Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Drept

Soluționarea diferntului Transnistrian,

evoluția și căile de soluționare

Efectuat de:
Cojocaru Victor

Chișinău 2015

1
 Cuprins

Lista abrevierilor............................................................................................................. pag. 3

Introducere...................................................................................................................... pag. 4

Capitolul 1. Conflictul din Transnistria

1.1 Contextul istoric al regiunii ……………………….………………….................... pag. 7
1.2 Originea şi desfăşurarea conflictului………………………………….................. pag. 11
1.3 Rolul geopolitic şi strategic……………………………...................... …………..pag. 18

Capitolul 2. Preţul conflictului Transnistrean şi importanta soluţionării.

2.1 Consecinţele conflictului armat.............................................................................. pag. 21
2.2 Pierderile economice.............................................................................................. pag. 24
2.3 Pierderi umane........................................................................................................ pag. 25
2.4 Infrastructura.......................................................................................................... pag. 27
2.5 Climatul afacerilor.................................................................................................. pag. 29
2.6 Problemele şi avantajele soluţionării diferendului Transnistrean........................... pag. 33

Capitolul 3. Proiecte aplicate pentru rezolvarea diferendului Transnistrean

3.1 Planul Primakov..................................................................................................... pag. 37
3.2 Memorandumul Kozak........................................................................................... pag. 38
3.3 Planul Belkovski..................................................................................................... pag. 40
3.4 Planul Poroshenko.................................................................................................. pag. 41

Capitolul 4. Rolul actorilor internaţionali în aplanarea diferendului Transnitrean.

4.1 OSCE şi Republica Moldova.................................................................................. pag. 42
4.2 Politica Uniunii Europene pentru rezolvarea conflictului din Transnistria............ pag. 46
4.3 Politica Rusiei în Transnistria................................................................................. pag. 48

Concluzii....................................................................................................................... pag. 50
Bibliografie................................................................................................................... pag. 52

2
 Lista abrevierilor

RASSM - Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească

RSSU - Republica Sovietica Socialista Ucrainena

RSSM - Republica Sovietica Socialista Moldovenească

URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

NATO - Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

RSSMN - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană

OSCE – Organizatia pentru Securitatea si Cooperare Europeana

RMN – Republica Moldoveneasca Nistreana

RM – Republica Moldova

UE – Uniunea Europeana

SUA – Statele Unite ale Americii

OMC – Organizatia Mondiala a Comertului

PEV – Politica Europeana de Vecinatate

EUBAM – European Union Border Assistance

Mission CSI – Comunitatea Statelor Independente

3
 Introducere

Transnistria care este numită oficial Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stânga

Nistrului reprezintă un teritoriu aparent neimportant după suprafaţa ocupată, însumând
aproximativ 4.200 de km pătraţi, face parte din componenţa Republicii Moldova fiind
situată pe malul stâng al Nistrului iar la est este mărginită de Ucraina. Hotarele naturale
sunt delimitate de fluviile Nistru (pe o lungime de 800 km), Bug (pe o lungime de 600 km)
şi litoralul Mării Negre, reprezentând 11% din teritoriul Republicii Moldova.
Evenimentele cu privire la conflictul din Transnistria în procesul de consolidare a
statului moldovenesc independent şi suveran, au avut şi au o mulţime de repercusiuni grave
pentru Republica Moldova (RM) din diferite puncte de vedere. Chiar dacă, nu se mai
desfăşoară acţiuni militare pe teritoriul Republicii Moldova, exista diverse consecinţe, ca
de exemplu dezintegrarea teritorială.
Conflictul transnistrean este diferit de celelalte conflicte care au apărut după colapsul
sovietic, pentru că la baza lui nu se află un conflict etnic său religios. Circa douăzeci de ani
în urmă, principalele cauze ale apariţiei conflictului între forţele separatiste ale regiunii
transnistrene şi autorităţile legale ale Republicii Moldova erau tendinţa Centrului Unional
de a păstra URSS-ul, iar după destrămarea acestuia - a Federaţiei Ruse de a influenţa noile
autorităţi moldoveneşti. Motivul formal al conflictului era acela, că Moldova a adoptat
legislația privind limba de stat, ceea ce a condus la o polarizare politică accentuată a
societăţii şi la creşterea rezistenţei faţă de inovaţii a unei părţi a nomenclaturii locale de
subordonare unională, în primul rând, de către directorii întreprinderilor complexului
militar-industrial din partea stângă a Nistrului
Anul 1991 a însemnat pentru Republica Moldova un început al statului suveran,
unitar indivizibil şi independent. Constituţia din 1994 a confirmat principiile generale ale
statului de drept, a stabilit noi valori sociale, pe care urma să le garanteze, să le asigure şi
să le protejeze, a determinat un sistem de autorităţi care au menirea să desfăşoare şi să
organizeze viaţa politică, socială, culturală, economică şi religioasă a statului şi a format
bază legală a Republicii Moldova. Dar obţinrea independenţei şi realizarea primelor măsuri
de consolidare a statului nu au putut evita tulburările interioare apărute în urma destrămării
Uniunii Sovietice, tulburări similare cu cele din alte state, foste mebre al URSS. Conflictul
Transnistrean îşi are originea la 2 septembrie 1990 când aşa-numita Republica
Moldoveneasca Nistreana s-a autoproclamat stat independent însă fără recunoaşterea
internaţională. Separatiştii de pe malul stâng al Nistrului, ajutaţi de trupele militare ruseşti

4
şi ucrainene şi-au stabilizat controlul asupra celei mai mari părţi a zonei de dispută. Armata
moldovenească a fost net inferioară Armatei a 14-a sovietice, staţionată în Republica
Moldovenească Nistreană, ceea ce a împiedicat Republica Moldova să recâştige controlul
asupra teritoriului de est. Situaţia expusă mai sus a determinat în mare parte şi starea
actuală a Moldovei.
Alegerea temei respective este condiţionată de faptul că soluţionarea conflictului
Transnistrean reprezintă o prioritate strategică pentru stat, dar şi fluidizarea nişei către
Uniunea Europeană. În acest context, conducerea de la Chişinău desfăşoară eforturi
multidimensionale începând cu sensibilzarea comunităţii internaţionale la problemele
regionale, până la discuţii cu autorităţile autoproclamatei Republicii Moldoveneşti Nistrene
faţă de funcţionarea şcolilor moldoveneşti de pe teritoriul regiunii transnistrene. Nu putem
trata conflictul transnistrean în mod separat pentru că reprezintă în mod ocult jocul dintre
marile puteri şi atunci desigur că soluţionarea conflictului întârzie când negociatori se afla
pe poziţii contradictorii.

Scopul respectivei lucrări este de a evidenţia importanţa acestui conflict la nivel

naţional şi mondial care este tratat superficial de forurile internaţionale şi reprezintă o reală
problemă pentru Republica Moldova. Atingerea acestui scop ţine de următoarele obiective:
De a analiza şi evidenţia perspectivele soluţionării conflictului din
Transnistria.
De a determina calitatea şi nivelul proceselor de negociere.
De a analiza interesele parţilor implicate oficial sau neoficial în conflictul
Transnistrean
De a preciza rolul Uniunii Europene în rezolvarea respectivului conflict

De a prezenta evoluţia socială politică şi economică a zonei din stânga

Nistrului.

De a pătrunde şi expune esenţa diferendumului Transnistrean din

perspective personală.
De a analiza dinamica evenimentelor în regiunea sepratista.

Lucrarea respectivă are o valoare ştiinţifică din motivul, că au fost apreciate

obiectiv evenimentele, care au avut loc, interesele şi poziţiile manifestate de factorii de
decizie ai Chişinăului şi Tiraspolului. Ca un element important al acestei lucrări serveşte

5
cercetarea critică a posibilităţilor de găsire a unui consens între autorităţile moldoveneşti şi
cele regionale, care ar presupune respectarea suveranităţii şi integrităţii Republicii
Moldova, adoptate de Constituţia Republicii Moldova, fiind totodată analizate modelele de
depăşire a dezintegrării republicii.

6
CAPITOLUL I Conflictul din Transnistria

1.1 Istoricul regiunii

Perioada medievală

Când vine vorba de teritoriul actualei Transnistrii (numită oficial Unităţile

dministrativ-Teritoriale din Stânga Nistrului) din perioada medievală nu se cunosc foarte
multe informaţii. Din sursele istorice prima atestare este făcută pe la 1150 a oraşului
Bolohov cu referire la această regiune, iar mai târziu istoricul rus N. P. Karamzin scria că
oraşul Bolohov se afla în guvernământul Podoliei pe traseul de la Kiev la Halici.
Cele mai importante centre erau: Dubăsari ridicat de moldoveni în apropierea
podului de dubase, Movilaul înălţat de voievodul româno-moldovean Ieremia Movilă pe
moșia Cantacuzineștilor. Au mai fost şi alte târguri ca: Silimbria, Iampol, Jaruga, Râşcov,
Vasilcău. Necesită menţionat şi Oceacovul, cetate edificată de Petru Şchiopul. În martie
1600 la Braşov, Mihai Viteazul cerea regelui Sigismund al III-lea al Poloniei să i se
1
recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea (1681-1683) regiunea Transnistreană s-a aflat sub
jurisdicţia lui Gheorghe Duca, domn al Moldovei în perioada respectivă. Majoritatea
2 3
târgurilor de aici erau conduse de şoltuzi şi pârgari şi erau structurate după modelul
4
oraşelor moldoveneşti. Astfel apartenenta „de jure‖ acestei fâşii de pământ este confirmată
5
şi de toponimia mai sus menţionată.

1
Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, pag. 9
2
. Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat
format din 6-12 pârgari, Din poloneza szoltys.
3 Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui targ in perioada medievala
4 Inseamnă "potrivit legii" prin contrast cu ―de facto‖ care înseamnă "de fapt"
5 Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri

7
Perioada sovietică

După înfiinţarea Uniunii Sovietice (30 decembrie, 1922) Iosif Stalin a recuperat
majoritatea provinciilor pe care Imperiul Ţarist le pierduse în timpul revoluţiei, Basarabia a
rămas parte din România în timp ce la est de Nistru a creat Republica Autonomă Sovietică
6
Socialistă Moldovenească (RASSM)
ca provincie autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU)
cu capitala în oraşul Baltă care se afla în prezent pe teritoriul Ucrainei, iar mai târziu în
1929 mutată la Tiraspol (actuala capitală a Transnistriei). RASSM cuprindea următoarele
raioane transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Baltă, Bârzula,
Ocnele Roșii, Kodîma, Kotovsk, Crutîi, Pesceana și Ananiev din actuala regiune Odesa din
Ucraina. Republica avea o suprafața de 8,100 km² și includea 11 raioane din stânga
fluviului Nistru. Ulterior, teritoriul s-a reorganizat în 14 raioane. Prin crearea RASSM
7
conducerea Uniunii ovietice (UŞ) a sperat să încurajeze un iredentism pro-sovietic în
Basarabia și să-și sporească influența în România, însă nu a fost atins efectul scontat.
Conform recensământului sovietic din 1926, populația RASS Moldovenești era de
572339 persoane, din care 172419 moldoveni (30,1%), 277515 ucraineni (48,5%), 48868
8
ruși (8,54%), 48564 evrei (8,49%) .

