Sunteți pe pagina 1din 496

CUGETĂRI Şl REFLECŢII

DESPRE
CULTURĂ
SI CIVILIZAŢIE
C U G E T Ă R I Ş) REFLECT»
DESPRE
CULTURĂ Şl CIVILIZAŢIE
Antologie
Editura Albatros—Bucureşti
CUVÎNTUL EDITORULUI

Cultura, scria Petre Andrei în Filozofia valorii, e o con-


tinuă creare şi transformare de valori. Aceste valori conduc
la noi sensuri etice, dimensiuni şi reia,ţii umane. în fapt, cul-
tura este „un proces sintetic de creaţie, de transformare a
reălităţii sub impulsiunea unei valori superioare, în care co-
laborează individul cu s,ocietatea'f. .
Pornind de la această permanentă relaţie dintre individ
şi societate, de la convingerea că fenomenele dezvoltării cul-
turale se află într-o continuă evoluţie şi primenire, valorică,
în antologia de faţă intenţionăm să abordăm conceptele de
cultură şi civilizaţie prin prisma procesului de completare
şi adîncire a sensurilor noţiunilor respective. Avem convin-
gerea că lîngă lucrările de sinteză consacrate culturii în gene-
ral, culturii umaniste în special, în ultimele patru decenii,
o culegere de texte scurte, respectiv de cugetări şi reflecţii
are menirea incontestabilă de a oferi şi publicului larg, cu
deosebire tineretului şcolar, accesul la cele mai diferite şi
directe opinii despre cultură şi civilizaţie. Ceea ce eseurile,
lucrările de sinteză oferă unui cerc relativ restrîns şi deja
familiarizat ori specializat în domeniu, izbutesc să transmită
cu un efect sporit, îndemnînd la nuanţări, dezbatere, medi-
taţie, reflecţiile adunate cu migală din sute de lucrări şi stu-
dii. O asemenea culegere are avantajul de a traversa epoci
VI CUVINTUL. E D I T O R U L U I

şi spaţii, de a selecta ceea ce e mai aproape de esenţă şi în


acelaşi timp mai accesibil şi expresiv, de a aduna într-un
spaţiu restrîns gînduri dintre cele mai diverse, prezentînd
evoluţia în timp a termenilor, trecînd de la o reflecţie din
vechime la una de azi, ori de la una, care seamănă a defi-
niţie la alta de o evidentă expresivitate, de la un aspect al
fenomenului la cu totul altul — cititorului rămînîndu-i po-
sibilitatea să le aleagă şi să le redistribuie în sistemul cel
mai convenabil de interpretare.
Cum spunea G. Călinescu, cultura „e un universal, o
continuă racordare cu trecutul şi o punere de premise pen-
tru viitor, nu o clipă zbîrcită". Am zice în continuare, deci,
că fenomenul de cultură (şi civilizaţie) nu este ceva limitat
şi static şi cu atît mai"mult străin de activitatea omenească.
Or, pornind de la aceste convingeţi, vom înţelege conceptul
nu ca o abstracţiune ci ca o activitate complexă a oamenilor.
Şi, fireşte, abordînd tema în dublă percepţie, zicem, odată
cu Călinescu, că „a face să se dezvolte cultura înseamnă a
face să propăşească oamenii vii care o reprezintă", altfel ne-
interesînău-ne într-o atît de largă măsură.
Cultura poate fi privită, afirma Mihnea Gheorghiu, ca
„o forţă spirituală de acţiune, o personalitate dinamică, o
sumă creatoare a multiplelor. personalităţi care o alcătuiesc".
Cultura este o reflectare spirituală a dezvoltării materiale
a unui popor, spunea Eugen Lovinescu, „uh bun sufletesc,
prodtis colectiv şi evolutiv al unui grup social", dar şi „un
vaccin universal al spiritului, esenţa gîndirii, sensibilităţii şi
experienţei de viaţă a mii de generaţii", cum se exprimă Du-
mitru Popescu.
Tovarăşul "Nicolae Ceauşescu, referindu-se la cultură,
arăta că nu a existat şi nu va exista în lume civilizaţie
spirituală fără a avea la bază o dezvoltare economică pu-
CUVXNTUL EDfl'ORULUL VII

4emică, independenţă şi libertate naţională deplină". Aceasta


indică, de bună seamă, dublul caracter al conceptului — care
este o reflectare spirituală dar şi materială, este determinat
dar şi determină la rîndul său, primeşte dar şi restituie. De
aici înţelegerea complexităţii, în acelaşi timp însă şi a for-
ţei pe care o reprezintă cultura în general, presa şi literatura
în special, în formarea oamenilor. Civilizaţia, după cum
afirmă C. Noica, a devenit un rezervor de posibilităţi, iar
„progresul civilizaţiei trebuie obţinut sub un control uman
spre a nu se întoarce-împotriva omului". Forţa culturii, acest
„rezervor de posibilităţi", ne sugerează responsabilitatea
enormă a actului cultural pornind de la creaţie şi ajungînd
la mijloacele de multiplicare şi cucerire a maselor, la impli-
caţiile sale economice, ştiinţifice, politice, formative. înţele-
gînd că civilizaţia este „averea colectivă a omenirii", cum
spunea C. Rădulescu-Motru, vom aprecia atît nevoia de cul-
tură şi de progres, cît şi marile răspunderi participative ale
fiecărui popor, atft avantajele pe care civilizaţia se presupune
a le conferi celor ce îi sînt beneficiari, cît şi responsabilita-
tea şi mîndria oricărui popor, oricărei colectivităţi de a se
socoti părtaşă la xrearea valorilor. Dumitru Popescu com-
para civilizaţia cu o „navă gigantică la care trebuie să robo-
tească toată suflarea omenească".
Iată cîteva gînduri care motivează însuşi rostul străduin-
ţelor noastre de a încerca să of erim cititorilor spicuirile des-
pre cultură şi civilizaţie. Căci, apreciem, ca şi mulţi dintre
autorii citaţi în această antologie, că în epoca socialistă ro-
lul culturii este sporit, iar accesul celor mai largi categorii
de oameni facilitat şi diversificat. Democratizarea culturii
presupune deci atît lărgirea şi multiplicarea drumurilor care
duc spre cultură, cît şi sporirea valorilor destinate oameni-
lor. Cultura socialistă nefiind din principiu destinată unor
CUVÎXTUL EIMTORtitCX'

cercuri restrînse, ea nici nu rămîne rodul exclusiv al unui


grup limitat de creatori. Ea trebuie, mai mult decît oricare
cultură, să fie creaţia întregii suflări oiueneşti.
Iată, repetăm nu fără intenţie, de ce considerăm util să
antologăm aici cele peste 30 000 de reflecţii despre cultură
şi civilizaţie, de ce definim şi redefinim aceste concepte care
au sfere comune şi totuşi înţelesuri deosebite.
Folosind experienţa acumulată în întocmirea celor două
antologii (Cugetări despre educaţie, 1977, şi Omul şi con-
vieţuirea socială, 1980*), am procedat la o selecţie mult mai
exigentă. Astfel, din cele peste 8 000 de reflecţii adunate pe
această temă, am păstrat aici doar 3 085, pe care le-am ordo-
nat în patru mari diviziuni : I Cultură, II Creaţie, III Şti-
inţă, IV Civilizaţie, apreciind că din larga sferă a noţiunii de
cultură, aceste diviziuni ar fi mai aproape de interesul citi-
torilor.
Am avut în vedere ca în cadrul celor patru mari divi-
ziuni să încerc a cuprinde acele noţiuni considerate părţi
constitutive, dar mai ales care prezintă un real interes şi pot
acoperi sfera respectivă. Aşadar, la diviziunea consacrată
culturii am socotit necesar să arătăm ce au scris personali-
tăţi din trecut şi de azi, de la noi şi de pretutindeni, despre
cunoaştere, studiu, cititor, carte, despre univers şi existenţă•
— ca obiecte ale cercetării, despre cercetare, fenomen, miş-
care, cauză, efect, motivaţie, analiză şi sinteză, sistematizare,
ipoteză, generalizare — ca mijloace şi metode ale cunoaşterii,
despre certitudine, înţelepciune — ca rezultate ale cunoaş-
terii etc.
în cadrul diviziunii consacrate creaţiei, ne-am oprit la"
creaţie, avînd în vedere creativitatea şi creatorul, arta ca re~
* Ambele apărute în aceeaşi prestigioasă şi populară colecţie
Cogilo a Editurii Albatros.
CUV-ÎNTUL, E D I T O B U C U l rx

zultat al creaţiei, simbol, limbă, stil, ca mijloace ale creaţiei,


opera, în diversitatea ei (poezie, roman, teatru) ca rezultat
al creaţiei etc. La capitolul Ştiinţă, am „definit" ştiinţa ca
domeniu al culturii, dar şi omul de ştiinţă, savantul, precum
şi unele din disciplinele ştiinţifice ş.a.m.d.
Faptul că fiecare noţiune beneficiază de reflecţii des- '
prinse din operele unor personalităţi din trecut şi de azi asi-
j gură continuitatea, evoluţia în timp a viziunii despre dome-
j niul abordat, iar faptul că la aceeaşi temă am invitat să-şi
spună opinia şi savanţi şi scriitori, şi artişti şi oameni politici,
şi oameni de specialitate şi personalităţi afirmate în varii do-
menii ne asigură, credem, atît reflecţii apropiate definiţiilor,
cît şi păreri parţiale, dar încărcate de expresivitate — ceea
i ce asigură antologiei atît valoare informativ-educativă, cît
şi de agreabilă participare la un colocviu spiritual.
Desigur, nu putem pretinde a fi atins perfecţiunea, nici
în privinţa bogăţiei de texte adunate-, nici în ordonare. Am
parcurs sute, mii de volume în care autorii au făcut referiri
la noţiunile vizate, dar este de la sine înţeles că nu toate au
fost reţinute. Am dorit să venim cu documentarea pînă în
j zilele noastre, dar bogăţia şi rapiditatea informaţiei prin ti-
j părituri întrece puterile modeste ale unui antologator. Vom
i. privi deci cu firească îngăduinţă absenţa unor lucrări sau
autori care probabil ar fi meritat să fie citaţi. Cum era şi
firesc, în cazul unei selecţii atît de exigente, am căutat să
reţin pe cele mai valoroase, renunţînd deci la multe texte
pentru că reluau parţial idei deja afirmate în alte opere, iar
între mai multe reflecţii valabile pentru capacitatea lor de
| cuprindere am preferat pe acelea mai expresive.
Regretînd că, din motive de spaţiu, nu ne putem permite
să cităm vasta bibliografie parcursă, avem totuşi convinge-
rea că cititorii vor beneficia de trimiterile noastre la titlurile
volumelor din care am extras şi vor putea avea astfel o bi~
X CUVÎNTUL EDITORULUI

bliografie destul de cuprinzătoare. Facem precizarea, cu acest


prilej, că de preferinţă cităm autorul şi titlul lucrării, iar
trimiterea la pagină o facem după fiecare cugetare, în pa-
ranteză.
în cazul în care anumite reflecţii au fost extrase din vo-
lume de articole ori antologii tem,atice} am menţionat auto-
rul, iar în paranteză dreaptă, cu cifră romană, trimiterea la
lucrarea colectivă, antologia în care au figurai studiul, arti-
colul sau textele autorului citat. Dăm în acest sens o listă
a antologiilor numerotate în ordine alfabetică de la l la XIV.
Aşadar, cititorul, cînd va întîlni numele autorului urmat de
paranteză dreaptă, va găsi în tabelul amintit, la cifra romană
indicată, titlul lucrării din care am extras.
în speranţa că vom fi izbutit să oferim texte bogate în
sensuri şi expresive, să le ordonăm pe cit posibil cît mai fi-
resc pentru o demonstraţie, dar şi pentru o lectură instruc-
tivă şi agreabilă, că trimiterile vor fi în măsură să ofere mi-
nime indicaţii, realizatorul ediţiei nu mai are decît să vă
•ureze parcurgere distractivă şi plăcută. Adresăm înainte de
toate mulţumiri Editurii Albatros pentru sprijinul dat şi în
alcătuirea acestei antologii.
Mulţumim, pe această cale, conducerii şi salariaţilor Bi-
bliotecii centrale pedagogice Bucureşti, Bibliotecii raunici-.
pale „Mihail Sadoveanu" din Bucureşti şi Bibliotecii Centrale
de Stat pentru amabilitatea şi promptitudinea cu care ne-au
pus la dispoziţie materialul documentar, în vederea' elabo-
rării antologiei.

EVSEBIU MIHATLESCU
CUGETĂRI ŞI REFLECŢII
DESPRE
CULTURA ŞI CIVILIZAŢIE '

I CULTURĂ

! CULTURA
(a fi cult)

(1 — Adevărata cultură e aceea pe care o înţelege poporul


(P- 37).
Dumitru ALMAŞ, Faclia s-a aprins.

[2 — Cultura e o continuă creare şi transformare de valori,'


care dă mereu noi conţinuturi etice, punînd pe om în poziţia
de a crea şi el noi valori, a căror sinteză generală e cultura
omenirii spirituale superioare (p,_ 182).
Petre ANDREI, Filozofia valorii.

3 — Cultura este deci un proces sintetic de creaţie, de trans-


formare a realităţii sub impulsiunea unei valori superioare,
în care colaborează individul cu societatea.
Petre ANDREI, Sociologie generală.

4 — Adevărata cultură se dobîndeşte în majoritatea cazu-


rilor, nu prîntr-un studiu impus şi strict ordonat, ci prin-
tr-un studiu liber şi variat (p. 78).
G. G. ANTONESCU, Studii asupra educaţiei
morale şi estetice,

5 •— Cultura*generală nu este o podoabă exterioară, un lux


2 CULTURĂ"

individual, ci climatul spiritual de nelipsit pentru mani-


festarea unei gîndiri şi activităţi creatoare (p. 104).
Pavel APOSTOL, Omul anului 2000.

6 •— Căci ce este cultura dacă nu sfera infinită a valorilor


incorporate în opere exemplare, în modele, în gesturi esen-
ţiale (p. 42).
Nicolae BALOTĂ, Umanităţi.

7 — Cu eît omul înaintează în cultura cea adevărată, cu atît


şi cultura falsă se vîră şi se furişează pe lîngă ceva în sînul
societăţii omeneşti.
George BARIŢÎU, Articole literare.

8 — O cultură matură, înfloritoare, se caracterizează prin


organicitate, prin spirit de sinteză şi construcţie, iar nu prin
acte desperate şi pripite (p. 270).
Ion Dodii BĂLAN, Artă şi ideal

9 — Cultura este opera unei colectivităţi, a unei naţiuni, a


reprezentanţilor ei cei mai de seamă şi nu a unui ins (p. 190).
Ion Dodu BĂLAN, în focarul timpului.

10 — Cultura este, fireşte, în primul rînd, un ansamblu de


valori spirituale şi materiale. Principalul bun al unei culturi
rămîne totuşi omul în şi prin care se exprimă această cul-
tură (p. 62). '
Gheorghe BERESCU, Etic şi estetic în acţiu-
nea educativă.

11 — Orice cultură adevărată e prospectivă. E^a nu este o


evocare sterilă a unor lucruri moarte, ci descoperirea unui
CULTURA 3

elan creator care se transmite din generaţie în generaţie, şi


care încălzeşte şi luminează în acelaşi timp (pi. 53).
Gaston BERGER, Omul modern şi educaţia
sa. Psihologie şi educaţie.

12 — Cultură înseamnă continuitate, integrare de valori în


timp, trecerea torţei (p. 49).
Ion BIBERI, Orizonturi spirituale.

13 — O cultură majoră nu s-a născut niciodată numai din


elan genial (p. 44).
Lucian BLAGA, Izvoade,

14 — O cultură e ca o sămînţă de plantă încărcată cu o


seamă limitată de posibilităţi. Cînd cultura începe să-şi rea-
lizeze posibilităţile, acestea se actualizează toate la timpul
lor, nici mai curînd, nici mai tîrziu, fiind deopotrivă date la
iveală de sufletul latent al culturii (p. 197).
Lucian BLAGA, Zări şi etape.

15 — Cultura minoră ţine pe om mult mai aproape de na-


tură, cîtă vreme cultura majoră mai curînd depărtează pe
om şi-1 înstrăinează de rînduiejile firii (p. 50).
Lucian BLAGA, Fiinţa istorică.

16 — O cultură ce se menţine în tradiţie stereotipă, este tot


atît de reprobabilă ca o propoziţie care se menţine în tauto-
logie (p. 226).

1 7 — O cultură generală trebuie să ţi-o însuşeşti cu serio-


zitatea unui „specialist" ; o specialitate trebuie să ţi-o însu-
4 CULTURA

şeşti în spiritul degajat ce caracterizează pe un diletant liber


(p. 249).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi
însemnări.

18 •— Nivelul culturii de masă depinde, în primul rî'nd, de


conţinutul mesajului, al ideilor care se propagă, în strînsă
legătură cu cerinţele societăţii noastre (p. 173).
Aurelian BONDREA, Opinia publică în pro-
cesul făuririi societăţii multilateral dezvoltate.

19 •— Cultura naţională reprezintă ansamblul valorilor ma-


teriale şi spirituale ale unei societăţi ajunsă pe un anumit
prag al dezvoltării istorice (p. 32).
20 — Cultura reflectă schimbările care au loc în bază şi prin
funcţia ei socială, care scoate în relief determinismul dintre
societate şi individ, devine purtătoare de valori, urmărind
eliberarea omului de orice fel de înstrăinare (p. 75).
k. Aurelian BONDREA, Sociologia culturii.

21 — Cultura generală şi umanistă lărgeşte orizontul, dă uri


alt cîmp, mai larg, privirii asupra oamenilor, creează imense
posibilităţi de comprehensiune a vieţii interioare a elevilor,
atît de complexă şi de sensibilă (p. 165).
Demostene BOTEZ, Memorii.

22 — A fi cult înseamnă a avea o modalitate superioară de


trăire ; a fi cult înseamnă a năzui la aceasta, a te afla în-
tr-un proces continuu, fără sfîrşit ; a fi cult înseamnă a fi
depozitar a tot ceea ce omenirea a creat mai frumos, a-i cu-
noaşte visele şi înfăptuirile dintotdeauna ; a fi cult înseamnă
4CULTURĂ"

a-ţi înţelege prezentul şi a-1 sluji cu dragoste pentru semenii


de azi si cu răspundere pentru cei de mîine.
Virgil BRÂDĂŢEANU, [XIV, voi. I, p. 109],

23 — Lipsa de cultură, lipsa de adevărată educaţie îl în-


deamnă pe fiecare să nu respecte ce este al altuia, să cate a
avea cît mai mult, cu muncă cît mai puţină.
lori F. BURICESCU, Scrisori către Tertius.

24 — Numai o cultură care se adresează, pe lîngă inteli-


genţă, sensibilităţi şi deprinderilor morale, are o valoare edu-
cativă. Cultura fără educaţie este o aberaţie (p. 109).
,M. CAJAL, Educarea copilului în familie.

25 — Cultura e un universal, o continuă racordare cu tre-


cutul şi o punere de premise pentru viitor, nu o clipă zbîrcită.
26 — Cultura este un proces de perfecţionare interioară.
George CĂLINESCU, Texte social-politice
1944—1965.

27 — Cultura se desfăşoară istoric şi e un toi; viu, depăşind


infinit îndărăt şi înainte prezentul (voi. II, p. 220).
28 — A face să se dezvolte cultura înseamnă a face să pro-
păşească oamenii vii care o reprezintă (voi. II, p. 477).
George CĂLINESCU, Gîlceava înţeleptului cu
lumea,

29 — înflorirea culturii socialiste presupune grijă şi răs-


pundere deosebită nu numai pentru prezent, ci şi pentru
viitor (voi. II, p. 30),
Nicolae CEAUŞESCU", România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste.
5
CULTURĂ"

30 >— împletind munca cu creaţia, se poate realiza adevă-


rata cultură socialistă (voi. 17, p. 64) „
Nicolae CEAUŞESCU, România, pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

31 —- Cultura socialistă reprezintă cea mai înaltă treaptă


istorică în dezvoltarea culturală a omenirii. Ea preia în mod
critic şi creator cele mai valoroase cuceriri ale culturii mon-
diale, pe care o îmbogăţeşte cu propriile ei creaţii (p. 87).
Georgeta CHIRIŢĂ, Pedagogie aplicată la do-
meniul educaţiei fizice.

32 — Cultura este continuitate şi devenire, prin împletirea


strînsâ a trecutului cu prezentul (p. 113).
Şerban CIOCULESCU, Aspecte literare con-
temporane.

33 — Cultura, virtutea, prietenia sînt cele trei izvoare din


care curg toate rîurile celor mai înalte bucurii.
Ja'N AEQOS C O M E N I U S , Didactica Magma

34 — Cultura e chipul spiritual al neamului şi se creează


de geniul lui specific.
Nichifor CRAINIC, Nostalgia paradisului.

35 — Democraţia culturii înseamnă pătrunderea valorilor în


conştiinţa şi comportamentul oamenilor, cunoaşterea, crearea
şi socializarea acestora în cadrul activităţii practice cultu-
rale (p. 94).
36 — Cultura, ca element activ, dinamic, participă la for-
marea şi dezvoltarea personalităţii multilaterale în spiritul
CULTURA 7

condiţiilor create de societatea socialistă, care pune la dispo-


ziţia maselor printr-un sistem instituţionalizat, • valorile pa-
trimoniului- naţional şi ale celui universal, precum şi con-
diţiile materiale necesare (p. 97).
Dan CRUCERU, [V, p. 94 şi 97],

37 — Cultura nu constă în extindere superficială, ci în adîn-


cirea temeinică sau în temeinicia adîncă a ştiinţei (p. 22);
Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte pedagogice
alese,

38 — A şti să te cultivi înseamnă a fi în stare să-ţi. folo-


seşti în mod judicios puterea de judecată, gîndirea, posibili-
tatea de a distinge ceea ce este adevărat de ceea ce este fals,'
esenţialul de neesenţial, ceea ce este durabil de ceea, ce este
trecător (p. 34).
Robert DOTTRENS, A educa şi a instrui.

39 — Cultura morală are numai ţinta de a pregăti pe om să


poată asigura totdeauna, în lupta aceasta, triumful binelui ;
a-i da deprinderi şi reguli care să facă mai rare şi mai puţin
periculoase reîntoarcerile ofensive ale răului.
Paul DOUMER, Cartea copiilor mei.

40 — Cultura e educaţiunea minţii (p. 89).


41 — Intre [prin] cultura unui popor pricepem suma între-
gei sale vieţi spirituale ; aspiraţiunile şi sfaturile sale în artă
şi ştiinţă, moravurile şi obiceiurile sale (p. 95).
42 •— Cultura se numeşte înainte de Hoaţe o anumită stare
şi grad de dezvoltare a inteligenţei (p. 96—97).
43 — Lipsa de cultură adevărată e egală cu lipsa de mora^
litate (p. 129).
Mihai EMINESCU, Scrieri pedagogice.
8 CULTURĂ"

44 — Cultura este inflorescenţa vieţii din care iese fructul


ce va rodi o altă viaţă.
C.N. ENESCU, Din problemele şcolii româ-
neşti.

45 — Numai acea cultură care năzuieşte şi cutează să se facă


obştească, să cuprindă toată suflarea omenească, fără deose-
bire, numai aceea este, în realitate, element constitutiv al
.Vieţii şi sigură de ea însăşi.
J. G. FICHTE, Cuvînlări către naţiunea ger-
mană.

46 — Cultura comună ne apropie şi mai mult şi strecoară


între cei ce împărtăşesc din ea o legătură ce nu se mai poate
rupe (p. 90).
Mircea FLORIAN, Arta de a suferi,
rr,~/' • •'
47 — Numai ceea ce înnobilează purtarea noastră grosolană
şi ne ajută în iubirea şi stăpînirea ele. sine, aceasta este cul-
tura. Toate celelalte sînt învăţătură, nu cultură (p, 126).
Fr. W. FORSTER, Cartea vieţii.

48 — Adevărata cultură este aptitudinea de a distinge în


viaţă esenţialul şi accesoriul.
Fr. W. FORSTER, Şcoala şi caracterul

49 — Cultura se manifestă primar în intenţia atitudinilor


şi în structura lor motivaţională, mai evident chiar, în ţinuta
morală care ne indică, înainte de toate, în ce -raporturi se
află individul cu semenii săi, persoana cu lumea (p. 248).
Erich E. GEISSLER, Mijloace de educaţie.
CULTURA 9

50 — Cultura naţională a oricărui popor devine astfel ea


însăşi, îri- împrejurările istorice date, o forţă spirituală de , ac-
ţiune, o personalitate dinamică, sumă creatoare a multiplelor
personalităţi ce o alcătuiesc (p. 6:—7).
Mihnea' GHEORGHIU, Scrisori din imediata
apropiere.

51 —- Cultura este o platformă excepţională care permite


realizarea: eforturilor ce vizează apropierea între popoare,
chiar în situaţia unor conflicte de alt ordin care îndeobşte
limitează alte forme ale dialogului sau le elimină (p. 147):
Mihnea GHEORGHIU, Scene din viaţa pu-
blic ă.

52 — Cu cît omul este mai cultivat, cu atît şi trebuinţele lui


sînt mai mari şi mai variate (voi. II).
53 — Cultura spiritului nu este mai puţin preţioasă decît
sănătatea corpului (voi. II).
Ion GHICA, Convorbiri economice.

54 — Cultura nici unui popor nu se poate dezvolta în izo-


lare, fără a veni în contact cu celelalte culturi, în afara unui
schimb viu şi necesar de valori (p. 381).
Dumitru GHIŞE, Dimensiuni umane.

55 — Cultura, fiecărui popor, matricea sau profilul său spi-


ritual reprezintă o realitate incontestabilă, rod al dezvoltării
sale istorice şi sociale deosebite de a altor popoare şi tot-
odată în context cu ele (p. 250).
Dumitru GHIŞE, Contrapunct.

56 — Cultura română este produsul contribuţiei succesive a


.10 CULTURA

generaţiilor din diferite perioade istorice, completată cu


aceea a generaţiilor de azi (p. 18).
Simion GHIŢĂ, Aspecte istorico-metodologice
ale gindirii filozofice şi ştiinţifice.

57 — A crea o nouă cultură nu înseamnă numai a face ÎJJ


mod individual descoperiri „originale", ci înseamnă totodată,
şi mai ales, a răspîndi în mod critic adevărurile cunoscute,
a le „socializa", ca să zic aşa, şi prin aceasta a le face să de-
vină o bază pentru acţiuni vitale, un element de coordonare
şi de ordine intelectuală şi morală (p. 23).
Antonio GRAMSCI, Opere alese,

58 — 0 cultură este un sistem de valori materiale şi spiri-


tuale care răspunde la un complex de probleme existenţiale,,
începînd cu obţinerea hranei si sfîrsind cu creaţiile artistice
(p. 19).
C. I. GULIAN, Istoria, omul, cultura,

59 — Cultura nu poate fi înţeleasă fără raportarea la nece-


sitate de adaptare, de funcţionare, existenţă ale societăţii care
a creat-o (p. 273).
C. I. GULIAN, Originile umanismului şi ale
culturii.

