Sunteți pe pagina 1din 7

Sociologie Româneascã, Putere

Volumulºi terorism 51
I, nr. 1-2/2003

Putere ºi terorism
Virgil Mãgureanu
Universitatea din Bucureºti

În esenþã terorismul este cel mai nociv efect al puterii, în sensul ca legitimeazã forþa
cea mai brutalã ºi folosirea ei lipsitã de orice scrupul, în condiþiile în care singura
regulã este cea dictatã de terorist, fie el un individ, un grup sau un stat. În zilele
noastre, terorismul tinde sã se generalizeze, atingând treptat toate zonele existenþei.

Terorismul este unul dintre cele mai com- panicã generatã de un atac de o violenþã
plexe ºi totodatã mai complicate fenomene extremã împotriva cãruia, cel puþin pentru
ale lumii contemporane. El este strâns legat moment, nu existã posibilitate de apãrare. În
de fenomenele de putere ºi anume de zonele al doilea rând, putem vorbi despre terorism
cele mai întunecate ale acestora, de extre- ca act politic ºi astfel acesta, din perspectiva
mele ºi de excesele puterii. De aceea, teroris- celor care recurg la astfel de acte, poate fi
mul este extrem de dificil de definit. Dacã considerat ca o reacþie a disperãrii: un grup,
înþelegem prin terorism toate acþiunile po- o comunitate sau o organizaþie îºi simte
litice care recurg la violenþã extremã atunci ameninþarã însãºi existenþa ei ºi singurul
termenul nu ne mai este prea mult de folos. mijloc de autoapãrare care îl mai considerã
De aceea mulþi analiºti au considerat necesarã posibil este un act de terorizare a agresorului
o distincþie între actele care, de unii sau de a opresorului sau agresorului. Iatã cum este
alþii, sunt catalogate drept teroriste. S-a posibil ca un act de terorism sã poatã fi consi-
insistat, de pildã, pentru distincþia între tero- derat ca legitim. ªi de aceea mulþi analiºti,
rism ºi guerila urbanã, iar alþi analiºti au urmând parcã o cale discutabilã care împarte
denunþat terorismul de stat constând din ºi rãzboaiele în juste ºi nejuste, propun
mijloace extreme la care recurg anumite separarea unor acte oricât de violente ar fi
regimuri politice pentru a supune populaþii ele, considerate de cei care le comit ca singura
întregi sau a le expulza prin mijloace teroriste reacþie posibilã de supravieþuire sau apãrare,
mai grave decât cele ale actorilor „sub- de actele propriu-zise de terorism.
etatici” (Walter Laqueur, 1987). În acest fel însã se justificã, implicit, orice
Când este vorba despre terorism, avem formã de terorism: din moment ce poate fi
aproape întotdeauna, doi poli de interpretare acceptat un act de o violenþã extremã, de ce
antagonici: dacã la un pol un act este calificat nu ar putea fi acceptate oricare asemenea acte,
ca terorist, la celãlalt el poate fi considerat indiferent cine le comite ºi indiferent pentru
ca un gest eroic. În aceastã interpretare, ce scop? Pentru cã, pânã la urmã, întotdeauna
factorii culturali sau cei care þin de tipul de se gãseºte un grup sau un individ care sã le
civilizaþie, valorile împãrtãºite de o anumitã considere legitime. ªi, de altfel, specific
societate au un rol foarte mare. Dar nu actelor teroriste este ca, dupã sãvârºire, sã fie
întotdeauna ei sunt decisivi, ci mai degrabã revendicate de o organizaþie care, de cele mai
un anumit raport de forþe, care decide pânã multe ori, îºi anunþã scopuri imaculate.
la urmã caracterul unui act sau al altuia. Probabil cã societatea omeneascã nu a atins
Putem astfel vorbi, înainte de toate, despre încã pragul de maturitate care sã impunã
terorism ca efect (asupra unui grup, comu- respingerea oricãrei forme de violenþã,
nitãþi sau societãþi). Din acest punct de condamnarea necondiþionatã a oricãrui act
vedere, terorism înseamnã, în sens elementar, uman care pune în pericol viaþa fiinþelor
52 Virgil Mãgureanu