6 Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, Republica Autonoma
Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana, ―Adevaratele scopuri ale infiintarii republicii‖ pag. 61
7 Mișcare politică naționalist-șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care
conaționalii lor sunt în minoritate
8 Pentru mai multe detalii despre situatia demografica a raioanelor RASSM, a se vedea Anexa 1

8
 Localizarea
moldoveni; ucraine
Raionul Total ruși evrei polonezi nemți bulgari alții actuală a
în % ni
raionului

Republica
Dubăsari 42609 28559;67,03 6077 2867 4612 27 246 16 205 Moldova -
Transnistria
Republica
Slobozia 37617 24341;64,71 6537 5714 571 22 72 25 335 Moldova -
Transnistria
Republica
Grigoriopol 30094 13744; 45,67 4629 3851 1114 33 6315 21 387 Moldova -
Transnistria
Republica
Camenca 39169 15038;38,39 18263 424 4172 952 215 4 86 Moldova -
Transnistria
Republica
Rîbnița 47731 17023;35,66 23064 1809 4422 1138 28 15 232 Moldova -
Transnistria
Ucraina -
Ananiev 62289 21005;33,72 32224 2136 6406 164 122 8 227 Regiunea
Odesa
Ucraina -
Birzula 57823 18521; ....32,03 30717 3804 2978 710 446 19 628 Regiunea
Odesa
Republica
Tiraspol 64750 16845; ....26,02 12627 21205 6608 147 1020 5862 436 Moldova -
Transnistria
Ucraina -
Cruteni 50913 8592; ......16,88 36518 402 4601 481 118 5 196 Regiunea
Odesa
Ucraina -
Ocna Roșie 41249 6472; ......15,69 27203 2161 2718 341 2118 19 217 Regiunea
Odesa
Ucraina -
Baltă 75061 1895; ........2,52 70830 316 1246 485 17 4 268 Regiunea
Odesa
Ucraina –
or. Baltă 23034 369; ......... 1,60 8826 4182 9116 353 22 28 138
Odesa

9
 Anexa 1 Privind despre situaţia demografică a raioanelor RASSM,

În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, parte integrată a României în acea

perioadă, iar pe 2 august a fost proclamată Republică Sovietică Socialista Moldovenească
(RSSM), în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai
mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru iar mai târziu a devenit cea de-a 15 republica a
Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Partea răsăriteană a RASSM, inclusiv
prima ei capitală, Baltă, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii
români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice. Aceste evenimente s-
au petrecut datorită semnării pactului de neagresiune sovieto-german Ribbentrop-Molotov
şi protocolului adiţional secret prin care cele două state de fapt împărţeau zonele de interes
9
în Europa .
Pe teritoriul Transnistriei au fost concetrate majoritatea uzinelor, devenind centrul
10
economic al RSSM . În Transnistria se produceau 33% din bunurile industriale şi 56% din
bunurile de larg consum, produse în Republica Moldova, precum şi 90% din energia
necesară în tot restul RSSM. Ca parte din URSS, în RSSM limba rusă a devenit limbă
predominantă şi s-a adoptat alfabetul chirilic pentru limba romană scrisă, care a fost numită
11
limba „moldovenească‖ , ca urmare a deciziilor luate de conducerea URSS. Stalin a
contribuit activ la reducerea a unei treimi din populaţia etnică romană a Basarabiei, care
afost transportată în Siberia, unde majoritatea au decedat sau nu au mai revenit. Deoarece
Transnistria a făcut parte din URSS o perioadă mai îndelungată, aceasta a fost rapid supusă
procesului de colectivize în anii 1920 şi 1930. Astfel, chiar de la crearea RSSM a existat un
grad mai mare de „sovietizare‖ în Transnistria în comparaţie cu alte părţi ale republicii.
Liderii politici şi elita culturală din partea basarabeană a RSSM erau defavorizaţi; astfel,
abia în 1989 pentru prima oară a fost numit în funcţie un Prim Secretar al Partidului
Comunist din RSSM, care provenea din Basarabia.

1.2. Originea şi desfăşurarea conflictului

9
Gh. Buzatu – Romania sub imperiul haosului (1939-1945), Bucureşti Centrul de Istorie a
Românilor ―Constantin C. Giurescu‖ RAO 2007, pag. 43
10 Graeme P. Herd, Moldova and the Dniester Region: Contested Past, Frozen Present, Speculative
Futures? , Conflict Studies Research Centre, Central and Eastern Europe Series 05/07 (Februarie 2005)
11 Cazul Ilaşcu (Ilaşcu vs. Moldova) 311 C. Eur. pt. Dr. Om., la par. 28 (2004).

10
 Destrămarea blocului comunist a plasat Moscova într-o situaţie defensivă neplăcută
datorită pierderii statelor care făceau parte din URSS şi care reprezentau o barieră comodă
faţă de NATO precum şi alte beneficii strategice. Uniunea Sovietică fiind conştientă de
colapsul iminent a încercat să aplice diverse strategii majoritatea la limita legislaţiei pentru
a-şi păstra influenta în statele membre. Transnistria este un astfel de caz, făcând parte din
aceeaşi logică neo-imperială Moscovei de control al unor capete de pod în teritoriile
12
vecine.
Originea conflictului provine din 1989 când RSSM a adoptat o serie de măsuri
lingvistice prin oficializarea limbei moldoveneşti şi trecerea de la alfabetul chirilic la cel
latin. Apoi în vara anului 1990 RSSM şi-a declarat suveranitatea. Problematica limbilor
oficiale din Republica Moldova a devenit foarte delicată. Neconcordonaţa cu noua politică
s-a manifestat într-un mod mai vizbil în Transnistria, regiune în care etnicii slăvi (ruşi sau
ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Printr-o campanie de intimidare şi violenţe,
separatiştii şi-au extins treptat controlul asupra întregii regiuni. În contextul discuţiilor
privind semnarea noului Tratat unional şi a refuzului autorităţilor Republicii Sovietice
Socialiste Moldoveneşti (RSSM) de a adera la acesta, conducerea URSS a ordonat trupelor
Armatei 14 sovietice să ocupe toate punctele strategice din stânga
Nistrului, fără a avea acordul conducerii de la Chişinău. În 1990 pe 2 septembrie se
autoproclama ―Republică Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană‖ (RSSMN) iar la
25 august 1991 sovietul suprem al RSSMN a adoptat declaraţia de independenţă a noii
13
republici sub numele de ―Republică Moldovenească Nistreană‖.
La 12 aprilie 1991, preşedintele Sovietului Suprem al URSS, Anatoli Lukianov a
aprobat cererea separatiştilor din Transnistria de a permite lichidarea şi schimbare
organelor legale de menţinere a ordinii de drept în zona estică a Moldovei şi înfiinţarea
altora noi. Documentul Sovietului Suprem al URSS a constituit baza juridică a
revendicărilor autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene şi sursa declanşării
războiului din Transnistria (2 martie - 21 iulie 1992).
În luna iulie 1992, luptele au prins proporţii, iar Armata a 14-a sovietică a
intervenit pentru susţinerea separatiştilor, ceea ce a influenţa decisiv soarta acestui conflict
armat şi a dus la înfrângerea Moldovei prin semnarea unui armistiţiu la 21 iulie 1992 la

12
Raport de analiză politică Transnistria Evoluţia unui conflict îngheţat şi perspective de
soluţionare Bucureşti, septembrie 2005, Premise, pag. 3
13
http://istoria.md/articol/5/Republica_Sovietic%C4%83_Socialist%C4%83_Moldoveneasc%C4%83__RSSM_ ,
accesat la 1.06.2012, ora 9:10

11
Moscova între Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur şi a Federaţiei Ruse Boris
14
Elţân fiind semnat un acord cu privire la rezolvarea paşnică a conflictului. Acest acord
prevedea stabilirea unei forţe de pacificare cu includerea forţelor moldoveneşti, ruseşti şi
transnistrene, retragerea treptată a Armatei a 14-a şi stabilirea unei zone economice libere
în Bender. În realitate această mai însemna că, conducerea Moldovei a conştientizat faptul,
că numai prin acord cu Federaţia Rusă conflictul armat putea fi oprit, deoarece Federaţia
Rusă era implicată direct în el, atât cu trupele Armatei a 14-a din Transnistria, cât şi prin
susţinerea directă, îndeosebi informaţională şi militară, a separatiştilor.

Chiar şi după terminarea conflictului armat Rusia a continuat să susţină militar,

politic şi economic regimul de la Tiraspol, permiţându-i continuitatea şi conferându-i un
anumit grad de autonomie faţă de Republică Moldova. Trupele armatei a 14-a staţionează
în continuare pe teritoriul moldovenesc, în ciuda obligaţiilor asumate de Rusia la summit-ul
OSCE de la Istambul din 1999, dar şi în numeroase rânduri ulterioare, ulima dată la
15
reuniunea OSCE de la Belgrad în 2011 . Datorită susţinerii perpetue a Rusiei, Transnistria
16
a fost separată de restul Moldovei, iar conflictul s-a transformat într-unul îngheţat .
Armata a 14-a rusească coninua să rămână o problemă proeminenta chiar dacă în
1994 a fost semnat un acord între Rusia şi Republica Moldova conform căruia forţele
militare dislocate pe teritoriul naţional urmau să părăsească zona în terment de 3 luni, acord
17
care însă nu a fost ratificat de Duma , totuşi în perioada anilor 1992-1999 numărul
trupelor a fost redus de la 9.250 la 2.600 şi distrusă o cantitate semnificativă de muniţii. La
24 noiembrie 1994 a fost ratificata o nouă constituţie a Republicii Moldova şi recunoscută
autonomia Transnistriei. Raportul de Ţară al Departamentului de Stat al SUA privind
Moldova constată că:

“Moldova rămâne divizată, separatiştii majoritari slavici controlând regiunea

Transnistreană. Această mişcare separatistă condusă de un grup pro-sovietic a participat

la negocieri cu Guvernul privind posibilitatea unui statut politic special al regiunii.

14 Flux- Cotidianul national, ―Ce este gresit in abordarea Chisinaului‖,sursa se poate accesa de pe
adresa: eader.viitorul.org/public/172/ro/noi%20abordari%20Constantin.doc
15 http://www.ziare.com/international/rusia/osce-solicita-din-nou-rusiei-retragerea-trupelor-din-
transnistria-1106590 , accesat la 1.06.2012, ora 11:00
16 „conflict îngheţat‖ este într-o oarecare măsură eronat, deoarece situaţia în a fost destul de dinamică
17 Reprezinta numele abreviat, denumirea completa fiind ―Duma de Stat‖ si este camera înferioară a Adunării
Federale a Rusiei (parlamentul)

12
Progresul însă a fost blocat de revendicările separatiştilor privind „statalitatea” şi
18
crearea unei confederaţii din două state egale.”

La 8 mai 1997 ca rezultatat al colaborării şi medierii dintre: OSCE, Ucraina şi

Federaţia Rusă, Igor Smirnov care era liderul ―de facto‖ al Republicii Moldoveneşti
Nistrene (RMN) şi Petru Lucinschi care era preşedintele R.M. au consemnat stabilirea unui
―stat comun‖, nefiind însă specificate condiţiile clare ale acestui termen, ceea ce a lăsat
19
posibilitate de interpretări divirgente de ambele părţi. La sfârşitul anilor 1990 a mai
existat o tentativă de soluţionare a conflictului . În iulie 1999 Chişinăul şi Tiraspolul au
elaborat Declaraţia Comună de la Kiev, conform căreia conveneau că relaţiile dintre părţi
vor continua pe baza frontierelor comune şi politicilor economice, legale, militare şi
20
sociale comune.
Ideea de formare a unui stat federativ a fost discutata pentru prima dată în
―Documentul de la Kiev‖ în iulie 2002 de către reprezentanţii Rusiei şi R.M.În timp ce
negocierile intrase în dificultate preşedintele Moldovei Vladimir Voronin a creat o Comisie
Constituţională Comună pentru a emite o constituţie federală pentru Moldova. A fost
organizată o mediere cu participarea Moldovei, RMN, Rusiei, Ucrainei şi OSCE pentru a
asista Comisia. Însă aceasta a fost blocată. Ruşii au venit cu un alt proiect de soluţionare
numit ―Memorandumul Kozak‖ care prevedea un „stat comun‖ compus din Moldova şi
Transnistria. Conform planului Rusia urma să păstreze 2.000 de soldaţi în Moldova până în
2020. Memorandumul însă a fost boicotat chiarde Vladimir Voronin care a anulat
întâlnirea cu Putin din 25 noiembrie 2003 pentru semnare la presiunea liderilor OSCE ,
UE, şi SUA care au susţinut că aceptarea Planului Kozak ar fi pus în pericol posibilitatea
Moldovei să devină vreodată un stat european fiabil.
Istoria recentă a crizei transnistrene a avut un parcurs invariabil. Preşedintele
Voronin a propus semnarea unui Pact de Securitate şi Stabilitate pentru Moldova de către
Rusia, Ucraina, România, UE şi SUA, însă se pare că Rusia consideră Planul Kozak cea
mai bună soluţie. În contradicţie, UE şi SUA se exprima pentru stabilirea unei operaţiuni
internaţionale de pacificare sub supravegherea OSCE. Preşedintele Ucrainei Victor

18 Raportul din 1994 al Departamentului de Stat al SUA privind Practicile în domeniul Drepturilor
Omului în
Republica Moldova (în continuare „Raportul de Ţară pentru Moldova 1994) disponibil la
http://dosfan.lib.uic.edu/ERC/democracy/1994_hrp_report/94hrp_report_eur/Moldova.html, în partea
„Introduction‖
19 Memorandum privind Bazele Normalizării între Republica Moldova şi Transnistria, 8 mai 1997,
disponibil la http://www.osce.org/documents/mm/1997/05/456_en.pdf

