Caiet de Sarcini Pafsin 17-03-2009

CAIET DE SARCINI PENTRU MONTAREA CONDUCTEI DE
ADUCTIUNE DIN PAFSIN Dn 1300
Capitolul 1. DOMENIUL DE APLICARE AL PREZENTELOR INSTRUCTIUNI
Capitolul 2. DOCUMENTE DE REFERINTA
Capitolul 3. LUCRARI PREMERGATOARE OPERATIEI DE ASAMBLARE A

CONDUCTEI DE ADUCTIUNE
Capitolul 4. CONDITII TEHNICE PENTRU TRANSPORTUL SI MONTAJUL

ELEMENTELOR
4.1. INTRODUCERE
4.2. MANIPULAREA TUBURILOR PE ŞANTIER
4.2.1. Receptionarea tuburilor
4.2.2. Descărcarea tuburilor
4.2.3. Descărcarea fitingurilor
4.2.4. Stocarea tuburilor în depozitul antreprenorului
4.2.5. Manipularea tuburilor livrate unul intr-altul (nestate)
4.2.6 Depozitarea lubrifianţilor
4.2.7 Transportarea tuburilor
4.3. RECOMANDĂRI DE INSTALARE
4.3.1 Instalarea standard
4.4. CONSTRUIREA TRANSEELOR DE INSTALARE A TUBURILOR
4.4.1 Patul conductei
4.4.2 Lăţimea transeei
4.4.3 Mai multe tuburi într-un singur şanţ
4.4.4 Intersectări
4.4.5 Adâncimea transeei
4.4.5.1 Adâncimea minimă a transeei
4.4.5.2 Adâncimea maximă a şanţului
4.4.6 Patul instabil al conductei
4.4.7 Transee inundata
4.5. SELECŢIONAREA PATULUI DE POZARE ŞI A UMPLUTURII
4.5.1 Materialul patului de pozare şi a umpluturii
4.5.2 Compactarea umpluturilor
4. 5.3 Migrarea umpluturii
4. 5.4 Folosirea temporară a sprijinirilor (palplanse)
4. 5.5 Dimensiunea maximă a pietrişului şi a pietrei sparte
4. 5.6 Instalarea pe pante
4. 5.7 Instalarea alternativă
4.5.7.1 Lărgirea transeei
4. 5.7.2 Sprijinirea permanentă
4. 5.7.3 Material de umplutura stabilizat (prin cimentare)
Titlul lucrarii: CHEMP BRODINA DE JOS
Obiectul 1 : Conducta de aductiune. Faza : PT + CS
Volumul 1-E : Caiete de sarcini conductă de aducţiune din PAFSIN
4. 6. CLASIFICAREA SOLURILOR NATURALE

4. 7. METODE DE INSTALARE
4. 8. ÎMBINĂRI
4. 8.1 Pregătirea îmbinărilor
4. 8.2 Deviaţia unghiulară a îmbinării
4.8.3 Lubrifiant
4. 8.4 Îmbinarea şi asamblarea tuburilor
4. 9. TUBURI SCURTE – ÎMBINARE RIGIDĂ
4. 10. MONTARE / TUBURI DE CAPAT
4.11. FIXARE ŞI ANCORARE
4.11.1 Masive de ancorare
4.11.2 Incastrare în beton
4. 11.3 Sprijinirea tuburilor
4.11.4 Turnarea betonului
4. 12. POST INSTALAREA
4. 13. PROBA DE PRESIUNE SI DE ETANSEITATE A TUBURILOR
4. 13.1. PROBA DE PRESIUNE A TUBURILOR DE ADUCTIUNE
4. 13.2. METODE DE TESTARE
ANEXA A
Clasificarea solurilor naturale
A.1 Generalităţi
A.2 Clasificarea grupei
A.2.1 Grupa 1 - Soluri foarte stabile
A.2.2 Grupa 2 - Soluri stabile
A.2.3. Grupa 3 - Amestec de soluri
A.2.4. Grupa 4 - Soluri coezive
ANEXA B
Bibliografie
ANEXA C
C.1 Modul umplutura

C.1.1. Standard austriac OENORM B 5012-1
C.2 Modulul grupelor de sol
C.3 Factori de reducere pentru modulele solului E1 şi E2 pe termen lung
Capitolul 5. EXECUTIA SUBTRAVERSARILOR DE APE
Capitolul 6 .EXECUTAREA UMPLUTURILOR
Capitolul 7. VERIFICAREA SI PROBAREA CONDUCTELOR
S.C. HIDRONET PROIECT SRL 2

Martie 2009
Capitolul 8. CONSUMUL DE MATERIAL RECOMANDAT
Capitolul 9. UTILAJE FOLOSITE IN PROCESUL DE MONTAJ SI EXECUTIE A

Capitolul 10. ATRIBUTII SI RESPONSABILITATI
Capitolul 11. RAPOARTE SI INREGISTRARI
Capitolul 12. PROGRAMUL DE URMARIRE A CALITATII LUCRARILOR
Capitolul 13. ACTIUNI PREVENTIVE PENTRU PROTEJAREA SANATATII
Capitolul 14. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII SI PROTECTIE CONTRA

INCENDIILOR
14.1. Masuri de protectia muncii

14.2. Masuri de protectie contra incendiilor
CAIET DE SARCINI NR.6

CONDITII GENERALE PENTRU MONTAREA CONDUCTEI DE
ADUCTIUNE DIN PAFSIN Dn 1300 mm CHEMP BRODINA DE JOS
Martie 2009
Capitolul 1. DOMENIUL DE APLICARE AL PREZENTELOR INSTRUCTIUNI
Prezentul caiet de sarcini se refera la materialele, operatiile premergatoare, modul de punere

in opera si controlul de calitate al operatiilor necesare pentru montarea conductelor de PAFSIN ce
vor realiza aductiunea aferenta CHEMP Brodina de Jos.
In cazul in care apa transportata sau mediul in care se amplaseaza conducta de aductiune
prezinta agresivitate fata de material, proiectantul de specialitate va indica masurile specifice de
protectie ce trebuie luate in scopul protejarii interiorului acesteia.
Capitolul 2. DOCUMENTE DE REFERINTA
- proiectul tehnic al lucrarii ( memoriu tehnic, breviarul de calcul, plansele desenate, caietele de
sarcini de specialitate pentru tipurile specifice de operatii necesare procesului de executie );
- fisa tehnica a piesei metalice ce se pune in opera ;
- certificatul de Management al Calităţii ISO 9001: 2000 emis de TUV Germania al elementelor
conductei de Pafsin ce se pun in opera ;
-STAS 6819/78 – alimentari cu apa – aductiuni;
- STAS 9312/78 – 80 privind protejarea conductelor la subtraversari de rauri si drumuri;
-STAS 6054/64 – Limite de inghet;
Capitolul 3. LUCRARI PREMERGATOARE OPERATIEI DE ASAMBLARE A

1) Tipul de conducta – diametrul si grosimea – au fost stabilite in studiul de fezabilitate de

specialitate;
2) Tevile de Pafsin, ingropate vor fi acoperite cu un strat de pamant a carui grosime de min. 0,80 m
asigura stabilitatea la plutire a elementului. Deasemenea, in zona albiei majore, protectia transeii va
fi asigurata la suprafata terenului de un strat de saltele de gabioane ;
3) Sapaturile se vor executa mecanic in terenurile nestancoase sau cu explozibil redus acolo unde
transeea strabate zone stancoase. Ultimul strat de sapatura de 0,25 m se va exercuta manual si cu
putin timp inainte de montarea tuburilor ;
4) Sub tuburi se va asterne un strat de pozare de 0,15 m de nisip ;
5) Daca transeea este mai adanca de 1,50 m si nu este amplasata intr-o zona stancoasa se
va prevedea sprijinirea malurilor ;
6) Daca santul in care se va poza conducta are o adancime de pana la -5,00 m, se vor asigura
urmatoarele dimensiuni minime ale transeii :
- la sapaturile in taluz, latimea fundului transeii va fi : D exterior + 0,80 m exclusiv grosimea
sapaturilor ;
- la sapaturile verticale, latimea fundului va fi : D exterior + 0,80 m, exclusiv grosimea
sapaturilor ;

Martie 2009
7) Daca din motive de incadrare in zona sau din conditiile naturale ale amplasamentului, santul in
care se va poza conducta este mai adanc de -5,00m latimea santului se va alege in functie de
tehnologia de executie a transeii ;
8) Punctele prevazute cu dispozitive de inchidere precum si schimbarile de directie se vor considera
puncte fixe in care se amplaseaza masive de ancoraj, dimensionate in functie de presiunea de lucru a
conductei.
Capitolul 4. CONDITII TEHNICE PENTRU TRANSPORTUL SI MONTAJUL

ELEMENTELOR
Toate elementele se vor monta conform proiectului de executie si a indicatiilor furnizorului

menţionate în Manualul de instalare a tuburilor PAFSIN SUPERLIT ROMET care este prezentat pe
larg în continuarea prezentului capitol.
4.1. INTRODUCERE
Tuburile din rasini poliesterice armate cu fire de sticla si insertie de nisip (PAFSIN) se
folosesc cu precadere in urmatoarele domenii:
-Transport si distributie apa potabila si bruta
-Retele de canalizare pluviala si menajera
-Aductiuni si conducte de fuga la hidrocentrale
-Sisteme de irigatii
-Conducte de racire la centrale electrice
-Conducte submarine pentru descarcari in mare
-Aplicatii industriale
Usoare, rezistente la coroziune si cu o durata de exploatare mare (50 ani), tuburile din
PAFSIN sunt disponibile pentru presiuni de la 1 bar la 32 bar, pentru 3 clase standard de rigiditate
(SN 2500 N/m2; SN 5000 N/m2; SN 10000 N/m2) si cu diametre intre 300 mm si 2400 mm.
Principalele avantaje ale conductelor din PAFSIN sunt:
-greutate mica (1/4 din greutatea unei conducte din otel sau 1/10 din greutatea
unei conducte din beton)
-rezistenta mare la coroziune ( pH intre 1 si 9)
-durata mare de viata (50 ani)
-rezistente hidraulice mici (rugozitate relativa k=0,029mm)
-nu necesita protectie catodica
-costuri scazute de montaj si exploatare
-lungimi standard mari (6, 12 si 18 m)
Conductele din PAFSIN pot fi instalate subteran ( ingropate), suprateran (aeriene)sau
submarin. De asemenea ele pot fi folosite la „relining” (tub in tub).
Prezentul „Manual de instalare” pune in evidenta situatiile standard ce apar la instalarea conductelor
ingropate, supraterane si prin „relining”.
Situatiile speciale de instalare vor fi tratate separat intre furnizor si beneficiar.

