INTRODUCERE

Formarea conștiinței istorice a poporului român se realizează treptat, fiind reflectată în

scrierile umaniștilor din secolele XV-XVII, care consemnează în documentele ce ni s-au păstrat,
redactate mai întai in limba slavonă, apoi în latină, iar mai tarziu in limba romană, modul în care
romanii din diferitele provincii se înscriu in cursul istoriei: situarea lor in timp si spațiu
(originile, limba, continuitatea), evenimentele istorice, personalitățile (instituția domniei),
obiceiurile, cultura și civilizația.
Formarea conștiinței istorice a românilor începe să se contureze odată cu consemnarea
prezentului și a trecutului, mai ales a acelor evenimente de cumpănă pin care trece comunitatea.
Cea mai frecventă încercare pentru români este apărarea libertății statelor în care sunt organizați.
CONCLUZII
Interesul pentru cunoaşterea propriei istorii se va manifesta în cultura română prin conştiinţa
cronicarilor
Cronicarii au considerat o necesitate stringentă consemnarea evenimentelor istoriei deoarece,
provinciile româneşti parcuseseră veacuri de istorie care riscau să fie înecate în uitare. De aceea,
prima intenţie a cronicarilor a fost aceea de a consemna trecutul