13
Iuşcenko a prezentat un plan de soluţionare a conflictului transnistrean care conţine
anumite prevederi care conferă regiunii nistrene autonomie, cu dreptul de a se separa de
Moldova în eventualitatea unirii României cu Moldova. Planul nu cere retragerea trupelor
şi armamentelor ruseşti din Transnistria. UE şi SUA ar avea rol de meidatori. Conform
situaţiei din august 2004 aproximativ 20.887 tone de muniţii ruseşti şi circa zece garnituri
21
de tren de echipament militar se mai aflau încă în Transnistria. După asumarea
obligaţiilor de retragerea a echipamentelor militare de către Rusia în colaborare cu
Transnistria în urma reuniunii OSCE de la Istanbul în anii 1999 şi 2001 Transnistria a
refuzat punerea în acţiune a planului de retragere a armamentului în perioada respectivă
conform OSCE din 3 motive principale:
a. presupusul refuz al Moldovei de a coopera în anularea datoriei Tiraspolului faţă de
Gazprom;
b. aşa numita „blocadă economică‖ de către Moldova;
22
c. refuzul Moldovei de a semna Memorandumul Kozak;
Nu avem însă argumente conform cărora Rusia a încercat cu adevărat retragerea muniţiilor
şi echipammentelor militare, sau dacă folosesc această situaţie doar pentru avantajarea
poziţie în negocieri. Cu toate acestea regimul separatist pare să accentueze conflictul. În
faza iniţială a fost criza închiderii forţate a şcolilor cu predare în limba română din RMN.
Departamentul de Stat al SUA a rezumat problema în Raportul său din 2004 privind
Practicile în domeniul Drepturilor Omului din Moldova:

“În iulie autorităţile transnistrene au închis patru şcoli cu predare în grafie latină, care
erau înregistrate la Ministerul Educaţiei al Moldovei, şi au încercat să mai închidă două.
Miliţia a închis cu forţa şcolile cu predare în grafie latină din Rîbniţa şi Tiraspol,
îndepărtând toată mobilă şi materialele şcolare, şi sigilând încăperile. Ei au mai închis
două şcoli în Dubăsari şi Corjova, elevii din aceste şcoli fiind transferaţi în şcoli cu
predare în grafie latină din satele sub controlul autorităţilor moldovene. Miliţia a fost
împiedicată să închidă o şcoală şi un internat cu predare în grafie latină din Bender de
către părinţi, profesori şi copii, care au vegheat obiectele date pe parcursul lunilor august
şi septembrie. Autorităţile pretindeau că şcolile încalcă legislaţia transnistreană, care
obligă şcolile să fie înregistrate local şi să utilizeze alfabetul chirilic în predare. În
septembrie OSCE a asistat în negocierea unei formule pentru a permite şcolilor cu

21 Din raportul de activitatea al misiunii OSCE in Republica Moldova Nr. 8/2004

22 Ibidem

14
 28
2006.

predare în grafie latină din Bender, Dubăsari şi Corjova să fie înregistrate, cu toate că
autorităţile au continuat să impună obstacole logistice şi legale pentru a împiedica
şcolilor să funcţioneze normal. Ulterior şi şcolilor din Rîbniţa şi Tiraspol li s-a permis să
se înregistreze pe termen de un an conform formulei negociate de OSCE. Şcoala din
Tiraspol urma să fie deschisă în ianuarie 2005 după reparaţii extensive în urma daunelor
cauzate vara de miliţia transnistreană. Şcoala din Rîbniţa a fost deschisă însă funcţiona în
altă clădire după ce autorităţile Transnistrene au refuzat să permită şcolii să se întoarcă în
23
clădire să originală.‖

15
 SUA şi UE s-au implicat activ în procesul de mediere Moldova-Transnistria în
calitate de observatori oficiali. Noile negocieri în sistem „5+2‖ include Chişinăul,
Tiraspolul, Rusia, Ucraina şi OSCE în calitate de cinci actori principali, iar SUA şi UE în
calitate de observatori oficiali. Prima rundă de negocieri extinse a avut loc în octombrie
2005, iar mai târziu decembrie 2005, apoi în ianuarie, februarie şi martie 2006. Rundă din
martie s-a încheiat cu un blocaj, accentul fiind pus pe problemă accesului fermierilor din
24
Doroţcaia către câmpurile sale din teritoriile controlate de RMN.
La 30 decembrie 2005 reprezentanţii Ucrainei şi Moldovei au semnat o declaraţie
comună, care prevedea că bunurile produse de companiile Transnistriene să fie exportate
25
legal în Ucraina. Pentru a respecta protocoalele Organizaţiei Mondiale a Comerţului
(OMC) privind actele referitoare la originea mărfurilor în comerţul internaţional, Moldova
şi Ucraina au convenit că companiile Transnistrene se pot înregistra la guvernul Moldovei
pentru a primi documente de export acceptate de OMC, care vor fi recunoscute de Ucraina.
RMN a denunţat planul aproape imediat, numindu-l încă o încercare de blocadă economică în
26 27
contravenţie cu memorandumul din 8 mai 1997. Ucraina ulterior a suspendat acordul.
Totuşi, după unele ajustări, o versiune revăzută a acordului a intrat în vigoare la 3 martie
Începând cu martie 2006 RMN a declarat că este pregătită să solicite asistenţă

23 Raport de Ţară pentru Moldova 2004, nota 4 la sec. 5.

24 Delegaţia RM părăseşte negocierile şi propune revenirea in decurs de o săptămînă;
Infotag (Chişinău, 1 martie 2006).
25 Moldova reiterează că noul regim vamal este pentru legalizarea comerţului extern Transnistrean,
Infotag (Chişinău, 3 feb. 2006).
26 http://tribuna.md/en/2012/03/23/tiraspol%E2%80%99s-shocking-move-primakov-memorandum-
has-been-brought-to-the-forefront/ , accesat la 1.06.2012 ora 16:00
27 Liderul transnistrean mulţumeşte Ucrainei pentru renunţare, Infotrag (Chişinău, 26 ian. 2006); vezi
şi, SUA surprinse de suspendarea de către Ucraina a acordului, Infotag (Chişinău, 26 ian. 2006).
28 Moldova propune lansarea noilor reguli pentru Transnistria începînd cu 1 martie, Infotag (28 feb.
2006);
Ucraina introduce un nou regim de frontieră, Infotag (Kiev, 6 martie 2006).

16
financiară directă de la Rusia şi ar poate suspenda participarea la negocierile 5+2 pe
29
parcursul perioadei în care va considera că este supusă presiunilor economice.
În prezent principala preocupare a RM rămâne expulzarea trupelor armate ruse de
pe teritoriul moldvav precum şi semnarea unor acorduri pentru crearea unei pieţe comune
care ar presupune înlăturarea posturilor vamale transnistriene din simplu motiv ca ambele
părţi au de pierdut din punct de vedere economic. Obiectivul ar fi crearea unei Unităţi
30
Teritoriale Autonome (UŢA) după modelul UŢA Gagauzia aflată pe teritoriul aceluias
stat.
Interesele Rusiei nu sunt clare nici măcar în prezent. Este vizibil ca Transnistria
31
este o ―zonă de interes strategic deosebit pentru Rusia‖. Unul din aceste ―interese
strategice‖ este industria militară. Sub pretextul protecţiei cetăţenilor Rusia menţine soldaţi
pe teritoriul Transnistrian, camuflând producţia ilegală de armament, după cum putem
vedea în declaraţia următoare:
”Industria militară reprezintă baza economiei Transnistrienie, care este direct
susţinută de firmele ruseşti implicate în producere de armament, fiind mai târziu vândute
32
în mod ilegal în străinătate.”
Conform cu studiul efectuat de Iurie Pintea:
“Din 1993 firmele Transnistriene producătoare de armament au început să se
specializeze în producţia de echipamente militare de înaltă tehnologie, prin intermediul
finanţărilor şi comenzilor din partea diverselor firme de pe teritoriul Federaţiei Ruse,
incluzând renumită firma “Rusvoorujenie”. De exemplu firma Electrommash Company
primeşte componente produse în Transnistria pentru întreţinerea armatei ruseşti precum şi
33
comercializarea ulterioară.” Acelaşi studiu ne arată interdependenta intre economia
34
Transnistriană şi alte interese ale Russian Operation Group (ROG).Într-o emisiune
televizată preşedintele Rusiei de atunci Boris Ieltsin s spus:“Rusia a susţinut, susţine şi va
35
susţine economic şi politic regiunea Transnistriei ” .
Mulţi ani după conflict, suportul oferit de autorităţile ruse la crearea regimului
separatist de la Tiraspol a fost confirmat public la postul de televiziune TV-Centre unde

29 Transnistria solicită ajutor financiar de la Rusia, Infotag (Tiraspol, 10 martie 2006);

30 http://www.alegeri.md/about-gagauz-atu/;
http://www.gagauzia.md/
surse accesate la 01.06.2012 ora 18:26
31 Duma de Stat a Federaţiei Ruse a declarat în Rezoluţia nr. 1334 IGD din 17 noiembrie 1995.
32 Maresca John J. , Why an OSCE Role in the Caucasus‖,p.88,
33 Cazul Ilascu. ECHR art. 23
34 http://www.globalsecurity.org/military/world/russia/ogrv-moldova.htm
35 Cazul Ilascu ECHR art.20/22

17
Voronin, Smirnov şi Khasbulatov au fost intervievaţi. Khasbulatov care era în acea
perioadă preşedintele parlamentului a făcut publică faptul că în momentul în care se aştepta
36
colapsul U.S. a fost creat intenţionat o enclavă în această zonă.

36
Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene

18
1.3 Rolul geopolitic şi strategic

Europa de Sud-Est a reprezentat dintotdeauna un focar propice conflictelor, iar

37
conflictele îngheţate din această zonă pun în pericol siguranţa şi securitatea euro-
atlantica. Zona Europei de Sud-Est se afla la intersecţia dintre Orientul Mijlociu, Asia
Centrală şi Europa, reprezentând o arie de tranzit a resurselor energetice. Diversitatea
etnică, culturală, lingvistica dar şi religioasă combinate cu o democraţie precară face
această zonă densă în: conflicte, stări tensionate sau ciocniri separatiste. Principalele
pericole în această zonă sunt:
conflictele locale;
traficul ilicit de armament şi echipamente militare;
traficul de droguri;

traficul de fiinţe umane şi migraţia ilegală;

guvernarea ineficientă şi corupta;
terorismul şi crima organizată;
Aceste conflicte capăta statutul de „îngheţate‖ datorită lipsei îndelungate de progrese către
rezolvarea lor şi impactului negativ în domeniul securităţii, dar şi reformelor şi
38
modernizării în regiune, două planuri interdependente.‖ Astfel conflictul din Transnistria
demonstrează o însemnătate deosibită în contextul geopolitic. Acelaşi lucru demonstrează
şi faptul că este cel mai vestic punct al influenţei Rusiei în contact direct cu NATO după
enclava Kaliningrad.
Nistru (răul care desparte Republica Moldova de RMN) a reprezentat de-a lungul
timpului barieră între slăvi şi restul lumii europene, chiar dacă aceasta frontieră a mai
oscilat intre Prut şi Nistru.
Acum, mai mult ca niciodată, păstrarea Tiraspolului are o importantă strategică
enormă pentru Rusia, rămânând singurul cap de pod către Europa sud-estică. Unul dintre
motivele predominante pentru care Rusia a insistat pentru păstrarea acestei zone îl
constituie faptul că, în această regiune, se află cel mai important complex militar-industrial

37 http://www.rferl.org/content/Eastern_Europes_Frozen_Conflicts_Look_To_Kosovo_Ruling/2108088.ht
ml , accesat la 06.06.2012 la ora 12:00
38 Adrian Ciororianu, 16.11.2007, Deschiderea mesei rotunde „Conflictele îngheţate din Marea
Neagră şi rolul comunităţii internaţionale‖