Martie 2009
Se mentioneaza ca prezentul „Manual” nu inlocuieste regulile de executie din reglementarile

si normativele tehnice in vigoare, regulile de siguranta si de protectie a mediului precum si
specificatiile si recomandarile beneficiarului care reprezinta autoritatea finala.
Procedurile de instalare din acest „Manual” precum si asistenta tehnica din partea furnizorului vor
folosi la realizarea unei instalari corespunzatoare si de lunga durata.
Instructiunile de instalare au la baza prevederile din AWWA M45, ATV 127 precum si din
standardele si normativele romanesti in vigoare.
Conductele din PAFSIN sunt conducte flexibile si in consecinta ele interactioneaza cu
masivul de pamant in care au fost ingropate.
Conducta ingropata este supusa la doua tipuri principale de incarcari:
- incarcari exterioare rezultate din greutatea umpluturii de pamant, din sarcini de trafic, din incarcari
locale si din incarcari accidentale care produc in peretele conductei eforturi de incovoiere.
- incarcari din presiunea interioara care produc in peretele conductei eforturi
circumferentiale de intindere.
Flexibilitatea conductelor din PAFSIN contribuie la transferul incarcarilor verticale masivului
de pamant.
Din aceasta cauza o pozare corespunzatoare a acestor conducte care sa tina seama de
conditiile geologice si hidrogeologice din amplasament, de natura si gradul de compactare ale
materialului de umplutura si de incarcarile de calcul este esential pentru o instalare adecvata si de
lunga durata.
Furnizorul poate sa trimita la cererea constructorului un specialist pe teren care sa
ii ofere asistenta tehnica pentru montajul corect al conductei si fitingurilor aferente.
Aceste instrucţiuni vor fi folosite doar ca puncte de referinţă. Specificatiile tehnice pentru un
anumit proiect vor avea prioritate înaintea liniilor generale menţionate mai jos.
4.2. MANIPULAREA TUBURILOR PE ŞANTIER
4.2.1. Receptionarea tuburilor
După sosirea camionului pe şantier, la primirea mărfurilor trebuie efectuate următoarele

verificări:
a) Inspectia vizuală a fiecărui produs în vederea constatării vreunei deteriorări survenite
în timpul transportului
b) Cantităţile complete de mărfuri trebuie verificate şi comparate cu avizul de livrare
c) Notificarea în avizul de livrare a oricărei deteriorări sau al oricărui produs lipsă
Notă: marfa deteriorată nu trebuie folosită decât dacă a fost verificată şi reparată de personalul
fabricii.
4.2.2. Descărcarea tuburilor

Produsele trebuie descărcate cu grijă, evitând impactul cu obiecte rigide (oţel, piatră, etc).
Pentru tuburi ≥ 300 mm este necesară descărcarea mecanică. Este de preferat să se folosească două
chingi de ridicare pentru a ridica tuburile. Nu este permisă folosirea cablurilor sau cârligelor de oţel
la capătul tubului. Este de asemenea de preferat ca tuburile să fie legate cu curele de ghidare la
Martie 2009
capete pentru a se putea efectua un control manual al tubului cât timp este în aer, mai ales pe timp de
vânt puternic.
Figura 2.2: Ridicarea tuburilor.
4.2.3. Descărcarea fitingurilor
In mod uzual toate tuburile Superlit Romet sunt livrate cu o mufa la capăt. Doar mufele
suplimentare necesare sunt livrate separat.
Ridicaţi şi descărcaţi cu mare atenţie toate tipurile de fitinguri. Dacă fitingurile sunt
împachetate din fabrică, pot fi descărcate la fel ca tuburile.
4.2.4. Stocarea tuburilor în depozitul antreprenorului
Tuburile pot fi depozitate direct pe sol daca terenul este relativ plat si fara pietre sau obiecte
ce pot deteriora conducta.
Este preferabil sa se depoziteze conductele asa cum au venit stivuite de furnizor.
Daca este necesara stivuirea conductelor, aceasta se va face pe suporti de scandura cu pene de fixare.
Distanta intre suportii de scandura (latime min. 75 mm) nu va depasi 6m.
Fitingurile, dacă sunt livrate separat, trebuie depozitate în poziţie orizontală pentru a se evita
eventuale deformări.
Asiguraţi-vă că marfa depozitată este bine fixată în caz de vânturi puternice, în situaţia în care zona
de depozitare nu este nivelată sau dacă mai există marfă aşezată orizontal. Înălţimea maximă de
depozitare este de aproximativ 2,5 m. Nu este recomandată stivuirea tuburilor cu diametre mai mari
de 1200 mm. La depozitarea fitingurilor trebuie avut grijă să nu se aşeze greutăţi pe capete,
ramificaţii şi coturi.
Deflexia maximă a diametrului trebuie să fie după cum urmează:
Tabel 2.4.1 Deflexia maximă de depozitare
Clasa de rigiditate SN [N/m2] Deflexia maximă [% diametru]
2500 2.5
5000 2.0
10000 1.5
Altă metodă de exprimare a înălţimii de depozitare este prin definirea numărului de straturi
Tabel 2.4.2 Straturi maxime de depozitare
Tub Numărul maxim de straturi

Martie 2009
Diametrul nominal DN [mm] SN 2500 SN 5000 şi 10000
> 1200 1 1
Este recomandat să se folosească aşezarea în piramidă pentru SN 2500 N/m2
Figura 2.4.3: Depozitarea tuburilor
4.2.5. Manipularea tuburilor livrate unul intr-altul (nestate)
Tuburile care sunt livrate la distanţe mari pot fi lestate (tuburi de diametru mai mic în
interiorul celor de diametru mai mare) pentru a reduce costurile de transport. În general aceste tuburi
au ambalaje speciale şi nu necesită proceduri standard de descărcare, manipulare, depozitare şi
transport. Dacă este necesar, aceste proceduri vor fi executate înainte de livrare. Separat de acestea,
următoarele proceduri generale trebuie întotdeauna respectate:
 Ridicaţi întotdeauna mănunchiul de tuburi nestate folosind cel puţin două chingi elastice. Dacă
este cazul, vor fi specificate distanţa limită dintre curele şi înălţimea maximă de ridicare pentru
fiecare proiect. Asiguraţi-vă că aceste chingi de ridicare sunt suficient de rezistente pentru a suporta
greutatea pachetului.
 De obicei, tuburile nestate se păstrează cel mai bine în ambalajul în care sunt transportate.
 Conductele din interior, incepand cu cea mai mica, se vor scoate cu ajutorul unui prelungitor care
se monteaza la bratul stivuitorului. Bratul si prelungitorul se vor captusi cu cauciuc iar scoaterea se
va face prin ridicarea tubului si extragerea fara atingerea celorlalte ca in figura 2.5.

Martie 2009
Figura 2.5: Extragerea tuburilor cu ajutorul braţului căptuşit al motostivuitorului
4.2.6 Depozitarea lubrifianţilor
Lubrifianţii trebuie depozitaţi cu grijă pentru a evita deteriorarea recipientului. Recipientele

începute trebuie resigilate pentru a preveni contaminarea lichidului lubrifiant.
4.2.7 Transportarea tuburilor
Dacă este necesară transportarea tuburilor pe şantier, în momentul încărcării lor în camion
este cel mai bine să se folosească materialele originale în care au fost livrate tuburile. Dacă aceste
materiale nu mai sunt disponibile, toate pachetele de tuburi trebuie sprijinite pe cherestea netedă, la
distanţe de maxim 4 m unul de celălalt (3 m pentru cele cu diametru mic), lungimea consolelor libere
de la capetele tubului nu va depasi 2 m. Imobilizaţi tuburile pentru a le menţine stabilitatea şi
distanţele. Asiguraţi-vă că tuburile nu se ating între ele, astfel încât trepidaţiile din timpul
transportului să nu provoace frecarea acestora (figura 2.7).
Înălţimea maximă de aşezare (încărcare) nu va depasi 2.5 m. Legaţi tuburile în vehicul peste
punctele de sprijin cu benzi elastice sau cu frânghie; nu folosiţi niciodată cabluri de oţel sau lanţuri
fără aplicarea unei căptuşeli pentru a proteja tubul împotriva frecării. De asemenea, deflexia maximă
a diametrului nu trebuie să depăşească valorile specificate în Tabelul 2.4. Transportarea tuburilor fără
a respecta aceste condiţii poate cauza defecte tuburilor.
Figura 2.7: Transportarea tuburilor
4.3. RECOMANDĂRI DE INSTALARE
Modul de instalare adecvat al tuburilor PAFSIN Superlit Romet variază în funcţie de

rigiditatea tubului, de grosimea stratului de acoperire, de caracteristicile solului local şi de
materialele de umplutura disponibile. Solul natural trebuie să delimiteze în mod adecvat rambleul
din zona de instalare a tuburilor (vezi figura 3.1) pentru a realiza sprijinirea adecvată a tuburilor.
Următoarele proceduri de instalare au ca scop ajutarea executantului să realizeze o bună instalare a
tuburilor. Cu toate acestea, indiferent de condiţiile solului şi de metoda de instalare, deflexiile iniţiale
şi pe termen lung nu trebuie să depăşească valorile acceptabile specificate în secţiunea 4.8. Este
posibil ca tuburile instalate fără a respecta aceste condiţii să nu funcţioneze conform prevederilor.

Martie 2009
Zona de
Material de umplutura
umplutura
Patul min. DN/4

– max. 150 mm
Sol nativ
Fundatie (daca
este necesara)
Figura 3.1: Sectiune transversala prin transee:
Anexa A furnizează definiţii detaliate ale grupelor de soluri naturale. Solul natural
trebuie testat în mod frecvent şi mai ales când se bănuieşte că vor avea loc modificări.
Caracteristicile de care trebuie să se ţină cont sunt acelea care se obţin în momentul
evaluării patului şi a zonei de instalare a tuburilor. Condiţia cea mai importantă de care
trebuie să se ţină cont este calculul presiunii sau rezistenţa solului în orice perioadă de
timp (în mod normal atunci când nivelul apei subterane este foarte ridicat).
4.3.1 Instalarea standard
Rezistenţa îndelungată şi buna funcţionare a tuburilor PAFSIN Superlit Romet se pot

realiza prin manipulare şi instalare adecvate. Este important ca beneficiarul, inginerul şi
antreprenorul să înţeleagă că tuburile din poliester armat cu fire de sticlă şi inserţie de nisip
(PAFSIN) sunt proiectate pentru a folosi materialul de umplutura din zona de instalare a tuburilor
menţionat în procedurile de instalare recomandate. Tubul şi materialul de umplutura formează
împreună un “sistem tub-sol” de sprijinire a conductei.
Inginerii au constatat, în urma unei îndelungate experienţe, că materialele granulare compactate în
mod corespunzător sunt ideale pentru realizarea materialului de umplutura pentru tuburi, inclusiv
tuburi PAFSIN.
Cu toate acestea, în efortul de a reduce costul de instalare a tuburilor, deseori solurile provenind din
şanţurile săpate sunt folosite drept material de umplutura.
Pentru instalarea tuburilor cu diametrul de 1300 mm, materialul de umplutura se aseaza in
transee pana la inaltimea de 60% din diametrul conductei si se compacteaza la gradul de compactare
prevazut in proiect (in general la un grad de compactare de min. 90% - Proctor). Peste aceasta cota si
pana la 300 mm deasupra crestei conductei se poate folosi ca material de umplutura solul local cu o
compactare usoara (in general la un grad de compactare de min. 80% - Proctor). Solul local folosit
ca material de umplutura va trebui sa respecte un minim de conditii ce sunt prezentate in capitolul
5.4. Instalarea de tip 2 nu este indicata pentru conductele cu diametru mic (DN300 mm) si pentru
conducte ingropate sub drumuri cu trafic.
4.4. CONSTRUIREA TRANSEELOR DE INSTALARE A TUBURILOR

Martie 2009
4.4.1 Patul conductei

Realizarea unui pat (suport) de buna calitate pentru conducta este un lucru esential in
asigurarea unei functionari corespunzatoare a acesteia.
Patul conductei trebuie construit în aşa fel încât să confere un suport stabil şi uniform pentru întreaga
lungime a tubului si se va realiza numai din material granular, nisip sau pietris, la un grad de
compactare de 90%.
Patul conductei trebuie sa fie plan, sa aiba o grosime minima egala cu DN/4, dar nu mai mica de 50
mm si nu mai mare de 150 mm pentru tuburile cu diametre mari de pana la 2400 mm.
In zonele de imbinare se va sapa sub mufe o nisa cu lungimea de circa (1,52,0)xLmufa pentru a fi
siguri ca sprijinirea tubului nu se face pe mufa. Dupa imbinare nisa se va umple cu atentie cu
materialul excavat.
Daca pe fundul santului apar pietre, sisturi tari sau soluri instabile, grosimea patului (stratului suport)
va fi crescuta pentru a obtine un strat suport continuu si stabil.
Dupa compactare, inainte de asezarea in transee a conductei, patul conductei se va afana usor prin
greblare pe o grosime de 35 cm.
a. corect b. incorect
Figura 4.1: Stratul de sprijin nisa mufei (se umple după terminarea îmbinării tuburilor);
a. strat de sprijin adecvat; b. strat de sprijin neadecvat
4.4.2 Lăţimea transeei
Lăţimea şanţului la capătul tubului nu trebuie să fie mai mare decât este nevoie pentru a
lăsa loc îmbinării tuburilor în şanţ şi compactării materialului de umplutura la vute. Spaţiul standard
b’ al şanţului (vezi figura 3.1) este prezentat în Tabelul 4.2. În condiţii de calitate slabă a solului şi
ţinând cont de clasa de rigiditate a tubului şi de adâncimea de îngropare, lăţimea şanţului poate să
crească.
Tabel 4.2 Dimensiuni standard ale transeei
Dimensiunile normale ale tubului DN [mm] b’[mm]
DN 1000-1600 450
Notă – Şanţurile mai late sunt necesare pentru îngropări adânci din motive de siguranţă
datorate instabilităţii solului.
4.4.3 Mai multe tuburi într-un singur şanţ
Când într-un şanţ se instalează mai multe tuburi, trebuie păstrată o distanţă minimă pentru a
lăsa destul loc compactării rambleului sub vutele de tuburi; pentru tuburi din acelaşi şanţ, distanţa
minimă dintre tuburi este arătată în Tabelul 4.3:
Martie 2009
Tabel 4.3: Distanţa minimă dintre tuburi
Diametru [mm] Distanţa minimă dintre tuburi, x [mm]

