Sunteți pe pagina 1din 20

Activitatea bancară de retail

în Ţările Nordice

Îndrumător ştiinţific:

Lect. Univ. Dr. Căpraru Bogdan

Student:

2012
Cuprins

Aspecte generale ...................................................................................................................................... 3


Perspectiva ţărilor nordice ........................................................................................................................ 4
1. Danemarca ........................................................................................................................................ 6
2. Finlanda ............................................................................................................................................. 7
3. Norvegia ............................................................................................................................................ 8
4. Suedia ................................................................................................................................................ 9
Indicatori ai activităţii de retail din ţările nordice................................................................................... 10
1. Gradul de concentrare .................................................................................................................... 10
2. Profitabilitatea ................................................................................................................................ 12
3. Mobilitatea clienţilor....................................................................................................................... 14
Sistemul de plată al băncilor de retail din Țările Nordice ....................................................................... 15
Activitatea de creditare a băncilor de retail din Țările Nordice .............................................................. 16
Infrastructura teritorială a băncilor de retail din Țările Nordice ............................................................ 18
Concluzii .................................................................................................................................................. 19
Bibliografie .............................................................................................................................................. 20

2
Aspecte generale

Activitatea de |”retail banking” reprezintă activitatea bancară desfăşurată cu clienţii


individuali: persoane fizice, mici întreprinzători, întreprinderi mici şi mijlocii, printr-o reţea de
sedii bancare extinsă. Noţiunea reprezintă opusul ideii de “corporate banking”.

Băncile joacă un rol important în economie. Acestea îşi asumă un grad mare de risc prin
furnizarea de lichidităţi, operaţiunile de transfer și facilitează tranzacţiile între deponenți și
debitori printr-un proces de intermediere financiară. Serviciile oferite de bănci caută, de
asemenea, să faciliteze schimbul de bunuri și servicii între producători și consumatori. Aceste
servicii reduc costurile de tranzacție cu care s-ar confrunta indivizii în cazul unor operaţiuni
tradiţionale, ceea ce duce la beneficii sporite pentru societate. Prin urmare sectorul bancar
reprezintă un sistem eficient care are, în ansamblu, o importantă contribuţie asupra economiei.

Serviciile financiare au devenit astfel subiectul a tot mai multe anchete și studii, atât la
nivel național cât și la nivel internațional.

Toate băncile de renume existente în ţările nordice oferă o gamă de servicii care le
defineşte ca fiind bănci de retail. Pe lângă produsele bancare de retail oferite, băncile aduc, de
asemenea, o gamă diversificată de produse şi servicii financiare, adaptate nevoii clienţilor, cum
ar fi managementul fondurilor, servicii de asigurare, servicii de plăţi internaţionale, precum şi
diferite modele de consultanţă pentru investiţii etc. Aceste instituţii bancare sunt privite ca bănci
universale care pun la dispoziţie o multitudine de produse şi servicii. Însă, activitatea principală
pentru acest tip de bănci o reprezintă activitatea de retail.

Piețele financiare globale au suferit un impact serios al crizei financiare și al recesiunii


economice. Doar câteva bănci au scăpat neafectate, întrucât sectorul bancar de retail continuă să
se adapteze la schimbările din mediul financiar și economic mondial. Impactul acestor schimbări
vor modifica drastic cadrul bancar de retail, fiind nevoie de reglementări actualizate și
coordonate la nivel internațional, în condiţiile unui risc mai mare, a insuficienţei de capital și o
potenţială separare legislativă a sectorului bancar de retail de cel de investiții.

3
Perspectiva ţărilor nordice

Diverse rapoarte referitoare la perspectiva băncilor de retail din Europa analizează


impactul crizei financiare adus asupra pieței de retail banking din Europa. Acesta analiză reflectă
starea actuală a ţărilor în cauză, cu o evaluare în profunzime făcută sectorului de retail banking.
Astfel, cele mai importante bănci de retail sunt evaluate și clasificate pe baza unor varietăţi de
factori pentru a compara performanta lor cu factorii cheie care contribuie la profilurile de risc și,
de asemenea, la potențialul de performanță al băncilor respective. Rapoartele analizează
influența intervenției guvernului și explorează potențialul impactului legislației viitoare asupra
sectorului bancar.

La o întâlnire a autorităţilor ţărilor nordice competitive din 2005 s-a organizat o


conferinţă axată pe mobilitatea consumatorilor şi barierele existente la intrarea pe piaţa de retail
banking. Scopul conferinţei a fost acela de a identifica posibilele bariere comune de acces pe
pieţele financiare nordice. În urma dezbaterilor s-a ajuns la concluzia că structura pieţei, cel puţin
la o primă vedere, pare similară în sensul că există o concentrare mare în cadrul pieţei şi a noilor
apăruţi. Acest lucru poate fi un indicator al slabei concurenţe. În cazul în care există o
concurență insuficientă, acest lucru poate duce la pierderi sociale substanțiale datorate prețurilor
ridicate, lipsei de inovație și a piețelor de capital ineficiente.

