DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

CURS NR.3

Un moment important in dezv.drept.internat., il marcheaza tratatele de pace de la Paris din 1919 si

1920 care au avut ca rezultat aparitia unor state independente pe harta Europei, ca Austria, Iugoslavia,
Polonia, Ungaria si Cehoslovacia, dar si infiintarea Ligii Natiunilor, prin Pactul Ligii care face parte
integranta din tratatele de la Paris. Liga Natiunilor este prima organizatie internat.cu caracter genera,
avand ca scop mentinerea pacii internat.si ingradirea recurgerii la razboi.Pactul Briand-Kellog, incheiat la
Paris la 27 sept.1928, este un document internat.important, potrivit caruia statele parti se obliga sa renunte
la razboi ca instrument al politicii lor nationale, razboiul fiind astfel pus in afara legii.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, crearea Organizatiei Natiunilor Unite, prin adoptarea Cartei
in 1945, a deschis largi posibilitati de afirmare si dezvoltare a dreptului internat.,de intarire a rolului sau in
promovarea cooperarii internat.,a colaborarii in problemele politice, economice, sociale, culturale si ale
drepturilor omului.
Trebuie subliniat ca dupa acest razboi dezv.dreptului internat.este legata de mai multe etape. Prima
etapa din perioada anilor ’50 este caracterizata de confruntarea politica ce a dus la “razboiul rece”. A doua
etapa, de dupa anii ’60, este caracterizata de realizarea unui climat de destindere politica.In planul
dreptului internat.public, a fost afirmarea unui drept al coexistentei pasnice, al respectuui reciproc intre
state, indiferent de zona geografica, de oranduirea social-politica si organizarea interna a statelor.

Doctrine juridice privind natura si fundamentul dreptului international

Cu privire la natura si fundamentul dreptului internat.s-au conturat trei doctrine

principale:doctrina pozitivista, normativista si doctrina dreptului natural.
Doctrina pozitivista s-a dezv.in cea de a doua jum.a sec.al XIX-lea i secaracterizeaza prin
obligativitatea regulilor drept.internat., desprinse din principiile care impun respectul tratatelor si
intelegerilor scrise intre state. Are la baza conceptia potrivit careia forta obligatorie a dreptului decurge
din faptul ca el este produs al vointei statelor.
Doctrina normativista consta in considerarea dreptului ca un intreg sistem de norme in forma
piramidala, in cadrul caruia este suficient sa se determine care dintre normele sale este norma
fundamentala, avand insusirea de a atribui forta juridica obligatorie intregului sistem. consta in
considerarea dreptului ca un intreg sistem de norme in forma piramidala, in cadrul caruia este suficient sa
se determine care dintre normele sale este norma fundamentala, avand insusirea de a atribui forta juridica
obligatorie intregului sistem.Aceasta teorie a fost fondata de H.Kelsen, potrivit careia validitatea unei
norme nu ar putea deriva dintr-un fapt sau act de vointa.In conceptia lui Kelsen, dreptul intern al statelor
este subordonat dreptului internat.,iar validitatea ordinelor juridice nationale deriva dintr-o norma pozitiva
de drept international.
Doctrina dreptului natural porneste de la teza conform careia dreptul isi are originea in natura
umana a fiintei omenesti.In conceptia lui Hugo Grotius, dreptul natural decurge din ratiunea umana iar
dreptul gintilor reprezinta un drept intercivitates, intre state, fiind bazat pe acordul acestora.Mircea
Djuvara considera ca ideea obiectiva de justitie ar reprezenta, in ultima instanta, fundamentul dreptului
internat.In afara celor trei doctrine principale, mentionam teoriile sociologice si cele psihologice. Potrivit
primelor teorii, fundamentul drept.internat.rezida in necesitatea sociala. Promotorii teoriilor psihologice
situeaza forta obligatorie a dreptului internat.pe elemente subiective, acestea derivand din convingerea
juridica internat.ori din convingerea juridica concordanta a statelor.Concenptiile si teoriile promovate de
princip.doctrine cu privire la natura si fundamentul drept.internat.releva faptul ca evolutia si dezv.lor este
legata de procesul evolutiei si dezv.dreptului internat.