umane, dacã nu a oricãrei fiinþe. Ciudat este Nu existã act terorist justificabil la fel cum
cã în lumea occidentalã existã deja legi care nu existã, la rigoare, rãzboi justificabil. Ceea
protejeazã animalele în faþa actelor violente ce se numeºte rãzboi just sau de apãrare nu
sau de cruzime, dar nu existã încã o bazã este rãzboi, ci doar un rãspuns la rãzboi, o
juridicã solidã care sã condamne orice fel de reacþie de apãrare. Rãzboiul este o operaþie
act de violenþã la adresa fiinþelor umane, indi- eminamente militarã; în declanºarea lui
ferent de natura ºi intensitatea lui ºi indiferent prevaleazã principii ºi considerente militare;
de cine îl comite. Dar dacã existã posibilitatea logica rãzboiului este logica armelor, a
exonerãrii de rãspundere în caz de legitimã instrumentelor de distrugere. Apãrarea este
apãrare pentru acte individuale, la fel ar trebui o reacþie civilã, întotdeauna fundamentatã pe
sã existe asemenea posibilitate ºi pentru acte valori ºi pe drepturile elementare ale omului.
colective sãvârºite în legitima apãrare a unei Continuarea acþiunilor militare, dupã ce
apartenenþe, identitãþi sau culturi. Dacã aºa obiectivele apãrãrii au fost atinse, înceteazã
stau lucrurile atunci o definiþie acceptatã de sã mai fie apãrare, iar agresarea ºi cucerirea
toatã lumea a terorismului devine aproape teritoriilor agresorului/cuceritorului este un
imposibilã. rãzboi, la fel de condamnabil ca orice alt
Sã presupunem, aºa cum am mai spus, cã rãzboi. S-ar pãrea cã asemenea consideraþii
terorismul este reacþia disperatã a unui grup nu-ºi prea au locul când este vorba despre
sau comunitãþi ameninþat/ã cu dispariþia de terorism. Sã nu uitãm însã cã rãzboiul însuºi
un alt grup sau comunitate mult mai puter- prilejuieºte momente ºi acþiuni teroriste ºi,
nice. Legitimarea unor asemenea acte, ba de fapt, terorismul se naºte din actele rãz-
chiar doar simpla lor producere ºi repetare, boinice care multã vreme în istoria naþiunilor
poate duce la declanºarea unui mecanism au fost – ºi mai sunt – glorificate. În ultimã
pervers: curând asemenea acte pot fi accep- instanþã se poate spune cã de la rãzboi la
tate din orice direcþie ºi încep chiar sã fie terorism nu este decât un pas: dispariþia
planificate nu numai de organizaþi semi- oricãror reguli într-o înfruntare armatã. De
clandestine, ci chiar de organizaþii statale cu aceea nu trebuie încercatã justificarea uneia
caracter mai mult sau mai puþin confidenþial. sau alteia dintre formele de terorism, pentru
În acest fel, terorismul se generalizeazã, cum cã astfel nu am reuºi altceva decât eternizarea
pare sã se fi întâmplat în lumea contem- unei polaritãþi antagonice: într-o parte un act
poranã. este considerat terorist, în altã parte este
Se pune însã o problemã moralã foarte glorificat, întreþinând astfel mecanismele
simplã: dacã actele disperate de violenþã psihosociale ale terorismului. Este indicatã
extremã produse spontan, fãrã o planificare deci o analizã bazatã pe multiplele aspecte
sau premeditare de vreun fel sau altul, pot fi pe care le implicã terorismul ºi evitarea
înþelese ºi poate chiar acceptate ca semnal jocurilor facile ale unei sociologii spon-
pentru omenirea civilizatã ca sã intervinã, taneiste (Michel Wiewiorka, 1988).
actele de violenþã extremã, planificate, deci, Alain Joxe atrage atenþia c㠄folosirea
premeditate nu pot fi acceptate sub nici o «terorismului» ca un concept atotcuprinzãtor
formã, indiferent cine le comite ºi în ce scop. poate lua aspectul unui simptom maladiv ºi
În acest fel atingem esenþa terorismului: europeni nu ar trebui sã cadã în aceastã cursã.
acesta este cel mai nociv efect al puterii, în Ei sunt constrânºi de istoria lor, de confi-
sensul cã legitimeazã forþa cea mai brutalã guraþia eteroclitã a continentului, de tradiþia
ºi folosirea ei lipsitã de orice scrupul, în romanã a pactelor constrângãtoare – cea pe
condiþiile în care singura regulã este cea care o reia tradiþia american㠖 sã ia în serios
dictatã de terorist, fie el un individ, un grup problema cauzelor sociopolitice locale ale vio-
sau un stat. lenþei cu scopul de a pune capãt rãzbunãrilor
Putere ºi terorism 53