Studii arată că există o variaţie mare a costurilor cu serviciile oferite consumatorului, atât
la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional între ţările nordice. Pe lângă aceste diferenţe,
instituţiile financiare folosesc diferite tipuri de programe de fidelizare, precum şi variate pachete
de produse şi servicii menite să atragă interesul clienţilor. Comisioanele aplicate diferă, de
asemenea, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

Piața nordică a serviciilor bancare de retail a fost caracterizată in ultimii ani de două
tendinţe. Una dintre tendinţe o reprezintă apariţia unor noi mici actori, iar cealaltă este sporirea
investiţiilor în ţările vecine. Uneori noile bănci trebuie să adopte strategii prin care să completeze
activitatea obișnuită a celorlalte bănci deja prezente în sistem, de exemplu prin oferirea de
modalități de gestionare a fondurilor competitive pentru anumite categorii de clienți. Ele pot
oferi, de asemenea, o gamă completă de servicii bancare bazându-se pe internet ca principal

4
canal de distribuţie și marketing şi canal de comunicare în loc de o reţea extinsă de sucursale
fizice.

În paralel cu apariţia unor noi bănci, băncile deja active în cadrul sistemului bancar și-au
extins operaţiunile în ţările vecine. Norvegia este un exemplu în acest sens, creând o serie de
fuziuni bancare nordice. În prezent activează în toate marile ţări nordice, cu excepţia Islandei şi
deţine o valoare a cotelor de piaţă semnificativă. De asemenea, Danske Bank a devenit un
important jucător, fiind a cincea banca pe piaţa bancară suedeză.

Strategiile de concurenţă a băncilor de retail din zona nordică a Europei variază de la o


ţară la alta. Aspectele care le diferenţiază ţin de nivelul serviciilor oferite, gama de produse,
confortul pus la dispoziţie, relațiile cu clienții, reputația băncii, comisioanele și ratele
dobânzilor. Statistici demonstrează că, pe lângă nivelul comisioanelor percepute, consumatorii
consideră ca fiind la fel de importante şi aspecte ce nu ţin neapărat de preț, precum reputația și
confortul oferit de instituţiile bancare. Internet banking este cea mai importantă alternativă
pentru un canal de comunicare. Ca rezultat al utilizării tot mai frecvente a internetului pentru
accesarea produselor de retail banking, numărul de sucursale a scăzut constant în majoritatea
țărilor. Cu toate acestea, sucursalele sunt considerate importante canale de marketing pentru
multe bănci, în special pentru băncile mari.
Cele mai mari bănci din zona nordică a Europei sunt:

Danemarca: Finlanda: Norvegia: Suedia:


Danske Bank Nordea DnB Nor Handelsbanken
Nordea OP Bank Group Nordea SEB
Jyske Bank Sampo Group Sparebank Alliance Nordea
Sydbank Savings Banks Terra-Group Föreningssparbanken

5
1. Danemarca

În Danemarca, sistemul bancar este concentrat, deşi deţine un număr mare de instituţii
bancare, mai apropiat de stat decât de economie şi mai formal. În anul 1999 primele cinci bănci
din sistem acopereau 81% din activele bancare ale sistemului bancar, ele fiind în număr de 181
de instituţii.
Legătura dintre sistemul bancar şi sistemul financiar se concretizează în soluţii
direcţionate către piaţă, precum şi pe costurile pentru sector şi pentru banca natională, care
trebuie să fie măsurate comparativ cu valoarea pentru societate. Criteriul principal pentru
sistemele şi cerinţele cu privire la instituţiile de credit îl constituie existenţa unui tratament egal,
indiferent de mărimea, localizarea geografică şi de apartenenţa naţională.
Danemarca este ţara cu una dintre cele mai vechi tradiţii în activitatea bancară şi chiar
locul unde au fost inventate noi tehnici ale activităţii bancare. Evoluţia sectorului bancar în
Danemarca în ultima perioadă diferă de cea a băncilor din alte ţări.
În zilele noastre sistemul bancar al Danemarcei cuprinde banca centrală, bănci
comerciale, bănci de afaceri, bănci de credit, de depozit, bănci ipotecare şi alte instituţii bancare
existente într-o ţară, diferenţiate prin atribuţiile şi particularităţile funcţionării lor prin drepturile
conferite prin lege.
Majoritatea băncilor de retail din Danemarca, la fel ca în alte ţări din nordul Europei,
aparțin pieţei interne. Doar câteva bănci impozante domină piaţa.
Banca naţională a Danemarcei este reprezentată de Danmarks Nationalbank. Cea mai
semnificativă dintre bănci este Danske Bank, cu 54% din activele totale. Danske Bank Group,
cu sediul la Copenhaga, este cea mai mare banca din Danemarca
și una dintre cele mai mari companii financiare din Europa de
Nord. Aceasta oferă o gamă completă de servicii bancare,
inclusiv servicii de asigurări, credite ipotecare, de gestionare a activelor, brokeraj, imobiliare și
servicii de leasing, cu accent pus pe retail banking.
Danske Bank este organizată în trei mari domenii de activitate: Personal Banking,
Business Banking şi Corporates&Institutions, care cuprind toate piețele existente în acest grup.

