Francis Harry Compton Crick (1916– 2004):

■ Bio- și neuro-fizician britanic, unul din cei patru co-

descoperitori (alături de James D. Watson, Maurice Wilkins
și Rosalind Franklin) a structurii ADN-ului în 1953
■ Laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină
în anul 1962

De ce FIZICA CUANTICA?!

♦cScopul final al biologiei moderne este de a explica TOATE fenomenele

BIOLOGICE in termeni de FIZICA si CHIMIE

Mecanica cuantica constituie fundamentul chimiei si al biologiei

 Mecanica statistica se bazeaza de asemenea pe mecanica cuantica si sta la baza

explicarii termodinamicii

http://www.cobalt.chem.ucalgary.ca/ziegler/Wilson/qm/QuickTime/05.Flyby.Final.qt
 Mecanica cuantica este unicul mod de a intelege cu adevarat

Natura atomului

Structura si proprietatile moleculelor

http://www.cobalt.chem.ucalgary.ca/ziegler/Wilson/qm/QuickTime/05.Flyby.Final.qt
Fizica cuantica trateaza materia si energia la cea mai mica scala (atomica si sub-atomica)
► Initial, se considera ca electronii orbiteaza in jurul nucleului pe traiectorii discrete (fixe,
bine stabilite), la fel cum planetele orbiteaza in jurul Soarelui
► In prezent, se considera ca electronii exista intr-un “nor” probabilistic de locatii posibile la
un moment de timp
 Functia de unda a unui electron in campul
unui proton (atomul de hidrogen). Electronul
este localizat cel mai probabil in interiorul
inelelor colorate.

http://vqm.uni-graz.at/pages/qm_gallery/index.html
 Particule elementare

http://abyss.uoregon.edu/~js/21st_century_science/lectures/lec16.html
Dimensiuni sub-atomice
 I. Bazele experimentale ale fizicii cuantice

1. Radiaţia termică. Ipoteza cuantelor de energie

1.1.Mărimi caracteristice
1.2.Teoria clasică a radiaţiei termice
1.3.Legea lui Planck. Ipoteza cuantelor de energie

2. Natura corpusculară a radiaţiei electromagnetice

2.1. Efectul fotoelectric
2.1.1.Rezultate experimentale
2.1.2.Teoria efectului fotoelectric
2.1.3.Aplicaţii
2.2. Efectul Compton
2.2.1. Rezultate experimentale
2.2.2. Teoria efectului Compton
 I. Bazele experimentale ale fizicii cuantice

1. Radiaţia termică. Ipoteza cuantelor de energie

1.1.Mărimi caracteristice
1.2.Teoria clasică a radiaţiei termice
1.3.Legea lui Planck. Ipoteza cuantelor de energie

2. Natura corpusculară a radiaţiei electromagnetice

2.1. Efectul fotoelectric
2.1.1.Rezultate experimentale
2.1.2.Teoria efectului fotoelectric
2.1.3.Aplicaţii
2.2. Efectul Compton
2.2.1. Rezultate experimentale
2.2.2. Teoria efectului Compton
 I. BAZELE EXPERIMENTALE ALE FIZICII CUANTICE

■ Conform fizicii clasice, în univers există două forme de existenţă a materiei:

►Substanţa-formată din corpusculi perfect localizabili care se supun legilor mecanicii
newtoniene
►Radiaţia-prezintă o comportare ondulatorie, care se manifestă în fenomenele de
interferenţă, difracţie etc. şi urmează legile electromagnetismului stabilite de Maxwell

■ Încercarea de a explica fenomenele atomice cu ajutorul mecanicii şi

electrodinamicii clasice a dus la rezultate în contradicţie cu experienţa
 pentru construirea unei teorii aplicabile fenomenelor care se petrec cu
particule de masă foarte mică şi în domenii spaţiale foarte mici, este necesară
modificarea fundamentală a legilor şi concepţiilor clasice
 I. BAZELE EXPERIMENTALE ALE FIZICII CUANTICE

