VIAŢA CU BOALA

PARKINSON
Viaţa cu boala Parkinson implică
provocări în fiecare zi
„Viaţa cu boala Parkinson
implică provocări în fiecare zi.
Uneori poţi merge repede.
Alteori abia îţi poţi târî picioarele
și în cel mai bun caz poţi
merge târșâit.”

Hanne, persoană cu boala Parkinson

Aalborg, Danemarca
VIAŢA CU BOALA
PARKINSON
 VIAŢA CU BOALA
PARKINSON
Ce se întâmplă când vrei să traversezi strada
și îţi înţepenesc picioarele? Sau când mergi
la cumpărături și nu poţi scoate banii din
geantă sau din portofel? Aceste lucruri se
întâmplă frecvent persoanelor care suferă de
boala Parkinson.
Simptomele bolii Parkinson sunt diferite
pentru fiecare persoană și pot varia de la zi
la zi, oră la oră, chiar de la minut la minut.
Pentru această campanie de conștientizare am
colaborat cu persoane care suferă de boala
Parkinson din întreaga lume, rugându-le să
ne împărtășească experienţele lor personale.
Scopul nostru este de a sublinia cum este
să trăiești cu această boală. Sperăm că,
împărtășindu-ne experienţele lor unice,
veţi înţelege provocările zilnice cu care se
confruntă și veţi dori să colaboraţi cu noi
pentru a ne asigura că persoanele cu boala
Parkinson beneficiază de îngrijirea adecvată.
Este foarte important ca publicul să
conștientizeze modul în care boala
Parkinson avansează, ce efecte secundare
sunt cauzate de medicaţie, cum se
trăiește efectiv cu o boală neurologică
cronică și, bineînţeles, impactul social și
economic din ce în ce mai profund al
bolii Parkinson asupra societăţii.
Oamenii trebuie să aprecieze provocările
cu care aceștia se confruntă. Însă este
de asemenea foarte important ca factorii
de decizie să înţeleagă boala Parkinson
și impactul său asupra vieţii cotidiene;
aceștia trebuie să depună toate eforturile
pentru a gestiona povara reprezentată de
boala Parkinson prin sprijinirea acţiunilor
de strângere de fonduri pentru obţinerea
resurselor atât de necesare, pentru proiecte
de management și cercetare.
Cu ajutorul dumneavoastră, EPDA
poate diminua povara bolii Parkinson,
asigurându-se că persoanele afectate
beneficiază de cea mai bună îngrijire și
de cele mai bune tratamente disponibile –
deoarece această abordare este cea
mai adecvată din punct de vedere
economic și social.
Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm
vizitaţi www.epda.eu.com

Această broșură se concentrează pe

provocările pe care le implică viaţa cu
boala Parkinson. Prezintă importanţa
diagnosticului și tratamentului precoce atât
Stephen Pickard
pentru a întârzia avansarea bolii cât și
Președinte EPDA [2007 - 2009]
pentru a asigura o bună calitate a vieţii.
Prezintă de asemenea povara economică
și socială în stadiile avansate ale bolii
când impactul este cel mai profund asupra
persoanelor care suferă de boala Parkinson,
familiilor lor, persoanelor care îi îngrijesc
și societăţii în general.
 CUPRINS
7. Ce este boala Parkinson? 43. Sumar executiv

9. Simptome principale 47. Prevalenţă

– tremor
– rigiditate musculară 51. Diagnosticarea și tratamentul
– bradikinezie bolii Parkinson
– echilibru
57. Indicaţii și contraindicaţii ale terapiilor
11. Alte simptome avansate pentru boala Parkinson

13. Ce cauzează boala Parkinson? 65. Cazuri

15. Cum se tratează boala Parkinson? 75. Referinţe

15. Pe măsură ce boala 79. Întrebări privind boala Parkinson

Parkinson avansează

17. Mișcări involuntare – diskinezii

19. „Pornit-oprit”

22. Epuizare și lipsa energiei – oboseală

24. Lentoare în gândire

26. Probleme de vedere

28. Micrografie

30. Vorbire și expresie facială

32. Tulburări sexuale

34. Tineri cu boala Parkinson

36. Familie

38. Viitor

40. Unde se pot găsi informaţii

suplimentare?
 CE ESTE BOALA
PARKINSON?
Boala Parkinson, sau BP, așa cum este ea
denumită uneori, este o afecţiune neurologică
progresivă. Este caracterizată în principal
prin probleme legate de mișcările corpului,
cunoscute sub denumirea de „simptome
motorii”- cel mai ușor de identificat fiind
probabil tremorul. Pot să apară și alte
dificultăţi care nu sunt legate de mișcare,
precum durere, tulburări ale somnului și
depresie – acestea sunt cunoscute sub
denumirea de „simptome non-motorii”.

Conform Declaraţiei Globale pentru

Boala Parkinson „Moving & Shaping”
(2004), 6,3 milioane de persoane din
întreaga lume, din toate rasele și culturile,
suferă de boala Parkinson. Vârsta la care
apar primele simptome este de obicei
peste 60 de ani, însă se estimează că o
persoană din 10 este diagnosticată înainte
de 50 de ani, incidenţa fiind puţin mai
mare la bărbaţi decât la femei.

Boala Parkinson este o maladie care

afectează viaţa dar care nu o pune
în pericol.

od if ic at pe
m el e s- au m ăi
Si mpt om el e sp us că a tr
ur su l  an ilo r. C in ev a a ai tr ăi
pa rc şi cu m
rk in so n e ca ţi ile ,
cu bo al a Pa nt ro le az ă to at e fu nc
i co a
cu un   ho ţ. Îm te a, te ns iu ne
a vi zu al ă, co gn iţ ia , m in ec um
pe rcep ţi co rp or al ă pr
te mpe ratu ra mpu l
ar te ri al ă şi un ho ţ în ti
vi aţ a se xu al ă. Pr ec um şi as up ra
şi ra m ea
ri şe az ă  as up
no pţ ii, se   fu cât îm i pi er d
el e as tf el în
de m ni tăţi i m şi pu te re a  de co nt ro
l;
le m ot or ii în ti mpu l
ab ili tăţi as em en ea   od
ih na
af ec te az ă de o zi la al ta .
îm i  hi m bă de la
se   sc ilo r
no pţ ii. Si tu aţ
ia   e şi exer ci ţi
ut or ul m ed ic aţ ie i co re ct
În să   cu   aj pu ţi n co nt ro
l.
p să câ şt ig
si mt că în ce

Sk ja lv or
gi a
O sl o, N or ve

7
 Tr emur nu m ai
câ nd su nt ne rv
bo lii Pa rk in so n. oa să şi, di n fe ric
Po t fa ce mul te ire , su fă r de o
fo lo se sc ca lc ul at lu cr ur i sin gu ră fo rm ă fo ar te uş
or ul de vi ne m ai , sc ris ul fii nd ce oa ră a
uş or. Su nt ne că l m ai di fic il, în
săto rit ă şi m ă să da că
Lo ui se de sc ur c bi ne .
Ei nd ho ve n, O la
nd a

SIMPTOME
PRINCIPALE 1. TREMOR
Simptomele bolii Parkinson diferă de la Poate afecta mâinile și picioarele.
persoană la persoană. Pot fi diferite chiar Tremorul este cel mai evident în repaus și
și în cazul aceleiași persoane putând varia se ameliorează în timpul desfășurării unei
de la zi la zi, oră la oră, chiar de la minut activităţi. O altă afecţiune, cunoscută sub
la minut. Principalele simptome fizice numele de Tremor esenţial (TE) este deseori
motorii sunt: diagnosticată greșit ca fiind boala Parkinson
deoarece și ea provoacă tremor, însă în
cazul acestei afecţiuni tremorul nu este
prezent în repaus și este cel mai evident în
momentul desfășurării unei activităţi.

Nu z âm
b esc cu
2. RIGIDITATE
mea  es
A ce s t lu
t e r ig id u ş u r inţ ă , f aţ a
ă şi fă
ră expr
MUSCULARĂ
cru p o e s ie
at e c r e
când n
e p o ţ ii a co n f u . Oamenii pot întâmpina greutăţi la întoarcere,
lo r c a r m e i îm i z ii
t e s au a r at ă u la ridicarea de pe scaun, la întoarcerea în
nu   p o t u lt imu l lo lt im
ve dea c r desen a pat sau la realizarea unor mișcări precise
int e r io r ă z âmb ;
. S u nt
r ig id m
esc pe cu degetele. Poziţia corpului poate deveni
par tea
d r e ap t ă
, în ce p
a i mu lt
pe încovoiată și poate fi îngreunată realizarea
c ap ş i ând de
p â n ă la la anumitor expresii faciale.
este do p ic io r.
ar A ce a s t a
p r o b le m u n a d in nu m
e pe ca e r o a s ele
c au z a b r e le a
o li i P a r m d in
p u ţ in f
şi trem
r e c v e nt
k in s o n ,
e d e c ât
mai 3. BRADIKINEZIE
u r at u l. c lăt in at
r ig id it a În ul
t e a , in c ţ e p e n ir e a ş i Acest simptom îngreunează iniţierea
p ă ş i  în ap a c it a mișcărilor, făcând dificilă realizarea
la tea de
m o m e n t e r a l, d if ic u lt a a
activităţilor motorii precise, precum
tul a şe t e a în
de p e z ă r ii ş i încheiatul nasturilor unei bluze sau
un r id ic
p r o b le m s c au n jo s r e p ă r ii cămăși, legarea șireturilor sau tăierea
e co n s t r e z int ă
a nt e în alimentelor. Scrisul de mână devine,
p r e z e nt
Gar y . de asemenea, mai lent și mai mic.
Londra
,
R e g at u l
Un it a l
M a r ii B
r it a n ii

9
 4. ECHILIBRU
Echilibrul și poziţia corpului se pot
deteriora pe măsură ce boala Parkinson
progresează, provocând dificultăţi la mers,
la întoarcere, la întoarcerea în pat și la
transferuri, precum așezarea și ridicarea de
pe scaun. Prin urmare, dezechilibrul postural
este uneori menţionat ca fiind cel de-al
patrulea simptom principal.
ALTE SIMPTOME
Dificultăţile de comunicare sunt, de
asemenea, frecvente. Vorbirea, expresiile
faciale, limbajul trupului și scrisul de mână
sunt afectate în cazul multor persoane.
Expresia facială și limbajul trupului reprezintă
unelte de comunicare importante deoarece
dezvăluie emoţii și ajută în comunicarea
cu ceilalţi. Din cauza faptului că expresiile
faciale pot fi încetinite și limitate iar limbajul
trupului diminuat considerabil, oamenii care
suferă de boala Parkinson pot fi înţeleși
greșit. Unii dintre ei spun că nu pot arăta
la exterior ceea ce simt în interior.

Alte simptome includ tulburări ale

somnului, depresie și anxietate, durere
și oboseală. În stadiile avansate pot să
apară, de asemenea, dificultăţi la înghiţire
și probleme legate de memorie.

În pr ez ent di ag
no st ic ul m eu es
înţe pe ni re ,  m er te m od er at sp re
s an ev oi os şi ec se ve r cu mul te
no ro co s pe nt ru hi lib ru extr em m om ente de
că am pe rio ad e de slab. Cu to at
pe nt ru un inte „p or ni t” câ nd ch e aces te a, su nt în
rv al sc ur t, în să ia r po at e pă re a că
de un   m ira co l at ât de îm bu cu că m erg no rm al
în fie ca re zi   a ră to r. E ca şi cu m ,
ch ia r  da că nu vi eţ ii m el e. Po t aş av ea pa rt e
po t m erge pe jo m erge în co nt in
fie   la   fel  de   di s; m enţin er ea ec ua re pe bi ci cl et
fic ilă pr ec um m hi lib ru lu i pe bi ă,
er su l pe jo s sa ci cl et ă nu pa re
u st at ul în pi ci să
Pi er re oa re .
Pa ris , Fr anţa

11
 CE CAUZEAZĂ BOALA
PARKINSON?
Mișcările noastre sunt controlate de
celulele nervoase din creier. Pentru a
determina o mișcare, celulele își transmit
mesaje una celeilalte – și către restul corpului
– prin intermediul neurotransmiţătorilor.
În boala Parkinson aceste mesaje sunt
întrerupte și nu sunt transmise constant
către mușchi, determinând dificultăţi de
controlare a mișcărilor.
ȘTIAŢI CĂ?
Boala Parkinson a fost numită după James
Parkinson, medicul londonez care a raportat
prima dată simptomele în anul 1817,
denumind-o „paralizie spastică”. Munca sa
de pionierat în identificarea și descrierea
acestei boli a adus-o în atenţia profesiunii
medicale. Afecţiunea este cunoscută de
sute de ani, deși nu a fost denumită boala
Parkinson decât începând cu secolul al
19-lea. În sistemul medical indian antic al
Ayurveda era denumită „Kampavata”.

Mesajele nu se transmit corect din cauza

unei lipse de dopamină – unul dintre
neurotransmiţătorii implicaţi în controlul
mișcării. La persoanele care suferă de boala
Parkinson, între 70% și 80% din celulele
care produc dopamină au degenerat și
au fost pierdute. În general acest fenomen
are loc într-o secţiune mică din creier
numită substanţă neagră. Dacă nu există
suficientă dopamină, celulele nervoase
nu funcţionează corect și nu pot transmite
mesajele de la creier, determinând apariţia
simptomelor bolii Parkinson.

Deși principalul neurotransmiţător afectat este Reziste nţă limită

dopamina, se produc anomalii și la nivelul
altor neurotransmiţători. Aceasta este una Poţi să reuşeşt i
din explicaţiile pentru care simpla înlocuire a a spus o persoan ă
dopaminei nu generează neapărat beneficiile
Suporţi atât de bine
așteptate. Anomaliile care apar la nivelul altor
a spus alta
neurotransmiţători pot de asemenea explica
Te descurc i atât de bine
motivul pentru care în boala Parkinson există
a spus o a treia
atât de multe simptome non-motorii.

Motivul pentru care celulele producătoare Sigur, sigur

de dopamină se epuizează nu este clar. Pot suporta totul,
În general, se consideră că există mai orice
mulţi factori responsabili iar ariile curente
de cercetare includ înaintarea în vârstă, Şi astfel am
factorii genetici și de mediu și virusurile. cunosc ut o persoan ă
Este de asemenea neclar motivul pentru care a spus
care boala Parkinson apare la unii „Ce mai faci?”
oameni iar la alţii nu.
Atunci digul s-a rupt

Poezie scrisă în 1998

Birgitta , 64
Jönköp ing, Suedia

13
 CUM SE PE MĂSURĂ CE
TRATEAZĂ BOALA BOALA PARKINSON
PARKINSON? AVANSEAZĂ
Deși tratamentul este îmbunătăţit în mod În general, boala avansează treptat.
continuu, cercetătorii nu au reușit încă să În cazul anumitor persoane poate dura
găsească o cale de prevenire sau vindecare câţiva ani pentru ca afecţiunea să se
a bolii Parkinson. Simptomele pot fi, dezvolte, în timp ce în cazul altora poate
totuși, controlate în mod eficient, utilizând dura mai puţin. La început, doctorii prescriu
deseori o combinaţie de medicamente, o medicaţie orală. Pe măsură ce boala
terapii convenţionale (precum fizioterapie, avansează, sunt necesare alte tratamente,
ergoterapie, logopedie), terapii complementare precum apomorfina administrată cu
(incluzând, printre altele, aromoterapia, stilou sau pompă, levodopa/carbidopa
reflexoterapia, yoga și Tai Chi) și tratamente administrată prin pompă de perfuzie și
chirurgicale precum stimularea cerebrală tratament chirurgical.
profundă (SCP).

Există mai multe tipuri de medicamente

pentru boala Parkinson, însă disponibilitatea
acestora poate varia de la o ţară la alta.
Cele mai comune sunt: Levodopa, agoniști
dopaminergici, inhibitori de catecol-O-metil
transferază (COMT) și inhibitori de
monoaminooxidază-B (MAO-B). Dat fiind
faptul că boala Parkinson afectează fiecare
persoană în mod diferit, nu există un
singur tratament optim și vor fi necesare
consultaţii și ajustări regulate, pe măsură
pe simptomele se modifică.

s e p o ate
d e c is , d e fap t b le m ele
şi m in te a . A m n st a n t d e p ro v it ăţi ,
a i c o r p u l, c i
g r ij ă în mo d c o
c în d iv e rs e a c ti
nu m vea p li ă
a fe c te a z ă că voi a li e , m ă im r iu , a s c u lt mu z ic
B o a la nu a m p ro m is m ie , u c e a c e a st ă b ătă C it e s c , sc io d a tă
m i- a d t. n ic
sp u n e c ă u a p u te o d re g u la i p e r m it
  c o g n it iv e . Pe ntr ă şi lu c re z în m d in ă re s c . Nu îm e v e d e re m e nta
l.
m ele lă a c ti v v a ra g ră u n c t d
ţă s o c ia ia r in p
a m o v ia d r u m e ţi i şi n ic i d
m ă p li m b , fa c d e v e d e re fi z ic
şi c â nt, t
d in p u n c
n e ş , n ic i
să   fi u   le
B éla
S z e nte s ia
a , Un g a r
B u d ap e st

15
 MIȘCĂRI
INVOLUNTARE –
DISKINEZII
Diskineziile sunt mișcări involuntare care
tind să apară la persoanele care suferă
de boala Parkinson de mai mulţi ani și
reprezintă un efect secundar al medicaţiei
pe termen lung folosite în boala Parkinson.
Aceste fluctuaţii motorii apar la mai mult de
jumătate din pacienţi după cinci până la zece
ani de tratament medicamentos, procentajul
pacienţilor afectaţi crescând în timp. Pacienţii
care suferă de diskinezie severă, cauzată de
doze mari de medicamente folosite în boala
Parkinson, pot beneficia de stimulare cerebrală
profundă (SCP) în două moduri. În primul
rând, SCP permite o reducere a medicaţiei
iar în al doilea rând însuși tratamentul prin
SCP poate diminua diskinezia.

Sufăr de boala Parkins on de mai mulţi ani iar momentele

în  care mă trezesc sunt dominate de ceea ce medicii numesc
diskine zii — mişcări smucite , spasmo dice, involuntare, uneori
are
violent e ale muşchi lor corpulu i, asupra cărora creieru l nu
control . Acestea sunt efecte secund are progres ive
absolut niciun
ale medicaţiei pentru boala Parkins on pe care o urmez de
mulţi ani. Acest fenome n poate menţin e această activitate
frenetic ă ore în şir, lăsându -mi muşchi i într-o stare care
depăşeş te extenua rea.