6
Banca are mai mult de 5 milioane de clienți ce dețin o pondere semnificativă din afaceri,
segmente instituționale și sectorul public. Danske Bank colaborează cu NASDAQ OMX
Copenhaga, o piaţă electronică globală ce reprezintă o cale pentru ca investitorii să cumpere și
să-şi vândă stocurile pe un sistem computerizat, transparent, și repede. Conform unui raport1
realizat, după primele 9 luni ale anului 2012, Danske Bank Group activează în 15 ţări, are 559
sucursale şi în jur de 20.560 angajaţi. Una dintre aceste ţări este şi Danemarca.

Danske Bank vine în întâmpinarea tuturor clienţilor persoane fizice, întreprinderi mici şi
mijlocii, precum şi clienţilor de Private Banking deserviți de către centrele de finanţare.

Nordea Denmark, cu o cotă de piaţă de 19% in Danemarca, este un alt important actor pe
piaţa bancară nordică şi are ca obiectiv atât activitatea de retail, cât şi corporate.

Jyske Bank, cu sediul central la Silkeborg, are o reţea extinsă de sucursale pe tot
teritoriul Danemarcei şi câteva sucursale internaţionale. Oferta internaţională este însă limitată.
Nykredit este acţionarul cel mai mare (5%).

În anul 2004, băncile din Danemarca operau cu 2.025 sucursale, cu 220 mai puține decât
cu 10 de ani mai devreme. Cele mai multe bănci existente astăzi furnizează o gamă largă de
servicii. Băncile mai mici ale Danemarcei se pot baza pe băncile mai mari pentru unele produse
de retail, bazate pe acorduri, de exemplu cu companiile de asigurări și instituţii ce oferă credite
ipotecare.

2. Finlanda

Finlanda este, dintre tările scandinave, ţara cu cel mai mare număr de instituţii bancare
(344 instituţii la sfârşitul anului 2002) şi cea mai mare concentrare bancară.
Băncile de retail din Finlanda se adresează tuturor clienţilor cu caracter personal şi IMM-
urilor (întreprinderile mici şi mijlocii).
În 2004 existau în Finlanda nouă bănci full-service şi 18 bănci de nişă. Două ţări din cele
nouă bănci sunt cu capital străin. Svenska Handelsbanken este singura banca străină autentică
full service.

1
http://www.danskebank.com/Flash/ePages/Reports/Q32012/Report-UK/index.html

7
Astăzi în Finlanda cele mai mari bănci, în număr de patru,
reprezintă aproximativ 95% din activele totale: Nordea Bank
Grup Finland, cu o cotă de piaţă de 60%, OP Group Bank, cu o
cotă de piaţă de 20% (239 bănci membre), Sampo Bank cu o cota de piață de 10% şi băncile de
economii cu cota de piață de sub 5% (40 bănci membre). Însă cele mai multe instituţii bancare
din sistem sunt mici banci de economisire şi uniuni bancare locale. Băncile de nişă nu au
neapărat o reţea de sucursale,însă pot realiza activităţi de retail (de exemplu prin intermediul
internetului). Există, de asemenea, un număr tot mai mare de sucursale ale băncilor străine, dintre
care majoritatea au rădăcini într-o altă ţară nordică.
Numărul total de sucursale din Finlanda a scăzut în ultimul deceniu. În 2004 existau 1580
sucursale în Finlanda, în timp ce în 1994 erau alte aproximativ 370 de sucursale.
Sampo Bank, a treia bancă ca mărime din Finlanda, are 120 sucursale în această ţară şi
aproximativ 2.260 de angajaţi. Sampo (fosta Postipankki), a pornit ca o societate de asigurări,
apoi, la începutul anului 2001, a început să activeze în afaceri bancare.
Marii jucători de pe pieţele bancare sunt aceleaşi ca şi deceniul trecut, chiar dacă numele
şi structurile s-au schimbat. Importanţa specializării poate fi văzută în numărul tot mai mare de
operatori de nişă.

3. Norvegia

Sistemul bancar din Norvegia este caracterizat de un număr mare de bănci de


economisire şi mutuale. Astfel, din totalul de 161 de instituţii, 129 se încadrează în această
categorie.

Din 2000, 13 bănci noi au intrat pe piaţa norvegiană a serviciilor bancare cu amănuntul.
Acestea sunt atât bănci noi, cât şi bănci străine. Şase dintre ele au dispărut în urma unor fuziuni
şi achiziţii. Numărul de bănci de nişă - băncile care se specializează în una sau câteva produse - a
crescut în ultimii zece ani. Un exemplu este Skandiabanken cu Internetul ca și canal de
comunicare principal.