1
 Contributiile României la dezv.dreptului international

Romania are o traditie insemnata in domeniul stiintei drept.internat., in trecutul tarii afirmandu-se
cadre universitare valoroase, ale caror lucrari au marcat contributii semnificative la dezv.acestei
stiinte.Prestigiosi prof.ai Facult.de Drept din Bucuresti ca Valeriu Urseanu, Nicolae Titulescu, Paul
Negulescu, George Plastara, Vespasian V.Pella, Nicolae Dascovici si George Sofroniu.
Dupa 1944 au adus contributii remarcabile la dezvoltarea stiintei drept.internat Grigore Geamănu,
Traian Ionascu, Alexandru Bolintineanu.In lit.de specialitate din tara noastra isi aduc o importanta
contributie la afirmarea stiintei dreptului romanesc Dumitra Popescu, Adrian Nastase, Martian Niciu, Ion
Anghel, Theodor Melescanu, Constantin Andronovici, Irina Moroianu Zlătescu.Amintim in acest sens
contributiile romanesti in contextul act.intreprinse de O.N.U. pt.codificarea principiilor
drept.internat.,pt.codificarea dreptului diplomatic, dreptului consular, dreptului mării, dreptului umanitar
si altele.

Obiectul dreptului internatioanal

Obiectul dreptului internat.il formeaza, in principal relatiile dintre state.Relatiile interstatale sunt
determ.in intinderea si continutul lor de catre statele care, prin acordul de vointa include, in sfera
reglem.si raporturilor lor juridice, orice problema careia ii atribuie caracter internat.Nu constituie obiect
de reglementare a normelor drept.internat.acele probleme care, potrivit art.2 alin.7 al Cartei ONU,
“apartin esential competentei interne a unui Stat”,ramanand prin caracterul lor in sfera suveranitatii de
stat, a exercitarii depline si exclus. a acesteia.Nu constituie obiect de reglem.a normelor
drept.internat.raporturile in care statul nu apare ca purtator al puterii de stat.
Obiectul drept.internat.nu poate fi insa redus numai la relatiile dintre state, pt.ca in sfera
reglem.juridice intra si raporturile altor entitati cu statut de subiecte ale drept.internat.,in conditiile
determ.de state.Astfel, obiect al drept.internat.contemporan il constituie si relatiile care se creeaza intre
state si alte subiecte de drept.internat.(ONU),precum si organe reprezentative ale popoarelor care lupta
pt.eliberare, pt.crearea unui stat propriu (OEP.)In conceptia unor autori occidentali, sfera relatiilor
internat.,reglementate de dreptul internat.ar cuprinde ca participanti directi si pers.fizice, diferite asociatii
nationale si internat.nestatale.
Izvoarele dreptului international

Izvoarele “materiale” desemneaza conditiile sociale care duc la aparitia unor norme de drept;
constiinta colectiva, opinia publica, notiunea de dreptate, notiunea de justitie.Izvoarele materiale, avand
un caracter extrajuridic, fac obiectul altor discipline (sociologia juridica, filozofia sau istoria dreptului).
Izvoarele “formale” ale drept.internat.sunt mijl.juridice prin care se exprima normele acestui
drept.In general, in lit.de specialitate problema izv.dreptul.internat.este abordata de pe pozitii diferite in
raport cu influenta diferitelor scoli, doctrine si curente.
Definitie:Prin izvor de drept internat.se intelege, in general, forma de exprimare a normelor
juridice care consacra acordul de vointa a doua sau mai multe state.
Art.38 din Statutul Curtii Internat.de Justitie a ONU (1945) prevede ca, in rezolvarea diferendelor
internationale, Curtea, care are misiunea de a decide in conform.cu drept.internat., va aplica: 1.conventiile
internat.,generale sau seciale, care stabilesc reguli; 2.cutuma internat.ca expresie a unei practici generale
acceptata ca fiind norma de drept; 3.principiile generale de drept, recunoscute de natiunile civilizate;
4.deciziile judecatoresti, care au valoare numai pt.parti si cu privire la cazul judecat.