1300 – 2400 1000
Figura 4.3: Tuburi în acelaşi şanţ
4.4.4 Intersectări
Când două tuburi se intersectează, astfel încât unul trece peste celălalt, spaţiul vertical
dintre tuburi şi instalarea tubului de bază se face după cum se arată în figura 4.4.
În unele cazuri este nevoie să se aşeze un tub sub o linie deja existentă. Tubul trebuie legat cu foarte
mare grijă de o grindă de oţel care trece peste şanţ. Este de asemenea de preferat să se înfăşoare
tubul pentru a-l proteja de o eventuală deterioare prin impact. Când se aşează noul tub, materialul de
umplutura selectat trebuie introdus înapoi în şanţ şi compactat manual pentru a acoperi total ambele
tuburi şi de asemenea pentru a obţine densitatea cerută.
Acoperire pana la 4m Acoperire peste 4m
dar nu mai putin de 150 mm
Material de umplutura tip

A sau B compactat
minimum 90%
Pat
Figura 4.4: Tuburi intersectate
4.4.5 Adâncimea transeei
Adâncimea transeei se determină ţinând cont de proiectarea tubului, de serviciile urmărite,

de proprietăţile tubului, de dimensiunile tubului şi de condiţiile locale cum ar fi proprietăţile solului
şi combinarea dintre încărcătura dinamică şi statică. Aveţi grijă să vă asiguraţi că adâncimea de
Martie 2009
îngropare este suficientă pentru a evita ca lichidele transmise să nu fie afectate de ingheţ. Asiguraţi
un strat suficient de acoperire pentru a preveni flotaţia accidentală a tubului în zone cu un nivel
potenţial ridicat de apă.
4.4.5.1 Adâncimea minimă a transeei
Trebuie să se respecte întotdeauna adâncimea minimă a stratului de acoperire de deasupra

tubului.
 0,8 m fără capacităţi de trafic
 1,0 m AASHTO H 20 încărcătură camion
 1,5 m BS 153 HA sau ISO H I 60 cu încărcătură şi atunci când se folosesc utilaje de vibratie
deasupra tubului
Când nivelul apei subterane este ridicat, şi pentru a evita flotaţia tuburilor, trebuie menţinută
adâncimea minimă de îngropare egală cu un diametru. Stratul de acoperire trebuie aşezat înainte de
închiderea sistemelor de golire.
O altă variantă de instalare este ancorarea tuburilor. Dacă se preferă ancorarea, colierele de ancorare
trebuie să fie făcute dintr-un material plat (platbanda), de minim 25 mm lăţime, plasate la distanţe de
maxim 4 m.
4.4.5.2 Adâncimea maximă a şanţului
Adâncimea maximă de îngropare acceptată depinde de natura solului, de materialul de

umplutura, de gradul de compactare, de rigiditatea tubului şi de modul de construire a şanţului.
Tuburile PAFSIN Superlit Romet fiind flexibile, depind de sprijinul oferit de solurile unde sunt
instalate. În acest manual este prezentată metoda standard de instalare.
La adancimile de ingropare uzuale cuprinse intre 16 m, conductele din PAFSIN cu rigiditatile de
5000 N/m2 si 10 000 N/m2 pot fi instalate fara nici un fel de restrictii, chiar sub trafic, cu conditia
folosirii unui material de umplutura corespunzator si realizarii unui grad de compactare de
minimum 90% Procter.
Nu exista nici un impediment de instalare a conductelor din PAFSIN la adancimi mai mari, dar in
acest caz materialul de umplutura si gradul de compactare necesare se vor determina functie de
conditiile geologice si hidrogeologice din amplasament si se va verifica pe tot parcursul executiei.
Se mentioneaza ca pentru fiecare proiect, Superlit Romet poate pune la dispozitie calculele statice si
de rezistenta care sa stea la baza „Instructiunilor de montaj” si care sa ajute la realizarea unei
instalari corespunzatoare.
De asemenea in cazul unor sarcini concentrate mari date de utilaje si echipamente grele care lucreaza
in zona amprizei conductei, influenta acestor incarcari locale se va studia de la caz la caz.
Pentru conductele unde presiunea de lucru este mai mare de 16 bar, adancimea de
ingropare va fi de minim 1,2 m peste creasta, respectiv 0,8 m pentru conducte mici (DN
300 mm).
In ceea ce priveste presiunea negativa (vacuum) ce poate aparea in conducta, pentru
calcule preliminarii se pot considera urmatoarele valori:
-pentru conducte cu SN 2500 N/m2 0,25 bar
-pentru conducte cu SN 5000 N/m2 0,5 bar
2
-pentru conducte cu SN 10 000 N/m 1,00 bar
Martie 2009
Capitolul 7 din acest manual prezintă valorile adâncimii maxime de îngropare stabilite în
funcţie de structura solului şi de modulul solurilor combinate.
4.4.6 Patul instabil al conductei
În zonele unde patul conductei este făcut din soluri moi, neconsolidate sau cu grad mare
de expansiune, acesta este considerat instabil. Un fund de şanţ instabil trebuie stabilizat înainte de
poziţionarea tubului sau trebuie construită o fundaţie pentru a reduce tasarea diferenţiată a fundului
de şanţ. În construirea straturilor de fundaţie se recomandă folosirea pietrişului sau a pietrei sparte.
Grosimea stratului de pietriş sau de piatră spartă folosit la construirea fundaţiei depinde de duritatea
solului de la fundul şanţului, dar nu trebuie să fie mai mică de 200 mm. Deasupra acestui tip de
fundaţii trebuie plasat un strat normal de pământ. Folosirea unei pânze de filtru pentru a împrejmui
complet materialul de fundaţie va împiedica întrepătrunderea materialelor de fundaţie şi de
stratificare, lucru care ar putea duce la pierderea sprijinului de bază a tubului. În plus, lungimea
maximă a porţiunii de tub între fitingurile flexibile trebuie să fie de 6 m.
4.4.7 Transee inundata
Când nivelul apei subterane depăşeşte patul conductei, nivelul de apă trebuie micşorat cel
puţin până la nivelul fundului şanţului (de preferat până la aproximativ 200 mm dedesubt) înainte de
pregătirea patului de pământ. Se pot folosi tehnici diferite în funcţie de natura solului local. Pentru
solurile nisipoase sau mâloase se recomandă folosirea unui sistem de forare ataşat la ţeava principală
şi a unei pompe. Distanţa dintre forările individuale şi adâncimea la care sunt executate depinde de
nivelul apei subterane. Este important să se folosească un filtru în jurul punctului de aspiraţie (nisip
sau pietriş) pentru a preveni colmatarea forărilor cu material natural cu granulaţie fină.
Dacă materialul local este argilă sau rocă, sistemele de forare nu funcţionează. Golirea apei se face
mai greu în acest caz dacă nivelul apei subterane este ridicat. Folosirea puţurilor şi a pompelor este
recomandată.
Dacă apa nu poate fi menţinută sub stratul de bază, trebuie folosite sisteme de subdrenare, care se fac
folosind agregate de mărime unică (20-25 mm) total învelite în pânza de filtru. Adâncimea subdrenei
dedesubtul patului va depinde de cantitatea de apă din şanţ. Dacă apa subterană nu poate fi separată
de pat (şi, dacă este nevoie, chiar şi zona de instalare a tubului) pentru a evita contaminarea ei de
către solul natural, se va folosi drept pat şi rambleu pietriş sau piatră spartă. În momentul golirii se
vor lua următoarele măsuri de precauţie:
 Evitaţi pomparea pe distanţe mari prin ramblee sau soluri naturale; altfel ar putea avea loc
pierderea suprafeţei de sprijin a tuburilor instalate anterior datorată îndepărtării materialelor sau
deplasării solurilor
 Nu închideţi sistemul de golire până când nu se atinge grosimea necesară a stratului superior
pentru a preveni flotaţia tuburilor
4.5. SELECŢIONAREA PATULUI DE POZARE ŞI A UMPLUTURII
Metoda de instalare, materialul de construire a patului de pozare şi a umpluturi depind de

clasa de rigiditate a tubului, de adâncimea maximă de îngropare, de condiţiile de vidare şi de
structura solului natural.
Martie 2009
4.5.1 Materialul patului de pozare şi a umpluturii
Următoarele materiale sunt acceptate în mod general pentru construirea patului de pozare a
conductei şi a umpluturii.
Grupa 1 de soluri
Pietriş, amestecuri de pietriş şi nisip (GW, GP)
Nisip, amestecuri de pietriş şi nisip (SW,SP) cu cel puţin 40% din particule mai mari de 2
mm şi o cantitate maximă de aluviuni de 5%.
Grupa 2 de soluri
Amestecuri de pietriş şi mâl (GM) cantitate maximă de mâl de 15%
Amestecuri de pietriş şi argilă (GC) cantitate maximă de argilă de 15%
Amestecuri de nisip şi mâl (SM) cantitate maximă de mâl de 15%
Amestecuri de nisip şi argilă (SC) cantitate maximă de argilă de 15% şi
mai puţin de 40% de particule mai mari de 2

mm
Grupa 3 de soluri
La fel ca şi grupa 2 (GM, GC, SM, SC), dar cantitatea de mâl sau de argilă poate atinge 40 %.
Notă: literele din paranteze reprezintă simbolurile grupelor de soluri folosite în sistemul unificat de
clasificare a solurilor.
Modulele de deformatie ale grupelor de soluri
Tabelul 5.1 Modulele de deformatie Ms ale solurilor din rambleu pentru diferite grupe de soluri la 1
m.
Grupa de soluri Densitatea proctor standard (SPD)

85 90 92 95 97 100 102
1 3.8 5.3 6.0 7.2 8.2 10.0 11.4
2 2.1 2.9 3.3 4.0 4.5 5.0 6.3
3 1.3 1.8 2.1 2.5 2.9 3.5 4.0
4 0.9 1.2 1.4 1.7 1.9 2.3 2.6
Tabelul 5.2 Factori de reducţie pe termen lung pentru grupe de soluri ATV-A 127
Grupe de soluri ATV Factor de reducţie

1 0.90
2 0.85
3 0.80
4 0.75
Notă: De obicei modulele solurilor naturale nu trebuie reduse

Pentru detalii consultaţi Anexa C
Martie 2009
Asiguraţi-vă că vutele sunt umplute cu material adecvat. Materialul de umplutura trebuie

prelungit cu 300 mm peste coronamentul tubului, solul natural excavat din şanţ poate fi folosit
pentru a completa rambleul până la cota drumului. Nu este necesară compactarea straturilor finale.
Folositi o scandura
sau alt obiect Gresit
pentru a impinge
materialul de
umplutura sub tub
a b
b
Figura 5.1: Compactarea la vute
a. folosiţi o scândură sau alte dispozitive pentru a împinge şi a compacta stratul fix sub
conductă; conductă; prima ridicare a stratului de bază
b. Greşit - X - conductă; prima ridicare a stratului de bază
4.5.2 Compactarea umpluturilor
Selectarea materialului de umplutura si nivelul compactarii relative se face pe baza

conditiilor din proiect functie de presiunea nominala, rigiditatea nominala, diametrul nominal,
adancimea de ingropare, natura si caracteristicile materialului in situ, conditiile de trafic, adancimea
panzei freatice.
Prin compararea cerintelor din proiect cu materialele de umplutura disponibile a fi folosite si nivelul
de compactare cerut se ajunge la costul cel mai mic de instalare.
Este indicat ca imediat dupa instalarea unui tronson de conducta sa se realizeze umplutura pe toata
lungimea acestuia lasand libere mufele pentru a preveni deplasarea tuburilor ca urmare a unor
fenomene meteorologice (umplerea santurilor cu apa) sau altor cauze accidentale.
Umplerea transeei incepe cu zona de sub conducta (zona vutelor), zona care trebuie sa beneficieze de
o atentie speciala avand in vedere ca reprezinta stratul suport al conductei (conducta trebuie sa se
sprijine la un unghi de 120). Asternerea materialului de umplutura se va face cu lopata iar
compactarea cu maiul de mana.
Este interzis cu desavarsire sa ramana goluri in umplutura de sub vutele conductei.
Umplutura in zonele laterale ale conductei se va realiza in straturi de 5-30 cm in functie de natura
materialului de umplutura si a utilajului de compactare. Cand se utilizeaza pietris sau nisip si ca
utilaj de compactare o placa vibratoare, umplutura se poate realiza in straturi de max. 30 cm iar cand
se compacteaza cu maiul de mana max. 7,5 cm.