60 —• Cultura nu este opera unui om sau a unei generaţii,


ci a unei colaborări universale, cu vaste filiaţii în timp şi în
spaţiu (voi. II, p. 321).
61 — Cultura adevărată este facultatea cîştigată, ca din
punctul în care omul este fixat de natură şi soartă să se re-
găsească pe el însuşi în realitatea în care trăieşte şi să-şi clă-
dească o lume spirituală proprie (voi. III, p. 194).
Dumitru GUŞTI, Opere.
^CULTURA u

62 — Cultura este un proces,' o devenire permanentă, nici-;


odată o stare definitivă (p. 123).
63 —• Cultura poporului nu se poate deduce din „cultura
generală", ci din trebuinţele poporului (p. 124).
Dimitrie GUŞTI, Scrieri pedagogice.

64 —• Cînd cultura intelectuală a unui. popor,. obiceiurile şi


nevoile ce decurg din ea nu mai sînt în armonie cu vechile
situaţii politice, ele intră cu acestea din urmă într-o luptă,
necesară ce are drept urmare transformarea lor şi e numită
revoluţie (voi. II, p. 144).
Heinrich HEINE, Opere alese.

65 — O cultură străină, oricît de superioară ar fi, nu poate


fi importată pe de-a-ntregul, fără nici un control şi fără- nici.
o alegere (p. 02).
Eugen HEROVANU, Oraşul amintirilor.

66 — Cultura sau civilizaţia este totalitatea modificărilor pe


care le produc oamenii în procesul activităţii lor social-isto-
rice atît în mediul extern, natural şi social, cît şi în propria
lor structură fizică şi psihică (p. 41).
Traian IIERSENI, Literatură şi civilizaţie.

67 — O cultură pe care n-o îmbrăţişează nimeni, nu o ac-


ceptă, nu o trăieşte şi nu o dezvoltă, este o cultură moartă
(P- 11)-
Traian HERSENI, Cultura psihologică româ-
nească. '

68 —- Orice cultură spirituală constituită este un sistem de


valori filozofice, ştiinţifice, artistice, religioase, politice, mo-
rale şi juridice, mai mult sau mai puţin diferenţiat conform
structurii practicii sociale date şi culturii moştenite, prin care
.12 CULTURA

societatea se cunoaşte şi tinde să se conserve, sau să se trans-


forme pe sine ca obiect al propriei existenţe, al propriei ei
istorii (p. 45).
Ileana IOANID, Societate şi cultură.

69 — Un om cuR înseamnă o minte deschisă către bunătate


şi frumuseţe (p. 264).
Nicolae IORGA, Cugetări.

70 — Cultura noastră este tribuna de pe care, oricine ar vorbi


nu poate să nu se vadă întinderea strălucită, a tuturor glorii-
lor trecutului.
Nicolae IORGA, Articole şi conferinţe.

71 — O cultură, ca şi o operă, este mereu, prin însăşi drama


sau constitutivă, un teren de luptă, o arenă (p. 110).
Alexandru IVASIUC, Radicalitate şi valoare.

72 — O culţură vie este o cultură în care originalitatea nu


va avea sufragii unanime, dar nu va lăsa pe nimeni indiferent
(p. 112).
Alexandru IVASIUC, Pro Domo.

73 — O cultură naţională este şi trebuie să fie originală, ex-


presie îndelung elaborată a vieţii spirituale a unui popor,
trecînd prin filtrul istoriei şi purtîndu-i specificul (p. 20).
George IVAŞCU, Profil de operă.

74 — Cu cît un om are un nivel cultural mai ridicat, cu atît


este mai conştient de răspunderea sa, cu atît. este mai cum-
pănit în viaţa lui personală şi în acţiunile lui (p. 247).
75 — Nivel de cultură înseamnă ordine, şi curăţenie în pro-
ducţie şi în viaţa de fiecare zi (p. 247).
M. I. KALININ, Despre educaţia comunistă.
CULTUEA
13

76 — Cultura cuprinde instrucţiunea şi deosebitele învăţă-


turi. Ea este aceea care dă îndemînârea.
77 _ Cele dintîi sforţări ale culturii morale trebuie să tindă
la formarea caracterului.
Immanuel K A N T , Tratat de pedagogie.

78 — Cultura este ansamblul rezultatelor acţiunilor exerci-


tate de membrii societăţii respective aparţinînd momentului
istoric dat, ale acţiunilor actuale sau trecute în măsura^ în
care aceste rezultate se referă la membrii actuali ai societăţii
sau în ambianţa lor actuală (p. 491).
Tadeusz KOTARBINSKI, Tratat despre lucrul
bine făcut.

78 — Cu cit mai mult se va răspîndi cultura în popor, cu atît


mai mult prejudecăţile religioase vor fi înlăturate de conşti-
inţa socialistă, cu atît mai aproape va fi ziua victoriei proleta-
riatului, care va izbăvi toate clasele asuprite de înrobire în
societatea contemporană (voi. V, ed. 1953).
V. I. LENIN, Opere.

80 — Cultura proletară trebuie să apară ca o dezvoltare fi-


rească a acelui bagaj de cunoştinţe pe care omenirea le-a
elaborat sub jugul societăţii capitaliste, al societăţii moşie-
reşti, al societăţii birocratice (p. 257).
V. I. LENIN, Despre tineret.

81 — Numai prin cunoaşterea precisă a culturii create de


întreaga dezvoltare a omenirii, numai prin prelucrarea ei, se
poate construi o cultură proletară, fără această înţelegere nu
vom putea îndeplini sarcina aceasta (p. 16.).
. V. I. LENIN, Despre cultura proletară.
.14 CULTURA

82 .— Unitatea culturală a unui popor nu se ridică pe ruina


indivizilor sau a grupurilor sociale, consfinţite de istorie, ci
se sprijină pe conlucrarea lor ; ea reprezintă spectrul ener-
giilor naţionale, format din contopirea armonică a însuşirilor
originale (voi. 1).
Eugen LOVINESCU, Scrieri critice.

83 — O cultură nu se valorifică însă decît prin caracterul ei


naţional (p. 70).
84 — Tendinţa oricărei culturi stă în a preface în activitate
automatică deprinderile cîştigate printr-o lungă activitate
conştientă ; numai atunci activităţile individuale, ori care ar
fi ele, concurg la cooperaţie socială (p. 320).
85 — Cultura este, aşadar, un bun sufletesc, produs colectiv
şi evolutiv al unui grup social (p. 370).
Eugen LOVINESCU. Istoria civilizaţiei române
moderne.

86 — Prin apărarea culturii se apără libertatea (p. 23).


87 — Cultura nu este şi nu poate fi opera unui singur indi-
vid, nu se poate subjuga unei singure voinţe (p. 27).
George MACOVESCU, Vîrstele timpului.

88 — Cu cît o cultură este mai valoroasă, mai variată şi mai


bogată în realizări, cu atît este mai răspîndită, mai acceptată
de către alte popoare.
George MACOVESCU, [XIV, voi. II, p. 28],

89 — Cultura e o sarcină. care cere şi consumă • neîntrerupt


puterile vitale ale unei naţiuni.
Titu MAIORESCU, Critice.
CULTURA 15

90 — Nu accesul la valorile ei [culturii] o face democratică,


ci faptul că publicul poate să devină sursă de cultură (voi.
III, p. 137).
Mircea MALIŢĂ, Aurul cenuşiu,

91 — Meritul suprem al unei culturi este de a lega pe indi-


vid de interesele de lungă durată a mediului său social, de
a crea combatanţi pentru, supravieţuirea ei (p. 179).
Mircea MALIŢA, Idei în mers.

92 — O cultură comună îngăduie păstrarea iubirii la un nivel


ridicat de patimă şi de entuziasm (p. 75).
Andre M'AUROis, Ştiinţa fericirii.

93 — Cultura unui om nu trebuie să fie o enciclopedie, de


cunoştinţe, ci un tratat, în cadrul, căruia cunoştinţele sînt
organizate în sistem (p. 324).
Nicolae MÂRGINEANU, Condiţia umană.

94 — Manifestarea cea mai înaltă a vieţii, la toate popoarele,


şi în toate timpurile, e cultura : înaintarea ştiinţei, literatu-
rei şi artei.
Simion MEHEDINŢI, Către noua generaţie.

95 — Cultura din afară trebuie nu constatată, nu imitată


servil, ci asimilată (o. 91).
Dumitru MICU, Periplu. '

•96 — Cultura este o necesitate care permite individului să


se acomodeze cu grupul social* iar societăţii în generai li
asigură capacitatea de perpetuare şi progres (p. 17).
Ramul MUNTEANU, Lecturi şi sisteme.
^CULTURAu

97 — Cultura înseamnă creaţie, şi omul, care a reuşit să


exprime vibraţiunile sufletului său în forme durabile apre-
ciate de semenii săi, a creat arta.
Ernst NOUMAN, Sistemul esteticii.

98 — Cultura e un termen identic cu civilizaţie. însă cultură


înseamnă rafinare a gîndirii şi mai cu seamă a simţirii.
Jacques NOVICOV, Emanciparea femeii.

89 — Cultura este totalitatea valorilor materiale (cultura


materială) şi spirituale (cultura spirituală), pe care le-a
creat omenirea în procesul practicii social-istorice şi care
exprimă nivelul de dezvoltare a unei societăţi (p. 91).
Nicolae OPRESCU, Didactica.

100 •— Cultura socialistă revendică cuceririle Renaşterii ca


pe o moştenire care a constituit o etapă importantă pe dru-
mul spre cunoaşterea naturii şi a omului, spre progresul
material şi cultural, spre o literatură şi o artă realistă.
101 — Numai cultura poate dezvolta sentimentele umane.
Andrei OŢETEA, Renaşterea şi reforma.

102 —• Cultura este întreaga creaţie colectivă a societăţii.


103 — Cultura nu urmează limba, ci limba urmează cultura.
P. P. PANAITESCU, Introducere la istoria
culturii româneşti,
i
104.— Cultura e una din gurile de foc ale spiritului (p. 32).
Adrian PĂUNESCU, Lumea ca lume.
CULTURA 17

105 — Cultura nu e rezultatul final, ea e palpitantă desfăşu-


rare de spirit (p. 339).
Adrian PĂUNESCU, De la Bârca la Viena şi
înapoi.

106 — O cultură se defineşte prin conţinutul şi sensul ei,


prin funcţia şi finalităţile ei sociale, dar, nu mai puţin, prin
atitudinea faţă de bagajul de idei din aria culturii univer-
sale, prin capacitatea de a le prelucra original, specific
(P- 128).
Petru PANZARU, Convingeri filozofice.

107 — Fiecare nouă înflorire culturală locală, chiar de ca-


racter etnografie, îşi are un izvor mai îndepărtat, de la o
cultură superioară, contemporană (p. 563).
Vasile PÂRVAN, Getica.

108 — Nu cultura superioară a unei naţiuni, ci cultura a cît


mai multor naţiuni, are a ne interesa. Numai aşa putem
ucide mimetismul ieftin al formelor, şi silim la gîndire, la
luare de poziţie personală originală (p. 29).
Vasile PÂRVAN, Datoria vieţii noastre.

109 — Adevărata cultură, fie ea tehnică, fie ea literară, e


aceea care se face de dragul ei, care se zideşte, în mod con-
ştient, zi cu zi şi ceas cu ceas, independent de examinator, ca
şi de bătaia metronomului (p. 397).
PERPESSICIUS, Memorial de ziaristică.

110 — Nimic nu tulbură mai grav evoluţia unei culturi, decîî


o autoritară şi totuşi falsă ierarhie a valorilor (p. 487).
Camil PETREŞCU, Opinii şi atitudini.
^CULTURAu

111 — O cultură superioară nu se creează fără sprijinul unei


politici juste, căci într-un climat vitreg, geniile nu rodesc
(voi. I). ' ' ,
Cam ii PETRESCU, Un om între oameni.

112 — Cultura ţărănească e viaţa, e cin tecul, e vibraţia natu-


rii reog'lindită în sufletul ţărănimii prin procesul sfînt al
muncii (voi. II).
I. C. PETRESCU, Contribuţie la o pedagogie
românească.

113 — Matricea civilizaţiei a fost şi ram ine cultura. Ea se


împlîntă direct, fără nici un intermediu, în taineţeie cele
mai intime ale spiritului (p. 113).
114 — Cultura trebuie, să zguduie conştiinţele pentru a le
trezi, nu pentru a le contuziona (p. 115).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint.

1.15 — Cultura sporeşte forţa gîndirii şi sensibilităţii noastre


naţionale (p. 48).
116 — Cultura este un vaccin universal al spiritului. Cultura,
este esenţa gîndirii, sensibilităţii' şi experienţei de viaţă a
mii de generaţii şi reprezentanţi geniali ai omenirii (p. 53).
117 — Cultura îl face pe om mai profund, mai uman (p. 54).
Dumitru POPESCU, Biletul la control!'

118 — Cultura populară cuprinde întreaga creaţie spirituală


şi materială cu caracter cultural, obiceiurile şi tradiţiile
populare avînd un caracter colectiv şi anonim, şi transmi-
ţîndu-se generaţiilor viitoare într-un -proces de continuă
transformare şi îmbogăţire (p."43).
Constantin POTÎNGA, Socialismul şi cultura
'' A de masă.
CULTURA 19

119 — Cultura. e:. o formă de viaţă, prin care o colectivitate


Umană îşi exprimă forţa creatoare (voi. I, p. 9).
ftiarin PREDA, Cel mai iubit dintre pămînteni,

120 — O mare cultură, şi deci o. mare civilizaţie, realizate


prin energia şi munca unui popor, defineşte geografic un
perimetru spiritual care stă sub semnul continuităţii istorice
şi se înscrie în durată (p. 114).
Xlie PURCARU, Escale spre noi înşine.

121 — Cu cît cultura unui popor este mai mare, cu atît mai
pregnant ajunge modul său de a se exprima, aceasta încer-
cînd să găsească varietate mai mare de expresii şi care să
denumească mai precis noţiunile de fiecare zi (p. 95).
Şextil PUŞCARIU, Cercetări şi studii.

122 — Cultura .adevărată nu se capătă, ci se cucereşte


(voi. II).
Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în literatură
\ ,' ' - ' - •
şi filozofie.

123 — Cu cît este cineva mai cult, cu atît vorbirea sa,


departe de a se asemăna aceleia pe care o are toată lumea,
dobîndeşte o personalitate (p. 271).
124 — Cu cît societatea se bucură de o cultură mai temei-
nică, cu atît şi dependenţa ei de mediul cosmic slăbeşte, şi cu
atît mai mult creşte independenţa fiecărei persoane în parte
(p. 360);
C. RĂDULESCU-MOTRU, Puterea sufle-
tească.
20 CU'!.TURA

125 — Cultura desăvîrşită hotărăşte diferenţierea perma-


nentă între popoare ; ea este, neîndoios, cea mai înaltă ma-
nifestare a indiyidualităţii (p. 18).
C. RADULESC0 -MOT1 IU, Cultura românească
şi politicianismul. "

126 — Cultura a devenit un bun al poporului ; ea s-a trans-


format în cultură a maselor, fiind hrana spirituală, atît a
tinerelor generaţii aflate în efervescentul proces al formării
lor, cît şi a generaţiilor mature, din ce în ce mai aderente
la procesul educaţiei permanente (p. 25).
Acad. Remus RÂDULEŢ] Educaţia adulţilor
(referate şi comunicări).

127 — Una din condiţiunile esenţiale ale tăriei unui popor,


mai ales mic şi nu prea prieteneşte împresurat, însîngerat
din toate părţile, este străbaterea cît mai adîncă a culturii
curate, adaptată la nevoile acelui popor.
Ion SIMIONESC'U, Cehoslovacia.

128 — Culturile mari s-au distins totdeauna prin sisteme


unitare cu privire la concepţia despre lume şi viaţă a actua-
lităţii lor, ceea ce înseamnă o convergenţă generală a inteli-
genţelor, un soi de colaborare, o unitate spirituală, în stare
de altfel să ia naştere numai atunci cînd toată societatea,
într-un anumit timp, a putut fi deopotrivă de luminată !
(p. 99).
Marin SIMIONESCU-RÎMNICEANU, Liber*
tate sau cîteva premise pentru & morală a
• fericirii.
CULTURA 21

129 — Cultura morală înlătură deosebirile individuale, scoate


la iveală firea omenească şi-i apropie pe oameni unii- de
alţii.
Ioan SLAVICI, Educaţia raţională.

130 — Cultura generală este esenţialul selectat de societate


pentru formarea omului întreg, în orice comunitate umană,
la nivelul optim de pe linia aspiraţiilor sale legitime (p. 127).
Stanei u STOIAN, Educaţie şi societate.
! ..

1,31 -— Cultura nu este şi nu poate fi viabilă dacă ea nu este


legată de popor. Cultura ruptă de viaţă , şi realitate este o
cultură fără sens (p. 183).
S. STOILOW, Matematică şi viaţă.

132 — Asimilarea cu adevărat creatoare a culturii este un


proces de conturare a unui mod de a gîndi, de a înţelege
realităţile, de, a sesiza semnificaţia lor prin prisma genezei
şi a dezvoltării istorice a componentelor ei esenţiale, de a
întrezări tendintele de modificare a acestor componente
(p. 73).
133 — A te cultiva înseamnă a deveni din ce în ce mai mult
tu însuţi (p. 124).
. Oisie ŞAFRAN, Instrucţie şi educaţie.

I '
134 — Cultura este îndeosebi marca de nobleţe a unei
naţiuni,.căci prin cultură îsi realizează ea potenţele creatoare
(p. 85).
- Alexandru TĂIOASE, Cultură şi umanism.

135 — Cultura unei societăţi se măsoară după sprijinul pe


22 •CULTURĂ

care ea îl dă omului în lupta sa cu un mediu cosmic


(pp. 145—146).
Alexandru TĂNASE, Cultură şi civilizaţie.

136 — Cultura se referă la totalitatea achiziţiilor umane şi


este numai logic opusă naturii ; ea cuprinde întregul ansam-
blu de valori elaborate, de norme şi comandamente sociale,
cu totalitatea practicilor umane, efectuate în scopul stăpmirii,
"folosirii si al transformării, pentru om, a realităţii (voi. I.
p. 142).
Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie generală
şi psihologie socială.

137 — O cultură nu poate fi înţeleasă în afara tradiţiei,


aceasta din urmă determinînd însuşi modul de fiinţare a unei
spiritualităţi în decursul timpului (p. 52).
— O cultură nu este însuşită în mod pragmatic, ci presu-
pune o cunoaştere treptată, de adîncime, menită să-i desco-
pere valenţele şi motivele ei de viaţă (p. 95).
Vasile VETIŞANU, Progresul uman şi tradi-
ţiile culturii.

138 — Importanţa nemijlocită a culturii naţionale este că


menţine şi dezvoltă pe un popor la conştiinţa de sine, la viaţa
naţională (p. 141).
A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.

139 — Prima condiţie a culturii este bunăstarea materială,


care dă omului răgazul trebuitor spre a aduna idei, apoi îl
pune chiar în starea de a dori să-şi lumineze mintea (p. 310).
A. D. XENOPOL, Opere economice.
'CUNOAŞTERE 23

140 —: A 'fi cult înseamnă a deţine cunoştinţe din variatele


domenii de manifestare a spiritului uman, dincolo de' orice
specializare strictă, pentru a putea evita unilateralitatea fcnv
maţiei, baricadarea în limitele stricte ale unei profesiuni sau
: alteia (p. 240).

A , I. ZĂÎNESCU, Tinerii,

141 — Prestigiul unei culturi nu vine niciodată din afară.'


El este iradierea în' afară a unui climat din lăuntru, al mîn-
driei, al demnităţii, al siguranţei de sine pe care o degajă Ia
un moment dat creatorul unui popor (p. 77).
Dar. ZAMFIRESCU, Via magna.

142 —' O cultură nu îşi dă" randamentul său maxim, dacă


făuritorii săi nu au conştiinţa întregului din care fac parte
. (p. 170).
Dan ZAMFIRESCU, Independenţă şi cultură.

143 — Cultura românească este, în fiecare moment esenţial


al constituirii şi evoluţiei sale ascendente, o cultură de ori-
zonturi deschisă, de asimilare organică a elementelor recep-
tate, şi de sinteze originale deloc inferioare altor culturi
(p. 210).

. Dan ZAMFIRESCU, .Istorie şi 'cultură

CUNOAŞTERE
(necunoaştere., cunoaştere «Je sine)
.. 14:4 —. Cine cunoaşte ştie să preţuiască.
• proverb albanez

145 — Să cunoşti pe altul, e ştiinţă ; să te cunoşti pe tine


însuţi, e înţelepciune.

3 — Cugetări despre cultură şi civilizaţi^


24 .CUMQAŞTEHE

M S — înţeleptul nu se întristează că nu e cunoscut de ©aţ"


meni ; >el se 'întristează că nu cunoaşte oamenii.
1.47 — Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea
gerului.
Proverbe chineze

148 — Cunoaşterea e o comoară, dar practica e cheia ei.


149 — Cunoaşterea e putere.
150 —- Zelul fără cunoaştere e foc fără lumină.
Proverbe engleze

151 — Prima grijă este a învăţa să te cunoşti.


152 — Acţionează şi te cunosc.
133 — Pentru a-1 detesta mai bine, învaţă să-1 cunoşti.
154 — Moare cunoscut de toţi şi pe el nu se cunoaşte.
; Proverbe franceze

155 — C i n e vrea să cunoască lumea trebuie să fie în lume:


156 — Trebuie să cunoşti pe alţii, pentru a te cunoaşte pe
tine.
—- Jumătate din lume nu -ştie cum trăieşte ©ealaltă.
Proverbe germane

158 — Plantele cunoaşterii trebuie stropite cu lacrimi.


Proverb indian

159 — Omul se cunoaşte în trei împrejurări : la mlnie, Ia ban


şi la pahar.
160 — Trebuie să stai cu el o iarnă şi o vară, ca să afli ce ştie.
161 — înainte de a cunoaşte, nu lăuda şi nu critica. i,
i i i — Mulţi .ştiu totul şi despre ei nimic.
Proverbe italiene
CNNU,.\ S T E R E 25

163 — Putem cerceta totul în afară de gîn'durîle unui om.1


Proverb iugoslav

164 — Cunoscînd pe unul, îi cunoşti, pe toţi'


3 65 — Lucrul rău, cînd e cunoscut, se întoarce spre binele
tău.
Proverbe latine

166 — Fiecare unde cunoaşte, acolo; trage!


167 — Ca să cunoşti ceea ce eşti, trebuie mai întîi să cunoşti
ceea ce trebuie să fii.
168 — Multe poate cunoaşte omul, dar foarte puţine cunoaşte
bine ; de aceea şi- lesne se înşală.
169 — Cel ce cunoaşte mai bine, acela preţuieşte şi mai bine:
170 — Pînă nu încaleci calul, nu-i cunoşti năravul.
171 — Cunoaşte-te pe tine însuţi.
172 — Măsoară-te pe tine cu însăşi palma ta.'
173 _ pînă nu bagi cu omul în plug, nu-i cunoşti, năravul lui:
174; — Cine nu te ştie, te vinde ; cine te ştie, te cumpără.;
175 — Din cele mici se cunosc cele mari.
176 — Floarea.pînă n-o pui la nas, nu cunoşti ce miros are."
Proverbe româneşti

177 — Trebuie să cunoaştem partea accesibilă a fiecăruia:;


Proverb spaniol
' \

178 — Cămila o cunoşti după urme, omul după poreclă.'


179 — Cine nu cunoaşte ce e puţin, nu poate cunoaşte ce
e mult.
1 8 0 — Omul e duşmanul lucrului p e care nu-1 cunoaşte.'
181 — Calul îşi cunoaşte călăreţul.
182 — Oamenii se cunosc stînd de vorbă, iar animalele miro-
sindu-se.
CCHffG]&ŞrEŞR&

183 — Şi cîinele II cunoaşte pe cel care ti dă pî-ine."


184 — Ca să cunoşti.un om, ia-1 ca asociat,, ori tovarăş de
drum.
185 — Omul se cunoaşte în muncă.
Proverbe turceşti
•'.!,-• - : . . '

188 — Cunoaşterea umană implică, permanent, în propor-


ţii diferite, atît efortul spre luciditate şi precizie, cît şi sen-
timentul pentru obiect (p. 25).
Gheorghe ACHITEI, Ca . se va 'întîmpla
mîine ?

187 — Toată cunoştinţa noastră nu este kltceva decîţ o con-


tinuă stabilire de 'relaţii. între, subiect şi obiect (p. 13).
Petre ANDREI, Filozofia valorii
i
188- — Cel mai bun ajutor posibil, pe care i-1 putem da omu-
lui, pentru a şti sâ se conducă' în viaţă şi activitatea sa, e
cunoaşterea de sine, aprecierea justă a propriilor sale calităţi
şi forţe...
189 — Fără cunoaşterea. exactă a proprietăţilor sensibile ale
obiectelor, noţiunile noastre vor fi " false, deducţiunile ero-
nate, operaţiile intelectuale sterile.
O. G. ANTQNÎESCIF,; Din problemele .pedago-
giei moderne.

190' — Cunoaşterea cît mai coftipletă a propriei individuali-


tăţi, este tot ce putem face pentru a - ne îndruma pe calea
cea mai bună posibilă, sau' mai bine zis, cea mai puţin rea
(p- 101).
- ' G. G. ANTONESCUy- Studii asupra- educaţiei
morale şi estetice.
CUNQAŞŢŞRE 27

.191 — A 'cunoaşte.adevărat, înseamnă a vedea toate lucrurile


în unitatea lor, în perfecţiunea lor (p. 72).
Garabet ASLAN, Morala greacă.

19.2 •— Cunoaşterea este imaginea existenţei (p. 94).


Fra Şefie BACON, Noul Organon.

193 — A cunoaşte înseamnă a dispune 'de o putere (p. 92).


Nicolae BADOTÂ, Euphorion. :

194 — A te cunoaşte înseamnă — chiar în spiritul proverbe-


lor.'— să înveţi întîi a: asculta în tine însuţi vocea raţiunii,
vocea- istoriei, 'â -'experienţei universale, • condiţie esenţială
pentru a -fi în pace -cu propria-ţi conştiinţă şi cu semenii tăi
(p. 31).
Ion Dodu BĂLAN, Artă şi ideal.