19
de pe teritoriul Basarabiei, ceea ce reprezintă un alt punct de importanţă geostrategică,iar
39
restul Moldovei nu dispune de o bază industrială comparabilă
În zonă se află o uzină de producere a componentelor armamentelor nucleare, un
centru de anvergură pentru controlul comunicaţiilor. Nu trebuie neglijată nici locaţia
Armatei a 14-a, care chiar dacă este mult diminuată, dispune de o logistică impresionantă.
Este formată dintr-o divizie de infanterie motorizată, localizată la Tiraspol, două regimente
de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, două regimente de genişti şi
pontonieri, un regiment de rachete şi o escadrilă de elicoptere. Armata a 14-a este
proiectată ca un eşalon de intervenţie rapidă, având rolul de a aplica prima lovitură
Occidentului. Schema ei de organizare permite ca în timp scurt să cuprindă un număr mult
40
mai mare de efective decât are acum. La Tiraspol prezenţa foştilor agenţi KGB este de 5
ori mai mare decât în restul republicii.
Observatorii militari au descoperit la începutul anilor 2000 în zona de securitate
încă patru formaţiuni militare transnistrene ilegale. Acestea sunt dislocate la Camenca,
Ribnita, Slobozia şi Dubăsari iar efectivul tuturor formaţiunilor ilegale constituie
aproximativ trei mii de persoane. Deşi Memorandumul semnat la Moscova stipulează că în
zona de securitate se pot afla doar forţele de menţinere a păcii, Transnistria nu numai că nu
îndeplineşte această cerinţă, ci dimpotrivă, îşi sporeşte prezenţa militară în zonă.
Autorităţilor Moldovei li s-a refuzat posibilitatea de a controla aceste unităţi militare sau a
unităţilor transnistrene de menţinere a păcii, deşi forţele de menţinere a păcii constituie un
contingent unic. Părţile deja au redus efectivul forţelor de menţinere a păcii, în zona de
securitate aflându-se în prezent câte 500 de "căşti albastre" din partea Moldovei, a
Transnistriei şi Rusiei. Însă evacuarea tehnicii blindate se amână deocamdată, ceea ce duce
la bănuiala că a fost transmisă altor unităţi transnistrene, dislocate în zona de securitate.
Analiştii politico-militari ai spaţiului transnistrean, ruşi şi occidentali, au relevat
faptul că interesele Federaţiei Ruse în Transnistria sunt determinate de următoarele
necesităţi:
1) păstrarea poziţiilor strategice ale Rusiei în Sud-Estul Europei;
2) apărarea în Republica Moldova a intereselor populaţiei ruse şi ale reprezentanţilor altor
naţionalităţi care consideră Rusia drept patria lor istorică;

39 Unii analisti sustin ca Uniunea Sovietica a creat intentionat zona industriala a Moldovei pe
teritoriul Transnistriei pentru ca in cazul unei separari sa beneficieze de aceste uzine.
40 aproximativ 5000 de cadre şi soldaţi

21

20
3) păstrarea legăturii cu complexul militaro-industrial din Transnistria, unele dintre ele
întreprinderile acestui complex fiind unice în cadrul fostului complex militar industrial
sovietic;
4) reglementarea conflictului în interesul stabilităţii interne proprii şi al consolidării
relaţiilor Rusiei cu ţările din vecinătatea imediată în care există o minoritate rusă;
5) stabilirea unor relaţii previzibile şi stabile cu România şi împiedicarea, totodată, a
41
creşterii influenţei naţionaliste a României asupra Republicii Moldova.

41
Revista ―Cer si pamant Romanesc‖ CE VA CERE RUSIA ÎN SCHIMBUL RETRAGERII ARMATEI
DIN TRANSNISTRIA, autor Petru BOGATU, sursa: Jurnal de Chişinău

21
Capitolul 2. Preţul conflictului Transnistrean şi importanta soluţionării.

3.1 Consecinţele conflictului armat

După încetarea conflictului Transnistrean părţile combatante au avut de suferit
numeroase pierderi de ordin economic, ambele părţi fiind nevoite să plătească despăgubiri
familiilor victimilor, persoanelor strămutate, sau diferite indemnizaţii şi facillitati
persoanelor implicate direct în conflict. Majoritatea acestor costuri exista şi astăzi şi se
42
plătesc din bugetul de stat.
Cele mai importante costuri ca urmare a conflictului armat sunt:
Refacerea locuinţelor distruse în perioada conflictului

Remunerarea prin alocaţii a participanţilor, familiilor şi invalizilor de război

Susţinere financiari pentru agenţii economici afectaţi de conflictul armat

Costurile de pe urma cererilor de despăgubire de la Curtea Europeană a

Drepturilor Omului.(de adăugat CEDO la abrevieri)
Asistenta privind populaţia afectată
Costorile pentru daunele materiale al cetăţenilor afectaţi au fost suportate de
Transnistria şi Moldova în egalal măsura. Guvernul a stabilit cuantumul despăgubirilor
pentru victimile de război în conformitate cu decizia din 1992:
Pentru construcţiile deteriorate
Pentru transport
Pentru bunuri de uz casnic
Pentru asigurarea cu locuinţe au fost alocate fonduri din bugetul de stat şi sau luat
următoarele măsuri de bază:
Persoanele care au fost strămutate sau au rămas fără locuinţe li s-au acordat
împrumuturi fără dobânda pentru o perioadă de până la 15 ani, însă sumele nu
43
aveau voie să depăşească 400 mii de ruble.
Primăria Chişinăului a primit fonduri în valoare de 0.5 şi 1.5 milioane de lei în anul
1998 pentru asigurarea cu locuinţe a populaţiei afectate de conflictul armat.
În ciuda măsurilor luate problema a rămas încă nerezolvată.

42 Solutionare conflictului Transnistrean. Caracteristica succinta a procesului de negocieri,

―Rezumatul evenimentelor din anii 90. Acordul din 1992 cu privire la principiile de reglementare paşnică
a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova semnificaţie şi consecinţe‖ pag. 3-6
43 Pierderile bancilor au fost acoperite din bugetul de stat.

22
 În Transnistria au fost finanţate următoarele articole pentru daunele materiale şi
morale a populaţiei afectate din bugetul republican:
44
Pentru bunurile familiare ale populaţiei pierdute
Pentru lucuintele distruse
Pentru mijloacele de transport
45
sechestarte Pentru animalele pierdute

Protecţia socială a participanţilor la război

Moldova şi Transnitria au stabilit sisteme similare pentru securitatea siprotectia

socială a cetăţenilor participanţi la acţiunile militare şi le-au acordat susţinere socială prin:
reduceri la unele servicii medicale şi servicii comunale, călătorii gratuite cu transportul
public sau pensii majorate.
Republica Moldova finanţează următoarele măsuri de protecţie socială a legii ―cu
46
privire la veterani‖ :
Eliberarea gratuită a paşapoartelor pentru veteranii de război

Alocaţii lunare din partea guvernului a invalizilor cu valoarea între 375 şi 600 lei.
Asigurare cu foi de odihnă gratuite o dată la 3 ani
Asigurarea călătoriilor gratuite cu transportul public
Creşterea scutirii personale la achiarea impozitului pe venit
Mărirea pensiei pentru vechimea în muncă şi invaliditate pentru participanţii la
47
acţiunile militare, cu 135 lei
În Transnistria sunt finanţate următoare măsuri pentru protecţia socială a participanţilor la
acţiunile militare:

Posibilitatea achiziţionării de medicamente gratuite

Reduceri cu până 50% la utilizarea telefonului fix
Reduceri cu până 50% la serviciile comunale

Oferirea foilor de odihnă gratuite o dată la 2 ani pentru şomeri

Studiul gratuit pentru insitutiile de învăţământ profesional
Acordarea de alocaţii în perioada de asimilare a unor profesii noi.

44 Pana la 500 mii de ruble pentru o familie

45 Pana la 400 mii de ruble
46 Legea Republicii Moldova Nr. 190 din data de 08.05.2006 ―cu privire la veterani‖
47 Legea Republicii Moldova Nr. 1544 din data de 23.06.1993 ―privind pensiile militarilor si
functionarilor din cadrul institutiilor afacerilor interne‖

23
Costurile pentru dosarele depuse CEDO
În 1993 Curtea Supremă de Justiţie din Transnistria a condamnat cetăţenii
Republicii Moldova (Ilascu, Petrov-Popa, Leşco şi Ivantoc) care au participat la acţiunile
militare şi au fost arestaţi pe teritoriul Transnistriei.
În 1999 aceşti cetăţeni au depus plângeri la CEDO care o fost examinate şi
aprobate, iar în 2004 s-a luat decizia ca Moldova trebuie să achite daune materiale şi
48
morale acestor cetăţeni în valoare de aproximativ 200 mii de euro. Rusia a plătit de
asemenea daune reclamanţilor de peste 580 mii de euro. Exista posibilitatea ca Rusia şi
49
Moldova să achite şi alte prejudicii pentru alte cereri din partea unui grup de cetăţeni
depuse la CEDO.

48 Cazul Ilascu. CEDO, Strasbourg, 8 iulie 2004

49 www.migration.org.ua/index.php?module=pages&act=pages&pid=186 , accesat 07.06.2012 ora 17.30

24
2.2 Pierderile economice

Conflictul armat din Transnistria a înrăutăţit situaţia economică a ambelor părţi

implicate şi a contribuit la aprofundarea crizei economice. Produsul Intern Brut a scăzut
vertiginos după 1992 (anul desfăşurării conflictului) cu 29%, volumul producţiei
industriale a scăzut cu 27%, iar a mărfurilor transportate cu 51%. Cu siguranţă aceste
scăderi nu ar fi fost atât de vertiginoase dacă nu avea loc conflictul armat în timpul căruia
au avut loc distrugeri şi blocări ale infrastructurii tehnice. Activitatea multor întreprinderi
din Transnistria a fost întreruptă datorită destabilizării economice. Conform datelor
statistice au fost distruse 218 de întreprinderi de transport, industriale sau de construcţii,
50
deteriorat 8 km de cablu şi 35 km de linii electrice aeriene, precum şi 10 staţii electrice.
Pe ambele maluri ale Nistrului a fost întreruptă energia electrică în timpul
conflictului iar între 20 iulie – 10 august 1992 a fost oprită alimentarea cu gaz în raioanele
Ialoveni, Anenii Noi, Orhei, Rezina precum şi în oraşele Chişinău şi Orhei. Conform
51
statisticilor în zona Transnistriană au fost distruse 1812 locuinţe şi 427 apartamente. În
zonele focarelor militare au fost avariate sau distruse obiective de infrastructură socială. Nu
se poate stabili o valoare exactă a daunelor provocate de conflictul armat, dar se estimează
că zona Transnistriană a avut pierderi de aproximativ 7.5 milioane de dolari iar
Moldova 380 milioane de dolari.

50 Cartea alba a Republicii Moldovenesti Nistrene – Moscova, Regnum, 2006, pag. 31,
51 Cartea alba a Republicii Moldovenesti Nistrene – Moscova, Regnum, 2006, pag. 166.

25
2.3 Pierderi umane

Conflictul armat a provocat decese nu doar în rândul personalului militar dar şi în

rândul populaţiei civile. Au fost în jur de 1100 de morţi şi 3500 de răniţi. Numărul
persoanelor strămutate în interiorul ţării a fost mai mare de 200 mii de oameni iar daunele
morale au fost imense. Toate aceste pagube şi pierderi de veţi omeneşti nu pot fi apreciate
cu exactitate.
Decedaţi şi răniţi
Din partea Transnistriei au fost 812 decese , dintre care 310 civili, 42 femei şi 14
52
copii, iar răniţi au fost 2485 persoane, inclusiv 231 civili
Potrivit aproximărilor făcute de Mukomel numărul victimilor din partea Republicii
Moldova după anul 1992 a fost de 320 de persoane.

Estimări aproximative a numărului victimelor după conflictul din 1992

Morţi 1132 oameni
Membri a forţelor armate 822 oameni
Civili 310 oameni
Răniţi 3500 oameni

Persoane strămutate intern

Migraţia internă a cetăţenilor aflaţi în zonele de conflict s-a petrecut în 3 moduri:

Din zonele periculoase a malului drept în zone îndepărtate a malului

drept Din partea stângă a Nistrului în partea dreaptă

Din zone în care se desfăşurau conflicte armate în zone mai sigure de pe teritoriul
Transnistriei

52
Buletin de informatii ―Centrul de demografie si Institutul de prognoza economica‖ ASR , Nr. 27 , 1997

26
 Veniţi din: Numărul de persoane
Oraşul Bender 24121
Raionul Dubăsari 17070
Oraşul Tiraspol 1940
Raionul Criuleni 1851
Raionul Grigoriopol 1175
Raionul Anenii Noi 724
Raionul Causeni 516
Oraşul Rabnita 178
Oraşul Camenca 17
Numarul persoanelor stramutate in perioada conflictului, 1992

53
Persoanelor strămutate în periada conflictului li se acorda asistenţă variată:
aprovizionarea cu alimente, găsirea locurilor de munca precum şi identificare şi stabilirea
locuinţelor. Persoanele strramutate primeau zilnic indemnizaţii de alimente precum şi
indemnizaţii de şomaj lunare. Din bugetul de stat pentru persoanele strămutate au fost
alocate 160 milioane de ruble în anul 1992, reprezentând 10% din asigurările sociale. După
terminarea conflictului cea mai mare parte a populaţiei strămutate au revenit la casele lor.

