Sunteți pe pagina 1din 3

MARGHITA

Marghita este un municipiu în județul Bihor, Crișana, România, format din


localitățile componente Cheț, Ghenetea și Marghita (reședința). Se află la 56 de km nord-
est de Oradea și avea la recensământul din 2011 o populație de 15.770 de locuitori.

Istoric
Cele mai vechi descoperiri arheologice datează din epocile de piatră, bronz și fier. După
creștinarea ungurilor, în anul 1000 d.C., prin regele Ștefan cel Sfânt, aceste ținuturi ajung
sub stăpânirea regatului ungar. Legendele care au străbătut timpul spun că, prin anul 1200
d.C., un grup de oameni trăiau organizați lângă Barcău, consolidând bazele unei așezări.
În marea invazie a tătarilor din anul 1241, așezarea a fost trecută prin foc și sabie, iar
mare parte a populației a fost ucisă ori dusă în robie. Au scăpat doar cei care s-au
adăpostit în pădurile din împrejurimi.
După trecerea invaziei, oamenii s-au întors în vechiul loc, unde și-au refăcut casele arse și
au început să se ocupe cu agricultura și păstoritul. Se spune că pe atunci împrejurimile
Barcăului erau pline cu câmpuri de margarete. Documente vechi spun că numele așezării
a avut, de-a lungul vremii, trei variante: Marghiureta, Margitfalva și Marghita. Tot trei sunt
legendele care povestesc originea acestor nume. Una zice că ele vin de la câmpurile de
margarete, în timp ce alta susține că localitatea, aflându-se vremelnic pe domeniul fiicei
unui rege maghiar, numită Margit, a luat numele acesteia. Unii istorici susțin că numele
orașului Marghita provine de la o mică bisericuță cu hramul Sfintei Margareta, care ar fi
existat pe aceste meleaguri cu câteva secole în urmă.
Prima atestare documentară a localității Marghita datează din anul 1216. În secolul al XIV-
lea Marghita a devenit centru de moșie feudală maghiară, atestată documentar în 1332
sub numele de Margitfalva. În anul 1376 regele Ludovic cel Mare al Ungariei acordă
Marghitei dreptul de a ține târguri, ceea ce face ca localitatea să cunoască o dezvoltare
economică, devenind un important târg. Vreme de câteva sute de ani, localitatea s-a aflat
în proprietate regală maghiară sau a unor familii nobiliare. În timpul feudalismului în
această zonă au loc unele framântări sociale, cum au fost cele din anii 1467 și 1514.
Perioada otomană
La începutul secolului al XVI-lea oștile otomane se revarsă spre centrul Europei, cucerind
Belgradul în 1521. După înfrângerea din Bătălia de la Mohács, în 1526, regatul maghiar
devine pașalâc turcesc, situație în care ajunge și Bihorul. Localitatea rămâne un important
centru agricol și comercial. În anii 1710 și 1739 ciuma lovește Marghita, decimând
populația.
Perioada habsburgică[
La începutul secolului al XVIII-lea, o dată cu slăbirea puterii turcești, Marghita trece sub
stǎpânirea Imperiului habsburgic. În anul 1823 un mare incendiu a distrus aproape
jumătate din localitate. Anul revoluționar 1848 a fost marcat și la Marghita de puternice
frământări sociale ale populației locale. Deși înfrântă, revoluția a avut urmări importante
pentru Marghita. Iobăgia a fost desființată. Acest lucru a dus la transformări esențiale în
viața economică și socială a localității. Crește numărul manufacturilor și se diversifică
producția, iar târgurile se țin săptămânal. Ziua de vineri a fost stabilită atunci drept zi de
piață. Agricultura din zonă s-a dezvoltat și au apărut primele relații de producție capitaliste.
Munca în agricultură era organizată pe ferme, la o parte din lucrări folosindu-se mașini
agricole aduse de la Viena și Praga.
În anul 1852 Marghita ajunge domeniu al Abației Melk din Austria, care construiește aici un
castel impunător. Noul proprietar a favorizat dezvoltarea localității, amplificând viticultura,
cultura cerealelor și pomilor fructiferi. Localitatea număra atunci cam 5.000 de suflete.
Perioada interbelică
La începutul secolului al XX-lea Marghita cunoaște o intensă dezvoltare a meșteșugurilor.
Apar ateliere de cizmărie, croitorie, tâmplărie, ceramică, etc. După primul război mondial,
odată cu Unirea de la 1 decembrie 1918, Marghita a devenit parte a Regatului Român. În
perioada interbelică, 1918-1940, Marghita se consolidează ca centru comercial și de
producție. În anii 1920 localitatea număra aproximativ 7.000 de locuitori români, maghiari
și evrei. Marghita era cunoscută mai ales prin târgurile care se organizau săptămânal. În
timpul celui de-al doilea război mondial, Dictatul de la Viena din august 1940 aduce
Marghita sub ocupație fascisto-horthystă. În perioada 1940-1944, circa 1.700 de evrei au
fost deportați în lagărele de concentrare naziste. La 20 octombrie 1944, în urma unor lupte
grele, Marghita a fost eliberată de trupele române și sovietice și a revenit în teritoriul
României.
Comunismul
Instaurarea regimului comunist în România, în anul 1947, se face resimțită dureros și în
Marghita, la fel ca în întreaga țară. Pământurile, magazinele și fabricile sunt luate de stat.
Proprietatea Abației Melk trece și ea în posesia statului comunist. Totuși, în anii care vor
urma, localitatea va cunoaște perioada de cea mai intensă dezvoltare. Apar primii germeni
ai industriei serioase. În perioada 1949-1960 se înființează primele întreprinderi de
confecții, construcții metalice, încălțăminte, morărit, etc. După 1960, caracterul industrial al
Marghitei începe să se contureze mai pregnant. Din centru agricol și meșteșugăresc,
localitatea are tendințe clare de industrializare. Numărul populației crește. Potrivit
recensământului din 1964, localitatea număra atunci 10.175 suflete.
Perioada post-comunistă
După revoluția din 1989, care a dus la prăbușirea regimului comunist, a început procesul
de privatizare, s-au înapoiat pământurile. S-au înființat mai multe societăți comerciale
private. Mulți oameni și-au deschis propria afacere. Partidele politice democratice,
interzise de comuniști timp de cinci decenii, își fac din nou simțită prezența. Potrivit datelor
actuale, populația municipiului este de circa 19.000 persoane, din care 17.000 în
localitatea de reședință, 1.200 în satul Cheț și 800 în satul Ghenetea.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Marghita se ridică la
15.770 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
înregistraseră 17.291 de locuitori.[1] Majoritatea relativă a populației este alcătuită din
români (49,39%), maghiari (40,26%) și romi (5,57%). Pentru 4,2% din populație nu este
cunoscută apartenența etnică.[2] Din punct de vedere confesional, nu există o religie
majoritară, locuitorii fiind ortodocși (43,03%), reformați (27,7%), romano-catolici (12,71%),
greco-catolici (4,55%), penticostali (3,8%) și baptiști (2,86%). Pentru 4,39% din populație
nu este cunoscută apartenența confesională

