această dragoste
până la sfârşitul vieŃii sale.
Aceeaşi fidelitate şi-a demonstrat-o şi faŃă de
Legiune şi Căpitan, al căror purtător de valori s-a
considerat toată viaŃa: „Vă asigur că unul dintre
cele mai frumoase daruri pe care le-am primit în
viaŃa mea a fost acela trimis de doi băieŃi exilaŃi în
Spania, membri ai Gărzii de Fier, în ziua nunŃii
mele. Mi-au trimis, ca un umil cadou, dar în acelaşi
timp de o imensă valoare spirituală, o fotografie a
lui Corneliu Zelea Codreanu. Am pus-o pe masa
din biroul meu şi vă spun că prezenŃa sa spirituală
a fost pentru mine un mare stimulent. În multe
clipe de tristeŃe sau de decădere interioară priveam
la acei ochi imobili şi sugestivi pentru a-i zice: -
Oh, Căpitane, Căpitane! Pentru că văd în ochii tăi
limpezi, magnetizaŃi, iluminaŃi şi religioşi, un
suflet curat şi pur, pentru că nu văd în ei nicio
urmă de meschinărie, nici de interes, eu sunt cama-
radul tău, Corneliu Zelea Codreanu. Şi când îl
priveam pe vreunul dintre ai mei, plin de ticăloşie,
o voce interioară îmi repeta văzându-l: „Voi veŃi fi
fiind contemporanii mei, conlocuitorii mei, dar nu
sunteŃi camarazii mei, compatrioŃii mei; compatri-
oŃii mei sunt aceşti camarazi români din Garda de
Fier, care luptă şi vor lupta mereu pentru libertatea
Patriei lor, fideli destinului lor latin, hispanic,
creştin şi universal.”
Cartea a fost editată de către SND EDITORES şi
a fost prezentată în Madrid, joi, 4 iulie 2019, în
istorici de talie recunoscută, precum Payne sau Pio
cadrul unui act omagial organizat de către Casino
Moa, să se refere la ea ca „lucrare definitivă”,
autorul acordă o atenŃie deosebită României, de Madrid, prezidat de către Trezorierul Casinoului
amintind atât sacrificiul lui MoŃa şi Marin, cazuŃi în Madrid, D. Gerardo Seco Ródenos şi prezentat de
Războiul Civil Spaniol, cât şi dorinŃa manifestată directorul editurii, D. Álvaro Romero Ferreiro.
la Bucureşti în 1941 ca DA să lupte alături de tru- Au intervenit: D. Blas Piñar Gutiérrez, D. Miguel
pele române, invocându-se legătura de sânge pe Menéndez Piñar, D. Francisco Torres García şi D.
care împăratul Traian a stabilit-o între cele două Luis Fernández Villamea.
popoare cu două mii de ani în urmă.
„Blas Piñar y La Legion de San
Miguel Arcangel”
Acesta este titlul cu care José Luis Jerez Riesco a
dorit să-l omagieze pe Blas Pinar în anul centenar
al naşterii sale, probabil unul dintre cei mai nobili
spanioli ai ultimului secol şi cu siguranŃă cel care a
iubit cel mai mult şi mai profund România, deşi nu
a vizitat-o niciodată.
Această carte constituie un imn sublim închinat
Neamului Românesc, al cărui suflet autorului i-a
fost descoperit în anii tinereŃii sale de către mem-
brii Legiunii Arhanghelul Mihail care s-au refugiat
şi au trăit în exil în Spania, în urma instaurării
comunismului în Ńara noastră. Acei desŃăraŃi, cum
cu durere sfâşietoare îşi ziceau, care în opinia D-
lui. Jerez şi a personajului principal al cărŃii au con-
stituit exilul cel mai de calitate, cu o contribuŃie
enormă la viaŃa culturală a epocii, au scris şi le-au
vorbit patrioŃilor spanioli despre România cu
peniŃa înmuiată în lacrima purificatoare a dorului şi
a dragostei, a gândului la mame, la fraŃi şi surori şi
la plaiurile natale veşnic verzi şi veşnic vii în
memoria tinereŃii pierdute.
PersonalităŃi ca Horia Sima, Mihail Sturdza, Ovid-
iu łârlea, George Demetrescu, Aurel RăuŃă,
George Uscătescu, Traian Popescu, Vintilă Horia,
Aron Cotruş, Nicolae Roşca ş.a. au lăsat urme de
neşters în sufletul autorului.
Cititorul de limbă spaniolă face cunoştinŃă prin
intermediul acestei cărti cu istoria Neamului
Românesc, perfect asimilată şi excelent sintetizată
de una dintre cele mai strălucite şi privilegiate
minŃi pe care subsemnatul le-a întâlnit în această
viaŃă, şi a celei mai amănunŃite şi fidel prezentate
traiectorii a unicei mişcări naŃional-creştine din
viaŃa poporului român: „Mişcarea Legionară”.
Pentru unul ca mine această carte este un prilej nes-
perat de a înŃelege cât de mare şi de nepreŃuit este
acest dar pe care Creatorul l-a făcut oamenilor:
dragostea, prin delicateŃea cu care îl descopăr
referindu-se la România şi la tradiŃia poporului
român, pe Blas Piñar, în rândurile ei. A afirmat
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
lecturi sub abajur
Poezia psalmilor
Prof. Dr. CONST. MIU
Dintre scrierile biblice vechitestamentare, Psalti-
rea este cea mai populară, în sensul că a rămas o
carte a sufletului credincioşilor. Iisus Hristos a vor-
bit despre ea ca despre o scriere reprezentativa,
atunci când adresându-se Apostolilor Săi, după
Înviere, le-a adus aminte că se cuvenea să se împli-
nească toate cele scrise despre El în Legea lui
Moise, în ProfeŃi şi în Psalmi (cf. Luca 24: 44)
Prin urmare, Psalmii reprezintă cea de a treia grupă
de cărŃi din Biblia ebraică.
În variantă originală, Psaltirea lui David reprezen-
ta o suită de paragrafe redactate în proză poetică,
adică într-o proză ce câteva trăsături stilistice: repe-
tiŃii anaforice şi epiforice, ritm de diferite facturi,
revenirea unor cuvinte-cheie, interogaŃii şi excla-
maŃii retorice. Versificând psalmii, Dosoftei aduce
poemul sacru la o formă inedită. În varianta lui
Dosoftei, se află imbricate (suprapuse parŃial) trei
categorii diferite de texte: traduceri în versuri ale
psalmilor; comentarii şi glose ale lui Dosoftei pe
marginea acestora; de aemenea, există şi versuri
originale semnalate ca atare de autorul însuşi. Sti-
lul personal uneşte cele trei tipuri de texte într-un
tot unitar stilistic; doar o examinare erudită şi aten-
tă la nuanŃele fiecărei strofe mai poate identifica
astăzi cele trei straturi care compun poezia lui
Dosoftei.
La toŃi creatorii de psalmi, putem detecta starea
ontologică a dialogului cu Dumnezeu. Aspectul
acesta transpare şi din psalmii lui Blaga. Bunăoară,
în psalmul Iubind - ne-ncredinŃăm că suntem,
prima stofă este centrată pe ideea fiinŃării în Dum-
nezeu: „Iubind - ne-ncredinŃăm că suntem. Când
iubim/ Oricât de-adâncă noapte-ar fi,/ Suntem în
zi,/ Suntem în Tine, Elohim.”*) Între Dumnezeu şi
om, există ceva comun, care face posibilă . Omul
este chip al lui Dumnezeu. Ca atare, el e o fiinŃă
spirituală, orientată în chip ontologic spre Dumne-
zeu. TendinŃa spre comuniune, care este iubirea, nu
vizează numai persoanele omeneşti, ci ultima ei
Ńintă este Dumnezeu. Iubirea este starea firească
de a fi în Dumnezeu. Iată ce spunea Pr. Arsenie
Boca referitor la fiinŃarea prin iubire, în Dumne-
zeu: „E bine să fii cu Dumnezeu că ai pace multă,
multă de tot. Şi când eşti cu Dumnezeu nu-Ńi mai
trebuie nimic.“ Prima strofă comunică în chip
metaforic vorbele Sf. Ap. Pavel către corinteni:
„Nu ştiŃi că voi sunteŃi templul lui Dumnezeu şi că
Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”
(1Cor 3:16).
A doua strofă a psalmului blagian are în prim plan
căutarea dublată de motivul călătoriei: „Sub
lumile de aur ale serii/ Tu vezi-ne, cutreierând live-
zile./ Umblăm prin marea săptămână/ Gând cu
gând şi mână-n mână.” Ideea de căutarea a sacru-
lui o regăsim şi la Arghezi, în psalmul Te drămu-
iesc în zgomot şi-n tăcere: „Te drămuiesc în zgo-
mot şi-n tăcere/ Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,/
Să vad: eşti şoimul meu cel căutat?/ Să te ucid? Sau
să-ngenunchi a cere.” Tema psalmului o constituie
pendularea poetului între a crede necondiŃionat în
Dumnezeu şi a-i tăgădui existenŃa, atitudine ce
vine din nevoia de certitudine a poetului, care caută
dovezi palpabile, contactul direct cu El. Strofa întâi
exprimă îndoiala poetului privind existenŃa lui
Dumnezeu, pe care Îl căuta şi il pândise demult.
ComparaŃia din versul „Şi te pândesc în timp, ca pe
vânat”, ilustrează dorinŃa arzătoare a poetului de a
avea o dovadă concretă, reală a existenŃei lui Dum-