1. Radiaţia termică. Ipoteza cuantelor de energie

1.1.Mărimi caracteristice
1.2.Teoria clasică a radiaţiei termice
1.3.Legea lui Planck. Ipoteza cuantelor de energie
 Ralatia dintre radiatia termica si spectrul electromagnetic

► Culoarea galben-portocalie a metalului incins

corespunde partii vizibile a radiatiei termice
emise datorita temperaturii mari.
► Si restul metalului din imagine emite radiatie
termica, DAR aceasta este emisa la lungimi de
unda mai mari, pe care ochiul uman nu le poate
detecta (acest tip de radiatie poate fi detectata
cu o camera cu detectie in infrarosu).

http://en.wikipedia.org/wiki/Introduction_to_quantum_mechanics http://www.youtube.com/watch?v=Bq5eWHHMKho
 1. Radiaţia termică. Ipoteza cuantelor de energie
► Corpurile emit unde electromagnetice ca urmare a tranziţiilor energetice pe care le
suferă moleculele, atomii, ionii, electronii din care sunt constituite

► Radiaţia corpurilor este însoţită de o pierdere de energie radierea de lungă durată

necesita compensarea pierderii de energie

► Cazul in care compensarea energiei este realizata prin comunicarea unei cantităţi de
căldură radiaţie termică
a) energia transferată din exterior compensează în întregime pe cea radiată
 proces de echilibru la temperatura T;
b) energia din exterior este mai mică decât cea radiată
 echilibrul nu se mai menţine (se poate totuşi considera şi ultima situaţie ca o
stare de echilibru termodinamic, pentru un timp mai scurt)

► Proprietatile radiatiei termice:

spectrul radiatiei termice este continuu
 la echilibru termodinamic radiaţia termică este omogenă şi izotropă
 radiaţia termică este nepolarizată
Evidenţierea legilor care descriu radiaţia termică si tratarea cantitativă a acestora
necesita definirea mărimilor caracteristice

1. Radiaţia termică. Ipoteza cuantelor de energie

1.1.Mărimi caracteristice
1.2.Teoria clasică a radiaţiei termice
1.3.Legea lui Planck. Ipoteza cuantelor de energie
 1.1. Mărimi caracteristice

Radianţa energetică (R): raportul dintre fluxul emis de un element de suprafaţă, la

temperatura T şi mărimea acelui element de suprafaţă; unitate de masura W / m2
d  d  d   = fluxul radiant sau puterea radiantă
R   
dS dS  dt 
 = energia radiantă

Radianţa energetică spectrală (rv): raportul dintre fluxul emis de un element de suprafaţă
într-un interval de frecvenţe şi mărimea acelui element de suprafaţă; unitate de masura W  s / m2

dR 
r  ; R   r d
d 0

Puterea de absorbţie totală (A): raportul dintre fluxul absorbit de un element de

suprafaţă aflat la temperatura T şi fluxul incident pe acelaşi element de
suprafaţă, la aceeaşi temperatură
d a
A
d i
Puterea de absorbţie spectrală (av ): raportul dintre fluxul absorbit într-un interval de
frecvenţe şi fluxul incident într-un interval de frecvenţe

 d  a   d   
d
a  unde
 d i  d

Densitatea de energie radiantă (w) : energia unităţii de volum; unitatea de măsură J / m3

d
w
dV

Densitatea de energie spectrală (wv ): raportul dintre energia unităţii de volum şi intervalul
de frecvenţe
d  d  dw 
w  
d  dV
 
 d
şi w  0
w d
1. Radiaţia termică. Ipoteza cuantelor de energie

1.1.Mărimi caracteristice
1.2.Teoria clasică a radiaţiei termice
1.3.Legea lui Planck. Ipoteza cuantelor de energie
 1.2. Teoria clasică a radiaţiei termice