fãrã limite. Eliminarea rãzbunãrii descen- acte de rãzboi”. Recurgerea la acþiuni extreme
denþilor, simbolizatã de Erinii, aceste infer- a fost mereu legatã de lupta (inegalã) contra
nale zeitãþi greceºti, ºi instituirea tribunalului tiraniei, opresiunii strãine sau cuceririi colo-
Areopagului de cãtre Apollo, sunt la originea niale (Alain Joxe, 1996). O asemenea depar-
civilizaþiei mediteraneene, nu iudeo-creºtine, tajare propune ºi Wiewiorka atunci când vor-
care s-a rãspândit treptat în Europa ºi în toatã beºte despre „terorismul dinspre jos” ºi „tero-
lumea. Pentru ca civilizaþia sã prevaleze faþã rismul dinspre sus” (Michel Wiewiorka,
de barbarie, ne trebuie o definiþie mai rigu- 1988).
roasã a terorismului, a cauzelor sale locale ºi Toate acestea sunt însã, cum recunoaºte
a mijloacelor de înlãturare a actelor teroriste” ºi Joxe legate între ele. Cum scria Lao Tzî,
(Alain Joxe, 1996). ªi el propune folosirea „cu cât sunt mai mulþi soldaþi, cu cât sunt mai
termenului de „violenþã politicã extrem㔠mulþi bandiþi”. Valurile de violenþã politicã
pentru a califica o listã întreagã de acte de extremã sunt, pe de o parte îndreptate îm-
rãzboi ca cele care urmeazã ºi care n-ar fi, în potriva tiraniei (realã sau definitã ideologic
opinia lui, acte individuale pentru cã au ca atare de organizaþii care, de cele mai multe
obiective politice: ori se dovedesc sectare faþã de comunitatea
l asasinate þintã a responsabililor politici la care se raporteazã), iar pe de alta sunt un
sau militari, ca de exemplu: Itzhac Rabin, fost rãspuns al opresiunii militare sau poliþieneºti.
prim-ministru izraelian, Fathi Chkaki, lider Lupta între violenþa de stat ºi violenþa de jos,
al Djihadului islamic, Yahva Ayache, arti- de la baza societãþii, opune douã structuri
ficier al Hamas; strategice care formeazã un cuplu, în care o
l luarea de ostatici ºi eliberarea lor componentã o presupune pe cealaltã. Numai
condiþionatã; o perspectivã de clasã sau partinicã poate
l atentate asupra soldaþilor în uniformã legitima una dintre ele împotriva celeilalte.
care fac parte din armata de ocupaþie sau de De fapt, într-un asemenea conflict,
intervenþie (ca acþiunile anti-israeliene în adversarii se situeazã în condiþiile unei
sudul Libanului); inegalitãþi structurale ºi ei încearcã compen-
l actele de kamikaze comise de Djihadul sarea acestei inegalitãþi prin utilizarea forþei.
islamic sau de Hamas; Cele douã tabere suferã de un anumit
l asasinatele orbeºti, în rândul civililor handicap: lipsa de legitimitate a tiraniei, pe
fãrã apãrare, aparþinând unor comunitãþi de o parte ºi lipsa unei organizãri suficient
adverse (maºini-capcanã); de puternice, de cealaltã. Putem califica,
l efectele ocupãrii militare care implicã subliniazã Joxe, aceste tactici ºi strategii
transformarea masivã a unor populaþii în violente (ale statului ºi ale revoltaþilor) ca
ostatici (ca cea de la Beirut în 1982 ºi cea de imorale sau absurde în raport cu scopurile
la Sarajevo). vizate. „Dar violenþa oprimatului nu este
Asemenea clasificare ar permite, în opinia imoralã ºi nici absurdã, nici mai eronatã decât
autorului, „opunerea strategicã a þintelor violenþa statului tiranic cãruia i se opune”
precise þintelor aleatorii, pe de o parte, iar, (Alain Joxe, 1996).
de alta stadiul de ameninþare, stadiului de Iatã un punct de vedere din ce în ce mai
execuþie. Numai operaþiile de ameninþare ºi discutabil. La prima vedere, pare cu totul
de masacrare (ultimele trei dintre cele echitabil ºi întru totul justificabil din punct
enumerate mai sus) sunt acte nediscriminate de vedere moral. Dar, deºi a fost foarte
ºi pot fi calificate ca teroriste. Asasinatul influentã timp de douã secole, de la Revoluþia
politic ºi luarea de ostatici aparþin, din cauza francezã încoace, sau poate chiar din aceastã
aþintirii lor precise, unui alt tip de strategie cauzã, asemenea poziþie ideologicã a justifi-
decât cel al terorii. În ce priveºte acþiunile cat ºi acceptat acþiuni teroriste tot mai distru-
armate împotriva unitãþilor militare, ele sunt gãtoare, care au dus astãzi la globalizarea
54 Virgil Mãgureanu