53
Proiectul Impact ‖Moldova-Transnistria, eforturi comune pentru un viitor prosper‖ , ―Starea economică
şi socială a populaţiei celor două maluri ale Nistrului în condiţiile conflictului îngheţat‖, pag. 8

27
2.4 Infrastructura

Infrastructura reprezintă un sector vital pentru menţinerea şi dezvoltarea economică

a unui stat. Criza anilor 90 a avut o influenţă negativă asupra sectorului transporturilor,
acest lucru se poate observa din urmatoarul tabel:

1990 2007 Moldova Transnistria

(în total) (în total)
Mărfuri transportate (mil 262,8 32,9 28,8 4,1
tone)
Parcursul mărfurilor 6305 2771 2743 28
(mil. tone-km)
Pasageri transportaţi (mil 446,9 115,7 103,1 12,6
pasageri)
Parcursul pasagerilor 4878 2683 2470 213
Mil. pasageri-km
Biroul Naţional de Statistică al RM, 2008, pag 321-323

Posibilitatea dezvoltării sectorului transporturilor este redusă din cauza stării

proaste a drumurilor şi a problemelor nerezolvate intre Tiraspol şi Chişinău. În acelaşi timp
creşterea economică este stagnata de o infrastructură precară. Cu toate acestea teritoriul
Republicii Moldova dispune de o reţea rutieră destul de vastă, permiţând transportul
pasagerilor sau mărfii aproape către orice destinaţie. Densitatea drumurilor este aproape
identică în Moldova şi Transnistria.

29

28
 Reţeaua drumurilor pulbice anul 2007

Total Moldova Transnistria

Lungimea 10615 9337 1278
drumurilor, km
Naionale 3887 3329 558
Locale 6728 6008 720
Densitatea 30,6 30,6 30,4
drumurilor auto

Biroul Naţional de Statistică al RM, 2008, pag379

Cauza principală a degradării drumuriolor o constitue finanţarea modestă din partea

statului. Resursele financiare pentru fondurile rutiere nu sunt suficiente pentru menţinerea
infrastructurii rutiere într-o stare acceptabilă fără atragerea unor proiecte sau surse de venit
externe.

29
2.5 Climatul afacerilor

Conform statisticii în timpul anilor 90 Moldova era considerat un stat industrial-

54
agrar, alcătuind nucleul economic. Întreprinderile agroindustriale în număr de 200
exportau în cea mai mare parte producţia în statele fostei URSS. Majoritatea
întreprinderilor industrială au fost edificate pe malul stâng al Nistrului fiind unul dintre cele
mai mari grupuri de întreprinderi de conserve şi vinicole din Uniune.
Mărimea restrânsă a pieţei interne a determinat orientare către export a Republicii
Moldova. Destrămarea Uniunii Sovietice, criza anilor 90, şi ruperea relaţiilor tradiţionale
au determinat agravarea stării economice.
În perioada post-conflictuala situaţia economică de pe ambele maluri ale Nistrului au suferit regrese

semnificative, interdependenţa lor transformându-se în riscuri de vulnerabilitate economică pe plan extern. Potrivită

Băncii Mondiale Transnistria şi Moldova se plasează în categoria economiilor cu nivel scăzut de venituri.

Caracteristicile ―durabile‖ ale economiei moldoveneşti au condus la înrăutăţirea calităţii exporturilor: micşorarea

gradului de dieversificare, pe fundalul creşterii gradului de concentrare a exporturilor pe categorii de mărfuri.

55

1995 2000 2007

Moldova RMN Moldova RMN Moldova RMN
Prodse agricole alimente şi 61.5 40.3 56.1 5.9 32.7 3
băuturi
Metale nepretioase şi produse 4.3 11.5 2.5 57.6 8.2 65.3
din ele
Textile şi mărfuri textile 4.7 0.2 17.7 11.6 20.6 11.8
Maşini şi utilaje 6.2 11.5 2.5 57.6 8.2 65.3
Ponderea în totalul exporturilor 76.8 62.3 82.4 75.2 69.7 85.6
Produse minerale 46.5 23.9 33 26.2 21.4 25.7
Prosuse ale industriei chimice 7.8 8.6 9.6 2.9 8.6 4.2
Textile şi mărfuri textile 4.9 8 10 8.4 6.8 5.2

54
Economia Republicii Moldova, http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-9156522-cum-evoluat-
economia-republicii-moldova-ultimii-20-ani-plus-comparatie-romania.htm , accesat la 08.06.2012, ora
15:35
55
Exporturile Republicii Moldova devin dependente de unele categorii speciale de marfuri precum
produsele alimentare, textie si produse de vinificatie.

30
 Maşini şi utilaje, echipamente, 15 17.1 14.7 9.5 22.5 13.3
mijloace de transport
Produse agricole, alimente şi 4.1 15.3 12.4 20 6.4 6.4
băuturi
Ponderea în totalul exporturilor 78.4 72.9 79.7 66.9 65.7 54.8

Departamentul de statistică a Republicii Moldova, 1995, pag 400-411

Evoluţia Produsului Intern Brut între 1990 şi 2010

La începutul anilor `90, datorită perioadei de tranziţia şi a conflictului din
Transnistria economia Moldovei s-a prăbuşit.

După cum se poate observa în graficul de mai jos, economia Moldovei a scăzut cu
17,5% în 1991, cu 29% în 1992 şi cu 30,9% în 1994, evoluţie care a determinat o scădere a
PIB-ului de la 4 miliarde dolari în 1990, la $1,75 miliarde în 1994, pentru că minimul să fie
atins în 1999 – $1,17 miliarde.

31
 În 2010, PIB-ul Republicii Moldova a avut o valoare de 6,2 miliarde dolari, cu 55%
mai mare decât în 1990, însă calculat la valori constante (dolari 2005), Produsul Intern
Brut a fost în 2010 cu 50% mai mic decât în 1990. Între 1990 şi 2010, România a
56
înregistrat o creştere reală de aproximativ 26%,
Din punctul de vedere al structurii economiei, în Moldova, sectorul agricol are o
pondere mai mare decât în România, în timp ce ponderea industriei este mult mai mică,
detalii în cel de-al doilea grafic.
Beneficiile implementării “micii economii deschise” în Moldova-Transnistria
Sporirea exporturilor este o problemă de importanţă maximă pentru Moldova-Transnistria,
Dinamica şi perspectivele dezvoltării economice sunt în strânsă legătură cu imbunatirea
relaţiilor economice externe. Principalele dileme de implementare a ―modelului micii
economii deschise‖ pe cele 2 teritorii sunt:
Limitare surselor interne de investiţii, afluxul mic de capital străin sau posibilitatea
57
izbucnirii unui nou conflect.
Vulnerabilitatea semnificativă a economiei externe

Mono-structurarea economiei externe (alimentele, bautile şi produsele metalurgica

reprezintă aproximativ 50% din totalul exporturilor)
Reducerea comerţului moldo-transnistrean (cu până la 2.5 ori din 2001)
Cu toate acestea părţile nu se manifesta prin acţiuni sesizabile pentru refacerea
climatului economic Moldova-Transnistria. În timpul dezvoltării paralele sau acumulat o
serie de probleme, care pot fi soluţionate doar prin colaborare. Princepalele probleme sunt
în primul rând lipsa forţei de munca calificate, infrastructura slab dezvoltată, concurenta
regională acerva pentru atragerea investiilor precum şi capacitatea scăzută de producţie.
Principalele beneficii ale aplicării ―modelului micii economii deschise‖ sunt:
Utilizare mai eficientă a preferentelro comerciale autonome cu UE

Obţinerea de avantaje a întreprinderilor industriale de textile, industrie

alimentară, inginerie mecanică sau mobilier.
Crearea unei zone antreprenoriale libere şi avantajoase
Diversificarea exporturilor şi substituţia reciproc avantajoase a importurilor.

56
Produsul Intern Brut: 20 de ani de comunism versus 21 de ani de capitalism,
sursa: http://businessday.ro/02/2011/produsul-intern-brut-20-de-ani-de-comunism-versus-21-de-ani-de-
capitalism/ , accesat 08.06.2012 ora 22:00
57
Din perspectiva personala posibilitatea izbucnirii unui nou conflict intre Moldova si Transnistria
este minima.

32
 Îmbunătăţirea securităţi alimentare

Atragerea investitorilor străini, inclusiv în cadrul proiectului pentru Europa

de Est prinvind refacerea infrastructurii.

Soluţionarea problemelor privind datoriile externe către Rusia pentru gazele

naturale.
Istoria ne demonstrează că îmbunătăţirea relaţiilor dintre Moldova şi Transnitria în
sfera fiscală, vamală, administrativă precum şi renunţarea la restricţiile econmice impuse
de ambele părţi, poate conduce la creşterea şi îmbunătăţirea indicatorilor economici.
Aceasta are un impact pozitiv asupra standardelor de viaţă, şi ca urmare scăderea
confruntării politice. Dimpotrivă, introducerea sancţiunilor administrative a dus la
deteriorarea condiţiilor economice, amânând soluţionarea definitivă a diferendului
Transnistrean.

33
2.6 Problemele şi avantajele soluţionării diferendului Transnistrean

În ultimii 20 de ani economiile Moldovei şi Transnistriei s-au dezvoltat în regim

―autonom‖. Sistemul de reglementare a activităţii economice externe, percum şi cel
montear, bugetar, fiscal, sau valutar funcioneaza în paralel ceea ce plafonează de multe ori
economia ambelor părţi. Politice economice sunt construite separat neţinându-se cont de
interesele economice ale malului vecin. În ciuda ―paralelismului economic de dezvoltare‖,
Moldova şi Transnistria au majoritatea caracteristicilor calitatativa comune, şi întâlnesc
58
riscuri şi ameninţări comune.
Principalii indici macroeconomici a dezvoltării Moldovei şi Transnistriei în anul 2007
Moldova Transnistria
PIB-ul pe cap de locuitor, 1233 1515
dolari
Cota-parte a sectorului 43 47
dominant în producţia
industrială, %
Cota-parte a grupului 38 64
dominant de produse
exportate, %
Deficitul balanţei comerciale 53 64
faţă de PIB, %
Cota-parte a oraşelor 56 68
principale în invistetiile în
capitalul fix, %
Salariul mediu lunar, dolari 170 193
Pensia medie lunară, dolari 45 59

Serviciul statistic de stat al ministerului economiei RMN, Biroul Naţional de Statistică al

RM,

58
―Moldova- Transnistria aspect sociale‖, Editura ―Cu drag‖
Elena Bobcova, ―Etarea economică şi socială a populaţiei celor două maluri ale Nistrului în
condiţiile conflictului îngheţat‖ pag. 8-12

34
 Cele mai multe beneficii pot fi obţinute de Moldova-Transnistria în situaţia încetării
presiunii economice, deci, în urma eliminării ―zonelor de conflict‖ existente. Beneficiile
vor apărea atunci când ambele părţi vor înceta să mai plătească costurile ―‖neprietenie‖
din domeniul transportului, comunicaţiilor, comerţului sau fiscalităţii.
Alte beneficii importante se referă la îmbunătăţirea condiţiilor generale şi
intensificarea cooperării pentru sprijinirea ritmurilor stabile de creştere economică, prin
colaborare constructive şi strategică. Acest grup de beneficii constă în „noile reuşite‖ atinse
în urma acţiunilor comune în vederea rezolvării problemelor economice de bază,
planificarea dezvoltării şi mişcării în comun spre atingerea obiectivelor strategice. Din
cadrul acestui grup de beneficii, cele mai însemnate sunt cel de infrastructură,
investiţionale, de cooperare, precum şi avantajele pentru mediul de afaceri. Starea precară a
infrastructurii nu permite părţilor să obţină şi să folosească toate avantajele poziţiei lor
geografice, posibilităţile comunicaţionale şi realizarea cât mai efectivă a scopurilor şi
obiectivelor multiplelor direcţii ale politicii economice. În present cele două foste
combatant nu fac decât să se încurce reciproc. Totodată, doar unitatea tehnică şi cea în sfera
gestionării infrastructurii va permite implementarea celor mai eficiente proiecte din punct
de vedere al dezvoltării sistemului de infrastructură regional, şi includerea lui în sistemul şi
reţeaua internaţională. Avantajele unor strategii de infrastructură „adecvate‖ şi a proiectelor
în care sectoarele infrastructurii nu sunt prezentate în mod separat, dar în unul unitar, dar şi
interesele părţilor sunt echilibrate şi constau în faptul că apar noi posibilităţi de dezvoltare
şi implementare a proiectelor de infrastructură, atragerea investiţiilor majore, inclusiv a
celor externe. Reglementarea problemelor bilaterale în sectoarele de infrastructură şi
unitatea în dezvoltarea intereselor şi proiectelor comune sporesc şansele pentru atragerea
59
unor investiţii majore, inclusiv a investiţiilor proprii, şi a celor externe.
Chişinăul şi Tiraspolul nu dispun de suficiente fonduri pentru modernizarea
economiilor. Însă nesoluţionarea acestu conflict micşorează şansele referitoare la atragerea
investiţiilor. Acest fapt nu ţine doar de investiţiile străine, dar şi de cele interne. Conflictele
economice au un potenţial de destabilizare şi influenţează în mod negativ atractivitatea
ambelor părţi. Nu este sustenabilă speranţa că Moldova şi Transnistria vor fi în stare să
atragă de sine stătător investiţiile majore pentru modernizarea economiilor şi mărirea
capacităţii concurenţiale. Situaţiile cele mai dificile ale conflictului, cât şi conflictul
propriu-zis afectează procesul de atragere a investiţiilor majore şi de lungă durată, orientate