. 195 — A cunoaşte. înseamnă a gîndi (p. 138). .>;


Ion BIBERI, Principii de psihologie antrc*
pologică.
'196 —Cunoaşterea este, în general, însufleţită şi ădîncită dg
fericirea' contemplării "si de o bucurie Vitală, netărmurită
(p. 399)..
' • Ion BIBERI, Eseuri.

197 — Numai acel e ferice / Care pe sine a cunoaşte începe, <


"'• " Şi'firea lucrurilor pricepe. !

' ' • Ion BUDAl-DELEANU,'Ţiganiada. '

198 — Cea mai de preţ comoară a fiinţei umane, ee'a mai


..fierbinte .bucurie a sufletului, -cel mai înalt pisc al gîndirii
este cunoaşterea (p. 8). . .....
Eusebiu. CAMILAR, Farmecul depărtărilor.
CUNOAŞTEKE

199 •— A cunoaşte deosebirile dintre lucruri înseamnă a


cunoaşte lucrurile (p. 50).
200 — Cunoaşterea deosebită începe de la simţuri şi se
opreşte la intelect, a cărui funcţie caracteristică este raţio-
narea (p. 84).
Jan Aiiios COMENIUS, Arta didactică,

201 — A te cunoaşte bine pe tine însuţi, înseamnă a reuşi


să-i cunoşti şi mai bine pe semenii tăi (p. 38).
Constantin CRIŞAN, Eseu despre persona-
litate.

202 — Nu există ocupaţie mai rodnică decît aceea care ne


ajută să ne cunoaştem pe noi înşine (p. 126).
Rene DESCARTES, Texte filozofice.

203 — Cunoaşterea se produce dacă mintea discriminează şi


combină lucrurile aşa cum sint ele unite şi împrăştiate în
natură (p. 54).
John DEWEY, Democraţie şi educaţie.

204 — Nu există cunoaştere vie, adevărată, decît aceea care


s-a dezvoltat din intuiţii directe sau care poate fi redusă
la aceste intuiţii (p. 306).
Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte pedagogice
alese.

205 — Cunoaşterea nu are decît o singură semnificaţie?


aceea de a ajunge la lumea reală (p. 44).
206 — Pomul cunoaşterii se judecă după roadele sale
(p. 129).
Misei M S i U ţ Pentru om.
CUNOAŞTKKJi

— Cunoaşterea este un proces continuu al reflectării rea-;


litaţii obiective în conştiinţă (p. 21).
Mihail FLORESCU, Dimensiunile cunoaş~
terii.

208 — A cunoaşte este a înţelege, a concepe, a determina, a


clarifica ; pe scurt, a cunoaşte este a gîndi (p. 73).
Mircea FLORIAN, Scrieri alese.

209 — Piedica cea mai mare întru cunoaşterea de sine este


tocmai dorinţa noastră de a părea mai mult decît sîntem, ba
încă de-a ne crede astfel (p. 113).
210 — Numai cine se cunoaşte se poate stăpîni (p, 114).
Fr. W. FORSTER, Cartea vieţii.

211 — Nimic nu rămîne mai adevărat în noi decît ceea ce


am cunoscut cu propriile noastre simţuri şi prin inteligenţa şi
inima noastră (p. 53).
Mihnea GHEORGHIU, Scrieri din imediata
apropiere.

212 ~ Numai cunoaşterea poate mîntui,; numai ea poate să


ne facă puternici din' punct de vedere spiritual, numai ea ne
poate face oameni cinstiţi şi raţionali, capabili să-I iubească
cu sinceritate pe om, să-i respecte munca şi să admire din tot
sufletul minunatele roade ale muncii sale măreţe şi1 neîntre-
rupte (p. 255).
Maxim GORKI, Despre tineret.

213 — Orice cunoaştere, descriere sau clasificare presupune


o atitudine selectivă şi ierarhizatoare în raport cu anumite
33 " CUNOAŞTERE

.criterii social-usmane de dissernare şi valorizare, este deci


implicit şi un act axiologic (p. 339).
( Ludwig GRONBERG, Axiologia şi,, condiţia
umană.

214 •—• Cunoaşterea este cu atît mai încărcată de sens etic,


cu <ât efectele eî se concretizează mai bogat şi mai .hotărîtor
în schimbarea şi prefacerea lumii (p. 214).
C. I. GULXAN, Introducere in etica nouă.

'215 — Cunoaşterea noastră este şi absolută şt relativă. Este


absolută prin esenţa sa, prin posibilităţile şi felul său istoric,
este însă relativă pentru că se realizează întotdeauna în con-
diţiile posibilităţilor limitate ale unei epoci-determinate (p. 58).
O, IAHOT, Ce este adevărul ? - - , ;

218 •— E mai uşor să cunoşti un om în general,- decîţ să


cunoşti un om, luat aparte (p, 106).
' L A ROCHEFQUCAULD, Maxime, şî reflecţii.

217 — înainte de a avea omul oarecare dibăcie de-a vorbi


despre un lucru, trebuie necesar să cunoască lucrul acela, alt-
fel e tot atîta nebunie a-1 pune să vorbească despre el, ca şi
cînd ai pune pe un orb să vorbească despre culori şi pe. un
surd despre muzică (partea a Il-a).
John LOCKE, Cîteva idei asupra educaţiunii.

218 — Cunoaşterea este perceperea acordului- sau dezacor*.


dului dintre două.idei (voi. II, p. 135). •
219 — -Nu putem să avem cunoaştere -acolo unde nu avam-
idei (voi. H, p;'148).
John LOCKE,' Eseu asupra intelectului -ome-
nesc.
CUNOAŞTERE 31,

2 2 0 — Cunoaşterea înseamnă stăpînire, control al unui fe-


nomen (voi. III. p. 13)..
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

221 — Adevărata sarcină a cunoaşterii este de a se ridica de


la senzaţie la gîndire, de a se ridica la înţelegerea treptată
a contradicţiilor interne ale lucrurilor, fenomenelor ce exista
în mod obiectiv, la înţelegerea legilor lor, la înţelegerea legă-
turilor interioare dintre diferite procese, adică de a ajunge la
cunoaşterea logică (voi. I, p. 514).
MAO ZEDONG, Opere alese.

222 — Cunoaşterea ne ajută să identificăm atît calităţile, cît


şi defectele cuiva, ne apropie realist de calităţile omului său
ne evidenţiază motivările antipatiei ori indiferenţei noastre
(p. 113).
Gheorghe MARIN, Pledoarie pentru respect.

223 —- Cunoaşterea de sine ne ajută nu numai să avem o


imagine exactă despre noi, cunoaşterea de sine este singura
posibilitate de a cunoaşte istoria, arta, armonia universului
(p. 44).
224 — Singura cunoaştere adevărată este cunoaşterea dina-
mică, in mişcare, cunoaşterea care rezultă din relaţiile noastre
cu oamenii. Restul-ie distracţie (p. 117).
Teodor MAZILU, Ipocrizia desperării.

225 — Cunoaşterea înseamnă o depăşire a aparenţei feno-


menale şi O pătrundere în natura intimă, a lucrurilor. Ea nu
e o simplă oglindire a lucrurilor, ci şi o atitudine creatoare â
individului. ' • • • - - •
Nicolae MĂRGINEANU, Psihologia persoanei.
33 " CUNOAŞTERE

226 •—Procesai prin. care cunoaştem nu este un dar făcut de


forţe supranaturale sau o invenţie arbitrară, ci rezultat al
dezvoltării istorice a omului (p. 13).
Ioan V. MESAROŞIU, Logica generală.

22.7 — A cunoaşte înseamnă a afirma raporturi de identitate


sau de dependenţă necesară între lucruri.
Nicolae MOISESCU, Cultivarea minţii cu aju-
torul biologiei.

228 — Nu-i dorinţă mai firească decît dorinţa cunoaşterii


(voi. II-, p. 631).
Michel De M O N T A ! G NE, Eseuri.

229 — Cunoaşterea este [...] un proces de reflectare a rea-


lităţii• obiective în conştiinţa omului, o reflectare activă, mij-
locită, ce se realizează prin activitatea gîndirii (p. 53).
Nicolae OPRESCU, Didactica.

230 — Procesul cunoaşterii este o trecere de Ia necunoscut


şi neştiinţă la un act de conştiinţă datorită tocmai descifrării
necunoseutttliiiM (p. 183).
Laereţiu P Ă T R Ă Ş C A N U , Curente şi tendinţe
în fifozofia. romanească.

231 — Noi cunoaştem cu atît mai bine lucrurile, cu cît sîn*


temi mai apropiaţi de ele (Ser. V, p\ M7).
J. H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă Gft&vtmeăa
copiii.

-— Cunoaşterea d e sine e rezultatul unei priviri a locu->



CUNOAŞTERII '33

lui pe care îl ocupă omul .în lume, a & datorii»;


lor şi drepturilor sale (voi. II).
I. C. PETBESCU, Contribuţie la o pedagogie
românească.

233 — Nu clin percepţiile trupeşti reiese cunoaşterea, ci din


judecata privitoare la aceste percepţii ; numai în felul acesta
se pare că e posibil să se afle ce e realitatea şi adevărul, iar.
nu într-altfel (p. 83).
PLATON, T&toet.

234 — Cu cît cunoştinţele omului sînt mai largi şi mai pro-


funde,, cu atît -conştiinţa lui este mai limpede şi mai bogată,
şi eu atît mai conştient este el însuşi (p. 11).
K. K. l'LATONOV, .Psihologie distractivă.

235 — A cunoaşte înseamnă a prevedea (voi. II, p. 275).


G. V. PEEHANOV, Opere filozofice alese.

236 — Cunoaşterea este opera colectivă a umanităţii |p. 26).


237 — A cere cuiva să afirme numai ceea ce ştie la un mo-
ment dat, ceea ce este consacrat şi omologat înseamnă a inter-;,
zice pur şi simplu efortul de cunoaştere (p. 169). /
Dumitru POPESCU, Biletul la control !

238 — Cunoaşterea de sine în scopul opţiunii profesionale


are ea obiective principale determinarea aptitudinilor domi-
nante, a abilităţilor, intereselor, înclinaţiilor şi a unor atitu-
dini sau trăsături de caracter (p. 167).
P. FOPESCU-NEVEANU, Psihologie generală
şi noţiuni de logică.
33 "
CUNOAŞTERE

239 — Autocunoaşterea nu se poate realiza decît în unitate


cu cunoaşterea altor oameni.
Paul POPESCU-NEVEANU, [III, p. 135]. ,J

240 — Cunoaşterea de sine este începiitul reflexiunii ştiin-


ţifice şi limpezirii intuiţiei obiective de factorii emotivi ai su-
biectivităţii (p. 63).
C. RĂDULESCU-MOTRU, Personalismul
energetic.

241 — Recunoaşterea precisa este un proces activ, care im-


plică o intensă analiză şi sinteză a elementelor specifice ale
obiectului, că ea nu se reduce la o simplă percepţie repetată.
Alexandru ROŞGA, Psihologie generală.

242 — Orice cunoaştere este o activitate de cunoaştere deter-


minată de acţiunea factorilor dinafară şi realizată de creie-
rul omului care se află în interacţiune cu lumea (p. 117).
243 — Cunoaşterea, în adevăratul înţeles al cuvîntului, pre-
supune continuitatea cunoştinţelor dobîndite şi, prin urmare,
posibilitatea fixării lor, realizată prin intermediul cuvîntului
(p. 195).
S. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

244 — Procesul cunoaşterii se face de la fenomen la esenţă,


de la senzaţie, percepţie şi reprezentare, la Conceptualizare,
la judecată şi raţionament (p. 173).
Henri SALVAT, Inteligenţă, mituri şi reali-
taţi.
CUNOAŞTERE 35

245 — Cunoaşterea nu îndepărtează afecţiunea, ci, dimpo-


trivă, o întemeiază (p. 144):
Victor SĂHLEANU, Arta rece ştiinţa fier-
binte.

246 — Nepotolita sete de a cunoaşte, de a înţelege şi de a


şti, e cea mai neistovită din toate trebuinţele omeneşti, căci
viaţa lui toată omul cunoaşte, înţelege şi ştie puţine şi nicio-
dată nu ajunge să nu-i rămîie încă multe necunoscute, neîn-
ţelese şi neştiute.
îoan SLAVICI, Educaţia morală.

247 — Cu cît te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atît vei


fi mai modest si vei căpăta o mai mare încredere în puterile
tale (p. 238).
248 — Cunoaşterea cucerită prin muncă devine o proprietate
de-a întregul a noastră (p. 260).
Samuel SMîLES, Ajută-te singur l

249 — Există o cunoaştere, pe care o obţinem din auzite său


pe baza . unui aşa-zis semn oarecare. Există o cunoaştere, pe
care o avem în urma unei experienţe nesigure, cu alte cuvinte,
în urma unei experienţe care nu-i. determinată de intelect şi
se numeşte experienţă numai din cauză că se află din întâm-
plare şi nu avem alte exemple, care i s-ar putea împotrivi ;
din cauza aceasta ea rămîne în noi parcă neclintită
(pp. 34—35).
2 5 0 — Există o cunoaştere, pe care o cîştigăm deducînd
esenţa unui lucru dintr-un altul, dar . nu în mod adecvat';
aceasta are loc atunci cînd dintr-un efect anumit tragem con-
cluzii asupra cauzei, sau cînd facem o deducţiune din ceva
universal, care este totdeauna însoţit de o anumită proprie-
33 " CUNOAŞTERE

ta te particulară. Există, în fine, o cunoaştere la care ajungem


înţelegînd un lucru prin însăşi esenţa sa sau prin primele
eauze ale sale (pp. 34—35).
Baruch SPINOZA, Tratatul despre îndrepta-
rea intelectului.

251 — A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă a face lumină


în viaţa ta sufletească ; înseamnă să devii conştient atît de
propriile valori cît şi de propriile lipsuri, să-ţi priveşti cu luci-
ditate slăbiciunile dar .şi posibilităţile (p. 3).
Dumitru ŞERBĂNESCU, Cunoaşterea de sine
şi comportarea etică a elevilor.

252 — O cunoaştere totală şi grabnică este, cred; epuizantă


si funestă. Cunoaşterea trebuie să fie dreaptă şi' parţială
(p. 289).
Octav ŞULUŢiU, Jurnal.

253 — Cunoaşterea nu reprezintă un scop în sine, ci un mij- '


loc de activitate, o armă de luptă (p. 92).
Alexandru TÂNASE, Libertate şi necesitate.

254 —• Cunoaşterea este necesitate absolută pentru orice .


cultură : ea este mai mult decît un mijloc pentru îndepli-
nirea unui scop şi de aceea nu a fost inclusă în categoria im-
perativelor instrumentale (p. 51).
Alexandru TĂNASE, Cultură şi civilizaţie.

255 — Cunoaşterea este un complex, care începe cu intuirea


vie, senzorială, şi continuă cu treapta abstractizării şi gene-
ralizării, manifestată în cadrul gîndirii teoretice (p. 144).
Ion TOBOŞARU, Principii generale de este-;
tică*
STUDIU — CAUTE 37

256 — în tipărirea 'datelor lumii exterioare şi interioare, prin-


derea raporturilor existente între multiplele aspecte ale
acestora, descoperirea unor noi raporturi şi crearea ^ unor
fonme noi prin îmbinarea celor existente se efectuează prim
procesele mintale de cunoaştere (p. 66).
Dimitrie TODORAN, Individualitate şi edu-
caţie.
257 — Cunoaşterea este eternă, continuă şi nelimitată, ca şi
natura <p. 224).
M. V. ŢIŢIN, {XX].
258 — Cunoaşterea nu-şi are originea în curiozitatea ome-
nească, ci, în primul rînd, în relaţia directă dintre om şi
mediul înconjurător (pp. 109—110).
Vasile VETIŞANU, Progresul uman şi tradi-
ţiile culturii.

259 — A cunoaşte înseamnă [...] a descompune o aparenţă, a


smulge o mască, a risipi o iluzie (p. 24).
Tudor VIANU, Jurnal.

260 — Cunoaşterea nu măreşte numai probabilitatea reuşi-


tei, ci, mai mult, formulează soluţii organizaţionale mai
bune, oferă criterii de selecţionare sigură între diferitele so-
luţii posibile (p. 184).
Cătălin ZAMFIR, Metoda normativă în psiho-
soci&logia organizării.

STUDIU
(a citi, cititor, carte)

261 — Cărţile care te ajută cel mai mult sînjt acelea care te
fac să gîndeşti cel mai mult.
262 — Cărţile, copiii minţii.
;38 STUDIU — CARTE

•263 — Cărţile sînt corăbii care trec pe întinsele mări ale


timpului.
2 6 4 — Cei mai buni tovarăşi sînt cele mai bune cărţi.
285 — O carte poate fi tot atît de măreaţă ca şi o bătălie.'
266 — Viaţa este prea scurtă pentru a' citi cărţi proaste.
Proverbe engleze

267 — Cartea este un prieten care nu.înşală niciodată.,


268 — O carte nu este justificată decît dacă ne învaţă ceva?
269 — Cartea te face să trăieşti.
Proverbe franceze.

270 — E mai bună o carte instructivă decît una frumoasă.


271 — Cărţile, ca şi prietenii, trebuie să fie' puţine şi bine
alese.
272 — A citi şi a nu înţelege este asemănător cu a vîna şi a
nu prinde.
Proverbe italiene.

273 — Cărţile sînt profesori muţi.


274 — Deschide cartea ca să înveţi ce au gîndit alţii ; în-;
chide"cartea, ca să gîndeşti tu însuţi.
Proverbe latine.

275 — Cine ştie carte are patru ochi.


276 — Ştie carte pî.nă la genunchiul broaştei.
277 — Cine are carte are parte.
278 — Cu, ce dascăl lăcuieşti / Aşa carte-alcătuieşti.
Proverbe româneşti

279 — A şti să. citeşti nu înseamnă numai să cunoşti literele


şi să dai glas grupurilor de litere. înseamnă să citeşti repede,
să explorezi dintr-o privire toată fraza ; înseamnă să recu-
STUDIU — CAUTE 39

noşti cuvintele după dichisul lor, aşa cum marinarul recu^j


noaşte vasele (voi. II, p. 278).
ALAIN, Studii şi eseuri — păreri despre feri-
cire.
A . - "• ' • •

280 •— O carte bună e ca o amantă pe care o apropii de tine


sau care te seduce prin farmecul gingăşiei si atentiei neîn-
cetate (voi. 23, p. 251).
Tudor ARGHE2I, Scrieri.

281 — Felul de a citi joacă mai mult rol decît aceea ce citim
(P- 141).
282 — A citi mult nu înseamnă a învăţa mult (p. 141).
Garabet ASLAN, Educaţie prin sine însuşi.

283 — O carte bună e aceea care ne cultivă spiritul sau ne


inspiră sentimente frumoase ; aceea pe care, cîncl o citim, ne
simţim mai luminaţi sau mai buni (p. 194).
Garabet ASLAN, Chestiuni de învăţămînt şi
de educaţie.

284 — Nu citi pentru a contrazice şi a combate ; nici pentru


a primi pe încredere şi a lua de bun ceva, nici pentru a găsi
subiect de conversaţie, ci pentru a cîntări şi a reflecta (p. 160).
285 — Cititul face mintea cuiva bogată, convorbirea i-o face
sprintenă, scrisul i-1 face precis. Şi de aceea, dacă un om
scrie puţin, el trebuie să aibă o memorie bună'; dacă citeşte
puţin, trebuie să aibă multă iscusinţă pentru a părea că ştie
ceea ce nu ştie (p. 161).
Francis BACON, Eseuri sau sfaturi politice
şi morale.

a .•
4(1 STUDIU — CAKTE

S88 •— A. citi înseamnă, deci, a textualiza 'universul văzutelor


şi al nevăzutelor (p. 7).
287 — Cartea este, prin . excelentă, opus . humanum, Prin
ea omul se in-fiinţează pe sine (p. 9).
Nicolae BALOTĂ, Arta lectorii

288 — O carte bună au este scrisă pentru o anumită vîrs.tă.


Ea este bună pentru toate vîrştele (p, 459).
Nicolae BALOTA, Universul prozei.

289 — Un scriitor -aricit de talentat, o operă orieît de valo-


roasă, fără public cititor, sînt asemenea unui tablou celebru
aşezat în întuneric (p. .9.0).
290 — Cînd cartea bună se întîlneşte cu o critică bine. inten-
ţionată, de autoritate şi cu un public receptiv se realizează un
incontestabil act de cultură, un' moment decisiv în evoluţia
unei spiritualităţi (pp. 144—145).
Toii Dodu BĂLAN, Cuvintele -av. cuvîntul.

291 — Arta- de a citi înseamnă spirit critic şi" discernămînt,


puterea de a corela diverse lecturi, capacitatea de a pătrunde
în intimitatea universului unui scriitor şi de a-i descoperi con-
tradicţiile (p. 135).
29.2 — Cărţile trebuie să fie. punţi ale prieteniei şi ale înţe-
legerii între inimile noastre, între popoarele lumii (p. 273).
293 — O carte de excepţie e rodul cunoaşterii temeinice a
unui anume mediu, a unor anume relaţii concrete, al trăirii
nemijlocite între oamenii vremii tale şi l a bine şi la rău
<f>.,2â3). .
Ion Dodu BĂLAN, ArM.şi ideal.

294 — O carte fundamentală va răm'me o coloană trainică în


edificiul propriei personalităţi. Ea ne ajută să gîndim cu
STUDII! - CARTE 41

mintea proprie,, să deliberăm asupra proprfului. destin, cu în-


drăzneală şi cu răspundere (p. 74).
295 — Citind trebuie să faci efortul să înţelegi ceea ce ci-
teşti şi să reţii ceea ce înţelegi (p. 1 34).
Ion Dodu BĂLAN, Constelaţii diurne.

296 — Citirea cu.voce tare este un procedeu foarte singur şi


foarte puternic spre a înţelege un. text cu precizie şi profun-
zime : acesta-i primul ei efect (p. 127)-.
Emile BOUTROUX, Chestiuni de morală şi
educaţie.

297 — Cartea bună este cel mai desâvîrşit diplomaticei mai


iscusit.strateg. Cărţile au trezit conştiinţele, le-au dat impuls
către lumină, ele au pregătit rînduri de oameni pentru marile
revoluţii (p. 121").
'Eusebiu CAMILAR, Cărţile săgetătorului.

298 — O carte bună este o faptă bună, şi' încă o faptă bună
fără termen de durată (voi. IV).
I. L. - CARAGIALE, Opere : Publicistica.

299 — Cartea cea mai bună este viaţa (voi. XII, p. 879).
îfieolae CE'AUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii multilateral dezvoltate.

300 — Cărţile sînt notele, .iar viul grai muzica- (p. 132).
A. P. CEHGV, Doamna cu căţelul şi alte poves-
tiri.

301 — O- carte bună. este nu numai un izvor de cunoştinţe


noi, dar şi un mijloc de educaţie.
302 — Cărţile bune sînt adevăraţi prieteni, cele rele însă
;42 STUDIU — CARTE

sînt asemenea unor călăuze, care ne povăţuiesc să apucăm


pe drumuri prăpăstioase.
Pantelimon DIACONESCU, Adevăr şi drep-
tate.

303 — Nu există carte mai nevătămătoare decît cartea


proastă, (p. 222).
Denis DIDEROT, Jacques fatalistul şi stă-
pînul său.

304 — E la mintea omului că folosul pe care-1 putem trage


de la o carte nu depinde numai de ea, ci şi de felul cum o
folosim (.p. 17).
Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte pedagogice
alese.

305 — A şti să citeşti înseamnă, în esenţă, »t înţelege pe de-


plin ceea ce s-a citit, a fi în stare să apreciezi valoarea şi exac-
titatea conţinutului, a gîndi, a judeca şi a lua poziţie faţă de
text.(p. 41).*
Robert DOTTRENS, A educa şi a instrui.

306 — Cartea este instrumentul de cultură cel mai de preţ,


este astăzi un idol, un obiect de cult ; căci pe citirea şi înţele-
gerea ei, se sprijină educaţia şi cultura oricărui om în vre-
mea noastră.
C. N. ENESCU, Îndrumări la lectura profesio-
nală a învăţătorului.

307 — Eu aş defini cartea ea pe o lucrare de vrăjitorie din


care ies tot soiul de imagini care tulbură minţile şi modifică
sufletele (p. 25).
Anatole FRANCE, Viaţa literară.
STUDIU — CAUTE 43

308 — Studiul e uşor pentru cine are timp, şi este o muncă


plăcută, cînd e singura noastră preocupare. Dar, cînd te în-
chini studiului după oboseala unei munci grele, după o zi de
lucru, înseamnă că faci o sforţare minunată, un act de curaj
(pp. 18—19).
Anatole FRANCE, Spre timpuri mai bune.
309 — O carte limpede, în urzeala şi în creşterea ei, este un
lucru admirabil (voi. II, p. 493).
Gala GALACTION, Opere alese. Articole.

310 — O carte iubită e o rudă, o soră scumpă a sufletului


nostru (voi. II, p. 195).
Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe, însemnări.

311 — O carte se scrie cu toată fiinţa : cu mînie, amintiri,


speranţe, traumatisme, părinţi şi rude, şi amici şi inamici, idei
şi lecturi, gusturi şi repulsie, toate se topesc la incandescenţă
creînd un aliaj solidar (p. 122).
Paul GEORGESCU, Printre cărţi.

312 — Cum e mai bine să citim este o chestiune tehnică. Ce


să citim e o problemă filozofică (p. 2,96). '
Mihnea GHEORGHIU, Dionysos.

313 — Cărţile bune .povestesc ingenios şi sugestiv fapte pe


care oamenii le-au trăit ei înşişi, sau le-au trăit prin .fericirea
sau nefericirea altora, prin viaţa (semenilor lor; -din imediata
apropiere sau de foarte departe (p. 58).
Mihnea GHEORGHIU, Scene din viaţa pu-
blică.

314 —• Anumite cărţi par a fi scrise nu pentru a învăţa din


ele, ci ca să se ştie că autorul a ştiut ceva (p. 49).
31-5 — Există carp. din care afli totul, dar din care., pînă ia
urmă, -nu înţelegi nimic despre suMect (ş, 128î).
J„ W. GQETHE, Maxime şi reflecţii.

316 — Cartea constituie arma principală şi cea mai puternică


a culturii socialiste fp. 63(5).
Maxim GORKI, Be&pr-e litemtum,

.317 —• O carte care, place este îngrijită, păstrată, idolatri-


zată, pe cînd una care KU pla-ce, care înfurie, plictiseşte, poate
fi aruncată, ruptă, pusă pe foc, ocărită şi înjurată ca şi cum
ai- fi o persoană (p. 92).
Traiaa HEBSENI, Sociologia literaturii,

3IB — Cînd citeşti cu glas tare :îţi arăţi ţie însuţi că citeşti
(voi III p. 171).
31:9 —• A învăţa pe. altul să citească teseammă să -aprinzi f o -
cul ; orice literă silabisită scînteiază >(vbl. I ¥ ) .
Vieter ® © © 0 , Mizerabilii.