► Primele rezultate privind proprietăţile radiaţiei termice de echilibru au fost obţinute de Kirchhoff
► Legea lui Kirchhoff: raportul dintre radianţa energetică spectrală şi puterea de absorbţie
spectrală nu depinde de natura corpului respectiv ci numai de frecvenţă şi de temperatură
 acest raport este o funcţie universală pentru toate corpurile aflate la temperatura T şi
frecvenţa  , în timp ce r,T si a,T luate separat pot varia, în limite foarte mari, de la un corp
la altul r
 ,T
 f  , T 
a ,T
► Funcţia universala capata semnificaţie fizică daca a,T =1

această funcţie reprezintă radianţa energetică spectrală a unui corp a cărui putere de
absorbţie spectrală este egală cu unitatea=corp negru  se caracterizează prin faptul că
absoarbe integral radiaţiile termice care cad pe el

► Radianţa energetică spectrală este legată de densitatea de energie spectrală prin relaţia:
c
r ,T  w ,T
4
(c =viteza luminii în vid)
Funcţia universală depinde numai de frecvenţă şi de temperatură
 Este necesară găsirea acestei funcţii ( a formei explicite a lui w ,T )
 Corpul negru

► O substanţă pentru care nu există în realitate, totuşi se

pot realiza corpuri care prin proprietăţile lor se apropie cel
mai mult de cele ale corpurilor negre. Ele se confecţionează
sub forma unor incinte aproape închise, prevăzute cu un mic
orificiu al cărui diametru nu depăşeşte 1/10 din diametrul
incintei.

►Radiaţia care cade pe acest orificiu suferă un număr

foarte mare de reflexii în interiorul incintei, probabilitatea de
ieşire din incintă fiind foarte mică. Deoarece la fiecare
reflexie o parte din energia radiaţiei este absorbită de
pereţii cavităţii, aceasta este în cele din urmă complet
absorbită.

http://voyager.egglescliffe.org.uk/physics/astronomy/blackbody/bbody.html
Legea Stefan-Boltzmann

► Stabilită experimental de Stefan şi demonstrată de către Boltzmann

► Stabileşte legătura dintre densitatea de energie a radiaţiei corpului negru şi

temperatura absolută a acestuia

w T   aT 4 unde a  7.64 1016 Jm3 K 4

► Deoarece mărimea w(t) nu este măsurabilă experimental, legea Stefan-Boltzmann se

exprimă de obicei cu ajutorul radianţei energetice ( R  c w ) sub forma
4
R  T 4 unde ca constanta Stefan-Boltzmann

4
  5.67 108Wm2 K 4 valoare determinata experimental

Observatie: legea dă expresia densităţii globale de energie, dar nu precizează nimic în

legătură cu compoziţia ei spectrală
 Legea Rayleigh-Jeans
► Reprezintă prima încercare de deducere a formei funcţiei w (,T)

► Rayleigh şi Jeans au stabilit pentru densitatea de energie spectrală relaţia:

8 2
w  ,T    kBT kB = constanta Boltzmann
c3

► Relatia reproduce corect curba experimentală din figura de mai jos numai în domeniul
frecvenţelor mici (deci al lungimilor de undă mari)

► În domeniul frecvenţelor mari legea Rayleigh-Jeans este în total dezacord cu datele

experimentale, care arată că densitatea de energie spectrală variază cu frecvenţa şi deci şi
cu lungimea de undă, prezentând pentru anumite lungimi de undă mun maxim
w T1 T2 T3
T1

T2
T3
1m 3m
http://www.nrao.edu/index.php/learn/radioastronomy/radiowaves 2m
 Legea Wien

► Stabilită pe baza analizei dependenţei experimentale w ,T  f   

► Între lungimea de undă corespunzătoare valorii maxime a densităţii spectrale de energie şi

temperatura absolută există relaţia:
b  2.88 103 mK
1mT1  2mT2  ...  const. mT  b Constanta Wien

► Legea de deplasare a lui Wien: cu creşterea temperaturii corpului negru, maximul

densităţii spectrale de energie se deplasează către domeniul valorilor mici ale
lungimilor de undă mT  b

