Modelele de optimizare iau forma unor ecuaţii: max (min)F(X), X=[x1,x2,…,xn]t.
F – reprezintă valoarea criteriului ce caracterizează funcţionarea sistemului; X – vectorul variabilelor controlate sau de optimizare . Metodele principale folosite în cazul problemelor de optimizare: metode bazate pe programarea liniară; metode bazate pe programarea neliniară; metode bazate pe programarea dinamică;