59
Blogul ―Pentru Romania noastra‖, articolul ―Medierea conflictul transnistrean: putere și legitimitate‖,
http://sergentu.blogspot.ro/2012/01/medierea-conflictul-transnistrean.html, accesat 10.06.2012 ora 20:15

35
spre dobândirea efectului „în viitor‖. Realitatea este că investiţiile de scurtă durată sunt mai
profitabile decât cele de lungă durată. Totodată, Moldova şi Transnistria au nevoie în
primul rând de investiţii pe termen lung. Beneficiile investiţionale pot fi obţinute doar prin
micşorarea substanţială a riscurilor, legate de imaginea de „regiunea în conflict‖ şi de
garanţiile insuficiente pentru activitatea investiţională.
Un privilegiu mai notabil poate fi obţinut de la normalizarea condiţiilor de
interacţiune dintre businessul de pe ambele maluri ale Nistrului. În urma conflictualităţii
relaţiilor „oficiale‖, multe relaţii de producţie, cooperare şi interacţiune în mediul de afaceri
au fost pierdute. Instalarea barierelor de frontieră, fiscale, administrative ş.a. a contribuit la
amplificarea conflictului. Depăşirea acestor bariere a devenit atât de dificilă şi costisitoare,
încât în multe cazuri antreprenoriatul pur şi simplu a abandonat parteneriatul cu celălalt
mal al Nistrului şi s-a concentrat pe colaborarea cu întreprinderile din afara Moldovei-
Transnistriei. Costurile stabilirii unor parteneriate noi au fost mai mici decât cele ale
prelungirii cooperării cu întreprinzătorii de pe ―malul opus al Nistrului‖. Anularea
barierelor, introducerea regulilor echitabile pentru toţi antreprenorii şi soluţionarea
conflictului va aduce avantaje clare antreprenoriatului din regiune. Ele se referă la
dezvoltarea şi întărirea relaţiilor orizontale din cadrul mediului de afaceri, extinderea
pentru o mulţime de agenţi economici a posibilităţii de a activa pe piaţă internă unică,
cooperarea în promovarea proiectelor de afaceri, formarea şi realizarea strategiilor de lungă
durată a dezvoltării businessului. Beneficii adiţionale poate primi întreprinderile mici, care
activează în mare parte pe piaţa internă şi au posibilităţi limitate în ceea ce priveşte
realizarea produselor sale pe pieţele externe.
60
Dezechilibrul industrial dintre Transnistria apparent părea o problemă , care poate
fi şi trebuie să fie soluţionată de fiecare parte separat. Depăşirea conflictualităţii relaţiilor
va permite atenuarea acestei probleme prin folosirea „complementarităţii‖ structurale a
economiilor. De asemenea este evidentă obţinerea veniturilor din furnizarea produselor şi
materiei prime agricole din Moldova în Transnistria deficitară din acest punct vedere. La
fel de evidente sunt avantajele prin care deficitul energetic din Moldova ar putea fi acoperit
de producţia energetică din Transnistria.
După eliminarea celor mai importantă obstacole construite artificial,
antreprenoriatul Moldovei-Transnistriei într-o oarecare măsură în mod individual va nivela
anumite dezechilibre existente şi va obţine avantaje de la extinderea activităţii sale.

60
Topul celor mai mari exportatori din Republica Moldova http://www.bis.md/pdf/Topurile%20celor%20mai
%20mari%20exportatori.pdf , accesat 10.06.2012 ora 23:00

36
Principalul beneficiar al avantajelor soluţionării conflictului este populaţia ambelor maluri
ale Nistrului. Oportunităţile adiţionale aduse de soluţionarea conflictului sub forma
modernizării economiilor, atragerea investiţiilor majore, îmbunătăţitea infrastructurii,
dezvoltarea antreprenoriatului, pieţei interne şi a comerţului etc. vor permite sprijinirea mai
eficientă a stabilităţii economice şi securităţii dezvoltării, ceea ce va permite rezolvarea
mai eficientă a problemelor sociale.
Beneficiile economice directe pot fi îmbunătăţirea calităţii infrastructurii, creşterea
numărului locurilor de muncă, creşterea resurselor bugetare, salariilor, pensiilor etc. – şi în
ultimul rând acestea sunt anume acele efecte şi beneficii care pot şi trebuie să fie generate
de soluţionarea conflictului.

37
Capitolul 3. Proiecte de rezolvare a diferendului Transnistrean

3.1 Planul Primakov

Planul Primakov a fost semnat ca urmare a presiunilor din partea Mosocovei şi

după multe ezitări din partea Chişinăului la 8 mai 1997 de către preşedintele Petru
Lucinschi. În acest memorandum pregătit de către experţii ruşi apărea noţiunea incertă de
―stat comun‖ care definea cadrul relaţiilor dintre Tiraspol şi Chişinău. Statul comun
însemna frontieră comună, spaţiu economic şi juridic comun, spaţiu comun de apărare,
spaţiu social comun, însă acest termen a fost interpretat diferit de ambele părţi. Transnistria
vede în statul comun o confederaţie a două state cu statut egal care, prin acord, pot să
decidă formarea unor organe care să aibă atribuţii la nivel republican. Chişinăul vede
Moldova ca un stat unitar, suveran, cu organe centrale ale puterii, subiect unic de drept
internaţional, în cadrul căruia Transnistria posedă o largă autonomie regională. Unul din
efectele Planului Primakov a fost ca Transnistria a obţinut dreptul de eliberarea a actelor
61
vamale pentru export.

61
Raport de analiză politică Transnistria Evoluţia unui conflict îngheţat şi perspective de
soluţionare Bucureşti, septembrie 2005, Premise, pag. 3

38
3.2 Memorandumul Kozak

Memorandumul Kozak a fost propus în 2003 de către un reprezentant rus pe nume

Dimitri Kozak, reprezenta un proiect cu privire la soluţionarea conflictului prin
federalizarea Republicii Moldova. Acesta a fost văzut că o prelungire a Memorandumului
din 1997 la Moscova , dar în cele din urmă a fost respins de către preşedintele Republicii
Moldova , Vladimir Voronin.
Pentru Transnistria, a reprezentat susţinerea pe care Rusia o promise şi care
presupunea faptul că regiunea va avea un statut egal cu cel al Moldovei. Planul Kozak se
baza pe o concepţie de sorginte sovietică a federalismului, transpunerea lui putând genera o
confederaţie cu tendinţă dezagregativă, de vreme ce două dintre părţi – Transnistria şi
Autonomia Găgăuză - căpătau dreptul la referendum pentru a stabili dacă mai doresc sau
nu să aparţină Republicii Moldova şi drept de veto asupra chestiunilor de politică internă
sau externă care ar fi „contravenit intereselor lor‖. Planul Kozak conţinea însă prevederi
care riscau să cauzeze noi conflicte. În plus, prevederile militare ale acestui plan puneau în
evidenţă obiectivul central al Federaţiei Ruse: menţinerea controlului militar asupra
Transnistriei. Republica Moldova urmă, conform planului, să fie demilitarizată.
Documentul este însă destul de neclar în privinţa demilitarizării totale, trupele ruseşti
putând totuşi să primească dreptul de a rămâne în Transnistria pe o perioadă nedeterminată,
ceea ce ar fi transformat Transnistria într-un al doilea Kaliningrad. De asemenea, planul
Kozak nu includea nici un fel de garanţii internaţionale, fiind bazat pe o relaţie directă
Rusia – Moldova, în spiritul conduitei Moscovei în near-abroad. Statele OSCE şi SUA în
special au obiectat exact asupra acestor prevederi, care legitimau prezenţa militară a
trupelor Federaţiei Ruse în Moldova şi nu înlăturau pericolul secesiunii Transnistriei şi
Autonomiei Găgăuze.
Este de observat că planul Rusiei nu era direcţionat înspre rezolvarea conflictului,
ci înspre conservarea unei stări de lucruri conflictuale. Planul ar fi făcut foarte uşor ca
Moldova să fie considerată responsabilă pentru nerespectarea unui document semnat „de
bună voie‖, iar rolul comunităţii internaţionale în rezolvarea conflictului ar fi fost nul.
Planul Kozak a stârnit ample manifestaţii de protest la Chişinău şi a antrenat
intervenţia diplomatică a statelor UE şi a SUA, ceea ce l-a determinat pe preşedintele
Voronin să nu semneze memorandumul. Totuşi, neacceptarea acestui plan de către

39
Republica Moldova nu a însemnat pentru Rusia o înfrângere diplomatică, deoarece ea s-a
putut prezenta la summit-ul OSCE de la Maastricht pozând într-un actor care a făcut tot ce
i-a stat în putinţă pentru rezolvarea conflictul transnistrean şi nu din postura reală de stat
care a încălcat în mod repetat directivele OSCE. Prin nesemnare, Moldova a amânat doar
momentul în care trebuie să se pronunţe asupra sensibilei chestiuni transnistrene, opţiunile
sale fiind, se pare, în continuare aceleaşi: federalizare sau secesiune.
Summit-ul OSCE de la Maastricht a arătat că SUA şi principalele state europene
sunt pe punctul de a adopta o poziţie faţă de situaţii conflictuale care au rămas mult timp
„de interes regional‖. Aceasta înseamnă internaţionalizarea problemei, scoaterea sa din
62
perimetrul privilegiat al Rusiei.

62
Dan Dungaciu, Dosarul Transnistrean, susra poate fi accesa de pe adresa
http://www.ziaristionline.ro/2010/11/26/dan-dungaciu-dosarul-transnistrean/

40
3.3 Proiectul Belkovski

A apărut ca urmare a eşecului Memorandumului Kozak. În iunie 2004 directorul

Institutului pentru Strategie Naţională al Rusiei, Stanislav Belkovski, venea cu propunerea-
şoc că, în schimbul recunoaşterii independenţei Transnistriei, Rusia să accepte reunificarea
Basarabiei cu România. Planul rusesc, aparent favorabil României, cuprindea mai multe
63
capcane. Dacă ar fi fost acceptat, Planul Belkovski crea probleme României, în drumul
său spre integrarea europeană, prin integrarea bruscă a unui teritoriu instabil din punct de
vedere geostrategic şi a unei populaţii sărace, a unei administraţii de tip post-sovietic,
cuprinsă de corupţie endemică şi ineficienţă. Proclamarea unui stat transnistrean
independent, fără a fi rezolvată problema arsenalului militar, ar fi adus NATO şi UE în
vecinătatea directă cu un fel de Kaliningrad la Marea Neagră.
64
Planul Belkovski era de fapt un „fruct otrăvit‖ oferit României într-un moment
critic al integrării sale europene, înaintea finalizării negocierilor de aderare. De asemenea,
iniţiativa moscovită developa perspectiva neo-imperială a Rusiei, din moment ce se discută
despre soarta unei entităţi statale recunoscute internaţional, Republica Moldova, fără ca
aceasta să fie consultată.

63
Proiectul Belkovski: Transnistria contra Basarabia http://www.revista22.ro/proiectul-belkovski-
transnistria-contra-basarabia-977.html , accesat la 05.06.2012 ora 18:30
64
http://www.napocanews.ro/2009/09/planul-stanislav-belkovski.html, accesat la 05.06.2012 ora 19:\50

41
3.4 Planul Poroşenko

Petro Poroşenko, consilier de politică externă al preşedintelui ucrainean Viktor

65
Iuşcenko a propus în primăvara lui 2005 un nou plan de rezolvare a conflictului, inspirat
de planul din 1997 al lui Evgheni Primakov. Acest plan este un semn că Ucraina a decis să
se afirme printr-o politică externă activă în imediata vecinătate, preluând şi/sau
transformând ideile ruseşti în propriul folos.
Planul viza recunoaşterea Sovietului Suprem al Transnistriei ca legitim în urma
unor alegeri gândite a se desfăşura în octombrie sau noiembrie 2005 şi prin care, probabil,
se speră ca liderii rezultaţi să fie pro-ucraineni. De asemenea, planul propunea statut de
egalitate între Moldova şi Transnistria ca părţi semnatare ale unui acord alături de Rusia,
Ucraina şi OSCE.
Aceiaşi trei actori urmau să fie puteri garante ale aplicării acordului, ceea ce
excludea din nou România din formatul rezolvării conflictului şi formă un condominium
protector Rusia-Ucraina. Pe de altă parte, planul propunea un comitet de conciliere ca
arbitru constituţional şi legal între Chişinău şi Tiraspol în perioada de după acord, comitet
compus din Rusia, Ucraina şi OSCE. În viziunea acestui plan Moldova reunificată urma să
fie plasată sub tutela Rusiei şi a Ucrainei. De asemenea, planul prevede drept de veto
pentru Transnistria în probleme legate de politică externă a Republicii Moldova şi nu face
nici o referire la retragerea armatei ruseşti din Transnistria. În ceea ce priveşte împărţirea
competenţelor, planul prevede un număr restrâns de atribuţii pentru autorităţile centrale,
care urmează să fie negociate ulterior. În condiţiile în care negocierile între Chişinău şi
Tiraspol încep greu şi se blochează uşor, este de aşteptat că stabilirea competenţelor să fie
un proces de durată, care în sine ar putea fi o sursă de conflict, chiar dacă Moldova acceptă
principiul federal.

