Sunteți pe pagina 1din 11

BIOLOGIE GENERALĂ

- moleculară şi celulară -

CURS I
Introducere în studiul Biologiei moleculare şi
celulare
Lector Dr. Marius Mihășan
corp B, Facultatea de Biologie, demisol I, sala B228, marius.mihasan@uaic.ro
https://mail.uaic.ro/~marius.mihasan/teaching/teaching_ro.html
Biologia – ştiinţa vieţii
din greacă:
 - βίος (bios) însemnând „viață”
 - λόγος (logos)  însemnând „cuvânt”, „discurs”, „ştiinţă”
Biologia –  ştiinţa  ce  se  ocupă  cu  studiul 
vieţii  şi  a  organismelor vii,  incluzând 
structura,  funcţia,  dezvoltarea,  evoluţia, 
distribuţia şi  taxonomia organismelor vii. 
Ramuri ale Biologiei: botanica, anatomia, zoologia,
histologia, micologia, embriologia, parazitologia,
genetica, biologia moleculară, sistematica,
imunologia, microbiologia, biologia celulară,
fiziologia, ecologia, virologia.

Ramuri ale Biologiei ce utilizează şi concepte din


alte ştiinţe: biochimia, biofizica, biomatematica,
bio-ingineria, antropologia
Balaban and Klein, 2006, Scientometrics, 69:615-637
Ce este viaţa?
Caracteristicile viului:
1. Ordine – toate organismele sunt alcătuite din una sau
mai multe celule, cu structuri foarte bine definite şi
ordonate. Atomii formază molecule, acestea se
organizează în macromolecule, care alcătuiesc organite,
ce formează celule. Celulele se organizeză în ţesuturi,
care formează organe şi sisteme de organe ce alcătuiesc
împreună un organism. Organismele formează populaţii
ce sunt o parte a unui ecosistem.
2. Sensibilitate – toate organismele răspund la
stimuli
3. Creştere, dezvoltare şi reproducere – toate celula organism ecosistem
organismele vii cresc şi se dezvoltă şi posedă moleculele
ce permit transmiterea ereditară a proprietăţilor către
urmaşi
Organit sistem cumunitate
4. Auto-reglare – toate organismele vii au
mecanisme de reglaj ce coordonează funcţiile specifice

5. Homeostazie – toate organismele vii îşi menţine


relativ constante proprietăţile mediului intern, proprietăţi Macromolecula organ specie
diferite de ale mediului extern.

molecula ţesut populaţie


Respiră, Necesită Nutrienţi, Excretă, Cresc, Miscă, Interacţionează, se Reproduc, Mor şi sunt alcătuite din Celule
Organizarea lumii vii
Taxonomia – ramură a biologiei ce se ocupă cu clasificarea organismelor (taxis –
aranjare, nomos – reguli).
- Carl Linnaeus (1707-1788) a introdus sistemul actual de grupare şi ierarhizare a
organismelor vii plecând de la asemănările şi deosebirile dintre acestea. Un grup de
organisme ce au caracteristici similare poartă denumirea de taxon. Cel mai mic taxon este
specia.

Denumirea ştiinţifică a speciilor:


- nomenclatura binomială – primul cuvânt
scris cu majuscule este denumirea Genului
iar al doilea scris cu literă mică e denumirea
speciei organismului. Denumirea se scrie în
limba latină şi cu italic. Denumirea se poate
prescurta prin inlocuirea denumirii genului Homo sapiens
cu prima sa literă.
Lepus europaeus L. europaeus
Principalii taxoni in ordine ierarhică:
Domeniu > Regn > Filum > Clasă > Ordin > Familie > Gen > Specie
Eukariota > Animalia > Chordata > Mammalia > Lagomorpha > Leporidae > Lepus > Lepus
europaeus
Caracteristicile principalilor taxoni
Domeniu Regn Cuprinde
aşa-numitele ”bacterii vechi” microorganisme unicelulare aerobe cât
şi anaerobe. Nu poseda organite individualizate cu membrane, nici
Archea Archaebacteria citoschelet. Nu au nucleu adevarat iar în structura peretelui nu contin
peptidoglicani.
aşa-numitele ”bacterii adevărate”, organisme unicelulare autotrofe
(fac fotosinteza), heterotrofe (absorb substante organice din
Eubacteria Eubacteria organisme moarte sau vii) sau chemotrofe. Nu poseda organite
individualizate cu membrane, nici citoschelet. Nu au nucleu adevarat,
în structura peretelui conţin peptidoglican.