terorismului ºi la exacerbarea lui pânã la pe de alta sã se prelungeascã în miºcãri ºi


accente indiscutabil criminale. Nici mãcar acþiuni teroriste care mai de care mai înfio-
faptul, recunoscut de promotorii unei ase- rãtoare în zonele aflate sub influenþa lor.
menea perspective, cã teroriºtii ajung sã Al doilea factor este rãzboiul mondial
fondeze regimuri la fel de tiranice ca ºi cele care a urmat ºi care s-a purtat în principal
împotriva cãrora s-au ridicat sau sã iniþieze între aceste douã regimuri atât de diferite ºi
chiar dinastii tiranice nu pare sã fie decisiv totuºi atât de apropiate. Dacã a mai rãmas
pentru ca aprecierea unor acþiuni teroriste sã vreo limitã în calea violenþei extreme acestea
înceteze. s-au ºters în înfruntarea a douã sisteme
Este evident, cã în asemenea situaþie, totalitare, fiecare dintre ele având ca scop
cercul s-a închis, iar absurdul este flagrant, principial stãpânirea întregii lumi. Structurile
pe de o parte, iar pe de alta, este la fel de evi- teroriste, fie ele vizibile sau invizibile, dupã
dent cã numai motivaþii morale sau etice ce au generat acte abominabile, necunoscute
fanatice mai pot permite formarea unor încã de oameni, ºi-au prelungit existenþa ºi
combatanþi voluntari care ajung astãzi la acte dupã încetarea ostilitãþilor, chiar dacã numai
teroriste sinucigaºe. Este un adevãr elementar într-o singurã tabãrã ele ºi-au menþinut
cã violenþa provoacã violenþã. Se poate scopurile ºi ierarhiile. Cei doi factori corelaþi
susþine, este adevãrat, cã violenþa de stat, sau aveau sã producã un efect de o perversitate
violenþa conþinutã în chiar alcãtuirea extremã: între atacat ºi atacator, între agresat
societãþilor poate genera violenþã la nivelurile ºi agresor, între victimã ºi criminal, conturul
sociale de jos, acolo unde oprimarea are s-a estompat ºi numai o structurã moralã ieºitã
adeseori accente maxime, dar dacã un din comun mai putea pãstra un vag reper al
asemenea tip de violenþã este considerat just, unei umanitãþi elementare.
moral, aceastã atitudine constituie cel mai Ceea ce ne îndeamnã, o datã în plus, sã
bun mijloc pentru perpetuarea ºi chiar punem, cel puþin din punct de vedere moral,
eternizarea violenþei. ªi nu mai este cazul sã sub semnul îndoielii orice formã de violenþã,
insistãm asupra faptului cã violenþa extremã indiferent de scopurile care îi animã pe cei
atinge astfel accente insuportabile pentru care recurg la aceasta. Iatã o apreciere care,
orice tip de societate ºi cã evoluþia pe aceastã prin faptul cã este fãcutã de un criminal de
cale duce la distrugere globalã. Sã nu uitãm rãzboi dovedit ºi condamnat, are nuanþa unei
cã în epoca noastrã mijloacele de distrugere ironii amare a istoriei: „Într-un rãzboi ca
la care se poate recurge în acþiuni teroriste acesta, în care mor sute de femei ºi copii în
depãºesc orice limite, iar posibilitãþile de bombardamente, iar avioanele secerã ºi ele
procurare a acestora sunt tot mai mari datoritã în zboruri razante vieþi omeneºti, în care
expansiunii comerþului în toate zonele exis- partizanii recurg la toate violenþele care li se
tenþei umane ºi instabilitãþii social-politice par adecvate, mãsurile severe (subl. ns.), chiar
din zone întinse ale globului. dacã par îndoielnice din punctul de vedere al
Ar fi util sã reexaminãm pe scurt câþiva dreptului internaþional, nu pot fi considerate
factori care au contribuit la amplificarea ºi crime în faþa moralei ºi a conºtiinþei” (Joe
dezvoltarea miºcãrilor teroriste pentru a putea Heydecker, Johanes Leeb, 1983).
încerca mai departe evaluarea posibilitãþilor Al treilea factor îl constituie „rãzboiul
de a diminua acest flagel al lumii contem- rece”. Prelungire a marelui rãzboi ideologic,
porane. Primul ºi poate cel mai important este cunoscut în istorie ca cel de-al doilea rãzboi
dezvoltarea terorismului de stat spre jumã- mondial, acesta a însemnat de fapt conti-
tatea secolului trecut, mai ales în Germania nuarea rãzboiului clasic într-un mod frag-
nazistã ºi în Uniunea sovieticã. Douã mentat ºi cu utilizarea tuturor armelor
regimuri politice extremiste aveau sã desfiin- posibile, inclusiv a celor de propagandã. Este
þeze orice limitã a violenþei, pe de o parte, iar într-adevãr un fenomen unic, dar totuºi un
Putere ºi terorism 55