Martie 2009
Compactarea umpluturilor cu granulatie mai fina sau cu continut argilos mai mare necesita straturi
de grosime redusa si un efort de compactare sporit. Compactarea acestui tip de material se realizeaza
mai usor cand materialul are umiditatea cat mai aproape de cea optima.
Este obligatoriu ca asternerea straturilor de umplutura si compactarea acestora sa se faca succesiv pe
ambele parti ale conductei.
In cazul folosirii unui material de umplutura greu de compactat si pentru realizarea unui grad ridicat
de compactare, este posibil ca efortul de compactare sa conduca la o ovalizare verticala a tubului. In
acest caz daca ovalizarea verticala depaseste 1,5% din diametrul tubului trebuie utilizata o conducta
cu rigiditate mai mare sau inlocuirea materialului de umplutura.
Pentru compactarea materialului de umplutura de deasupra conductei (cerinta obligatorie in cazul
cand tubul este instalat sub carosabil sau platforme betonate), se pot folosi diferite utilaje de
compactare. Greutatea acestora este functie de inaltimea stratului de acoperire a conductei ( vezi
Tabelul 5.2.1).
Tabel 5.2.1 Greutatea compactorului functie de inaltimea minima de acoperire
Inaltimea minima de acoperire (mm)

Greutatea compactorului (kg)
Compactare normala Vibrocompactare
sub 100 250 150
100- 200 350 200
200-500 450 300
500-1000 700 450
1000-2000 900 600
2000-4000 1200 800
4000-8000 1500 1000
8000-12000 1800 1200
12000-18000 2200 1500
4. 5.3 Migrarea umpluturii
Când apar infiltraţii de apă pe fundul şanţului, sau solul de la fundul şanţului prezintă
caracteristici de nisipuri mişcătoare, scoateţi apa prin mijloace adecvate, precum forare sau
subdrenare, până când este instalată conducta, iar şanţul umplut până la o înălţime suficient de mare
pentru a preveni flotaţia conductei.
Nivelarea umpluturii, a stratului de bază şi a fundaţiei va fi de aşa natură încât, în condiţii de
saturaţie, să nu permită deplasarea solurilor fine peste solurile adiacente, iar materialul de pe fundul
sau pereţii şanţului să nu se deplaseze peste materialul din zona de instalare a tubului. Orice
deplasare sau mişcare a particulelor solului dintr-o zonă în alta poate duce la pierderea fundaţiei
necesare sau a sprijinului lateral al tubului, sau a amândurora. Deplasarea materialelor poate fi
prevenită prin folosirea unui geotextil.
Pante hidraulice importante pot fi provocate în şanţ în timpul instalării atunci când nivelul apei este
controlat prin diverse metode de pompare sau de forare. Pantele hidraulice pot apărea şi după
construire, în general trebuie evitate umpluturile din pietriş şi piatră spartă când solul local este de
natură fină, cu excepţia cazului în care se folosesc geotextile pe fundul şi pe laturile şanţului. Se pot

Martie 2009
folosi următoarele criterii de clasificare pentru a reduce deplasarea solurilor fine în materialul grosier
de sub panta hidraulică.
Din AWWA M-45 pagina 80:
 D15/d85 < 5 unde D15 este dimensiunea ochiului sitei prin care trec 15 procente în greutate de
material grosier şi d 85 este dimensiunea ochiului sitei prin care trec 85 procente în greutate de
material fin
 D50/d50 < 25 unde D 50 este dimensiunea ochiului sitei prin care trec 50 procente în greutate de
material grosier şi d50 este dimensiunea ochiului sitei prin care trec 50 procente în greutate de
material fin. Nu este necesară aplicarea acestui criteriu dacă materialul grosier este bine aşezat (vezi
ASTM D2487).
Dacă materialul de granulaţie mai fină este o argilă de plasticitate medie spre înaltă (CL sau CH),
atunci, în locul criteriului D15/d85 poate fi folosit criteriul următor: D 15 < 0.02 in (0.5 mm) unde D
15 este dimensiunea ochiului sitei prin care trec 15 procente în greutate de material grosier.
Criteriile mai sus menţionate pot fi modificate dacă unul dintre materiale are o granulaţie
neuniformă. Materialele selectate a fi utilizate, pe baza criteriului de filtrare graduală, trebuie
manipulate şi aşezate în aşa fel încât să reducă segregarea.
4. 5.4 Folosirea temporară a sprijinirilor (palplanse)
Dacă se scot sprijinirile după compactare, pot rămâne spaţii goale, iar rambleul de
sprijin poate fi redus sau pierdut.
Sprijinirile trebuie scoase treptat pe măsură ce avansează compactarea a straturilor umpluturii.
În acest caz toate spaţiile goale rămase în urmă sunt umplute cu material compactat. Această
ridicare trebuie făcută în mod progresiv astfel încât stratul de bază - pe care sunt pozate
tuburile - şi materialul din zona de instalare a tuburilor să poată fi dur compactate spre laturile
şanţului natural până la 300 mm deasupra coronamentului tubului. Notă: dacă apa şi/sau solul
natural înregistrează alunecări între sprijiniri, atunci cu siguranţă există goluri. În acest caz
trebuie umplute cu material de umplutura.
4. 5.5 Dimensiunea maximă a pietrişului şi a pietrei sparte
Dimensiunea particulelor depinde de diametrul tubului, conform Tabelui 5.4:
Tabel 5.4: Dimensiunea maximă a particulei
Diametrul nominal al tubului DN Dimensiunea maximă a particulei [mm]

[mm]
1100<DN<1500 25
Bulgarii de pamant nu trebuie sa depaseasca de doua ori dimensiunea maxima a

granulelor.
Sunt interzise materialele inghetate si materialele organice.
Sunt interzise materialele solide (resturi de metal, sticla, blocuri de beton etc).
Este interzisa aruncarea de pietre cu dimensiuni mai mari de 200 mm peste stratul de
umplutura de 300 mm ce acopera conducta.
Martie 2009
4. 5.6 Instalarea pe pante
Riscul de instabilitate creşte odată cu creşterea unghiului pantei. În general

instalarea tuburilor pe o pantă mai mare de 15 grade nu se face în modul standard, în
acest caz trebuie luate măsuri speciale de precauţie.
Pentru pante intre 15-20 conductele se pot instala in urmatoarele conditii:
- Instalarea conductelor se va face din aval in amonte. Dupa pozarea fiecarui tronson de
conducta se va ingropa, compactarea umpluturii facandu-se pana la nivelul terenului.
- Se va utiliza numai instalarea de TIP 1 (materialul de umplutura se aseaza in transee
pana la inaltimea de 300 mm peste creasta conductei)
- Patul conductei si materialul de umplutura va fi pietrisul, de preferinta de concasaj sau
umplutura din ciment stabilizat.
- Instalarea conductei se va face numai in aliniamente drepte, compactarea umpluturii din
material granular va fi de min. 95% Proctor.
- In cazul cand exista pericolul migrarii materialului de pe fundul transeei, se vor lua
masuri suplimentare pentru stabilizarea acestuia, eventual prin realizarea unor traverse
transversale de fixare si folosirea materialelor geotextile.
4. 5.7 Instalarea alternativă
Dacă adâncimea de îngropare cerută de tuburile selecţionate conform clasei de

rigiditate, a metodelor de instalare şi a grupelor de soluri naturale depăşeşte limitele prezentate
în capitolul 7, trebuie luate în consideraţie procedurile de instalare alternativă. Există trei
metode de instalare alternativă:
 Lărgirea transeei
 Sprijinire permanentă
 Umplutura stabilizata (prin cimentare)
4.5.7.1 Lărgirea transeei
Instalarea in transee cu latimi mai mari decat latimile standard, se executa acolo unde
solul natural in care se ingroapa conducta este foarte slab si in consecinta umplutura care se
executa si compacteaza pana la peretii transeei va prelua o parte din incarcarile transmise de
conducta.
Pentru ca acest lucru sa fie posibil este necesar ca transeea sa se execute cu o latime de
3XDN.
4. 5.7.2 Sprijinirea permanentă

Martie 2009
Utilizaţi sprijinirea permanentă pe lungimi suficiente la cel puţin 50 mm peste

coronamentul tubului pentru a distribui în mod corect sarcinile laterale ale tubului (vezi figura
5.6.2).
Observaţi că procedurile de umplere şi adâncimile maxime ale stratului superior sunt
aceleaşi ca şi pentru metodele standard de instalare. Folosirea permanentă a sprijinilor se
poate atribui unui “sol natural din grupa 1”.
Transee cu sprijine
In functie de
diametrul
tubului
Figura 5.6.2 Transee cu sprijine permanente
4. 5.7.3 Material de umplutura stabilizat (prin cimentare)
În general 40-50 kg de ciment pentru o tonă de nisip (4-5% ciment) sunt suficiente.
Nisipul va avea un maxim de 15% la trecerea printr-o sită de 200. Pamantul nisipos care se
amesteca cu cimentul de regula trebuie sa aiba o umiditate de 8-12%. Rezistenţa la şapte zile a
materialului întărit trebuie să fie de 690-1380 kPa.
Umplutura stabilizata trebuie compactata la 90 SPD în straturi de 150-200 mm.
Inaltimea maxima de acoperire cu material stabilizat va fi de:
- 1.0 m pentru SN2500
- 1.5 m pentru SN5000 şi SN10000.
Stratul superior al umpluturii stabilizate va fi lăsat să faca priza timp de 24 de ore până la
iniţial înainte de umplere cu material local.
Tubul trebuie împrejmuit în materialul de umplutura stabilizat după cum se arată în figura
5.6.3. Lungimea maximă a tubului este de 6 metri.
Groapa lăsată în urma săpăturilor trebuie umplută cu material stabilizat compactat, iar pe
măsură ce cofrajul sau palplanşele temporare sunt extrase, materialul de umplutura stabilizat
trebuie compactat spre solul natural. Adâncimea maximă totală a stratului superior este de 5 m.