Luciana
Milano , Italia

17
 „PORNIT-OPRIT”
Fenomenul „pornit-oprit” apare la anumite
persoane care suferă de boala Parkinson de
mult timp însă nicidecum la toate persoanele.
Poate fi descris cel mai bine ca o trecere
neprevăzută de la mobilitate – „pornit” –
la incapacitatea bruscă de mișcare – „oprit”.
Trecerea de la „oprit” la „pornit” poate
avea loc foarte brusc. Crizele „pornit-oprit”
reprezintă fluctuaţii neprevăzute cauzate
de medicaţie, putând dura până la câteva
ore. Cauza nu este înţeleasă și reprezintă
un efect secundar întârziat al tratamentului
cu levodopa.

te de
ă. În pli nă ac tiv ita
eţi re pr ez in tă o delic ate să su ed ez su făr tre ce de la
Ca rto fii pr oa sp ala Pa rk in so n de ca re
i de ca rto fi, bo luc ru pe ca re îl
str ân ge re   a re co lte tfe l de mo me nt sin gu ru l
„P OR NI T” la „O PR
IT ”. În tr- un as să „m ă re în ca rc ”
a jos , să mă od ih ne sc pu ţin şi -m i
po t face es te să
pu n fu rc ter ea . Ap oi po t să
pa mi nă pe nt ru a- mi re căpăta pu
cu o doză de do bu cu r de viaţă .
oa sp eţi şi să mă
re co lte z  ca rto fii   pr

Al exej, 63
Täby, Su ed ia

19
 EPUIZARE ȘI
LIPSA ENERGIEI –
OBOSEALĂ
Oboseala reprezintă o stare de extenuare
fizică și/sau mentală foarte comună în boala
Parkinson și poate fi unul dintre primele
simptome care apar.

Oboseala poate fi cauzată de unul sau

mai mulţi factori, inclusiv medicaţia, efortul
excesiv depus pentru gestionarea simptomelor,
tulburările de somn sau depresia. În mod
alternativ, oboseala poate să apară în urma
modificărilor chimice de la nivelul creierului
care se produc în boala Parkinson.

Este important să se identifice cauza

oboselii. De exemplu, dacă oboseala este
asociată cu depresia, atunci depresia trebuie
tratată; iar dacă este cauzată de tulburări
ale somnului, atunci rutina somnului trebuie
evaluată și tratată. Oboseala cauzată
direct de boala Parkinson poate fi tratată
prin medicaţie.

obo sea la. Cân d mă

Cel ma i rău luc ru est e
ind . O pot compar a
lov eşt e, trebui e să mă înt
ită în urm a naş ter ii
doa r cu ext enu are a res imţ
me nte cre ieru l me u
unu i cop il. În acele mo
i simple , pre cum
nu  fun cţio nea ză. Luc rur
lui şi for ma rea unu i
rid ica rea recept oru
, dev in ext rem de grele.
num ăr  de tele fon
n ase ară , dar abi a
Trebui a să sun un pri ete
ăru l.
dac ă put eam să tas tez num

Ág nes , 76
Bék ésc sab a, Un gar ia

22
 LENTOARE ÎN
GÂNDIRE
Deoarece boala Parkinson afectează mai
multe părţi ale creierului, la unele persoane
apar modificări în ceea ce privește gândirea
și memoria, în plus faţă de simptomele mai
frecvente legate de mișcare.

În stadiile precoce ale bolii Parkinson, pot să

apară dificultăţi de concentrare sau modificări
ce ţin de memorie și gândire – fiind adesea
greu perceptibile de către persoana în cauză.
Capacitatea de a planifica activităţi complexe
sau de a realiza mai multe activităţi în același
timp poate fi de asemenea afectată.

Aceste afecţiuni pot evolua treptat împreună

cu alte simptome, cu toate că medicaţia poate
avea de asemenea un efect asupra proceselor
de gândire (de ex. provocarea de stări de
confuzie sau halucinaţii). Orice modificări
trebuie comunicate medicului în cel mai scurt
timp pentru a determina cauza.

simple de logică pur

Mintea mea nu funcţionează aşa cum „ar trebui”. Problemele
fel ştiu că există un răspuns ,
şi  simplu nu mai pot fi rezolvate ca înainte. Într-un
inginer, am fost întotde auna rapid şi precis
dar  pur şi simplu nu îl pot formula . Ca
foarte frustrat când mă pierd în mijlocul unui calcul.
în aritmetica mentală şi mă simt
dezacti vează comple t. Această deterio rare, atât a minţii cât şi
Uneori mintea mi se
şi îmi este groază de
a trupului, mă face să mă simt separat de oamenii „normali”
viitorul în care voi deveni dependent.

Bill A, 67
Lucern e, Elveţia

24
 PROBLEME DE
VEDERE
Boala Parkinson dă naștere adesea
problemelor de vedere, multe persoane
confruntându-se cu vederea dublă sau
înceţoșată. Acestea apar în mare parte din
cauza deficitului de dopamină din ganglionii
bazali, care afectează mușchii ochilor.

În stadiile mai avansate, apar de asemenea,

în mod frecvent, halucinaţii vizuale legate de
supradozele de medicamente dopaminergice.
Tratamentele adecvate și ajustarea medicaţiei
pot ajuta la diminuarea acestor probleme
de vedere. Atunci când frecvenţa de clipire
este prea mică, ochii se pot usca sau înroși
iar medicul poate prescrie lacrimi artificiale
(picături de ochi pe bază de metil-celuloză).

e a st a
in so n , a c
c a u z a b o li i P a rk c a re văd
re d u b lă d in ţi a c a z u lu i în aţi il o r
S u fă r d e
ve d e
b le m ă , c u e xce p
D in c a u z a h a lu c in
se a o p ro o r. m e i.
fi in d a d e la tele v iz în o c h ii
m o d e le su p e rb e să a m în c re d e re e a c e st lu c ru
d o u ă   fo to g re u u n e o ri a r p e n tr u m in atu n c i
m in o re îm
i v in e
n u n ţ la şo fat, d
a r tr e b u i să fa c
a v re a să
re . Ce ţi n m a şi n
a
S o ţi a   m e e p e n d e nţa l, să m e n
să -m i p ie rd in d z d ru m u d e p e
a r în se m
na u a li z e re p e rele
v a fi g re u să v iz şi să id e nti fi c e .
c â n d îm i ţi e co re c
tă fa c
t ce v o i
b a n d a d e c ir c u la c ă n u a m h o tă râ
p e i? În
  d ru mu lu
m a rg in e a
z
T. Yıl m a
ta n b u l, Tu rc ia
Is

26
 MICROGRAFIE
Micrografia reprezintă o problemă care
afectează scrisul de mână, asociată cu
boala Parkinson. Se caracterizează prin
diminuarea progresivă a dimensiunii
literelor în timpul scrisului, determinând
o modificare vizibilă a stilului scrisului,
precum și o micșorare a dimensiunii
acestuia. Alte modificări ale scrisului pot
fi determinate de tremorul de repaus,
lentoarea mișcărilor sau rigiditate.

O ver siu ne foa rte suc

cintă a cee a ce rep rez
int ă bo ala Pa rki nso n:
Viaţa cu bo ala Parki
nson este o viaţă în
În unele zile poţi să care fie care zi reprez
mergi rep ede. În alt intă o pro vo care.
în cel mai bun caz e zile abia îţi târâi
un pa s târşâit. Nici picioarele, având
Este gre u să ap eşi tas mâinile nu funcţioneaz
ta corectă; mouse-ul ă corespunzător.
aproape iliz ibil. Echil tremură, iar scr isul
ibr ul nu mai este la de mână este
să stai o vreme în pic fel de bun, mai ale s
ioare. Ar fi o ide e bu când trebuie
scr ie „Nu am băut, nă să porţi o insign
suf ăr de bo ala Parki ă pe care să
afe cţiunii. Parte a cog nson”. Aceasta este
nitivă este la fel de latura motor ie a
este: dă-mi răb darea stresantă . Dar o bună
de a accepta lucrur ile reg ulă în viaţă
de a schimba lucrur pe care nu le pot sch
ile pe care le pot sch imba , curajul
diferenţa dintre ele. imba şi înţele pc iunea
de a distinge

Ha nn e
Aa lbo rg, Da ne ma rca

28
 VORBIRE ȘI
EXPRESIE FACIALĂ
Comunicarea dintre oameni reprezintă
o parte importantă a vieţii cotidiene –
realizarea de contacte în afara casei,
precum și în cadrul familiei.

Acest tip de comunicare implică multe

aspecte, inclusiv cuvinte, limbajul trupului și
modul de a vorbi. La persoanele care suferă
de boala Parkinson, mișcările lente și reduse
ale mușchilor pot reduce expresivitatea
feţei, îngreunând comunicarea, putând fi
interpretate greșit ca o stare de enervare,
dezinteres sau neînţelegere.

Modificările funcţiilor mușchilor feţei/gâtului

pot afecta, de asemenea, vocea, făcând-o să
aibă un nivel scăzut, să fie răgușită, grăbită
sau ezitantă. Prin urmare, este important
ca modificările să fie înţelese și gestionate
rapid și eficient.

Un medic sau o asistentă care se ocupă

de pacienţi cu boala Parkinson vă pot
recomanda un logoped care să ajute cu
sfaturi utile și exerciţii pentru reducerea
oricăror probleme de vorbire. Sfaturile
referitoare la poziţia corpului, exerciţiile
pentru întărirea mușchilor vocali/faciali și
instrucţiunile generale pentru o comunicare
clară pot ajuta la gestionarea situaţiei.
te
t e foar un
î m i e v i t at l a d e a
s
n
î n c ă f o s t i S t r e s u l at ât
a n i şi a m n a . a r t e ce a ş i
pte tre cut totdea e u o p o
ş a t ă şi v sie –
n de l e le e în r e z in b ă
ns o . Z i re ş t re p i m xp r e u aţ i i ,
P arki so cială mea c , care îmi sch fără e sit
a ă
e b oal v i aţ a i e t at e a r a pid i n s on o f aţ ă t f el d e
făr
d
al î
n anx vie” Park i
ap o e î n a
s
r g e , su
n s p e c i o m e nt e e r s aţ i e . B o a l a ău g aţ i m in
o î v ă d u
sc J ez , d e m o „ co n p o s i b i l t i n d . A c l a r ă c i !
n ume ge stion a stfel i a r e i m ş o p i n e s u m
Mă să  o  ş i   în m are ă , est o a pe i m ag e u în
  l r
l a
g r e u o f i c i a t e   p r e n o r m a b e s c ap ţ i n e ţ i
o s u nt
i n e u ”   es i a ţ a v o r i o b u mai
d ţ ă v , ş n
e  fa din  nt a r n” - că
„ f a c r t a nt ă , i nv o l u a r k i n s o f ap t u l
o i P c
i mp u l t e   o r m a s c ă ură s
e m t a „ a m ne, 
d i o
nu m at at ”. D
a şa-
n „r
ca  u
6 ia
e, 5 pan
Jo rg l o n a , S
e
B arc 30
 TULBURĂRI
SEXUALE
Persoanele care suferă de boala Parkinson se
pot confrunta cu tulburări sexuale semnificative
pe măsură ce boala evoluează.

Deteriorarea funcţiei sexuale poate fi

explicată prin factori fiziologici precum și
psihologici. Activitatea și interesul sexual
se reduc la ambele sexe. Bărbaţii suferă
de disfuncţie erectilă iar femeile întâmpină
greutăţi în a atinge orgasmul.

Simptomele motorii (de ex. rigiditate,

tremor și bradikinezie), schimbările stării
de spirit (de ex. depresii), tratamentele cu
medicamente antiparkinsoniene, precum
și schimbările psiho-sociale (de ex. loc de
muncă, rol sexual) pot contribui la apariţia
unor tulburări sexuale. Atât disfuncţia
erectilă cât și hipersexualitatea provocată
de medicaţie pot afecta semnificativ atât
persoana în cauză cât și partenerul/
partenera său/sa. De multe ori hiper-
sexualitatea nu este discutată cu medicul,
din motive de jenă, deși ar trebui să fie.

Eu ş i s o
ţi a m e a
ani când av e a m în
ne-am c ju r d e p
s e xu a lă unoscut atr u z e c i
şi am a d
c ă s n ic ia
g r oz av ă ,
care ne- v u t o v ia e
n o a s tr ă . a ap r o p ţă
c u b o a la D u p ă ce iat mu lt
P a r k in s o a m fo s t în
p r e s c r is e n , acum d ia g n o s ti
m a i mu z e ce a n i, c at
a d e s co p lt e ti p u r m i- au fo
e r i o co i de me st
m e nţi n e m b in aţi e d ic a m e n
s imp to m care să te p e ntr
a fl ă a c u ele s u b îm i p o ată u
m  sub c co ntr o l.
d a r… v ia o ntr o l m S im p to m ele
ţa m e a a i mu lt se
ş i  îm i e s e xu a lă s au m a i
s te d e s tu n u mai e p u ţi n ,
despre p l de g re s te c a în
r o b le m e u s ă îi a inte
Tr eb u ie le m ele vorb esc
s ă p la n if le g ate d m e d ic u lu
ic s e xu l e im i
z i  în c a
re mă s p e ntr u m p o te nţă .
nu m a i im t cel m a o m
s u nt p e r i b in e . E e ntele d in
S o ţi a   m soana  sp s te fr u s tr
e a   e s te o n ta n ă c a r a nt c ă
a ce a s ta fo a r te în e e r a m în
e s te ş i p ţele g ăto a a inte .
r o b le m a re dar s
e i, nu n imt c ă
Hu a n g , umai a
51 mea .
N e w Yo
r k , S .U.A
.

32
 TINERI CU BOALA
PARKINSON
Boala Parkinson este considerată ca având
un debut timpuriu atunci când apare la
persoane cu vârsta sub 40 sau 50 de ani,
iar unele simptome pot fi diferite de cele
ale persoanelor mai în vârstă. Cercetările
au demonstrat și posibilitatea existenţei,
în cazul persoanelor mai tinere, a unor tipare
de moștenire în cadrul familiei, în special
dacă diagnosticul a fost pus înainte de
vârsta de 40 de ani.

Neuropatologia bolii Parkinson pare să

fie aproximativ aceeași la toate vârstele.
Cu toate acestea, persoanele mai tinere se fos t dia gno stic at
confruntă cu probleme deosebite deoarece Am 34 de ani şi am
în urm ă cu 5  ani .
sunt afectate de această maladie de la o cu bo ala Par kin son
am începu t să
vârstă mai precoce și pentru o perioadă de Înc ă din ado les cenţă
t de col egi i me i
timp mai îndelungată, întâmpinând dificultăţi rea lize z că sunt dif eri
nu mă asc ult au.
în ceea ce privește planificarea financiară, şi că pic ioa rel e mele
la fotbal , un
consolidarea carierei și îndeplinirea A trebu it să renunţ
iub eam , şi nu am
responsabilităţilor familiale și parentale. spo rt pe car e îl
pu lar în rân du l fet elo r
fos t foa rte po
pre a sem ăna m
În general, persoanele mai tinere prezintă (se po ate spu ne că nu
gul de dan s).
o evoluţie mai lentă, pe termen mai lung cu Joh n Travol ta pe rin
il pro ble mă pentru
a bolii. Deși acest lucru poate fi, parţial, Am dev eni t un cop
o reflectare a faptului că persoanele tin zân d că sunt
păr inţ ii me i, pre
mai tinere prezintă mai puţine probleme nu vre au să coo per ez.
len eş  şi că
pentru ca nim eni
de sănătate asociate în comparaţie cu Am   făc ut ace st luc ru
persoanele mai în vârstă, rata de progresie ble mele. Câ nd
să nu -m i obs erv e pro
a afecţiunii este de obicei semnificativ sta a cre zut că
am fos t la me dic , ace
mai scăzută. Problemele asociate, precum psi ho log ică , aşa că
est e o pro ble mă
pierderea memoriei, confuzia și dificultăţile te de niş te ani ma i gre i
am avu t par
de echilibru, sunt de asemenea mai puţin gno stic ul cor ect .
îna int e să pri me sc dia
frecvente în cazul persoanelor mai tinere. gno stic at cor ect
Fap tul că am fos t dia
în mo d inc red ibi l!
mi -a sch im bat viaţa
Pe de altă parte, persoanele mai tinere efi cie z de me dic aţi a
În  pre zent ben
au deseori mai multe probleme legate ori cât de ciu dat ar sun a,
cor ect ă şi,
de mișcările involuntare, din cauza ţa me a. Am o
chi ar mă bu cur de via
medicamentului prescris cel mai frecvent, slu jbă car e îm i
levodopa. Din acest motiv, pacienţii fam ilie mi nu nat ă şi o
ran ţe că cer cet ăto rii
tineri diagnosticaţi cu această boală pla ce. Am ma ri spe
edi u îna int e ca
sunt trataţi iniţial cu medicamente care vor des cop eri un rem
i mu lt, ast fel
constituie alternative la levodopa. bo ala să pro gre sez e ma
ace eaş i cal itate a
înc ât să po t me nţi ne
m!
vie ţii pe car e o am acu

Ro ger, 34
Ch ica go, S.U.A.

34
 FAMILIE
Atunci când un membru al familiei este
diagnosticat cu boala Parkinson, relaţiile din
sânul familiei și modul în care interacţionează
membrii familiei se pot schimba.

Copiii mai mici se adaptează mai ușor.

Întreabă dacă afecţiunea este letală și
sunt mulţumiţi dacă răspunsul este negativ,
continuându-și apoi jocurile specifice copilăriei.
Principala lor grijă este ca părinţii lor să le
rămână aproape; sunt deschiși și curioși și vor
întreba cu naturaleţe „de ce tremuri?”

Adolescenţii își pot exprima furia atât

faţă de ambii părinţi cât și faţă de boală.
În spatele acestei furii se ascunde supărarea
și dorinţa profundă ca părintele să fie bine
din nou. Prin urmare, pot încerca să ajute
prea mult și să devină conștienţi de sine,
având reacţii de stânjenire în special faţă
de prietenii lor, până în momentul în care
văd că prietenii lor acceptă schimbările cu
care se confruntă părinţii lor.
Fiii și fiicele maturi/mature care au părăsit
casa părintească pot resimţi furie și apoi
adopta o atitudine de tipul „controlează-te”,
fără a realiza că înaintea vizitei lor acasă
părintele bolnav s-a odihnit pentru a se
bucura de vizita lor, ducând astfel la o
viziune nerealistă asupra impactului pe
care boala Parkinson îl are asupra vieţii
de zi cu zi.
A fi soţul sau partenerul unei persoane care
suferă de boala Parkinson poate implica
nenumărate provocări fizice și emoţionale
chiar din momentul diagnosticării. Ulterior,
statutul de îngrijitor poate fi asociat cu
sentimente foarte contradictorii. Resentimentele
legate de pierderea intimităţii și frustrările
legate de lipsa de control asupra ceea ce se
întâmplă pot să coexiste cu dragostea faţă
de persoana care suferă de boala Parkinson
și cu satisfacţia de a-i putea oferi ajutor.
Boala Parkinson afectează toate
persoanele din jurul nostru.
Efectele bolii asupra unui copil
sunt atât practice cât şi emoţionale.
Multe  persoane care suferă de boala
Parkinson preferă să se retragă din
societate. Pentru mine a însemnat
sfârşitul activităţilor familiale: nu am
mai mers la picnicurile obişnuite de
duminică, iar mesele în oraş au devenit
imposibile din cauza dificultăţilor
practice legate de mâncat. Efectele
emoţionale au fost cele mai dificile.
Căzăturile frecvente şi dificultăţile la
ridicare au avut ca rezultat faptul că
de multe ori m-am întors de la şcoală
găsindu-mi mama pe jos, unde stătuse
timp de mai multe ore. Revolta mea
adolescentină a înrăutăţit situaţia?
Cu siguranţă. Certurile intensifică
tremorul şi cum aş putea vorbi de
propriile mele probleme şi dificultăţi?
Mi-ar fi plăcut să fi avut ocazia ca
în acele momente să întâlnesc alţi
tineri în aceeaşi situaţie; să am cu
cine  să  împărtăşesc experienţe.