rãzboi, a cãrui principalã consecinþã a fost de stat miºcarea popularã anti-israelianã”


împãrþirea lumii în tabere antagonice. Douã (Richard E. Rubenstein, 1987). A urmat o
sisteme economice ºi politico-sociale opuse serie de rãzboaie pierdute ºi astfel a apãrut o
în înfruntare continuã, cu mici pauze des- nouã sursã pentru dezvoltarea, fãrã limite, a
tinate diplomaþiei ºi construirii unui eºafodaj terorismului de stat sau încuviinþat ori
al coexistenþei, au dominat lumea timp de sprijinit de stat.
aproape o jumãtate de secol. O asemenea Al patrulea factor, care ar trebui luat în
înfruntare nu putea sã nu influenþeze miº- considerarea, când analizãm fenomenul
cãrile politice extremiste ºi recurgerea la terorist actual, este cãderea comunismului.
mijloacele luptei teroriste. „Terorismul Deºi a fost considerat (ºi în bunã mãsurã chiar
revoluþionar”, a fost susþinut continuu de a fost, în realitate) un punct de sprijin pentru
sistemul comunist, în cea mai bunã tradiþie a terorismul „revoluþionar”, dispariþia lui nu a
stângii extremiste; dar nici de partea cealaltã însemnat de loc diminuarea fenomenului
nu au lipsit mijloace de o violenþã extremã la terorist. Este important însã de reþinut cã una
care s-a recurs fie direct prin servicii secrete dintre sursele terorismului de stat instalatã
ºi trupe speciale, fie prin sprijinirea teroris- chiar în Europa a secat. În plus este adevãrat
mului de stat în diferite pãrþi ale lumii, mai pentru scurtã vreme, dupã rãzboiul din Golf,
ales în Asia. Pe fundalul „rãzboiului rece” a prin intervenþia americanã care avea sã spri-
apãrut cel mai intens ºi mai grav focar de jine noi proiecte economice în zonã, acþiunile
terorism din istoria lumii – Orientul Apropiat. teroriste s-au rãrit pentru a reveni însã cu o
Dubla structurã teroristã israelianã ºi amploare fãrã precedent, culminând cu atacul
arabã se contureazã la începutul rãzboiului terorist de pe teritoriul Statelor Unite din 11
rece, între anii 1946-1948. Israelul, cum scrie septembrie 2001.
Joxe, „s-a nãscut dintr-o miºcare teroristã de Dupã Rubenstein, „terorismul este pro-
eliberare, al cãrei vârf de lance a fost Irgun ºi dusul unei dislocãri sociale” ºi are, cel mai
