DREPT INTERNAIONAL PUBLIC

CURS NR.4

b)Cutuma internationala.Cutuma este cel mai vechi izvor al drept.internat., care

multa vreme, a dominat proceul de formare a normelor sale. Ca urmare, o def.general-
valabila a cutumei in orice sistem juridic se refera la o regula nescrisa dar cu caracter
obligatoriu pt.subiectele de drept.Caracterul nescris constituie acea trasatura a cutumei
care o distinge de izvoarele scrise ale drept., inclusiv cele ale drept.internat.Spre deosebire
de tratat, care consittuie o manifestare expresa a acordului de vointa, cutuma este practica
comuna generala, repetata timp indelungat si acceptata ca norma de drept de catre stat
(opinio juris sive necesitatis).
Primul element al cutumei este practica comuna, repetata, a statelor in situatii
analoage care poate duce la consacrarea unor reguli generale de conduita internat.Al doilea
element al cutumei este durata in timp a acestei practici in decursul unei perioade
coresp.Si, in sfarsit, elementul esential in formarea normelor cutumiare ale drept.internat.
este recunoasterea de catre state a obligativitatii acesteia ca norma juridica. Recunoasterea
sau adoptarea de catre state a unei reguli cutumiare ca norma a drept.internat.
reprez.manifestarea tacita a acordului lor de vointa asupra acestei reguli. In art.38 pct.b, al
Statutului Curtii Internat.de Justitie se mentioneaza cutuma ca “dovada a unei practici
generale acceptata ca drept”.
In esenta cutuma implica un element material: o practica generalizata, uniforma sau
concordanta, care se intinde pe o anumita perioada de timp si un element subiectiv, opinio
juris, respectiv acceptarea de catre state a valorii juridice obligatorii a acestei practici.
In decursul vremii, prinipii, norme si institutii de drept internat.s-au format in
practica statelor, timp de decenii si chiar secole. Pentru ca princip.suveranit., egalitatii,
neamestecului, normele dreptului mării sau ale dreptului diplomatic si consular, au trebuit
sute de ani sa se cristalizeze, ca reguli generale. In prezent cand ritmul evolutiei relatiilor
internat.s-a accelerat si nevoile reglementarii juridice devin adesea urgente, elementul timp
si-a diminuat insemnatatea in procesul formarii unei cutume.Normele cutumiare pot fi de
aplicare generala ssau regionala. Jurisprudenta internat.a recunoscut si existenta unor
cutume restrase, intre 2 state. O asemenea cutuma are insa o valoare limitata la statele
respective.In raport cu tratatul internat.,cutuma prezinta dezavantaje evidente. Forta
normativa a cutumei poate fi diferit interpretata si chiar contestata pt.ca statele prefera
consacrarea normelor de drept internat.in forma precisa a tratatului.
Tratatul, prin dispozitiile sale, de regula scrise, inlatura in mare masura echivocul,
confera stabilitate raporturilor interstatale si raspunde cerintelor de operativitate in
desf.relatiilor de cooperare, in timp ce formarea unei cutume este o operatie lenta, cu
aspecte de incertitudine. Asa se explica faptul ca statele prefera incheierea unor tratate care
confirma, modifica sau abroga reguli cutumiare.Dreptul internat.contemporat a capatat un
caracter preponderent conventional; tratatele bi sau multilaterale reiau sau codifica norme
cutumiare. Cu alte cuvinte, influenta tratatului se exercita mult mai puternic asupra
cutumei care si-a diminuat considerabil rolul sau in procesul normativ.

1
 Cu toate ca in societatea internationala tratatul are anumite avantaje, sunt autori care
sustin ca si in prezent cutuma continua sa-si pastreze insemnatatea si in unele imprejurari
poate sa aiba prioritate fata de tratat. In sustinerea acestei afirmatii este invocat faptul ca
tribunalul internat.,in caz de dubiu cu privire la prevederile unui tratat obligatoriu pt.parti,
va interpreta tratatul in raport cu dreptul internat.cutumiar, a carui norma, daca are un
caracter imperativ (jus cogens), va prevala fata de tratat.