nezeu. De altfel, motivul cinegetic a semnificat
dintotdeauna dorinŃa descoperirii, iniŃierea ca
stare spirituală.
Nevoia de certitudine a eului liric este reliefată în
PERMANENÞE
continuare prin intrebări filosofice, ceea ce înseam-
nă predispoziŃia spre meditaŃia profundă la atotpu-
ternicia divinităŃii, măreŃie sugerată de metafora
şoimul: „Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?”.
Incertitudinea eului liric exprimă o cutezanŃă
impresionantă, deoarece el foloseşte o interogaŃie
retorică de sorginte filosofica - „Să te ucid? Sau să-
ngenunchi a cere.” -, în sensul că, în sufletul său ar
putea muri credinŃa sau, dimpotrivă, ar putea
deveni smerit, cerând îndurare, în genunchi. La
Blaga, dumnezeire nu e pusă la îndoială. Aici, călă-
toria este una spre fiinŃarea spirituală.
Ultima strofă a psalmului Iubind - ne-ncredinŃăm
că suntem include un paradox: „Şi cum am vrea să
Te slăvim/ Pentru iubirea ce ne-o-ngădui, Elohim!/
Dar numai rană a tăcerii/ E cuvântul ce-l rostim.”
Ideea psalmistului este aceea că enoriaşul trebuie
să aibă predispoziŃie spre tăcere: „Dumnezeu este
onorat prin tăcere”, spune Sfântul Toma. De reŃinut
că tăcerea nu este încă rugăciune, ea este pregătire
pentru rugăciune. Când în noi există acest climat de
tăcere, atunci sugerăm să coborâm cu mintea în
adâncul nostru: acolo are loc întâlnirea noastră cu
Dumnezeu sau cum spune teologul Paul Evdoki-
mov – inhabitarea sacrului în profan.
Psalmul O durere totdeauna…, prin conŃinutul
său este mai aproape de ideatica psalmilor arghe-
zieni. Aici, singurătatea divinului este, în fond, sin-
gurătatea omului contemporan, care nu se mai află
în dialog cu sacrul, prin rugăciune: „O durere tot-
deauna mi-a fost singurătatea ta ascunsa/ Dumne-
zeule, dar ce era să fac?” Psalmistul recunoaşte că
în copilărie se afla într-o relaŃie specială cu Dum-
nezeu: „Când eram copil mă jucam cu tine/şi-n
închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.”
Sălbăticia pe care o recunoaşte în continuare poetul
este datorată unei alte etape, în raportul său cu divi-
nul: „Apoi sălbăticia mi-a crescut,/ cântările mi-au
pierit,/ şi fără sa-mi fi fost vreodată aproape/ te-am
pierdut pentru totdeuna”. Pierderea sacrului, a rela-
Ńiei cu acesta înesamnă intrarea în singurătate.
La Arghezi, singurătatea psalmistului capătă
imaginea hidoasă a unui copac infertil: „Tare sunt
singur, Doamne, şi piezis!/ Copac pribeag uitat în
câmpie,/ Cu fruct amar şi cu frunziş/ łepos şi
aspru-n îndarjire vie.” Cele trei atribute de care
beneficiază un astfel de copac uitat în câmpie
(fruct amar şi cu frunziş şi Ńepos) sunt „rodul”
lipse conlucrarii profanului cu sacrul. Aşa se expli-
că îndârjirea vie pe care o manifestă psalmistul
aflat în ipostaza vegetalului.
Pentru psalmistul blagian, absenŃa verbializării din
partea sacrului este echivalentă cu moartea cuvân-
tului: „În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug./ O, de
n-ai fi mai înrudit cu moartea/ decât cu vieaŃa,/ mi-
ai vorbi. De-acolo unde eşti,/ din pământ ori din
poveste mi-ai vorbi.” Regretul faŃă de refuzul de
care are parte este evidenŃiat prin repetarea verbu-
lui a vorbi la condiŃional.
În finalul poeziei, se conturează două atitudini: mai
întâi, întrebarea construită retoric denotă disperarea
tragică a celui care conştientizeză obturarea comu-
nicării profanului cu sacrul: „Iată e noapte fară
ferestre-nafară./ Dumnezeule, de-acum ce mă
fac?”; apoi, soluŃia găsită faŃă de această situaŃie
aproape faără ieşire: lepădarea de omul trupesc,
spre a deveni unul duhovnicesc: „În mijlocul tău
mă dezbrac. Mă dezbrac de trup/ ca de-o haină pe
care-o laşi în drum.” (s. n.).
Psalmul 151 este unul al prezenŃei prin absenŃă.
Prima parte este centrată pe ideea căutării lui Dum-
nezeu, invocându-se posibilitatea îndepărtării de
sacru, pe ideea jocului trecut definitoriu pentru vre-
mea când Dumnezeu era protectorul seminŃiilor
poporului ales şi trecut ca divorŃului dintre sacru şi
profan: „Ai fost cândva, prin primăveri, prin ierni,
prin toamne./ Al seminŃiilor şi-al regelui David
erai./ Ai fost cândva, dar unde eşti acum?/ Te-ntreb,
căci s-ar putea să fii trecutul, Doamne.”
Ideea aceasta a prezenŃei lui Dumnezeu pe vremea
trecutului de aur al primilor aleşi ai Domnului şi
absenŃa Tatălui Ceresc după întocmirea Sf. Scrip-
turi o regăsim şi în psalmul lui Arhezi - Nu-Ńi cer
un lucru prea cu neputinŃă: „Când magii au pur-
ces după o stea,/ Tu le vorbeai – şi se putea.// Când
15
fu să plece şi Iosif,/ Scris l-ai găsit în catastif/ Şi i-
ai trimis un înger de povaŃă –/ Şi îngerul stătu cu el
de faŃă.” Însă, după această epocă, absenŃa timpu-
lui sacru duce la degradarea şi expierea timpului
profan: „De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu
n-ai mai pus picioru-n bătătură/ Şi anii mor şi vea-
curile pier/ Aci sub tine, dedesubt, sub cer.”
În psalmul lui Blaga, pe care îl discutăm acum,
absenŃa divinului e marcată prin intermediul unei
interogaŃii retorice, aceasta augmentând dramatis-
mul psalistului: „Unde-ai căzut din lume rupt (…)/
tu care-ai fost cândva şi-al meu, prin toate?” Fina-
lul acestei creaŃii se bazează pe un paradox – pre-
zenŃa prin absenŃă a sacrului: „În golul ce-l lăsaşi
căzând, ceva mă doare,/(…) Nu te mai văd, dar te
mai simt în noapte./ Te simt dumineca şi toată săp-
tămâna/ cum ciungul simte o durere-n mâna/ pe
care n-o mai are.”
Ideatica Psalmului dragostei aminteşte de cea a
poeziei Veşnicul (Poemele lumii, 1919), care
abordează accepŃia unui Dumnezeu – Ascunsul
veşnic: „Un văl de nepătruns ascunde veşnicul în
beznă./ Nu-l vede nimeni, nimeni”. Psalmistul con-
ştientizează încă de la început condiŃia profanului,
care aspiră la depăşirea acesteia: „E încă în mine
greul pietrelor dintre cari/ m-am ridicat când zi s-a
făcut.”
InvocaŃia care urmează vizează nepătrunsul
ascuns, care numai cu dragoste fiinŃează dincolo
de contingent: „Dragoste, împrumută-mi tu uşurin-
Ńa/ cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri/ şi
graŃia fără fiinŃă a verdelui, frunzelor.” După o
atare dragoste tânjeşte eroul liric, una ce are putere
de transfigurare.
Însă, înŃelegerea neputinŃei de a se elibera, prin
desprindere de lut, de greul pământului este una
dramatică. Aspectul acesta este evidenŃiat prin
reluarea sau repetarea lui încă şi mai, cuvinte ce
relevă faptul că eul poetic încă mai aude ecouri ale
condiŃiei umane: „Sunt încă în mine greul pămân-
tului şi deznădejdea/ lutoasă. În mine tânguitoarele
nopŃi./ Neguri mai stăruie-n gând/ şi tălpile fără de
voie mai prind rădăcini/ pe drumuri neprietenoa-
se.” (s. n.). Ecourile condiŃiei umane, ce răzbat în
sine transpar dintr-o imagine acustică: „Din trecut
câteodată mai vine un vânt.”
Finalul acestei creaŃii capătă turnura unei rugi adre-
sate DRAGOSTEI: „În ceasurile desprimăvărării,
dragoste,/ în ceasurile-acestea, ce singură tu le
numeri,/ căci numai tu nu ai amintirea/ marilor
întunecimi,/ fă să uit cumplita povară/ a văzduhu-
lui negru ce-l port pe umeri/ şi dă-mi tăria de a
suporta/ bucuria eliberării.“ Amintirea marilor
întunecimi, la care face referire psalmistul aparŃi-
ne zonei nepătrunsului ascuns, tărâm imaginat ca
fiind unul al văzduhului negru, amintirea aceasta
fiind resimŃită – aşa cum declară eul rugător – ca o
cumplită povară. Singura care poate atenua apă-
sarea provocată de cumplita povară purtată pe
umeri este tăria de a suporta bucuria eliberării
de condiŃia umană. Este şi aceasta o luptă, întru
devenirea în fiinŃă – una a DRAGOSTEI LUCRĂ-
TOARE şi TRANSFORMATOARE.
*) Versurile reproduse sunt din volumul Lucian
Blaga, Opere (vol. II), Editura Minerva, Bucureşti,
1984, ediŃie critică îngrijită de George Gană
16 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