grupul Stern* care aveau ca scop expulzarea adesea, ca actori membrii ai inteligenþia
englezilor din Palestina… ºi care devin o urbane care nu pot sã se alãture nici clasei
structurã teroristã ºi militarã de stat vizând dominante nici claselor dominate. Pe de altã
sã expulzeze populaþiile arabe din Palestina parte, este emanaþia esenþialã a unei societãþi
pentru a unifica teritoriile ºi a lãrgi perimetrul la un moment dat ºi nu creaþia manipulatã a
alocat statului evreu prin planul de împãrþire unei mâini strãine. Rãspunsul cel mai eficace
votat de Adunarea Generalã a ONU în 29 care s-ar putea da terorismului ar fi, în aceastã
noiembrie 1947". perspectiv㠄a înceta crearea lui”: „teroriºtii
„Israelul nu a încetat sã cultive aceste nu au divizat Irlanda, nici nu au aruncat în
metode teroriste de la debuturile sale ºi de a exil palestinienii. Nu ei au impus puterea albi-
face din aceasta nucleul doctrinar al lor în Africa de Sud nici „sistemul” confesio-
concepþiei sale privind lupta împotriva nal în Liban” (A. Cassese, M. Nijhoff, 1986).
duºmanilor sãi. La rândul lor, statele arabe ªi astfel nu ne mai apare atât de credibil
coalizate (care sunt toate tiranii) au dorit sã c㠄terorismul de jos” ar fi doar o reacþie la
evite legitimarea unei „miºcãri de eliberare „terorismul de sus”, cã terorismul „de stat”
naþionalã teroriste” în aceste societãþi ºi au naºte terorism „revoluþionar” etc. Asemenea
încercat sã stãpâneascã în profitul violenþei forme de terorism se condiþioneazã una pe

* Irgun Zvai Leumi (Organizaþie militarã naþionalã) a fost aripa armatã a miºcãrii revizioniste din Palestina creatã
de Vladimir Jabotinsky cãruia îi va succeda Menahem Begin. Grupul Stern a scizionat din Irgun. Irgun avea sã
pregãteascã atentatul de la Hotelul Regele David în 1946, care era sediul guvernatorului ºi cartierul general al
forþelor britanice din Palestina. Atentatul s-a soldat cu peste o sutã de morþi. La 7 aprilie 1948 avea sã se producã
masacrul de la Deir Yassin: unitãþi ale grupului Stern ºi ale Irgun atacã satul palestinian Deir Yassin ºi masacreazã
240 de persoane.
56 Virgil Mãgureanu