Charlotte, 42
Luxemburg

36
 VIITOR
În ultimii ani, tratamentul medical pentru boala
Parkinson s-a dezvoltat rapid. Cercetările în
domeniul farmaceutic reprezintă o activitate
continuă în diferite părţi ale lumii, și există mai
multe medicamente împotriva bolii Parkinson
în curs de dezvoltare. De asemenea, noi
metode chirurgicale și terapii genice se află în
curs de dezvoltare. Prin urmare, posibilităţile
de tratare a bolii Parkinson vor fi din ce în ce
mai bune cu timpul.

M a i e x is
tă v ii to r
e x is tă , d d a c ă su fe
ar cum ri de b o
P a rk in s o v a fi a ce a la P a rk
n în u r m st a ? A m in s o n ? D
v iaţa m e ă cu 12 fo st d ia g e si g u r c ă
a nu s -a a n i şi d a n o st ic at
şi p e r io a s c h im b at to r it ă m e d c u b o a la
d e d if ic il fo a r te m ic aţi e i co
c re d   to tu e şi su nt c u lt . Au e x is re c te ,
şi c ă v ii o nv in s c tat, d e si g
to r u l îm ă vor m u r,
i re z e r v ă ai urma
G o d eli e v lu c r u r i fr dar
e, 64 umoa se.
Te m s e , B
elg ia

38
 UNDE SE POT
GĂSI INFORMAŢII
SUPLIMENTARE?
Contactaţi asociaţia pentru boala Parkinson
din ţara în care locuiește persoana care
suferă de această boală.

Pe site-ul Asociaţiei Europene Împotriva

Bolii Parkinson (EPDA) există o listă cu
organizaţiile europene și asociaţiile
internaţionale împotriva bolii Parkinson:
www.epda.eu.com

Rewrite Tomorrow
Site-ul www.epda.eu.com/en/
parkinsons/in-depth/ a fost conceput
pentru a oferi informaţii reale și ușor de
citit prin care să se acorde oamenilor
ajutor pentru îmbunătăţirea vieţii de zi
cu zi. Fiecare pagină web include o
secţiune de Informaţii suplimentare care
fac trimitere spre mai multe informaţii
și resurse specifice fiecărui subiect.

40
 Pagina 43–46

REZUMAT
EXECUTIV
Pagina 47–50
PREVALENŢĂ
Pagina 51–55

DIAGNOSTIC
ȘI TRATAMENT
PENTRU BOALA
PARKINSON

Pagina 57–64

INDICAŢII ȘI
CONTRAINDICAŢII
ALE TERAPIILOR
AVANSATE PENTRU
BOALA PARKINSON

Pagina 65–74
CAZURI
Pagina 75–78
REFERINŢE
Pagina 79–89

ÎNTREBĂRI
PRIVIND BOALA
PARKINSON
REZUMAT
EXECUTIV
 REZUMAT

CAMPANIE DE CONȘTIENTIZARE

Această campanie de conștientizare, condusă de Asociaţia Europeană Împotriva Bolii

Parkinson (EPDA), va ajuta la creșterea nivelului de conștientizare cu privire la impactul
pe care boala Parkinson îl are asupra vieţii de zi cu zi și la îmbunătăţirea înţelegerii și
cunoașterii tuturor stadiilor bolii.

„VIAŢA CU BOALA PARKINSON”

Broșura „Viaţa cu boala Parkinson” conţine relatări foarte sincere și personale împărtășite de
oameni din diferite ţări, care suferă de boala Parkinson și reflecţii cu privire la provocările
pe care această boală le implică în viaţa cotidiană. Circumstanţele legate de aceste relatări
explică diversele simptome și modul în care acestea afectează persoanele cu boala Parkinson
și familiile lor.

CIRCUMSTANŢE

Trei persoane care suferă de boala Parkinson descriu cu exactitate situaţia lor și modul în care,
cu ajutorul tratamentului medical, pot duce o viaţă relativ normală. Referinţele din literatura de
specialitate fac posibilă evaluarea ulterioară a informaţiilor suplimentare cu privire la boala
Parkinson, împreună cu profesorul neurolog Per Odin din Bremerhaven, Germania, prezentând
patru exemple diferite de tratament modern pentru această maladie. La sfârșit sunt oferite
răspunsuri pe scurt la cele mai frecvente întrebări legate de boala Parkinson.

BOALA PARKINSON

Boala Parkinson este o tulburare neurologică progresivă, considerată a fi una dintre cele
mai frecvente afecţiuni neurologice. Este cauzată de distrugerea celulelor nervoase din
creier care produc neurotransmiţătorul dopamină. O distrugere similară se produce natural,
odată cu îmbătrânirea, dar în cazul bolii Parkinson procesul este mult mai rapid. În boala
Parkinson anumite celule nervoase specifice se pierd, determinând simptomele majore tipice,
respectiv tremorul, rigiditatea mușchilor și lentoarea mișcărilor. Fiecare caz de boală Parkinson
este diferit iar simptomele diferă de la o persoană la alta. De exemplu, nu toate persoanele
prezintă tremor iar pentru unele rigiditatea este simptomul major. Cu ajutorul medicaţiei
moderne simptomele pot fi controlate cu succes.

44
 PREVALENŢĂ

Se estimează că, la nivel mondial, 6,3 milioane de persoane din întreaga lume, din toate
rasele și culturile, suferă de boala Parkinson. Vârsta la care apar primele simptome este de
obicei peste 60 de ani, însă se estimează că o persoană din 10 este diagnosticată înainte
de 50 de ani, incidenţa fiind puţin mai mare la bărbaţi decât la femei. Oricine poate să
sufere de boala Parkinson, dar este mai frecventă în rândul persoanelor vârstnice. Nu este
contagioasă și nu se poate transmite de la o persoană la alta.
Conform statisticilor existente, 1,2 milioane de persoane din Europa suferă de boala
Parkinson: aproximativ 260.000 în Germania; 200.000 în Italia; 150.000 în Spania;
120.000 în Marea Britanie și 117.000 în Franţa.

TRATAMENT

Deși tratamentul este îmbunătăţit în mod continuu, cercetătorii nu au reușit încă să găsească
o cale de prevenire sau vindecare a bolii Parkinson. Simptomele pot fi, totuși, controlate
în mod eficient, utilizând deseori o combinaţie de medicamente, terapii convenţionale
(precum fizioterapie, ergoterapie, logopedie), terapii complementare (precum yoga și Tai Chi)
și tratamente chirurgicale precum stimulare cerebrală profundă (SCP).
Există mai multe tipuri de medicamente pentru boala Parkinson iar disponibilitatea acestora
poate varia de la o ţară la alta. Cele mai comune sunt: levodopa, agoniști dopaminergici,
inhibitori de catecol-O-metil transferază (COMT) și inhibitori de monoaminooxidază-B (MAO-B).
Dat fiind faptul că boala afectează fiecare persoană în mod diferit, nu există un singur
tratament optim.
În general, evoluţia este treptată. Deoarece simptomele și răspunsul la tratament diferă de la
persoană la persoană, nu este posibilă estimarea exactă a evoluţiei. La început, medicii prescriu
o medicaţie orală; pe măsură ce afecţiunea progresează sunt necesare alte tratamente.

DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT PENTRU

BOALA PARKINSON

Profesorul F. Stocchi descrie importanţa diagnosticului precoce și a începerii timpurii a unui

tratament eficient pentru a oferi pacienţilor posibilitatea de a-și controla simptomele și a
încetini evoluţia bolii.

INDICAŢII ȘI CONTRAINDICAŢII ALE TERAPIILOR

AVANSATE PENTRU BOALA PARKINSON

Profesorul neurolog P. Odin descrie indicaţiile (motive întemeiate de utilizare a anumitor

medicamente, proceduri, teste sau intervenţii chirurgicale) și contraindicaţiile (factori care
sporesc riscurile implicate de efectuarea anumitor proceduri medicale sau urmarea unui
anumit tratament medicamentos) terapiilor avansate pentru boala Parkinson. Pe scurt,
acesta afirmă că fiecare caz este unic și că decizia de a urma o terapie avansată pentru
boala Parkinson presupune un nivel ridicat de experienţă în tratamentul bolii Parkinson.

45
 „PORNIT-OPRIT”

Fenomenul „pornit-oprit” este o caracteristică prezentă în cazul unor persoane care suferă
de boala Parkinson de mult timp. Poate fi descris cel mai bine ca o trecere neprevăzută de
la mobilitate – „pornit” – la incapacitatea bruscă de mișcare – „oprit”, trecerea de la „oprit”
la „pornit” făcându-se brusc.

TREI PACIENŢI

Dl Wilhelm Walter (născut în anul 1957) a observat primele semne ale bolii Parkinson la
vârsta de 42 de ani. După mai multe tratamente a fost supus procedurii de SCP. Operaţia a
decurs fără complicaţii iar dl Walter și-a putut relua activitatea ca angajat cu normă întreagă.
Dna Kristina Mueller (născută în anul 1947) a acuzat primul simptom motor al bolii Parkinson
la vârsta de 48 de ani. În urma unor complicaţii, tratamentul cu apomorfină a fost înlocuit cu
perfuzii intraduodenale cu levodopa/carbidopa. Rezultatele au fost mult mai bune, neexistând
efecte secundare sau complicaţii. După trei ani și jumătate, Dna Mueller a putut să își continue
activitatea ca angajat cu normă întreagă.
Dl Andrew Brown (născut în anul 1952) a prezentat primele simptome ale bolii Parkinson la
vârsta de 45 de ani. Datorită tratamentului cu apomorfină a putut să își reia activitatea ca
angajat cu normă întreagă.

REFERINŢE

Sunt incluse peste 50 de referinţe pentru a permite accesul ușor la informaţii validate referitoare
la boala Parkinson. Sunt enumerate ca subtitluri diferite aspecte, tratamente, efecte secundare
și comorbidităţi.

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Ce este boala Parkinson? Poate fi prevenită această boală? Care sunt simptomele?
Care sunt tratamentele disponibile? Cum pot afla mai multe informaţii despre această boală?
Peste 20 dintre cele mai frecvente întrebări au fost reunite – și au primit un răspuns –
pentru a ușura familiarizarea cu această boală.

46
PREVALENŢĂ
 PREVALENŢA BOLII PARKINSON

PREVALENŢĂ ÎN FUNCŢIE DE ŢARĂ

Statisticile se bazează pe diferite studii ŢARA NUMĂR DE PERSOANE

realizate în aceste ţări în perioada 2000-2008. Austria 16,226
Din punct de vedere știinţific, cifrele nu sunt Belgia 22,807
complet comparabile, dar oferă o indicaţie Cipru 1,084
clară în privinţa prevalenţei bolii Parkinson, Danemarca 10,355
pe grupe de vârstă, în diferite ţări. Termenul Elveţia 14,691
de „prevalenţă” a bolii Parkinson se referă la Estonia 2,773
numărul estimat de persoane care se confruntă Finlanda 10,309
cu boala Parkinson la un moment dat. Franţa 117,093
Germania 260,817
Grecia 23,439
Irlanda 5,691
Islanda 436
Italia 199,048
Letonia 4,767
Lituania 6,574
Luxemburg 811
Malta 637
Norvegia 8,771
Olanda 28,725
Polonia 63,178
Portugalia 22,387
Regatul Unit al Marii Britanii 119,264
Republica Cehă 18,411
Slovacia 8,036
Slovenia 3,791
Spania 151,019
Suedia 17,629
Ungaria 20,223

EUROPA 1,158,992

Sursă: P. Andlin-Sobocki et al, European Journal of

Neurology 12 (Suppl 1) June 2005

48
 PREVALENŢĂ PE GRUPE DE VÂRSTĂ

Din punct de vedere știinţific, cifrele nu sunt

complet comparabile, dar oferă o indicaţie
clară în privinţa prevalenţei bolii Parkinson,
pe grupe de vârstă, în diferite ţări.

Un exemplu de interpretare a cifrelor:

ITALIA
În cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă
între 35 și 44 de ani, 6,7 persoane din
100.000 de locuitori sunt afectate de
boala Parkinson. În categoria de vârstă
45-54 de ani, 49,1 persoane din
100.000 sunt afectate.

FINLANDA LITUANIA REGATUL UNIT AL MARII BRITANII

30–44: 6.4/100,000
45–49: 31.3/100,000
50–54: 74.3/100,000
55–59: 173.8/100,000
60–64: 372.1/100,000
65–69: 665.6/100,000
70–74: 1,057.4/100,000
75–79: 1,432.5/100,000
80–84: 1,594.2/100,000
≥85: 1,223.3/100,000
FRANŢA
60–69: 500/100,000
70–74: 400/100,000
75–79: 1,800/100,000
80–84: 2,200/100,000
85–89: 2,200/100,000
≥90: 6,100/100,000
ITALIA
0–34: 0
35–44: 6.7/100,000
45–54: 49.1/100,000
55–64: 145.2/100,000
65–74: 563.7/100,000
75–84: 1,289.3/100,000
≥85: 1,705.5/100,000
50–59: 45/100,000 0–29: 0
60–69: 151/100,000 30–39: 8/100,000
70–79: 288/100,000 40–49: 12/100,000
80–89: 229/100,000 50–59: 109/100,000
60–69: 342/100,000
OLANDA 70–79: 961/100,000
55–64: 300/100,000 ≥80: 1,265/100,000
65–74: 1,000/100,000
75–84: 3,200/100,000 SPANIA
85–94: 3,300/100,000 0–39: 3.3/100,000
≥95: 5,300/100,000 40–49: 16.5/100,000
50–59: 100.2/100,000
PORTUGALIA 60–69: 435.6/100,000
0–4: 0 70–79: 953.3/100,000
5–9: 0 80–89: 973/100,000
10–14: 0 ≥90: 263.1/100,000
15–24: 0
25–34: 3/100,000
35–44: 0
45–54: 36/100,000
55–64: 169/100,000
65–74: 625/100,000
≥75: 890/100,000

49
 SURSE

ITALIA
Totaro R, Marini C, Pistoia F, Sacco S,
Russo T, Carolei A. Prevalence of Parkinson’s
disease in the L’Aquila district, central Italy.
Acta Neurol Scand. 2005; 112(1):24-28.
SPANIA
Errea JM, Ara JR, Aibar C, de Pedro-Cuesta J.
Prevalence of Parkinson’s disease in
lower Aragon, Spain. Mov Disord.
1999 Jul;14(4):596-604.
FRANŢA
Tison F, Dartigues JF, Dubes L,
Zuber M, Alperovitch A, Henry P.
Prevalence of Parkinson’s disease in the
elderly: a population study in Gironde,
France. Acta Neurol Scand.
1994 Aug;90(2):111-5.
OLANDA
van de Vijver DA, Stricker BH, Breteler MM,
Roos RA, Porsius AJ, de Boer A. Evaluation
of antiparkinsonian drugs in pharmacy
records as a marker for Parkinson’s disease.
Pharm World Sci. 2001; 23(4):148-52.
LITUANIA
Valeikiene V, Ceremnych J, Mieliauskaite D,
Alekna V. The prevalence of Parkinson’s
disease among Vilnius inhabitants.
Central European Journal of Medicine
2008; 3(2):195-198.

PORTUGALIA
Dias JA, Felgueiras MM, Sanchez JP,
Gonçalves JM, Falcäo JM, Pimenta ZP.
The prevalence of Parkinson’s disease
in Portugal. A population approach.
Eur J Epidemiol. 1994 Dec;10(6):763-7.

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII

Schrag A, Ben-Shlomo Y, Quinn NP.
Cross sectional prevalence survey of
idiopathic Parkinson’s disease and
Parkinsonism in London. BMJ.
2000 Jul 1;321(7252):21-2.

FINLANDA
Havulinna AS, Tienari PJ, Marttila RJ,
Martikainen KK, Eriksson JG,
Taskinen O et al. Geographical
variation of medicated parkinsonism
in Finland during 1995 to 2000.
Mov Disord. 2008; 23(7):1024-1031.

50
 DIAGNOSTIC
ȘI TRATAMENT
Ș
PENTRU BOALA
PARKINSON
 DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT
PENTRU BOALA PARKINSON

Profesor F Stocchi, Roma, Italia

INTRODUCERE

Simptomele bolii Parkinson pot fi împărţite în două categorii, cele referitoare la mișcare
și cele care nu se referă la mișcare (motorii și non-motorii).1 Simptomele motorii includ
tremorul, lentoarea mișcărilor (bradikinezie) și rigiditatea mușchilor, incapacitatea de
mișcare (akinezie), rigiditatea membrelor, mersul târșâit și poziţia curbată a corpului.2
Simptomele non-motorii includ tulburările de somn, constipaţia, pierderea simţului olfactiv,
depresia, disfuncţiile sexuale și anxietatea.1 Boala Parkinson diferă de la caz la caz,
fiecare persoană care suferă de Parkinson având simptome diferite. Simptomele pot să
apară la orice vârstă, însă vârsta medie la care apare boala Parkinson este de 60 de ani.
Se întâlnește rar la persoane cu vârsta de până la 30 de ani.3
Simptomele bolii Parkinson pot avea un impact asupra calităţii vieţii.4 Boala Parkinson este o
boală progresivă, ceea ce înseamnă că simptomele se agravează în timp.5 Cu toate acestea,
cu un tratament corect, majoritatea persoanelor afectate își pot continua viaţa normal pentru
mulţi ani. Este important să se solicite consult medical imediat ce sunt depistate primele semne
și simptome ale bolii Parkinson, astfel încât să se evalueze opţiunile de tratament.6

SIMPTOME PRECOCE ALE BOLII PARKINSON

CARE TREBUIE IDENTIFICATE

În stadiile precoce ale bolii Parkinson, simptomele variază de la persoană la persoană și la

fel va varia și modul în care evoluează simptomele. Lentoarea mișcărilor la nivelul unei mâini
reprezintă adesea unul dintre primele simptome care apar și poate să apară, de asemenea,
o reducere a capacităţii de balansare a braţelor în timpul mersului. Acestea pot fi însoţite de
durere la nivelul umărului.7,8 Iniţial, majoritatea persoanelor se confruntă cu tremorul, care este
ușor la început și poate fi observat mai ales în repaus. Tremorul apare adesea la nivelul mâinii,
dar pot fi afectate și braţele și picioarele.5 Până la 15% dintre persoanele care suferă de boala
Parkinson nu prezintă însă niciodată tremor pe parcursul bolii.9
Deseori simptomele încep să se resimtă pe o parte a corpului.3 Când este afectată partea
dominantă, simptomele sunt mai evidente în timpul desfășurării unor activităţi obișnuite, precum
scrisul. Persoanele care se confruntă cu tremorul și prezintă simptome care le afectează partea
dominantă a corpului sunt cele mai predispuse să meargă la medic și să beneficieze de diagnostic
și tratament precoce. Prin urmare, este important să nu ignorăm simptomele care afectează
partea nedominantă, oricât ar fi de ușoare.
În stadiile precoce ale bolii Parkinson, bolnavii pot avea de asemenea probleme de echilibru;
de exemplu, pot fi instabili atunci când stau în picioare sau pot avea probleme la întoarceri sau
atunci când fac mișcări bruște.10 Persoanele care suferă de boala Parkinson au deseori expresii
faciale reduse iar vocea lor poate fi slabă. Pot să apară de asemenea simptome non-motorii,
precum tulburările de somn, depresia și anxietatea, deseori înaintea simptomelor motorii.