Cele mai mari patru banci din Norvegia sunt reprezentate de: DnB NOR, cu o cotă de
piaţă de 38%, Nordea Norge cu o cota de piaţă de 14%, SpareBank 1 Alliance cu 13% și Terra-

8
Group, cu o cota de piata de 6%. Împreună controlează aproximativ 71% din totalul activelor de
pe piață.

DnB NOR, prima bancă de pe piaţa din Norvegia, se concentrează pe


activităţi de relații cu clienții, având o gamă completă de servicii. Banca
s-a stabilit recent şi în alte țări nordice, precum Ţările Baltice, Polonia și Rusia.

Sparbank 1 are o puternică identitate regională. Terra-Group reprezintă o aliantă de banci


locale de economii.

În Norvegia, 12 dintre băncile comerciale cu capital străin reprezintă aproximativ 30%


din totalul active.

În 1996 existau 18 bănci comerciale și 133 bănci de economii. Numărul de sucursale în


Norvegia a scăzut de la 1537 în 1995 la 1234 în 2005.

4. Suedia

Piața bancară de retail din Suedia este dominată de patru sau cinci mari jucători. Printre primele
patru cele mai mari se numără Svenska Handelsbanken cu o cotă de piață de 26%,
Skandinaviska Enskilda Banken (SEB), cu 25% cotă de piață, Nordea cu 16% și
FöreningsSparbanken (Swedbank), cu o 15% cotă de piață. Aceste bănci reprezintă în jur de
81% din totalul activelor bancare și sunt bănci cu capital intern. A cincea instituţie bancară,
Danske Bank, este formată din capitaluri străine și deţine 8% din piața activelor totale.
Suedia are tradiţii în ceea ce priveşte activitatea de bancă universală: retail, wholesale şi
investment. Sistemul bancar suedez este unul foarte concentrat, primele 5 ţări care conduc
activitatea de retail a Suediei 90% din active.
Primele două bănci, Svenska Handelsbanken şi SEB, sunt bănci
comerciale cu tradiţie în oferirea de servicii bancare industriei, iar
celelalte doua, Nordea şi Swedbank, sunt orientate cu precădere pe retail. Nordea Bank s-a
format în urma privatizării din fosta bancă a poştei, iar Swedbank a luat fiinţă ca urmare a
fuziunii dintre cea mai mare bancă de economii şi o uniune de credit specializată în finanţarea
agriculturii.

9
Indicatori ai activităţii de retail din ţările nordice

1. Gradul de concentrare
Piaţa serviciilor bancare de retail în ţările nordice este caracterizată ca fiind o piaţă
concentrată şi de tipul oligopolului.
În graficele de mai jos sunt prezentate cotele de piaţă ale primelor bănci din fiecare din
cele patru ţări nordice analizate.
Cr4 este un indice care exprimă gradul de concentrare, respectiv suma cotelor de piaţă a
primelor 4 cele mai mari instituţii bancare dintr-o ţară, o sumă ce variază în ţările nordice între
71% si 95%. Astfel, se poate afirma că Finlanda deţine cel mai mare grad de concentrare, a CR4,
cu o valoare ce atinge 95%.

Finlanda Norvegia
DnB Nor(38%)
OP Bank
Group(20%) Nordea(14%)
Nordea
Bank(60%) SpareBank 1
Sampo Alliance(13%)
Bank(10%) Terra
Alte Group(6%)
banci(10%) Alte
banci(29%)

Dintre ţările nordice, sistemul bancar cel mai puţin concentrat se dovedeşte a fi cel al
Norvegiei, unde cele mai mari patru bănci norvegiene, DnB Nor, Nordea, Sparebank 1 Alliance
şi Terra Group deţin o cotă de piaţă de 71%.
Gradul de concentrare reflectă un sistem mai puţin concentrat decât cel al Finlandei, însă
totuşi atinge un nivel destul de ridicat.
Suedia are rata de concentrare de 82%, iar Danemarca o rata de concentrare de 81%.

10
Suedia Danemarca
Danske
Bank(54%)
Svenska(26%) Nordea(19%)
SEB(25%)
Jyske
Nordea(16%)
Bank(5%)
Swedbank(15%)
Sydbank(3%)
Alte banci(18%)
Alte
banci(19%)

Figurile demonstrează, de asemenea, dimensiunea impresionantă a băncii nordice


Nordea, care este una dintre cele mai mari bănci din cele patru ţări nordice.
În figura următoare sunt prezentate valorile indicatorului CR4 în anii 2000, 2005 şi 2010:

Ţara Anul 2000 Anul 2005 Anul 2010


Danemarca 79 80 81
Finlanda 98 95 95
Norvegia 54 57 71
Suedia 84 88 82
Sursa: http://www.kilpailuvirasto.fi