alta dar nu se poate stabili o legãturã de la gice) pentru a lovi statele ºi populaþia civilã
cauzã la efect între ele. Chiar ºi dreptul la (Edgard Morin et Anne-Brigittee Kern,
luptã violentã, prin recurgerea la orice fel de 1993). În septembrie 2001, Statele Unite au
arme, împotriva autoritãþilor unui stat ne obþinut o largã susþinere din partea comuni-
apare într-o luminã nouã. De altfel, în afara tãþii internaþionale, dar cvasi-impasul de a
þãrilor occidentale, un numãr tot mai mare pãstra aceastã susþinere, în care au intrat prin
de þãri latino-americane se opun recunoaºterii decizia de a obliga, prin forþa armelor, Irakul
unui jus ad bellum pentru miºcãrile de sã se dezarmeze sugereazã cã solidaritatea
eliberare naþionalã (Maniere de voir, 2001). obþinutã ar trebui sã fie amorsa unei abordãri
Graniþa între organizaþiile politice care recurg multilaterale privind schimbãrile din dome-
la acþiuni teroriste ºi bandele criminale este niul relaþiilor internaþionale.
adeseori greu de stabilit. O luptã eficace împotriva terorismului
S-a spus despre atentatul din 11 septem- global nu poate fi decât o reacþie globalã a
brie 2001 de la New York cã va schimba statelor, a tuturor forþelor politice care nutresc
lumea, cã nimic nu va mai fi la fel ca înainte un respect elementar faþã de specia umanã ºi
de acest atentat. Asemenea afirmaþie a fost, faþã de variatele forme de culturã ºi civilizaþie
fãrã îndoialã, marcatã emoþional, dar în bunã produse de aceasta. Dupã alungarea taliba-
mãsurã este demnã de luat în seamã întrucât nilor de la putere în Afganistan, a apãrut clar
cel puþin atitudinea ºi, în linii importante, cã aceastã þarã nu este decât epicentrul unui
întreaga politicã a Statelor Unite au luat o întins arc de crizã în care s-au acumulat con-
turnurã diferitã, în aºa fel încât liderii ame- flicte nerezolvate. Care acoperã ºi alte focare
ricani sunt mai hotãrâþi decât oricând sã cum ar fi Tanscaucazia, unde apetitul petro-
intervinã, inclusiv cu forþa, peste tot în lume lier ascute rivalitãþile între statele din regiune.
unde pericolul terorist sau al distrugerilor în Dar cel mai important este interminabilul
masã este prezent, chiar dacã întâmpinã o conflict israeliano-palestinian, care probabil
rezistenþã foarte serioasã din partea unor aliaþi nu va putea fi aplanat decât prin coexistenþa
tradiþionali. Se poate vorbi chiar de declan- pe teritoriul vechii Palestine a douã state: unul
ºarea unui rãzboi împotriva terorismului, care evreu ºi unul arab.
se dovedeºte deja extrem de dificil ºi probabil Sursele terorismului sunt mai întotdeauna
de duratã, pentru cã terorismul este generat sursele instabilitãþii într-o regiune sau alta a
de cauze complexe, unele þinând chiar de globului. Bipolarismul ajunsese la un anumit
natura societãþilor moderne. echilibru ºi mereu reacþiile extremiste aveau
În orice caz a apãrut astfel foarte pregnant o limitã previzibilã. Implozia comunismului
pericolul terorismului extrem, practicat de nu a adus un plus de stabilitate, ci, dim-
reþele transnaþionale dotate cu o capacitate potrivã. Oficiali ai NATO au lansat chiar o
de distrugere masivã pusã în serviciul unei sintagmã sugestivã privind ceea ce a urmat
ostilitãþi fãrã limite faþã de Occident. Statele la ieºirea din „rãzboiul rece”. O „pace caldã”,
Unite constituie statul cel mai expus datoritã spuneau ei, într-o lume în care duºmanul a
faptului cã a rãmas singura superputere, dispãrut în ceaþã dar poate reapãrea de
adeptã a unei strategii de primordialitate ºi oriunde. Iar astãzi, mai ales în Statele Unite
care trebuie sã-ºi consolideze mereu leader- percepþia asupra lumii actuale este cea a unei
ship-ul sãu. În acelaºi timp s-au extins zonele dezordini globale care ia forma violenþelor
„gri” la marginea planetei unde mustesc zeci locale ºi care ar rezuma în mod potrivit neolo-
de conflicte preocupante. Trãim într-o lume gismul „global”.
propice dezvoltãrii unor conflicte asimetrice Instabilitatea este cel mai adesea o slãbi-
în care grupuri care funcþioneazã în reþea, ciune a puterii: un vid sau o crizã de putere
într-un spaþiu globalizat, folosesc mijloace care intervine într-o zonã sau alta genereazã
neconvenþionale (terorism, arme bacteriolo- relansarea luptei fãrã limite între actorii
Putere ºi terorism 57