52
De obicei, boala Parkinson este diagnosticată de medicul neurolog, care poate evalua
simptomele și gravitatea acestora. Nu există un test specific pentru a identifica în mod clar
această boală; boala Parkinson este diagnosticată atunci când au fost eliminate alte afecţiuni
cu simptome similare sau dacă persoana respectivă răspunde la tratamentul medicamentos
pentru boala Parkinson. Poate fi dificil de detectat la apariţia primelor semne și simptome;
multe persoane își amintesc când au observat primul tremor, însă în urma unei chestionări mai
atente se constată că semnele și simptomele apăruseră înainte de a se observa primul tremor.
Mai jos găsiţi o listă cu câteva din simptomele care trebuie urmărite:

- modificarea expresiei faciale (privire fixă, absenţa clipitului)

- nebalansarea unui braţ în timpul mersului
- poziţie încovoiată (curbată)
- umăr înţepenit, dureros
- șchiopătare sau târâirea unui picior
- amorţeală, furnicături, durere sau disconfort la nivelul gâtului sau membrelor
- voce redusă
- senzaţie de tremurat intern.

CUM POATE AFECTA BOALA

PARKINSON VIAŢA DE ZI CU ZI

Dacă nu este tratată, boala Parkinson poate avea efecte asupra calităţii vieţii persoanelor
afectate. Simptomele pot fi foarte dificil de gestionat dacă persoana afectată este tânără,
dat fiind faptul că persoanele tinere vor trebui să trăiască mai mult timp cu aceste simptome
decât persoanele mai în vârstă. Între 5 și 10% din persoanele care suferă de boala Parkinson
au sub 45 de ani. Aceasta se numește boală Parkinson cu debut precoce.
În ceea ce privește persoanele de vârstă activă, boala Parkinson poate afecta capacitatea
lor de a munci, dacă nu este tratată. De exemplu, pe măsură ce simptomele evoluează,
poate deveni prea dificil pentru persoana afectată să utilizeze calculatorul, să folosească
utilaje sau să conducă mașina. La unele persoane simptomele pot evolua atât de mult încât
să nu mai fie capabile să lucreze deloc.
În afara locului de muncă, există mai mulţi factori care contribuie la calitatea vieţii persoanelor
care suferă de boala Parkinson. Aproximativ 30 până la 40% din persoanele cu boala Parkinson
suferă de depresie.11 Capacitatea persoanei de a face faţă simptomelor bolii Parkinson, stima
faţă de sine și nivelul de sprijin social pot avea toate legătură cu depresia. Persoanele cu boala
Parkinson se pot simţi izolate din punct de vedere social deoarece simt că prietenii și familia nu
le înţeleg afecţiunea și este posibil să nu fie capabile să participe la activităţile sociale la care
obișnuiau să participe. Lipsa somnului poate afecta, de asemenea, calitatea vieţii și capacitatea
de a funcţiona a persoanelor în cauză. Cu un tratament medicamentos corect, simptomele bolii
Parkinson pot fi însă controlate, iar persoana afectată poate continua să aibă o viaţă normală
pentru o perioadă îndelungată.

53
 BENEFICIILE TRATAMENTULUI PRECOCE

În prezent, nu există niciun remediu pentru boala Parkinson, însă există o serie de
tratamente eficiente în ameliorarea simptomelor bolii Parkinson. Prin urmare, este foarte
important să se crească gradul de conștientizare al simptomelor în rândul populaţiei pentru
a beneficia de tratament timpuriu. Medicamentele folosite cel mai frecvent funcţionează
prin înlocuirea sau simularea efectelor dopaminei, substanţa chimică produsă în creier
care controlează mușchii și mișcarea corpului. Aceste medicamente îmbunătăţesc semnele
motorii ale bolii Parkinson, de exemplu, rigiditatea, tremorul și lentoarea.12
Sunt dezvoltate în permanenţă tratamente mai eficiente și sunt studiate, în special,
medicamente care pot ajuta la încetinirea evoluţiei maladiei. Aceste tratamente trebuie
începute cât mai devreme posibil și continuate pe parcursul bolii.6,13 Prin încetinirea
evoluţiei bolii, persoanele cu boala Parkinson pot menţine o calitate bună a vieţii
pentru mai mult timp.
Un studiu clinic recent (ADAGIO) a demonstrat că persoanele care au beneficiat de
tratament timpuriu cu rasagilină au avut parte de o evoluţie mai lentă a bolii, măsurată
pe Scala de evaluare unificată a bolii Parkinson (UPDRS) decât persoanele care au fost
diagnosticate în același moment dar care au început același tratament nouă luni mai târziu.6
Studii similare referitoare la alte medicamente pentru boala Parkinson se află în curs de
desfășurare, însă rezultatele nu sunt încă disponibile. ADAGIO este unul dintre cele mai
importante studii din ultimii ani, fiind efectuat pe un număr mare de persoane și având un
plan riguros și furnizează dovezi promiţătoare că tratamentul timpuriu cu rasagilină
încetinește evoluţia bolii.6
Tratamentul timpuriu depinde în mare măsură de diagnosticarea timpurie, prin urmare,
este extrem de important să fim conștienţi de primele semne ale bolii Parkinson și să
efectuăm un consult medical în cel mai scurt timp posibil.13,14

TERAPIE COMPLEMENTARĂ

Pot fi utilizate diferite terapii complementare pe lângă medicamentele convenţionale.

Masajul poate ajuta la relaxarea mușchilor; remediile din plante și acupunctura pot ameliora
simptomele non-motorii precum depresia și insomnia.14,15 Mișcarea fizică, de exemplu
Tai Chi, s-a demonstrat că îmbunătăţește echilibrul și stabilitatea poziţiei corpului.15
Alte terapii complementare includ: terapia prin artă, reflexologia, yoga, hidroterapia,
muzicoterapia și hipnoterapia.15 S-a demonstrat că toate aceste tehnici și terapii sunt
benefice pentru persoanele care suferă de boala Parkinson, ajutând la ameliorarea
simptomelor motorii și non-motorii. Cu toate acestea, terapia complementară trebuie
să fie doar complementară – să fie practicată pe lângă tratamentul convenţional și nu
în locul lui.15

54
 CONCLUZIE

Simptomele motorii și non-motorii ale bolii Parkinson pot avea impact asupra calităţii vieţii
persoanelor afectate, în special pe măsură ce boala evoluează și simptomele se înrăutăţesc.
Boala Parkinson este o maladie extrem de individuală, fiecare persoană confruntându-se cu
simptome diferite. Boala Parkinson este însă o boală progresivă, pentru care nu există niciun
remediu, iar simptomele se înrăutăţesc cu timpul. Imediat ce sunt detectate primele semne ale
bolii Parkinson, trebuie consultat medicul deoarece există dovezi că tratamentul timpuriu în
boala Parkinson poate ajuta la întârzierea evoluţiei bolii și la menţinerea îndelungată a unei
bune calităţi a vieţii.6,13
Primirea diagnosticului de boală Parkinson poate fi foarte dificilă și multe persoane amână
vizita la medic din teamă, însă doar dacă se iau măsuri în stadiile timpurii pot fi explorate
cele mai potrivite opţiuni de tratament. Astfel, persoanele afectate vor avea posibilitatea de
a controla simptomele și încetini evoluţia bolii.

REFERINŢE

1. www.parkinsons.org.uk 11. www.guide4living.com/

(accesat ultima dată la 6 martie 2009)
2. www.epda.eu.com/patientGuide
(accesat ultima dată la 16 martie 2009)
3. www.neurologychannel.com/parkinsonsdisease
(accesat ultima dată la 6 martie 2009)
4. Fitzsimmons B, Bunting LK. Parkinson’s disease.
Quality of life issues. Nurs Clin North Am
1993 Dec;28(4):807–818.
5. http://hcd2.bupa.co.uk/fact_sheets/html/
Parkinsons_disease.html#4
(accesat ultima dată la 6 martie 2009)
parkinsons/young-onset.htm
(accesat ultima dată la 16 martie 2009)
12. www.parkinson.org/NETCOMMUNITY/
Page.aspx?pid=225&srcid=201
(accesat ultima dată la 6 martie 2009)
13. www.neurologyreviews.com/
08nov/Rasagiline.html
(accesat ultima dată la 6 martie 2009)
14. Dee E. Silver MD. Early, Nondisabling
Parkinson’s Disease: Weighing the
Options for Initial Therapy. Neurol Clin.
2008 Aug;26(3 Suppl):S1–13.

6. Late breaking news. European Journal of 15. www.parkinsons.org.uk/

Neurology 2008; 15 (Suppl3):412–413. pdf/comptherapiesOct05.pdf
(accesat ultima dată la 16 martie 2009)
7. Blair Ford, M.D. Pain in Parkinson’s Disease.
Center for Parkinson’s Disease & Other
Movement Disorders. Columbia University
Medical Center. www.pdf.org/en/
winter04_05_Pain_in_Parkinsons_Disease
(accesat ultima dată la 27 martie 2009)

8. www.patient.co.uk/showdoc/23068879/
(accesat ultima dată la 6 martie 2009)

9. Martin WE, Loewenson RB, Resch JA,

Baker AB Parkinson’s disease. Clinical analysis
of 100 patients. Neurology 1983, 23: 783-790.

10. www.pdf.org/en/symptoms
(accesat ultima dată la 6 martie 2009)

55
 INDICAŢII
Ţ ȘI
Ș
CONTRAINDICAŢII
Ţ
ALE TERAPIILOR
AVANSATE PENTRU
BOALA PARKINSON
 INDICAŢII ȘI CONTRAINDICAŢII
ALE TERAPIILOR AVANSATE PENTRU
BOALA PARKINSON

La o mare parte din pacienţii care suferă Este important de știut pentru fiecare
de boala Parkinson apar fluctuaţii motorii pacient când pot oferi aceste terapii
și diskinezii după câţiva ani de tratament o oportunitate pentru un control mai
pe cale orală cu levodopa. Aproximativ bun al simptomatologiei. În cele ce
50% din pacienţii în vârstă și 90% din urmează prezentăm pe scurt indicaţiile
pacienţii mai tineri se confruntă cu aceste și contraindicaţiile terapiilor avansate.
probleme, după cinci ani de tratament. Sunt enumerate cele mai relevante
Iniţial, aceste probleme pot fi contracarate indicaţii și contraindicaţii clinice.
prin modificări ale tratamentului pe cale (Pentru o listă completă facem referire
orală. Acestea pot include fragmentări ale la informaţiile/declaraţiile aferente
dozelor de levodopa, precum și adăugarea produsului respectiv).
de agoniști ai dopaminei, inhibitori de
catecol-O-metil transferază (COMT) și Profesor P. Odin, Bremerhaven, Germania
inhibitori de de monoaminooxidază-B
(MAO-B). După câţiva ani de tratament,
controlul bolii pentru o parte din acești
pacienţi nu mai poate fi asigurat în mod
adecvat numai prin tratament pe cale
orală. S-a estimat că în această situaţie
se află 10-20% din persoanele care
suferă de Parkinson. Pentru acești pacienţi
există acum patru posibilităţi de terapie
avansată, prin care simptomatologia și
calitatea vieţii pot fi îmbunătăţite: injecţii
subcutanate cu apomorfină cu ajutorul unor
stilouri injectoare, perfuzii subcutanate cu
apomorfină cu pompe portabile, perfuzii
intraduodenale cu levodopa/carbidopa
cu pompe portabile și stimulare cerebrală
profundă (SCP) – efectuată cel mai frecvent
în nucleul subtalamic (STN).

Injecţiile cu apomorfină sunt administrate

la nevoie, pe lângă terapia pe cale orală.
Injecţiile sunt utilizate pentru a întrerupe
perioadele „oprit” nedorite. Tratamentele
perfuzabile se bazează pe principiul
stimulării dopaminergice continue și sunt
administrate fie ca monoterapie (perfuzii cu
levodopa/carbidopa) fie combinate cu un
tratament peoral redus. Acestea pot reduce
considerabil perioada de timp în care
simptomele bolii Parkinson sunt evidente
(perioade „oprit”) precum și diskineziile.

58
 INDICAŢII

(motive întemeiate pentru a folosi un anumit medicament,

anumite proceduri, analize sau intervenţii chirurgicale)

Indicaţii:

Injecţii cu apomorfină: Perfuzie cu apomorfină:

– fluctuaţii „oprit” în ciuda tratamentului – boală severă
pe cale orală optimizat – fluctuaţii motorii pronunţate
– dyskinezii
Perfuzie cu levodopa/carbidopa: – akinezie nocturnă
– boală severă
– fluctuaţii motorii pronunţate SCP:
– diskinezii – boală severă
– akinezie nocturnă – fluctuaţii motorii pronunţate
– dyskinezii
– tremor sever, care nu răspunde
la medicaţie

Indicaţii pentru injecţii cu apomorfină:

– perioade „oprit” relevante din punct de vedere clinic, în ciuda tratamentului
oral optimizat.

Condiţii obligatorii:
– răspuns bun la levodopa și/sau apomorfină în starea „pornit”
– pacientul sau persoana care se ocupă de îngrijirea sa trebuie să înţeleagă
simptomele bolii Parkinson și să știe când trebuie administrată injecţia
– instruire adecvată a pacienţilor și a persoanelor care se ocupă de îngrijirea lor.

Indicaţii pentru perfuzie cu apomorfină, perfuzie cu levodapa/carbidopa și SCP:

– boală Parkinson avansată cu fluctuaţii motorii pronunţate și/sau diskinezii,
în ciuda tratamentului pe cale orală optimizat
– boală suficient de gravă pentru a justifica terapia avansată în locul tratamentului
oral/cu plasturi
– indicaţie specială pentru pompe: akinezie nocturnă
– indicaţie specială pentru SCP: tremor care nu răspunde satisfăcător la
tratamentul medicamentos.

Condiţii obligatorii:
– răspuns bun la levodopa sau apomorfină în starea „pornit”
– instruire adecvată în cadrul spitalului a pacienţilor și a persoanelor care se
ocupă de îngrijirea lor
– în mod ideal, asistente medicale specializate ar trebui să fie disponibile pentru
instruirea, consultarea și educarea generală a pacienţilor și persoanelor care se
ocupă de îngrijirea lor.

59
 CELE MAI BUNE REZULTATE

Pacientul ideal:

Injecţii cu apomorfină: Perfuzie cu apomorfină:

– tânăr – tânăr
– absenţa demenţei – absenţa demenţei
– perioade „oprit” supărătoare – fluctuaţii supărătoare

Perfuzie cu levodopa/carbidopa: SCP:

– tânăr – tânăr
– absenţa demenţei – absenţa demenţei
– fluctuaţii supărătoare – fluctuaţii supărătoare

Cele mai bune rezultate obţinute cu injecţiile cu apomorfină

– Cele mai bune efecte se întâlnesc la pacienţii relativ tineri și activi, cu funcţii cognitive
normale și fluctuaţii tip „wearing off” (fenomenul de fluctuaţii de sfârșit de doză).

Cele mai bune rezultate obţinute cu perfuzia cu apomorfină, perfuzia cu levodapa/

carbidopa și SCP:
– Cel mai bun răspuns se întâlnește la pacienţii tineri cu funcţii cognitive normale
dar cu fluctuaţii motorii supărătoare. În plus, SCP are deseori un efect excelent
asupra tremorului.

CONTRAINDICAŢII

(factori care sporesc riscurile implicate de efectuarea anumitor proceduri

medicale sau urmarea unui anumit tratament medicamentos)

Contraindicaţii:

Injecţii cu apomorfină: Perfuzie cu apomorfină:

– demenţă pronunţată – demenţă pronunţată
– ortostatism prelungit – tendinţă puternică spre halucinaţii
– diskinezii pronunţate – inexistenţa complianţei,
lipsa sprijinului
Perfuzie cu levodopa/carbidopa:
– demenţă pronunţată SCP:
– contraindicaţii pentru intervenţii – vârsta >70
chirurgicale abdominale – demenţă
– inexistenţa complianţei, – depresie, anxietate
lipsa sprijinului – contraindicaţii pentru intervenţii
chirurgicale cerebrale

60
Contraindicaţii pentru injecţii cu apomorfină:
– diskinezii pronunţate
– reacţii pronunţate ale tensiunii arteriale în ortostatism
– demenţă semnificativă clinic, care face imposibilă înţelegerea
tratamentului și a efectelor sale
– inexistenţa complianţei din partea pacientului și a sprijinului din partea
îngrijitorilor/asistenţilor de îngrijire primară
– antecedente de intoleranţă la apomorfină.

Contraindicaţii pentru perfuzii cu apomorfină:

– tendinţă pronunţată către halucinaţii și efecte adverse psihotice
– demenţă pronunţată, care face imposibilă înţelegerea tratamentului și
a efectelor sale
– inexistenţa complianţei din partea pacientului și a sprijinului din partea
îngrijitorilor/asistenţilor de îngrijire primară
– antecedente de intoleranţă la apomorfină.

Contraindicaţii pentru perfuzii cu levodopa/carbidopa:

– demenţă pronunţată, care face imposibilă înţelegerea tratamentului și
a efectelor sale
– contraindicaţii pentru intervenţii chirurgicale abdominale
– inexistenţa complianţei din partea pacientului și a sprijinului din partea
îngrijitorilor/asistenţilor de îngrijire primară.

Contraindicaţii pentru SCP:

– vârsta de 70 de ani sau mai înaintată
– declin cognitiv semnificativ sau demenţă
– depresie sau anxietate care nu poate fi controlată în mod adecvat cu
tratament medicamentos
– contraindicaţii pentru intervenţii chirurgicale cerebrale.

61
 ALEGERE ÎNTRE PERFUZIA CU APOMORFINĂ,
PERFUZIA CU LEVODOPA/CARBIDOPA ȘI SCP

BOALA PARKINSON IDIOPATICĂ

Continuaţi tratamentul
cu medicamente Da
Demenţă pronunţată?
orale, nicio opţiune
de tratament avansat

Tremor sever cu efect Da

SCP
insuficient al medicaţiei?
Continuaţi tratamentul
cu medicamente
orale, nicio opţiune
Nu
de tratament avansat Levodopa își face efectul?