2
 Tratatul,ca manifestare directa si expresa a consimtamantului si cutuma ca rezultat al acordului
tacit constituie izvoarele traditionale si principale ale dreptului international.
a)Tratatul international.Tratatul constituie principalul izvor al drept.internat.contemporan si
prezinta o insemnatate normativa deosebita.El reprezinta acordul dintre doua sau mai multe state, incheiat
in sensul de a crea, modifica sau abroga normele existente.
In Conventia de la Viena din 1969, tratatul este definit ca fiind un acord internat.incheiat in
scris intre state sau alte subiecte de drept internat.Statele-parti la Conventia de la Viena recunosc
importanta din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al drept.internat.si ca mijloc de dezv.a cooperarii
pasnice intre natiuni, oricare ar fi regimurile lor constitutionale si sociale.
Unii autori au negat caracterul de izvor de drept internat.al tratatelor sustinand ca ele nu ar fi decat
un mijoc de inreg.a cutumei.Alti autori au afirmat ca dreptul internat.general ar fi exclusiv cutumiar,
normele inscrise in tratate fiind de fapt un “drept local”, aplicabil unui numar restrans de state.
Tratatul internat.constituie in prezent mijloculjuridic cel mai frecvent si mai operativ si cel mai
important la care statele recurg pt.a reglementa relatiile dintre ele. In conditiile dinamicii relatiilor actuale,
intre state, tratatul constituie principala forma de creare a normelor drept.internat.In domenii noi, cum
sunt energia atomica, spatiul cosmic, dreptul internat.al mediului inconjurator etc, singura cale pt.a obtine
reglementari juridice rapide este tratatul.
Tratatul isi manifesta insa functia normativa numai in masura in care acordul statelor are la baza
liberul consimtamant, in conditii de deplina egalitate si respect reciproc. Orice viciere a consimt.sau
incalcare a princip.fundament.ale dreptului internat.lipseste tratatul respectiv de valoare juridica, cu alte
cuvinte tratatul este nul ab initio, deci nu poate fi izvor de drept internat.Calitatea de izvor de drept
internat.o pot avea numai tratatele licite.Tratatele care, in momentul incheierii lor, sunt in conflict cu
principiile fundam.ale drept.internat.sunt tratate ilicite. Asa spre ex.este ilicit orice tratat a carei incheiere
este obtinuta prin amenintarea cu forta sau folosirea fortei.
In doctrina drept.internat.exista teza potrivit careia sunt izvor de drept numai tratatele care
stabilesc norme juridice, denumte tratate-legi. Tratatele care nu indeplinesc asemenea functie de stabilire a
norm.juridice, sunt denumite tratate- contract.Ele nu stabilesc norme juridice si deci in opinia unor autori
nu pot fi izvoare de drept. Aceasta clasificare este artificiala pt.ca in practica, un tratat bi sau multilateral
are aceeasi forta obligatorie indiferent de obiectul sau.
O varietate a tratatului multilateral o constituie statutele organizatiilor internat.care sunt, de
asemenea, izvoare principale ale dreptului international. Un asemenea izvor este Carta ONU care
formuleaza atat reguli generale valabile pt.toate statele membre, cat si referitor la structura, competenta si
functionarea acesteia.
Tratatele incheiate de organizatiile internat.intre ele sau cu statele membre sau nemembre cuprind
norme juridice aplicabile relatiilor dintre tari. Aceste tratate sunt izvoare de drept cu caracter derivat si
secundar, pentru ca sunt incheiate in conformitate cu actele constitutive ale organizatiilor participante.