► Wien a propus pentru w (,T) o formulă

valabilă în domeniul spectral în care formula
Rayleigh-Jeans nu este aplicabilă
 
w  , T   C1 3 exp  C2 
 2
C1 şi C2 constante care se determină experimental

http://phet.colorado.edu/sims/blackbody-spectrum/blackbody-spectrum_en.ht
Observatie: Legile prezentate până acum nu au putut da o

rezolvare generală problemei radiaţiei termice, manifestându-

se contradicţii între rezultatele teoretice şi cele experimentale

1. Radiaţia termică. Ipoteza cuantelor de energie

1.1.Mărimi caracteristice
1.2.Teoria clasică a radiaţiei termice
1.3.Legea lui Planck. Ipoteza cuantelor de energie
 1.3.Legea lui Planck. Ipoteza cuantelor de energie

► Max Planck stabileşte forma funcţiei w (,T) din considerentele unei noi teorii şi prin
renunţarea la legile clasice ale interacţiei dintre radiaţie şi substanţă

► Emite ipoteza conform căreia schimburile de energie dintre substanţă şi radiaţie au loc
nu în mod continuu, ci prin cantităţi discrete numite cuante de energie. Conform ipotezei lui
Planck, corpul negru este format din oscilatori (atomi, molecule etc.) care emit radiaţia
termică de echilibru, a căror energie este un multiplu întreg al unei valori minim

0 =h  (cuanta de energie) h  6.62 1034 J  s constanta Planck

 =frecvenţa proprie a oscilatorului

 Energia oscilatorilor poate lua numai valorile  n  nh  n  1,2,3,...

► Succesul teoriei lui Planck s-a datorat faptului că el a renunţat la conceptele fizicii
clasice şi a introdus ipoteza cuantificării energiei oscilatorilor microscopici. Teoria lui Planck
conţine cuanta de acţiune a lui Planck
 Legea de distribuţie a lui Planck
■ Este în concordanţă cu datele experimentale
■ Forma acestei dependenţe experimentale nu a putut fi explicată pentru întregul
domeniu de frecvenţe, în cadrul fizicii clasice

8 2 h
w  , T   3 h
Densitatea de energie spectrală
c
e kBT
1

Observatie:
Din legea de distribuţie a lui Planck pot fi
regăsite drept cazuri particulare celelalte
legi ale radiaţiei termice
 I. BAZELE EXPERIMENTALE ALE FIZICII CUANTICE

2. Natura corpusculară a radiaţiei electromagnetice

2.1. Efectul fotoelectric

2.1.1.Rezultate experimentale
2.1.2.Teoria efectului fotoelectric
2.1.3.Aplicaţii

2.2. Efectul Compton

2.2.1. Rezultate experimentale
2.2.2. Teoria efectului Compton

►Studiul radiaţiei termice a condus la ideea că schimburile de energie dintre radiaţie şi

substanţă, la scară microscopică, au loc în mod discontinuu, prin cuante de energie

►În continuare vor fi prezentate câteva fenomene în care se manifestă caracterul discret al
radiaţiei, adică natura sa corpusculară
 2.1.1.Rezultate experimentale
2.1. Efectul fotoelectric 2.1.2.Teoria efectului fotoelectric
2.1.3.Aplicaţii

Efectul fotoelectric extern: constă în emisia de electroni dintr-un material sub acţiunea
radiaţiilor electromagnetice
Efectul fotoelectric a descoperit de către Hertz
Legile experimentale au fost evidentiate si formulate de Stoletov
Explicarea teoretică a fost făcută de Einstein, pe baza ipotezei cuantelor de lumină

http://www.nrel.gov/learning/re_photovo
ltaics.html

http://phet.colorado.edu/en/simulation/photoelectric
 Efectul Fotoelectric

http://phys23p.sl.psu.edu/phys_anim/mod/x_ray_photoelectric.avi
2.1.1. Rezultate experimentale
C D
Dispozitivul experimental: A
Undele electromagnetice monocromatice trec prin fereastra de
K
cuarţ CD cad pe suprafaţa catodului K  extrag electroni ca G A
urmare a producerii efectului fotoelectric extern  Electronii puşi
în libertate se deplasează spre anodul A (datorită acţiunii bateriei V
B)  galvanometrul G indică prezenţa unui curent electric numit
fotocurent.
Între catod şi anod trebuie mentine un vid inalt, deoarece
prezenţa gazelor poate modifica proprietăţile suprafeţei şi
complica condiţiile punerii în libertate şi a transportului sarcinilor + -
electrice B

http://phet.colorado.edu/en/simulation/photoelectric
 Studiile experimentale au evidentiat următoarele legi ale efectului fotoelectric:

1 Efectul fotoelectric apare numai dacă frecvenţa radiaţiei incidente este mai mare decât o
frecvenţă de prag 0 , caracteristică metalului iluminat (    0).
2 Pentru o frecvenţă constantă şi pentru diferite valori ale fluxului radiaţiei incidente se obţine
o proporţionalitate între curentul de saturaţie şi fluxul care cade pe catod:
I S  C1
Caracteristica curent-tensiune: I
► Intensitatea curentului fotoelectric creşte odată cu IS1 1
creşterea diferenţei de potenţial U aplicată
electrozilor, până la o valoare constantă numită
IS2 2
curent de saturaţie IS
► Când tensiunea tinde către zero, intensitatea
IS3
3
curentului electric scade fără a se anula pentru U=0.
► Intensitatea curentului se anulează pentru o
tensiune negativă Uf numită tensiune de frânare
► Pentru o frecvenţă constantă a radiaţiei incidente
tensiunea de frânare păstrează aceeaşi valoare, chiar
dacă fluxul ia valori diferite Uf 0 U
 -Continuare-Legile efectului fotoelectric: Const
Pentru un flux constant al radiaţiei incidente,
I
3 tensiunea de frânare creşte în modul odată cu 1
creşterea frecvenţei radiaţiei 2
3
U f  C2
se constată că viteza fotoelectronilor, deci şi
energia lor cinetică, nu depinde de intensitatea 1 2 3
radiaţiei incidente, ci numai de frecvenţa
acesteia
Uf Uf2 Uf 0 U
1 3

4 Emisia fotoelectrică este instantanee. Timpul care separă momentul iluminării de emisia
fotoelectronilor este inferior valorii de 3X10-9 s .
2.1.2. Teoria efectului fotoelectric

► Legile prezentate nu au putut fi explicate corect pe baza teoriei electromagnetice clasice

a luminii. În interpretarea clasică se presupune că electronii liberi ai metalului sunt acceleraţi
de câmpul electric al undei luminoase. Când energia electronilor devine egală cu lucrul
mecanic de extracţie, aceştia pot părăsi metalul. Deci efectul fotoelectric ar trebui să se
producă pentru orice frecvenţă a radiaţiei incidente, dacă energia acesteia este mai mare
decât lucrul mecanic de extracţie, fapt ce este în contradicţie cu rezultatele experimentale.

► De asemenea, deoarece din punct de vedere clasic, viteza fotoelectronilor depinde de

 mv 2 
energia şi deci de intensitatea undei, ar trebui ca şi potenţialul de frânareU f  eU f   să
 2 
depindă de intensitatea undei şi nu de frecvenţă, ceea ce este în contradicţie cu faptele
experimentale.

► Conform aceleiaşi teorii, emisia fotoelectronilor nu s-ar putea realiza instantaneu

deoarece electronii, acumulând de la câmpul electromagnetic energia în mod continuu,
numai după un timp această energie ar deveni suficient de mare şi ar permite electronilor
să părăsească metalul.
 Ipoteza cuantelor de lumină introduse de Einstein

► Imposibilitatea interpretării legilor experimentale cu ajutorul conceptelor clasice ale

teoriei ondulatori ale luminii l-a determinat pe Einstein să introducă ipoteza cuantelor de
lumină (1905)

► Einstein admite că în orice undă electromagnetică de frecvenţă  energia este

concentrată în corpusculi de energie h (constanta h are aceeaşi valoare numerică ca şi
aceea care figurează în spectrul radiaţiei corpului negru)

