Curentul alternativ

Rezumat

În eseul de faţă este adus în discuţie curentul alternativ şi se face o dezbatere

despre modul în care acesta este produs , despre generatoare de curent
alternativ şi despre determinarea şi calculul puterii în acest curent . În partea de
aplicaţii sunt rezolvate două probleme ale căror subiecte sunt des întâlnite în
practică .

1.Introducere

Curentul electric se datorează mişcării purtătorilor de sarcină . Curentul

electric dintr-un conductor măsoară sarcina ce trece printr-o secţiune oarecare a
conductorului în unitatea de timp . Unitatea de curent este amperul care
corespunde sarcinii de un coulomb transportată într-o secundă . Un curent de un
amper este echivalent cu 6,2 ∙ 10 18 electroni pe secundă . Se ţine cont de
sarcina totală transportată , luând în consideraţie semnul . Se poate spune că
mişcarea unui corp neutru implică un transport de sarcini uluitor de mare
(aproximativ 10 5 coulombi pe gram de substanţă ) , dar nu există curent
deoarece exact acelaşi număr de particule elementare pozitive şi negative se
mişcă cu aceeaşi viteză medie . un

2.Generarea curentului alternativ. Generatoare şi puteri în curent

alternativ

2.1. Generarea curentului alternativ

Generarea tensiunii electromotoare prin inducţie electromagnetică folosind

variaţia suprafeţei prin care trec liniile câmpului magnetic a intrat în practica
industrială cu mult timp în urmă . Cel mai simplu circuit care permite variaţia
fluxului magnetic în acest fel , îl constituie spira dreptunghiulară montată între
polii unui magnet . Această spiră este rotită cu o frecvenţă ν în jurul unui ax care
este perpendicular pe liniile câmpului şi paralel cu laturile mari ale spirei . Prin
rotirea spirei , fluxul magnetic depinde de timp :

Φ = BS cos α = Φm cos ωt ,

unde Φm este fluxul maxim , α este unghiul între normala la cadru şi direcţia
liniilor de câmp , ω este viteza unghiulară , iar S = L∙l . Folosind legea lui Faraday
tensiunea indusă este dată de relaţia :

d
εi(t) = 
dt
= ω Φm sin ωt =εm sin ωt .

1
 Curentul alternativ

Se observă că în timp ce fluxul este maxim atunci când cadrul este

perpendicular pe direcţia liniilor de câmp (α = 0) tensiunea indusă este 0 , în
schimb atunci când spira este paralelă cu liniile de câmp (α = π/2) , tensiunea
este maximă . Din punctul de vedere al variaţiei fluxului , acest „defazaj” între flux
şi tensiunea indusă poate fi înţeles dacă ţinem seama că în unitatea de timp,
variaţia cea mai puternică a fluxului este înregistrată în poziţia cu a = π/2 , când
la o rotaţie infinitezimală fluxul sare brusc de la zero la o valoare diferită de zero ,
în timp ce pentru rotaţii efectuate în jurul poziţiei α = 0 , fluxul variază puţin de la
valoarea maximă . Prin aplicarea regulii mâinii drepte găsim uşor sensul
curenţilor induşi : ei sunt diferiţi de zero in ramurile de lungime L (fig. 2.1) , dar
sunt nuli în ramurile de lungime l , care sunt situate în planele paralele cu liniile
de câmp . Din acest motiv ramurile inactive trebuie să aibă o lungime cât mai
mică . Nu este permisă însă o reducere la dimensiuni oricât de mici , deoarece
apare un factor pe care îl putem deduce uşor : forţa electrodinamică repulsivă
între ramurile în care circulă curentul indus , care în cazurile practice are o
intensitate enormă (este mai mare de 1000 A) .
Curentul indus trebuie „scos” din circuitul spirei şi , de aceea , vom imagina o
variantă în care spira prezintă două terminaţii spre două borne exterioare printr-
un colector . După modul de construcţie al colectorului , în circuitul exterior
reprezentat de rezistenţa R , vom înregistra un curent alternativ (fig. 2.1).

Fig. 2.1

Curentul alternativ întreţinut de

o tensiune alternativă este
introdus în circuitul exterior prin
colectorul format din două inele ,
astfel că fiecare ramură a spirei
este tot timpul în contact cu un
singur inel . Dacă am avea două
spire care fac unghiul diedru α ,
atunci tensiunile induse în ele sunt
defazate :

ε1 = εm sin ωt , ε2 = εm sin (ωt + α) .

În cazul unui rotor format din n spire , atunci unghiul diedru între două spire
succesive este 2π/n şi tensiunile au forma :

2
 Curentul alternativ
( n  1)
ε1 = εm sin ωt , ε2 = εm sin (ωt + 2π/n), . . . , εn = εm sin (ωt + 2π n
).

Este evident că în circuitul exterior , tensiunea rezultantă obţinută prin

însumarea celor „n” tensiuni , va fi tot o funcţie periodică de timp , dar cu o
amplitudine proprie şi o fază φ
εext = εmext sin (ωt + φ).