Martie 2009
Figura 5.6.3: Material de umplutura stabilizat
4. 6. CLASIFICAREA SOLURILOR NATURALE
Solurile sunt clasificate în patru grupe principale; pentru detalii vezi anexa A.
4. 7. METODE DE INSTALARE
Alegerea metodei de instalare va fi specificată în funcţie de proprietăţile solurilor

naturale, de clasa de rigiditate a tubului şi de adâncimea de îngropare.
Adâncimea maximă de îngropare precizată în tabelul de mai jos se aplică la tuburile
gravitationale. Tuburile de presiune sunt de obicei instalate la o adâncime maximă de 3 m.
Metoda standard de instalare în funcţie de lăţimea şanţului

Metoda 1 cu sarcină de trafic (AASHTO H20)
Lăţimea şanţului de aproximativ 1.75 x DN nivel de apă aflat la 1m sub nivelul de
gradare
Modulul solului natural
E’b/E2 (Mpa) 20.7 10 7 5 2 1 0.5

5000 STIS
20.7 13.5 10.2 8.5 7.3 5.3 3.8
13.8 12.0 9.2 8.0 7.2 5.2 3.8
10.3 10.9 8.6 7.5 7.1 5.2 3.8 Instalare
6.9 9.3 8.0 7.3 7.0 5.1 3.7 nerecomandată
4.8 8.0 7.5 7.2 6.7 5.0 3.5 pentru
3.4 7.5 7.2 7.0 6.5 4.5 3.3 SN 5000
2.1 7.0 6.5 6.5 6.0 4.3 2.8
1.4 5.3 5.0 5 4.5 3.5 2.8
10000 STIS
20.7 16.3 11.8 10.5 9.5 6.3 4.5 2.8
13.8 14.7 11.5 10.5 9.3 6.2 4.5 2.8

Martie 2009
10.3 13.0 11.3 10 9.2 6.2 4.5 2.8

6.9 12.5 11.0 9.5 9.0 6.1 4.4 2.8
4.8 11.5 10.0 9.0 8.5 6.0 4.3 2.8
3.4 11.0 9.5 8.5 8.0 5.5 4.3 2.8
2.1 9.5 8.5 8.0 7.5 5.0 4.2 2.8
1.4 7.2 6.5 6.3 6.0 4.5 3.5 2.8
4. 8. ÎMBINĂRI
4. 8.1 Pregătirea îmbinărilor
În momentul instalării unor tuburi, faceţi gropi dedesubtul îmbinării (mufei) pentru a
permite corecta asamblare a îmbinării şi pentru a evita ca greutatea tubului să fie suportată de
mufă. Fiecare groapa de îmbinare nu va fi mai mare de cât este nevoie. După ce s-a făcut
îmbinarea, umpleţi şi compactaţi cu grijă groapa de îmbinare cu umplutura pentru a asigura
sprijin continuu tubului pe întreaga sa lungime.
4. 8.2 Deviaţia unghiulară a îmbinării
Deviaţia unghiulară recomandată şi distribuită în mod egal pe ambele laturi ale

îmbinării este arătată în Tabelul 8.2:
Tabel 8.2: Deviaţia maximă a îmbinării
Diametru [mm] Deviaţia unghiulară a îmbinării [grade]

1000 - 1800 1
Se recomandă ca valorile de mai sus să nu se atingă în timpul instalării pentru a permite

aşezarea pe termen lung. Întotdeauna îmbinaţi tuburile în linie dreaptă şi apoi rotiţi spre
unghiul dorit.
Devierea unghiulara
Deviere
Raza
Figura 8.2: Devierea unghiulară a îmbinării tubului
4.8.3 Lubrifiant
Martie 2009
Folosiţi lubrifianţi furnizati de producator. Nu folosiţi vaselină sau uleiuri de

maşini. Sunt necesare următoarele cantităţi:
Tabelul 8.3: Cantitatea de lubrifiant pe îmbinare
Diametrul tubului [mm] Cantitatea lubrifiantului folosit [kg]

1300 - 2000 0.7
4. 8.4 Îmbinarea şi asamblarea tuburilor
Mufa este o îmbinare obţinută prin înfăşurarea filamentului având pe toată suprafaţa
interioară o garnitură de cauciuc elastomeric EPDM. Etanşarea se face prin compresia
garniturii de cauciuc elastomeric.
Tuburile sunt de obicei livrate cu o mufă montată la un capăt. Curăţaţi capătul tubului
cu o perie fină, lubrifiaţi capătul tubului cu o bucată de pânză uscată şi curată sau cu un burete.
Verificaţi corespunzator capetele tuburilor pentru a nu prezenta deteriorari (exfolierii,
lovituri etc).
Folosiţi un dispozitiv de împingere a tubului în mufa celui deja instalat (vezi figura
8.4). Tubul este împins până când atinge centrul garniturii de cauciuc din mufă (stoper). Pentru
îmbinarea tuburilor se pot folosi utilaje după cum se arată în figura 8.4.1.
Notă: Pentru introducerea tubului sub apă, capetele tuburilor sunt prevăzute cu inele din
oţel pentru a permite scafandrilor să asambleze tuburile standard sub apă. Este posibilă
asamblarea pe barjă a 2-3 tuburi şi coborarea porţiunii asamblate în şanţul subacvatic.
(Vezi partea despre aspiraţie şi evacuare). Vezi capitolul 11.
Figura 8.4: Tuburi îmbinate cu tirfoare

Martie 2009
Figura 8.4.1: Îmbinarea tuburilor cu ajutorul diferitelor utilaje:

cupa Excavator/lamă Bulldozer; conductă instalată, îmbinare PAFSIN, placa protectie;
manşon, conductă instalată, îmbinare PAFSIN.
4. 9. TUBURI SCURTE – ÎMBINARE RIGIDĂ
În zonele care prezintă tasări diferenţiate se cer tuburi scurte

 În afara structurilor rigide (guri de vizitare, cămine, camere etc)
 În afara blocurilor de reazem si de ancoraj
Îmbinări rigide
Când un tub iese din structurile de beton sau este legat la flanşa unei pompe, vane
sau alte structuri fixe, este supus unor tensiuni mari de încovoiere care pot apărea acolo
unde există (mişcări) tasări diferenţiate între tub şi structurile rigide.
De aceea este necesară instalarea specială pentru a minimaliza tensiunile de
discontinuitate ridicată care ar putea apărea în tub.
Există două soluţii standard menţionate mai jos:
a) Folosirea unei mufe încastrate în beton la interfaţă
b) Folosirea unei bucăţi mici de tub şi învelirea lui cu o bandă de cauciuc pentru
a reduce efectul de tranziţie

Martie 2009
Figura 10.1 Incastrarea mufei de PAFSIN în beton
camera de beton; bloc de reazem (ancoraj); cauciuc neopren standard înfăşurat în jurul
tubului.; tub scurt standard (vezi nota); material de bază bine compactat în straturi de 150
mm
Notă: la introducerea îmbinării în beton asiguraţi-vă că mufa îşi menţine rotunjimea,

altfel un tub nu poate fi imbinat cu această mufă. Folosiţi un tub foarte rigid adiacent
betonului. Tubul nu trebuie supus la deflexii foarte mari.
Când se foloseşte un material compresibil, înfăşuraţi-l în jurul tubului înaintea turnării

betonului. Asiguraţi-vă că se păstrează o distanţă de 25 mm până la stratul de beton.
În toate situaţiile asiguraţi-vă că se folosesc tuburi scurte, după cum se precizează în
figura 10.1. Această porţiune flexibilă se foloseşte pentru a stabili o oarecare aliniere cu
betonul la instalare. În cazul în care alinierea nu se face corect, trebuie recorectată prin
reconstruirea stratului de bază pentru întreaga porţiunile de instalare a tubului care
conduce la tubul flexibil. Când se înlocuieşte sau se umple porţiunea adiacentă structurii
Martie 2009
de beton trebuie să se ia extra măsuri de precauţie. Construirea structurii de beton cere în

mod frecvent săpare peste cofraj.
Acest material săpat în plus trebuie readus la un nivel de densitate compatibil cu
deformările dimprejur sau în exces, sau altfel se poate produce o rotaţie a îmbinării. Se
recomandă atingerea modulului umpluturii (E’b sau E1) de cel puţin 6.9 MPa în această
porţiune pentru a preveni mişcări excesive. Folosirea umpluturii stabilizate (ciment) adiacent
structurilor mari de beton s-a dovedit de asemenea foarte eficientă în prevenirea deformărilor
excesive ale îmbinărilor cu diametre foarte mari (DN > 1600 mm).
4. 10. MONTARE / TUBURI DE CAPAT
Tuburile din PAFSIN prezintă o suprafaţă exterioară netedă şi nu necesită calibrare

pentru imbinari. Dimensiunile exacte ale pieselor de montare pot fi tăiate la locul santierului.
In functie de faza de instalare, cand avem 2 echipe de instalare in directii opuse pe aceeasi
linie, este necesara o piesa (tub) de inchidere. 2 cuplaje mecanice sunt instalate la capetele
piesei de inchidere. Figura de mai jos arată paşii de instalare. Se recomandă folosirea îmbinării
mecanice de tip Viking Johnson, Straub sau Teekay.
Nota: este interzis impingerea mufei PAFSIN peste tub si apoi tragerea acesteia
pentru a se realiza inchiderea.
Figura 12 Tuburi de închidere
4.11. FIXARE ŞI ANCORARE
4.11.1 Masive de ancorare
Masivele de ancoraj sunt necesare pentru prevenirea deplasarii pieselor de legatura ale
tuburilor, atunci cand sunt puse sub presiune.
Sarcina lor este de a prelua fortele de impingere ale fluidului asupra pieselor de legatura
si de-a le transmite solului prin suprafata de sprijin.
Dacă sistemul nu este proiectat ca un sistem de limitare, trebuie folosite blocuri de
reazem în următoarele situaţii:
 Schimbarea direcţiei (coturi)
Martie 2009
 Extremitatile tuburilor
 Devieri (teuri)
 Schimbarea secţiunii de intersectare (reductii)
 Camere de vane, vane de linie
Furnizaţi întotdeauna tuburi scurte lângă blocurile de reazem (ancoraj) dupa cum se arată în
secţiunea 10. Blocurile de reazem pot fi asezate pe soluri neamenajate şi trebuie turnate în jurul
fitingului.
Pentru calculul fortei de impingere ar trebui aplicata ecuatia impulsului, dar, avand in
vedere ca forta dinamica generata de viteza este neglijabila, se ia in calcul numai impingerea
hidrostatica.
Valoarea fortei de impingere este:
Coturi
unde
H- sarcina total (m)
D- diametru exterior al conductei (m)
α – unghiul de deviere al cotului
F- forta rezultanta dirijata dupa bisectoare (kN)
Teuri
Reductii
D1 si D2 sunt cele doua diametre exterioare ale reductiei.

In toate cazurile valoarea fortei de impingere trebuie sa fie luata fie ca presiune a clasei
de referinta a tubului, fie ca presiune de proba pe santier (1,5 x presiunea de lucru), fie ca
presiune de lucru + suprapresiunea data de lovitura de berbec, oricare din acestea este
mai mare.
Pentru a rezista fortei de impingere ce se dezvolta asupra pieselor de legatura, masivul de
ancoraj trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a permite ca forta sa fie
distribuita pe suprafata terenului fara sa se depaseasca capacitatea portanta a acestuia.
Pentru fortele de impingere orizontale, valoarea minima a presiuni ce poate fi suportata
de soluri in transee, unde acoperirea de pamant peste creasta tubului este de minim 1,2 m,
poate fi considerata pentru calculele preliminare astfel:
- Pentru pamanturi rezistente (amestec de pietris si nisip)
120-180 kPa
- Pentru pamanturi cu rezistenta medie (nisipoase - argiloase, argiloase mediu dense) 80 –
120 kPa
- Pentru pamanturi cu rezistenta scazuta
50 – 80 kPa
In terenuri foarte moi, tebuie luate masuri speciale pentru transmiterea fortelor de
impingere, care se vor stabili de comun acord cu specialistii furnizorului.