Nu
Continuaţi tratamentul Fluctuaţii motorii?
cu medicamente
orale, nicio opţiune
de tratament avansat Da
Demenţă ușoară-moderată? Pompă

Da
Vârstă biologică >70-75 ani Pompă

Da SCP Perfuzie cu
Diskinezii invalidante?
levodopa/carbidopa

Da
Depresie semnificativă? Pompă

Contraindicaţie pentru Da
intervenţii chirurgicale Pompă
cerebrale?

Contraindicaţie pentru Da
intervenţii chirurgicale SCP Apomorfină
abdominale?

Discutaţi riscurile/beneficiile individuale ale SCP și pompei

62
După cum se observă din lista cu indicaţii de pe verso, pacienţii cu indicaţii pentru perfuzia
cu apomorfină, perfuzia cu levodopa/carbidopa și SCP pot avea caracteristici similare.
În ceea ce privește contraindicaţiile există, însă, diferenţe clare. Tratamentele cu pompă pot
fi adecvate pentru un grup relativ mare de pacienţi cu boala Parkinson, care se confruntă
cu fluctuaţii motorii avansate. SCP este adecvată pentru un sub-grup dintre acești pacienţi,
care nu sunt prea în vârstă și care nu suferă de demenţă sau vulnerabilitate psihiatrică
(depresie, anxietate). Algoritmul simplificat de mai sus poate fi util pentru alegerea uneia
din terapiile avansate pentru boala Parkinson, prezentate mai jos:

1. Pacienţii cu demenţă avansată sunt excluși din toate aceste terapii

2. Pacienţii a căror principală problemă este tremorul sever trebuie selectaţi pentru SCP
3. Pacienţii cu efect levodopa limitat sunt excluși din toate aceste terapii
4. Pacienţii fără fluctuaţii motorii supărătoare sunt excluși din toate aceste terapii
5. Pacienţii cu vârsta biologică mai mare de 70 -75 de ani trebuie selectaţi în primul
rând pentru terapiile cu pompă
6. Pacienţii cu diskinezii invalidante trebuie selectaţi pentru SCP sau perfuzie cu
levodopa/carbidopa
7. Pacienţii cu demenţă ușoară până la moderată trebuie selectaţi în primul rând pentru
terapiile cu pompă
8. Pacienţii cu depresie sau anxietate care nu pot fi controlate în mod adecvat prin
medicaţie trebuie selectaţi în primul rând pentru terapiile cu pompă
9. Pacienţii cu contraindicaţii pentru intervenţii chirurgicale cerebrale trebuie selectaţi în
primul rând pentru terapiile cu pompă
10. Pacienţii cu contraindicaţii pentru intervenţii chirurgicale abdominale trebuie selectaţi
pentru tratament prin SCP sau cu apomorfină administrată cu ajutorul pompei
11. Pentru restul pacienţilor sunt disponibile toate opţiunile terapeutice. Acești pacienţi
trebuie informaţi corect cu privire la toate cele trei opţiuni de tratament iar alegerea
terapiei trebuie discutată de medicul curant împreună cu pacientul și persoana care
se ocupă de îngrijirea sa. Tratamentul cu pompă trebuie cel puţin luat în considerare
înainte de efectuarea SCP
12. Pacienţii care au urmat deja tratament cu apomorfină însă încep să aibă efecte adverse
supărătoare sau la care efectele terapiei încep să se reducă, mai pot fi încă selectaţi
pentru perfuzie cu levodopa/carbidopa sau SCP

Alte aspecte care pot fi relevante:

– persoanele care nu pot manipula singure echipamentul medical și care nu beneficiază de

sprijin social suficient trebuie să ia în considerare în primul rând SCP, deoarece această
terapie implică puţină intervenţie din partea pacientului
– în cazul persoanelor care doresc să aibă o viaţă foarte independentă, SCP poate oferi
avantaje comparativ cu terapiile cu pompă
– dacă reversibilitatea – posibilitatea de a opri tratamentul – are o importanţă majoră,
terapiile cu pompă (și în primul rând pompele cu apomorfină) sunt preferabile SCP
– în cazul persoanelor cu tendinţă spre halucinaţii și psihoză dopaminergică, perfuzia cu
levodopa/carbidopa și SCP sunt preferabile pompelor cu apomorfină.

63
 REZUMAT
Fiecare caz individual de boală Parkinson este unic iar decizia de a urma o terapie avansată
pentru această boală trebuie luată numai după o consultare temeinică cu specialiști în toate
cele patru terapii. Aceste decizii trebuie, prin urmare, centralizate în centre cu experienţă
vastă în tulburările motorii și boala Parkinson.
REFERINŢE
1. Deleu D, Hanssens Y, Northway MG.
Subcutaneous apomorphine: an evidence-
based review of its use in Parkinson’s disease.
Drugs Aging. 2004; 21(11):687-709
2. Hagell P, Odin P. Apomorphine in the treatment
of Parkinson’s disease. J Neurosci Nurs.
2001 Feb;33(1):21-34, 37-8
3. Olanow CW, Obeso JA, Stocchi F.
Drug insight: Continuous dopaminergic
stimulation in the treatment of Parkinson’s
disease. Nat Clin Pract Neurol.
2006 Jul;2(7):382-92
4. Nyholm D. Enteral levodopa/carbidopa
gel infusion for the treatment of motor
fluctuations and dyskinesias in advanced
Parkinson’s disease. Expert Rev Neurother.
2006 Oct;6(10):1403-11
5. Eggert K, Schrader C, Hahn M, Stamelou M,
Rüssmann A, Dengler R, Oertel W, Odin P.
(2008) Continuous jejunal levodopa infusion
in patients with advanced Parkinson´s
disease: Practical aspects and outcome
of motor and non-motor complications.
Clin. Neuropharmacol 2008 31:151-66
6. Antonini A, Isaias IU, Canesi M, Zibetti M,
Mancini F, Manfredi L, Dal Fante M,
Lopiano L, Pezzoli G. Duodenal levodopa
infusion for advanced Parkinson’s disease:
12-month treatment outcome. Mov Disord.
2007 Jun 15;22(8):1145-9
64
7. Antonini A, Mancini F, Canesi M, Zangaglia R,
Isaias IU, Manfredi L, Pacchetti C, Zibetti M,
Natuzzi F, Lopiano L, Nappi G, Pezzoli G.
Duodenal levodopa infusion improves quality
of life in advanced Parkinson’s disease.
Neurodegener Dis. 2008;5(3-4):244-6
8. Nyholm D, Lewander T, Johansson A,
Lewitt PA, Lundqvist C, Aquilonius SM.
Enteral levodopa/carbidopa infusion in
advanced Parkinson disease: long-term
exposure. Clin Neuropharmacol.
2008 Mar-Apr; 31(2):63-73
9. Volkmann J. Update on surgery for
Parkinson’s disease. Curr Opin Neurol.
2007 Aug;20(4):465-9
10. De Gaspari D, Siri C, Landi A, Cilia R,
Bonetti A, Natuzzi F, Morgante L, Mariani CB,
Sganzerla E, Pezzoli G, Antonini A. Clinical
and neuropsychological follow up at 12 months
in patients with complicated Parkinson’s disease
treated with subcutaneous apomorphine infusion
or deep brain stimulation of the subthalamic
nucleus. J Neurol Neurosurg Psychiatry.
2006 Apr;77(4):450-3
11. Alegret M, Valldeoriola F, Martí M,
Pilleri M, Junqué C, Rumià J, Tolosa E.
Comparative cognitive effects of bilateral
subthalamic stimulation and subcutaneous
continuous infusion of apomorphine in
Parkinson’s disease. Mov Disord.
2004 Dec; 19(12):1463-9
CAZURI
 DL WILHELM WALTER
(NĂSCUT ÎN 1957)
Wilhelm Walter are 52 de ani iar soţia lui,
Wilhelmina, are aceeași vârstă. Deţin și
conduc împreună o benzinărie și locuiesc
într-un apartament cu trei camere într-un oraș
mic. Nu au copii.
La vârsta de 42 de ani dl Walter a observat
primele semne ale bolii Parkinson sub forma
unui tremor și a început să aibă probleme
la desfășurarea activităţilor motorii fine cu
braţul și mâna dreaptă. Un medic neurolog
a diagnosticat boala Parkinson la 3 luni
după apariţia primelor simptome și s-a
început tratamentul cu Selegilină 10 mg o
dată pe zi. Aceasta nu a avut efectul dorit
și s-a adăugat Cabergolină 4 mg o dată
pe zi, având ca rezultat o îmbunătăţire
parţială. După douăsprezece luni s-a
adăugat levodopa/carbidopa în urma
căreia s-a produs o recuperare aproape
completă care a durat aproximativ trei ani.
După patru ani cu boala Parkinson,
dl Walter a început să se confrunte, relativ
repede, cu fluctuaţii motorii. Perioadele
„oprit” au început să devină tot mai severe;
putea merge numai cu mare dificultate
iar funcţiile mâinilor erau foarte limitate.
Perioadele „pornit” erau deseori combinate
cu diskinezii pronunţate, inclusiv la nivelul
capului. Nu existau probleme cognitive și
nici depresie. În urmă cu doi ani, dl Walter
petrecea 40% din zi cu stări „oprit” și
45% cu stări „pornit” însă cu diskinezii.
Schimbările repetate ale tratamentului pe
cale orală aveau numai efect parţial și de
scurtă durată. În acel moment dl Walter
putea lucra numai câteva ore pe zi la
benzinărie. Soţia lui trebuia să lucreze
mai mult pentru a compensa lipsa lui,
ajungând deseori până la 70 de ore de
lucru pe săptămână. În plus, trebuia să aibă
grijă de soţul său, iar situaţia lor socială a
devenit extrem de stresantă.
67
În anul 2006 dl Walter a fot internat în
clinica de neurologie a spitalului universitar,
cu scopul de a începe tratamentul cu
apomorfină administrată prin pompă.
Din păcate, efectele adverse au fost atât
de grave încât tratamentul a fost întrerupt.
S-a pregătit și s-a efectuat procedura de
stimulare cerebrală profundă bilaterală
(SCP) în nucleul subtalamic. Intervenţia a
decurs fără complicaţii.
Postoperator, s-a înregistrat o îmbunătăţire
marcată a funcţiilor motorii. Perioadele „oprit”
aproape au dispărut, la fel și diskineziile,
făcând posibilă reducerea medicaţiei orale.
Levdopa/carbidopa de la 850 mg pe zi la
350 mg pe zi; Cabergolina (8 mg pe zi)
a fost întreruptă; s-a început tratamentul
cu pramipexol 0,35 mg de 3 ori pe zi iar
Selegilina (10 mg pe zi) a fost întreruptă.
Singurul efect advers a fost starea depresivă
în primele trei luni postoperator.
În urma operaţiei, dl Walter a putut să
își reia activitatea la locul de muncă cu
normă întreagă. A reușit, de asemenea,
să efectueze fără ajutor toate activităţile
specifice vieţii cotidiene. S-a înregistrat o
îmbunătăţire considerabilă a calităţii vieţii
în ceea ce privește starea de sănătate,
conform scalei PDQ-39.
(Acest raport se bazează pe cazul real al
unui pacient, cu unele detalii modificate).
 COSTURILE DLUI WALTERS
Evoluţia bolii Parkinson la dl Wilhelm
Walter poate fi împărţită în trei etape,
în funcţie de gravitatea stării, de
complicaţiile și costurile implicate.
În prima etapă, care a durat trei ani,
tratamentul a avut rezultate bune iar
dl Walters a putut continua să lucreze
cu normă întreagă. Costurile anuale,
pe parcursul acestei etape, au fost
de aproximativ 2.614 euro/
2.090 lire sterline.
În cea de-a doua etapă, mai avansată,
tratamentul a devenit mult mai dificil.
Dl Walters a devenit mai puţin activ,
ceea ce i-a redus semnificativ calitatea
vieţii. Costurile anuale aferente gestionării
bolii au crescut de zece ori.
68
Pe parcursul celei de-a treia etape, după
tratamentul prin SCP, starea de sănătate a dlui
Walters s-a îmbunătăţit considerabil. A început
să funcţioneze mai bine în activităţile cotidiene
și și-a recăpătat calitatea vieţii. Și-a putut
relua programul de lucru cu normă întreagă,
după o perioadă de lucru cu jumătate de
normă impusă de impactul bolii. Costul
aferent primului an din cadrul acestei a treia
etape, care a inclus intervenţia prin SCP și
schimbarea tratamentului, a fost de aproximativ
36.930 euro/29.545 lire sterline. În următorii
ani, aceste costuri au scăzut la aproximativ
3.423 euro/2.739 lire sterline pe an.
(Acest raport se bazează pe cazul real al
unui pacient, cu unele detalii modificate).
 DNA KRISTINA MUELLER
(NĂSCUTĂ ÎN ANUL 1947)
Kristina Mueller, în vârstă de 62 de ani,
este economist, dar nu a mai lucrat de
cinci ani. Soţul ei, Kasper, are 62 de
ani și este inginer într-o fabrică de bere.
Cei doi copii ai lor, Anton (28 de ani) și
Fredrik (26 de ani) sunt la universitate,
unde și locuiesc. Kristina și Kasper au
propria lor casă, în centrul unui oraș de
mărime medie.
La vârsta de 48 de ani dna Mueller
s-a confruntat cu primul simptom al bolii
Parkinson: hipokinezie pe partea stângă.
Cu câţiva ani înaintea acestui simptom,
avusese probleme legate de depresie și
anxietate, care, este posibil să fi avut
legătură cu boala Parkinson. De la primul
simptom motor până în momentul în care
a fost confirmat diagnosticul, aceasta a
consultat în mod repetat diferiţi medici,
pe parcursul a 18 luni.
A început un regim de tratament cu Selegilină
10 mg o dată pe zi și levodopa/benserazidă
300 mg pe zi, rezultatele fiind excelente.
O lună mai târziu s-a adăugat Cabergolină,
4 mg pe zi.
Timp de 5 ani acest regim de tratament a fost
eficient pentru dna Mueller, făcându-se numai
câteva modificări minore.
În urmă cu șapte ani au apărut fluctuaţii
motorii. Acestea au fost iniţial fluctuaţii
„oprit” care, în primii 2-3 ani au fost bine
compensate prin creșterea numărului de doze
de levodopa și o doză crescută de agonist
de dopamină. Cu toate acestea, de 5 ani
prezintă, de asemenea, diskinezii care
sunt, frecvent, destul de intense.
În urmă cu cinci ani, sub tratament pe cale
orală, a prezentat fluctuaţii foarte rapide
și neprevăzute ale stării motorii și petrecea
aproximativ patru ore din zi în stare „oprit” și
cinci ore în stare „pornit” cu diskinezii.
69
Perioadele „oprit” erau foarte pronunţate,
cu hipokinezie severă; nu putea merge
deloc și nu își putea folosi mâinile. În timpul
perioadelor „oprit” avea, de asemenea,
stări pronunţate de anxietate și depresie.
Diskineziile erau deseori foarte pronunţate
când era în starea „pornit”, afectându-i
semnificativ calitatea vieţii.
Dna Mueller era foarte speriată
de perioadele „oprit” și lua deseori
medicamente în exces pentru a
compensa, ceea ce ducea la diskinezii
care deveneau și mai pronunţate.
În acest stadiu, soţul a trebuit să își reducă
cu 50% activitatea, pentru a-și ajuta soţia.
În plus, o echipă de asistente a fost chemată
la domiciliu pentru a o ajuta pe dna Mueller
dimineaţa devreme și seara. A petrecut cinci
săptămâni pe an în secţii de neurologie
(spitale de urgenţă și clinici de reabilitare)
și a stat, temporar, timp 4 săptămâni, într-un
centru de îngrijire. Soţului ei, care avea și
el probleme de sănătate, îi era dificil să
se ocupe și de soţia sa și de serviciu. Prin
urmare, s-a pus în discuţie șederea acesteia,
mai frecvent, în centrul de îngrijire.
În acest moment dna Mueller a fost trimisă
pentru prima dată către secţia de neurologie
a unui spital universitar. Neurologul a
recomandat pompa pentru apomorfină iar
dna Mueller a fost internată în clinică timp
de două săptămâni începând tratamentul
cu perfuzii subcutanate cu apomorfină.
La externarea din spital, tratamentul consta
în perfuzie cu apomorfină 4 mg/h și doze
bolus de 3 mg la cerere. În plus, lua în
total 450 mg de levodopa/carbidopa pe
zi. Iniţial tratamentul cu apomorfină a dus
la o îmbunătăţire semnificativă a stării
pacientei. Perioada „oprit” a fost redusă
la jumătate de oră pe zi; de asemenea,
diskineziile s-au ameliorat semnificativ
iar tulburările psihiatrice s-au redus.
Dna Mueller și-a putut relua activitatea cu
normă întreagă și nu au mai fost necesare
internări în spital. Echipa de asistente venea
la domiciliu dimineaţa și seara pentru a ajuta
la folosirea pompei și alte activităţi practice.
Nu s-a mai pus în discuţie șederea într-un
centru de îngrijire.
Dna Mueller și-a putut continua activitatea cu
normă întreagă și s-a pensionat anul următor
datorită vârstei. Nu a mai fost nevoie de
ședere în centrul de îngrijire și s-a înregistrat
o îmbunătăţire considerabilă a calităţii vieţii
pacientei conform înregistrărilor PDQ-39 de
la secţia de neurologie a spitalului universitar.

Cu toate acestea, după aproximativ opt luni

de tratament cu apomorfină, dna Mueller a (Acest raport se bazează pe cazul real al
început să aibă probleme din ce în ce mai unui pacient, cu unele detalii modificate).
mari cu reacţii cutanate, respectiv noduli
apăruţi în locurile de injectare a apomorfinei.
A încercat să rezolve această problemă
schimbând frecvent locul injectării și chiar
și-a creat propriul sistem de tubulatură, care
permitea injectări simultane în mai multe
locuri subcutanate diferite, însă problema nu
s-a rezolvat. Reacţia cutanată s-a intensificat
și, în același timp, efectul anti-Parkinson al
apomorfinei s-a redus. Fluctuaţiile au crescut
din nou iar perioada „oprit” a crescut la
trei ore și jumătate pe zi.

În această perioadă a fost lansată pe piaţă

noua terapie cu pompă intraduodenală cu
gel levodopa/carbidopa. Dna Mueller a
fost internată din nou în spitalul universitar
iar tratamentul a fost modificat de la perfuzia
cu apomorfină la perfuzia intraduodenală
cu levodopa/carbidopa. Această modificare
a tratamentului a avut rezultate foarte bune.
Efectul perfuziei cu levodopa/carbidopa
a fost în mod cert mai puternic decât cel
al apomorfinei și nu s-au înregistrat efecte
adverse sau complicaţii. Perioadele „oprit”
practic au dispărut iar diskineziile s-au
ameliorat continuu. Restul medicamentelor
au fost întrerupte.