locali, în aºa fel încât instabilitatea devine o Brigittee Kern denunþã cursele unui „realism
stare perpetuã. ªi o sursã directã a imposibil” ºi cer o nouã reflecþie asupra rela-
terorismului. S-ar putea presupune cã reins- þiei dintre certitudinea ideilor ºi realitate
taurarea stabilitãþii ar fi soluþia. Dar lucrurile incertã.
nu sunt atât de simple, pentru cã problemele Ar trebui deci reformatã ºi lãrgitã gân-
existente, amplificate de procesele de globa- direa politicã prin reunirea a ceea ce este
lizare, nu au soluþii simple. dispersat ºi restituirea complexitãþii pentru
ªi astfel, pentru unii, o soluþie utopicã ar problemele umane, adicã fundamentarea unei
putea fi chiar reconfortantã. Ar fi vorba „antro-politici” în care poezia unei utopii ne-
despre o necesarã conºtientizare comprehen- ar apãrea pânã la urmã mai realistã decât
sivã a problemelor lumii umane actuale care pragmatismul prozaic al gestionarilor plini
sã conducã oamenii spre douã obiective de siguranþã dar orbi (Edgard Morin et Anne-
vitale: pe de o parte, sã asigure supravieþuirea Brigittee Kern, 1993). Desigur asemenea
umanitãþii, iar pe de alta, sã elimine barbaria perspectivã este ispititoare pentru politicienii
de acolo unde s-a instalat. În primul caz, este cu atracþie pentru poezie, dar probemele lumii
vorba de a prezerva diversitatea culturilor, sunt atât de presante ºi de complicate… ªi,
civilizaþiilor ºi naþiunilor, de eliminare a de altfel, nu neapãrat o soluþie este urgentã,
forþelor urii ºi dominaþiei, susþinute eficace ci o bunã gestiune a nenumãratelor conflicte
de o tehnostructurã îngheþate ºi inumane. În existente pe planetã ºi, poate mai ales, o
al doilea, trebuie revoluþionate relaþiile dintre minimã certitudine cã lucrurile evolueazã
oamenii înºiºi, între oameni ºi cunoºtinþele spre bine. Iar pentru aceasta, dialogul,
lor, între oameni ºi societãþi, între oameni ºi negocierea ºi compromisul – într-un cuvânt
naþiuni, între oameni ºi naturã. Pentru a atinge democraþia – sunt vitale.
asemenea obiective, Edgar Morin ºi Anne-

Bibliografie
Cassese, A. Nijhoff, M. (1986). (sub dir.), Return to Westphalia? Consideration on the Gradual Erosion of the
Charter System”. În The Current Legal Regulation of the Use of Force. Dordrecht, p. 514.
Heydecker Joe, Leeb Johanes. (1983). Procesul de la Nürnberg. Ultimul cuvânt al acuzatului Alfred Jodl. Bucureºti:
Editura Politicã, p. 483.
Joxe, Alain. Violences politiques et injustices au Proche-Orient. Un concept fourr-tout : le terrorisme, Le Monde
diplomatique, aprilie 1996.
Laquer, Walter. (1987). The Age of Terrorism. Boston, Toronto: Little Brown.
Morin, Edgar ºi Kern, Anne-Brigittee. (1993). Terre-patrie. Paris: Le Seuil.
Rubenstein, Richard E. (1987). Alchemists of Revolution. Terrorism În the Modern World. I.B. Londres: Tauris,
pp. 21,43.
Cf. 11 Septembre: onde de choc. Maniere de voir. 60, noiembrie – decembrie 2001.
Wiewiorka, Michel. (1988). Sociétés et Terrorisme. Paris: Fayard, p. 27.

Abstract
Essentially, terrorism is the most harmful effect of power, În the sense that it legitimates the
most brutal force and its most unscrupulous use, În a situation where the only rule is the one
dictated by the terrorist, who can be an individual, a group or a state. Presently, terrorism
tends to be generalized, permeating gradually all the spheres of existence.
Primit la redacþie: mai 2003