Doi mărturisitori ai calvarului temniŃelor comuniste:

Gheorghe Jijie şi Constantin Iulian
La începutul lunii iunie s-au împlinit 7 ani de când Gheorghe Jijie şi Constantin Iulian au trecut la
cele veşnice.
Camarazi, membri şi prieteni ai fundaŃiei George Manu ne-am adunat în duh şi rugăciune la slujba
de pomenire care a avut loc în data de 1 iunie, la biserica Sf. Ilie Gorgani, apoi la cimitirul Străuleşti
II, unde cei doi îşi dorm somnul de veci.
Dumnezeu să îi ierte şi să îi odihnească cu drepŃii!

Dragi camarazi şi prieteni,

Pentru cei pomeniŃi astăzi aici, pentru care „plânge printre ramuri luna”, voi, urmaşii, şi noi,
supravieŃuitorii, la apel răspundem împreună: „Prezent!”, pentru că prezenŃa trebuie să fie pen-
tru noi amintirea celor care au luptat pentru învierea neamului nostru creştin şi ortodox.
Pentru Gheorghe Jijie şi Constantin Iulian, Prezent!
Privind azi în jurul nostru, chiar dacă am fi orbi, tot am simŃi profunda deznădejde care ne
cuprinde şi care ne duce la disperare, la renunŃarea de a mai lupta. Nu faceŃi jocul borfaşilor
care ne conduc la dezastru, vânzându-ne celor dispuşi să le plătească serviciile josnice.
FraŃilor, nu uitaŃi că suntem creştini şi disperarea nu există în vocabularul creştinilor.
Martirii noştri s-au jertfit, luptând împotriva ştreangului comunist tradiŃional masonic care voia
şi urmărea să le curme rezistenŃa.
FiŃi demni de jertfa lor. Luptătorii pentru dreptate au înfrânt prigoana, tortura şi ura dezlănŃuită
din partea duşmanilor credinŃei, dreptăŃii şi adevărului. Lupta este calea adevăratei noastre
învieri, aşa cum ne îndemna Mântuitorul: „ÎndrăzniŃi, Eu am biruit lumea!”
Ceasul învierii noastre va sosi, luptaŃi, nu deznădăjduiŃi! Christos a Înviat!
TLC!

VASILE JACQUES IAMANDI

DeclaraŃia notarială În timpul anchetei din decembrie 1948 am fost metri cubi de aer) erau înghesuiŃi 180 de deŃinuŃi,

dată de Gheorghe Jijie

bătut la tălpi („celebra” metodă „la rangă”) peste iar singura sursă de aer – gemuleŃul celulei – era
bocancii noi pe care-i aveam în picioare până când astupată cu şipci de scândură. Deşi afară era „ger de

pentru alcătuirea
tălpile acestora s-au distrus complet (fiecare lovi-
tură de rangă se transmitea până în creier). După ce
s-au distrus bocancii am fost în continuare bătut
dosarului crimelor peste labele picioarelor din care şiroia sânge. La un
moment dat am urlat să mi se dea apă, Colonelul
Ianuarie”, pe cei de la primul etaj al priciurilor şi pe
cei de la „şerpărie” (sub priciuri-direct pe ciment)
„curgea” transpiraŃia celor de la nivelul superior al
priciurilor. ERA CA ÎNTR-O ETUVĂ! DeŃinuŃii
stăteau dezbrăcăŃi de haine şi cămăşi.

comuniste de la CEDO Dulgheru personal „satisfăcându-mi” dorinŃa,

vărsând în prealabil în pahar conŃinutul unui
Când eram scoşi la aşa zisa „plimbare la aer” tre-