Martie 2009
Dimensionarea exacta a masivelor se face luand in considerare rezistenta pasiva a

pamantului si eventual frecarea masivului pe talpa de fundatie (exista recomandari in
literatura de specialitate ca sa nu se ia in calcul frecarea masivului de ancoraj pe talpa de
fundatie, aceasta fiind considerata ca un coeficient de siguranta suplimentar).
Pentru masivele de ancoraj in plan vertical, se evidentiaza doua cazuri:
1. – cand forta de impingere este dirijata in jos si masivul de ancoraj va transmite
aceasta forta pe suprafata de fundatie. In acest caz capacitatea portanta a terenului
trebuie sa fie mai mare decat forta de impingere. Pentru capacitatea portanta a
terenului, in lipsa unor date geotehnice, se vor lua in calcul urmatoarele valori:
-Pietris curat 4,5 – 5,0 daN/cm2
-Nisip mare 3,5 – 4,5 daN/cm2
-Nisip mijlociu 2,5 – 3,5 daN/cm2
- Nisip fin 1,5 – 2,5 daN/cm2
- Nisipuri argiloase 2,0 – 3,0 daN/cm2
- Argile 1,0 – 3,0 daN/cm2
2. – cand forta de impingere este dirijata in sus si masivul de ancoraj trebuie sa preia
aceasta forta prin greutatea proprie. Transmiterea fortei la masivul de ancoraj se
face cu ajutorul unor coliere din otel plat care se incastreaza in masivul de beton.
Colierele de fixare vor avea min. 80 mm latime si vor fi suficient de groase pentru
a rezista la eforturile de intindere date de forta de impingere. Intre colier si
conducta se va aseza o banda de cauciuc de min. 3 mm grosime.
Piesa Y Teu
Cot
Reducator
Figura 13. Fitinguri tipice din PAFSIN
4.11.2 Incastrare în beton
Când este nevoie ca tuburile să fie încastrate în beton, aşa cum trebuie în cazul
blocurilor de reazem, de presiune, sau in cazul încărcăturilor neobişnuite, trebuie respectate
anumite observaţii suplimentare adăugate la procedurile de instalare.
În timpul turnării betonului, tubul gol va suporta forţe mari de ridicare (de plutire). Tubul
trebuie sa fie menţinut fix împotriva mişcării pe care ar putea-o provoca aceste încărcături.
Acest lucru se efectuează în mod normal prin legarea tubului de o placă de bază sau alte
ancore. Curelele ar trebui făcute dintr-un material plat de minim 25 mm lăţime, destul de
Martie 2009
rezistent să suporte forţele de ridicare (de plutire), la o distanţă care să nu depăşească 4 m, cu

minim o curea pentru fiecare lungime de tub. Curelele trebuie legate pentru a preveni ridicarea
tubului, dar nu trebuie legate prea strâns, ca să nu provoace deflexia excesivă a tubului (Figura
13.1).
Max 4 m
Min 25 mm
Figura 13.1: Ancorarea tuburilor
4. 11.3 Sprijinirea tuburilor
Tuburile trebuie sprijinite în aşa fel încât betonul să poată patrunde complet în jurul
tubului şi sub el. De asemenea, suportii trebuie să capete o formă apropiata tubului (mai puţin
de 3% deflexie şi nici o umflătură sau zonă plată). Suportii sunt de obicei poziţionaţi în locul
unde sunt şi curelele (dar fără a depăşi distanţa de 4 metri intre ei) (figura 13.2).
Max 4 m
Zona libera
Figura 13.2: Sprijinirea tuburilor
4.11.4 Turnarea betonului
Împrejmuirile din beton trebuie turnate în etape permiţând timp suficient straturilor de
ciment să se aşeze (nu mai acţionează forţe de plutire). Înălţimea maximă de ridicare variază în
funcţie de rigiditatea normală a tubului:
SN 2500 – mai mare de 300 mm sau 1/4 din diametrul tubului

Martie 2009
4. 12. POST INSTALAREA
Verificarea calitatii instalarii tubului se recomanda sa se faca din fazele incipiente de

instalare, lucru ceva permite detectarea si corectarea procedeelor incorecte de instalare.
Aceasta verificare, usor de realizat, se face in decurs de 24 ore de la terminarea executiei
umpluturilor la cota maxima prevazuta in proiect si consta in masurarea deformarii verticale a
fiecarui tub.
In mod obisnuit deformarea verticala este de cca. 2%, dar tubul se considera ca a fost
instalat corespunzator daca deformarea verticala nu depaseste urmatoarele limite:
- Pentru conducta cu DN ≥ 300 mm...................................................3,0%
Pentru a nu depăşi deflexiile permise pe termen lung ale tuburilor din PAFSIN, trebuie
verificată deflexia iniţială. Deflexia tubului reprezintă reducerea procentuala a
diametrului vertical după instalare.
DIinitial = (DIinitial vertical+DIinitial orizontal) / 2

DIinitial = diametrul interior al tubului inainte de instalare
Tuburile instalate cu deformari mai mari decat cele admisibile, pana la cca. 8% se vor
corecta in felul urmator:
- Se excaveaza materialul de umplutura pana la cca. 85% din diametrul tubului;
excavarea deasupra tubului si in partile laterale se va face cu unelte de mana.
- Recompactarea umpluturii se va face la un grad mai mare de compactare, fie
folosind un material de umplutura cu granulatie mai mare, fie marind latimea transeei.
Daca nici dupa aceasta operatie deformarea tubului nu se incadreaza in limitele admisibile,
tubul va fi inlocuit cu un tub avand rigiditate mai mare.
Tuburile instalate cu deformari vertical mai mari de 8% vor fi inlocuite.
De mentionat ca nu sunt admise tuburile cu umflaturi, cu schimbari ale curburii peretelui
conductei sau cu fisuri in stratul interior.
4. 13. PROBA DE PRESIUNE SI DE ETANSEITATE A TUBURILOR
4. 13.1. PROBA DE PRESIUNE A TUBURILOR DE ADUCTIUNE
Verificarea aductiunilor functionand sub presiune se face hidraulic. In cele ce urmeaza se

vor prezenta atat prevederile SR 6819/1997 cat si prevederile SR EN 805/2000 (acestea avand
intaietate).
Principalele prevederi din cele doua standarde, inclusiv unele cerinte specifice, pentru
tuburile din PAFSIN sunt:
Martie 2009
- Proba de presiune se face pe tronsoane de cca. 500m la care sunt montate toate
armaturile, la care sunt executate toate masivele de ancoraj si la care s-au executat
umpluturile (cu exceptia zonelor de mufare, care raman libere) in conformitate cu
cerintele caietului de sarcini.
- Inaltimea umpluturii peste creasta tubului va fi de min. 1,0 m, iar pentru tuburile cu
presiune mai mare de 16 bari, de min. 1,2 m.
- Umplutura se va realiza si compacta pe toata lungimea tubului, mai putin in zona
mufelor care raman libere pentru a se constata eventualele pierderi de apa.
- Pentru presiuni mai mari de 16 bari si in cazul cand imbinarile s-au executat cu
devieri in limita celor admisibile, umplutura se va executa cu deosebita atentie si in
zona mufelor, lasand neacoperita numai partea superioara a acestora.
- Umplerea tronsoanelor de proba se va face astfel incat sa se asigure completa
evacuare a aerului. Se recomanda ca umplerea sa se faca din capatul cel mai de jos al
tubului.
- Dupa umplere se recomanda o aerisire finala a tubului, prin realizarea unei usoare
suprapresiuni pana la eliminarea totala a bulelor de aer din apa, dupa care se inchid
dispozitivele de aerisire.
Pentru tuburile din PAFSIN se recomanda urmatoarele debite de umplere:
DN (mm) 100 150 200 250 300 400 500 600 700 800 900 1000
Q (l/s) 1,0 1,5 2,0 3,0 6,0 6,0 9,0 13,0 18,0 24,0 30,0 38,0
Ridicarea presiunii de proba se va face in trepte cu urmarirea atenta a sectiunilor de

imbinare si a sectiunilor caracteristice.
Presiunea de proba este 1,5xPregim, conform SR 6819.
Proba se considera reusita daca dupa trecerea unui interval de 1h de la realizarea presiunii
de proba, scaderea de presiune in tronsonul incercat nu depaseste 10% din presiunea de
incercare (presiunea de proba).
Pentru masurarea presiunii se folosesc manometre avand gama de precizie astfel:
- Pana la 10 bari .................................................precizia citirii 0,1 bari
- De la 10 la 20 bari ............................................precizia citirii 0,2 bari
Probarea tuburilor care functioneaza la subpresiune se face la o suprapresiune de 3 bari si
un vacuum de 0,7 bari, respectiv la o presiune absoluta de 0,4 bari.Incercarea se
considera reusita in cazul cand dupa 1h vacuumetrul, respectiv manometrul, indica o
variatie a presiunii de maxim 10 mm Hg (0,013 bari).
Remedierea defectiunilor, daca este cazul, se va face numai dupa golirea tubului.
Inainte de darea in exploatare se face o proba generala pentru toata aductiunea.
Presiunea la care s-a facut proba, rezultatele obtinute precum si toate defectiunile
constatate si remedierile efectuate se trec in procesul verbal de receptie.
4. 13.2 METODE DE TESTARE
Pentru testarea unui tronson de tub capetele tronsonului trebuie inchise etans. Pentru
inchidere se folosesc adaptoare inchise la unul din capete cu flanse oarbe.
Pentru incercarea unui tronson este necesar un set de 2 adaptoare inchise cu flanse oarbe.
Martie 2009
La adaptoare se vor suda intr-un capat stuturile pentru aerisire si pentru pompa de ridicare a
presiunii (prevazuta cu manometru), iar in celalalt capat stuturile pentru umplere si golire.
Capacele de inchidere, care vor prelua presiunea de incercare se vor fixa prin intermediul unor
masive de ancoraj. Masivele de ancoraj se vor executa astfel incat sa permita pe cat este posibil
dupa efectuarea probei, continuarea instalarii tubului cu cat mai putine demolari.
In continuare se vor prezenta principalele prevederi din SR EN 805/2000 privind proba de
presiune a tuburilor. Aceste prevederi se aplica atat la tuburile de aductiune cat si la retelele de
tuburi.
Presiunea de proba (STP) se stabileste astfel:
 Cand s-a determinat prin calcul lovitura de berbec
STR =MDPc +100 kPa
 Cand lovitura de berbec se stabileste prin apreciere, se alege valoarea cea mai
mica din:
STP = MDPa x 1,5
STP = MDPa x+ 500 kPa
Lovitura de berbec stabilita prin apreciere nu trebuie sa fie mai mica de 200 kPa.
MPD – presiunea maxima de calcul este presiunea maxima de functionare a tronsonului
respectiv, inclusiv lovitura de berbec.
MPD se scrie MDPa cand lovitura de berbec este stabilita prin apreciere si MDPc cand lovitura
de berbec se calculeaza.
Proba de presiune se realizeaza prin masurarea pierderii de apa, si anume prin masurarea
volumului de apa extras sau masurarea volumului de apa introdus.
In cele ce urmeaza se vor expune prescriptiile pentru proba de presiune cu masurarea
volumului de apa introdus, mult mai usor de realizat pe santier:
 Se creste presiunea treptat pana se atinge presiunea de proba (STP)
 Se mentine presiunea de proba timp de o ora, sau mai mult numai la cererea
consultantului.
 In timpul acestei perioade de o ora se masoara cu orice fel de dispozitiv adecvat
cantitatea de apa pompata pentru mentinerea presiunii de proba (STP)
 Pierderea de apa acceptabila la sfarsitul orei de proba nu trebuie sa depaseasca valoarea
calculata astfel:
, unde:
- - pierderea de apa admisibila, (l/s)
- − volumul tronsonului de conducta incercat, (l)
- - caderea de presiune admisibila, (kPa)
- − modulul de elasticitate al apei, (kPa)
- − diametru interior al conductei, (m)
- − grosimea peretelui tubului, (m)
- − modulul de elasticitate la incovoiere transversal al peretelui tubului
- − factor de corectie

Martie 2009
Pentru calcul se va considera:

- Ew – 2100000 kPa
- Er – 15000000 kPa
- p – 20kPa pentru tuburile din PAFSIN
Daca pierderea de apa o depaseste pe cea specificata sau daca sunt detectate defectiuni,
tronsonul de tub trebuie reparat si proba se repeta pana ce rezultatul este conform
specificatiilor.