Economie
În ultimii ani, economia Marghitei s-a diversificat, combinând activitățile industriale cu cele
comerciale. Orașul este pe locul doi în economia județului Bihor, după municipiul Oradea.
Ramura de bază în economia orașului este industria. Industria ușoară are vechi tradiții în
Marghita. Numeroase firme producătoare de confecții textile și încălțăminte, care oferă
locuri de muncă pentru circa 4.000 de oameni din oraș și împrejurimi, lucrează cu
parteneri din Italia, Germania și Franța. Un mare număr de bărbați muncesc în industria
petrolului, la sondele și instalațiile din împrejurimile Marghitei. Rata șomajului este destul
de mică, de numai circa 2%. Terenul agricol din jurul orașului și condițiile naturale
favorizează cultivarea cerealelor, legumelor, viței de vie, pomilor fructiferi și creșterea
animalelor. În imediata apropiere a orașului se află o pădure frumoasă. Speciile de
vegetație cele mai răspândite sunt stejarul, gorunul, cerul și unele rășinoase.

Activitatea comercială are vechi tradiții, Marghita fiind cunoscută încă din secolul XV ca un
târg important. De la primele prăvălii, apărute în urmă cu aproape două secole, s-a ajuns
astăzi la o rețea comercială cu peste o sută de magazine și localuri publice. Dezvoltarea
economiei a atras în oraș filiale ale celor mai importante bănci și agenții de asigurare care
operează în România. Orașul beneficiază de servicii de poștă, telefonie fixă și mobilă, fax
și Internet. Construcțiile edilitar-gospodărești din ultimii douăzeci de ani au schimbat
aspectul localității. Orașul are circa 6.000 de case și 3.200 de apartamente în blocuri, fiind
brăzdat de 52 km de străzi, din care 32 km asfaltate. Toate imobilele beneficiază de gaz
metan. Spațiile verzi și parcurile sunt bogate, fiind întinse pe 7 hectare.

Turism
Principalul punct turistic din oraș este ștrandul termal, care atrage anual sute de turiști din
toată țara, folosind apă geotermală în scop balnear. În zona municipiului se află mai multe
izvoare de apă termală. În imediata apropiere a Marghitei se află râul Barcău, o pădure
mare și două lacuri, care au un potențial turistic ridicat. Vara, la sfârșit de săptămână,
marghitanii obișnuiesc să iasă la iarbă verde, la pădure, la o bere rece și o friptură pe jar.
La numai 30 de km distanță de Marghita se află Munții Plopiș, cu frumoasa localitate
Pădurea Neagră. Izvorul de apă minerală, pârâurile zglobii, codrii răcoroși și frumusețea
peisajelor atrag anual la Pădurea Neagră mii de turiști. Marghitanii sunt recunoscuți ca
oameni ospitalieri, harnici și buni meseriași, trăsături păstrate până în zilele noastre de la
străbunii care au trăit lângă câmpurile cu margarete. Oricine vine cu gânduri curate în
orașul de lângă Barcău va fi primit cu o pălincă tare și o friptură pe cinste.