(Strasbourg)
„Subsemnatul Jijie Gheorghe, fiul Varteniei şi al lui
Gheorghe, născut la data de 10 iunie 1919 în oraşul
Botoşani, judeŃul Botoşani (...), declar prin prezen-
ta că am fost deŃinut politic între 24 Decembrie
1948 şi 24 Decembrie 1961.
Locurile de detenŃie prin care am trecut au fost:
Ministerul de Interne, Penitenciarul Jilava, Peniten-
ciarul Aiud, Lagărul Nouă Culme, Lagărul Peripra-
va, Penitenciarul Gherla – septembrie 1952-mai
1953, Penitenciarul GalaŃi – timp de două săp-
tămâni în anul 1961, Arestul CurŃii MarŃiale Uranus
– timp de trei săptămâni, în noiembrie 1949, Peni-
tenciarul Văcăreşti – două-trei luni.
În această perioada de treisprezece (13) ani am
suportat un regim de exterminare prin lipsa unei ali-
mentaŃii minime, lipsa de aer, lipsa unor condiŃii
minime de igienă, lipsa totală a asistenŃei medicale.
Faptul că nu am decedat se datorează strict struc-
turii mele fizice atletice (am făcut mult sport în
tinereŃe) şi faptului că am fost arestat la douazecişi-
nouă de ani (29); deci perioada mea de detenŃie a
coincis cu vârsta când organismul are rezistenŃă
maximă (29 ani – 41 ani).
Fratele meu, Jijie Ioan, a fost arestat şi el, dar, din
cauza faptului că a fost supus unui regim special de
constrângeri, a decedat în penitenciarul Aiud – după
cum spun actele de arhivă, în 1961-deşi eu, când am
fost expediat din Aiud spre Nouă Culme (1958),
deja aflasem de moartea fratelui meu de la un
învăŃător pe nume Câmpeanu care-mi adusese trista
veste.
În continuare voi arată câteva din tratamentele inu-
mane la care am fost supus pe durata executării
sentinŃei:
plic.Am crezut că era ceva destinat să-mi calmeze
durerile şi am băut. Dar a fost un drog, probabil
„scopolamină” - pentru a-mi anihila voinŃa – căci
am simŃit imediat cum nu mai eram stăpân pe
reflexele mele. În momentul când au început între-
bările, care s-au succedat până după ce am căzut
într-un fel de somn letargic, din care, că să mă
trezesc şi să pot răspunde întrebărilor eram lovit cu
un ciomag gros de cauciuc peste umeri şi peste
ceafă. În cele din urmă m-au aşezat într-o pătură şi
m-au dus târâş până la lift şi apoi într-o celulă unde
am zăcut în nesimŃire pe ciment până când am fost
trezit din nou cu lovituri de ciomag pentru a fi dus
iarăşi la anchetă.
DeclaraŃiile scrise şi semnate sub acest tratament au
fost folosite drept probe în timpul procesului. Inutil
am arătat instanŃei la ce torturi am fost supus (proba
mea fiind chiar bocancii distruşi pe care îi
încălŃasem când am fost dus la proces) şi prin
sentinŃa numărul 1309/1949 am fost contamnat la
10 (zece) ani temniŃă grea în baza articolului 209
cod penal.
În timpul anchetei, la presiunile constante: „Cu cine
ai avut legături?”, fără să mi se dea explicaŃii,
despre ce legături să vorbesc, am răspuns „Am avut
legături cu mai mulŃi colegi de serviciu”, toŃi
ingineri ca şi mine, care au fost condamnaŃi nevino-
vaŃi: Inginer Iacobescu Ştefan – 7 (şapte) ani ,
Inginer Pop Septimiu – 1 (un) an , Inginer Cumpă-
ta Dumitru – 3 (trei) ani şi Inginer Luca Niculae – 2
(doi) ani. Eu, care aveam „vina de a mă întâlni cu
un fost coleg de liceu pe nume Ion Păunescu, care
se refugiase în 1941 în Germania, am primit 10
(zece) ani.
După condamnare am fost dus la Penitenciarul Jila-
va unde am stat la aşa zisul „REDUIT”. Aici, în
afară celorlalte lipsuri, am avut de suportat şi lipsa
aerului – într-o celulă cu dimensiunile în plan de 12
m x cinci 5 m şi cu o înălŃime de 4 m (deci 240
buia să trecem printre două şiruri de gardieni, con-
duşi de celebrul Ivănică şi care, din ordinul direc-
torului, nu mai puŃin celebrul Maromet, ne loveau
cu ciomegele unde nimereau. Un distins ziarist
evreu a fost atât de puternic lovit, încât s-a prăbuşit
la pământ în nesimŃire. Ne-am oprit să-l ajutăm, dar
potopul de ciomege ne-a silit să fugim mai departe.
Atunci l-am întâlnit ultima oară pe fratele meu care,
legat cu lanŃuri la mâini şi la picioare era în imposi-
bilitatea de a evita loviturile de ciomag, eu prote-
jându-l din partea dreaptă, sărind în sus să iau eu
loviturile în locul lui. Era un coşmar demn de
„Infernul” lui Dante.
De la Jilava am fost trimis la Aiud unde, timp de un
an şi ceva am fost supuşi unui regim de înfometare,
până când am fost scoşi la muncă în fabrică. De la
şaptezeci şi cinci (75) de kilograme, cât aveam în
momentul arestării, ajunsesem la patruzeci (40) de
kilograme – când am avut ocazia (în fabrică) să mă
cântăresc.
După ce am executat o hală foarte mare pentru fab-
rică, drept „recompensă” am fost dus la celebra
„Zarcă”, după ce am stat o săptămâna la carceră pe
timp de vară (iulie) – împreună cu un evreu Bubi
Finkelstein – fiindcă i-am spus unui informator
(Pascaru) al ofiŃerului politic care urmărea să-l
pedepsească pe Finkelstein pentru că nu mai era
cherestea în depozit „că nu are el nicio vină pentru
faptul că administraŃia penitenciarului nu s-a îngri-
jit de nevoile depozitului”.
Din Zarca Aiudului am fost trimis la Gherla unde
trebuia să execut o hală asemănătoare. „Reedu-
carea” se terminase, dar directorul Goiciu şi locote-
nentul Mihalcea erau la fel de înverşunaŃi împotriva
deŃinuŃilor şi pentru faptul că am spus cuiva că
„dacă a murit Stalin (1953), comuniştii ar trebui să
se mai potolească” am fost băgat la Zarca Gherlei
continuare în pag. 17
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Flori de aur din Maramureş (62)
Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări de
viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca
dovezi eroice de credinŃă şi iubire creştină.
(M.V.)
Liceenii pe Canal
Brigada K 4
Sile (Trandafir)
ION DUNCA
Într-un punct de răscruce al „coloniei” era instalat
un panou în genul acelora de care se umpluse Ńara,
dar de care noi nu ştiam, pe care se afişa zilnic evi-
denŃa brigăzilor care se distingeau „în producŃie”,
în ordinea performanŃei, iar noi am Ńinut capul de
afiş toată perioada cât a dăinuit această brigadă. Şi
mai era acolo, pe acelaşi panou de afişaj, un fel de
rubrică specială, pe care apăreau nominalizaŃi clar
şi spre deplină luare aminte, cei răi, codaşii adică,
de unde nu lipsea – tot cap de afiş – vajnicul nos-
tru coleg de bune şi rele, Vasile Trandafir – SILE
(Sile şi el, precum Ciocănel). Pe care-l adoram cu
toate ale lui. Merită să insist asupra acestei perso-
nalităŃi inedite, întrucât o mare parte din farmecul
şi hazul Brigăzii K-4 s-ar diminua substanŃial fără
el.
Sile era fiu de pescari de prin împrejurimile Brăi-
lei. ÎnăltuŃ şi uscat ca un vrej de felul lui, cu obra-
zul ciudat de îmbujorat pentru cei de acest fel, calm
de neclintit, nu l-am văzut niciodată ieşindu-şi din
fire – motiv pentru care-l invidiam foarte – şi de
neclintit era şi cadenŃa sa la lucru. Nimeni nu a reu-
şit vreodată să-l determine pe Sile să facă mai mult
decât era dispus el să facă! Iar ceea ce făcea, era
DECLARAłIA NOTARIALĂ DATĂ DE GHEO-
RGHE JIJIE PENTRU ALCĂTUIREA DOSARU-
LUI CRIMELOR COMUNISTE DE LA CEDO
cu sfert de raŃie alimentară timp de 3 luni, ajungând
din nou la patruzeci (40) de kilograme.
După 3 luni am fost dus din nou la Zarca Aiudiului
şi apoi în celulele de izolare. Când mi se împlinea
condiŃionalul de muncă a venit un maior din
Bucureşti care mi-a promis că mă va elibera, dar
numai dacă accept să devin informator. Am
refuzat! După alte 6 luni a venit iar cu propunerea,
refuzându-l şi de data aceasta, rămânând în
închisoare până la expirarea pedepsei de zece (10)
ani .După expirarea pedepsei am fost dus la Jilava
unde, din nou, acelaşi maior a venit cu propunerea
de colaborare, la refuzul meu primind 3 ani de
„administrative” (în baza ordonanŃei 10044/1958 şi
PERMANENÞE