Martie 2009
p0 p Timp de proba (min)

Conditia
Material mbar mbar
de proba DN100 DN200 DN300 DN400 DN600 DN800 DN1000
(kPa) (kPa)
10 2,5
LA 5 5 5 7 11 14 18
(1) (0,25)
50 10
LB 4 4 4 6 8 11 12
Tuburi de (5) (1)
beton 100 15
LC 3 3 3 4 6 8 10
neudate (10) (1,5)
200 15
LD 1,5 1,5 1,5 2 3 4 5
(20) (1,5)
Kp 0,058 0,058 0,053 0,04 0,027 0,02 0,016
10 2,5
LA 5 5 7 10 14 19 24
(1) (0,25)
Tuburi de
50 10
beton, LB 4 4 6 7 11 15 19
(5) (1)
plastic si
100 15
toate LC 3 3 4 5 8 11 14
(10) (1,5)
celelalte
200 15
materiale LD 1,5 1,5 2 2,5 4 5 7
(20) (1,5)
Kp 0,058 0,058 0,040 0,030 0,020 0,015 0,012
ANEXA A
Clasificarea solurilor naturale
A.1 Generalităţi
Solurile sunt clasificate în patru grupe principale, din care primele două au două subgrupe
(vezi A2). Grupa de sol este functie de tipul solului (clasificare) si de densitatea solului,
care impreuna determina modulul solului. Cuantificarea relativă pentru densităţi poate fi
determinată din calculfolosind penetrometrul standard, testate în conformitate cu [4]
(ASTMD 1586, vezi Anexa B). Se recomandă utilizarea metodei de testare SRS 15 în
conformitate cu OENORM B4419-1 pentru soluri conforme cu grupele 3 şi 4 din
prezenta anexă, valorile pentru modulul solului natural trebuie luate din tabelul A.7 ISO /
TR 10465-3 1999 (E).
Se recomandă de asemenea utilizarea metodei standard de testare a penetrarii conform

ASTM D1586 pentru soluri în conformitate cu grupele 1 şi 2 din prezenta anexă.
Valoarea pentru modulul solului natural trebuie luată din tabelul A.10 ISO/TR 10465-3
1999(E).
Tabelele menţionate mai sus sunt incluse pentru referinţă.

Calculul trebuie să reprezinte cele mai severe (slabe) condiţii care ar putea exista pentru o
anumită perioadă de timp.
(În mod normal acest lucru se întâmplă atunci când oglinda apei are cel mai înalt nivel).

Martie 2009
A.2 Clasificarea grupei
A.2.1 Grupa 1 - Soluri foarte stabile
- 1 A: Pietriş dens sau nisip conform ATV Tip 1 [5] sau ASTM, GW, GP, SW şi SP [(1),
(2), vezi Anexa B care conţin mai puţin de 5% particule fine.
- 1 B: Soluri coezive foarte rigide sau tari în conformitate cu tabelul A1.
A.2.2 Grupa 2 - Soluri stabile
- 2 A: Nisipuri sau pietrişuri argiloase sau nămoluri usoare în conformitate cu ATV Tip 2
[5] sau ASTM, GM, GC, şi SC [(1), (2)] care conţine mai puţin de 15% particule fine.
- 2 B: Soluri coezive rigide în conformitate cu tabelul A 1.
A.2.3. Grupa 3 - Amestec de soluri
Tipic mediu coezive şi/sau granulare necompacte (vezi solurile din tabelul A 1 conform
tipului ATV 3 [5] sau ASTM ML sau CL [(1), (2)] cu limite de lichid mai mici de 50%.
A.2.4. Grupa 4 - Soluri coezive
Soluri moi şi extrem de necompacte conform tipului ATV 4 [5] sau ASTM MH, CH, OL
şi OH [(1), (2)]
Tabelul A.1 - Valori ale unui modul de sol natural in situ E'n din AWWA M-45
pentru grupele 1 şi 2
Granular Coeziv
rezistenta la
sparturi/300 compresiune E’n
descriere descriere
mm (a) nelimitata, qu [N/mm2]
[N/mm2] (b)
0-1 f.f. 0-0.012 f.f. moale 0.3-4
necompacte
1-2 foarte 0.012-0.024 foarte 1.4
necompacte moale
2-4 foarte 0.024-0.048 moale 5
necompacte
4-8 necompacte 0.048-0.096 solid 10
8-15 usor compact 0.096-0.192 rigid 21
15-30 compact 0.192-0.383 foarte 35
rigid
30-50 dens 0.383-0.575 tare 70
Martie 2009
>50 foarte dens > 0.575 foarte tare 138

roca 345
(a) test de penetrare standard conform ASTM D 1586
(b) Rezistenţă la compresiune nelimitată a solurilor coezive conform ASTM D
2166.
Tabelul A.2 - modulul solului natural E3 (N/mm2) pentru grupele 3 şi 4
ATV-A 127 grupe de

Numar de Soluri
soluri Soluri coezive
sparturi noncoezive
1 2 3 4 (grupele 3 si 4)
N 10 (SRS 15) (grupele 1 si 2)
>30 f. dense 20 10 7 5 tari
>12 dense 13 7 5 3 solide
>7 medii 10 5 3 2 semi-moi
>2 necompacte 5 3 2 1 moi
=2 f. necompacte 4 2 1 0.5 moi si/sau
plastice
Nota 1: Pentru acelaşi număr de sparturi, modulul solului variază cu grupa de sol.
Nota 2: N10 este numărul de sparturi per 10 cm imprastiere folosind metoda de testare
SRS 15 în conformitate cu OENORM B 4419-1.
ANEXA B
Bibliografie
[1] ASTM D 2487:1990 Metoda de Testare Standard pentru clasificarea

solurilor pentru proiectare
[2] ASTM D 2488:1990 Practica Standard pentru descrierea şi identificarea

solurilor
(Manual de procedură vizuală)
[3] ASTM D 698:1978 Metode de Testare pentru relaţiile umiditate-

densitate ale
solurilor şi ale amestecurilor agregatelor
solului folosind 4.4
Ib (2,49 kg) şi 12-in (305 mm) cădere
[4] ASTM D 1586:1984 Metoda Standard de pregătire a mostrelor de sol

pentru
testare (sau standardul ISO corespunzător)
Martie 2009
[5] ATV Regelwerk A 127 Gesellschaft zur Forderung der Abwassertechnik

e.V. Markt
(Stadthaus) D-5202 St Augustin-1.
ANEXA C
C.1 Modul umplutura
C.1.1. Standard austriac OENORM B 5012-1
Definiţia grupei de sol

Cele patru grupe din OENORM B 5012-1 care pot fi avute în vedere pentru
rambleu sunt definite după cum urmează:
Grupă sol 1
Pietriş, amestecuri de pietriş - nisip (GW, GP)
Nisip, amestecuri de nisip - pietriş (SW, SP) cu cel puţin 40% particule mai mari
de 2 mm şi maximum 5% namol.
Grupă sol 2
Amestecuri pietriş-namol (GM) maximum 15% namol
Amestecuri pietriş-argilă (GC) maximum 15% argilă
Amestecuri nisip-namol (SM) maximum 15% namol
Amestecurile de nisip-argilă (SC) maximum 15% argilă şi mai puţin de
40% particule mai mari de 2 mm.
Grupă sol 3
La fel ca grupa 2 (GM, GC, SM, SC) doar că namolul sau argila pot fi de până la
40%.
Grupă sol 4
Soluri namoloase sau argiloase (ML, CL, MH, CH) de plasticitate mică spre mare
şi care conţin mai mult de 40% materiale cu granule fine.
Notă: Literele din paranteze sunt simbolurile grupului folosite în sistemul unificat
de clasificare a solurilor.
C.2 Modulul grupelor de sol
În baza grupelor de sol definite la C.1.1.1, standardul dă valori modulului de sol

limitate în funcţie de gradul de compactare aşa cum apare în Tabelul A.3 şi care
Martie 2009
sunt considerate valabile atunci când se foloseşte o presiune a solului vertical

echivalent cu un strat de acoperire de 1 m.
Tabelul A.3 - Module Ms de deformatie pentru diverse grupe de sol la 1 m
Grupa de sol Densitate Proctor standard (SPD)

85 90 92 95 97 100 102
1 3.8 5.3 6.0 7.2 8.2 10.0 11.4
2 2.1 2.9 3.3 4.0 4.5 5.0 6.3
3 1.3 1.8 2.1 2.5 2.9 3.5 4.0
4 0.9 1.2 1.4 1.7 1.9 2.3 2.6
Pentru adancimi ale stratului de acoperire diferite de 1 m (fără apă subterană

pentru grupele 1 şi 2 de sol), modulul de sol cu restricţii poate fi calculat folosind
ecuaţia (A.3):
(A.3) MS = MS1 x (k x h)f

Unde MS1 este valoarea din Tabelul A.3.
Când este prezentă apa subterană, modulul de sol cu restricţii pentru grupele 1 şi 2
este calculat cu ecuaţia (A.4):
hw f
(A.4) Ms = Ms1 x [h x k x (1 - 0,39 x )]
h
f este 0,4;
k este factorul de reducere (conform teoriei recipientelor);
h este adancimea stratului de acoperire, în m;
hw este nivelul apei subterane deasupra părţii superioare a tubului, în m.
Pentru valori SPD %, altele decât cele menţionate în Tabelul A.3, folosiţi ecuaţia
(A.5):
SPD
(A.5) MS = MS1 x 100 x 10 [2,8 x ( - 1)] f
100
Unde MS, 100 este modulul la 100% SPD.
Nota 1: În OENORM B 5012 - 1, puterea f este egală cu 0.5. Valoarea 0.4 a fost
aleasă ţinându-se cont de alte investigaţii care dau valori mai mici de 0.5.
Nota 2: În Standardul Austriac presiunea solului este folosită în loc de k x h.

Pentru sarcina distribuită pe suprafaţă folosiţi ecuaţia (A.6):
hw Po x ko
(A.6) MS = MS1 x [h x k x (1 - 0,39 x )+ b ]f
h
po este presiunea rezultată în urma sarcinii distribuite pe suprafaţă, în N/mm2;
ko este factorul de reducere pentru sarcina distribuită conform teoriei
recipientelor când unghiul şanţului ω ≠ 90°;
yb este densitatea in vrac a materialului de umplere, în MN/m3

Martie 2009
C.3 Factori de reducere pentru modulele solului E1 şi E2 pe termen lung
Tabelul A.4 dă valorile factorilor de reducere care vor fi aplicaţi modulelor solului
(E1 şi E2) din zona de umplutura pentru a permite modificări pe termen lung ale
acestor module
Tabel A.4 - Factori de reducere pe termen lung pentru grupele de soluri ATV-A
127
Grupă de sol ATV Factor de reducere

1 0.90
2 0.85
3 0.80
4 0.75
Capitolul 5. EXECUTIA SUBTRAVERSARILOR DE APE
In cazul in care este necesara realizarea subtraversarii unui curs de rau, conducta
se va proteja :
- cu inel de beton in lungul tronsonului, de jur imprejurul diametrului conductei
pe toata lungimea subtraversarii ;
- la suprafata, conducta va fi protejata cu gabioane sau bolovani de rau pe toata
lungimea subtraversarii.
Capitolul 6 .EXECUTAREA UMPLUTURILOR
1) Inaintea efecturii probei de presiune a conductei se va face umplerea partiala a transeii

pana la nivelul generatoarei superioare a tubului, lasand libere zonele de imbinare a
mufelor.
2) Pamantul din jurul tubului nu trebuie sa contina pietre cu dimensiunile mai mari de
70mm .
3) Umplutura se va executa in straturi compacte de 0,30m iar compactarea se va realiza
manual.
4) Masivele de ancoraj de la coturi se vor executa din beton masiv C16 / 20, fara cofraj
pe fata activa , pentru a avea un contact cat mai stabil intre conducta si teren.
Capitolul 7. VERIFICAREA SI PROBAREA CONDUCTELOR
Inainte de punerea in functiune, conductele se supun urmatoarelor probe de

presiune :
- incercarea pe tronsoane a conductelor ;
- incercarea pe ansamblu a conductelor ;
Martie 2009
- incercarile de presiune ale conductelor se vor face numai cu apa ;