Codificarea dreptului internat.contemporan.

Prin codificare se intelege gruparea si sistematizarea normelor de drept

internat.existente.
Codificarea drept.internat.presupune operatiuni care se realizeaza dupa o
metodologie si dupa criterii de coordonare bine stabilite.Ea contribuie la clasificarea
normelor dreptului internat.,la transpunerea normelor cutumiare in norme conventionale, la
precizia si autoritatea normelor si institutiilor sale, la participarea tuturor statelor la
procesul de formare si dezvolt.a drept.internat.
Pana la ONU(1945),codificarea drept.internat.a cunoscut mai multe incercari si
propuneri.Prin actul final al Congresului de la Viena (1815), au fost codificate norme
privind regimul de navigatie pe fluviile internat.si rangurile diplomatice. O
codif.importanta a regulilor cutumiare de purtare a razboiului ca si a mijl.pasnice de
solutionare a diferendelor interstatale s-a realizat prin conventiile adoptate de cele 2
conferinte de la Haga, din 1899 si 1907.O incercare de codificare in problemele cetateniei,
marii teritoriale si responsabiiatii statelor, in cadrul unei conferinte diplomatice convocate
la Haga in 1930, sub egida Ligii Natiunilor, a ramas fara rezultat.
Dupa crearea ONU, procesul de codif.a drept.internat.intra intr-o etapa mai fertila,
prin crearea unui cadru juridic si organizatoric adecvat.
Primul tratat postbelic de codificare a principiilor fundam.ale
drept.internat.contemporan il constituie insasi Carta ONU.
Prin Carta se atribuie Adunarii Generale obligatia de “a incuraja dezv.progresiva a
drept.internat.si codificarea lui”. In realizarea atributiei sale Adunarea Generala a ONU a
creat prin rezolutia 174 (II), din 21 nov.1947, Comisia de Drept Internat.care este formata
din 25 de reprezentanti ai statelor membre. Comisia de Drept.Internat.ia in discutie
problemele transmise de Adunarea Generala susceptibile a face obiectul condificarii si
elaboreaza proiecte de articole pe care le definitiv.pe baza propunerilor si observ.facute de
statele membre ale ONU.Aceste proiecte sunt apoi supuse spre dezbatere si adoptare unei
conferinte diplomatice sau sediunii Adun.Generale, dupa care capata forta obligatorie a
unui tratat internat.prin consimtamantul exprimat de state prin mijl.juridice adecvate
(semnare, ratificare).
Tratatul adoptat si intrat in vigoare nu este un act al organizatiei internat.,ci are un
caracter interstatal, pt.ca exprima acordul de vointa dintre state.
Comisia de Drept Internat.a contribuit la elaborarea unor proiecte de conventii
multilaterale, devenite ulterior tratate de codificare adoptate in cadrul unor conferinte

2
diplomatice cu privire la :dreptul mării 1958,1960,1982; dreptul diplomatic 1961; dreptul
consular 1963; dreptul tratatelor 1969 etc.
In cadrul Comisiei de Drept Internat. Sunt domenii si institutii ale
drept.internat.contemporan si anume:succesiunea statelor, responsab.internat.a statelor,
clauza natiunii celei mai favorizate, dreptul privitor la utilizarea cailor de apa internat.in
alte scopuri decat navigatia, relatiile dintre state si organizatii internat.,imunitatea statelor
si a bunurilor s.a.
Dreptul mării in ansamblul conceptelor, normelor si institutiilor sale cunoaste un
proces de transformare si reconsiderae consacrat in codificarea sa de catre state sub forma
unei Conventii generale adoptata in 1982 in cadrul celei de-a treia conferinte internationale
pt.dreptul marii.
Dreptul umanitar, aplicabil in timp de conflict armat, codificat in cele 4 Conventii de
la Geneva din 1949 privind victimele de razboi a fost imbogatit si dezvoltat prin 2
protocoale adoptate in 1977.