L-am găsit pe Marius acolo unde unitatea lui efec-
tua muncile agricole, la o fermă lângă Piatra
NeamŃ. Erau cazaŃi în condiŃii mizerabile. Era un
vechi conac boieresc, ce părea părăsit. Geamuri
sparte, uşi lipsă aminteau, totuşi, de vremuri tre-
cute. În camera unde dormea erau paturi supra-
puse, foarte frig, deşi exista o sobă de tablă într-un
colŃ. - Soba au adus-o părinŃii unui coleg, dar nu
avem lemne. Înainte de a-l servi cu bunătăŃile pe
care i le-am adus, zice: - Mă duc să mă spăl. -
Unde? - Jos. VeniŃi să vedeŃi! În curte era un
jgheab lung pentru adăparea vitelor, iar la capăt o
Ńeavă cu un robinet. Mâinile umflate şi vinete,
zgâriate şi nevindecate erau acelea care, nu de
mult, cântau „Balada” lui Ciprian Porumbescu şi
pe care acum şi le dezmorŃea sub jetul de apă rece.
Era foarte greu de smuls sfecla din pământul
îngheŃat, era foarte greu de făcut norma!
Când am deschis geamantanul, Marius zice: - Ce
foarte aproape de punctul zero. Ceea ce pe noi nu
ne deranja niciun pic, făceam şi treaba lui, în ciuda
protestelor sale, nefiind de părere că noi ar trebui să
muncim în locul lui. Aceasta fiind unica divergen-
Ńă între noi, rezolvată în felul nostru: el făcea ce
voia, iar noi, aşişderea.
O singură dată l-am surprins pe Sile scandalizat –
dar tot în felul lui imperturbabil –,când numele lui
nu a mai apărut pe primul loc al celor din urmă,
nici pe al doilea sau măcar al treilea. Lipsea cu
totul, ceea ce l-a umplut de o justificată indignare.
Din punctul lui de vedere era revoltător! I se uzur-
pase nejustificat locul lui de drept, obŃinut cu înde-
lungate „eforturi”. I-am dat dreptate şi l-am conso-
lat, asigurându-l că, desigur, în cazul de faŃă s-a
strecurat o regretabilă eroare a vreunui conŃopist
neatent şi că situaŃia se va remedia. Aşa a şi fost, în
ziua următoare eroarea a fost corectată, iar Sile şi-
a reocupat locul care, considera el, i se cuvenea de
drept.
ConŃinutul pachetelor cu alimente primite de Sile
de acasă era un alt prilej de cicăleală amicală: iar
primeşte Sile un stoc de „opinci”. În ce consta
aceasta? O „stivă” – mai mică bineînŃeles – de
peşte uscat, din care Sile rodea de zor o lună şi
ceva, mestecând cam cum se mestecă acum guma,
dar cu siguranŃă mai cu folos.
Nu pricepeam nicicum în ce consta savoarea peşte-
lui uscat, dar trebuie că ştia Sile ceva ce noi nu
ştiam şi oricum, comentariile noastre maliŃioase
nu-l atingeau pe imperturbabilul nostru Sile. El îşi
rodea conştiincios „opincile” de crap, şalău, caras
şi ce o mai fi fost. De altfel, atunci când „cădeam”
în corvoadă la curăŃat peşte, el era unicul beneficiar
al lapŃilor şi icrelor, recoltate cu osârdie numai pen-
tru el, beneficiind în schimb de surâzătoare şi zgâr-
cite mulŃumiri. Se ospăta atunci Sile ca un rege, dar
a D.L. 89/1958, ani pe care i-am executat la Nouă
Culme, muncind la cariera de piatră şi la Periprava
– munci agricole.
Când mai aveam cam un an de executat din această
pedeapsa suplimentară am fost luat din nou într-o
anchetă foarte dură (la Ministerul de Interne) pen-
tru că nu am vrut să declar despre un coleg de-al
meu de facultate că ar fi fost legionar.
După un stagiu de mai multe luni la Ministerul de
Interne am făcut un T.B.C. ganglionar la cot şi am
fost trimis la Văcăreşti, unde mi s-a pus mâna în
ghips. După ce mi s-a scos ghipsul am fost trimis
disciplinar la „ închisoarea din închisoarea Jilava –
„celebra” Cazimcă. Scurtă descriere: pereŃi uzi, apă
permanentă pe jos, lipsa aerului şi beznă totală, izo-
lat singur în Cazimcă. Cu două săptămâni înainte
de termenul de eliberare am fost dus într-o celulă
obişnuită cu alŃi deŃinuŃi din care, la termen, m-am
17
de bunătăŃi! Mai există aşa ceva?! - Le-am obŃin-
ut cu mare greutate, de pe la restaurante, dar ce
însemnătate are faŃă de bucuria că venim la tine! -
V-aŃi dat seama din scrisoare că e foarte greu.
Acum vă pot spune mai multe, dar după depunerea
jurământului vom rămâne în cazarmă, unde sunt
condiŃii ceva mai bune. - Şi când va fi asta? -
Probabil peste o lună. - E mult, în aceste condiŃii...
Mă gândeam cu groază la jurământul pe care tre-
buia să-l depună în faŃa celor ce-l asupreau,
nedreptăŃeau, în faŃa unui regim care oprima un
popor întreg.
În acelaşi timp, mă gândeam la jurământul pe care
l-am depus şi eu împreună cu atâŃia alŃi tineri ai
acestui neam, că-1 vom apăra şi că nu vom lăsa să
fie asuprit neamul românesc de acest blestem
comunist. Dar am fost înfrânŃi, trădaŃi de Occiden-
tul care ne vânduse ruşilor. Bunul Dumnezeu, în
planurile lui - pe care nu le înŃelegeam - părea că
ne părăsise. Ne invadase răul, iar acum, după atâŃia
ani, trebuia să plătească şi fiii noştri pentru vina de
a avea părinŃi care au luptat împotriva comunis-
mului. Nedreptatea era revoltător de mare! Şi noi...
neputincioşi. (Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)
tot uscat ca o scrumbie rămânea.
Ne era drag Sile aşa cum era, altfel şi-ar fi pierdut
tot hazul şi originalitatea.
Încă o caracteristică a lui Sile: era extrem de curat.
Nu pentru că noi am fi cultivat slinul, nici gând, dar
suportam mai uşor inevitabila – uneori – murdărie.
Doar lucram cu pământ! Dar Sile avea „dambla-
ua” cămăşilor albe şi, culmea, le avea totdeauna
imaculate, strălucitoare de curăŃenie. La cadenŃa
sa de lucru, se putea, iar noi apreciam că de aceea
nu lucrează el ca alŃii, pentru cămăşile lui etc… Le
spăla cu grijă şi le purta cu demnitatea unui şeic.
Nu mânca decât pe „faŃa de masă” perfect curată,
constând dintr-o batistă pe care şi-o aşternea tacti-
cos şi fără grabă. Nimic nu-l clintea. Era un ade-
vărat aristocrat, rătăcit într-o lume de plebei.
Aceasta-i întregea farmecul, iar consecvenŃa sa
demnă de respect. Căci Sile Trandafir a rămas
consecvent până la capăt, şi atunci când a fost
extrem de greu. Şi peste vreo zece ani, când am
avut o fulgerătoare întâlnire mută, la bordul unui
vaporaş cu zbaturi, pe o Dunăre în nuanŃa cafelei
cu lapte. Despre asta, mai încolo. (va urma)
eliberat.
„Afară” a început un nou calvar: părinŃii erau bol-
navi şi bătrâni, iar mie nu mi se elibera un act de
identitate că să mă pot angaja şi să-i ajut. La fiecare
audienŃă la organele de stat mi se cerea să cola-
borez (să devin informator al SecurităŃii) pentru a
putea beneficia de drepturile fireşti ale oricărui om.
Nu am acceptat acest „troc” şi am primit un act de
identitate abia după încă doi ani, în urma căsătoriei.
Înainte de căsătorie şi după am fost permanent
urmărit, după cum rezultă din dosarul de la Consil-
iul NaŃional de Studiere a Arhivelor SecurităŃii
(C.N.S.A.S).
Aceasta îmi este declaraŃia pe care o susŃin şi o
semnez.
15.12.2009
Gheorghe Jijie”
18 PERMANENÞE
Aristina Pop Săileanu
(1931-2019)
Aristina s-a născut la 13 mai 1931 în Lăpuşul
Românesc, judeŃul Someş (astăzi Maramureş), în
familia Ńăranilor gospodari Nicolae şi Maria Pop.
Îşi petrece copilăria în satul natal unde tatăl era
pădurar şi alături de soŃie şi de cei 5 copii îşi rân-
duise o casă trainică. Familia se ocupa cu
creşterea animalelor, avea oi multe şi câştigul
strâns de pe urma lor îi ajuta să ducă un trai
decent. După terminarea claselor primare Aristina
va urma Liceul în Dej, norii negri ai urgiei ce
cuprinsese România revărsându-se asupra ei din-
spre răsărit vor curma însă viaŃa liniştită a familiei
Pop care va începe să urce treptele suferinŃei Gol-
gotei Anticomuniste.
Anul 1948 aduce, pe lângă multe alte năpaste
bolşevice, scoaterea în afara legii a Bisericii
Greco-Catolice – din rândurile căreia făcea parte
şi familia Pop. Lăpuşul Românesc este zguduit
pentru prima dată de trupele de Securitate într-o zi
de duminică când, înconjurând biserica din sat, au