320 — C i t i t o r ' î n s e a m n ă c i n e iratelege -© c a r t e (p. I M ) .


321 — Cărţile citite-numai -o dată simt -ca aeeti « s o s e a a p c ă -
rora nu le întorci vizita (p. 14'®).
Nicolae IORGA, Cugetări.

322 —• Cînd m ă cuprinde dor adine -de ţară | Şi X H H S I p e ni-


meni să-ma potoale -dorul, / Iau cartea unde curge sî-în-t izvo-
rul / De-nfelepciune §â .tărie rară (voi. f, p. 115).
Ştefan O. IOSIF, Qp&re.

323 — O -carte ieste amare nu în sine |o carte în .sine nici « a


există decît ca ©Meet .fizic, dmcslo aie senimifemjia .lui ,adevă-
S ' T T O S — CABT.E

r®t% ci. întîi prin ecourile pe care le trezeşte.- ta timp, prin


faptul că ea nu există numai, dar şi modifică un şir de alte
cărţi, că este capabilă să închidă şi; să deschidă drumuri, este
vie ca un organism ce se poate multiplica (p. 142).
Alexandru IVASIUC!,. Radicalitaie şi valame.

324 — Acela care începe- să Mcreze cu cartea trebuie să-şi


propună scopuri imediate;, accesibile puterilor lui (voi. II,
p. 418).
Efc K. KRWFSKAIA, Opere pedagogice alese.

325 — Cărţile sînt [...] mai preţioase decît toate bogăţiile, şi


nimic din ceea ce putem dori nu face să fie asemuit cu ele
(p. 31).
Sir John LÎJB®OCE r Fericirea de a trăi.

326 — Cărţile sînt pentru, omenire ce este memoria pentru


individ.
327 — Alegerea cărţilor, ca şi alegerea prietenilor, e o da-
torie însemnată. Stetem tot atît de răspunsătoni de ee citim,
«rât; sîh'tera- d e cele ce- facem.-. •'
3®8 — Cele mai frumoase cărţi se ridică pînă în regiuni de
cugetare neinteresată, unde orice consideraţie personală.este
neînsemnată şi unde uităm toate grijile şi necazurile vieţii.
Sir John iiFBBOCÎC,, tntrehmnţavea vieţii.

329 — Cărţile, cu . zestrea lor inepuizabilă de învăţătură şi


frumuseţe, ne dau satisfacţie p e întreg'cuprinsul vieţii (p. 139).
Ion LUNGU-MOVILĂ, Pasiune şi ideal.

330 — Cartea este un document politic. Aş adăuga că, mai'


presus de toate, este un document uman, a l unui'umanism
;46 STUDIU — CARTE

deosebit. Şi tocmai în acestea se află frumuseţea şi valoarea


ei (p." 79).
Georgfe MACOVESCU, Catargele înalte.

331 — Cartea este, prin excelenţă, o unealtă de lucru, indi-


viduală, informatorul disponibil în permanenţă şi pretutin-
deni, tovarăşul fidel al căutării personale în tezaurul colectiv
de cunoştinţe şi înţelepciune pe care ni l-au lăsat moştenire
generaţiile trecute (p. 205).
Rene MAHEU, Civilizaţia Universului.

332 —• Numai cărţile care urmăresc crearea şi educarea per-


sonalităţii umane integre sînt incontestabil utile pentru copii
(p. 40).
A. S. MAKARENKO, Despre munca literară.

333 — Cartea are calitatea — de neînlocuit — de a fi cel


mai stimulator instrument de informare pentru gîndirea
omenească (p. 305).
334 — Cartea dezvoltă răspunderea personală, cartea da
acele mari satisfacţii pe care le dă munca, realizarea palpa-
bilă, acţiunea dusă pînă la sfîrşit (p. 305).
Mircea MALIŢA, Idei în mers.

335 — Un cititor serios nu va crede nici pe scriitorul care în-


făţişează totul în roz, dar nici pe acela care întunecă totul
(p. 84).
Dumitru MICU, Periplu.

336 — Orice carte vie implică o meditaţie, şi cu atît mai


mult, una în care existenţa e considerată din perspectiva
omului modern (p. 285).
Dumitru MICU, Lecturi şi păreri.
STUDIU — CAUTE 47

337 — Cărţile care Ie vezi că strică obiceiurile şi năravurile


cele bune şi sînt spurcate şi fără de ruşine, să nu le iei. în
mină, şi în locul acestora citeşte altele, din .care poţi să în-
veţi ceva bun (p. 252).
Samuil MICU, Scrieri filozofice.

338 — Cărţile sînt plăcute ; dar dacă din cercetarea lor pier-
dem şi veselia şi sănătatea, cele două mai. bune împărtăşiri ce
ne sînt date, să le părăsim (voi. I. p. 247).
Michel de MONTAIGNE, Eseuri.

339 — O. carte este, o victorie. O carte e şi semn de civiliza-


ţie neînvinsă, nu numai de cultură învingătoare (p. 338).
Adrian PĂUNESCU, De la Barcă la Viena şi
înapoi.

340 — Adevăratul cititor, la fel cu adevăratul drumeţ, e


. acela care citeşte de dragul de a citi, care-şi face din satisfac-
ţiile ce-i procură lectura deprinderi superioare şi care nu
"oboseşte niciodată (p. 397).
PERPESSICIUS, Memorial de ziaristică. ,

,341 — o carte care te îndeamnă s-o reciteşti este aproape


întotdeauna o carte bună (p. 320).
Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii confor-
tabile.

342.. — Cărţile mustesc de mierea înţelepciunii omeneşti cer-


nută prin generaţii, distilată asemeni coniacurilor fine, dar ele
nu înlocuiesc viaţa. (p. 166).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint...
48- « STUDIU—CARTE

343 — E totdeau»a un sistem greşit de a vroi să citeşti în


inima celorlalţi eăutînd să tr-o închizi pe a ta (voi. I).
J. J. ROUSSEAU, Confesiuni.

344 — Acela -care- citeşte toată ziua- şl nu se odihneşte decît


prin inerţie, pierde încetul cu încetul facultatea de a cugeta
prin sine însuşi, după cum un om care călătoreşte prea mult,
pierde obiceiul de a umbia.
Arthur SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul şi
moartea.

345 — Ori de cîte ori o carte nu va şti să amuze cît o jucă-


rie, ea va trebui smulsă din mîinile cititorului mic (p. 147).
Mihail SEEASTIAN, Eseuri. Cronici, memo-
rial.

346 — E bine dar să ai atîtea cărţi cîte îţi sînt de trebuinţă


şi de folos, şi nici' cum pentru fală (p. 44).
SENECA, Liniştea sufletească.

347 — O carte bună se poate număra printre cei mai buni


prieteni (p. 185)".
Samuel SMILES. Fii om de caracter. •

348 — O carte trebuie să fie în stare a se susţine singură în


faţa cititorilor, prin chiar substanţa ei ideatică, prin ceea ce
reuşeşte să comunice fără alte proptele sau explicări (p. 5).
Alexandru TANASE, Eseuri de filozofie a lite-
raturii şi artei.

349 — Cartea bine te învaţă /Dac-o ştii citi pe faţă (p. 98).
Cicerone TlfEOBORESCU, Povestea Ioanei.
S T U D I U — :CARTE m

390 —- Cărţile n u me iraşsală '.niciottată Intru iotul .asţuşp-ra


noastră, tpentem că «stinâa-4e simţim ieă trăim .şi pentru -că
iŞtim să cercetăm neîntrerupt distanţa dintre omul pe care îl
vedem în cărţi şi omul real (voi. I, pp. 268—269).
Alber* THIBAUDET, Bejlecţii.

351 —- Fără îndoială că nu orice carte reprezintă un cîştig


net pentru progresul cunoaşterii. Totuşi se constată că de
fapt, curba apariţiei accelerate a cărţilor merge paralel cu
ritmul în care omul cîştigă noi cunoştinţe i(p. 43).
Alvin TOFFLER, Şocul viitorului.

352 — O .carte bună este aidoma unei discuţii cu un om .inte-


ligent.
35.3 •— Cartea dă cititorului cunoştinţe .şi-i îngăduie să facă
generalizări pe marginea realităţii, să pătrundă înţelesul vieţii
tP- 82).
354 — E bun s'fîrşitul acelei cărţi p e care cititorul, termi-
nînd-o, o redeschide iarăşi la prima pagină şi © reia din nou
(p. 181).
Aleksei N. TOLSTOI, Despre munca lite-
rară,

355 — A citi nu înseamnă încă nimic ; principalul este ce ci-


teşti şi c u m înţelegi -cele citite.
K. D. UŞINSCH r. ©pere /pedagogice culese.

356 — O carte ânfe-a§evăr ansouă şi ©laginală ar fi aceea care


ne-ar face să iubim vechi adevăruri (p. 66).
WiMMEHA'SGE-ES, Maxime mfboţil

357 — O «arte îşi •dob-îndeşte valoarea, ca un prieten, prin


50 UNIVERS

lunga însoţire eu ea. Marile cărţi ale imaginaţiei şi ale ştiin-


ţei rezidă pe baza largă a elaborării lor prelungite' (p. 165).
Tudor VIANU, Jurnal.

358 — Curiozitatea de a citi în viitor este o boală pe care


numai filozofia poate s-o vindece (p. 29).
VOLTAIRE, Dicţionarul filozofic.
- . ' * " ' . ' ' '. • • . . L- .

UNIVERS
(infinit, cosmos, spaţiu)

359 — Infinitul este sau ceea ce e peste putinţă de străbătui!


din pricina naturii sale care.nu îngăduie aceasta, cum se în-
tâmplă cu vocea, care este invizibilă, sau ceea. ce poate stră-
bate, dar n-are sfîrşit, sau ceea ce abia se poate "străbate, sau
ceea ce prin natura sa se lasă străbătut, dar nu oferă ieşire,
pentru că n-are capăt. Ca infinitul să fie ceva separat, un lu-
cru în sine, nu e de admis (p. 359).
ARlSTOTEL, Metafizica.

360 —- Deci infinitul este fără parte şi indivizibil (p. 68).


ARlSTOTEL, Fizica.

361 — Cunoştinţa pe care o avem despre spaţiu îşi are ori-


ginea în nenumăratele experienţe privitoare la raporturile
de poziţie ce-1 compun.
Honore de BALZAC, Vendeta.

362 — Necunoscutul este infinitul obscur, şi nimic.nu este


•piai atrăgător.
Honore de BALZAC, Modeste Mignon.
UNIVERS

3,63 — Tot universul vizibil "nu este decît u n magazin ele


- imagini şi de semne cărora imaginaţia, le va dărui u n loc şi
o valoare relativă ; este un soi de n u t r e ţ pe care imaginaţia
trebuie să-L digere şi să-! transforme (pp. 115—116).
Charles BAUDELAIRE, Curiozităţi estetice.

364 — Universul e prezenţă, este creaţie' de energii, de va-


lori. Universul e permanenţă, este coexistenţă (p. 402).
Ion BIBERI, Eseuri.

365 — Universul este unul, infinit, mobil (p. 145).


Gionâano BRUNO, Despre, cauză, principii şl
unitate.

,366 — Acest univers este infinit, şLeste deci fără centru şi


fără margini (p. 41).
Giordano BRUNO, Galilei Campanella.

367 — E aşa de frumoasă lumea, e aşa-de diferită după fie-


care pas, încît ar trebui să trăim mii de ani spre a cunoaşte !
(p. 59).
; Eusebiu CAMILAR, Împărăţia soarelui.

368 — Spaţiul nu este decît u n mod al simţurilor omeneşti,


tot aşa şi timpul : nu este nici spaţiu nici timp (p. 22).
<369 —: întregul nostru univers este n u m a i o infinită com-
plexitate de forţe (p. 27).
Thomas CARLYLE,' Munca, sinceritatea, tă-
cerea. -
»
370. —- Nimic nu este etern în univers, afară de universul
însuşi (p, 198). ..;..••'.
George CÂLINEŞCU, Principii de estetică
umVKHS

g7 i — Spaţiul este o idee generală care cuprinde în sine


toate dimensiunile obiectelor exterioare. •
Vasi'le CONTA, Teoria, fatalismului.

372 — Universul este un imens rezervor de energie şi omul


este din' aceasta o mică, p a r t e .(p, 25.4),
M. DESHUMBERT, Morala. întemeiată pe le-
gile naturii.

373 — Universul,'este" eternizarea sufletului (p. 107).


Ralph W. EMERSON, Eseuri.

374 — Universul nu se exprimă decît prin mulţimea colorată


• şi, la prima vedere, haotică a aparenţelor sensibile, a indivi-
zilor izolaţi, a evenimentelor individuale, unice (p. 264).
Roger GARAUDY, Libertatea.

375 — Spaţiul este'reprezentat ca o mărime infinită dată


(p. 69).
376 — în întregul univers nu există nimic mai frumos şi
mai bun decît inima omenească (p. 120).
Heinrich HEINE, Impresii de călătorie.

377 — Spaţiul n u este altceva decît forma tuturor fenome-


nelor externe, singura formă sub care obiectele simţurilor ne
pot fi date.
I m m a m i e l KANT, Prolegomene.

378 — Spaţiul n u este altceva decît o ordine a existenţei lu-


crurilor, care s e observă în simultaneitatea lor (voi, I, p. 590).
. G. W~. LEIBNIZ; Opere filozofice.
UNIVERS m

37.9 — Nu cred c ă există o întreprindere mai nobilă, mai


grandioasă şi cu beneficii mai mari, deşi ascunse, ca încerca-
r e a omului de,a înţelege universul (voi. III, p. 64).
.Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

380 — Finitul reprezintă f o r m a de existenţă a infinitului,;


acgasta găsindu-şi prin finit manifestarea sa concretă (p. 37)».
381 — Universul este unicul sistem care posedă conexiuni
interioare şi nu poate avea conexiuni exterioare (pp. 37—38).
S.T. MELIUHIN, Problema finitului şi infi-
nitului.

382 — Universul e compus numai din materie, cai-e .însă este


înzestrată cu puteri multiple şi diferite. Aceste p u t e r i [...] dau
materiei forme atît de variate (voi. I, p. 750).
P. P. NEGULESCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii.

383 — P e n t r u simţurile „noastre universul nu este altceva


decît o imensă îngrămădire de corpuri aşa-numite fizice. Uni-
versul este u n cuvînt abstract (p. 117).
P . P . NEGULESCU, Pagini alese.

384 — Umplerea spaţiului cu forţe ce ©pun rezistenţă este


deosebită p e n t r u locuri şi t i m p u r i deosebite, calităţile se
ischimbă, dar spaţiul însuşi cu determinările sale este pretu-;
itindenea şi totdeauna acelaşi...
Frledrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

385 !— Spaţiul este o formă constructivă a experienţei


.noastre. "
Ion PETROVICI, Studii istorico-filozofice.
54 „EXISTENŢĂ

386 — Spaţiul şi timpul s î n t cele două cadre ale existenţei


fenomenelor naturii. Şi spaţiul şi timpul sînt divizibile, pri-
mul prin părticele, secundul în momente (p. 313), .
Ion PETROVICI, Din meandrele trecutului.

387 — Universul are acelaşi cuprins , şi aceleaşi proporţii


(Ser. LXXIX, p. 238).
SENECA, Scrisori către Luciliu.

3!'o — Infinitul e mult mai m a r e / Decît ne închipuim, / N-o


să putem niciodată / Să-1 umplem cu sufletul nostru (p. 154).
Marin SORESCU, Unghi.

389 — Infinitul nu este întotdeauna o întindere nesfîrşită,


cum îşi imaginează naivii. Infinitul este pur şi simplu o vi-
ziune, chiar şi asupra infinitului (p. 69).
Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetări.

390 — Universul întreg nu e decît u n vid imens în care se


mişcă la depărtări astrale cîteva greutăţi de materie (p. 153).
' , Ilarie VORONCA, Mic ' manual de fericire
perfectă. -
EXISTENŢĂ

391 — Adevărata existenţă fericită o găsim în manifestarea


desăvîrşită a fiinţei noastre (p. 95).
G. G. ANTONESCU, Studii asupra educaţiei
morale şi estetice.
392 — Existenţa reală nu se confundă cu realitatea, deoarece
.realitatea poate fi atît posibilitate reală cît şi realitate ideală
(P> 57).
Pavel APOSTOL, Inconsistenţa argumentam
idealist-subiective..
EXISTENŢA 55

'303 — Orice existenţă ideală este universală, structura ei se


reduce la forme, legi şi relaţii. Existenţa logică se construieşte
în concept, judecată, raţionament (p. 20).
Pavel APOSTOL, Iluzia evadării.

394 — A exista nu înseamnă şi a dura.


îvlihai, BENIUG, Meşterul Manole (cronici şi
studii literare).

395 — Orice existenţă presupune o disciplină şi un mănunchi


de călăuziri, întemeiate pe o experienţă îndelungată (p. 7).
396 — Adevărata existentă înseamnă participare la tumtâtol
vieţii unanime, prin cooperare socială, prin dragoste, prin-
tr-o activitate ce are răsfrîngere asupra semenilor, sub forme
multiple : a educaţiei dată copiilor, a activităţii profesionale
la înfrumuseţarea şi propăşirea lumii sau comunităţii (p. 15).
Iorf BIBEPJ, Arta de .a trăi.

397 — „Existenţa creatoare" este o formă a „existenţei


eroice", o "formă eliberată de rigorile imperativului categoric,
care caracterizează existenţa eroică propriu-zisă (p. 177).
• Lucian BL AGA, Elanul insulei — aforisme
şi însemnări.

398 — Orice existenţă omenească începe cu o năzuinţă către


absolut, pe care viaţa, cu obstacolele ei nenumărate, o frînge,
umilind-o f ă r ă cruţare (p. 447).
Şerban CIOCULESCU, Aspecte literare con-
temporane.

399 — Oricine va voi să definească marele mister al existen-


ţei, va vedea că el consistă în împrospătarea continuă a fon-

5 — Cugetări despre cultură şi civilizaţia


56 EXISTENŢA

duîui şi păstrarea formelor. Forme vechi de spirit pururea


nou.
Mihai EMINESCU, Scrieri politice.

400 — Existenţa este în genere o problemă deschisă începînd


de.la limita unde încetează cîmpul nostru vizual (p. 53).
401 — Formele de bază ale oricărei existenţe sînt spaţiul şi
timpul, şi o existenţă în afara timpului este o absurditate tot
atît de mare ca şi o existenţă în afara spaţiului (p. 62).
Friedrich ENGELS, Anti-DUhring.

402 — Orice existenţă încremenită şi care se manifestă ca


viaţa nespirituală nu e decît 0 umbră goală proiectată în afară
de inteligenţă, de multe ori prin nemijlocirea neantului.
I. G. FICHTE, Cuvîntări către naţiunea
germană.

403 — Existenţa conştientă înseamnă acţiune conştientă


<p. 27):
Ernst FISCHER, Necesitatea artei.
. "V
404 — O existenţă înstrăinată, determinat^ de relaţii de do-
minare şi asuprire, este lipsită de posibilităţi reale de a fi o
existenţă pe deplin demnă (p. 5).
Elena FLORE A. Demnitatea naţională şi res-
pect faţă de. celelalte popoare.

405 — Fără a omite şi tăgădui existenţa unei constituiri obi-


ective a lucrurilor, valorile nu sînt în lucruri, ci sînt o crea-
ţie a noastră, a subiectivităţii noastre, în contact cu firea
obiectivă a lor.
Ion GAVANESCUL,, Etica.
EXISTENŢA 57

406 ,— Căci ce e existenţa aceasta dacă nu o înlănţuire de în-


tîmpîări, care, toate la un loc, alcătuiesc roman ? (voi. II,
p. 288).
Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe, însemnări.

407 — întreaga existenţă fiind o veşnică separare şi uniră,


înseamnă că şi oamenii, contemplînd această stare generatoare
de nelinişte, vor proceda la rîndul lor cînd prin separare, cînd
prin unire (p. 148).
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

4 0 8 — A cunoaşte existenţa înseamnă a asigura direcţia ei


de viaţă, a o ilumina, regenera şi îmbogăţi (voi. I, p. 360).
Dimitrie GUŞTI, Sociologia.

409 — Existenţa umană este a n g a j a r e liberă şi responsabilă


în lupta pentru -schimbarea posibilităţilor — multiple, alter-
native şi uneori divergente — într-o realizare menită să-con-
stituie .afirmarea demnităţii şi a libertăţii sale (p. 135).
Georgeta HĂLÂŞAN, Personalitatea umană.

410 — Existenţa reală nu este o inerţie lipsită de viaţă, ci o


continuă creaţie, o luptă între fiinţă şi nefiinţă, o neîntreruptă
năzuinţă către determinare pe de o parte şi deopotrivă o ten-
dinţă de a se degaja de orice pozivitate stânjenitoare.
A. I. HERZEN, Opere filozofice alese.

411 — O existenţă pe care am putea-o gîndi ca fiind în deter-


minarea p u r ă este o existenţă fără însuşiri, o noţiune fără
note şi conţinut, u n neant (p. 178).
Alexandru IVASIUC. Radicalitate şi valoare.
EXISTENTA

422 Toţi avem o dublă existenţă, o existenţă în noi şi o


existenţă în conştiinţa despre noi a celuilalt (voi. II, p. 190).
Titu MAIORESCU, Jurnal.
i
413 — Orice existenţă este aparenţă mai mult sau mai puţin
permanentă (p. 50).
Earl MARX, Scrisori către Kugelmann.

414 — Nu conştiinţa oamenilor le determină existenţa, ci,


dimpotrivă^ existenţa lor socială le determină conştiinţa.
Kaii MARX, Contribuţia la critica economiei
politice.

415 — Nimic nu înlocuieşte existenţa (p. 481).


A n d r e MAUROIS, Memorii.

418 —• Existenţa fiecărui om este [...] rezultatul mediului so-


cial în care. trăieşte, al existenţei sale sociale obiective, con-
cretă din punct de vedere istoric, pe ca.re e l ' a creat-o cu se-
menii săi şi de eare nu se poate izola (p. 78).
_ R. MIHAlLESCU, Democraţia şi socialismul.

4f '7 — l i n ora care s-ar îndoi de propria lui existenţă şi-ar


dovedi sieşi, prin însăşi îndoiala lui, existenţa (voi. I, p. 202).
P. P. NEGULESCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii.

43 f — Existenţa nu poate fi o calitate, adică un fel de a fi,


ea-este faptul de a fi (p. 81).
Constantin NOICA, Douăzeci şi şapte trepte
ale realului.
50

41 9 — Temelia existenţe; rşi p r i n u r m a r e si sa fericirii n o a s t r e


este n a t u r a noastră animală (p. 55).
.Arţhur .SCBOPEiNHAUER, Aforisme asupra
înţelepciunii în viaţă.

420 — înţelegem prin ţâsopraa -Boastră ««fetseftlă Mesaje g e s t a -


t®e, toate acţiunile animalelor care exprimă mişcări ^fe voinţă.
421 — Existenţa, i a r nu fericirea noastră, interesează natura.
A r ţ h u r SCHOPEN.HA'U;Efi. Viaţa.; amorul şi
moartea.

422 — Existenţa u n u i lucru r e z u l t ă in mod necesar din


esenţa şi definiţia lui însuşi, f i e dintr-© a n u m t i ă cauză p r o -
d u c ă t o a r e (p. 74).
Baruch SPINOZA, Mica.

423 — Tot ce există, există sau în sine sau în a l t c e v a (p. 2).


A n u p u t e a exista, este o n e p u t i n ţ ă , iar a p u t e a exista, este
o p u t e r e (p. 8).
Baruch SPINOZA, &im demonstrată după
metoda geometrica.

CERCETARE
(experienţă, experiment, demonstrare, .documentare)
424 — Unii învaţă prin suferinţă, alţii p r i n experienţă.
Proverb bengalez

425 — După o boală lungă t u însuţi eşti medic.


Proverb chinez

426 — O vulpe bătrînă n u are nevoie să î n v e ţ e şiretlicuri.


427 — Experienţa se capătă prin străduinţă.
60 CERCETARE — EXPERIENŢA

428 — Imaginaţia este o înlocuitoare săracă a experienţei.


429 — Practica desăvîrşeşte.
Proverbe engleze

430 — Experienţa e Stăpîna artelor.


431 — E suficient a trăi pentru a învăţa.
432 — Nu e nimic aşa de sigur ca faptul de a u r m a totdeauna
drumul bătut.
433 — Cine a văzut multe a putut învăţa multe.
434 — Experienţa întrece ştiinţa.
Proverbe franceze

435 — Experienţa e meşterul vieţii.


436 — Timpul şi experienţa fac pe om înţelept.
Proverbe germane

437 — Experienţa ţine o şcoală unde lecţiile costă scump.


438 — Experienţa [...] e singura sursă a măiestriei noastre.
439 — Cine are multă practică, multe învaţă.
440 — Practica valorează mai mult ea gramatica.
Proverbe italiene

441 — Tot păţitul e priceput.


442 — Experienţa este călăuza acţiunilor.
443 — Drum bătut, drum sigur.
444 — Practica le face pe toate.
Proverbe latine

4 4 5 — Să folosim experienţa altora.


4 4 8 — Face mai mult experienţa decît sfatul.
4 4 7 — Alergătorul multe ştie.
448 — Să nu laşi drumul mare pentru cărare.
Proverbe româneşti
CERCETARE —EXPERiENŢĂ 61

449 — Experienţa este o întrebare pusă naturii şi ea nu are


sens decît dacă întreaga ei desfăşurare este determinată de o
problemă directoare (p. 28).
.450 -— Cercetarea nu poate fi stimulată prin măsuri de con-
strângere exterioară. Ea trebuie să fie provocată de un motor
interior... (p. 39).
451 — Cercetarea dă naştere unui progres al gîndirii, adică
construirii unei noţiuni, unei operaţii sau legi noi.(p. 84).
Hans AEBLI, Didactica psihologică.

452 — O experienţă care te-a costat mult, te face să-ţi


schimbi conduita pe care toate sfaturile nu au putut-o mo-
difica.
G. G. ANTONESCU, Herbert Spencer şi ,pe-
dagogia utilitaristă.

453 — Cercetarea înseamnă omul, iniţiativele lui libere şi


exercitarea celor mai înalte însuşiri ale lui (p. 23).
454 — Nu devii cercetător ascultînd conferinţe, nici chiar
-meşterind de unul singur într-un colţ de atelier, ci trăind în
contact cu oamenii care ştiu să inventeze sau să descopere
(p. 51).
Gaston BERGER, Omul modern şi educaţia
sa. Psihologie şi educaţie.