După trei ani și jumătate de tratament cu

perfuzii cu levodopa/carbidopa, dna Mueller
încă prezintă efecte excelente. Nu mai are,
în principiu, perioade „oprit”, respectiv
numai o dată sau de două ori pe săptămână
și timp de câteva minute, de asemenea nu
mai are diskinezii și nici tulburări depresive
sau anxietate. Se poate îngriji singură iar
vizitele la domiciliu ale asistentei nu au mai
fost necesare în ultimii trei ani. A fost în
observaţie în ambulatoriu timp de trei luni
la spitalul universitar iar în ultimii trei ani
a fost internată o singură dată în secţia de
neurologie, timp de cinci zile.

70
 COSTURILE DNEI MUELLER
Viaţa dnei Kristina Mueller de când suferă
de boala Parkinson se poate împărţi în
patru etape. Prima etapă a durat cinci ani,
pe parcursul căreia a reușit să controleze
simptomele bine, sub tratament oral și
s-a bucurat de un standard de viaţă înalt.
Costul anual pentru medicamente și vizitele
la medic pe parcursul acestei perioade a
fost de 2.594 euro/2.075 lire sterline.
Pe parcursul celei de-a doua etape, care,
de asemenea, a durat cinci ani, au început
fluctuaţiile motorii, iar dna Mueller a suferit
diskinezii severe. Acestea au determinat
reducerea calităţii vieţii, mai multe
vizite la spital, programări la medic,
ajustări ale tratamentului medicamentos
și concedii medicale. Costurile anuale au
crescut la aproximativ 124.590 euro/
99.672 lire sterline.
Cea de-a treia etapă se caracterizează
printr-o perioadă de peste șase luni în care
dna Mueller a fost supusă unui tratament
cu apomorfină administrată prin pompă.
Acesta a condus la îmbunătăţirea calităţii
vieţii pacientei, care s-a reîntors la lucru.
71
Cu toate acestea, tratamentul este scump
și, în ciuda unei reduceri de cincizeci la
sută a costurilor aferente îngrijirii medicale,
costul total a fost de 124.590 euro/
99.672 lire sterline.
În cea de-a patra etapă, din cauza
efectelor secundare și a scăderii
eficienţei apomorfinei, dna Mueller a
început să efectueze un tratament cu
levodopa/carbidopa. Acesta a condus
la ameliorarea simptomelor, dna Mueller
putându-se bucura din nou de o calitate a
vieţii mai bună. Costurile aferente primului
an au depășit cu puţin 40.000 euro/
32.000 lire sterline, sumă care a inclus
testarea și începerea tratamentului cu
levodopa/carbidopa. De-a lungul anilor
următori, costurile au fost reduse la puţin
peste 35.000 euro/28.000 lire sterline pe
an și au fost aproape exclusiv medicale,
doar o mică parte din sumă reprezentând
îngrijiri medicale.
(Acest raport se bazează pe cazul real al
unui pacient, cu unele detalii modificate).
 DL ANDREW BROWN
(NĂSCUT ÎN 1952)
Domnul Brown are 57 de ani, este actor
profesionist de la vârsta de 21 de ani și
lucrează într-un teatru. Soţia lui, Amanda,
în vârstă de 54 de ani, lucrează ca secretară
cu jumătate de normă. Au un fiu, David,
în vârstă de 19 ani, care locuiește cu ei,
într-o casă mică în zona suburbană.
Dl Brown s-a confruntat cu primele semne
ale bolii Parkinson la vârsta de 45 de ani,
când a observat că braţul său drept
funcţiona mai prost având, de asemenea,
și dificultăţi în ceea ce privește funcţiile
motorii de fineţe precum scrisul și dureri
la nivelul umărului.
După vizite la medicul de familie, ortoped
și în final la neurolog a fost diagnosticat
cu boala Parkinson, la un an după apariţia
primelor simptome. S-a început tratamentul cu
levodopa, rezultatele fiind excelente iar pe
parcursul primilor trei ani dl Brown aproape
a uitat că suferă de Parkinson, atâta timp
cât își lua medicamentele.
După trei ani au început să apară primele
probleme. Dl Brown, care în acel moment
lua trei doze de levodopa/benserazidă
100/25 pe zi, a observat simptomele noaptea
târziu și dimineaţa devreme. A observat, de
asemenea, lacune în eficacitatea medicaţiei
de-a lungul zilei, începând cu 1-2 ore înainte
de următoarea doză. Neurologul a crescut
numărul de doze de levodopa și a adăugat
entacaponă la fiecare doză de levodopa.
Această schimbare a rezolvat situaţia pentru
aproximativ un an. Medicaţia a trebuit să fie
modificată din nou: s-a adăugat un agonist al
dopaminei (cabergolină) precum și selegilină,
dar în ciuda acestor modificări, fluctuaţiile
au persistat parţial. Dl Brown a fost trimis
la clinica de tulburări motorii din cadrul
spitalului universitar. Dl Brown a fost internat
în secţia de neurologie timp de zece zile,
pentru optimizarea tratamentului pentru boala
Parkinson și a primit următoarea medicaţie:
72
levodopa/benserazidă 100/25 șase
doze pe zi, cabergolină 6 mg o dată pe zi,
entacaponă 200 mg șase doze pe zi și
selegilină 10 mg o dată pe zi. I s-a
recomandat, de asemenea, să ia o tabletă
de levodopa/benserazidă solubilă 100/25,
la nevoie. Modificarea medicaţiei a condus
la o îmbunătăţire majoră a stării clinice,
însă după șase luni fluctuaţiile funcţiei
motorii au devenit supărătoare.
În acest stadiu dl Brown (acum în vârstă
de 50 de ani) a început să se confrunte cu
perioade „oprit” bruște de 3-5 ori pe zi.
În timpul perioadelor „oprit” nu putea
merge deloc și avea dificultăţi evidente în
ceea ce privește funcţiile motorii ale mâinii.
Levodopa solubilă era eficientă, însă numai
după 40 de minute. Nu prezenta diskinezii
iar funcţiile cognitive erau normale.
Domnul Brown avea probleme la serviciu –
perioadele „oprit” bruște au făcut practic
imposibilă participarea sa în piesele de
teatru. Teatrul i-a atribuit alte sarcini, mai
puţin solicitante, și a lucrat cu jumătate de
normă pe motiv de boală timp de nouă
luni, fapt care a dus la punerea în discuţie
a întreruperii complete a activităţii.
Neurologul din cadrul spitalului universitar
a considerat că injecţiile cu apomorfină
la cerere ar putea fi o opţiune bună iar
dl Brown a fost internat din nou în secţia
de neurologie. Au fost efectuate teste cu
apomorfină sub formă de injecţii de 3 mg,
efectul fiind evident și bun. A fost început
tratamentul cu apomorfină administrată
cu stilou iar dl Brown a fost instruit să își
facă o injecţie cu 3 mg de apomorfină
imediat după apariţia unei perioade
„oprit” în timpul tratamentului pe cale
orală normal. Aceasta a funcţionat excelent.
În nouă cazuri din 10 dl Brown a obţinut
efectul maxim al injecţiilor cu apomorfină
iar după o medie de 6-7 minute funcţiile
motorii reveneau din nou la normal.

În acele cazuri în care efectul primei injecţii
nu era evident, dl Brown își făcea o a doua
injecţie, la 15 minute după prima injecţie.
În acest fel putea elimina aproape toate
perioadele „oprit”.
Datorită acestui tratament, dl Brown și-a
putut relua activitatea cu normă întreagă și
a putut juca în piese de teatru. Când simţea
că se apropie o perioadă „oprit” își
făcea rapid o injecţie și își putea continua
activităţile fără întrerupere. Injecţiile cu
apomorfină au dus la un control mai bun
asupra simptomatologiei, care la rândul
său a determinat o mai bună încredere în
sine și a crescut șansa de a duce o viaţă
normală. Dl Brown a început să joace din
nou golf și și-a reluat alte activităţi din
viaţa socială.
Înainte de tratamentul cu apomorfină
dl Brown petrecea în medie două ore și
jumătate pe zi în starea „oprit” iar după
ce a început tratamentul cu apomorfină,
perioada „oprit” s-a redus la o medie de
jumătate de oră. S-a înregistrat o îmbunătăţire
majoră a calităţii vieţii, conform evaluării
cu ajutorul scalei PDQ-39 în secţia de
neurologie a spitalului universitar.
Efectul injecţiilor cu apomorfină a rămas
stabil în ultimii cinci ani. În ceea ce privește
tratamentului pe cale orală au fost necesare
doar mici modificări. Dl Brown lucrează
în continuare cu normă întreagă. Calitatea
vieţii în ceea ce privește starea de sănătate a
rămas stabilă. Dl Brown utilizează în medie
4,5 injecţii cu apomorfină pe zi. Medicaţia
sa pe cale orală este în prezent: levodopa/
benserazidă/entacaponă 100/25/200 șase
doze pe zi, ropinirol ER 16 mg o dată pe
zi și selegilină 10 mg o dată pe zi.
73
COSTURILE DLUI BROWN
Evoluţia bolii în cazul dlui Andrew Brown
poate fi împărţită în trei etape. Prima etapă,
pe parcursul căreia simptomele pacientului
au fost bine controlate, a durat trei ani.
Pe parcursul acestei perioade s-a bucurat de
o bună calitate a vieţii iar costurile anuale au
fost de 284 euro/227 lire sterline, o treime
din sumă fiind cheltuită pe medicamente.
La începutul celei de-a doua etape a
apărut fenomenul „wearing off”. Medicaţia
dlui Brown a fost modificată iar acest lucru
a ajutat pentru o perioadă, însă beneficiile
au fost de scurtă durată; simptomele s-au
agravat, iar calitatea vieţii sale a avut
de suferit. Pe parcursul acestei etape
și-a petrecut jumătate din viaţa activă în
concediu medical, iar costurile medicale au
crescut de douăzeci de ori. Împreună cu
plata serviciilor medicale, costurile aferente
acestei perioade au fost de aproximativ
24.305 euro/19.444 lire sterline pe an.
Cea de-a treia etapă a început atunci când
a fost introdusă apomorfina, iar calitatea vieţii
dlui Brown a început să se îmbunătăţească.
Și-a reluat activitatea cu normă întreagă și,
cu excepţia primului an din această perioadă
când costurile au fost estimate la puţin peste
13.890 euro/11.000 lire sterline, nu a mai
necesitat internări în spital pentru modificarea
tratamentului. În următorii ani, dl Brown a
răspuns bine la tratamentul combinat cu
apomorfină administrată cu stilou injector
și medicaţia orală. Costurile anuale, care
în acest moment erau aproape în întregime
medicale, au scăzut la 10.321 euro/
8.256 lire sterline.
(Acest raport se bazează pe cazul real al
unui pacient, cu unele detalii modificate).
REFERINŢE
 BOALA PARKINSON – DIFERITE ASPECTE
Balami J, Robertson D. Parkinson’s disease
and sexuality. Br J Hosp Med (Lond).
2007; 68: 644-7. Review
Borek LL, Amick MM, Friedman JH. Non-motor
aspects of Parkinson’s disease. CNS Spectr.
2006; 11: 541-54. Review
Chaudhuri KR, Healy DG, Schapira AH; National
Institute for Clinical Excellence. Non-motor symptoms
of Parkinson’s disease: diagnosis and management.
Lancet Neurol. 2006; 5: 235-45
Chou KL, Evatt M, Hinson V, Kompoliti K.
Sialorrhea in Parkinson’s disease: a review.
Mov Disord. 2007; 22: 2306-13. Review
Clarke CE. Parkinson’s disease. BMJ.
2007; 335: 441-5. Review
Comella CL. Sleep disorders in Parkinson’s disease:
an overview. Mov Disord. 2007; 22 Suppl 17:
S367-73. Review
Dhawan V, Healy DG, Pal S, Chaudhuri KR.
Sleep-related problems of Parkinson’s disease.
Age Ageing. 2006; 35: 220-8. Review
Dowding CH, Shenton CL, Salek SS. A review
of the health-related quality of life and economic
impact of Parkinson’s disease. Drugs Aging.
2006; 23: 693-721. Review
Dubow JS. Autonomic dysfunction in Parkinson’s
disease. Dis Mon. 2007
Freedom T. Sleep and Parkinson’s disease.
Dis Mon. 2007; 53: 275-90. Review
Goldmann Gross R, Siderowf A, Hurtig HI.
Cognitive impairment in Parkinson’s disease and
dementia with lewy bodies: a spectrum of disease.
Neurosignals. 2008; 16: 24-34. Review
Grujic Z. Cognitive disturbances in Parkinson’s
disease. Dis Mon. 2007; 53: 302-8. Review
Jankovic J. Parkinson’s disease and movement
disorders: moving forward. Lancet Neurol.
2008; 7: 9-11. Review
Kashihara K. Weight loss in Parkinson’s disease.
J Neurol. 2006; 253 Suppl 7: VII38-41. Review
Martinez-Martin P, Schapira AH, Stocchi F, Sethi K,
Odin P, MacPhee G, Brown RG, Naidu Y, Clayton L,
Abe K, Tsuboi Y, MacMahon D, Barone P, Rabey M,
Bonuccelli U, Forbes A, Breen K, Tluk S, Olanow CW,
76
Thomas S, Rye D, Hand A, Williams AJ, Ondo W,
Chaudhuri KR. Prevalence of nonmotor symptoms
in Parkinson’s disease in an international setting;
study using non-motor symptoms questionnaire in
545 patients. Mov Disord. 2007; 22: 1623-9
Munno D, Caporale S, Zullo G, Sterpone S,
Malfatto A, Zeme S, Pagni CA. Neuropsychologic
assessment of patients with advanced Parkinson
disease submitted to extradural motor cortex
stimulation. Cogn Behav Neurol. 2007; 20: 1-6
Papatsoris AG, Deliveliotis C, Singer C,
Papapetropoulos S. Erectile dysfunction in Parkinson’s
disease. Urology. 2006; 67: 447-51. Review
Richard IH. Anxiety disorders in Parkinson’s disease.
Adv Neurol. 2005; 96: 42-55. Review
Rolan T. Sleep and Parkinson’s disease.
Mo Med. 2006; 103: 529-32. Review
Rubin SM. Parkinson’s disease in women.
Dis Mon. 2007; 53: 206-13. Review
Schrag A, Dodel R, Spottke A, Bornschein B,
Siebert U, Quinn NP. Rate of clinical progression
in Parkinson’s disease. A prospective study.
Mov Disord. 2007; 22: 938-45
Stewart L. Using nursing skills to relieve the symptoms
of Parkinson’s disease. Interview by Anne Manchester.
Nurs N Z. 2008; 14: 16-7
Tolosa E, Compta Y. Dystonia in Parkinson’s disease.
J Neurol. 2006; 253 Suppl 7:VII7-13. Review
Truong DD, Bhidayasiri R, Wolters E. Management of
non-motor symptoms in advanced Parkinson disease.
J Neurol Sci. 2008; 266: 216-28
Winge K, Nielsen KK, Stimpel H, Lokkegaard A,
Jensen SR, Werdelin L. Lower urinary tract symptoms
and bladder control in advanced Parkinson’s disease:
effects of deep brain stimulation in the subthalamic
nucleus. Mov Disord. 2007; 22: 220-5
Zesiewicz TA, Sullivan KL, Hauser RA. Nonmotor
symptoms of Parkinson’s disease. Expert Rev
Neurother. 2006; 6: 1811-22. Review
Ziemssen T, Reichmann H. Non-motor dysfunction
in Parkinson’s disease. Parkinsonism Relat Disord.
2007; 13: 323-32. Review
World Health Organisation. Neurological Disorders:
public health challenges – Parkinson’s Disease,
2006; 3.8: 140–150
 BOALA PARKINSON – TRATAMENTE
Antonini A. Continuous dopaminergic stimulation from
theory to clinical practice. Parkinsonism Relat Disord.
2007 Suppl:S24-8. Review
Blahak C, Wöhrle JC, Capelle HH, Bäzner H,
Grips E, Weigel R, Hennerici MG, Krauss JK.
Tremor reduction by subthalamic nucleus stimulation
and medication in advanced Parkinson’s disease.
J Neurol. 2007; 254: 169-78
Coelho M, Ferreira J, Rosa M, Sampaio C.
Treatment options for non-motor symptoms in late-stage
Parkinson’s disease. Expert Opin Pharmacother.
2008; 9):523-35. Review
Diamond A, Jankovic J. Treatment of advanced
Parkinson’s disease. Expert Rev Neurother.
2006; 6: 1181-97. Review
Fargel M, Grobe B, Oesterle E, Hastedt C,
Rupp M. Treatment of Parkinson’s disease: a survey
of patients and neurologists. Clin Drug Investig.
2007; 27: 207-18
Giroux ML. Parkinson disease: managing a complex,
progressive disease at all stages. Cleve Clin J Med.
2007; 74: 313-4, 317-8, 320-2. Review
Haq IU, Lewitt PA, Fernandez HH. Apomorphine
therapy in Parkinson’s disease: a review. Expert Opin
Pharmacother. 2007; 8: 2799-809. Review
Horstink M, Tolosa E, Bonuccelli U, Deuschl G,
Friedman A, Kanovsky P, Larsen JP, Lees A,
Oertel W, Poewe W, Rascol O, Sampaio C;
Review of the therapeutic management of
Parkinson’s disease. Report of a joint task force
of the European Federation of Neurological
Societies (EFNS) and the Movement Disorder
Society-European Section (MDS-ES). Part II:
late (complicated) Parkinson’s disease. Eur J Neurol.
2006; 13: 1186-202. Review
Lew M. Overview of Parkinson’s disease.
Pharmacotherapy. 2007; 27 (12 Pt 2):
155S-160S. Review
Melamed E, Ziv I, Djaldetti R.
Management of motor complications in
advanced Parkinson’s disease. Mov Disord.
2007; 22 Suppl 17: S379-84. Review
Nyholm D, Nilsson Remahl AI, Dizdar N,
Constantinescu R, Holmberg B, Jansson R,
Aquilonius SM, Askmark H. Duodenal levodopa
infusion monotherapy vs oral polypharmacy in
advanced Parkinson disease. Neurology.
2005; 64: 216-23
77
Nyholm D. The rationale for continuous
dopaminergic stimulation in advanced Parkinson’s
disease. Parkinsonism Relat Disord.
2007; 13 Suppl:S13-7. Review
Nyholm D. Enteral levodopa/carbidopa gel
infusion for the treatment of motor fluctuations
and dyskinesias in advanced Parkinson’s disease.
Expert Rev Neurother. 2006; 6: 1403-11. Review
Pahwa R, Koller WC, Trosch RM, Sherry JH;
APO303 Study Investigators. Subcutaneous
apomorphine in patients with advanced Parkinson’s
disease: a dose-escalation study with randomized,
double-blind, placebo-controlled crossover
evaluation of a single dose. J Neurol Sci.
2007; 258: 137-43
Poewe WH, Rascol O, Quinn N, Tolosa E,
Oertel WH, Martignoni E, Rupp M, Boroojerdi B;
SP 515 Investigators. Efficacy of pramipexole and
transdermal rotigotine in advanced Parkinson’s
disease: a double-blind, double-dummy, randomised
controlled trial. Lancet Neurol. 2007; 6: 513-20
The Entacapone to Tolcapone Switch Study
Investigators. Entacapone to tolcapone switch:
Multicenter double-blind, randomized, active-
controlled trial in advanced Parkinson’s disease.
Mov Disord. 2007; 22: 14-9
Tse W. Optimizing pharmacotherapy:
strategies to manage the wearing-off
phenomenon. J Am Med Dir Assoc.
2006; 7 Suppl 2: 12-7. Review
Westin J, Nyholm D, Groth T, Dougherty MS,
Yerramsetty PK, Palhagen SE. Outcome prediction
of enteral levodopa/carbidopa infusion in advanced
Parkinson’s disease. Parkinsonism Relat Disord.
2006; 12: 509-13
Wolters ECh. Deep brain stimulation and
continuous dopaminergic stimulation in advanced
Parkinson’s disease. Parkinsonism Relat Disord.
2007; 13: S18-23. Review
Yu H, Neimat JS. The treatment of movement disorders
by deep brain stimulation. Neurotherapeutics.
2008; 5: 26-36. Review
 BOALA PARKINSON – EFECTE SECUNDARE
Bhidayasiri R, Truong DD.
Motor complications in Parkinson’s disease:
clinical manifestations and management.
J Neurol Sci. 2008; 266: 204-15. Review
Bonvin C, Horvath J, Christe B, Landis T,
Burkhard PR. Compulsive singing: another aspect
of punding in Parkinson’s disease. Ann Neurol.
2007; 62: 525-8
Ferreri F, Agbokou C, Gauthier S.
Recognition and management of neuropsychiatric
complications in Parkinson’s disease. CMAJ.
2006; 175: 1545-52. Review
Hauser RA. Long-term care of Parkinson’s disease.
Strategies for managing „wearing off” symptom
re-emergence and dyskinesias. Geriatrics.
2006; 61: 14-20. Review
Kessler A, Rezak M. Complications of
dopaminergic therapy. Dis Mon.
2007; 53: 223-6. Review
BOALA PARKINSON – COMORBIDITĂŢI
Boeve BF. Parkinson-related dementias. Neurol Clin.
2007; 25: 761-81. Review
McKeith I. Dementia with Lewy bodies and Parkinson’s
disease with dementia: where two worlds collide.
Pract Neurol. 2007; 7: 374-82. Review
Metzler-Baddeley C. A review of cognitive impairments
in dementia with Lewy bodies relative to Alzheimer’s
disease and Parkinson’s disease with dementia.
Cortex. 2007; 43: 583-600. Review
78
Onofrj M, Thomas A, Bonanni L. New approaches
to understanding hallucinations in Parkinson’s
disease: phenomenology and possible origins.
Expert Rev Neurother. 2007; 7: 1731-50. Review
O’Sullivan SS, Evans AH, Lees AJ.
Punding in Parkinson’s disease. Pract Neurol.
2007; 7: 397-9
Williams-Gray CH, Foltynie T, Lewis SJ,
Barker RA. Cognitive deficits and psychosis in
Parkinson’s disease: a review of pathophysiology
and therapeutic options. CNS Drugs.
2006; 20: 477-505. Review
Wolters ECh. PD-related psychosis: pathophysiology
with therapeutical strategies. J Neural Transm Suppl.
2006; 71: 31-7. Review
Zesiewicz TA, Sullivan KL, Hauser RA.
Levodopa-induced dyskinesia in Parkinson’s disease:
epidemiology, etiology, and treatment. Curr Neurol
Neurosci Rep. 2007; 7: 302-10. Review
Reijnders JS, Ehrt U, Weber WE, Aarsland D,
Leentjens AF. A systematic review of prevalence
studies of depression in Parkinson’s disease.
Mov Disord. 2008; 23: 183-9; quiz 313. Review
Richard IH. Depression and apathy in
Parkinson’s disease. Curr Neurol Neurosci Rep.
2007; 7: 295-301
 ÎNTREBĂRI
PRIVIND BOALA
PARKINSON
 ÎNTREBĂRI PRIVIND
BOALA PARKINSON