încercat să aresteze pe Pr. Atanase Oniga. Opoz-
iŃia fermă a comunităŃii a zădărnicit încercarea
lor, părintele a fugit în munŃi şi sute din cei ce l-
au apărat de securişti au luat calea anchetelor şi
proceselor. Deşi familia Pop nu se număra printre
arestaŃii de atunci, va intra în curând în atenŃia
urmăritorilor. Nicolae Pop a adăpostit 3 fugari:
Ńărănistul Vasile Paşca şi 2 studenŃi. În ziua de 11
mai 1949 agenŃii aduşi special de la Dej au încon-
jurat casa, partizanii adăpostiŃi de familie reuşesc
să fugă spre pădure. Comuniştii încearcă să atragă
în cursă întâi pe Nicolae Pop, care refuză cate-
goric să devină turnător şi mai apoi pe Aristina
căreia i se promite o carieră şi căsătorie cu unul
dintre ei. Fata – care venise acasă de la liceu pen-
tru a lua mâncare – se face că nu înŃelege nimic şi
neagă că ar avea vreo cunoştinŃă despre existenŃa
unor tineri. Securitatea se retrage, dar a doua zi va
captura pe unul dintre cei 3 fugari pe care îl vor
aduce legat în curtea gospodăriei Pop. Nicolae
Pop reuşeşte să fugă înainte de a fi ridicat. Lui i
se alătură în data de 13 mai 1949 Aristina şi
fratele său Achim.
Din elevă de liceu, Aristina devine luptătoare în
rezistenŃă din munŃi chiar în ziua majoratului său.
Nicolae Pop va regăsi în munŃi pe Atanase Oniga,
alături de care va pune bazele unei grupări anti-
comuniste cunoscută în literatura de rezistenŃă
drept grupul łibleşul (Pop-Oniga). Rândurile par-
tizanilor se îngroaşă cu rapiditate. Familiile celor
rămaşi în sate vor fi arestate, anchetate şi torturate
pentru a-şi trăda taŃii, fraŃii sau soŃii. Mama şi
fraŃii Aristinei trec printr-un calvar de nedescris,
trăind în fiecare zi sub ameninŃarea bătăii sau
arestării, până în 1952 când vor fi ridicaŃi şi
deportaŃi în Bărăgan. Cu toată supravegherea şi
persecuŃia, atât familia Pop, cât şi multe alte
familii din zonă formează o structură de sprijin
pentru supravieŃuirea partizanilor. Deşi pe urmele
lor umblau sute de agenŃi ai SecurităŃii, partizanii
reuşesc să supravieŃuiască până în 1953, schim-
bându-şi mereu ascunzătoarea, gazdele, furnizorii
de hrană şi muniŃie, scăpând din încercuiri şi
apărându-se în lupte.
În 1952 Nicolae Pop cade grav bolnav în urma
unui atac cerebral. Pentru a nu încurca grupul şi a
nu le risca viaŃa, decide să coboare din munŃi şi să
se lase prins de securişti. Se temea că va muri
fugar şi autorităŃile nu vor înceta să îl caute ani de
zile, persecutându-i familia. Pop va cere gazdelor
să îl lase la capătul podului dinspre satul său de
unde va ruga un căruŃaş să-l ducă la postul de mil-
iŃie. Ajuns aici, va fi împuşcat la scurt timp după
ce se predase, fără a se mai aştepta judecarea sau
condamnarea lui. Aristina şi Achim vor fi şi ei
arestaŃi în martie 1953, fiind trădaŃi de una dintre
gazdele lor – Alexa MoşuŃ din Dobreni – care îi va
preda în mâinile SecurităŃii. AflaŃi într-una din
casele acestuia, pe hotarul satului Rogoz, vor fi
înconjuraŃi de trupe în timpul nopŃii la 8 martie
1953. MoşuŃ îi asigurase că sunt în siguranŃă acolo
şi că seara le va aduce mâncare... Aristina, Achim
şi partizanul Vasile Hotea hotărăsc să încerce să
fugă chiar pe uşa casei, o deschid, trag cu arma şi
fug către pârârul din apropiere. Cândva în timpul
fugii Achim este împuşcat, Aristina rămâne lângă
el în timp ce Hotea continuă goana doar pentru a
cădea în mâinile unui alt batalion de securişti ce
venea din direcŃia opusă primilor.
Aristina şi Achim sunt duşi întâi la Securitate în
Târgul Lăpuş, iar de aici la Baia Mare şi Satu
Mare. Procesul va avea loc la Oradea unde Tri-
bunalul Militar Teritorial va da Aristinei o sentinŃă
de 20 ani muncă silnică, notând în fişa deŃinutei:
„pentru că a făcut parte din organizaŃie contrarev-
oluŃionară împreună cu tatăl şi fratele ei şi a fugit
în munŃi cu arme şi muniŃii”. Anii de pribegie şi de
luptă au lăsat urme şi Aristina era grav bolnavă,
motiv pentru care a fost transferată la spitalul pen-
itenciar Văcăreşti unde a fost diagnosticată cu
TBC intens pozitiv. Va rămâne aici 4 ani până în
1957 supravieŃuind prin harul lui Dumnezeu, fără
medicamente şi fără tratamente specifice bolii. De
la Văcăreşti va lua calea Cuicului, cu un popas în
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Jilava. Între 1957 şi 1964 va executa detenŃia la
Miercurea Ciuc de unde va fi eliberată, odată cu
decretul general de graŃiere din 1964.
Cu hainele vechi şi atârnând pe ea se urcă în tren
cu destinaŃia Dej. De aici cu maşini de ocazie
ajunge în Târgu Lăpuş. Află cu durere că mama şi
fratele Achim (eliberat în 1956 cu un decret spe-
cial pentru deŃinuŃii muribunzi) trecuseră la Dom-
nul şi că tatăl fusese împuşcat, neştiindu-i-se mor-
mântul. Este primită cu mare dragoste de surori,
fraŃi şi cumnaŃi şi de nepoŃii care, deşi născuŃi
după arestatrea ei, ştiau cu toŃii legenda mătuşii
Aristina partizanca.
După revenirea în Lăpuş rudele, vecinii şi
cunoscuŃii vin cu zecile să o vadă, să îi ofere aju-
torul. Aristina refuză, temându-se de un nou val de
arestări în care i-ar putea implica pe cei ce se ofer-
eau să ajute. În acelaşi timp Securitatea o cheamă
periodic şi o presează să îi ducă în munŃi să le arate
locurile în care grupul său avea depozite de arma-
ment. Sătulă de tracasările lor refuză să le facă
jocul şi îi ameninŃă că de nu va fi lăsată în pace va
lua din nou calea codrului. Se va angaja cu greu la
exploatarea minieră de la BăiuŃ unde va urma o
şcoală de calificare pentru analizarea minereului.
În 1965 viaŃa ei se schimbă, întâlnindu-l pe cel ce
o iubise neştiut de nimeni mai bine de 10 ani.
Nicolae Săileanu – fost student la drept, fusese
arestat de comunişti pentru „agitaŃie publică” şi
nimerise în timpul detenŃiei de la Văcăreşti în
celulă cu Achim, fratele Aristinei. Aici află că
acesta are o soră care a tras cu pistolul în comu-
nişti. Nicolae se îndrăgosteşte de curajoasa fată şi
se hotărăşte să nu se căsătorească până nu o va
găsi. După eliberarea sa în 1955 caută să îi dea de
urmă, umblă pe la avocaŃi, reuşeşte într-un timp să
dea de medicul ce o îngrijea la Văcăreşti, apoi îi
pierde urma. În 1964 avocata îi da vestea cea
mare: toŃi deŃinuŃii politici au fost eliberaŃi. Nico-
lae aşteaptă până în 1965 şi pleacă pe urmele ei în
Lăpuşul Românesc. Căutându-l pe Achim, află că
acesta a murit. Ajunge la surorile Aristinei care îl
cred omul SecurităŃii. Cu greu le convinge de ade-
văratele sale intenŃii şi acestea îl îndrumă către
Aristina care se afla la BăiuŃ. După câteva întâlniri
cu ea şi multe scrisori de dragoste şi poezii, Nico-
lae reuşeşte să câştige inima celei pe care o aştep-
tase timp de 10 ani fără să ştie cum arată sau dacă
mai este în viaŃă.
continuare în pag. 19
ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019
Preot Iconom Stavrofor
Jean Boboc
În 4 aprilie 2019, camaradul nostru Jean Boboc a
trecut la cele veşnice după o pătimire de mai
mulŃi ani în care a purtat cu demnitate şi discreŃie
crucea unei boli necruŃătoare.
Jean s-a născut la Neuilly-sur-Seine în 21 ianuar-
ie 1943, primul copil din cei 3 ai familiei Boboc.
Aristina Pop Săileanu se mută la Bucureşti în
casa socrilor săi (tatăl lui Nicolae Pop fusese
medic şi deputat liberal) care o acceptă cu tot tre-
cutul său şi o iubesc ca pe propria lor fiică.
Mutarea la Bucureşti o scuteşte de hărŃuirea
SecurităŃii din Lăpuş şi reuşeşte să ducă o viaŃă
liniştită şi împlinită alături de soŃul ei. Anii trec,
Aristina păstrează legătura cu fostele colege de
detenŃie, în ciuda faptului că ştiau că sunt
urmărite. Vine şi decembrie 1989... alături de fos-
tele camarade de pătimire ridică Monumentul
Martirelor de la Ciuc şi, alături de supravieŃuitorii