455 — Calitatea esenţială a oricărui experiment satisfăcător


este de a fi reproductibil (p. 33).
456 — Cel care face experienţă este cel mai în măsură să-şi
dea seamă de erorile posibile din munca sa. El ar trebui să
relateze eu sinceritate ceea ce a făcut şi, dacă e necesar, să
indice de unde au p u t u t să se ivească greşelile (p. 202).
W. I. BEVERIDGE, Arta cercetării ştiinţifice.
12 CERCETARE — EXPERIENŢA

4§7 — A e x p e r i m e n t a înseamnă a face din însăşi: intervenţia


aeiivă a omului în mersul naturii un izvor d e cunoaştere
(p. 188).
Lucian 1 BLAGA, Experimentul şi spiritul ma-
tematic.

458 — Experimentul pedagogic este o cale d e investigaţie


prin care u r m ă r i m fie perfecţionarea unui aspect instraetrv-
educativ, fie verificarea unei ipoteze sau rezultat a l experien-
ţei sau investigaţiilor pedagogice, în vederea dezvoltării crea-
toare. a.teoriei sau practicii pedagogice (p. 26).

l o a BQNTAŞ, Curs de pedagogie pentru In-


stitutele de învăţâmînt superior tehnic.

45& — Valoarea muncii u n u i cercetător se poate-aprecia rai


în raport cu n u m ă r u l de comunicări sau de articole publicate,
cr în raport cu rezultatele pe care le-a determinat în produc-
ţie, eu măsura în care descoperirile sale sînt simţite de popor
(voi. II, p. 363).
460 — Cercetarea istorică, departe de a constitui o investi-
gare cu caracter strict documentar a trecutului, este în bună
măsură — aşa cum a r a t ă viaţa — şi o ştiinţă a prezentului
(voi. VI,. p, 423)
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

161 — Cercetarea trebuie- orientată spre probleme dfe interes


mafor. a3e economiei, cum sînt dezvoltarea bazei de materii
CKr.Ci-.T.MiK • • E X P E R I E N Ţ A 63

prime, perfecţionarea utilajelor şi maşinilor, fabricarea de


noi produse (p. 28).
Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Conferinţa
Naţională a P.C.R. din 19—21 iulie 1972.

462 — Cercetătorul trebuie să aibă pasiune, să fie un creator,


să facă totul pentru a contribui la soluţionarea problemelor,
la avutul general al ştiinţei, al forţelor noastre de producţie
în toate sectoarele de activitate (voi. X, p. 153).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

463 — A dezvălui noi taine ale naturii, ale materiei, a ac-


ţiona pentru a face ca roadele cunoaşterii să se materializeze
cît mai curînd în producţie, în viaţa socială, în progresul şi
bunăstarea poporului este u n scop nobil care trebuie să-i în-
sufleţească pe toţi cei ce se consacră cercetării ştiinţifice
şi tehnice, pe toţi oamenii muncii (p. 42).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Congresul
' educaţiei politice şi al culturii socialiste din
2 iunie 1376.

464 — Cercetarea românească trebuie să-şi aducă o contri-


buţie sporită la aprofundarea cunoaşterii legilor naturii şi ale
societăţii, pe baza concepţiei materialist-dialeetiee şi istorice,
la investigarea structurii interne a materiei, a legilor ei de
mişcare şi transformare, a caracteristicilor biologice ale plan-
telor şi animalelor (p. 44).
465 — Trebuie să acordăm întreaga-atenţie dezvoltări! cer-
cetării de perspectivă, a cercetării fundamentale pentru a asi-
64 CERCETARE — EXPERIENŢA

gura condiţiile progresului multilateral al ştiinţei şi al socie-


tăţii noastre (p. 45).
Nicolae CEAUŞEŞCU, Raport la Congresul
al XlI-lea al P.C.R. din 19 noiembrie 1979.

466 — Cercetarea ştiinţifică este o activitate complexă care


trebuie să reflecte situaţia prezentă, să dezvăluie situaţia
ideală, precum şi modul de realizare a idealului (p. 32).
467 — Documentarea, ca o condiţie de bază a oricărei activi-
tăţi de cercetare ştiinţifică, reprezintă o metodă generală, cu
ijutorul căreia cercetătorul cunoaşte contribuţia predeceso-
rilor şi contemporanilor în problema studiată (p. 32).
468 — Experimentul, ca metodă de cercetare, constă în re-
producerea artificială sau modificarea intenţionată a unui fe-
n o m e n natural, cu scopul observării în condiţiile speciale
create de cercetător (p. 36),
Georgeta CHIRIŢĂ, Pedagogia aplicată la dc
meniul educaţiei fizice.

469 — Un om care face parte dintr-un popor civilizat, mai


.ales iacă e şi instruit, se foloseşte tot aşa de bine de expe-
r i e n ţ a sa proprie, cît şi de cea a omenirii.
470 - Cu cît omul a r e o mai mare experienţă, şi cu cît a
-ajuns p e o treaptă mai înaltă de propăşire, cu cît reierul său
ŞijJ mai simţitor în u r m a exerciţiului a diferenţierii organice, cu
atît) dobîndeşte idei generale care ţintesc neîntrerupt spre o
singură unitate.
171 — Experienţa, este n u numai originea cunoştinţelor
noastr-e, dar şi mijlocul cel mai sigur pentru a înmulţi, a întări
şi a lămuri acele cunoştinţe.
Vasile CONTA Teoria fatalismului.
CERCETARE — EXPERIENŢA "65

472 — Un g r a m de experienţă este m a i valoros decît o tonă


de teorie, deoarece n u m a i . in experienţă teoria îşi găseşte
sensul vital şi semnificaţia p e n t r u viaţă (p. 1-25).
Jdhn DEWEY, Democraţie şi educaţie.

473 — Cercetarea ştiinţifică este u n necontenit dialog între


cercetător şi n a t u r ă (p. 1).
Ion DRĂGAN, Psihologia copilului şi psiho-
logia pedagogică.

474 — Nu poate fi concepută cercetarea ştiinţifică f ă r ă asi-


milarea cunoştinţelor'semnificative dobîndite pînă la data cînd
sînt începute investigaţiile, fără cunoaşterea t u t u r o r realiză-
rilor si a eşecurilor întîmpinate (p. 67).
D. DUMITRAŞCU, Trepte spre ştiinţă.

475 — Experienţa poate cel m u l t să ne spună că există efecte


asemănătoare efectelor produse de fiinţele raţionale ; însă e a
niciodată nu poate să ne spună că şi cauzele acestor efecte sînt
existenţe cu a d e v ă r a t ca fiinţe raţionale în sine, căci fiinţa
în sine nu. e obiectul experienţei (p. 44).
J. G. FICHTE, Trei scrisori despre cărturar_

476 — Cu cît înaintezi în experienţă, cu atît te apropii de


inexplorabil ; cu cît ştii să foloseşti mai bine experienţa, ci
atît; vezi mai limpede că inexplorabilul nu a r e utilitate practica
(p. 174).
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

477 — Cu cît experienţa u n u i om e m a i variată, cu atît ma


sus reuşeşte el să se ridice îmbrăţişînd o perspectivă mal
vastă (p. 278). -
Maxim GORKI, Despre literatură.
CERCETASE — EXPERIENŢĂ

4 7 i — Rădăcina convingerilor e experienţa (p. 95).


479 — Orice cercetări ştiinţifice asupra vieţii seamănă numai
cu studiul săgeţii f ă r ă a se descoperi arcaşul care o aruncă
(p. 270).
Nicolae IORGA, Cugetări.

480 — Experienţa concretă trebuie să preţuiască mai rnull


ca deducţiile ştiinţifice.
William JAMES, Psihologia şi educaţia.

'481 — Nu încape nici o îndoială că orice cunoaştere a noastră


începe cu experienţa.
Irnmanuel KANT, Critica raţiunii pure.

482 — Un experiment reprezintă executarea unui plan spe-


cial, elaborat pentru a verifica valabilitatea unei ipoteze
Cp. s i ) .
G. P. KNELLER, Logica şi limbajul educaţiei,

483 — Experienţa proprie este înţelepciune (voi. ÎI).


G. E. LESSING, Opere.

484 — Propria experienţă este cea mai bună şcoală ; numai


că taxele acestei şcoli sînt prea scumpe ; le plăteşti de regulă
sub forma unei adinei suferinţe şi, cînd ţi-ai cîştigat testimo-
niul absolutoriu, ai ajuns adeseori Ia. sfîrşitul vieţii şi este
prea tîrziu ca să te mai foloseşti de el (voi. II).
Titu MAIORESCU, Critice.

485 — Experienţa este o acţiune directă ale cărei rezultate


se judecă mai tîrziu. Ea poate sa fie încununată de succes sau
să eşueze. Se bazează pe încercare şi eroare . (voi. I. p. 43).
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.
CERCETARE — EXPERIENŢA 87

480 •— Experienţa este cel m a i bun măiestru al vieţii.


Nicolae MOISESCU, Conducerea vieţii emo-
tive, intelectuale, instructive şi sociale.

487 — Cercetarea ştiinţifica are un rol esenţial în sporirea


tezaurului de conştiinţe al omenirii şi, implicit, în întreaga
viaţă, atît în probleme economice, de producţie, cît şi în as-
pecte fundamentale, legate de concepţia generală despre
lume, societate şi om (p. 13).
Edmond NICOLAU, Analogie, modelare, si-
mulare, cibernetică.

488 — Prin experienţă înţelegem, deci, ce a încercat, ce a


cunoscut un om în cursul vieţii lui.
Ioan* NISIPEANU, Elemente de psihologie
pedagogică.

489 — Experienţa nu e ceva primit în mod pasiv, ci u n pro-


dus al sensibilităţii şi intelectului nostru.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie,

490 — Experienţa personală se face totdeauna cu oamenii,


cu lucrurile şi stările timpului, în care trăieşte individul
(voi. II).
I. C. PETEESCU, Contribuţia la o pedagogie
românească.
491 — Experimentul este o metodă, de cunoaştere care pre-
supune intervenţia conştientă a omului în desfăşurarea feno-
menelor cu scopul descoperirii legilor ce'le guvernează (p. 157).
Cornel POPA, Teoria cunoaşterii. Perspec-
tiva semiotico-praxiologică asupra actului cu-
noaşterii.
68 C-ISROETARE — E X P E R I E N Ţ Ă

492 — Cercetarea trebuie organizată în strînsă concordanta


cu cerinţele producţiei materiale şi activităţii sociale, ea tre-
buie să premeargă obiectivelor şi necesităţilor dezvoltării so-
cietăţii, să acţioneze pentru soluţionarea din timp a acestora
(?• 5).
Nicolae RADU, învăţare şi gîndire.

493 — Acela ce nu ştie să înveţe din experienţa faptelor sale


proprii nu ajunge să-şi formeze un caracter; el poate fi con-
secvent cu principiile unei morale, dar nu este consecvent cu
firea sa proprie ; logica faptelor sale nu este logica firii sale,
ci este o logică impusă.
C. RĂDULESCU-MOTRU, Curs de psihologie.

494 — Experimentul nu este "unica metodă de cercetare a psi-


hologiei, dar este, fără îndoială, metoda cea mai importantă,
mai precisă şi mai fecundă (p. 11).
Alexandru ROŞCA, Metodologie şi tehnici
experimentale în psihologie.

495 -— Poate însă că pentru nimic nu este aşa de neapărat


trebuincioasă experienţa ea pentru cunoaşterea nestatorniciei
şi a schimbării lucrurilor în lume (p. 196).
A r t h u r SCHOPENHAUER, Aforisme asupra
înţelepciunii în viaţă.

496 — Atîta vreme cît cercetarea nu este raţional organizată


pe baza experienţelor metodice, ea întîrzie în ocoluri inutile,
rătăcind prin sferele imaginaţiei fără frîu, iar produsul ei n u
poate, fi decîţ construcţia simplistă, anemică sau mistică, î m -
brăcată în m a n t a u a vrăjitoriei sau magiei (pp. 159—160).
Eugeniu SPERANŢIA, Medalioane muzicale.
FENOMEN (Î9

497 — Metodica cercetării oglindeşte, pe lîngă viziunea, cu-


noştinţele şi competenţa, de explorare a cercetătorului într-o
a n u m i t ă problemă, şi nivelul concepţiei lui generale privind
domeniul respectiv (p. 18).
Ursula ŞCHIOPU, Psihologia copilului,

498 — Valoarea cercetării, care caută să descopere adevărul,


izvorăşte din stabilirea legăturilor necesare ale obiectului, a
dependenţei sale faţă de un ansamblu cît mai larg de relaţii,
ca şi din analiza elementelor sale primare (p. 27).
Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetări.

499 — Experimentul este confruntarea materială a unei ipo-


teze cu realitatea (p. 172),
Henri WAL.D, Structura logică a gîndirii.
FENOMEN

500 — Fenomenele sociale sînt produse spirituale în primul


rînd, dar ele se dezvoltă într-un mediu fizic şi biologic şi sînt
condiţionate istoriceşte, de aceea sociologia nu se poate limita
la întrebuinţarea unei singure metode rigide.
Petre ANDREI, Sociologit generală.

501 — O axiomă a ştiinţei este că orice fenomen care poate


fi observat, poate fi în principiu explicat fără a se recurge
la nonentdtăţi (p. 36).
S. A. BARNETT, Instinct şi inteligenţă.

502 — Un fenomen ce nu poartă, într-un f e l sau altul, pece-


tea unei matrice stilistice său a unui cîmp stilistic, poate fi
u n fenomen natural, un fenomen biologic, un fenomen psi-
hologic, dar nu u n fenomen „istoric" (p. 135).
Lucian BLAGA, Fiinţa istorică.
70 FENOMEN

503 — Fenomenele cele" m a i simple,, cele m a i e l e m e n t a r e ale


naturii sînt susceptibile de inifint de m u l t e interpretări. Cu
cît f e n o m e n e l e d e v i n m a i complexe, cu atît posibilităţile de
variată i n t e r p r e t a r e se împuţinează (p. 191).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme
şi însemnări.

504 — Toate f e n o m e n e l e vieţii sociale trebuie privite ca u n


proces în continuă t r a n s f o r m a r e şi dezvoltare (voi. I, p. 89).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste.

505 — F i e c a r e f e n o m e n psihic a r e deci doi factori : o i n -


f l u e n ţ ă exterioară şi rezistenţa organelor respective.
Vasile CONTA, Bazele metafizicei.

506 — Valoarea şi calitatea fenomenelor pot f i cunoscute


nu s u m a i p e cale raţională, ci şi prin sentiment, cu •condi-
ţia :însă { ^ S e n t i m e n t u l să fie raţional (p. 13).
N. DMITRIEVA, Despre frumos.

507 — Cînd vrem să explicăm u n f e n o m e n social trebuie să


căutăm separat cauza eficientă care îl produce şi funcţia p e
care o îndeplineşte (p. 138).
508 « — O r i d e cîte ori u n f e n o m e n social este direct explicat
p r i n t r - u n fenomen psihologic, p u t e m f i siguri c ă explicaţia
este greşită (p. 146).
Emile DURKHEIM, Regulile metodei socio-
logice.

509 — Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oaiheni, ci p ă r e -


rile lor despre dînsele (p. 46).
EPICTET, Manual.
21 F E N O M E N

51?0 — Fenomenele vieţii sufleteşti sînt tot atît de nume- '


roase şi de surprinzătoare ca şi fenomenele pe care natura-
liştii le urmăresc în lumea fizică (p. 190).
Gala GALACTION, Nuvele. Povestiri.

511 — La orice fenomen nou. de însemnătate, mulţimea în-


treabă Ba ce foloseşte, şi nu greşeşte, căci ea nu-şi dă seama de
valoarea u n u i lucru decît prin folosul ce i-1 aduce (p. 13@)
512 — Nici un fenomen nu se explică în sine şi din sine ;
numai privite în n u m ă r m a r e şi metodic orînduite, dau pînă
la urmă ceva ce a r putea trece drept teorie (pp, 158—-l 59)
J. W. GOETJIE, Maxime şi reflecţii.

513 — Orice fenomen este determinat şi determină la rîndul


său pe altele, este cauză şi poate fi efect, este influenţat şi
condiţionat în apariţia şi dezvoltarea sa şi, la rîndul său, in-
fluenţează şi condiţionează mişcarea şi dezvoltarea altor fe-
nomene (p. 28).
loara GBIGOEAŞ, Principii de etică socialistă.

514 — Fenomenele sociale sînt continui, a t î t timp "cît condi-


ţiile în care se produc nu se schimbă (p. 54).
Spiru HARET, Mecamro socială.

515 — Fenomenul este deci mai în tăi esenţa în existenţa sa ;


esenţa e prezentă nemijlocit în el (p. 487),
G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.

518 Cu cît u n fenomen se depărtează de om, apropiiatfu-se


de lucruri, cu, atît el durează mai puţin, şi cu cît u n fenomen
exprimă temeiuri umane mai adevărate, cu atît durata lui
istorică este mai mare.
Nicolae LOTREANU, [XI, p. 12],

517 — Omul nu poate cunoaşte un fenomen oarecare fără a


veni în contact cu el, adică- dacă propria lui viaţă (practică)
nu se desfăşoară în ambianţa acestui fenomen (voi. I, p. 515).
518 — Cine nu ia în seamă etapele procesului de dezvoltare
a fenomenului nu este în stare să rezolve în mod curent con-
tradicţiile inerente acestui fenomen (voi. II, p. 433).
MAO ŢZE-DUN, Opere alese.

519 — Orice fenomen reprezintă o unitate de contrarii şi


oricărui proces i se opune un proces contrariu (P. 206). .
S. T. MELIUHIN, Problema finitului şi infi-
nitului.

520 — A găsi cauza fenomenului înseamnă a descoperi


esenţa lui, elementul lui permanent, legea lui (p. 146).
I. V. MESAROŞIU, Logica generală.

521 — Fenomenul nu este numai ceva diferit de esenţă, dar


•este în acelaşi timp o manifestare, o exteriorizare a contrariu-
lui său, a esenţei (p. 29).
Flonta MIRCEA, Esenţă şi fenomen.

522 — în natură fenomenele nu se produc oricum, nu se


produc la întîmplare, fără să urmeze nici o regulă, ci se supun,
pretutindeni şi totdeauna, fără nici o abatere, legilor de care
atîrnă producerea, lor (p. 117).
P . P . NEGULESCU, Pagini alese.
FENOMEN T3

523 — Orice fenomen material (şi nu există decît fenomene


materiale) aduce, conţine, implică, cheamă, se pătrunde de o
concbmitenţă de timp, o colocaţiune de spaţiu, o inseparabilă
prezenţă de formă şi conţinut (p. 102).
Ed. PAMFIL şi D. OGODKSCTJ, Psihologie şi
informaţie.

524 — Cu cît un fenomen se prezintă mai variabil şi mai


multiplu, cu atît el se dovedeşte mai relativ (voi. II, p. 209).
Edgar PAPU, Barocul ca tip de existentă.

525 — Fenomenul psihic este în sine un fenomen fizic, anume


tot acelaşi care trebuie presupus drept cauză a enervării fi-
brelor nervoase motoare, căci în aceasta trebuie să stăruia,scă
în mod absolut studiul ştiinţific al naturii, că u n efect fizic
trebuie să aibă o cauză fizică.
528 — A. explica un fenomen nu însemnează nicăieri în şti-
inţele fizice altceva, decît a găsi o formulă, sub care el este
cuprins ca un caz, o formulă cu al-cărei ajutor poate fi pre-
văzut, calculat'şi în unele împrejurări şi produs.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

527 — Un fenomen de viaţă omenească e în sine indiferent


şi neutru, ca orice fenomen al vieţii cosmice (p. 49),
Vasile PÂRVAN, Idei şi forme istorice.

528 — .Niciodată un fenomen nu poate produce singur pe


un altul.
Ion PETROVICI, Studii istorico-filozofice.

529 — Fenomenele sociale depăşesc realitatea şi activitatea


74 MIŞCARE

unu! individ, e l e sînt, prin definiţie, fenomene colective,, mul-


tilaterale sau pluripersonale (p. 6).
Mihai RALEA şi T. HERSENI, Introducere
în psihologie socială.
*.,

530 — Cauzalitatea fenomenelor este una şi aceeaşi peste


tot ; este o singură putere, sau o singură înlănţuire de fe-
nomene, cum este o singură energie (p. 268).
C. RĂDULESCU-MOTRU, Puterea sufletească.

531 — Un fenomen n u poate să a p a r ă decît în anumite con-


diţii, dar numai ceea ce-i determină specificul este cauza sa
<p. 72).
Stanciu STOÎAN, Educaţie şi societate.

532 — Fenomenele fiind productul a doi factori : puterea


şi împrejurările ; deci unul din ei e totdeauna statornic — pu-
terea — modul de producere a acestor fenomene va fi stator- ,
nic sau schimbător,, după al doilea element ce conlucrează la
a lor zămislire —- împrejurările (p. 222).
533 — Fenomenele succesive sînt rezultatul întrupării pu-
terilor statornice ale naturii în împrejurările existenţei
(p. 223).
A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.

MIŞCARE
(inerţie)
534 — Nu există nici o mişcare care să fie f ă r ă sfîrşit, ci
fiecare are un scop, şi e peste putinţă să ia naştere .un lucru a
cărui naştere este imposibilă, iar ceea ce a luat n a ş t e r e fee-
buie să existe atunci cînd a l u a t fesit procesul devenirii
(f. 114).
ARISTOTEL, Metafizica.

535 — N u există mişcare în a f a r a lucrurilor (p. 58).


538 — Orice mişcare duce d e la u n lucru spre altul (p 120).
537 — Mişcarea e s t e u n act ne terminat al u n u i lucru care
poate fi mişcat (pp; 202—203).
ARISTOTEL, Fizica.
1
538 — Mişcarea este şi ea u n mod de acţiune, dar unul ne»
desăvîrşit (p. 81).
ARISTOTEL, Despre suflet.

539 — Mişcarea n u este ceva ce s - a r c o m p u n e din stări pe


loc, c u m nici devenirea în general n u este susceptibilă de a fi
r e d a t ă p r i n concepte rigide. Mişcarea a r f i accesibilă n u m a i
unei intuiţii pure, ce se leapădă d e toate conceptele făcute p®
m ă s u r a spaţiului (p. 78).
Lucian BLAGA, Despre conştiinţa filozofică.

540 — Cauza t u t u r o r schimbărilor este mişcarea (p. 50).


Giordano BRUNO, Calilei Campanella.

541 •— Orice mişcare are proprietatea esenţială de a .comu-


nica direcţiunea sa proprie u n e i alte mişcări.
Vasile CONTA, Teoria ondulaţiunil univer-
sale. ~~

5 4 2 — Mişcarea nu-i decît o calitate a lumii nedivizibile,


variind cantitativ în proporţii cu celelalte însuşiri ale l u m i i
a
1® MIŞCARE

543 — Prin exerciţiul influenţei sale, mişcarea unui corp


trece identic în celelalte corpuri §gse produce numai o prefă
cere în mişcarea proprie a acestora
Vasile CONTA, întîile principii care alcătuiesc
lumea. &

5*44 — Mişcarea, după cum înţelegem de obicei.,, nu e alt-


ceva decît acţiunea prin care ur corp trece iintr-un loc în
altul (p. 157).
Rene DESCARTES, Texte filozofice.

545 — Mişcarea este cea dintîi şi cea mai importantă, nu nu-


mai ca mişcare mecanică şi matematică, dar încă şi mai mult
ca instinct, ca spirit vital, ca tensiune.
Friedrich ENGELS, Despre materialismul Is-
toric.

546 — Mişcarea este forma fundamentală de manifestare a


materiei r(p. 261).
Mihail FLQRESCU, Materia şi realitatea
obiectivă,

547 Nimic nu este mai /echi in natură decît mişcarea


(p. 250)
Galillec GALILEI, Dialoguri asupra ştiinţe-'
lo noi.

548 — Nu există pe lume mişcare care să rfu întîmpine Oi


rezistenţă (p. 508).
Maxim GORKI, Jespre literatură.

549 — Mişcarea se încetineşte pe măsură ce se propagă. Ea


îşi pierde puterea, dar persistă mai multă vreme (p. 23).
27 M I Ş C A R E

550 — Mişcarea se propagă de la centru la periferie, de la


superior la inferior. Progresia ei poate fi figurată tot atît de
bine în sens vertical ca şi în sens orizontal (p. 23).
Jean GRENIER, Arta şi problemele ei.

551 — Orice mişcare care nu e uniformă se numeşte mişcare


variată (p. 99).
Spiru HARET, Mecanica socială.

552 — Cel care este p e n t r u continua mişcare înainte, nu tre-


buie să privească înapoi, ci trebuie să folosească posibilităţile
existente, deoarece tocmai ele constituie viitorul acestei miş-
cări (p. 59).
O. IAHOT, Ce este adevărul ?

553 — Mişcarea dialectică nu ajunge niciodată la starea de


repaus (p. 12).
Frifz KtJNKEL, Caracterul, dragostea şi căs-
nicia.

554 — Mişcarea este proprietatea de bază a tuturor lucruri-


lor, calitatea esenţială a fenomenelor naturale şi sociale
(voi. III, p. 93).
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

555 — Orice mişcare dialectică din lumea obiectivă îşi poate


găsi, mai curînd sau mai tîrziu, oglindirea în cunoaşterea
umană (voi. I. p. 529).
MAO ZEDONG, Opere alese.

556 — Mişcarea este o succesiune de salturi ale atomilor ma-


tematici în spaţiu şi în timp, iar între fiecare pereche de mo-
78 MIŞCARE

mente indivizibile nu există timp, după cum n u există spaţiu


în intervale dintre atomi matematici (p. 21).
S.T. MELIUHIN, Problema finitului şi infi-
nitului.

557 — Mişcarea este m u t a r e a locului, iar rămânerea întru


acelaşi loc, se zice odihnă (p. 110).
Samui] MICU, Scrieri filozofice.

558 — Mişcarea este factorul esenţial în formaţiunea inteli-


genţei, ce se nutreşte şi trăieşte p r i n cunoştinţele luate din
ambianţa exterioară (p. 222).
559 — Numai prin mişcare voinţa se poate răspîndi, poate
pătrunde şi se poate realiza în fiecare fibră (p. 224).
Mari a MONTESSORI, Taina copilăriei.
/
580 — Mişcarea este pentru u n corp o calitate pozitivă,, fi-
indcă este o activitate reală, obiectivă, a lui. Nemişcarea însă
e o calitate pur aparentă : nemişcarea e p u r şi simplu apa-
renţa subiectivă, pe care o ia p e n t r u ochii noştri lipsa activi-
tăţii reale, obiective, a mişcării (voi. III, p. 207).
P. P. NEGULESCtr, Scrieri inedite. Istoria
filozofiei moderne şi problema ontologică.

561 — Mişcarea insensibilă, pe care o posedă corpurile, este


punctul de plecare al mişcării sensibile, pe care o pot avea în
mod excepţional şi vremelnic, uneori pe suprafaţa pămîntu-
lui, şi pe care o au — se pare — totdeauna dincolo de m a r -
ginile lui în spaţiile cosmice (p. 120).
P. P. NEGULESCU, Pagini alese.