Un aspect pozitiv al acestui plan este deplasarea centrului de greutate al

negocierilor dinspre şefii statelor înspre cele două parlamente. În felul acesta nu se mai
recunoaşte necondiţionat legitimitatea lui Igor Smirnov, Transnistria fiind văzută ca o
grupare compusă din diferite forţe politice.

65
Petro Poroshenko, http://orekhovao.wordpress.com/category/petro-poroshenko/, accesat la 05.06.2012
ora 20.15

42
 În fine, poate cel mai negativ aspect al planului este, după părerea unor
comentatori, acela că nu prevede mecanisme de modificare a status-quo-ului transnistrean,
oferind în schimb legitimitate regimului actual prin organizarea unor alegeri sub controlul
acestuia şi în absenţa unui cadru democratic.

43
Capitolul 4. Rolul actorilor internaţionali în aplanarea diferendului Transnitrean.

4.1 OSCE şi Republica Moldova

OSCE s-a implicat în procesul de reglementare a situaţiei din Transnistria începând

cu 1993. Datorită slăbiciunilor organizaţiei, OSCE a fost acceptată de toate părţile
implicate în mod direct sau indirect, din motivul eficientiei reduse.Toată lumea vroia să o
folosească ca paravan pentru atingerea propriilor obiective. În plus Rusia cunoaşte foarte
bine eşecurile spectaculoase ale OSCE în aproape toate misiunile desfăşurate pe spaţiul ex-
66
sovietic sau Cecenia.

Directorul Centrului pentru Politici de Securitate din Geneva, fost director (1997-
2002) al Biroului OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului din Varşovia
afirma:

“În mai multe state din Europa centrală şi de est “valoarea adăugată” a OSCE s-a redus
foarte mult în contextul extinderii [NATO şi UE]. În Balcani, OSCE nu mai este instituţia
principală care se ocupa de gestionarea crizelor. Acest rol revine din ce în ce mai mult
NATO…iar UE se dotează de propriile capacităţi operaţionale … pentru a-şi spori
capacităţile de acţiune pe teren. Aceasta nu înseamnă că OSCE devine irelevantă. Zona
eurasiatică – Asia Centrală şi Caucazul – devin mai importante din perspectiva
problemelor de securitate, şi OSCE are un rol esenţial în această regiune. În plus OSCE
are un rol de necontestat în chestiunile electorale în zona statelor membre OSCE, nu doar
prin monitorizarea alegerilor, dar şi prin elaborarea cadrului legal electoral şi
67
îmbunatăţirii administraţiei alegerilor.”
Cazul Republicii Moldova a confirmat că intră pe acelaşi calapod. Toate
documentele OSCE adoptate la reuninile de înalt nivel de la Budapesta (1994) sau

66
Nicolae Filipescu, ―Irelevanta penibila a OSCE‖ 26.04.2004 http://www.revista22.ro/irelevanta-
penibila-a-osce-865.html , sursa accesat in 11.06.2006 ora 17:14 67 Community Services &
Protective Services Department Report 26, 2003

44
Lisabona (1996) până la cea de la Maasticht semnalează prezenţa unui progres real în
68
punerea în aplicare a Acordului ruso-moldovenesc din 21 octombrie 1994.
După cum s-a dovedit în mai multe rânduri deja, cauza principală este mereu
69
aceeaşi, adică „regulă consensului‖ . Adică, fără acceptul Rusiei, membru cu „drept de
veto‖ al OSCE ,nu se putea lua nici o decizie. Simplul fapt că Moscova sau Tiraspolul se
putea prevala de existenţa OSCE pentru a-şi justifica deciziile sau de a bloca orice alt
mecanism de negociere indica rolul pe care OSCE l-a jucat în această parte a continentului.
Iniţial stabilit pe 3 ani, termenul Misiunii OSCE a fost prelungit în decembrie 2002, la
summitul OSCE de la Porto, la cererea expresă a Rusiei.
Anul 2002 este crucial în această istorie. Intrarea în acceleraţie a procesului de
„soluţionare‖ a crizei transnitriene s-a petrecut, practic, la inceputuli lui 2002, când
William Hill sosea la Chişinău, pentru a prelua încă o dată , funcţia de şef al Misiunii
OSCE în Republica Moldova după Shwartz. Tot în 2002 va sosi la Chişinău noul
ambasador al Rusiei, Iurii Zubakov. Zubakov era unul dintre cei care au iniţiat în 1997 aşa
numitul „Plan Primakov‖. Anvergura noului ambasador spulbera şi ultimele îndoieli legate
de relaţia între Moscova şi mult-discutatul proiet de federalizare a republicii. Iurii Zubakov
a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori al faimosului Evghenii Primakov, fostul şef
al FSB-ului, ministru de externe şi prim ministru al Rusiei. Întâmpinată cu tăcere de
oficialităţile de la Chişinău , numirea noului ambasador fusese anunţată deja de presa din
Moldova: la 25 mai 2002, pulibatia Kommersant Plius dădea că certa numirea lui Zubakov.
O numire atât de importanta într-o ţară precum Republica Moldova nu avea decât o singură
explicaţie: soluţionarea chestiunii transnistriene în varianta rusă, adică în acord cu
Memorandumul din 1997. Critica prestaţiei OSCE în Republica Moldova a fost făcută de
politicieni sau analişti de la Chişinău sau Washington. Cel mai pregnant critic este analistul
de la Jamestown Foundation, Vladimir Socor.
William Hill afirma că Republica Moldova ar treubi să fie transformată într-o
federaţie deoarece populaţia republicii este multinaţionala, dovedintu-şi încă o dată
„relaţiile cordiale‖ cu statul rus. Aceste declaraţii vin în contradicţie directă cu chiar cu
proiectul federalizării, însuşit şi promovat în câteva etape de către OSCE. Proiectul de
federalizare nu se baza pe criteriul etnic, astfel ca sugestiile ambasadorului Hill, privind o
federaţie pe criterii etnice, schimba însăşi esenţa proiectului. Jurnaliştii şi analişti cei mai

68 Din 1997 formatiunile militare ale Federatiei Ruse stationate pe teritoriul Transnistriei sunt
numite ―grup operativ al truperlor rusesti‖ dar se vorbeste in continuare de Armata a 14-a.
69 . Romania in politica international, Soluţii alternative pentru Republica Moldova
Bucureşti, 9 decembrie 2005 ―Anneli Ute Gabanyi, Analist principal la Südost-Institut, München‖ pag. 1

45
influenţi de la Chişinău sau reprezentanţii altor instituţii ale societăţii civile reproşau
acceptarea de către OSCE de a acoperi cu legitimitate internaţională transpunerea
70
intereselor Rusiei în regiune.

70
Pe 3 aprilie 2004, agentiile de presa din Republica Moldova au prezentat un episode cel putin ciudat.
Klaus Neukirch, portatorul de cuvant al Misiunii OSCE la Chisinau, a reactionat nefiresc in timpul unei
conferinte international in problema tranzitiei in Republica Moldova, organizata la Chisinau de Institutul
European de Studii Politice. Incoltit de intrebarile participantilor referitoare la Planul OSCE de fedealizare a
Republicii Moldova , Neukirch s-a ridicat vizibil iritat de la masa, a trantit scaunul pe care era asezat, si a
parasite sala de conferinte

46
4.2 Politica Uniunii Europene pentru rezolvarea conflictului din Transnistria.

Actualul conflict din Transnistria este o problemă tot mai importantă pentru
Uniunea Europeană. Unul din motivele petru interesul sporit al UE este poziţia geografică
pe care o ocupa Republica Moldova fiind la graniţa cu România, stat intrat în UE din 1
71
ianuarie 2007 . Deşi vecină cu Uniunea Europeană, Moldova rămâne în acelaşi timp în
sfera de influenţă a Rusiei şi ca rezultat UE şi Moldova şi-au consolidat relaţiile prin
Politica Europeană de Vecinătate (PEV), cu scopul implicării şi ajutării pentru soluţionarea
conflictului din Transnistria. În acelaşi timp, Rusia şi-a auto-asumat rolul de lider în acest
proces, recent propunând un nou plan de soluţionare bazat pe partajarea puterii dintre
72
Chişinău şi Tiraspol prin menţinerea prezentei militare care ar garanta aplicarea noului
plan. Moldova se găseşte în situaţia ciudată de a fi „curtata‖ de doi rivali. Ca rezultat face
un „joc dublu‖ destul de confuz. Consider că singura variantă de soluţie durabilă ar fi ca
UE şi Rusia să coopereze.
Planul de acţiuni pentru Moldova cu privire la conlflictul Transnistrean a fost
conceput urmându-se următoarele principii:
„Eforturi susţinute în vederea rezolvării diferendului Transnistrean, cu respectarea
suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova garantând respectarea
73
principiilor democratice şi normelor de drept ‖
Următoarele 7 obiective au fost propuse pentru îndeplinire în acest plan:

Rezolvare conflictului din Transnistria prin intermediul Moldovei în

colaborare cu părţile implicate şi mediatori internaţionali, iar OSCE să aibă
rolul de lider

Republica Moldova, în cooperare cu UE, să soluţioneze în mod eficient

conflictul, în cadrul formatelor convenite, inclusiv consultări privind
aranjamentele post-conflictuale şi garanţii, după caz.

UE să-şi intensifice implicarea în susţinerea OSCE şi mediatorilor în acest

proces.

71 Supliment al Revistei de Economie teoretică şi aplicată, ‖Integrarea României în Uniunea

Europeană. Provocări şi soluţii‖,Revista Infoeuropa, aprilie 2007 ‖ ADERAREA ROMÂNIEI LA
UNIUNEA
EUROPEANĂ: CAPITOLELE DE NEGOCIERE‖
72 Rusia a confirmat inca o data , politica sa de aplicare a propriilor interese pe teritoriul Transnistrean
73 EU/Moldova Action Plan, Co-operation for the settlement of the Transnistria conflict, pag. 11
http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en.pdf , accesat in 11.06.2012 ora
20.49

47
 UE să continue cu presiunile asupra angajamentelor luate de Rusia de a
demilitariza zona din Transnistria.
Reconsolidarea dialogului politic dintre UE şi Moldova
74
Rezolvarea problemei frontierei cu Ucraina.
Implicarea activă a populaţiei în promovarea valorilor democratice şi
drepturilor omului.
În ceea ce priveşte obiectivele de mai sus, poate fi menţionat faptul că UE se
bazează foarte mult pe Implicarea activă a OSCE şi chiar sugerează rolul său de lider în
procesul de negocieri. Deşi nu sunt incluse printre cele şapte obiective, exista tendinţe de a
75
"schimba trupele ruse de menţinere a păcii cu o echipă multinaţională‖
În general UE sprijină formatul actual de negocieri în sistem „5+2‖, incluzând:
Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina şi OSCE şi cu 2 observatori internaţionali: UE şi
SUA. De asemenea UE are un potenţial bun în a schimba dinamica conflictului. UE da
76
impresia că prefera să progreseze cu paşi mici dari siguri.
Având în vedere dualitatea cu care se confruntă Republica Moldova, scoatere
Rusiei din joc nu garantează soluţionarea conflictului, ci dimpotrivă acest lucru poate duce
la ruperea relaţiilor cu Transnistria. Când UE a stabilit Misiunea de Asistenţă la Frontieră
77
în R. Moldova şi Ucraina, Transnistria sub patronatul Rusiei a refuzat să negocieze cu
Moldova, chiar şi sub monitorizarea UE. Nicu Popescu a afirmat că:
„Transnistria a obstrucţionat procesul de negocieri în ochii observatorilor
internaţionali şi a dat guvernului Republicii Moldova argumente să insiste pentru
78
implicare UE în negocieri. ‖
Se pare că cu cât mai mult Moldova încearcă să se apropie de UE cu atât mai mult
Transnistria se eschivează de la dialog. Astfel, cele două scenarii sunt imposibil de aplicat
pe acelaşi teritoriu: o Moldova Unită asociat cu UE sau o Moldova descentralizat sub
control rusesc militar şi economic.
Similar cu Planul de Acţiune pentr Moldova, Rusia a propus un plan asemănător
79
excluzând negocierile în format „5+2‖ considerând că este „neadecvat‖ .