rezistenŃei armate anticomuniste din łara
Lăpuşului, ridică Crucea Memorială Grupul
łibleşul. Păstrează cu toŃi legătura până ce, rând
pe rând, camarazii şi camaradele se desprind de
lumea noastră, trecând la Domnul.
În căsuŃa din centrul Bucureştiului Aristina s-a
stins în 19 mai 2019 în prezenŃa celui ce i-a fost
soŃ peste 53 de ani. A fost înmormântată, după
dorinŃa sa, acasă, la Lăpuşul Românesc. Alături
de legenda fabuloasei sale peregrinări prin munŃi
şi temniŃe, Aristina ne lasă cartea sa de memorii
„Să trăiască partizanii până vin americanii”, o
carte document despre demnitate, curaj şi luptă,
toate puse sub pavăza credinŃei în Hristos.
Înmormântarea a avut loc pe 23 mai, în locali-
tatea natală Lăpuşul Românesc (jud. Maramureş),
cu participarea a aproximativ 150 de persoane,
majoritatea rudenii, vecini şi cunoscuŃi din local-
itate, dar şi persoane venite de la distanŃe mai
mari. Ceremonia a fost oficiată de părintele Silviu
Hodiş - protopopul greco-catolic al łării Lăpuşu-
lui, împreună cu 5 preoŃi. S-au dat citire
PERMANENÞE
Tatăl său, fiul unui boier vâlcean, a ajuns la Paris
în perioada interbelică pentru a studia medicina.
După izbucnirea războiului şi instaurarea regimu-
lui comunist alege să rămână în exil. Se căsă-
toreşte cu o franŃuzoiacă şi face o frumoasă cari-
eră medicală în Ńara adoptivă. Tânărul Jean, deşi
ştia că este român după tată, nu îşi înŃelege orig-
inile şi nici limba decât la finalul adolescenŃei,
care coincide cu moartea tatălui. Rudă îndepăr-
tată cu George Enescu pe care familia Boboc l-a
avut de mai multe ori oaspete, trăise o viaŃă de
aristocrat francez, fară să-şi pună vreodată între-
bări legate de familia tatălui său, de Ńara din care
acesta provenea etc.
La 18 ani începe să-şi caute rădăcinile. Intră în
corespondenŃă cu bunicul patern care era în viaŃă.
Scrisorile lor erau pictate mai mult în negru –
cenzura funcŃiona perfect în România Comunistă.
Află totuşi că are multe rude în Ńară şi că mare
parte din ele se află în temniŃe ca opozanŃi ai
regimului comunist. În acelaşi timp în care simte
nevoia de a devein român, simte şi chemarea lui
Dumnezeu. Aşa ajunge la biserica de care îşi va
lega întreaga viaŃă: Biserica „SfinŃilor Arhanghe-
li” Jean de Beauvais. Aici se va bucura de priete-
nia lui Mircea Eliade (căruia îi va deveni dis-
cipol) şi de a lui Vintilă Horia (care, fascinat de
dorinŃa copilului Jean de a se regăsi în destinul
său românesc, îi va preda limba română).
După absolvirea liceului catolic Sainte-Croix de
Neuilly va urma facultatea de Medicină din Paris,
ca şi tatăl său, specializându-se în farmacologie şi
mesajelor trimise de episcopii greco-catolici P.S.
Florentin Crihălmeanu (Cluj) şi P.S. Mihai FrăŃilă
(Bucureşti) care au exprimat respectul faŃă de val-
oarea spirituală a mărturiei date de doamna
Aristina Pop Săileanu, precum şi mesajului din
partea doamnei Ana Blandiana, preşedinta Fun-
daŃiei Academia Civică (care a publicat cartea de
memorii a doamnei Aristina). Au rostit cuvântări
şi părintele Marius Vişovan - care a transmis un
mesaj din partea FundaŃiei „Profesor George
Manu” (pe care îl redăm mai jos) - precum şi
părintele protopop Silviu Hodiş. EmoŃia momen-
tului a fost completată de prezenŃa venerabilă a
domnului Nicolae Săileanu, soŃul Aristinei (şi
dânsul fost deŃinut politic), în vârstă de 96 de ani,
care cu o Ńinută sobră şi demnă, a reuşit să par-
ticipe la întreaga ceremonie.
OnoraŃi fraŃi întru preoŃie, îndurerată familie,
stimaŃi urmaşi ai luptătorilor anticomunişti,
iubiŃi fraŃi întru Cristos,
„Cine va vrea să-şi salveze viaŃa o va pierde,
dar cine - şi va pierde viaŃa pentru Mine şi pen-
tru Evanghelie, acela o va salva!” Sunt cuvin-
tele Mântuitorului nostru Isus Cristos din
Evanghelia după Marcu, capitolul 8, versetul
35...cuvinte care se potrivesc foarte bine cu
evenimentul emoŃionant la care participăm azi.
Din partea FundaŃiei „Profesor George Manu”
de la Bucureşti, un mesaj de profund respect şi
adâncă recunoştinŃă faŃă de doamna Aristina
Pop Săileanu şi prin ea faŃă de toŃi membrii
grupului de rezistenŃă anticomunistă „łibleşul”
plecaŃi deja la cele veşnice, care au plătit cu
lacrimi şi sânge lupta pentru credinŃă şi liber-
19
toxicologie. Sub influenŃa lui Mircea Eliade, de
care se ataşase sufleteşte, va urma mai multe cur-
suri de teologie ortodoxă la Institutul de ŞtiinŃă şi
Teologia Religiilor din cadrul Institutului Catolic
din Paris. Va rămâne legat de Biserica SfinŃilor
Arhangheli în cadrul căreia va deveni consilier de
la vârsta de 20 de ani. În această biserică se va
căsători cu Carmen, aici îşi va boteza cele două
fetiŃe care vor şti de la primii paşi în viaŃă că sunt
românce.
Va profesa ca medic şi cercetător, atât în FranŃa,
cât şi în America. Va urma şi un MBA în Admin-
istraŃia Afacerilor, după care va conduce mai
multe companii farmaceutice în Canada şi Statele
Unite, susŃinând totodată numeroase conferinŃe şi
seminarii cu tematică medicală. Începe să
studieze bioetica şi devine un vocal oponent al
avortului, apărând dreptul la viaŃă. În paralel
susŃine şi numeroase conferinŃe despre istoria
românilor în cadrul comunităŃilor din exil. Înfi-
inŃează la Paris AsociaŃia Francezilor de Origine
Română şi Biblioteca Română de la Paris.
Crescut duhovniceşte sub învăŃăturile Pr. Vasile
Boldeanu, Jean Boboc reia în perioada deplinei
maturităŃi studiile de teologie. Va absolvi Institu-
tul de Teologie Ortodoxă Saint Serge din Paris
unde va urma şi studiile masterale şi va obŃine
doctoratul despre aspectele eshatologice ale
antropologiei ortodoxe. În 2007 va fi hirotonit
diacon, iar doi ani mai târziu va deveni preot pe
seama mult iubitei sale Catedrale Ortodoxe
SfinŃii Arhangheli din Paris. Primul decan al Cen-
trului Ortodox de Studii şi Cercetare „Dumitru
Stăniloae” din Paris, Jean Boboc avea să publice
în 2017 o lucrare de înaltă Ńinută teologico-şti-
inŃifică „Transumanismul decriptat – Metamor-
foza corabiei lui Tezeu”.
Părintele Jean Boboc, prieten apropiat al Fun-
daŃiei Profesor George Manu şi colaborator al
revistei „PermanenŃe”, a fost înmormântat la
Paris în data de 8 aprilie 2019.
În veci pomenirea lui!
tate. După cum spune marele nostru poet naŃion-
al şi creştin Radu Gyr „neamul nostru nu vă
plânge, ci se cuminecă prin voi” noi suntem aici
pentru a ne cumineca simbolic, a ne uni cu
Cristos prin jertfa martirilor neamului româ-
nesc.
Grupul „łibleşul” este un frumos model de uni-
tate în lupta anticomunistă deasupra deosebir-
ilor politice şi confesionale. Din acest grup au
făcut parte şi liberali şi Ńăranişti şi legionari şi
mulŃi tineri fără afiliere politică anterioară, cu
toŃii uniŃi în dragostea de Ńară şi în apărarea val-
orilor creştine. Din punct de vedere confesional
majoritatea au fost greco-catolici în frunte cu
părintele Atanasie Oniga, un adevărat martir -
sperăm să-l vedem canonizat cât mai curând -
dar au fost şi câŃiva ortodocşi, de exemplu
Mircea Dobre era fiu de preot ortodox de lângă
Sighişoara. Cu toŃii au sfârşit sau ucişi de Secu-
ritate în munŃi sau pătimind mulŃi ani în tem-
niŃele comuniste. Aceşti oameni sunt demnitatea
şi legitimitatea noastră în faŃa lui Dumnezeu şi a
istoriei!
Noi, actuala generaŃie de români trebuie să fim
vrednici de martirii şi eroii noştri. Nu e uşor, dar
speranŃă ne dau cuvintele unul alt mărturisitor,
episcopul de fericită memorie Ioan Ploscaru:
„N-au duşmanii, Doamne, atâta fier/ LanŃurile
lor sunt prea puŃine/ Să ucidă dorul nostru
pentru Cer/ Să ne închidă dragostea de Tine!
”. Amin. Dumnezeu s-o primească în ÎmpărăŃia
Sa!
pagini realizate de
CEZARINA CONDURACHE
20 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 6-7, IUNIE-IULIE 2019