582 — Orice mişcare de apropiere sau îndepărtare, de atac


sau fugă, de apucare s a u respingere, este consecinţa tendinţei
d e a-şi m e n ţ i n e în- acelaşi fel, t i m p nelimitat; o a n u -
m i t ă stare fiziologică (p. 97).
Vasile- PA^EULCU; Invitaţie la cunoaşterea de
sine.

583 — Mişcarea pricinuieşte fenomenele de conştiinţă, n u -


m a i c u m le pricinuieşte-, r ă m î n e o enigmă veşnică.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filo-
zofie.

564 --— Mişcarea se transmite şi prin transmitere creşte (p. 37).


• PLATON, Tee-tet.

565 — Orice mişcare este u n proces dialectic, o contradicţie


vie (voi. I, p. 451).
G. V. PLJT.HANOV, Opere-filozofice alese.

566 —• Mişcarea este tocmai acest interval d i n t r e două


puncte, acest p r e z e n t precar, valoare, punctuală, nedefinită
p r i n sine însăşi (p. 35).
Marian POPA, Modele şi exemple.

567 —- Mişcarea: e x i s t ă ca u n a din proprietăţile eterne ale


materiei (p. 146),
Alexandru POSESCU, Începuturi ale materia-
lisraului modern.

5.68. • Mişcarea^ înseamnă nu n u m a i - forma, mecanică a aces-


teia, adică simpla, deplasare a corpurilor î n spaţiu ci orice
fel de t r a n s f o r m a r e a m a t e r i e i (p. lv8).
G. RABEGA,. Ohimie generală.
80 MIŞCARE

569 — Fără intensitate nici o mişcare nu dovedeşte o exis-


t e n ţ ă reaiă (pp. 246—247).
Li viu REBREANU, Amalgam.

570 — Mişcarea cît mai liberă, dar ca disciplină consimţită,


prefigurează o esenţă a actului creator (p. 16).
Victor SĂHLEANU, Arta rece şi ştiinţa fier-
binte.

571 — Orice mişcare îşi îndeplineşte eu atît mai bine scopul,


cu cît. este mai grabnică (p. 19).
Arthur SCHOPENHAUER, Aforisme asupra
înţelepciunii în viaţă.

572 — Orişicare mişcare e folositoare din punct de vedere


al instrucţiunii, dar cea uniformă dezechilibrează organismul.
Ioan SLAVICI, Educaţia fizică.

573 — Mişcarea e lege în univers. E modul esenţial de exis-


tenţă a materiei (p. 203).
Stanciu STOIAN, Educaţie şi societate.

574 — Mişcarea devine valoare pozitivă în sine, o afirmare a"


libertăţii, n u numai o reacţie faţă de presiuni exterioare sau
o fugă de ele (p. 95).
Alvin, TOFFLER, Şocul viitorului.

575 — Omul poate înţelege legile unei mişcări, oricare ar fi


ea, numai atunci cînd e în situaţia de a observa unităţi izo-
late şi arbitrar luate ale acestei mişcări.
Lev N. TOLSTOI, Război şi pace. .
CAUZA — EFECT 81

576 — Mişcarea mecanică stă l a ' b a z a tuturor formelor de


mişcare ale materiei (p. 7).
577 — Mişcarea materiei nu poate fi concepută în afara
spaţiului şi a timpului (p. 8)
Mircea VASIU, Fizica teoretică (ed. a U-a),

57? ^ Mişcarea este esenţa timpului şi spaţiului, Mişcarea


este universală. Ea generează şi infuzează tot ce există obi-
ectivlşi/subiectiv în această lume.
lor, VITNER, Meridiane literare.

579 — O mişcare nu se construieşte ca un edificiu, din bu-


căţi tăiate-după un plan fixat ; trebuie ca mişcarea să înlo
cuiască activităţile anterioare cu propriul său plan (p. 164).
Henri WALLON, Evoluţia psihologică a co-
pilului.

CAUZA EFECT
580 — Unde e fum, acolo este şi foc.
Proverb bengalez

581 — Adevăratele cauze ale pasiunilor noastre nu ie găsim


niciodată în părerile ce le avem, ci în mişcările involuntare
care frămîntă şi zguduie t r u p u l omenesc ţinînd seamă de
structura sa şi de fluidele care circulă în el (voi. I p. 135}
ALAIN, Studii şi eseuri — istoria cugetărilor
mele.

582 — Cauzalitatea e un principiu al gîndirii, după care noi


ordonăm. într-un concept unitar datele diverse ale intuiţiei
sensibile (p. 121). " • *
Petre ANDREI, Filozofia valorii.
82 C A u / . A — EEEC.T

§S3 — Cine nu cunoaşte cauza vreunei -naturi oarecare, -ca


bunăoară a culorii albe sau a căldurii, deşlt :în-anurniţi s u -
biecţi, n u •.dispune decît de o ştiinţă nedesăvîrşită (p. 221).
Francis BACO®, Despre "ânţelepciunea :iariti~
cilor.

-584 — Efectul asupra unei persoane este mai puternic atunci


cînd se pare că ea află ce voieşte să-i spui i n u r m a unei în-
trebări, din partea sa, decît dacă li .înfăţişezi de-a dreptul
acel lucru poţi provoca o întrebare arătîndu-te cu alt chip
• deeît d e obicei, pentru a da prilej; celui eu care stai de vorbă
să te întrebe care e pricina acestei schimbări (p. 87).
Francis BACOK, Eseuri sau mţwtmri .pslittea
şi morale.

585 — Cînd efectul produs nu mai e în r a p o r t direct, nici î n


proporţie egală cu cauza sa, începe dezorganizarea (p. 56).
Honoriă do BALZAC, "Mărirea şi decăderea lut
Cezar Birotteau.

586 —r Cauza s e numeşte ceea ce contribuie din a f a r ă la pro-;


ducerea lucrurilor şi ceea ce există în afara compasului, cum
este cauza eficientă şi cauza finală faţă de care lucrul produs
este, subordonat (p. 60).
Giordano BRUNO, Despre cauză, principiu şi
unitate.

•587 —- Legea universală c a r e domină n a t u r a -este legea- ©au-"


Ealităţii şi totul' se întîmplă din cauze necesare ;(p. 56).
Giordano BRUNO,' Galilei Campanella.
CA u z a — EFECT

8.S8 - r Aceeaşi cauză a r e totdeauna acelaşi efect- (voi. II)».


Vasile CONTA, Teoria ondulaiiunii univer-
sale.

589 — Cauzele sînt dovedite prin efecte.


Rene DESCARTES, Studii asupra metodei de
a întrebuinţa bine raţiunea şi de a căuta
adevărul în ştiinţă.

590 — Cauză fără efect nu există (p. 336).


Denia DIDERQT, Scrieri despre artă.
*

591 — Cu cît cauza este mai complexă, eu atît gradul da


neasemănare dintre efect şi cauză este mai mare, cu atît mai
mare este efectul ştiinţei în cunoaşterea cauzelor (p. 112),
Ion DR&GHIGI, Esenţa vieţii.

592 — Fără, îndoială, efectul nu poate exista f ă r ă cauza sa;


dar şi aceasta, la rîndul ei, are nevoie de efectul său (p. 139).
593 — Cauza determinantă a unui f a p t social trebuie să fie
căutată printre faptele sociale antecedente, iar n u printre
stările conştiinţei individuale (p. 151).
Emile DURKHEIM, Regulile metodei social
logice.

594 — Cauzele mari nu • sînt niciodată judecate după meri-


tele lor ele sînt reduse la mărunţişuri pentru a fi pe măsura,
sprijinitorilor, iar lupta este deosebit de înverşunată în jurul
«nor puncte minore (p. 162).
RalpfcW. EMERSON, E s e u r i
84 C A U Z A — E F E C T 84

595 — Cauza nu poate" fi ruptă de efect, după cum nu există


efect fără cauză (p. 160).
Mihail FLORESCU, Dimensiunile cunoaşterii.

596 — O mare greşeală pe care o comitem este de a concepe


cauze mereu aproape de efect (p. 156).
597 — Cauzele imediate perceptibile sînt palpabile, concrete
şi tocmai de aceea uşor de conceput : din care pricină ne în-
chipuim ca mecanice chiar cauze de natură superioară (p. 157).
J. W. GOETHE, Maxime şi cugetări.

598 — Cauza e cauză numai întrucît produce un efect


(p. 554).
599 — Efectul nu e altceva decît aceasta : să aibă o cauză.
Efectul nu conţine deci în general nimic ceea ce să nu fie
conţinut în cauză (p. 554).
G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.

600 — Cine poate dispune de cauză este stăpînul efectului


(p. 127);
C.A. HELVETIUS, Texte pedagogice alese,.

601 — Cauzalitatea finală umană nu este pe deplin eficientă


decît numai cînd se bazează pe cea eficientă naturală, numai
atunci cînd acţiunea se desfăşoară după legile naturii şi socie-
tăţii (p. 175).
Traian HERSENI, Prolegomene la teoria so-,
ciologică.
602 — Cauzalitatea cauzei supreme este, în raport cu lumea,
ceea ce raţiunea omenească este în raport cu operele de artă
pe care le produce.
Immanuel KANT, Prolegomene.
603 — Desemnăm cu'numele general de „cauză" ceea ce pro-
duce vreo idee simplă sau complexă şi cu numele de „efect"
ceea ce este produs (voi. I, p. 305).
John LOCKE, Eseu asupra intelectului ome-
nesc.

604 — Cauza nu este numai acel lucru fără care consecinţa


lui poate fi imaginată, ci este acela cu care consecinţa lui este
dată în mod necesar (voi. II, p. 54).
Titu MAIORESCU, Jurnal.

605 — într-un-şir de fenomene care şe succed, acela care în


general precede se numeşte cauză (p. 50).
K a r l MARX, Scrisori către Kugelmann.

606 — Numai analiza şi gruparea exactă a cauzelor ne poate


îndruma spre gruparea şi explicarea exactă a efectelor, adică
a formelor (voi. II).
Simion MEHEDINŢI, Terra.

607 — Numim cauză antecedentul invariabil şi efect consec-


ventul" invariabil. *
Nicolae MOISESCU, Cultivarea minţii cu aju-
torul biologiei. •

608 — Cauzele sînt în realitate ceea ce fac să se întîmple


alte lucruri, dar acesta nu este un motiv pentru ca o acţiune
(parţial) liberă să nu fie (parţial) cauzată (p. 258).
Alan MONTEFIORE, Introducere modernă în
filozofie.

609 — în natură aceleaşi cauze produc totdeauna aceleaşi


efecte (p. 117).
P. P. NEGULESCU, Pagini alese.
83 C A U Z A — E F E C T 36

610 — Cauzalitatea e o abstracţiune, l u a t ă fiind ca atare, d a r


tot ea e principiul d e î n l ă n ţ u i r e a realităţii însăşi (p. 70).
Constantin NOIGA, Douăzeci şi şapte trepte
ale realului,

gl i .— Cauză şi efect sînt n u m i t e în fizică şi psihologie f e -


nomene care s t a u în r a p o r t u l de succesiune constantă în timp.
Friedrich FAULSEN, Introducere în filo-
zofie.

612 — O cauză nobilă n u are nevoie de mercenari, de ostaşi


de vînzare, de inteligenţe pervertite. Ea poate trăi n u m a i prin
devotamentul sincer al celor c e au gîndit-o sau au preluat-o
(p. 182).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint

613 — Cauza există aşa de p u ţ i n independent,. încît la rîndul


ei ea a fost efect, înainte de a deveni cauză. Efectul de ase-
m e n e a deViiie l a r î n d u l său cauză. I n t r e cauză şi ef ect acţiu-
n e a este deci reciprocă.
Alexandru POSESCU, Introducere în filo-
zofie.

614 — Efectul se schimbă o dată cu cauza (p. 88).


J. J. ROUSSEAU, Despre contractul social
^ Sau principiile dreptului politic,

615 — Cel ce voieşte să a j u n g ă la efecte mari, acela trebuie


să priceapă a-şi concentra toată p u t e r e a n u m a i a s u p r a u n u i
p u n c t (p. 11).
August von SCHMIDT, Arta de a trăi.
CAUZĂ — EBEOT

616 — Nu există nimic din a cărui natură să n » rezulte vreun


efect (p. 77).
617 —- Numesc cauză adecvată pe aceea al cărei efect poate
fi perceput clar şi distinct p r i n ea. Iar cauza al cărei efect nu.
poate f i cunoscut numai prin ea, o numesc neadecvată sau
parţială (p. 145).
618 - Ceez ce însă se numeşte cauză finală nu este decît
însăşi dorinţa omenească întrucît este considerată ca /prin-
cipiul sau cauza primară a unui lucru (p. 216).
61.9 — Puterea unui efect este determinată de puterea cauzei
sale, deoarece esenţa, lui se explică sau se defineşte prin
esenţa cauzei sale (p. 290).
Baruch SPINOZA, Etica,

620 — Dintr-o cauză dată urmează în mod necesar u n


efect, iar daeă cauza n u - i dată, atunci -e cu neputinţă să u r -
meze u n efect (p. 2).
Baruch SPINOZA,, Etica demonstrată după
metoda geometrică,

621 — Adevărata cunoaştere a efectului nu-i altceva decît a


dobîndi o cunoaştere mai clară asupra cauzei (p. 90).
Baruch SPINOZA, Tratatul despre îndrepta-
rea intelectului.

622 — Efectul acţiunii unui fenomen asupra altuia depinde


nu numai de caracterul acţiunii, ci şi de n a t u r a fenomenului
asupra căruia se exercită (p. 111).
Oisie ŞAFRAN, Instrucţie şi educaţie.

623 — Efectul nu este u n produs pasiv al cauzei, ci repre-


1 — Cugetări fiespre cultură şi civilizaţia
B8 MOTIVAŢIE

zintă u n factor activ care poate modifica însăşi calitatea cau-


zei ce i-a dat naştere (p. 75).
Alexandru TĂNASE, Libertate şi necesitate.

624 — Nimic nu este fără cauză. Scoateţi aceasta, nu mai


este cu putinţă nici ştiinţă, nici învăţătură, nici explicaţie
(p. 14).
Charles WAGNER, Să fii om !

625 — Cauza este un mod de explicaţiune a faptelor, acela


care se rapoartă la realitate.
A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.

MOTIVAŢIE

826 — Din punct de vedere al psihologiei pedagogice, moti-


vele sînt condiţii interne care provoacă, susţin şi determină
efortul de învăţare (p. 211).
Txberiu BOGDAN şi Ilie I. STANCULESCU,
Psihologia copilului şi psihologia pedagogică.

627 — Motivaţia este o lege a organizării şi dezvoltării sis-


temului psihic, a comportamentului (p. 194).
Mihai GOLU şi Aurel DICU, Introducere în
psihologie.

628 —" Motivaţia este expresia unor trebuinţe interne — ma-


teriale şi spirituale — specifice personalităţii individualizate,
născute şi satisfăcute în cadrul unor anumite relaţii sociale
<p. 102),
Georgeta HALAŞAN, Personalitatea umană.
MOTIVAŢIE 89

629 — Unde nu există motiv, se pare că nu există nici faptă


(p. 320).
Victor HUGO, Oamenii mării.

630 — Cele mai nobile motivaţii sînt,.fără îndoială, acele cara


au caracterul dăruirii depersonificate faţă de obiectul pro-
priei pasiuni (p. 85),
Tadeusz KOTARBINSKI, Meditaţii despre
viaţa demnă.

631® —: Motivaţia însumează toate acele mobiluri interioara


care ne determină conduita în viaţă şi ne justifică acţiunile,'
Ioana POPESCU-TUŢA [XIII, voi. IV, p. 90j.

632 — Prin motivaţie se înţelege tot ce dezlănţuie, susţine şî


orientează activitatea (p. 53).
Alexandru ROŞCA, Creativitatea.

633 — Prin motivaţie înţelegem totalitatea mobilurilor in-


terne ale conduitei, fie că sînt înnăscute sau dobîndite, con-
ştiente sau inconştiente, simple trebuinţe fiziologice sau idea-
luri abstracte.
Alexandru ROŞCA, Psihologie generală.

634 — Conceptul de motivaţie sau motivare exprimă în ge-


nere starea de mobilizare, de activizare a individului şi de di-
recţionare, mai ales, a activităţii sale spre scopuri propuse
(voi. II, p. 151).
A n a TUCICOV-BOGDAN, Psihologie gene
ralâ şi psihologie socială.
80 INDUCŢIE — BEDUCŢIE

miîVVŢm — BSEBECflE

635 — Cucerirea, cea mai impresionantă a metodei deduc-


tive este desigur abstractizarea, detaşarea de concretul sen-
zorial şi putinţa navigaţiei permanente pe oceanul concepte-
lor (p. 158).
Petre BOTEZATU, Valoarea deducţiei.

636 — Prin inducţie, pornind de la planul sensibil al singula-


relor şi faptelor, ne ridicăm la planul logic al generalului şi
conceptelor.
637 —- Deducţia analitică are atît o funcţie generalizatoare,
cît? şi o particularizantă ; deducţia sintetică, ce îşi găseşte apli-
carea îndeosebi în domeniul relaţiilor, e fie generalizatoare,
fie specializatoare.
Atfcamase JOJA, Studii de logică.

638 — A deduce nu înseamnă altceva decît ca, în temeiul


unei propoziţii stabilite ca fiind adevărată, să scoatem o altă
propoziţie tot atît' d e adevărată, adică să vedem sau să presu-
punem. Q: asemenea conexiune între cele două idei a l e propozi-
ţiei deduse (voi. II, p. 283).
JEohn LOCKE, Eseu asupra intelectului ome-
nesc.

639 — Inducţia e s t e mersul ascendent: al cunoaşterii care


urcă d e fc unul Ia unii, şi apoi la toţi, iar deducţia este mer-
sul ei descendent, care coboară d e la toţi l ă u n i i şi de la unii
.la. m u l :
Eficolâe MASSIKEANU, Psihologie logică şi
matematică.
COMPARAŢIE 91

640 — Deducţia nu este decît u n lanţ n e î n t r e r u p t de intuiţii


(p. 168).
Alexandru POSESCU, începuturi ale mate-
rialismului modern,

COMPARAŢIE

641 — O comparaţie nu este posibilă î n t r e două valori de


altă esenţă (p. 188).
Şerban CIOCULESCU, Varietăţi critice.

642 — Comparaţia este un a c t n e a p ă r a t t r e b u i t o r oricărei


cercetări ştiinţifice. O observaţie răzleaţă a r f i f ă r ă valoare I
trebuie s-o comparăm cu a l t e fapte, în condiţiuni identice,
p e n t r u a ne asigura că rezultatul obţinut nu-i un simplu efect
al întîmpîării, trebuie s-o comparăm cu alte fapte, în condiţii
diferite spre a scoate la iveală legăturile ce există între di-
feriţi factori cu care avem de-a face (p. 379).
Edouard CLAFAREDE, Psihologia copilului ţi
pedagogia experimentală,

843 — A compara un lucru cu ideea despre acel lucra î n -


seamnă a face un act de judecată despre lucruri. A te p r o n u n ţ a
corect despre un lucru comparat corect cu ideea despre el, î n -
seamnă a f o r m u l a o judecată perfectă (p. 57).
J a n AHCIOS C O M E N Î U S , Arta didactici,

644 •— Comparaţia nu înseamnă, desigur, identitate, ci n u -


mai o formă a cunoaşterii, aşa că s u p r a p u n î n d sau diferenţiind
procedeele a doi scriitori, nu anticipăm n i m i c a s u p r a valorii
absolute a operei lor (voi. II, p. 115).
Eugen LOVINESCU, Critice.
92 ANALIZĂ — SINTEZA

645 — Prin comparaţie se înţelege stabilirea asemănărilor


şi deosebirilor dintre obiecte şi fenomene confruntate.
Alexandru ROŞCA, Psihologie generală.

646 — Comparaţia este [...] o analiză care se realizează prin


intermediul sintezei şi care duce la generalizare şi la o nouă
sinteză (p. 167).
S» L. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

647 — Comparaţia se face întotdeauna dintr-un punct de ve-


dere bine determinat : obiectele şi fenomenele se compară
întotdeauna după anumite proprietăţi, însuşiri sau particula-
rităţi ale lor. Numai compar!nd obiectele ;şi fenomenele a v e m
posibilitatea de a ne orienta în lumea înconjurătoare, de a
reacţiona în acelaşi mod la ceea ce este asemănător in obi-
ecte şi în mod diferit la deosebirile constatate (p. 266).
A. A. SMIRNOV şi alţii. Psihologia.

648 — Comparaţia, fie ea şi la nivelul impresiilor sensibile,


se consideră începutul oricărui act de gîndire umană (voi. II,
p. 27). - ,
Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie gene-
*..-.., rală şi psihologie socială.

649 — Orice comparaţie este un act de interpretare (p. 269).


Dan ZAMFIRESCU, Via magna.

ANALIZA — SINTEZA

650 — Analiza în sine, oricît de minuţioasă şi aplicată ar fi,


pierde mult" din eficienţă, ştirbeşte menirea socială a criticii
dacă nu e integrată într-o viziune de sinteză (p. 268).
Ion Dodu BĂLAN, Artă şi ideal.
ANALIZA — SINTEZA 93

651 — A analiza înseamnă a descompune u n întreg în ele-


mentele sale, înseamnă a enumera părţile spre. a le studia şi
înţelege mai bine (p. 103).
Robert DOTTRENS, A educa şi a instrui.

652 — Analiza estetică nu se opreşte, evident, la obiectul sin-


gur, ci îmbrăţişează în plus actul (p. 13).
Nicolai HARTMANN, Estetica.

653 — Prin sinteză înţeleg, în sensul cel mai general al


acestui cuvînt, acţiunea de a adăuga unele la altele diverse
reprezentări şi de a concepe diversitatea lor într-o cunoştinţă
(p. 109).
Immaiiuel KANT, Critica raţiunii pure,

654 — Analiza este bună ca unealtă a progresului, a civiliza-


ţiei, bună în măsura în care zdruncină convingerile stupide,
risipeşte prejudecăţile primitive, ruinează autoritatea, cu alte
cuvinte, în măsura în care eliberează, rafinează, umanizează
(voi. II).
Thornas MANN, Muntele vrăjit.

655 — Orice analiză e valabilă atunci cînd e plauzibilă, aşa


că sînt posibile mai multe variante plauzibile, mai multe ade-
văruri, şi în consecinţă, mai multe erori (p. 87).
Dumitru Radu POPESCU, Vînătoarea regală.

656 —' Analiza şi sinteza logică sînt operaţii complimentare,


prin care se realizează desfacerea mintală a unor întreguri în
unităţi componente ori a unor evenimente şi procese în fazele
•SJSÎCE MAIEEZA'E®:

lor, şi integrarea acestora u n o r noi ansambluri şi n o i întreguri


raţional elaborate (voi II, p. 2#). .
Ana TUCICOV-BOCBAN, Psihologie gene-
rală şi psihologie socială..

.SISTEMATIZARE
(clasificare)

657 — Prin principiul sistematizării se înţelege norma didac-


tică conform căreia în procesul instructiv-educativ predarea
cunoştinţelor necesită evidenţierea ideilor principale şi pre-
zentarea lor într-o strictă succesiune logică şi consecventă
gradată şi continuă, astfel încît să conducă la închegarea lor
într-un tot unitar, încheiat într-un sistem de informaţii şti-
inţifice teoretice şi practice (p. 149),
Ion BONTAŞ, Curs de pedagogie pentru in-
stitutele de învăţămînt superior tehnic.

658 — Qriee clasificare e o înlesnire metodică care reprezintă


aproximativ natura lucrului (p. 143).
B . P . HASDEU, Studii de folclor.

659 —. Clasificaţiâ, avînd ca funcţie identificarea şi recu-


noaşterea obiectelor şi fenomenelor, elaborează eu ajutorul
analizei, sintezei, al asemănărilor şi deosebirilor, însuşiri şi
atribute, c î t » a â e x a c t e şi precise, ale realităţii (pp. 222—223).
Vasile PAVELCU, Metamorfozele lumii inte-
rioare:.

660 — în procesul acumulării cunoştinţele, sistematizarea


contribuie c e ! mai-mult ,1a dezvoltarea promptitudinii memo-
'îâei | p , 223}. •
K. K. PLATONOV, Psihologie distractivă.
i rYJ I T ~ 95

681 — P e n t r u a l i eficientă, unei -clasificări i se cere să f i e


generală, adaptabilă, maleabilă şi extensibilă.
Eliza ROMAN [X, p. 72].

662 — Sistematizarea sau clasificarea obiectelor şi fenome-


nelor este repartizarea lor mintală î n g r u p e şi subgrupe, "în
iUncţie de asemănările şi deosebirile dintre ele (p. 267).
A. A. SMIRNOV şi alţii, Psihologia.

863 — Capacitatea de.a face ordine, de a selecta datele, d e a'


îe organiza este una din cele m a i f r u m o a s e şi m a i utile însu-
şiri intelectuale care a j u t ă la sistematizarea informaţiilor, la
f o r m a r e a stereotipurilor dinamice (p. 165).
Dumitru ŞERBĂNESCU, Cunoaşterea de sine
şi comportarea etică, a, elevilor.

664 •— Sistematizarea şi clasificarea sînt operaţii mintale de


ordonare a informaţiilor, de organizare a lor în concepte şi
sisteme d e abstracţiuni ; operaţii, totodată, de distribuire a
cunoştinţelor, după a n u m i ţ i operatori şi indici, î n . : specii, ge-
n u r i logice, categorii şi-clase (voi. II, p. 29).
Ana TUCIGOV-BOGEsAN,. Psihologie gene-
rată şi .psihologie socială.

IPOTEZA
(presupunere) »

665 — 'Ipoteza e s t e ' t e h n i c a mintală cea m a i i m p o r t a n t ă pe


care o poate folosi cercetătorul şi rolul ei principal este să
sugereze noi e x p e r i m e n t e .şrnoi observaţii (p.-72).
666 — D a c ă i p o t e z a r e z i s t ă (se d o v e d e ş t e valabilă) î n orke
96 IPOTEZA

condiţii, ea poate fi ridicată la rangul de teorie sau chiar, dacă


eâte suficient de profundă, la cel de „lege" (p. 74).
W. I. BEVERIDGE, Arta cercetării ştiinţb
fice. -

66? Poarte multe din ipotezele cu care ne mulţumeam sînt


făcute numai ca să răspundă la nişte întrebări proaste (p. 260).
- Lucian BLAGA, încercări filozofice.

668 Ipoteza trebuie să fie fecundă, adică să aducă u n


progres în cercetare şi să ofere o explicaţie satisfăcătoare
CP. ii)-
Ion DRĂGAN, Psihologia copilului şi psiho-
logia pedagogică.