CE ESTE BOALA PARKINSON?

Boala Parkinson este o tulburare neurologică progresivă, considerată a fi una dintre cele
mai frecvente afecţiuni neurologice. În boala Parkinson anumite celule nervoase specifice
se pierd, determinând simptomele majore tipice, respectiv tremor, rigiditatea mușchilor
și lentoarea mișcărilor. Fiecare persoană care suferă de boala Parkinson se confruntă
cu simptome diferite. De exemplu, nu toate persoanele prezintă tremor iar pentru unele
rigiditatea este simptomul major. Cu ajutorul medicaţiei moderne simptomele pot fi
controlate cu succes. Boala Parkinson este cauzată de distrugerea celulelor nervoase din
creier care produc neurotransmiţătorul dopamină. O distrugere similară se produce natural,
odată cu îmbătrânirea, dar în cazul bolii Parkinson procesul este mult mai rapid.

DE UNDE PROVINE NUMELE ACESTEI BOLI?

Boala Parkinson este denumită după medicul londonez, James Parkinson (1755–1824),
care a identificat simptomele tipice bolii în publicaţia sa „An Essay on the Shaking Palsy”.

CARE SUNT CAUZELE BOLII?

Cauzele bolii Parkinson nu sunt cunoscute încă. Unele otrăvuri, de exemplu toxine din
mucegaiuri și droguri sintetice pot favoriza apariţia bolii Parkinson. În plus, există anumite
gene care pot declanșa boala Parkinson în cazul în care sunt deteriorate. Leziunile cerebrale
extinse pot determina, de asemenea, simptomele bolii Parkinson.

POATE FI PREVENITĂ ACEASTĂ BOALĂ?

Anumite produse par a fi protectoare, inclusiv ceaiul verde, Q10, roșiile, cofeina și nicotina.
Pe lângă numeroșii antioxidanţi recomandaţi pentru populaţia cu risc înalt, alţi antioxidanţi
pot fi b-carotenul natural, d-a-tocoferil succinat, vitamina C, coenzima Q10, NADH,
N-acetilcisteina, zincul și seleniul.

80
 CÂT DE FRECVENTĂ ESTE BOALA PARKINSON?

Boala Parkinson afectează o persoană din 100 în vârstă de peste 60 de ani, vârsta medie
la care apar simptomele fiind de 60 de ani. De asemenea, poate afecta persoane mai tinere.
Se estimează că boala Parkinson cu debut timpuriu (debut la vârsta de 40 de ani sau la o
vârstă mai mică) apare la 5 – 10% din persoanele care suferă boala Parkinson.

CE PERSOANE SUNT AFECTATE?

Boala Parkinson afectează atât bărbaţii cât și femeile, în proporţii aproape egale. Nu cunoaște
limite sociale, etnice, economice sau geografice. Dintre toate afecţiunile neurodegenerative, ca și
număr de cazuri, este a doua după boala Alzheimer, până la 1,2 milioane de persoane trăind
cu această afecţiune în primele cinci ţări, ca mărime, din UE. Deși boala Parkinson apare de
obicei după vârsta de 65 de ani, 15% dintre cei diagnosticaţi au sub 50 de ani.

CARE SUNT SIMPTOMELE?

Boala Parkinson este o afecţiune caracterizată prin patru simptome principale:

– tremor de repaus la nivelul unui membru (tremurat atunci când membrul este în repaus)
– lentoarea mișcării (bradikinezie)
– rigiditate (înţepenire, rezistenţă crescută la mișcarea pasivă) a membrelor sau a trunchiului
– echilibru deficitar (instabilitate posturală).

Când cel puţin două dintre aceste simptome sunt prezente și mai ales dacă sunt mai evidente
pe o parte decât pe cealaltă, se stabilește diagnosticul de boala Parkinson, dacă nu există
caracteristici atipice care să sugereze un alt diagnostic. Pacienţii își pot da seama pentru prima
dată că ceva nu este în regulă atunci când apare un tremor la nivelul unui membru; mișcările
sunt încetinite iar efectuarea anumitor activităţi necesită mai mult timp; sau se confruntă cu o
rigiditate și apar probleme de echilibru. Iniţial, simptomele reprezintă o combinaţie variabilă
de tremor, bradikinezie, rigiditate și instabilitate posturală. Simptomele încep de obicei pe o
parte a organismului și, în timp, se fac simţite și pe partea cealaltă.

Apar modificări ale expresiei faciale, care determină o anumită fixitate facială (lipsa
expresivităţii, arătând puţine emoţii) sau aspect de privire fixă (din cauza frecvenţei reduse
de clipire). Nu sunt rare acuzele de umăr înţepenit sau târșâire a piciorului de pe partea
afectată. Deoarece simptomele apar treptat, persoanele în vârstă pot atribui aceste modificări
procesului de îmbătrânire. Tremorul este deseori considerat a fi o „lipsă de stabilitate”,
bradikinezia este considerată o „lentoare” normală, iar rigiditatea este atribuită greșit
artritei. Poziţia încovoiată, întâlnită des în boala Parkinson, poate fi atribuită vârstei sau
osteoporozei. Atât persoanele tinere cât și cele în vârstă pot prezenta simptomele iniţiale
timp de un an sau mai mult, înainte de a se adresa unui medic.

Iniţial simptomele sunt ușoare, de obicei pe o parte a corpului. Tremorul de repaus este
o caracteristică principală a bolii Parkinson și cel mai des întâlnit simptom, însă la unele
persoane nu apare niciodată.

81
Tremor
Tremorul poate fi simptomul cel mai puţin invalidant, dar este adesea cel mai jenant
pentru persoanele afectate. Uneori acestea își ţin mâna afectată în buzunar, la spate sau
ţin ceva în mână pentru a controla tremorul, care poate fi mult mai stresant, din punct de
vedere psihologic, decât orice restricţie fizică pe care o implică. În timp, simptomele iniţiale
se agravează. Tremorul ușor devine mai supărător și mai evident. Pot să apară dificultăţi
la tăierea alimentelor sau mânuirea ustensilelor cu membrul afectat.

Lentoarea mișcărilor
Lentoarea mișcărilor (bradikinezie) devine o problemă semnificativă și reprezintă cel mai
invalidant simptom. Lentoarea poate interfera cu rutina zilnică: îmbrăcarea, bărbieritul sau
dușul pot ocupa mare parte din zi. Mobilitatea este afectată și apar dificultăţi la așezarea sau
ridicarea de pe un scaun, intrarea sau ieșirea dintr-o mașină sau întoarcerea de pe o parte pe
alta în pat. Mersul este mai lent și poziţia corpului este încovoiată, cu capul și umerii aplecaţi
în faţă. Vocea devine moale și monotonă. O tulburare a echilibrului poate provoca căderi.
Scrisul de mână devine mic (micrografie) și ilizibil. Mișcările automate, precum balansul
braţului în timpul mersului, se reduc.

Rigiditate
Rigiditatea în boala Parkinson constă într-o înţepenire a mușchilor. Pentru a testa rigiditatea,
medicul examinator mișcă partea relaxată a corpului încet și ușor testând orice rezistenţă
la mișcare.

Echilibru deficitar
Capacitatea de a-și menţine postura și echilibrul poate fi afectată la persoanele care suferă
de boala Parkinson. Acest lucru poate duce la un echilibru deficitar (instabilitate posturală)
și nesiguranţă în mers, la întoarcere sau la statul în picioare sau la ridicarea de pe scaun
sau aplecare. Oricare din aceste mișcări nesigure poate duce la cădere, o cauză majoră a
rănirii în rândul persoanelor care suferă de boala Parkinson.

Există mai multe dispozitive practice, precum mana curenta, bastoane și cadre de mers, care
ajută la menţinerea stabilităţii și previn căzăturile. Fizioterapeutul poate stabili dispozitivul de
mers adecvat pentru fiecare persoană.

Simptomele pot să apară iniţial la un singur membru, însă cu timpul trec și la celălalt
membru de pe aceeași parte. În cele din urmă încep să progreseze și pe cealaltă parte
a corpului. În general, această progresie este graduală, dar rata de progresie variază.
Pe măsură ce simptomele progresează, este important ca persoanele afectate să discute cu
medicii lor pentru a se putea stabili cel mai potrivit tratament. Scopul tratamentului nu este de
a elimina simptomele, ci de a ajuta persoana să le controleze, să funcţioneze independent
și să facă schimbările specifice unei afecţiuni cronice. Afecţiunea nu va dispărea, dar
gestionarea simptomelor sale poate ajuta la reducerea invalidităţii.

Pacienţii sunt conștienţi de natura progresivă a afecţiunii iar acest lucru poate deveni o
mare sursă de anxietate. Deseori aceștia se monitorizează excesiv, pe ei și simptomele lor,
se compară cu alte persoane care suferă de boala Parkinson pe care le pot întâlni (de ex.
perioada de timp de când au fost diagnosticaţi cu această boală, severitatea simptomelor etc.)
și evită situaţii precum grupurile de suport, unde pot vedea alte persoane într-o stare mai gravă
decât a lor. Își exprimă frecvent îngrijorarea faţă de avansarea bolii și capacitatea de a-și
continua activitatea profesională.

82
 CARE ESTE CAUZA SIMPTOMELOR?

Simptomele sunt cauzate de deteriorarea anumitor celule nervoase din creier care conţin
dopamină. Dopamina este unul din numeroșii neurotransmiţători, respectiv o substanţă
necesară pentru a asigura comunicarea dintre celulele nervoase. Dopamina este produsă de
către celulele nervoase situate profund în centrul creierului. Creierul utilizează întotdeauna
dopamina pentru a controla semnalele nervoase, care, la rândul lor, controlează mișcările
corpului. Dopamina, la fel ca alţi neurotransmiţători, este produsă și consumată (distrusă) în
mod constant. În boala Parkinson, producţia de dopamină este afectată, în timp ce utilizarea
și consumarea sa persistă. Acest lucru determină un deficit de dopamină și, prin urmare,
este afectat controlul mișcărilor corpului.

BOALA PARKINSON ESTE EREDITARĂ?

Nu, boala Parkinson nu este de obicei ereditară, deși există câteva familii care au raportat
forme ereditare ale bolii. Chiar și în studiile realizate pe gemeni identici, majoritatea datelor
sugerează că altceva induce această boală. Probabil că există anumite gene care predispun
la apariţia bolii Parkinson, precum și anumiţi factori de mediu.

BOALA PARKINSON POATE

AFECTA SĂNĂTATEA PSIHICĂ?

Sănătatea psihică a persoanelor care suferă de boala Parkinson poate fi afectată.

Studiile existente arată faptul că medicamentele folosite în tratamentul bolii Parkinson
sau pentru încetinirea evoluţiei sale pot cauza:
– depresie
– halucinaţii
– anxietate
– tulburări de panică
– comportamente obsesiv-compulsive și adictive
– afectare cognitivă
– confuzie și psihoză cu delir paranoic care duc la internarea în spital.

BOALA PARKINSON ESTE MORTALĂ?

Nu. Oamenii nu mor din cauza bolii Parkinson; cel mai adesea mor cu boala Parkinson.
Complicaţiile sale, de exemplu pneumonia provocată prin aspiraţie asociată deglutiţiei dificile
pot duce la deces. Boala Parkinson în sine nu cauzează în mod direct decesul. Cu ajutorul
tratamentelor existente în prezent speranţa de viaţă a persoanelor care suferă de boala
Parkinson este destul de normală și niciunul dintre medicamentele utilizate pentru tratamentul
acestei afecţiuni nu are efecte secundare grave care să provoace decesul.

Cu toate acestea, în situaţii rare, în cazul persoanelor cu dizabilitate gravă (de obicei cele
care suferă de boala Parkinson de mai mulţi ani), starea lor generală fizică și psihică poate
cauza sau intensifica o altă afecţiune, contribuind astfel la cauza finală a decesului.

83
 CUM ESTE DIAGNOSTICATĂ BOALA PARKINSON?

Procesul de stabilire a diagnosticului de boală Parkinson poate fi dificil. Nu există niciun

tip de radiografie sau o analiză de sânge care să confirme boala Parkinson. Medicul poate
ajunge la acest diagnostic numai după o examinare amănunţită. Se pot realiza analize de
sânge și scan-uri cerebrale cunoscute sub numele de imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM),
pentru a exclude alte afecţiuni care au simptome similare. Persoanele suspectate de boala
Parkinson trebuie să consulte un medic neurolog specializat în această afecţiune. Diagnosticul
diferenţial deficitar reprezintă o problemă majoră în gestionarea bolii Parkinson.

CARE SUNT TRATAMENTELE DISPONIBILE?

Persoanele afectate de boala Parkinson vor avea cel mai probabil nevoie de medicamente pentru
tot restul vieţii. Medicaţia continuă reprezintă unul din elementele esenţiale ale tratamentului.
În prezent, simptomele acestei boli pot fi ameliorate foarte eficient.

Cu ajutorul medicaţiei, deficitul de dopamină din creier poate fi controlat. În stadiile incipiente
ale bolii, se poate utiliza un singur medicament sau o combinaţie de diferite medicamente.
Tratamentul medical se începe în doze reduse care sunt crescute treptat. În plus, medicaţia este
întotdeauna individuală și poate varia extrem de mult de la o persoană la alta. După un anumit
timp, medicaţia poate determina și efecte secundare. Prin urmare, tratamentul persoanelor care
suferă de boala Parkinson necesită monitorizare de către un medic bun cunoscător al afecţiunii.

ARE IMPORTANŢĂ CÂT DE CURÂND DUPĂ DIAGNOSTICARE

SE ÎNCEPE TRATAMENTUL MEDICAMENTOS?

Profesorul neurolog Stocchi consideră că tratamentul trebuie început cât mai repede posibil și
continuat pe parcursul bolii. Prin încetinirea evoluţiei bolii, persoanele care suferă de Parkinson
pot menţine o bună calitate a vieţii mai mult timp.

CARE SUNT MEDICAMENTELE

FOLOSITE CEL MAI DES?

Levodopa
Medicamentul principal în boala Parkinson este levodopa. Levodopa, sau L-dopa, este un
aminoacid care există în organism în mod natural și se găsește în cantităţi mici și în anumite
legume. Numele reprezintă abrevierea de la dihidroxi-L-fenilalanină. Medicamentele pe bază
de levodopa sunt: Madopar, Madopar depot, Madopar Quick, Madopar Quick Mite, Sinemet,
Sinemet depot și Stalevo, și, în stadiile avansate ale bolii, medicaţia levodopa/carbidopa
administrată cu ajutorul pompei. Levodopa este foarte eficientă împotriva simptomelor bolii
Parkinson. Este precursorul dopaminei, însă levodopa este utilizată în locul acesteia deoarece
dopamina nu poate trece direct în creier. Tratamentul se începe cu doze mici care sunt crescute
treptat până când se obţine cel mai bun rezultat în ceea ce privește ameliorarea simptomelor,
pentru fiecare persoană în parte. Levodopa începe să își facă efectul după câteva săptămâni
de utilizare, dar uneori pot trece câteva luni până să se obţină beneficiile maxime.