- presiunea de incercare a conductei va fi Pi = 1,5 x P regim.
Incercarea se considera reusita daca dupa trecerea intervalului de 1h, de la
atingerea presiunii de incercare, scaderea presiunii in tronsonul testat este mai mica cu
max. 10% din valoarea presiunii de testare si nu exista scurgeri vizibile.
Detaliile privind procedura de testare a conductei din PAFSIN si de rezolvare a
neconformitatilor sunt cuprinse in caietul de sarcini de specialitate.
Capitolul 8. CONSUMUL DE MATERIAL RECOMANDAT
In functie de materialul folosit in procesul de executie a conductei de aductiune -

nisip de poza, trosoane de tuburi, garnituri de etansare, mufe de imbinare, piese auxiliare,
material de umplutura, beton si armatura pentru masivele de ancoraj,etc. - consumul
mediu de material va respecta cu strictete cantitatile mentionate in proiectul de executie a
lucrarii.
Orice consum de material in plus fata de prevederile din proiect, nejustificat din punct
de vedere :
- tehnic,
- al conditiilor naturale deosebite necunoscute la momentul proiectarii,
-al fenomenelor hidrometeorologice speciale – viituri, cutremure, accidente geologice - ,
se va face pe cheltuiala exclusiva a constructorului ;
Capitolul 9. UTILAJE FOLOSITE IN PROCESUL DE MONTAJ SI EXECUTIE A

- automacara de 5tf;
- compresor de aer;
- pompa de epuisment;
- mai de mana pt. compactarea stratului de poza si-a umpluturilor laterale;
- scule de mana pt. montaj piese de imbinare, etc.;
Capitolul 10. ATRIBUTII SI RESPONSABILITATI
Responsabilul de lucrari-coordoneaza, asigura cu mijloace umane, materiale si de

mediu, desfasurarea procesului si contribuie la mentinerea si cresterea nivelului de cunostinte
tehnice ale personalului.
Seful de echipa – realizeaza planificarea si pregatirea procesului, urmareste aplicarea
corecta a acestuia si realizarea tuturor inregistrarilor referitoare la calitate.
Persoanele implicate in realizarea procesului au in sarcina:
- cunoasterea si insusirea modului de aplicare a tuturor prevederilor prezentului caiet de
sarcini precum si-a celor prevazute in caietul de sarcini de specialitate;

Martie 2009
- identificarea si transmiterea imediata a non-conformitatilor cu proiectul sau cu caietele

de sarcini ;
- urmarirea nivelului calitativ al lucrarilor ;
- respectarea normelor generale si specifice de protecia muncii, a instructiunilor
proprii si-a normelor PSI
Capitolul 11. RAPOARTE SI INREGISTRARI
La finalul fiecarui tronson de executie, se vor intocmi rapoarte si procese verbale de

receptie calitativa a lucrarilor de :
- excavatie,
-de receptie a stratului de pozare,
-de montaj a conductei inclusiv accesoriile,
-de umpluturi laterale din jurul conductei,
-de incercare a conductei la presiune ;
Capitolul 12. PROGRAMUL DE URMARIRE A CALITATII LUCRARILOR
Programul de monitorizare a calitatii executiei lucrarilor va respecta cerintele

impuse de Legea 10/1995 privind calitatea lucrarilor in constructii si HGR 272/1994
pentru aprobarea regulamentului privind controlul de stat al calitatii in constructii.
Programul va fi pus obligatoriu in practica prin reprezentantii autorizati atat din
partea proiectantului cat si din partea beneficiarului si ai executantului.
Pentru asigurarea unei bune calitati a lucrarilor ce urmeaza a se executa si pentru
simplificarea operatiunii de receptie finala a lucrarilor se propune urmatorul program de
urmarire a executiei lucrarilor de montare a conductei de aductiune :
- receptia tronsonului excavat si finisat pana la cota finala din proiect, pregatit
pentru depunerea stratului de pozare din nisip/de betonare a radierului si de montaj a
tronsoanelor de conducta ce urmeaza a fi amplasate in transee;
-receptia trosonului de conducta gata montat, operatie ce implica : receptia
imbinarilor dintre tuburi, receptia mansoanelor de dilatatie, receptia capacelor de acces;
- receptia masivelor de ancoraj aferente tronsonului care se executa ;
-receptia umpluturilor laterale ale conductei in tronsonul respectiv;
- receptia finala a lucrarii ;
In functie de graficul de executie al lucrarilor de excavatii si montaj al conductei
de aductiune, acest program poate fi aplicat pentru toate zonele ce urmeaza a fi executate
sau pe tronsoane de lucru.
Capitolul 13. ACTIUNI PREVENTIVE PENTRU PROTEJAREA SANATATII
Datorita faptului ca procesul de montaj si imbinare al tronsoanelor de tuburi

implica si realizarea unor taieturi a conductelor, pentru a proteja ochii, muncitorii vor
purta in timpul procesului de executie, ochelari de protectie si echipament adecvat .
Martie 2009
Regulamentele de sanatate si de protectia muncii vor fi insusite si respectate de

catre muncitorii implicati in proces.
Capitolul 14. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII SI PROTECTIE CONTRA

INCENDIILOR
La deschiderea lucrarilor, responsabilul de lucrare si dupa caz, maistrii si/sau sefii

de echipa, vor demara lucrarile numai dupa ce vor dispune de toata documentatia
compusa din actele normative in vigoare, referitoare la tehnica securitatii muncii si paza
contra incendiilor.
Nici un inginer, maistru sau muncitor, nu va incepe activitatea decat dupa
prelucrarea corespunzatoare a acestor norme si masuri si pana cand nu se vor incheia
actele doveditoare privind aceste lucrari sub semnatura celui prelucrat.
14.1. Masuri de protectia muncii

In scopul prevenirii unor accidente de munca, in perioada de executie a lucrarilor, este
necesar sa fie luate urmatoarele masuri :
- protejarea zonei de lucru ;
- asigurarea unor truse sanitare ;
- asigurarea apei de baut ;
- asigurarea echipamentului de protectie : cizme de cauciuc, manusi de protectie,
casti de protectie, ochelari de protectie, centuri de siguranta ( daca este cazul ) ;
- salopete de protectie ;
Pentru prevenirea accidentelor de munca vor fi luate masuri de :
- instruirea personalului pentru protectia muncii, incheind acte doveditoare ;
- montarea indicatoarelor de avertizare ;
- afisarea masurilor obligatorii de protectia muncii ;
- starea si siguranta incintei de lucru vor fi verificate de catre conducatorul
punctului de lucru ;
- asigurarea unor conditii optime de lucru, astfel incat sa nu fie atinse cablurile de
alimentare cu energie electrica a punctelor de lucru;
Masurile de protectia muncii nu sunt limitative si pot fi detaliate si particularizate de
catre responsabilii cu protectia muncii ai constructorului si completate cu eventuale
norme noi care intra in vigoare pe parcursul executiei lucrarilor ce fac obiectul
prezentului caiet de sarcini.
14.2. Masuri de protectie contra incendiilor
Masurile de protectie contra incendiilor vor avea la baza dispozitiile desprinse din
« Normele generale de protectie impotriva incendiilor la proiectarea si realizarea

Martie 2009
constructiilor si instalatiilor precum si alte acte normative care se impun pentru

prevenirea incendiilor « .
Principalele masuri care se impun la locul de munca in acest sens, sunt :
- afisarea prevederilor masurilor pentru prevenirea incendiilor ;
- dotarea cu: extinctoare cu spuma, lazi cu nisip, galeti de tabla, lopeti si cazmale,
tarnacoape, felinare.
Sumele aferente acestor dotari vor fi incluse in valoarea lucrarilor care se face de catre
constructor.

Martie 2009

Caiet de Sarcini Pafsin 17-03-2009

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet de Sarcini Pafsin 17-03-2009

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAIET DE SARCINI PENTRU MONTAREA CONDUCTEI DE

ADUCTIUNE DIN PAFSIN Dn 1300

Capitolul 1. DOMENIUL DE APLICARE AL PREZENTELOR INSTRUCTIUNI

Capitolul 2. DOCUMENTE DE REFERINTA

Capitolul 3. LUCRARI PREMERGATOARE OPERATIEI DE ASAMBLARE A

Capitolul 4. CONDITII TEHNICE PENTRU TRANSPORTUL SI MONTAJUL

4. 6. CLASIFICAREA SOLURILOR NATURALE

C.1 Modul umplutura

Capitolul 5. EXECUTIA SUBTRAVERSARILOR DE APE

Capitolul 6 .EXECUTAREA UMPLUTURILOR

Capitolul 7. VERIFICAREA SI PROBAREA CONDUCTELOR

S.C. HIDRONET PROIECT SRL 2

Capitolul 8. CONSUMUL DE MATERIAL RECOMANDAT

Capitolul 9. UTILAJE FOLOSITE IN PROCESUL DE MONTAJ SI EXECUTIE A

Capitolul 10. ATRIBUTII SI RESPONSABILITATI

Capitolul 11. RAPOARTE SI INREGISTRARI

Capitolul 12. PROGRAMUL DE URMARIRE A CALITATII LUCRARILOR

Capitolul 13. ACTIUNI PREVENTIVE PENTRU PROTEJAREA SANATATII

Capitolul 14. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII SI PROTECTIE CONTRA

14.1. Masuri de protectia muncii

CAIET DE SARCINI NR.6

Capitolul 1. DOMENIUL DE APLICARE AL PREZENTELOR INSTRUCTIUNI

Prezentul caiet de sarcini se refera la materialele, operatiile premergatoare, modul de punere

Capitolul 2. DOCUMENTE DE REFERINTA

Capitolul 3. LUCRARI PREMERGATOARE OPERATIEI DE ASAMBLARE A

1) Tipul de conducta – diametrul si grosimea – au fost stabilite in studiul de fezabilitate de

S.C. HIDRONET PROIECT SRL 4

Capitolul 4. CONDITII TEHNICE PENTRU TRANSPORTUL SI MONTAJUL

Toate elementele se vor monta conform proiectului de executie si a indicatiilor furnizorului

S.C. HIDRONET PROIECT SRL 5

Se mentioneaza ca prezentul „Manual” nu inlocuieste regulile de executie din reglementarile

4.2. MANIPULAREA TUBURILOR PE ŞANTIER

4.2.1. Receptionarea tuburilor

După sosirea camionului pe şantier, la primirea mărfurilor trebuie efectuate următoarele

4.2.2. Descărcarea tuburilor

Figura 2.2: Ridicarea tuburilor.

4.2.3. Descărcarea fitingurilor

4.2.4. Stocarea tuburilor în depozitul antreprenorului

Tabel 2.4.2 Straturi maxime de depozitare

Tub Numărul maxim de straturi

Diametrul nominal DN [mm] SN 2500 SN 5000 şi 10000

Este recomandat să se folosească aşezarea în piramidă pentru SN 2500 N/m2

Figura 2.4.3: Depozitarea tuburilor

4.2.5. Manipularea tuburilor livrate unul intr-altul (nestate)

S.C. HIDRONET PROIECT SRL 8

Figura 2.5: Extragerea tuburilor cu ajutorul braţului căptuşit al motostivuitorului

4.2.6 Depozitarea lubrifianţilor

Lubrifianţii trebuie depozitaţi cu grijă pentru a evita deteriorarea recipientului. Recipientele

4.2.7 Transportarea tuburilor

Figura 2.7: Transportarea tuburilor

4.3. RECOMANDĂRI DE INSTALARE

Modul de instalare adecvat al tuburilor PAFSIN Superlit Romet variază în funcţie de

S.C. HIDRONET PROIECT SRL 9

Patul min. DN/4

Figura 3.1: Sectiune transversala prin transee:

4.3.1 Instalarea standard

Rezistenţa îndelungată şi buna funcţionare a tuburilor PAFSIN Superlit Romet se pot

4.4. CONSTRUIREA TRANSEELOR DE INSTALARE A TUBURILOR

S.C. HIDRONET PROIECT SRL 10

4.4.1 Patul conductei

4.4.2 Lăţimea transeei

4.4.3 Mai multe tuburi într-un singur şanţ

Tabel 4.3: Distanţa minimă dintre tuburi