669 — Dacă însă accepţi în ipotezele tale şi ceea ce are ne-


voie de confirmare şi ceea ce nu are, nu vei mai putea des-
părţi minciuna de adevăr (p. 33).
EPICUR, Texte filozofice.

670 — Ipoteza constituie o orientare preţioasă în munca şti-


inţifică numai dacă are caracter ştiinţific, dacă are un te-
mei obiectiv. Cînd are acest temei, nu este o simplă combi-
naţie imaginativă, ci o reprezentare în planul gîndirii a reali-
tăţii obiective (p. 231).
Ion V. MESAROŞIU, Logica generală.

971 — Valoarea unei ipoteze sau teorii se apreciază după n u -


mărul de fapte noi a căror descoperire o stimulează (p. 19).
Costin N. NENIŢESCU, Chimie generală.

672 — O ipoteză poate fi oricînd înlocuită cu alta, mai


aproape d e adevăr, şi aşa mai departe pînă la atingerea ade-
IDEE 97

vărului a b s o l u t — bineînţeles, mai întîij dacă absolutul există


şi, în al doilea rîndj dacă, existînd, el poate fi atins — dar
aceasta-e o altă chestiune (pp. 9—10).
Alexandru PHILIPPIDE, Studii şi eseuri.

673 — Ipoteza- nu se construieşte prin metodă, cum nu se


construieşte nici intuiţia. Ele amîndouă sînt fructul unei rodiri
sufleteşti adinei al cărei proces analitic nu-1 putem urmări.
Ipoteza este necesară, înaintea orişicărei experimentări în
ştiinţa exactă, cum şi intuiţia faptului sufletesc este necesară
orişicărui cercetător psihologic (p. 42).
C. RĂDULESCU-MOTRU, Personalismul
energetic.
674 —• O ipoteză, oricît de strălucită a r fi ea, nu poate pro-
duce o revoluţie .în ştiinţă. Ea poate constitui cel mult o in-
tuiţie,. o anticipare intuitivă genială de felul celor făcute n u o
dată de către materialiştii antichităţii sau mai tîrziu, de către
socialiştii utopici (p. 121).
Valter ROMAN, Secolul XX. Secolul marilor
revoluţii. ;
IDEE

675 — Forţele care p u n în mişcare spiritul sînt ideile, care


a p a r astfel nu numai ca nişte instrumente de manifestare ale
•spiritului, ci şi ca nişte adevărate impulsiuni iniţiale ale spi-
ritului.
Petre ANDREI, Sociologie generală.

.676 — Ideile comode sînt ideile în circulaţie (voi. 21).


Tudor ARGHEZI, Scrieri (Pravilă de morală
practică II).
IDEE

N
677 ^ Idee înseamnă gîndire, principii, ordine si orînduire
(voi. 31, p. 641).
Tudor ARGHEZI, Scrieri.

678 — Un om care urmăreşte cu încăpăţînate o singură idee,


nu se poate să n-o realizeze, afară numai dacă depăşeşte ca-
pacitatea de dezvoltare a naturii sale (p. 84).
Garabet ASLAN. Pentru ideal.

§79 — Nu orice idee nouă are însă putere de viaţă (p. 208).
Garabet ASLAN, Chestiuni de învăţămînt şi
de educaţie.

680 — Cel mai bun sistem pentru, a reţine o idee e prin u r -


m a r e de a o lega cu cît mai multe idei similare, pentru a forma :
u n tot logic (p, 233).
Garabet ASLAN, Educaţia prin sine însuşi.

681 — Ideile sînt de obicei cumpănite după lumina ce-o


aruncă asupra lucrurilor ; prea puţin după puterea cu care
înfrîng obiceiurile înrădăcinate ale cugetării (p. 260).
Lucian BLAGA, încercări filozofice.

682 — Unele idei sînt atît de intim şi de organic legate de


spiritul nostru, încît ori de cîte .ori le-am nimici, ele cresc din
nou ca ochii extirpaţi ai unui triton (p. 68).
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

683 — Fanatismul ideii poate fi o virtute la tineri, dar e


totdeauna un viciu la bătrîni (p. 209).
IDEE 99

684 — O idee pe care o iei drept adevăr în absolut îţi răpeşte


libertatea, cel puţin î n limitele unei anume . arii de
preocupări (p, 209).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme
şi însemnări.

685 — Nu-i nimic surprinzător în faptul ea o idee să se


împrăştie în lume ; cînd această. idee, concepută chiar în
vederea realizării ei, este de mai înainte potrivită cu con-
diţiile vieţii reale, cînd are ceea ce se cheamă un caracter
practic (p. 63).
Emile BOUTROUX, Chestiuni de morală şi
educaţie.

686 — Orice idee conţine, oricît de generală ar fi ea> u n


oarecare colorit afectiv sau voliţional (p. 92).
Panait CERNA, Lirica de idei.

687 — A şti ideile despre lucruri înseamnă a avea baza


judecăţii despre lucruri (p. '57).
«fân Anios COMF.NIUS, Arta didactică.

688 — Cele mai mari şi cele mai nobile idei nu valorează


nimic dacă nu. .câştigă masele. Dacă cuceresc masele, ele
devin o forţă uriaşă.
F. V. C.OUSTANTINOV, Rolul ideilor înain-
tate in dezvoltarea socială.
689 — Dacă avem.adesea idei care cuprind ceva fals, aceasta
e fiindcă în aceste Idei se găseşte ceva confuz născut din
neant..
-Rep6 DEŞGARTES, Studii; asupra metodei,de
a iriţr-$buinţa'bâ.ue raţiunea di a căuta ade-
vărul î-n ştiinţă.
100 IDEE

' 690 — A voi cu -tărie şi a stărui în hotărîrile noastre atîrnă


de la energia ideilor şi a simţurilor ce dau impulsul voinţei ;
dar energia ideilor şi a simţurilor atîrnă de la întipărirea lor
adîncă în organismul nostru cerebral, şi această întipări tură
se cîştigă prin o' lungă practică a vieţii, începînd cu primii
ani ai copilăriei (p, 113).
C. DIMITRESCU-IAŞI, Texte despre educaţie
şi învăţămînt.

691 — Ideea izvorăşte din sentiment şi punînd stăpînire pe


om generează la rîndul ei altul !
F. M. DOSTOEVSKI, Adolescentul.

692 — Orice idee ofensivă creează arma defensivă


corespunzătoare (p. 31). ~
Victor EFTIMIU, Neguţătorul de idei.

693 — O idee poate fi greşită, fiindu-i premisele greşite,


pentru asta nu trebuie să fie absurdă (p. 198).
Mihai EMINESCU, Scrieri pedagogice.

694 — Ideile sînt bunuri şi ele se cer gospodărite (p. 278).


Paul EVERAC, Dialoguri contemporane.

695 — Ideea de scop rezultă din faptul că noţiunea de elan


presupune, prin ea însăşi, o direcţie, o orientare (pp. 27—28)..
Adolphe FERRlERE, Şcoala activă.

696 — Ideea.nu încetează de a lucra şi de a se dezvolta, pînă


ce nu va căpăta acea formă vie şi acea înrîurire asupra lumii
înconjurătoare, la care putea ajunge în condiţiile date (p. 128).
J. G. FICHTE, Trei scrieri despre educator.
IDEE 101

697 O idee este puternică în mod autentic atunci cînd


reuşeşte să ridice la î m p o t r i v i r e fiinţe paşnice, oameni
obişnuiţi, şi neimplicaţi în mod direct (p.19).
Paul GEORGESCU, înainte de tăcere.

698 — Ideile se enunţă, circulă, se întîlnesc şi se îmbogăţesc


reciproc, uneori prin afinitate, alteori după ce se ciocnesc şi
t r i u m f ă cea mai tainică şi mai încercată, aceea confirmată de
lupta cu timpul (p. 104).
• Mihnea GHEORGHIU, Scene din viaţa pu-
blică.

699 —. Lumea ideilor noi le poate infirma, -sau confirma, pe


cele vechi, după trebuintele istoriei, ori împotriva lor
(p. 286).
Mihnea GHEORGHIU, Dionysos.

700 — Orice idee mare socială care are părtaşi trebuie să


aibă şi potrivnici, e lucru de neînlăturat (voi. II, p. 211).
G. Dobrogeanu-GHEREA, Opere complete.

701 — Toate ideile mari au fost cîndva gîndite ; trebuie în-


cercat doar să le mai cugetăm odată (p. 20).
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

702 — Ideea naţională e luntrea cu care plutim noi şi din care


dorim să înregistrăm curentele.
Octa.vian GOGA, Cîntece fără ţară.
, .i. .' , ».-;" •.
703 — Ideea feste concepută adecvat, adevărat, obiectiv sau
adevărul ca atare (p. 756).
G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.
102. RCSEE T

704 — Ideea precedează fapta, întocmai cum fulgerul preee-


dează t u n e t u l (p. 529).
Heinrich HEINE, Proză.

705 — Ideea nu poate fi nici n u m ă r a t ă şi nici măsurată


(voi. III, p. 325).
Heinrich HEINE, Opsrs alese.

706 — Sistemele, ca şi ideile, nu sînt de sine nici bune, nici


rele, — sînt însă bune de a se explica la timpul şi la locul lor,
— sînt rele sau produc u n rău de nu se aplică la timpul şi
la locul lor (voi. III, p. 295).
Ion HEIiIADE-RĂDULESCU, Scrieri în proză.
Teatru.

707 — De la idee însă pînă la realitate este u n mare şi mare


interval, pînă nu devine o faptă, este tot în stare de ideal
(voi II).
Ion HELIADE-RĂDULE5CU, Echilibrul între
antiteze.

708 — Cine are idei limpezi le transmite uşor celorlalţi (p. 76).
C. A. HELVBTIUS, . Texte pedagogice alese.

709 — Ideea îşi găseşte adevărata ei realizare nu înlăuntrul


unei caste, ci în omenire ; ea nu se poate mărgini la cercul
strimt al breslei ; ideea nu cunoaşte fidelitatea conjugală,
braţele ei sînt deschise tuturor.
A. I. HEBZEN, Opere filozofice alese.

710 — Ideile sînt şi ele ca nişte valuri. Ce grabnic acoperă


IDEE ies

tot ce t r e b u i e să s f a r m e şi să îngroape,, cu repeziciune sapă


prăpăstii înspăimîntătoare ! (voi. III, p. 77).
Victor HUGO, Mizerabilii,

711 — O idee fixă duce în cele din u r m ă la nebunie sau la c


f a p t ă eroică (p. 244),
Victor HUGO, Anul 93,

712 — Orice idee e o copie a unei expresiuni sau a u n u l


s e n t i m e n t precedent, şi u n d e nu p u t e m afla nici o impresiune,
p u t e m fi siguri că n u există nici o idee (p. 70).
David HUME, Cercetare asupra intelectului
^omenesc,

713 — O idee n o u ă în ştiinţă provoacă discuţii, analiză


critică, verificări (p. 67),
Oisie IAHOT, Ce este adevărul ?

714 — Ideile sănătoase sînt acele care pot zbura în luate


(p. 37).
715 •— O idee nu e mai clară cu litere mai m a r i (p 139),
Nicolae îOEGA, Cugetări.

716 — Ideea însăşi rămîne, oricum ea ar fi fost servită


î n t r - u n timp, prin orice construcţii de filozofie-, şi metafizică
trecătoare. Căci rădăcina ei se a f l ă aiurea, şi nimeni n-c?
poate smulge de acolo (voi. I).
Nicolae IORGA, Oameni care au fost,

717 — Ideile devin o f o r ţ ă atunci cînd cuceresc masele (p 33)»


V. I. LENIN, Partidul — forţa conducătoare
în statul socialist şi in construcţia comu-
nistă, ~
1:04 IDEE

•718 -— Fiecare idee care vine de se altoieşte pe ideea princi-


pală, ca o r a m u r ă pe trunchiul arborelui, nu poate fi decît
folositoare cuceririi ştiinţei (p. 16).
S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă.

719 — Nu este suficient, ca ideile să meargă pe pămînt,


important este ca ele să evolueze în direcţia bună, în sensul
istoriei (p. 7).
Mireea MALIŢA, Idei în mers.

720 — Ideile fixe au tenacitatea mistuitoare a maladiilor


incurabile. O dată intrate în suflet, ele îl devorează, nu-i mai
lasă libertatea de a se gîndi la nimic, de a se bucura de cel
mai mic lucru (p. 201).
Gue ele MAUPASSANT, Mai tare ca moartea.

721 — O idee nu poate fi discutată în chip competent, decît


între cei care o mînUiesc zilnic în sfera ştiintei respective
(p. 9).
Simion MEHEDINŢI, Trilogia, ştiinţei.

722 — Ideea ne face prezente însuşirile generale, după cum


imaginea ne face prezente însuşirile individuale.. Ca şi
imaginea, ideea ne face prezente lucrurile absente.
Nicolae MOISEŞCU, Cultivarea minţii cu
ajutorul biologiei.

723 — Ideile mari, ce deschid noi drumuri cunoştinţei, nu


sînt făcute şi inventate, ci vin ca prin inspiraţie.
724 — Ideea finală nu e reală în sine, ea devine astfel de-
abia prin realizarea sa în materie.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.
IDEE 105

725 — Ideile devin mari eînd li se lasă timp să crească, să


devină mari. Fără răgaz, ele rămîn pitice, monştri, sau cad
strivite în pragul vieţii (p. 35).
726 — Orice idee se deformează nu numai din cauza sărăciei
sau erorilor de transmisie a informaţiei, ci mai ales din
cauza sentimentelor şi intereselor noastre, adică din cauza
aparatului nostru afectiv de recepţie (p. 185).
Vasile PAVELCU, Metamorfozele lumii inte-
rioare.

727 — Orice idee, necontrolată prin alte idei, ni se impune


în cele din urmă ca adevărată (p. 50).
Jules PAYOT, Curs de morală,

728 — Orice idei generoase, pe care le semănăm în minţile


altora, şi în noi înşine, produc sentimente care la rîndul lor
dau loc ca un curent de inducţie, la acţiuni ; întocmai ca
lumina ce se preface în căldură şi mişcare (p. 122).
Steliarr PĂUN, Omul de la catedră.

729 — Ideile — oi'icît de adevărate şi valoroase ar fi —


rămîn inerte şi ineficace dacă nu devin convingeri (p. 171).
Petru PÂNZARU, Convingeri filozofice.

730 — Orice idee. e valoroasă după interesul — programatic


— pe care-1 deşteaptă (p. 10).
731 — Nu forma creează ideea, ci ideea îşi caută forma (p. 26).
732.— Problemele de formă se nasc întotdeauna atunci cînd
ideile sînt puţine şi slabe, cînd omul se simte epigon al altor
vremuri superioare, cînd atitudinea lui în faţa lumii şi vieţii
e ş u a t ă din cărţi şi tradiţii, şi nu' din propriul suflet luptă-
.tor (p. 39). ,
108 X0BE

Î33 *— Ceea ce face puterea uriaşă a ideii creatoare şi noi


ritmuri este tocmai . spontaneitatea ei, independenţa şi •
superioritatea ei, faţă de mediul contemporan (p. 146).
Vasile PÂR VAN, Idei şi forme istorice.
v.

734 •— O idee care se afirmă fără demonstrare, chiar dacă


nu e o axiomă, din chiar scutirea sa de demonstraţie, capătă
— rostită energie — prestigiul de axiomă.
Ion PETROVICI, Introducere în metafizică.

735 — Ca să exprimi o idee nouă, cu adevărat nouă, nu poţi


fi prolix oricît de larg ai desluşi-o. Prolixitatea începe o
dată cu literatura (p. 222).
Câinii PETRESCU, Teze şi antiteze.

736 — Prea multe idei una după alta, o îngrămădire de idei


împiedică mersul limpede al gîndirii, provoacă o congestie a
cugetului, paralizîndu-1 (p. 336).
Alexandru PHILIPPIDE,- Consideraţii confor-
tabile.

737 — O idee revoluţionară prin conţinutul ei este un fel de


dinamită mai puternică decît toate explozivele din lume
(voi. I, p. 77). '
G. V, PLEHANOV, Opere filozofice alese.

738 — Este bine să sugerezi fiecăruia o idee care să-1 intere-


seze. cu care să fie de acord (p. 55).
PI.INI CS CEL TlNĂR, O pere complete,

539 — Nici o idee nu t r ă i e ş t e atît prin sine însăşi, pît mai


m u l t prin proprietatea de a produce altele noi (p. 78). '
Dumitru POPESCU, Ieşirea din îMiitkit,»
IDEE 107

740 •— O idee n u se t r a n s f o r m ă î n t r - u n principiu şi n u


dirijează conduita omului, instituindu-se ca o lege a vieţii
lui, atît t i m p cît n u este realizată ca o convingere (p. 149).
Paul POPESCU-NEVEANU, Personalitatea şi
cunoaşterea.

741 — Fecunditatea practică a unei idei este cea m a i b u n ă


m ă s u r ă a adevărului ei (p. 69).
Alexandru POSESCU, începuturi ale mate-
rialismului modem. ,

742 — Ideea singură e capabilă să coaguleze î n t r - o viziuni


•originală ceea ce n e a d u c simţurile.
Marin PREDA, Imposibila întoarcere.

743 — Nu ideile în sine sînt interesante, ci oamenii care -le


practică şi le trăiesc (p. 165).
M a r i n PREDA, Viaţa ca o pradă.

744 — Nici o bogăţie n u poate p u n e capăt înrîuririi pe cara


•o exercită o idee care a devenit cunoscută întregului popor.'
745 — Idei şi iar idei, căci f ă r ă idei, o expresie, oricât de
strălucită ar fi, n u serveşte la nimic.
Aleksandr S. PUŞKÎN, Despre munca literari.

746 — O idee nu-ţi poate produce a d e v ă r a t ă cultură în suflet'


decît dacă ai suferit p e n t r u ea (voi. III).
Mihai RALEA, Scrieri din trecut, In lîterai
tură şi filozofie.
' ' -V
747 — P u t e r e a ideii stă tocmai în aceea că ea constituie o
IDEE

verigă indispensabilă în lanţul intereselor practice soci-


ale (p. 367).
C. RADULESCU-MGTRU, Puterea sufle-
tească.

748 — A avea idei nu înseamnă nimic. Trebuie'să le realizezi.


Iar pentru a le realiza, "inteligenţa, excelentul simţ artistic,
îndemînărea formei nu ajunge, deşi sînt întotdeauna nece-
sare ; ele' constituie numai porticul. Intraţi în edificiu şi
înălţaţi bolta ! (pp. 206—207).
• <. Rcrnain ROLLAND, Beethoven. Marile epoci
creatoare. De la Eroica la Appassionata.

749 — Din scăpăratul ideilor iese priceperea şi adevărul.'


Alecu RUSSO, Cugetări şi amintiri.

750 — O idee care a produs bucurie numai în momentul


naşterii sale, şi suferinţe i>e parcurs, împiedică naşterea altor
idei (p. 164).
Victor ŞAHLEANU, Nobila aventură a ştiinţei.

751 — Ideile nu pot fi comunicate decît pe cale intuitivă,


care este mijlocul de exprimare specific artei (p.35).
A r t h u r SCHOPENHAUER, Studii de estetică.

752 — O idee adevărată este şi aceea care cuprinde în sine,


în mod obiectiv, un principiu esenţial ce nu are nici o cauză
şi se cunoaşte prin sine şi în sine (p. 73).
753 — Ideile sînt cu atît mai perfecte, cu cît mai mare este
perfecţiunea obiectului exprimat prin ele (p. 103).
Baruch SPINOZA, Tratatul despre'îndrepta-
rea intelectului. •
IDEE 109

754 — Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului


său (p. 41).
755 — Numesc idee u n concept al sufletului pe care sufletul .
îl formează pentru că el este un lucru cugetător (p. 87).
756 — Prin idei nu înţeleg imaginile care se formează pe
f u n d u l ochiului, sau dacă vreţi, în mijlocul creierului, ci
conceptele cugetării (p. 135).
Baruch SPINOZA, Etica,

757 — O idee seamănă unei s e m i n ţ e ; sămînţa are nevoie,


ca să încolţească, să se dezvolte şi să înflorească, de hrana pe
care i-o aduc apa, aerul, soarele, solul ; iar ideea, ca să se
împlinească şi ca să-şi găsească forma, are. nevoie de comple-
tări şi de adausuri din partea spiritelor vecine (p. 37)
A. II. TAINE, Filozofia artei.

758 — Ideile se nasc şi trăiesc, se dezvoltă şi se realizează


prin stările de tensiune şi căutare ale spiritului şi nu din
lîncezeala sa (p. 258).
Alexandru TĂNASE, Eseuri de filozofie a li-
teraturii şi artei.

759 — Ideea nu se confundă cu materia creată, ci stă dincolo


de ea şi o creează (p. 100)
Grigore TAUŞAN, Variaţi hi literare şi filo-
zofice.

760 —- Ideile socialiste, punînd stăpînire pe mase, devin o


forţă materială de neînvins (p. 540).
Maurice THORES, Articole şi cuvîntări.

761 — O idee nu poate avea decît o singură formulare


ÎJO IDES

artistică în cate îmbinarea de cuvinte: devine asemenea unui


cristal (p. 176).
Alefcsei N, TOLSTOI, Despre mrmca literară

762 — Orice idee nouă n u poate fi exprimată toată, mai ales


dacă ea decurge din observaţii'complexe şi variate,, ce aparţin
unor domenii diferite ale cunoaşterii (voi. I, p, 315).
K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al educaţiei.

fit: Ideile noastre sînt mai pline de imperfecţiune decît


limba (p. 96).
VAUVENARGUES, Maxime şi reflexii.

764 — Biruitoare ni se pare a fi acea idee în care se în-


veşmîntă experienţa milenară a umanităţii, ca o călăuză
sigură în cunoaştere,,, în adaptarea realităţii înconjurătoare
la nevoile noastre (p. 9)
Vasile VETIŞANU, Progresul uman şi traăi-
ţiîlB culturii.

765 —• Orice idee caută" să îmbine ceva cu altceva, să stabi-


lească relaţia dintre ceva şi altceva. Orice idee are o
mişcare, un curs, o desfăşurare, într-un cuvînt, .ideea
îndeplineşte 1 o anumită funcţie, o- anumită activitate, rezolvă
o anumită sarcină (p. 259).
L. S. VIGOTSKÎ, Opere psihologice alese.

766 <— O idee care nu se concretizează nu poate să fie nîsi


înfrîntă, nici dovedită falsă (p. 18#>.
Ştefan ZWEIG, Triumful şi destinul tragic al
IMErasniâmRotteMam.
•GENEBAiaZARE 111

GENERALIZARE
787 — Operaţia prin care gîndul se ridică la o clasă de
obiecte p e baza abstractizării unor. trăsături esenţiale se
numeşte generalizare (p, 158).
Tiberiu BOGDAN şi L I. STÂNCULESCU,
Psihologia copilului şi psihologia pedagogică.

768 — A generaliza la vreme e cea mai mare minune a


inteligenţei (p. 158).
Emile BOUTROUX, Chestiuni de morală şi
•educaţie.

'769 — Generalizarea nu este decît un mod particular al


funcţiunii abstracte a creierilor noştri.
Vasile CONTA, Teoria fatalismului.

770 »— Generalizarea este echivalentul abstractizării. Ea


reprezintă aplicarea unei abstracţii l a o experienţă concretă
nouă — extinderea ei pentru lămurirea şi orientarea unei
noi situaţii (p. 196).
J o h n DEWEY, Democraţie şi educaţie.

771 — A generaliza pripit din cîteva cazuri nu ni se pare că


ţine de un discernămînt solid (p. 18).
Paul EVESAC, Dialoguri contemporane.

772 — Generalizarea este funcţiunea care, în u r m a exami-


nării mai multor corpuri sau fenomene similare, asociază în-
suşirile comune şi formează cu ele o noţiune generală, un
concept sau o idee generală.
Nicolae MOISESCU, Cultivarea minţii cu
ajutorul bial&gzei.
112 GENERALIZARE

773 — Orice generalizare îşi simte frîul liber (p. 147).


PERPESSICIU3, Memorial de ziaristică.

774 — Generalizarea este una dintre formele fundamentale


ale gîndirii (p. 180).
K. K. PLATONOV, Psihologie distractivă.

775 —- Generalizarea reprezintă întotdeauna nu numai


selecţie, ci şi transformare (p. 174).
776 — Generalizarea este o premisă necesară a cunoaşterii
teoretice (p. 185).
S. L. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

777 — Generalizarea este procesul în care relevarea mintală


a ceea ce este comun în obiectele sau fenomenele realităţii
duce la gruparea lor mintală. Cea mai mare importanţă o are
însă generalizarea bazată pe descoperirea atît a trăsăturilor
comune, cît şi a celor esenţiale pentru „obiectele date. Numai
această generalizare duce la' formarea noţiunilor, la descope-
rirea legilor, la cunoaşterea legăturilor şi raporturilor
necesare (p. 267).
A. A. SMXRNOV şi alţii, Psihologia.

778 — Unirea datelor în generalizări nu este altceva decît


organizarea cunoştinţelor, fie considerate ca. fenomene
obiective, fie subiective, şi se poate măsura amplitudinea
asimilării avîndu-se în vedere cît de departe se poate merge
cu această organizare (p. 75).
Herbert SPENCER, Eseuri despre educaţie.
779 — Niciodată nu trebuie să generalizăm un fapt din care
extragem o consecinţă, riscăm să ne expunem la mari
erori (p. 89).
STENDHAL, Scrisori către Pauline.
NOŢIUNE' 113

780 — A generaliza înseamnă a ajunge la o noţiune a cărei


sferă este mai largă decît sfera noţiunii de la care s-a pornit,
deoarece conţinutul ei vizează însuşirile mai generale, care
aparţin nu numai tuturor lucrurilor indicate de sfera
noţiunii iniţiale, ci şi altor lucruri (pp. 88—87).
*;'-: Henri WALD, Structura logică a gîndirii.

NOŢIUNE

781 — Noţiunea este o unitate cu o structură proprie, cu


caractere deosebite. Noţiunea se bazează pe limba şi istoria
unui trecut comun, a unei comunităţi (p. 160).
Petre ANDREI, Filozofia valorii.

782 — Noţiunea exprimă aspectul - formal al obiectului şi e


necesar ca forma să se realizeze într-o materie anume
structurată, dacă urmează să fiinţeze (p. 28).
ARISTOTEL, Despre suflet.

783 — Noţiunea sau conceptul constituie elementul de bază


al gîndirii care reflectă ceea ce este esenţial şi general în
obiecte şi fenomene, sau reflectă relaţiile esenţiale dintre
obiecte şi fenomene (p. 345).'
• Tiberiu BOGDAN şi Nicolae RADU, Note de
curs de psihologia copilului şi psihologia pe-
dagogică.