organisme unicelulare cu nutritie heterotrofă, autotrofă, dar şi


Protista mixotrofa. Au nucleu adevarat şi organite individualizate cu membrane

cuprinde ciupercile. Sunt organisme pluricelulare, heterotrofe,


Fungi saprofite. Celulele au nucleu adevarat şi organite individualizate cu
membrane
Eukariota
Plantae
eucariote pluricelulare autotrofe (fac fotosinteză)
(Metaphyta)
Animalia
eucarioate pluricelulare heterotrofe
(Metazoa)
Regnurile Archaebacteria şi Eubacteria sunt frecvent grupate sub denumirea de Prokariota.
Principalele concepte în Biologie
1. Teoria celulară – celula este unitatea fundamentală a lumii vii. Organismele vii sunt alcătuile
din una sau mai multe celule şi produşii secretaţi de aceste celule (carapace, exoschelet, unghii, păr,
etc). Celula conţine informaţia ereditară ce este transmisă de la celula mamă la celulele fiice în cursul
procesului de diviziune celulară.
2. Teoria evoluţiei – viaţa se schimbă şi se dezvoltă prin
evoluţie. Toate formele de viaţă cunoscute până în derivă dintr-
o formă de viaţă ancestrală apărută acum 3.5 bilioane de ani.
Motorul evoluţiei este selecţia naturală şi driftul genetic,
precum şi selecţia artificială.
Rudolf Virchow Theodor Schwann
1821 – 1902 (1810-1882)
Matthias Jacob Schleiden
1804 – 1881
Caricatura lui Charles Robert 3. Genetica – genele sunt unităţile de bază de codificare a
Darwin (1809 – 1882) apărută informaţiei ereditare. O genă corespunde unei regiuni de ADN
după publicarea cărţii ''Originea ce influenţează forma sau funcţia unui organism. Toate
speciilor'' (1859) organismele au acelaşi sistem de bază ce copie moleculele de
ADN şi le transformă în molecule de proteine. Celulele
transcriu ADN-ul în ARN, iar ribozomii ARN-ul în proteine.
4. Energetica celulară – supravieţuierea unui
organism depinde de aportul continuu de energie. Prin diverse
reacţii chimice energia chimică este extrasă din nutrienţi şi
transformată în diverse forme necesare pentru creştere şi
dezvoltare.

James Watson Francis Crick


1962 Premiul Nobel Fiziologie si Medicină 1928 1916 - 2004
Celula vie
- denumirea de ''celulă'' provine din latinescul "cella"
- termenul a fost introdus de Robert Hooke în urma
observaţiilor sale prin microscop asupra unei secţiuni
prin plută
- celulele au forme şi dimensiuni variate care reflectă
funcţia pe care o îndeplinesc

Celulă epitelială Celulă bacteriană

Celulă nervoasă Ovul Celulă vegetală


Toate celulele conţin:
- membrana plasmatică (celulară) – plasmalemă- delimitează conţinutul celular de
mediul exterior. Toate schimburile celulei cu mediul exterior se fac prin intermediul
membranei celulare
- citoplasmă – regiunea din celulă aflată în interiorul membranei celulare ce include fluidul
citoplasmatic, citoscheletul şi celelate structuri subcelulare (organite). Porţiunea ce include
moleculele mici şi ribozomii se numeşte citosol. Citoplasma conţine organite celulare cu
membrane, citosolul nu.
- ribozomi – organite mici cu rol în sinteza proteinelor
- materialul genetic -acidul dezoxiribonucleic – ADN – reglează funţia celulei şi se
autoreplică. În unele celule molecula de ADN pluteşte în citoplasma celulară – celule
procariote. Alte celule au un o zonă delimitată de o membrană numită nucleu ce conţine
ADN-ul. Celulele se numesc în acest caz eucariote.
Alte organite celulare, nu sunt obligatorii la toate tipurile de celule:
1. mitocondrii – rol în producerea de energie, delimitate de o membrană dublă
2. cloroplaste – rol în fotosinteză, delimitate de o membrană dublă
3. peroxizomi
4. lizozomi
5. aparatul Golgi
6. vacuole – rol în depozitare
7. reticul endoplasmatic
8. perete celular - înconjoară la exterior membrana celulară, dau forma celulei
Celulele procariote - au dimensiuni mici şi sunt alcătuite din
citoplasmă înconjurată de o membrană celulară şi de un perete celular
dur ce conferă forma celulei. În interior nu există compartimente,
materialul genetic poate fi concentrat într-o zonă specifică numită
nucleoid. Procariotele sunt organisme unicelulare reprezentate de
bacterii şi arheobacterii. În interiorul celulei au loc toate procesele
specifice vieţii.

Celulele eucariote – elementul esenţial al


acestor celule este compartimentarea: au un
nucleu bine definit şi separat de citoplasmă
printr-o membrană, iar în citoplasmă prezintă
numeroase structuri subcelulare numite
organite ce realizeză funcţii specifice
simultan şi independent. Celulele vegetale au
un ''sac'' central numit vacuolă unde
depozitează pigmenţi, proteine sau produşi de
excreţie. Atât celulele vegetale cât şi cele
animale prezintă vezicule, saci mai mici ce
depozitează şi transportă o gamă largă de
compuşi. Prezintă un schelet interior de natură
proteică – cito-schelet. Pot prezenta perete
celular (plantele – celulozic, fungi - chitinos)
Celulele eucariote sunt în general mai mari
decât cele procariote.
Tipuri fundamentale de celule
Celulă procariotă Celulă eucariotă
Celulă vegetală Celulă animală
Asemănări:
Material genetic Da Da Da
Membrană celulară Da Da Da
Ribozomi Da Da Da
Citoplasmă Da Da Da
Deosebiri:
Nucleu Nu Da Da
Mitocondrii Nu Da Da
Perete celular Da (peptidoglican) Da (celuloză) Nu
Vacuole Nu Da Da
Cloroplaste Nu (există şi Da Nu
bacterii
fotosintetizatoare)

S-ar putea să vă placă și