Grecia Antica: glorificarea elitei spiritual si condamnarea

individualismului si a imbogatirii excesive

Titanii gindirii economice in Grecia Antica au fost Aristotel si Platon care si-au exprimat ideile
cu privire la viata economica in contextual preocuparii lor pentru edificarea unei societati ideale,
in care rolul decisive urma sa-I apartina elitei,reprezentata,in cea mai mare parte,de aristocratia
funciara.
Grecia a fost primul stat democrat din istoria omenirii,stat in care egalitatea averilor se considera
ca o situatie ideala,iar bogatia personala nu era socotita drept o virtute.
,, In Orientul antic,Dumnezeu ii vorbeste omului prin intermediul stapinului,al regelui,iar
in Grecia antica,Dumnezeu vorbeste din interiorul omului,prin Constiinta’’ spunea
Gheorge Popescu.
Desi in Grecia,ca si in monarhiile absolute din tarile Orientului,viata economica raminea a fo
subordonata realizarii unor obiective politice si morale,aici societatea purta un character profund
uman si era organnizata,in mare masura,pe principia colectiviste. Cel putin in Grecia
antica,principiile individualismului si ale setei de imbogatire erau condamnate in mod deschis de
catre marii ginditori. In linii mari, Xenofon, Platon si Aristotel, considerati uneori drept primii
economisti,au condamnat imbogatirea,desi doar in masura in care acestea il face ape om sclav al
bunurilor material si-l impinge spre degradarea spirituala.

Viata paminteasca a omului-pregatirea pentru supravietuirea vesnica a sufletului

Platon a studiat fenomenele economice prin prisma doctrine sale filozofice,potrivit careia,paralel
cu lumea materiala,mai exista o lume invizibila,cea a ideilor,a spiritului. Omul apartine ambelor
lumi,avind un corp fizic perisabil si un suflet immaterial etern.
Platon considera ca viata sociala a omului se cuvine sa fie organizata in asa fel, incit el sa
aiba toate conditiile necesare purificarii sufletului pentru ca, atunci cind se va elibera de
trup,sa atinga starea de fericire eternal.

Divizunea naturala a muncii si comunismul elitei

Intr-o societate ideala,populatia va fi divizata in trei clase de indivizi:
Clasa
conducatorilor

Clasa Clasa
gardienilor producatorilor

Platon insista asupra divizarii societatii in clase,deoarece este convins ca oamenii vin pe lume cu
anumite calitati innascute,avind misiuni concrete,adica sunt pregatiti sa indeplineasca doar
anumite activitati.
Mercantelismul bullionist spaniol- imbogatiea prin atragerea metalelor pretioase
In Spania,cel mai puternic stat din Europa in secolul al XVI-lea,forma concreta de sporire a
avutiei tarii era considerate balanta monetara active,sporirea cantitatii de aur si argint din tara. Si
iata ca, in scopul atingerii acestui obiectiv,flota maritime spaniola,care detinea pe atunci
intaietatea in lume,traversa fara incetare Oceanul Atlantic,transportind ,de la minele de aur si
argint din Lumea Noua,cantitati enorme de metale pretioase. Totodata,in scopul mentinerii
stocului de aur si argint,se interzicea scoaterea banilor din tara,sub amenintarea cu moartea.

Mercantelismul industrial francez-imbogatirea prin crearea manufacturilor

Mercantelistii francezi urmareau si ei scopul sporirii cantitatii de metale pretioase din tara. Insa
ei eu reusit sa evite calea catastrofala pe care pasise Spania,punind accentual,in political or
economica, pe incurajarea dezvoltarii manufacturilor. Acestea aveau misiunea sa produca
marfuri in primul rind,pentru export,sporind astfel afluxul de bani in tara.
Jean Baptiste Colbert,ministru de finante, a semnat un decret prin care interzicea muncitorilor
francezi sa paraseasca tara. In 1667, la insistenta aceluiasi ministru,este adoptat un tariff vamal
protectionist ce prevedea,printer altele interzicerea importarii marfurilor straine care concurau cu
cele francize,scutirea materiei prime importate de taxe vamale,incurajarea exportului de marfuri
manufacturiere.