În perioada urmărită se poate constata că valoarea indicatorului CR4 a crescut


nesemnificativ în Danemarca. În Finlanda, gradul de concentrare pare să fi scăzut de la 98 la 95,
dar rămâne încă ridicat. Schimbările totuşi, mici, şi pot fi atribuite schimbărilor în clasificările
statistice. Indicele CR4 norvegian a crescut de la 57 la 71 între 2005 şi 2010, ca urmare a
fuziunii, între Den Norske Bank şi NOR Gjensidige. Dezvoltarea pe piaţa suedeză arată că cele
mai mari patru bănci au început să piardă cote de piaţă în a doua jumătate a perioadei, probabil
ca o urmare a expansiunii unor noi actori şi concurenţă sporită din partea celorlalţi jucători.
În general, se poate concluziona că pieţele serviciilor bancare de retail din ţările nordice
sunt destul de concentrate comparativ cu pieţele bancare de retail ale altor ţări din Europa.
Tendinţele variază în timp, creşterea concentraţiei sistemului bancar diminuând în unele ţări
concurenţa.

11
2. Profitabilitatea
Un alt indicator al activităţii de retail, pe lângă gradul de concentrare, este rata de
rentabilitate pentru participanţii pe piaţă. De obicei, concurenţa exercită o presiune asupra
marjelor în sectorul bancar. Prin urmare, odată ce concurenţa devine mai intensă, rentabilitatea
scade. În schimb, rentabilitatea ridicată sau în creştere indică o concurenţă insuficientă pe piaţă.
Profitabilitatea poate fi afectată de o serie de factori, cum ar fi normele contabile şi principiile de
gestiune, componenţa activelor şi pasivelor şi dimensiunea relativă a capitalului social.

De obicei profiturile sunt evaluate după impozitare. Însă acestea sunt măsurate şi înainte
de impozitare pentru a putea evalua rentabilitatea, neafectată de diferenţele naţionale în câştiguri
sau pierderi din impozitare.
O altă măsură folosită des pentru aflarea rentabilităţii băncii este marja netă a dobânzii,
care permite comparaţii între ţări şi între perioade diferite de timp. Acest indicator se calculează
ca raport între venitul net obţinut din dobânzi (veniturile din dobânzi minus cheltuielile cu
dobânzile) şi activele totale. Odată ce veniturile nete din dobânzi reprezintă o sursă importantă
de venituri pentru instituţiile bancare, o marjă scăzută poate implica o concurenţă puternică.
Raportul cost-venituri, sau costurile de operare exprimate ca procent din veniturile de exploatare,
sunt uneori interpretate ca fiind vitale pentru eficienţă şi competitivitate. O valoare mare a
raportului indică, în general, un grad ridicat de concurenţă şi ca urmare o rată scăzută a
profitului.
În plus, pierderile rezultate din procesul de creditare sau ponderea pierderilor din credite
raportată la activele totale afectează, de obicei, profitabilitatea băncilor. În general, există o
tendinţă pentru pieţele bancare nordice de a obţine o rentabilitate ridicată a activelor.
Evoluţia profitului operaţional al băncilor de retail în Ţările Nordice pentru perioada
2006-2010 este prezentată în graficul următor:

Sursa: http://www.kilpailuvirasto.fi

12
Din grafic se poate observa faptul că pentru fiecare dintre cele 4 ţări nordice, perioada
2006-2007 este una prielnică în cuantumul profitabilităţii bancare, rezultată din creşterea
economică generală înregistrată în majoritatea ţărilor europene. Consumul a cunoscut o creştere
considerabilă mai ales pe baza creditării, determinând implicit consolidarea profitului bancar. În
mod previzibil anul 2009 a continuat să fie un an dificil pentru băncile de retail din Ţările
Nordice.
Sectorul bancar a fost marcat de o scădere continuă a profitului şi o creştere a lipsurilor în
activitatea de retail. În special, relaţiile cu clienţii de pe piaţa bancară au devenit volatile în
sensul că persoanele ce reprezintă clienţii băncilor îşi orientează comportamentul spre asumarea
de riscuri. Băncile au încercat să asigure un management optim al portofoliului lor de risc.
Odată cu consolidarea proceselor de iniţiere, băncile au acceptat refinanţarea şi
restructurarea creditelor. Pentru majoritatea băncilor creditele neperformante nu au ridicat
probleme, decât parţial din cauza creşterii masive a soldurilor noi înregistrate în ţări ca Norvegia
şi Finlanda. Rezultatul acestor fenomene s-a reflectat în profitul obţinut de sistemele bancare ale
ţărilor nordice.
În 2009, odată cu apariţia la nivel global a fenomenului de recesiune econimică, se
constată că cel mai afectat stat dintre cele 4 Ţări Nordice este Danemarca. De asemenea şi în
cazul Norvegiei se observă o scădere a profitului instituţiilor bancare, ambele ţări prezentând o
uşoară revenire în anul 2010.
Cea mai mare creştere a profitului se remarcă în cazul băncilor de retail din Norvegia în
perioada 2007, însă apoi a suferit o scădere semnificativă pe anii 2008, 2009, cu o revenire în
2010. În 2010, o creştere semnificativă au înregistrat-o băncile de retail din Suedia.
Rezultatele financiare ale băncilor şi ale societăţilor de asigurări care operează în
Finlanda au dus la o îmbunătăţire a rentabilităţii. Majorarea veniturilor nete din dobânzi şi
venitul net din taxe, alocarea moderată a cheltuielilor şi o creştere în ceea ce priveşte recuperările
de pierderi la creditele anterioare au dus la aceste rezultate îmbunătăţite.
Banca Centrală a Norvegiei prezintă date cu privire la profiturile înainte de impozitare şi
rentabilităţile capitalurilor proprii. Astfel, în cele mai mari bănci acestea au crescut în cursul
anului 2010. Rezultate favorabile privind rentabilitatea capitalului propriu se datorează nivelului
redus al cheltuielilor de exploatare, precum şi datorită faptului că pierderile din creditare sunt
foarte mici. Pierderile reduse din creditare se datorează în parte unei reduceri a cotei de piaţă, a