► Corpusculii pe care Einstein i-a numit cuante de lumină reprezintă fotonii

► Principalele caracteristici ale fotonilor sunt:

 masa de repaus este nulă ( m0 = 0 )
 viteza de deplasare este egală cu viteza luminii în vid ( v=c )
 energia este proporţională cu frecvenţa ( =h  )
h
 impulsul este dat de relaţia p 
c
 ► Conform ipotezei lui Einstein, efectul fotoelectric reprezintă un transfer de energie de
la foton la electron, proces în care fotonul este anihilat. Bilanţul energetic al procesului de
ciocnire foton-electron este:
1 1 2 =energia cinetică a electronului la ieşirea din metal
h  L  mv 2 unde mv
2 2
L = lucrul mecanic de extracţie (constantă caracteristică
materialului), care reprezintă energia necesară extracţiei
electronului de pe suprafaţa metalului

► Daca electronul ciocnit nu este un electron liber, ci unul legat în atom

1 2
h  L  L1  mv unde L1 =energia necesară smulgerii electronului din atom
2 (energia de ionizare)

► Observatie: În metale, electronii fiind foarte slab legaţi de atomii respectivi, sunt consideraţi
practic liberi şi energia de ionizare este neglijabilă
 Energia a fotonului este cheltuită numai pentru scoaterea electronului de pe
suprafaţa metalului şi pentru cedarea către electronul devenit liber a unei energii
cinetice

Ipoteza cuantelor de lumină a lui Einstein permite explicarea tuturor datelor

experimentale obţinute în studiul efectului fotoelectric
 Ipoteza cuantelor de lumină a lui Einstein permite explicarea tuturor datelor
experimentale obţinute în studiul efectului fotoelectric
► Concordanta cu legea a 3-a:
mv 2 1 2
► Deoarece eU f  relaţia h  L  2 mv devine h  L  eU f
h L 2
Uf    Relatia este în concordanţă cu rezultatul experimental dat de a treia lege
e e

► Concordanta cu legea 1:
1
► Ecuaţia h  L  mv explică şi faptul că efectul fotoelectric nu are loc decât dacă radiaţia
2

2
incidentă are frecvenţa mai mare sau cel puţin egală cu o anumită valoare numită frecvenţă
de prag
■ Pentru frecvenţa de prag 0, potenţialul de frânare este nul şi energia cuantei
incidente este egală cu L, adică: L
0  ( )
h
hc
■ Lungimea de undă de prag o 0 
L
 Pentru un metal având lucrul de extracţie L, efectul fotoelectric se produce numai dacă
0 ceea ce explică condiţia de prag dată de prima lege
► Valoarea lui 0 se află spre lungimi de undă mai mari pentru metalele care cedează mai
uşor electroni. La metalele alcaline are valori în domeniul vizibil, în timp ce pentru argint,
aur, valorile lui se află în domeniul ultravioletului
 -CONTINUARE- poteza cuantelor de lumină a lui Einstein permite explicarea tuturor
datelor experimentale obţinute în studiul efectului fotoelectric

Concordanta cu legea a 4-a:

În procesul de ciocnire foton-electron, fotonul îi transmite electronului instantaneu
toată energia sa şi prin urmare efectul fotoelectric se produce instantaneu

Concordanta cu legea a 2-a:

Pe baza ipotezei cuantelor de lumină, se explică şi proporţionalitatea dintre
intensitatea curentului de fotoelectroni şi fluxul radiaţiei incidente. Numărul de electroni
emişi determină intensitatea curentului. Acest număr este egal cu numărul de fotoni
care au transmis toată energia lor la ciocnirea cu electronii. Cum numărul fotonilor
angajaţi în proces este proporţional cu numărul de cuante incidente şi deci cu
intensitatea radiaţiei, rezultatul experimental dat de legea a doua este evident
 Determinarea constantei Planck

h
► Din legea de conservare a energiei rezultă Uf     0 
e

► Determinându-se panta dependenţei U f  f   se obţine raportul h

e

 se poate calcula constanta Planck

► Din intersecţia dreptei U f  f   cu axa absciselor se pot evalua valorile lucrului de extracţie