În memoria lui Gheorghe (Gelu) Gheorghiu (1922-2019)

Luni, 22 iulie a.c. a încetat din viaŃă Gheorghe (Gelu) Gheorghiu. Dece-
sul a avut loc după o spitalizare îndelungată cauzată de un atac cerebral.
Fost deŃinut politic, a trecut prin „demascările“ violente de la închisori-
le Piteşti şi Gherla, unde a fost unul dintre puŃinii rezistenŃi (nu a «tur-
nat» şi nu a bătut pe nimeni).
A jucat un rol extrem de important şi ulterior, în perioada de „revenire“
a celor trecuŃi prin „demascări“ şi „reeducări“, căci spre deosebire de alŃi
deŃinuŃi trecuŃi prin aceeaşi experienŃă şi-a revenit mai repede şi a înŃe-
les nevoia lor psihologică de a-şi reface personalitatea zdrenŃuită. Cu
memoria sa bună, dublată de un talent nativ de povestitor, în camera de
detenŃie de la Gherla unde se găsea povestea diverse întâmplări, dar şi
romane poliŃiste, cu un asemenea talent, încât ascultătorii aveau senti-
mentul că prin faŃa ochilor li se derulează un film, motiv pentru care
acŃiunea se numea «Cinematograful lui Gelu».
A fost apoi martor al apărării în cel de-al doilea mare proces al reedu-
cării, din 1954–1957. În acel proces, în fapt o butaforie, Gheorghe Cal-
ciu (viitorul preot) şi Iosif V. Iosif s-au luptat cu curaj, iar faptul că vic-
timele inculpate pentru a acoperi adevăraŃii responsabili (decidenŃii şi
executanŃii regimului comunist) au scăpat cu viaŃă, i se datorează şi lui,
prin mărturia curajoasă şi demnă.
L-am cunoscut îndeaproape, i-am fost – îndrăznesc să spun ceea ce-mi
spunea el mie, în ciuda diferenŃei de vârstă şi a întregii sale experienŃe:
prieten.
A fost un om bun, blând, care în ciuda experienŃei limită prin care trecu-
se, pulsa de viaŃă, iar zâmbetul nu l-a părăsit niciodată. El este dovada
vie că valorile umane perene pot supravieŃui celor mai atroce experienŃe
şi că dacă justiŃia terestră se lasă de cele mai multe ori aşteptată, viaŃa îşi
ia propria revanşă asupra răului.
Sunt mândru că l-am cunoscut!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
La revedere, Gelu Gheorghiu!
Bucureşti, 23 iulie 2019. PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
MIRCEA STĂNESCU Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
sursa: http://mircea-stanescu.blogspot.com/ 024073, Sector 2; Bucureºti
e-mail: fgmanu@gmail.com
Internet: http://www.fgmanu.ro
tel. 021-252-20-41; 0746 548 305
REDACTOR ŞEF:
BOGDAN MUNTEANU
REDACTORI:
PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON

CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE

CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:

CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU

DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR
ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — 14, 024280 Bucureºti

RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:

L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18

FUNDAÞIA “PROFESOR GEORGE MANU”

1994-2019
PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:

† NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:

ELISABETA IONESCU
† MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
CONSILIER ONORIFIC:
† NICOLAE ROŞCA, 2011-2013 VASILE AFILIE

† GHEORGHE GHEORGHIU, PREŞEDINTE:

# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.