13
creditelor neperformante din anul 2010. Utilizarea sporită a serviciilor de ATM este un factor
important pentru reducerea cheltuielilor de exploatare.
Rentabilitatea băncilor full-service din Suedia (inclusiv sucursalele străine, cu excepţia
filialelor) a variat în ultimii ani. Studii au arătat că prin creşterea productivităţii reformele
financiare au influenţat pozitiv situaţia băncilor. Estimări recente reflectă faptul că
productivitatea în băncile suedeze de retail a crescut în ultimii ani.

3. Mobilitatea clienţilor
Mobilitatea clientelei constă în posibilitatea acestora de a alege în mod liber şi în orice
moment furnizorul lor de produse şi servicii bancare. Această mobilitate aduce cu sine o mare
ameninţare asupra puterii pe piaţă a unei bănci. Ameninţarea este descrisă prin următorul
fenomen: orice client raţional va alege cele mai ieftine produse şi servicii dintre ofertele a doi
furnizori ce oferă acelaşi bun la preţuri diferite, cel puţin în cazul în care clientul nu are alte
preferinţe. De aceea interesul oricărei bănci este de a lua măsuri pentru diminuarea gradului de
mobilitate şi de creştere a fidelităţii.
În tabelul următor este prezentat numărul de clienţi ai băncilor de retail din Ţările
Nordice.

Număr de clienţi (mii) 2007 2008 2009 2010 2011


FINLANDA 1212 1215 1217 1221 1225
SUEDIA 237 237 235 234 234
NORVEGIA 275 274 274 273 272
DANEMARCA 230 230 230 230 230
Sursa: http://www.konkurransetilsynet.no

În Norvegia 85 % din clientela reprezentată de persoane fizice şi IMM-uri au avut aceeaşi


bancă principală pentru efectuarea operaţiunilor timp de trei ani sau mai mult şi două treimi din
IMM-uri au avut aceeaşi bancă timp de şase ani sau mai mult.

14
Sistemul de plată al băncilor de retail din Țările Nordice

Funcţia de bază a unui sistem de ATM este de a oferi clientului numerar fără a fi nevoie
să se apeleze la personalul dintr-o sucursală bancară. Sistemele ATM pot fi organizate în diferite
moduri. Sistemul de bază este în cazul în care băncile deţin şi folosesc propriul lor sistem. În
cazul acestui sistem, clientul va avea posibilitatea de a utiliza doar ATM-urile proprii ale băncii.
Cele mai multe dintre băncile din ţările nordice au ajuns la concluzia că persoanele ce reprezintă
clienţi proprii doreau să beneficieze de accesul la o gamă mai largă de ATM-uri. Astfel ei au
început să coopereze cu celelalte bănci pentru ca satisfacţia clienţilor lor să fie atinsă prin
folosirea unei varietăţi de ATM-uri.
În Norvegia, băncile deţin de regulă propriile ATM-uri. Pentru a asigura accesul tuturor
băncilor la toate ATM-urile a fost pus în aplicare un acord multilateral. Deţinerea unei licenţe
bancară (norvegiană sau externă) si plata unei taxe de aderare sunt singurele criterii pentru
participarea la sistemul BankAxept. Toţi membrii BankAxept au acces imediat la toate ATM-
urile. În plus, există un acord multilateral cu privire la taxa interbancară de realizare a
tranzactiilor de la ATM-uri. Autorizarea se face prin BALTUS, un program software prin care
toate ATM-urile pot comunica. Operaţiunile de compensare şi decontare sunt efectuate prin NIC-
uri (BBS) şi NBO (Norges Bank).
Şi în Suedia majoritatea băncilor au propria reţea de ATM-uri şi deţin un acord bilateral
privind taxele de acces la celelalte reţele de ATM-uri. Astăzi, unul şi acelaşi card este suficient
pentru accesarea tuturor ATM-urilor din interiorul ţării.
La fel ca în cazul Norvegiei şi Suediei, în general băncile daneze au propriile lor
ATM-uri. Pentru a se asigura că proprietarul cardului poate utiliza ATM-urile altor bănci decât
banca lor proprie, instituţiile bancare daneze au încheiat între ele acorduri multilaterale.
În Finlanda, ATM-urile sunt operate de către o societate deţinută în comun de cele mai
mari trei bănci finlandeze (Nordea Bank Finland, OP Bank Group, Sampo Bank).
Odată cu creșterea numărului de utilizatori de carduri și a tranzacțiilor cu carduri,
furnizarea de servicii de plată a luat amploare, fiind influenţată cifra de afaceri. Totodată este
analizat impactul asupra consumatorilor.