74 Ibidem.
75 Georgi Kamov, EU’s role in conflict resolution: the case of the Eastern enlargement and
neighbourhood policy areas, Institut Europeen des Hautes Etudes Internationales, June 2006. Pag 56
76 Ion Marandici, ―Presedintia Germana a Uniunii Europene - Asteptari si Perspective‖. Europa.md.
23.02.2007
77 EUBAM are oficiu la Chişinău, 4 februarie 2010,
http://www.allmoldova.com/ro/moldova-news/1249047240.html, accesat in 11.06.2012 ora 21.30
78 Nicu Popescu, ―The EU and Transnistria From Dead lock to Sustainable Settlement‖, Paris, 2005,
p.4
79 Ibidem

48
 4.3 Politica Rusiei în Transnistria.

Cu siguranţă că Moldova şi UE nu sunt singurii actori încercând să elaboreze un

plan de soluţionare a conflictului din Transnistria; se pare că şi Rusia are acelaşi obiectiv.
Singura diferenţa este percepţia Rusie vizavi de acest conflict care desigur că este alta
decât cea a Uniunii Europene. Ajungerea la un consens acum depinde de cooperarea şi
coordonarea planurilor între Rusia şi UE.
Până la sfârşit cel mai mult depinde însuşi de Republică Moldova şi de deciziile sau
măsurile pe care le vor lua. Rusia sau UE fiind în măsură să dea doar „sfaturi‖. Chiar dacă
aceste planuri sunt garantate de UE sau Rusia, succesul depinde de angajamenul şi
implimentarea în Moldova.
80
În comparaţie cu UE, Rusia vrea să-şi creeze propriul „scenariu‖
în afara formatului „5+2‖. Potrivit lui Vladimir Socor planul este compus din
următoarele elemente:
În Moldova şi Transnistria se vor ţine alegeri în paralel dar separate, iar
Transnistria va avea membri în guvern.

Moldova "garantează" statutul său actual de neutralitate, neafilierea la

NATO şi acceptarea doar trupelor ruse pe teritoriul său.
În acest scenariu, Socor susţine Republica Moldova ar putea deveni un "stat
disfuncţional", în timp ce Rusia ar fi capabilă de a manipula situaţia, prin reprezentanţii săi
de la Chişinău şi Tiraspol. Aceste obiective necesita modificări serioase în constituţia
Moldovei. Conform planului de Moscova, Rusia şi Moldova ar trebui mai întâi să fie de
acord cu privire la modul de aplicare a planului şi apoi să li se ceară părerea şi celorlalţi
membri care participa la negocieri în formatul „5+2‖ pentru a confirma acordul încheiat.
Ratificând acest plan „Moldova ar recunoaşte pentru prima dată guvernul şi liderii
81
Transnistrieni ca fiind legitimi‖
Cu siguranţă, Rusia a riscat propunând acest plan având 2 motive principale pentru
asta:

Rusia a calculat toate întrebările şi răspunsurile şi a fost conştienta de

slăbiciunile Moldovei, având posibiltatea de aplicare a propiului plan de
soluţionare

80
The Jamestown Foundation, Vladimir Socor, http://www.jamestown.org/edm/article.php?
article_id=2372098 , accesat in 11.06.2012 ora 22:00
81
The Economist print edition, Apr 19th 2007 | CHISINAU AND TIRASPOL ―A settlement in
Transdniestria is bad news for Moldova—and the West‖

49
 Rusia chiar dacă nu va aplică acest proiect de soluţionare intenţionează să-l
utilizeze ca instrument de manipulare în negocierile cu UE şi SUA.
În acest context, în loc de a scrie propuneri separate de rezoluţie a căror şanse de aplicare
sunt reduse. Pentru UE şi Rusia ar fi mai indicat să se concentreze asupra cooperării
bilaterale, cu scopul găsirii de soluţii reale.
.

50
 Concluzii
Din cele cercetate ne putem crea o părerea generală despre importanţa conflictului
din Regiunea Transnistreană, şi asta datorită jocului de culise regizat cu mare arta de
„actorii internaţionali‖. La prima vedere un conflict ca multe altele care între timp s-a
plafonat şi transformat într-un „conflict îngheţat‖ ce nu ar avea nimic revelator. Tot timpul
acest teritoriul a fost unul conflictual datorită plasării geografice intre Imperiul Rus şi
Puterile Europei reprezentând un „cap de pod‖ pentru Rusia în prezent. Transnistria este
singura zonă de influenţă a Rusiei din Europa de Sud-Est şi tocmai de aceasta se încearcă
menţinerea acestui teritoriu cu orice pret.
Consider că diferendul Transnitrean este prea puţin mediatizat şi cunoscut în
prezent, sau şi mai rău, este prezentat cu o altă „fată‖ şi de asta mi-am propus ca prin
prezenta lucrare de licenţă să scot în evidenţă şi elemente mai puţin cunoscute. Timp de 20
de ani a fost mai mult sau mai puţin ignorat de organizaţiile internaţionale, care şi atunci
când s-au implicat nu au fost direct interesate să găsească o soluţie viabilă, ci mai degrabă
adeseori să fac jocurile ascunse ale Rusiei, OSCE demonstrând acest lucru in nenumarate
rânduri. Vreau să cred că implicarea recentă a UE va face lumină şi va dinamiza
soluţionarea conflictului.
Am ajuns la concluzia că pentru o mai bună dezvoltare economică atât a Moldovei
cât şi a Transnitriei este necesară o strânsa colaborare şi coordonare a acţiunilor. La
momentul actual Chişinăul şi Tiraspolul nu fac decât să se saboteze reciproc prin taxele
vamale şi măsurile întreprinse şi toate acestea nu s-ar întâmpla dacă liderii de la Kremlin
nu ar fi interesaţi atât de mult de aceasta fâşie ―neimportantă‖ de pământ care printre
altele este foarte apropiată de graniţa cu NATO.
Exemplul Unităţii Teritorial Autonome „Gagauz-Yeri‖ situată pe teritoriul
Republicii Moldova având o situație aproximativ similara a demostrat că se poate rezolva
pe cale paşnică, găsindu-se soluții reciproc avantajoase şi cu efecte pozitive pe termen
lung.
Cred că este şi o problemă de mentalitate a populaţiei situate în Transnistria, ei
continuând să fie îndoctrinaţi cu „utopii sovietice‖ chiar şi în prezent, chiar dacă este o
problemă care necesita rezolvare la nivel înalt, cred că schimbarea ar trebui să înceapă de
la cel mai jos nivel, fiecare cetăţean dorindu-şi schimbarea.
Perioada de tranziţie a „conflictului îngheţat‖ poate fi una foarte lungă şi dificilă şi
tocmai de asta este nevoie de o implicare internaţională transparenta, asemeni procesului
de negocieri în format „5+2‖ care s-a apropiat de o strategie acceptabilă de soluţionare a

51
„conflictului ingetat‖ dintre Moldova şi Transnitria, dar a rămas numai la nivel ipotetic, în
realitate nefiind nici o schimbare notabilă. Este în interesul statului de a se apropia de ONU
sau OSCE, şi a creşte potenţialul de colaborare cu UE sau Consiliul Europei. La fel de
importantă este şi meninerea bunelor relaţii cu statele CSI. Modelul actual de orientare
unipolară nu ne avantajează şi ca garant al securităţii poate fi orientarea multipolară,
combinând interesele internaţionale cu cele naţionale.
Evenimentele recente nu ne fac optimişti în legătură cu rezolvarea viabilă a
conflictului din Transnistria, cert este ca noi ca cetăţeni avem nevoie de o Moldova unită şi
Europeană.
Tot din acest studiu ne putem da seama că premisele care au stat la originea
conflictului au dispărut, iar această problemă să află la periferia atenţiei societăţii. Mass-
media ar trebui sa reprezinte o putere veritabila in stat si sa-si asume educarea si
informarea populatiei in legatura cu avantajele solutionarii prezentului conflict, astfel se va
reusi schimbarea atitutinii cetatenilor.
Sper ca acest studiu va fi util pentru cetatenii Republicii Moldova precum şi pentru
cei care doresc să contribuie la constituirea unei societăţi democratice în regiune.

52
Bibliografie

Bibliografie generala:

1. Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu, 1995
2. Dan Dungaciu, Moldova ante portas, Editura Tritonic, Bucuresti 2005
3. Dan Dungaciu, Cine suntem noi? Cronici de la Est la Vest, Editura Cartier,
Chisinau 2009
4. Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.1 , Editura Atlas, 1998
5. Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.2 , Editura Atlas, 1998
6. Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.3, Editura Atlas, 1998
7. Gheorghe Buzatu, Romania sub imperiul haosului, Editura RAO, Bucuresti 2007
8. Igor Botan, ‖Reglementarea Transnistreana: o solutie europeana‖, Editura Adept,
Chisinau 2009

Bibliografie speciala:

1. Michael Emerson, Should the Transnistrian tail wag the Bessarabian dog?,
November 2003
2. Anna Lungu, Peaceful Conflict Transformation in Transnistria, European
University Centre for Peace Studies, Austria December, 2007
3. Popescu Nicu, Effects and Ways of EU Involvement in Transnistrian Settlement,
Moldova Azi, August 25 2003, Eastern Illinois University

4. Viorel Cibotaru, expert independent, ‖Securitatea regională şi procesul de

soluţionare a conflictelor îngheţate‖
5. MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), nr.3 (XLII), 2008 175 Conflictul
Transnistrean si procesul de negociere in format „5+2”
6. Moldova–Transnistria: Eforturi comune pentru un viitor prosper Procesul de
negocieri, Editura Cu drag,Chişinău 2009
7. Graeme P. Herd, Moldova and the Dniester Region: Contested Past, Frozen
Present, Speculative Futures? ,Conflict Studies Research Centre, Central and
Eastern Europe Series 05/07 (Februarie 2005)
8. Flux- Cotidianul national, ―Ce este gresit in abordarea Chisinaului‖,
9. Nicolae Filipescu, ―Irelevanta penibila a OSCE‖ 26.04.2004

53
 10. Georgi Kamov, EU’s role in conflict resolution: the case of the Eastern
enlargement and neighbourhood policy areas, Institut Europeen des Hautes Etudes
Internationales, June 2006.
11. Ion Marandici, ―Presedintia Germana a Uniunii Europene - Asteptari si
Perspective‖
12. Nicu Popescu, ―The EU and Transnistria From Dead lock to Sustainable
Settlement‖, Paris, 2005

Documente oficiale:

1. Cazul Ilascu si altii contra Moldova si Rusiei, Cererea nr. 48787/99

2. Memorandumul privind Bazele Normalizării între Republica Moldova şi
Transnistria, 8 mai 1997,
3. Raportul din 1994 al Departamentului de Stat al SUA privind Practicile în
domeniul Drepturilor Omului în Republica Moldova
4. Raportul de activitatea al misiunii OSCE in Republica Moldova Nr. 8/2004
5. Rezolutia Dumei de Stat a Federatiei Ruse în Rezoluţia nr. 1334 IGD din 17
noiembrie 1995
6. Legea Republicii Moldova Nr. 190 din data de 08.05.2006 ―cu privire la veterani‖
7. Legea Republicii Moldova Nr. 1544 din data de 23.06.1993 ―privind
pensiile militarilor si functionarilor din cadrul institutiilor afacerilor interne‖
8. Raport de analiză politică Transnistria Evoluţia unui conflict îngheţat şi perspective
de soluţionare
9. Bucureşti, septembrie 2005

54
Surse internet:
1. http://www.jurnal.md
2. http://www.jamestown.org
3. http://www.allmoldova.com
4. http://ec.europa.eu/
5. http://ro.wikipedia.org
6. http://www.revista22.ro
7. http://en.wikipedia.org
8. http://www.ziaristionline.ro
9. http://www.bis.md
10. http://sergentu.blogspot.ro
11. http://www.rferl.org
12. http://businessday.ro
13. www.migration.org.ua
14. http://www.globalsecurity.org
15. http://www.gagauzia.md
16. http://www.alegeri.md
17. http://tribuna.md
18. http://www.osce.org
19. http://dosfan.lib.uic.edu
20. http://www.ziare.com
21. www.flux.md
22. http://da.mod.uk
23. http://istoria.md
24. www.miscarea.net

55