2.2. Generatoare de curent alternativ

Curentul alternativ studiat până în acest moment era generat de o spiră

dreptunghiulară care se rotea într-un câmp magnetic uniform . El era cules de la
două inele prin intermediul a două perii . Acest colector prezintă însă neajunsuri
legate de producerea curenţilor de intensitate mare , când la colector pot să
apară scântei . Pe de altă parte , după un timp îndelungat de funcţionare , periile
se uzează şi necesită schimbate . De aceea , în tehnică este folosit generatorul
de curent alternativ , pe scut , alternatorul , în care pe funcţia de stator este
indusul , iar pe post de rotor este inductorul , adică miezul magnetic care
generează câmpul ( fig. 2.2.a ) .

Fig. 2.2.a

Dacă în cazul indusului-rotor fluxul este modificat prin tăierea suprafeţei , de

data aceasta el este modificat prin rotirea câmpului magnetic . Bobinele
inductorului sunt alimentate din exterior de la un generator de curent continuu
prin intermediul a două perii . El este format de obicei dintr-o coroană cu mai

3
 Curentul alternativ

multe perechi de poli . Indusul formează un cadru circular în jurul inductorului şi

este confecţionat din tole feromagnetice pentru a micşora efectul curenţilor
Foucault . În acest cadru circular există săpate canale în care se află îngropaţi
conductori care se leagă între ei în aşa fel încât curenţii generaţi în fiecare
conductor să se adune ( fig. 2.2.b ) . La sfârşit rămân două capete libere care
constituie bornele de livrare în circuitul exterior . Curentul produs de un
asemenea generator este numit curent monofazat .

Fig. 2.2.b

În modelul descris mai sus , energia electrică apare în forma unui consum de
energie mecanică produsă de o cădere de apă , sau de o turbină cu vapori .
Deoarece nu toată energia mecanică consumată este transformată în energie
electrică , se defineşte , astfel , un randament al generatorului , ca fiind raportul
dintre puterea electrică furnizată (Pel) şi puterea mecanică consumată (Pmc) .
Pierderi de energie au loc prin frecări , prin efect Joule în bobinajele indusului
sau prin curenţi Foucault .

2.3. Puterea în curent alternativ

Puterea în curent alternativ are o expresie diferită de cea a curentului

continuu . Dacă circuitul este format numai din rezistenţe ohmice , atunci puterea
este egală cu Uif∙Iif = Um∙Im/2 , unde Uif este tensiunea între faze , Iif este
intensitatea curentului între faze , Um este tensiunea maximă , iar Im intensitatea
maximă a curentului . Când însă circuitul conţine şi elemente reactive , atunci
puterea consumată prin efect Joule este dată de căderea de tensiune pe
rezistenţă :
UR = U cos φ = (Um cos φ) sin ωt .

4
 Curentul alternativ

În acest caz , produsul UmIm/2 poartă numele de putere aparentă (Pa) , iar
puterea disipată pe rezistenţă este numită reală (Preal) şi este exprimată de
căderea de tensiune pe rezistenţă :

I mU m
Preal  cos   Pa sin  .
2

Factorul cos φ poartă numele de factor de putere şi arată ce fracţiune este

disipată prin efect Joule . Cealaltă parte a puterii descrisă de căderea de
tensiune pe elementele reactive ( Um sin φ sin ωt ) este numită putere reactivă
(Preactiv) şi este egală cu :

UmIm
Preactiv  sin   Pa sin  .
2

3.Aplicaţii

1. Dacă într-o reţea de curent alternativ exista un număr mare de motoare şi

de transformatoare care lucrează multă vreme în gol , factorul de putere ( cos φ)
este mic . Explicaţi pentru ce acest lucru constituie un inconvenient .

Răspuns: Se ştie că relaţia care dă puterea în curent alternativ este : P =

UI cos φ. Dacă se lucrează cu un factor de putere mic , atunci nu se va putea
obţine o putere P necesară sub o tensiune dată U decât trimiţând în linia de
alimentare un curent de intensitatea I mai mare . Dar prin aceasta se vor produce
pierderi prin efect Joule în înfăşurările generatoarelor , în linia de transport ,
transformatoare . Un remediu simplu este acela de a conecta în circuit
condensatoare care , decalând curentul înaintea tensiunii (invers decât
motoarele şi transformatoarele) reduc unghiul de decalaj φ , adică măresc
factorul de putere şi deci micşorează curentul necesar pentru a dispune de o
anumită putere activă P .

2. De ce ne curentează doar una dintre bornele prizei monofazice de curent

alternativ?

Răspuns: În instalaţiile electrice de alimentare cu curent alternativ

monofazat se folosesc două fire din cele patru ale sistemului stea cu fir negru ;
unul dintre aceste este un fir de fază , iar altul este un fir nul – legat la pământ .
Când atingem firul de nul , corpului nostru nu i se aplică nici o tensiune ,
deoarece atât mâinile cât şi picioarele se află în legătură cu pământul . Când
însă atingem firul de fază , atunci supunem corpul la o tensiune egală cu
tensiunea dintre de fază şi pământ ( firul de nul ) ; valoarea acestei tensiuni este
pentru unele reţele de 120 V , iar pentru altele de 220 V . Prin corp trece un
curent I ; dacă intensitatea acestuia depăşeşte o anumită limită , atingerea firului
de fază poate fi mortală .

5
 Curentul alternativ

4.Concluzii

Curentul alternativ are un domeniu foarte vast în care este aplicat ,

întrebuinţările sale fiind multiple , cea mai importantă fiind alimentarea populaţiei
cu energie electrică pentru ca aceasta să-şi poată desfăşura diferitele activităţi
cotidiene .