În graficul următor este exprimată ponderea modalităţilor de plată în Ţările Nordice:

15
Sursa: http://www.konkurransetilsynet.no

Activitatea de creditare a băncilor de retail din Țările Nordice

Pentru băncile de retail din Danemarca , în anul 2011, nivelul total de credite atinge un
volum de 566.4 mil. În Finlanda nivelul creditelor băncilor de retail se situează la 89.1 mil, în
Suedia 69.5 mil iar pentru sistemul bancar norvegian s-a înregistrat un volum de 62.6 mil.
Ponderea creditelor acordate în totalul activelor băncilor de retail este de 59,15%. Creditele
acordate în valută străină constituie 44,38% din totalul portofoliului de credite al băncilor.
Graficul următor prezintă volumul creditelor (mil Euro) în cadrul sistemelor bancare de
retail din Ţările Nordice, în perioada 2005-2011 :
Tip de credite 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Danemarca RETAIL 569.4 555.5 553.4 565.4 573.8 572 566.4
TOTAL 963.6 950.3 945.2 961.7 969.2 971.8 963.5
Finlanda RETAIL 97.6 96 94.2 93 91.8 90.5 89.1
TOTAL 148.4 146.8 142.7 140.6 139.7 138.4 137
Suedia RETAIL 81.6 81.3 81.7 79.8 77.1 72.4 69.5
TOTAL 180.3 182.2 182.9 178.7 175.9 166.3 160.6
Norvegia RETAIL 71.4 70.8 69 68.4 65.8 64.1 62.6
TOTAL 129.8 130.2 125.5 124.8 121.1 123.4 122.4
Sursa: http://data.worldbank.org
Dacă se analizează ponderea creditelor de retail în totalul creditelor acordate se observă o
predominanţă a creditelor de retail faţă de finanţările corporate, ceea ce atestă o orientare a
băncilor nordice către deservirea în principal a clientelei private şi a IMM-urilor.

16
MIL.EURO
8000

6000

4000

2000
65.6 44.2% 53.8%
0 %
DANEMARCA FINLANDA SUEDIA NORVEGIA
TOTAL CREDITE CREDITE RETAIL

Sursa: http://data.worldbank.org

Figura prezintă ponderea creditelor de retail în totalul creditelor bancare în Ţările


Nordice.
În Suedia ramura bancară este focalizată mai mult pe sectorul corporate, finanţarea
indirectă a băncilor fiind predominantă, marile companii apelând la sectorul bancar pentru
resurse suplimentare faţă de cea directa de pe piaţa financiară prin achiziţionarea de titluri
precum obligaţiunile.
Un obiectiv important al activitǎţii bancare de retail din Ţările Nordice îl reprezintǎ
atragerea de disponibilitǎţi de pe piaţǎ şi de plasare eficientǎ a acestora, având permanent în
vedere păstrarea unui echilibru optim între resurse şi plasamente. In acest sens, bancile s-au
orientat cu prioritate spre produse precum depozitele destinate persoanelor fizice şi IMM-urilor
şi certificatele de depozit.
În figura următoare este prezentat volumul (mil. Euro) depozitelor destinate
persoanelor fizice în cadrul sistemelor bancare din Ţările Nordice:
Tip depozite 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
DANEMARCA RETAIL 182.8 184.4 181.1 184 185.3 188 186.6
TOTAL 281.3 282.9 280.9 281.7 288.3 290 289.5
FINLANDA RETAIL 51.3 50.5 49.5 50.1 49.5 49.4 47.5
TOTAL 104.6 102.4 103 97.3 100.7 102.2 95
NORVEGIA RETAIL 18.2 19 17.7 17.7 17.1 17.5 16.5
TOTAL 56.7 56.8 54.2 54.1 52.1 53.2 52.6
SUEDIA RETAIL 24.3 23.9 23.5 23.9 22.8 21.8 21
TOTAL 65.3 66.7 68.2 72.8 67.7 64.4 64
Potrivit graficului următor, ponderea depozitelor retail în totalul depozitelor este
semnificativă pentru Ţările Nordice în special în cazul Danemarcei, ce prezintă un sistem bancar

17
focalizat în menţinerea unui grad de lichiditate mare a băncilor. Norvegia şi Suedia deţin
ponderile cele mai mici, băncile din sistem fiind mai mult preocupate de segmentul corporate ce
furnizează lichidităţi substanţiale comparativ cu ramura retail.