84
Absorbţia și transportul de levodopa în sânge pot fi împiedicate de aminoacizii proteinelor din
alimente. Prin urmare, pentru a obţine cel mai bun rezultat posibil, levodopa trebuie administrată
cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor compuse din alimente care conţin proteine, de ex.
carne, pește, brânză, lapte, ouă etc. Levodopa este absorbită în partea superioară a intestinului
subţire, fiind astfel dependentă de golirea gastrică.

Agoniști ai dopaminei
Aceste substanţe ajung în creier și mimează efectele dopaminei în receptorii dopaminergici.
Cabaser (cabergolină), Parlodel (bromocriptină), Requip (ropinirol), Mirapexin (pramipexol)
și apomorfina (administrare cu ajutorul stiloului injector și pompei) sunt agoniști ai dopaminei.
În plus, un agonist al dopaminei, Neupro (rotigotină) este disponibil acum sub formă de plasture
care se aplică pe piele. Agoniștii dopaminei pot fi utilizaţi sub formă de monoterapie sau în
combinaţie cu levodopa. Aceștia conduc deseori la o bună ameliorare a simptomelor, în special
a tremorului. Se pare că agoniștii dopaminei au într-o oarecare măsură și efect anti-depresiv.

Stimulatori ai dopaminei
Levodopa are o durată de acţiune relativ scurtă. Prin urmare, se pot folosi și alte medicamente
care îi uniformizează și prelungesc efectul. Atât în interiorul creierului cât și în afara lui, enzimele
descompun dopamina în substanţe care nu sunt utile în tratamentul bolii Parkinson.

O astfel de enzimă este catecol-O-metil transferaza (COMT). Dacă această enzimă este
blocată, doza de levodopa va dura mai mult timp iar fluctuaţiile nivelului de dopamină din
creier în timpul zilei vor fi reduse. În prezent, sunt disponibili doi inhibitori ai COMT: Comtess
(entacaponă) și Tasmar sub licenţă (tolcaponă). Aceste medicamente au efecte de ameliorare a
simptomelor numai în combinaţie cu levodopa, nu singure. Deci ambele trebuie administrate
în combinaţie cu medicaţia pe bază de levodopa.

O altă enzimă, monoamin-oxidaza tip B (MAO-B) descompune domamina în creier. Inhibitorii

acestei enzime, de ex. Eldepryl (selegilină) și Selegiline (selegilină), cresc nivelul de dopamină și
asigură o ameliorare a simptomelor, însă nu la fel de eficient ca levodopa sau agoniștii dopaminei.
Eldepryl are și efect anti-depresiv într-o anumită măsură. Există date din studiile efectuate care
indică faptul că progresia bolii Parkinson poate fi încetinită de Eldepryl, care este administrat de
obicei o dată pe zi dimineaţa, în timpul mesei. Cel mai nou potenţator al dopaminei din această
clasă este Azilect (rasagilină). Dovezile recente au arătat că începerea timpurie a tratamentului cu
rasagilină poate ajuta la încetinirea evoluţiei bolii Parkinson, precum și la ameliorarea simptomelor.

Symmetrel (amantadină) se poate utiliza ca tratament iniţial, în special la pacienţii în vârstă sau
pentru a îmbunătăţi efectul levodopa. Amantadina este, de fapt, un medicament anti-viral, dar poate
fi eficient și în boala Parkinson, sporind eliberarea dopaminei din celulele care încă o produc.

ESTE IMPORTANT MODUL ÎN CARE SE ÎNCEPE

TRATAMENTUL PENTRU BOALA PARKINSON?

Știm acum că tulburările motorii nu reflectă atât de mult proprietăţile intrinseci ale levodopa,
ci sunt legate mai degrabă de modul în care este administrată.

Datele din studiile clinice și preclinice indică faptul că stimularea pulsatilă a receptorilor
dopaminergici din corpii striaţi reprezintă un factor cheie în apariţia complicaţiilor motorii
asociate cu levodopa. Prin urmare, se crede că dacă se va realiza o stimulare dopaminergică
continuă de la începutul tratamentului anti-parkinsonian, se poate preveni apariţia fluctuaţiilor
motorii și a diskineziei.

85
Tratamentul cronic cu levodopa la persoanele care suferă de boala Parkinson duce frecvent la
apariţia complicaţiilor motorii, inclusiv a diskineziei și a fluctuaţiilor motorii. Aceste complicaţii
sunt asociate cu stimularea întreruptă a receptorilor dopaminergici indusă de dozele orale
intermitente de levodopa.

DE CE ESTE MAI BINE SĂ SE ADMINISTREZE MEDICAMENTELE CU AJUTORUL

UNEI POMPE ȘI NU ORAL ÎN STADIILE AVANSATE ALE BOLII PARKINSON?

În cazul pacienţilor care suferă de o formă avansată a bolii Parkinson, care se confruntă deja
cu complicaţii motorii, se crede că prin asigurarea unei stimulări mai continue se poate reversa
apariţia complicaţiilor motorii, permiţând acestor persoane să se bucure de beneficii mai stabile
în urma terapiei.

Conform profesorului neurolog Per Odin, stimularea dopaminergică continuă (SDC) reprezintă o
strategie de tratament despre care se crede că ar permite evitarea sau reducerea complicaţiilor
motorii ale tratamentului pe termen lung cu levodopa, fluctuaţiilor motorii și diskineziei. SDC
asigură acestea prin prevenirea sau reversarea sensibilizării induse de stimularea dopaminergică
pulsatilă. Ipoteza SDC se bazează la rândul ei pe anumite ipoteze. În primul rând, stimularea
dopaminergică tonică este fiziologică. În al doilea rând, sensibilizarea este nedorită și trebuie
reversată. În al treilea rând, reducerea perioadelor „oprit” și a diskineziei pot fi induse simultan.
Și, în cele din urmă, studiile clinice susţin ipoteza SDC.

Pompa de perfuzie reprezintă o metodă foarte bună în tratamentul formelor avansate sau chiar
moderate de boală Parkinson, pentru a ajuta la obţinerea unei creșteri mai lente a concentraţiei
plasmatice și a unei stimulări mai continue la nivelul receptorului post-sinaptic.

Profilul plasmatic indus de perfuzie este întotdeauna mai mare decât în cazul tratamentului oral,
însă nivelurile minime în timpul zilei sunt mult mai reduse.

Studiile farmacocinetice sugerează că eliminarea nivelurilor minime poate fi cheia SDC, mai
presus de administrarea unei concentraţii constante dintr-un anumit medicament. Concentraţiile
crescute de levodopa pot să nu constituie o problemă dacă nivelurile minime sunt evitate.

POATE FI EFICIENTĂ INTERVENŢIA

CHIRURGICALĂ ÎN BOALA PARKINSON?

Intervenţia chirurgicală poate duce la ameliorarea simptomelor bolii, dar nu o poate vindeca.

Din cauza riscurilor asociate, intervenţia chirurgicală cerebrală, nu este, de obicei, considerată
ca variantă decât după ce au fost încercate toate medicamentele corespunzătoare și s-a
constatat că nu au avut efect. Dacă se ia în considerare posibilitatea intervenţiei chirurgicale,
trebuie consultat atât un neurolog cât și un neurochirurg, ambii specializaţi în tratamentul
bolii Parkinson.

Stimularea cerebrală profundă (SCP) face parte dintr-o serie de tratamente care implică
implantarea pe cale chirurgicală a unui dispozitiv medical denumit pacemaker cerebral,
care trimite impulsuri electrice în anumite părţi ale creierului. Această procedură chirurgicală
este utilizată pentru tratamentul tremorului și al tremorului esenţial sever, al rigidităţii și
bradikineziei (mișcare lentă) asociate cu boala Parkinson, precum și al distoniei primare
și al altor afecţiuni.

86
 TREBUIE URMATĂ O DIETĂ SPECIALĂ?

În general, tranzitul intestinal la persoanele cu boala Parkinson este mai slab și mai lent.
Stomacul se poate goli mai rar. Levodopa, care se absoarbe în partea superioară a
intestinului subţire, este dependentă atât de golirea gastrică cât și de absenţa aminoacizilor
competitori sub forma alimentelor bogate în proteine din stomac. Prin urmare, se recomandă
administrarea medicamentelor, în special a celor pe bază de levodopa, cu aproximativ 30 de
minute înaintea mesei. Unii pacienţi preferă să consume alimentele mai bogate în proteine
seara. Cu toate acestea, cel mai important este să se adopte un regim alimentar nutritiv, variat
și bine structurat, bogat în fibre. Consultarea unui medic dietetician poate fi o idee bună.

EXISTĂ SFATURI PRACTICE UTILE

REFERITOARE LA BOALA PARKINSON?

Exerciţiile fizice și mentale sunt recomandate persoanelor care suferă de boala Parkinson.
Este important să iasă din izolare, de exemplu să se implice în activităţi și acţiuni sociale.
De asemenea, este recomandat să aibă preocupări „sănătoase”.

Este de asemenea important ca persoanele care suferă de boala Parkinson să își ocupe cât
mai mult timpul, în măsura posibilităţilor. Trebuie să se menţină cât mai active posibil, atât fizic
cât și mental.

Câteva sfaturi:
– „nu permit niciodată nimănui să facă pentru mine ceea ce pot face și singur.” Motivul este
simplu. Cu cât vă veţi forţa să faceţi tot ceea ce puteţi, cu atât mai mult veţi putea să faceţi
aceste lucruri
– implicaţi-vă și încercaţi să ajutaţi pe cineva în fiecare zi. Acest lucru vă va menţine ocupat,
astfel încât să nu vă concentraţi pe propriile probleme
– trebuie să înţelegeţi că veţi avea nevoie de mai mult timp pentru a efectua diverse lucruri.
Fiţi răbdător cu dumneavoastră și cu ceilalţi.

EXISTĂ CERCETĂRI ÎN DESFĂȘURARE

CU PRIVIRE LA BOALA PARKINSON?

În ultimii 25 de ani, tratamentul medical pentru boala Parkinson s-a dezvoltat rapid;
cercetări în domeniul farmaceutic sunt realizate în mod continuu în diverse părţi ale lumii.
În prezent, mai multe medicamente împotriva bolii Parkinson se află în curs de dezvoltare
și sunt testate pentru a fi utilizate în viitor.

De asemenea, noi metode chirurgicale și terapii genice se află în curs de dezvoltare.

Prin urmare, posibilităţile de tratare a bolii Parkinson vor fi din ce în ce mai bune cu timpul.

87
 CU CE SE OCUPĂ EPDA?

Asociaţia Europeană Împotriva Bolii Parkinson (EPDA) este o organizaţie apolitică, non-religioasă
și non-profit preocupată de sănătatea și bunăstarea persoanelor care suferă de boala Parkinson
și a familiilor și persoanelor care se ocupă de îngrijirea acestora.

Fondată în iunie 1992 în Munchen, cu participarea a nouă organizaţii europene ale pacienţilor
cu boala Parkinson, EPDA numără în prezent 45 de organizaţii membre din toată Europa.

EPDA sprijină peste 1,2 milioane de persoane care suferă de boala Parkinson și familiile lor,
din întreaga Europă, cu scopul de a asigura o viaţă împlinită cu boala Parkinson, sprijinind în
același timp găsirea unui remediu.

EPDA pledează pentru drepturile și nevoile a 1,2 milioane de persoane care suferă de
boala Parkinson, din Europa, și ale familiilor lor, obiectivul său fiind de a crește nivelul de
conștientizare pentru a asigura că toate persoanele care suferă de boala Parkinson și familiile
lor au acces la o bună gestionare a acesteia și la tratamentul potrivit la momentul potrivit

Viziune
Asigurarea unei vieţi împlinite cu boala Parkinson, sprijinind în același timp găsirea
unui remediu.
Informaţii suplimentare
Pentru mai multe informaţii privind activitatea EPDA vă rugăm vizitaţi www.epda.eu.com
sau contactaţi: info@epda.eu.com

CU CE SE OCUPĂ ORGANIZAŢIILE NAŢIONALE?

Organizaţiile naţionale desfășoară numeroase activităţi. Asigură creșterea nivelului de

conștientizare cu privire la această afecţiune, elimină izolarea membrilor acestora, organizează
diferite activităţi și furnizează informaţii. Unele realizează studii și influenţează factorii de decizie.
O parte substanţială din activitatea lor o reprezintă acordarea de sprijin și asistenţă.

Pentru mai multe informaţii referitoare la organizaţiile naţionale, vizitaţi site-ul EPDA:
www.epda.eu.com/members și www.epda.eu.com/internationalPDOrgs

88
 EXEMPLE DE PERSONALITĂŢI CARE SUFERĂ
SAU AU SUFERIT DE DE BOALA PARKINSON

– Muhammad Ali (1942–), boxer american.

– Papa Ioan Paul II (1920–2005), primele simptome diagnosticate la începutul

anului 1991.

– Michael J. Fox (1961–), vedetă de film și televiziune, a recunoscut că suferă de

boala Parkinson în data de 26 noiembrie 1998, după șapte ani de la diagnostic.

– Janet Reno (1938–), fost secretar de justiţie al S.U.A., de origine daneză, a anunţat în
noiembrie 1995 că suferă de boala Parkinson.

– Billy Graham (1918–), evanghelist, suferă de boala Parkinson din anul 1992 și a
încheiat prelegerile evanghelice în anul 2000.

– Salvador Dali (1904–1989), pictor suprarealist spaniol, a trăit în principal în S.U.A.

din anul 1940.

– Deborah Kerr (1921–2007), actriţă de film britanică, laureată a premiului Oscar în

anul 1993, a fost diagnosticată cu boala Parkinson în ultimii anii ai vieţii sale.

CUM POT AFLA MAI MULTE INFORMAŢII

DESPRE BOALA PARKINSON

Vizitaţi site-urile de mai jos pentru mai multe informaţii:

– Site-ul EPDA principal: www.epda.eu.com
– Rewrite Tomorrow: www.epda.eu.com/en/parkinsons/in-depth/
– Strategii de gestionare: www.epda.eu.com/copingstrategies
– Informaţii despre medicamente și intervenţii chirurgicale: www.epda.eu.com/medinfo
– Parteneri și sponsori EPDA: www.epda.eu.com/partners

89
DECLARAŢIE REFERITOARE
LA MĂRCILE COMERCIALE
Toate denumirile de produse/societăţi sunt mărci
comerciale înregistrate ale proprietarilor acestora
sau ale societăţilor asociate lor. Nu pretindem că
deţinem vreun drept de proprietate asupra mărcilor
comerciale din prezenta publicaţie.
- Apo-go® și Apo-go Pen® sunt mărci comerciale
înregistrate ale Britannia Pharmaceuticals.
- Azilect® este o marcă comercială înregistrată a
Teva Pharmaceuticals Limited.
- Cabaser® este o marcă comercială a Pharmacia.
- Comtess®, Parlodel® și Stalevo® sunt
mărci comerciale înregistrate ale Novartis
Pharmaceuticals Corporation.
- Duodopa® este o marcă comercială înregistrată a
Abbott Products Operations AG („APO”).
- Eldepryl® este o marcă comercială înregistrată a
Orion Corporation Orion Pharma.
- Madopar® este o marcă comercială înregistrată a
Hoffmann-La Roche Limited.
- Mirapexin® este o marcă comercială înregistrată a
Boehringer Ingelheim.
- Neupro® este o marcă comercială înregistrată a
Schwarz Pharma AG.
- Requip® este o marcă comercială înregistrată a
GlaxoSmithKline.
- Sinemet® și Sinemet CR® sunt mărci comerciale
înregistrate ale Merck & Co., Inc.
- Symmetrel® este o marcă comercială înregistrată a
Alliance Pharmaceuticals Limited.
- Tasmar® este o marcă comercială înregistrată a
Valeant Pharmaceuticals Limited.
Toate celelalte mărci comerciale cunoscute.
Drepturi de autor © 2011 Asociaţia
Europeană Împotriva Bolii Parkinson (EPDA).
Toate drepturile rezervate
EPDA este de acord cu utilizarea necomercială
a acestei publicaţii în întregime sau parţial,
sub rezerva menţionării broșurii Viaţa cu boala
Parkinson și EPDA. Se acordă de asemenea
permisiunea pentru distribuirea prin transmitere
electronică sau link către o versiune Adobe®
acrobat pdf nemodificată a acestei publicaţii,
încărcată pe site-ul EPDA Parkinson’s Awareness
(www.epda.eu.com)
Nu se acordă permisiunea pentru lucrări derivate care
vor fi realizate în orice formă, reproducere tipărită
sau pentru includere în orice lucrări comerciale,
fără acordul scris prealabil al EPDA.
90
MULŢUMIRI
EPDA își exprimă recunoștinţa faţă de cei
enumeraţi mai jos pentru parteneriatul și
suportul primit în scopul creșterii gradului
de conștientizare cu privire la impactul bolii
Parkinson asupra calităţii vieţii:
- Abbott Products Operations AG
- Animech AB
- Association of Physiotherapists in PD Europe-APPDE
(Asociaţia Fizioterapeuţilor în Boala Parkinson
din Europa)
- The Cure Parkinson’s Trust (CPT)
- European Federation of Neurological
Associations – EFNA (Federaţia Europeană a
Asociaţiilor Neurologice)
- European Federation of Neurological
Societies – EFNS (Federaţia Europeană a
Societăţilor Neurologice)
- GlaxoSmithKline (GSK)
- H. Lundbeck A/S
- Medtronic Foundation (Fundaţia Medtronic)
- Merck Serono
- National Tremor Foundation- UK (Fundaţia Naţională
pentru probleme legate de tremor)
- Teva Pharmaceuticals Industries
- Tonic Life Communications
- World Federation of Neurology- WFN
(Federaţia Mondială de Neurologie)
- Grupul de lucru al Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii cu privire la boala Parkinson
LOCALIZARE LAYOUT
LanguageFlow Ltd, Regatul Unit al Marii
FOTOGRAFII
Qiu Yang, Amsterdam, Olanda
Animech AB (Film stills), Uppsala, Suedia
TRADUCERE
Sprijinită printr-o finanţare nerambursabilă
educaţională din partea H. Lundbeck A/S și
Teva Pharmaceuticals Industries.
MULŢUMIRI SPECIALE
Tuturor persoanelor care au contribuit prin
împărtășirea experienţelor lor personale
Prima ediţie publicată în august 2008
Retipărită cu modificări în februarie 2009
Retipărită cu modificări în ianuarie 2011
 www.epda.eu.com

Pentru mai multe informaţii privind activitatea EPDA vă rugăm contactaţi: info@epda.eu.com

Asociaţia Europeană Împotriva Bolii Parkinson (EPDA) este o organizaţie apolitică, non-religioasă și
non-profit preocupată de sănătatea și bunăstarea persoanelor care suferă de boala Parkinson și a familiilor
și persoanelor care se ocupă de îngrijirea acestora.

Asociaţia este o organizaţie caritabilă înregistrată în Bruxelles (Numéro de l’association: 8727/2000,

No TVA ou no entreprise: 465299201) și guvernată de legea belgiană din data de 25 octombrie 1919,
modificată de Legea din data de 6 decembrie 1954.