Observatii

 Rezultatele prezentate se referă, în special, la efectul fotoelectric al metalelor

 În cazul corpurilor solide există un efect fotoelectric extern în care absorbţia fotonilor duce
la expulzarea electronilor din substanţă şi un efect fotoelectric intern, în urma căruia
electronii rămân în substanţă, dar capătă o energie suplimentară
 Efectul fotoelectric este produs nu numai de radiaţia luminoasă ci şi de alte tipuri de
radiaţie electromagnetică (de exemplu radiaţiile X şi )
 2.1.1.Rezultate experimentale
2.1. Efectul fotoelectric 2.1.2.Teoria efectului fotoelectric
2.1.3.Aplicaţii
Celula fotoelectrică permite fie înregistrarea şi măsurarea fluxurilor luminoase, fie realizarea unor
sisteme care dau posibilitatea transformării energiei luminoase în energie electrică. La baza
funcţionării acestor celule stă efectul fotoelectric extern (celulele cu vid sau cu gaze inerte) sau
efectul fotoelectric intern (celule fotoelectrice solide).

Celulele fotoelectrice bazate pe efectul fotoelectric extern: sunt realizate dintr-un balon de sticlă
vidat sau umplut cu gaz în care se află un catod fotoemisiv susceptibil să emită electroni când este
bombardat de o radiaţie electromagnetică cu frecvenţa suficient de mare. În balon se află si un
anod adus la o tensiune pozitivă în raport cu fotocatodul, astfel încât fluxul de electroni se închide în
exteriorul celulei. Fotocatodul este construit dintr-un strat de metal alcalin depus pe un suport şi
uneori aliat cu un alt metal (în mod obişnuit cesiu depus pe un suport de oxid de argint). Gazele
inerte la presiuni scăzute introduse în fotocelule cresc sensibilitatea acestora prin creşterea
numărului de electroni formaţi ca urmare a ionizării gazului de către fotoelectroni.

Celulele fotoelectrice bazate pe efectul fotoelectric intern: Sub influenţa luminii materialele
semiconductoare îşi măresc conductibilitatea ca urmare a trecerii electronilor din banda de valenţă
în banda de conducţie. Pentru realizarea bateriilor solare se folosesc celule fotoelectrice care se
bazează pe proprietatea de redresare a contactelor metal-semiconductor. Deoarece fotoelectronii
care se formează într-un semiconductor aşezat între două metale pot trece numai într-un singur
sens, în urma iluminării apare o tensiune electromotoare şi în circuitul exterior un curent electric.
http://www.nrel.gov/learning/re_photovoltaics.html

http://pveducation.org/pvcdrom/solar-cell-operation/solar-cell-structure
Fotomultiplicatoarele utilizate ca detectoare de radiaţii

► Deoarece efectul fotoelectric este produs şi de radiaţiile X şi , pe baza acestuia se poate

realiza detectarea respectivelor radiaţii, precum şi măsurarea energiei şi intensităţii lor

► Se ştie că unele substanţe au proprietatea de a deveni luminiscente atunci când

interacţionează cu radiaţiile electromagnetice. Lumina emisă de astfel de substanţe cade pe
un fotocatod format dintr-un aliaj stibiu-cesiu. Sub acţiunea luminii sunt emişi fotoelectroni
care sunt multiplicaţi succesiv de electrozii fotomultiplicatorului (dinode). Pentru a se realiza
multiplicarea, între dinode se aplică o diferenţă de potenţial care accelerează electronii
până la energii mari. Astfel de electroni, prin bombardarea dinodelor, pot produce o emisie
secundară de electroni. De pe ultima dinodă este preluat un puls a cărui amplitudine
conţine informaţia referitoare la energia şi intensitatea radiaţiei respective

Dinode

Radiatii
Cristal Fotocatod
Fotomultiplicator