Mercantelismul commercial englez- imbogatirea prin comertul exterior

Mercantelismul englez,considerat a fi forma cea mai evoluata a a mercantelismului,sa
dezvoltat,in mare masura, fiind impulsionat de opera lui Thomas Mun. Friedrich Engels scria ca:
,,daca mercantelismul are o opera epocala
…,aceaste este cartea lui Mun’’. ,, Opera epocala’’ a economistului englez este intitulata in mod
sugestiv si fara echivoc: Bogatia Angliei in comertul exterior. T.Mun afirma ca pentru a spori
cantitatea de bani in tara,nu e neaparat nevoie de a interzice iesirea banilor din ea. Acest obiectiv
poate fi realizat mult mai simplu si efficient in urma unui comert exterior activ. Mai mult,daca
scurgerea banilor in afara tarii contribuie la intoarcerea lor intr-un numar mai mare,inseamna ca
tocmai asa trebuie de procedat. ,,Mijlocul normal pentru a ne spori bogatia si cantitatea de metal
pretios este comertu exterior’’ scrie T.Mun. Mai mult decit atit,bogatia sporeste si prin
dezvoltarea productiei,inclusive a agriculturii deoarece, ,,prelucrind paraginile cu asemenea
culture cum ar fi cinepa,inul,tutunul,pe care le aducem din strainatate,amreusi sa ne izbavim de
importul acestora,import care ne ruineaza tara’’.
Ideile commune impartasite de toti mercantelistii:

Banii erau recunoscuti drept esenta a bogatiei,iar in unele cazuri,drept mijloc de sporire a
acesteia
Factorii principali ai cresterii avutiei unei tari erau socotiti: Sporirea masei monetare aflate in
circulatie; Crearea manufacturilor; Cresterea numarului populatiei
Domeniul de activitate in care se inmulteste bogatia unei tari este comertul exterior,mai précis o
balanta monetara activa
In rezultatul cresterii numarului populatiei are loc reducerea salariilor si a costurilor de
productiei
Cresterea masei monatare in circulatie reduce rata dobinzii,fapt care sporeste rentabilitatea
investitiilor si amplifica potentialul de export al tarii
Politica comerciala s statului trebuie sa fie una pronuntat protectionista
Statul este obligat sa incurajeze crearea manufacturilor,sa stimuleze importul de materie prima si
exportul de produse manufacturiere.
John Stuart Mill 1806-1873 cel mai erudi dintre economisti

Curentele pessimist si optimist au fost impacate prin opera lui John Stuart Mill,caruia i-a revenit
misiunea sa apere sis a dezvolte conceptele liberalismului clasic in conditiile cresterii influentei
ideilor socialiste si ale criticii virulente facute regimului capitalist de pe mai multe pozitii. Viata
cerea cu insistenta ca modelul economic al lui autorilor clasici sa fie reformat. Aceasta misiune-
de a reforma liberalismul economic clasic din interior-a indeplinit-o, cu mult talent, englezul
John Stuart Mill.
In 1848 scoate de sub tipar opera sa fundamental,intitulata Principii de economie politica.
Una din circumstantele care au determinat caracterul invataturii economice a lui Mill ca
theoretician sic a membru al Parlamentului englez este iesirea clasei muncitoare pe avanscena
luptei politice,cererea ei de a se proceda la o repartizare mai echitabila a veniturilor. Anume aces
fapt a conditionat evolutia conceptiei autorului britanic,mai cu seama in materie de politica
economica,in directia reformismului si a socialismului liberal,desi,in esenta,avea sa ramina
mereu in cadrul doctrine liberalismului clasic. Mai mult,anume opera lui Mill se inregistreaza o
inflorire a scolii clasice.