2000

1500
DEPOZITE PERSOANE FIZICE TOTAL DEPOZITE

1000 64.7%

500
49.3% 32.5% 34.3%
0
DANEMARCA FINLANDA NORVEGIA SUEDIA

Sursa: http://data.worldbank.org

Infrastructura teritorială a băncilor de retail din Țările Nordice

Tabelele de mai jos prezintă numărul de sucursale ale băncilor de retail din Ţările
Nordice, respectiv numărul de angajaţi full-time ai băncilor de retail din Ţările Nordice.

Număr de sucursale (mii) 2007 2008 2009 2010 2011


FINLANDA 120 121 122 121 121
SUEDIA 49 49 49 49 49
NORVEGIA 41 41 41 45 49
DANEMARCA 313 315 318 320 325

Angajaţi full-time 2007 2008 2009 2010 2011


FINLANDA 2235 2231 2260 2455 2263
SUEDIA 932 916 949 923 938
NORVEGIA 987 982 989 1006 1007
DANEMARCA 5930 5956 5945 6007 6024
Sursa: http://www.konkurransetilsynet.no

Datele arată că cea mai solidă infrastructură de retail-banking o deține Danemarca prin
prisma numărului de sucursale și a numărului de angajați care deservesc personal clientela în
sediile fizice ale băncilor de retail. Urmează Finlanda ca și complexitate a desfășurării în teritoriu

18
a sucursalelor și din perspectiva personalului numeros. Suedia și Norvegia dețin un număr mai
mic de sucursale și angajați potrivit orientării acestora în special către ramura corporate. Sectorul
corporate este mai productiv datorită unei necesități sporide de finanțare a marilor întreprinderi
de pe piața bancară (finanțare indirectă) și mai puțin de pe piețele financiare (finanțare directă).
Per ansamblu infrastructura de retail a băncilor din Țările Nordice este adaptată
tendințelor principale în deservirea anumitor segmente de clienți.

Strâns corelat cu variaţiile în infrastructura fizică a băncilor de retail este şi numărul


utilizatorilor de servicii la distanţă în Ţările Nordice.

Număr de utilizatori eBanking (mii) 2007 2008 2009 2010 2011


FINLANDA 477 464 453 454 452
SUEDIA 129 126 124 123 121
NORVEGIA 114 111 109 108 106
DANEMARCA 994 950 913 895 878
Sursa: http://www.konkurransetilsynet.no

Concluzii

Toate băncile de renume existente în ţările nordice oferă o gamă de servicii care le
defineşte ca fiind bănci de retail. Pieţele bancare de retail ale ţărilor nordice sunt încă dominate
de câteva mari bănci caracterizate prin numeroşi clienţi. Pe parcursul ultimilor ani unele dintre
aceste bănci şi-au extins activitatea în ţările vecine. Astfel, Nordea, după o serie de fiziuni, este
una dintre cele mai mari trei bănci din Finlanda, Suedia, Norvegia şi Danemarca. Danske Bank,
care deţine mai mult de jumătate din totalul activelor de pe piaţa bancară din Danemarca, a fost
în ultimii ani pe locul 5 printre cele mai mari bănci din Suedia. Băncile suedeze SEB şi
Föreningssparbanken deţin o mare parte din activele pieţei bancare a statelor baltice (Estonia,
Letonia, Lituania). Cei mai importanţi jucători ai pietelor finlandeze şi norvegiană au, de
asemenea, o contribuţie importantă în cadrul acestui proces de integrare.

În general, se poate concluziona că pieţele serviciilor bancare de retail din ţările nordice
sunt destul de concentrate comparativ cu pieţele bancare de retail ale altor ţări din Europa.
Tendinţele variază în timp, creşterea concentraţiei sistemului bancar diminuând în unele ţări
concurenţa.

19
Bibliografie

1. Căpraru B., Retail Banking, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009, pag. 130-131
2. https://www.dnb.no
3. http://www.danskebank.com/Flash/ePages/Reports/Q32012/Report-
UK/fullpdf/fullpdf.pdf
4. http://www.kilpailuvirasto.fi
5. http://www.konkurrensverket.se
6. http://www.fno.no/en/Main/Statistics1/Banking-sector/
7. http://www.konkurransetilsynet.no
8. http://ec.europa.eu
9. http://data.worldbank.org
10. http://www.nationalbanken.dk/

20