784 __ Ori de cîte ori o noţiune nouă, formată din ultimele


senzaţii,. intră în magazinul memoriei, întîlnim o alta în-
rudită cu ea, îndată e primită d e aceasta, iar ea la fel atrage
o altă înrudită, şi aşa mai departe (p. 69).
J a n Amos COMENIUS, Arta didactică.
114 NOŢIUNE

785 — Noţiunea este u n rezultat spontan al trecerii cunoaşte-


rii de Ia sensibilitate la intelect (p. 152).
Miron CONSTANTINESCU, Introducere tn
sociologie.

786 — Cu cît o noţiune e mai izolată, mai „în sine", cu atît


e mai abstractă şi cu cat e mai abstractă cu atît e mai ne-
determinată, mai departe de concret, de realitate (p. 87).
Mircea FLORI AN, Dialectica, sistem şi me-
todă de la Pluton la Lenin.

787 — Noţiunea este stima, iar ideea rezultatul e x p e r i e n ţ e i ;


pentru a obţine pe cea dintîi, se cere inteligenţă — pentru a
înţelege pe cea de a doua, raţiune (p. 178).
J. W. GGETHE, Maxime şi cugetări.

'788 — Bodul cel mai înalt al unei noţiuni şi justificarea cea


mai nediscutabilă a existenţei ei pe lume sînt valorile spiri-
tului (vffi. I, p. 499).
Diaaitrie GUŞTI, Sociologia.

789 — Noţiunile se perfecţionează o dată eu progresul ştiin-


ţei. Cu cît noţiunea este mai abstractă, cu atît mai complexe
şi mai variate sînt legăturile ei cu diferitele obiecte şi feno-
mene concrete.
N. D. LEVITGV, Psihologia copilului şi psi-
hologia pedagogică.

790 — Noţiunile sînt dar productul cel mai important, pro-


ductul specific al raţiunii omeneşti. Insă ele se modifică,
schimbă conţinutul, devin mai abstracte, după cum se mo-
difică şi progresul cunoştinţelor omeneşti (voi, II).
Titu MAIORESCU, Critice.
NOŢIUNE 115

791 — Noţiunea ca a t a r e reflectă n u n u m a i m a n i f e s t a r e a lu-


crurilor, diferite aspecte ale lucrurilor, l e g ă t u r a exterioară
dintre ele, ci înseamnă sesizarea esenţei lucrurilor, a ceea ce
le este comun, a legăturii interioare a lucrurilor (p. 16).
MAO ZEDONG, Articole şi cuvîntări alese.

792 — Nici o noţiune n u este atît de acontextuală încît să


poată fi- epuizată p r i n t r - o definiţie. Orice n o ţ i u n e conţine r e -
ziduu nedeterminat, care n u poate fi l ă m u r i t decît t r e p t a t , în-
t r - u n proces practic infinit, cu a j u t o r u l u n o r noi şi noi con-
texte.
Solomon MARCUS, (X, p, 63).

793 — Se numesc noţiuni psihice, noţiunile f o r m a t e f ă r ă


de. o voită activitate a cugetării, fiindcă ele se nasc din repro-
ducerea şi asociaţiunea reprezentărilor p r i n t r - o activitate in-
voluntară a sufletului.
794 — Noţiunea este deci totalitatea: însuşirilor esenţiale-ale
u n u i obiect.
Emamiel MARÎIG, Psihologia pedagoglcâ.

795 — Nimic nu poate f a c e o noţiune să fie m a i clară, con-


formă eu. realitatea şi durabilă m a i m u l t decît obiectul însuşi
a cărui n o ţ i u n e voim să f o r m u l ă m .
796 — Noţiunea e o operă de sintetizare a u n o r reprezen-
tări î n t r - u n singur act de gîndire şi u n cuvînt.
Nicolae MOISESC.U, Cultivarea minţii ea
ajutorul biologiei. x

797 — Toate noţiunile ştiinţifica»1 se făuresc pentrts s i crea


o ordine m a i comodă şi m a i plăcuta spiritului n o s t r % n g i e ^
zentat. î n p r i m u l loc p r i n f uncţiunile v o l u n t a r a
Iba PEfmP^Ii Sătdii istorico-filozofîcei
116 NOŢIUNE

798 — Noţiunea se defineşte ca o f o r m ă a gîndirii în care se


reflectă proprietăţile generale şi, în acelaşi timp, esenţiale
ale obiectelor şi fenomenelor (p. 180).
K. K. PLATONOV, Psihologie distractivă.

799 — Orice noţiune ştiinţifică este şi produs al gîndirii, şi


reflectare a existenţei (p. 58).
S. L. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

800 — Stăpînirea noţiunii presupune însuşirea totalităţii cu-


noştinţelor despre obiectele la care se referă noţiunea dată
(p. 271).
A. A. SMIRNOV, Psihologia.

801 — Noţiunile ştiinţifice exprimă esenţialul şi generalul


din obiectele şi fenomenele realităţii. Ele sînt rezultatul evo-
luţiei istorice a cunoaşterii umane, rezultatul experimentării
şi ai investigaţiei ştiinţifice de-a lungul vremii (voi. II, p. 36).
Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie generală
şi psihologie socială.

802 — In sens larg, se numeşte noţiune [•••lorice despre care


noi putem considera că reprezintă obiectul gîndirii noastre,
nu al senzaţiei nemijlocite, nu al percepţiei, ci al gîndirii
(voi. I, p. 307)
K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al educaţiei.

803 — Noţiunea oglindeşte identitatea diferitelor lucruri, iar


sensul afectiv reflectă atitudinea cu care oamenii întovără-
şesc oglindirea lucrurilor (p. 68).
Henri WALD, Structura logică a gîndirii.
== l
CUNOŞTINŢE
117

CUNOŞTINŢE •

804 — Orice cunoştinţă provine clin experienţă (voi II,


p. 259).
ALAIN, Studii şi eseuri — păreri despre fe-
ricire.

805 — Nici o cunoştinţă nu este mai presus de t i m p şi de îm-


prejurările sociale.
P e t r e ANDREI, Sociologie generală.

806 — Cu cît interesul-mijloc va fi m a i intens, cu atît cu-


noştinţele practice vor fi mai bine asimilate, şi cu cît vor fi
mai bine asimilate^ cu atît vor folosi mai mult în viaţă.
G. G. ANTONESCU,. Herbert Spencer şi peda-
gogia u tilitaristă.

807 — Cunoştinţele însuşite în mod creator exercită o in-


fluenţă uriaşă asupra psihicului omului (p. 29).
808 — Cu cît cunoştinţele au fost percepute şi înţelese m a i '
profund, cu atît ele trebuie să joace un rol mai m a r e în ac-
tivitatea practică (p. 38).
809 — Cunoştinţele care nu sînt legate de practică sînt
moarte, nu aduc nici un folos (p. 131).
A. G. BAZANOV, Pedagogia.

810 — Nu cantitatea de cunoştinţe duce la modelare, ci cali-


tatea lor şi maniera de transmitere (p. 161).
Ovidiu BĂDINA, Tineretul şi societatea
noastră socialistă.

811 — Cunoştinţele sînt rezultatul oglindirii în conştiinţa


noastră, sub f o r m ă de percepţii, reprezentări, noţiuni, legi
118 CUNOŞTINŢE

etc ; de informaţii în general, a obiectelor şi fenomenelor


lumii obiective, precum şi a raporturilor dintre acestea
(p. 122).
Ion BONT AŞ şi alţii. Curs de pedagogie pen-
tru Institutele de învăţămînt superior tehnic.

012 — Creşterea volumului de cunoştinţe este importantă nu


numai prin f a p t u l că exprimă un grad mai avansat de dezvol-
tare a ştiinţei, dar şi prin aceea că reprezintă o bază pentru
un ritm încă mai rapid al acestei dezvoltări (p. 37).
Constantin BORGEANU, Eseu despre progres,

813 — Cunoştinţele noi nu reprezintă pentru medici orna-


mente ale culturii lor ştiinţifice, ci indispensabile instrumente
de acţiune. A nu te afla la pas cu progresele ştiinţei echiva-
lează, cînd este vorba de arta vindecării, cu descalificarea pro-
fesională (p. 125).
Gheorghe BRĂTESCU, Etica medicală.

814 -— Cunoştinţele dobîndite f ă r ă o structură precisă, care


să le lege împreună, sînt cunoştinţe care, probabil, vor fi ui-
tate (p. 57).
Jerome S. BRUNER, Procesul educaţiei inte-
lectuale.

815 — însuşirea cunoştinţelor este cu atît mai eficientă, cu


cît se sprijină pe activitatea proprie a elevului, care este pus
în faţa unor întrebări, a unor sarcini cognitive, fiind antrenat
continuu în găsirea de noi legături în stabilirea unor concluzii
în „descoperirea" adevărurilor (p. 347).
Vasile BUNESCU şi alţii, Studii de didactică
! experimentală.
•CUNOŞTINŢE 119

816 — Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cu-;


noştinţelor dobîndite prin îndelungă experienţă (p. 9).
Eifsebiu CAMILAR, Farmecul depărtărilor.

817 — însuşirea cunoştinţelor nu se limitează la o simplă în-


registrare a datelor ştiinţifice, ci presupune transformarea
lor în convingeri,, care constituie elemente esenţiale ale. for-
mării concepţiei ştiinţifice despre lume şi ale atitudinii f a ţ ă
de realitatea obiectivă (p. 89).
Georgeta CHIRI ŢA, Pedagogie aplicată la do-
meniul educaţiei fizice.

818 — începutul cunoştinţei trebuie să pornească totdeauna


ele la sensuri, căci nimic nu există în inteligenţă, care să nu
fi existat mai întîi în sensuri (p. 279).
819 '— Cunoştinţa completă a unui lucru nu se poate do-
bîndi decît numai prin cunoştinţa tuturor părţilor cum şi
spre ce e făcută fiecare (p. 288).
J a n Amos COMENIUS, Didactica magna.

820 :— Cu cît sfera cunoştinţelor pozitive va fi mai mare, cu


atît şi sfera imaginaţi unilor se va întinde mai departe.
Vasile CONTA, încercări de metafizică. în-
tîile principii care alcătuiesc lumea.
821 — A-ţi însuşi multe cunoştinţe în domenii separate f ă r ă
legături între ele şi fără sudura puternică a unui scop dinainte
stabilit, înseamnă a clădi în. zadar (p. 114).
Constantin CRIŞAN, Eseu despre persona-
litate.
822 — Nimic nu este mai potrivnic cunoştinţelor decît miste-
rul (p. 269).
Denis DIDEROT, Scrieri despre artă

0 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă şl civilizaţie
15
823 — .N.u se poate ca o cunoştinţă cifra,, înviorătoare,, .să
fie lipsită de căldura simţămmtului (p. 273),
.Fr. A. W D!3S%EUWt:'G Texte pedagogice
alese.

§24 — Cunoştinţele nu p o l fi dofeîsdite decît-,pe cale. anali-


tică ; însăsi ştiinţa s-a dezvoltat. : parcurgînd această cale
(p. 99).
N. A. DOBBQUUBQY, Texte pedagogie
a l ese .

825 — Cunoştinţele' se bazează pe cunoaşterea a ceea ce


poate fi diferenţiat..; ştiinţa- ..pe 'recunoaşterea a ceea ce a u
p o a t e l i d i f e r e n ţ i a t (p.l7S) k t
,!. Maxim* şi ruiim^H.

828 -'— Cunoştinţele' au mai ; m«ltă importanţă decît a p t i t u -


dinile p. 24).
• "Jeân- GRENTER. Arta ţi probîepiele ei

827 — Eu c o m p a r , a n s a m b l u i cunoştinţelor o m e n e ş t i cu cla-


viatura. u n e i orgi. (p, 116).
C. A. HfiLVĂTî'JS, Texte pedagogice alese.

028 — Cunoştinţele incomplete n u dau dreptul. îâ p r e s u p u -


neri libere (p. 175). , '
A. I HERZEKT, Despre, educaţie. '

82-9 — Cunoştinţele mici clipesc m e r e u din och,ţ; cele c u -


fernice a r u n c ă f u l g e r e (p'.; 241). >
Victor HţJGp. Oamenii mărit.
CUNOŞTINŢE m

830 — Cunoştinţele oamenilor despre lume, la fel ca şi lu-


mea însăşi, nu stau pe loc, ele sînt în veşnică mişcare, se-dez-
voltă, nu au sfîrşit (p. 49). •
O; IAHOT, Ce este adevărul ?

83J — Se' poate afirma că orice cunoştinţă nouă dă'loc, mai


devreme sau mai tîrziu, la aplicaţii practice, cercetările f u n -
damentale contribuie într-o măsură importantă Ia progresele
producţiei industriale (p. 191).
Frederic JOLIOT-CURIE; Ştiinţa şi viitorul
omenirii. •

S32 — Orice eunoştinţă-raţională "este sau o cunoştinţă din


concepte, sau o cunoştinţă din construcţia conceptelor ; cea
dintîi se numeşte filozofică, cea de-a- doua matematică (p. 621).
Imrnanuel KANT, Critica raţiunii pure.

833 — Cunoştinţele devin convingeri numai atunci cînd de-


termină toate faptele şi întreaga comportare, a omului (p. 23).
M. P. KOROREINIKOV, Noţiuni de psiho-
logie.

834 — Ceea ce face să ne placă noile cunoştinţe nu-i atît plic-


tiseala de.cele vechi sau plăcerea schimbării, cît jignirea de
a n u fi destul de admiraţi de cei care' ne cunosc prea bine,
şl speranţa câ vom f i admiraţi mai mult de cei care nu ne cu-
nosc atît (p. 48). . .
LA BOCHEFOUCAULD, Maxime, şi cugetări.

835- — Cunoş-tiaţa este clară f...].cînd îmi dă putinţa să Re-


cunosc lucrul pe care-1 reprezintă Cp. 26). —: -.-.-v •
G. W. LEîBNIZ, Opere filozofice.

B*
836 Vai ! nu este decît prea adevărat că cunoştinţele ome-
neşti sînt limitate ; aşa că nu trebuie să blamăm pe .cei ce nu
ştiu, ci pe cei ce nu vor să ştie Cp. 14).
S. LINDER, Pent-hi a reuşi în viaţă.

837 — Nu e ştiinţa mai. trebuincioasă decît cunoştinţa omu-


lui. • • .
Sir John LtJBBOCK, întrebuinţarea vieţii.

838 — Cunoştinţa care vine din afară încercîiid să se inculce


în spaţiul limitat al memoriei prin asociere, repetare, memo-
rizare, are altă valoare decît aceea care se obţine prin curiozi-
tate, căutare, întrebare şi descoperire de către subiect (voi. III,
p. 119). .
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

839 — Cunoştinţele se fixează lucrîndu-se cu ele (p. 259).


Mircea MALIŢA, idei în mers.

840 — Adevărul cunoştinţelor sau al teoriei se determină nu


în funcţie de senzaţiile subiective, ci în funcţie de rezultatele
practicii sociale obiective (p. 14)..
MAO ZEDONG, Articole şi cuvîntări alese.

841 — Valoarea cunoştinţelor se poate socoti după utilitatea


pe care ele o oferă în conservarea vieţii, al acestui bun su-
prem al întregii naturi.
Nicolae MOISESCU, Conducerea' vieţii emo-
tive, intelectuale, instructive şi sociale.

842 — O cunoştinţă este cu atîţ mai mult, a cuiva, cu cît a


avut mai multă iniţiativă la dobîndirea ei.
Constantin NAELY, Pedagogia generală.
CUNOŞTINŢE

843 — O cunoştinţă adevărată este aceea care se poate ve-


rifica în chip practic (voi. I, p. 237). , . •
P. P. NEGULESCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii.

844 — Cunoştinţele care nu a j u t ă mintea nici din punct de


vedere teoretic, nici din punct de vedere practic, nu merită
să fie învăţate (p. 78).
Ion NISIPEANU, Didactica generală.

845 — Cu cît percepem mai des un lucru, cu atît dobîndim o


cunoştinţă mai sigură, mai limpede, mai întreagă despre el
(p 198)
346#e— Cunoştinţele sînt, deci, puse în serviciul dorinţei sau
voinţei de a trăi (p. 235).
Ion NISIPEANU, Psihologie populară.

847 — A-ţi însuşi cunoştinţele, înseamnă a-ţi însuşi ştiinţa,'


faptele şi legile ei.
I. T. OGOIiODNlKOV, Pedagogia.

848 — A poseda bine anumite cunoştinţe înseamnă a le


aplica cu uşurinţă în practică (p. 45).
Wincenty OKON, Didactica generală.

849 — Cunoştinţele sînt rezultatul reflectării realităţii încon-


jurătoare în conştiinţa omului, adevăruri care dezvăluie as-
pecte ale realităţii obiective (p. 88).
Nicolae OPRESCU, Didactica.

850 — Claritatea cunoştinţelor noastre atîrnă de apropierea


_ . — , „ - _ . .. /
134 "cJXNOŞT.IN'f'E

saia depărtarea iuermiitor -care izbesc simţurile noastre


(Ser. VI, p. 153).
3. H. ^ESTAIsQZZI, Cum îşi învaţă Ghertruâa
copiii.'

851 — OuBsştkîŞele •ateaw'ă din acţiune, mm în «aamal umor


simple răspunsuri,, ei iHtaMua sens «judii mai pro&md, Jassfe al
asimilării realului la coordonările necesare şi gen-eirgle ale
acţiunii (f>„ 28).
J e a n PIAGET, Psihologie şi pedagogie.

852 —- Cu -cît a v e m m a i nau-lte cunoştinţe î n t r - u n 'domeniu,


cu atît reţinem mai repede şi mai temeinic a l t e c u r M g t t a ţ e
noi, în domeniul respectiv ; posibilitatea formării de asqg|aţu
este mai mare (p. 78).
P a u l P O P E S C U - N E V E A W J şi alţii, Psfhtilo-
gie generată şi noţiuni de logică.

853 — Cunoştinţele însuşite mecanic, neasimiîate, sînt un


obstacol pentru activitatea creatoare a gîndirii fix 45).
A l e x a n â r u R0ŞTCA, Oreativitaiiu.

854 — S ă nu -căutăm ;a ti w o ! ta exc!«siv ian -şir de cunoş-


tinţe în paguba altora, orieit de inse-mnaate « r t i «te ; să ;ree
aţintim mintea asupra tatamir, ®ă prop.orţionăm silinţele
noastre cu valoarea lor relativă (p. 41).
• •. H e r h e r t SBEN.C.ER, Despre educaţia intelec-
tuală, morală şi fjzică.

855 — Nici un act de gîndire-Creator n u este posibil f ă r ă


folosirea unor •cunoştinţe dinainte existente, de natură să fie
incluse. în procesul rezolvării diferitelor probleme (p. 127).
Oisie .ŞAFRAN, instruirea mar a!ii.
DEFHffiDfHS. l;2,5

•SSff'— & primul 5 rîfodţ altfel; ne slujim? de propriile noastee'


cunoştinţe şi altfel de cele împrumutate, şi în chip vădii e o
mare deosebire să» stăpîneş® sinşgur cunoştinţele pe care le
expui sau le iei de la alţii: (voi. I, p. 40).
W. CsEiSellua; m i E M r a S î , ."

857 — Nu se cuvine să judecăm bamenii d u p ă ce rm ştiu,


ci după ce ştiu şi dUpă felul î n care Ştrcr (p. 47).
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii.

DEFINIŢIE •

858F- — © de£irai|i© riguroasă' survine, oMşMi't, în urma unei


analize ; analiza. oMeetafei, dte orîee • waturiS ar f;i" el" fvol-. I,
p , iri?)i . - • - . \
G. ST. A N T O N ® ; Istoria matematicii în
România,

859 — Befiffliţţa descoşteră'. esenţa unui lucru (voi. 132).


880 — Orice definiţie (noţiune), este totdeaaifl universală
"(voii®,p.ÎWv'' "" / ,;; •
ARISTOTEL, Organon — analitica secundă.

8M — feunş, definire, y^^şmnă, wa» paa în-'cunoaşterea lu-ţ


C F u r i l o r ( v o i . I, p . 5 8 1 ) . :
GEAPGJA £JTLINES£,U, Gîlceava înţeleptului cu
lumea.

062 — Definiţia este actul idţffiftiâate a$ ©«rarefeaiHsefMife


p:e ca®e: vrem s~# inteoducem? â» circuitult şfm^eii (§»s'l7$).
126 DEFINIŢIE'

863 — A defini î n s e a m n ă a găsi unitatea obiectului definit'


(P- 62). v q d - i n i : , •:• WitiM^
Gheorghe ENESCU, Logică şi adevăr. , ,,,

864 — Definiţia n u prezintă deci altceva decît determinarea


f o r m a l ă a conceptului î n t r - u n conţinut dat, f ă r ă reflectarea
conceptului în sine însuşi (p. 802).
G. W. Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.

865 — A da însă o definiţiune exactă sau justă, este una din


cele mai serioase şi dificile ocupaţiuni ale filozofului. A defini,
după noi, e să ştii în adevăr (voi. II).
866 — Cele m a i bune şi m a i clare definiţiuni sînt adesea în-
săşi n u m e l e cu .care sînt n u m i t e obiectele (voi. I).
Ion HELIADE-RADULESCU, Echilibrul între
antiteze.

867 — Cred că toată lumea este de acord că o definiţie nu


î n s e a m n ă altceva, decît „a arăta înţelesul unui cuvînt prin
alţi cîţiva t e r m e n i care n u sînt sinonimi" (voi. II, p. 27).
John LOCKE, Eseu asupra intelectului ome-
nesc.

868 — Definiţia este rezultatul unei cugetări sistematice des-


pre f e n o m e n e l e unei" ştiinţe, ceea ce nu se poate fără ajutorul
unei terminologii exacte (voi. II).
Simion MEHEDINŢI, Terra.

869 — O definiţie corectă trebuie să fie concisă. Nu trebuie


să cuprindă c u v i n t e inutile (p. 73).
870 — Definiţia are o însemnătate deosebită prin faptul că,
prin ea, omul de ştiinţe totalizează rezultatele cercetărilor şi
DEEÎNIŢ.IE 127

le fixează-într-o formă clară-şi-concisă, pentru ca, pe baza


lor, să poată ajunge la noi cunoştinţe despre obiectul definit.
Accentuăm că definiţia fixează notele esenţiale şi caracteris-
tice, şi nu toate cunoştinţele asupra obiectivului respectiv.
Cei care studiază nu trebuie să se limiteze la învăţarea defi-
niţiilor. Definiţiile a j u t ă numai la înţelegerea şi la fixarea
materialului studiat (p. 74). ,
Ion V. MESAROŞItI, Logica generală. . vX

87.1 :—• Cel mai important punct ce ar trebui eventual stabilit,.


ori de cîte ori ni se cere o definiţie, este dacă întrebarea se
referă în primul rînd la modul de întrebuinţare al cuvintelor
sau la n a t u r a lucrurilor despre care e vorba'(p. 37).
872 -— Orice definiţie, în sensul în care vom întrebuinţa noi
termenul, se referă la cuvinte şi nu la lucruri (p. 46). \
Alan MONTEFIORE, Introducere modernă în
filozofie.

873'— Definiţiile nu sînt făcute decît spre a desemna lu-


crurile pe care le numim, iar nu spre a arăta de ce natură
sînt (p. 151).
Blaise PASCAL, Scrieri alese". Cugetări.

874 —- Cine recunoaşte definiţiile, trebuie să recunoască şi


consecinţele, este obligat în mod logic ; dacă sînt în realitate
lucruri care să corespundă noţiunii, este cu desăvîrşire indi-
ferent. :. - ,, . j
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

875 — Definiţia este instrumentul prin care analizăm inten-


siunea u n u i concept şi evidenţiem schimbările intervenite în
ENOETAKE

gs-itub acesteia ea ' u r m a r e a îmbogăţirii experienţei practice


,şjş.'teeafetice- a agenţilor cunoscători ( p 70). .
Corne! P 0 P A , Teoria: cunoaşterii. Perspectivă
-.,, se miaiico-pr axiologică. asupra. actului: cunoaş-
• terii. - * - ' •;.;..' < - ., : i

8.76 — Definiţia este explicarea î n termeni: proprii, precişi şi


pe scurt ®lucrurilor p u s e i » discuţie (..-voi. I, p. 243). .
M. Fabius QUINTILIAN, Arta oratorică. .

077 — P e n t r u ca o. definiţie să fie numită perfectă, ea trebuie


să explice natura, intimă, a unui lucru ; trebuie la fel evitat, să
nu expunem anumite însuşiri în locul naturii lucrurilor
•înseşi (p. 91). "
Baruch SPFNOZA:, Tratatul despre îndreptarea
inteleetiilm. - :-

§78 — O definiţie este totdeauna' rezultatul unei documen-


taţii şi al unui studiu îndelungat (p. 103).
Patru VLNTILĂ. Mic îndreptar de compar-
>fi;;i tare e.imlizată. v,..r

8-79 — Definiţia este. forma logică, a .cunoştinţelor noastre


explicite despre un anumit gen de lucruri (p. 90).
. Henri, WAIJD. Structura logică a gîndirii.

' ©EGIETARE; '/. '

380 — Cugetul curat, nici se dă, nici se ia.


f i ! - —- €ugetuî't§u.'Să>-fî 'fie -Mul;eefcraai bun.
882 — Cugetul ne stăpîneşte, cugetul ne porunceşte, cugetul
n e topeşte.
,,, ,•, • Proverbe româneşti.
(SUCKTABK .129

88:3 — Ori de cîte ori .o cugetare asupra ta însuti n u te în-


viorează, eşti păcălit. Cugetul care doar se contemplă nu-i
decît ..plictiseală, sau amărăciune, .sau nelinişte, sau nerăb-.
dare (voi. II, p. 84).
884 — Nimeni n u poate cugeta ce spune, căci cugetarea sa
e încă altceva decît ce spune ..(voi. II, p . 281).
ALAIN, Studii şi eseuri.

885 — -Libera cugetare e o metodă, a u o doctrină.


886 — E liber cugetător oricine nu afirmă nimic fără de probe
suficiente, oricine nu recunoaşte altă autoritate decît raţiunea
(p. 43).
Ganibet ASLAN, Din problemele vieţii.

887 — Cugetul însuşi nu-L d e c î t existenţă î n existenţă (p. 38).


Mihai - BENIUC, Un bătrîn către un tfeaf
cărturar.

8.88 - - Cugetarea înalţă, nu oboseşte niciodată (voi. I).


,- . * N. D. C O C E A , Scrieri.

8-89 — Acel care n u poate să exprime cugetările spirituluj


său e o statuie, şi acel care vorbeşte f ă r ă pricepere e un p.â§
pagal,(p. 208). • - ' ..• <
J a n Amos COMENIUS, Didactica magna.

(890 — Cugetă n u numai pentru a cugeta, ci şi pentru a lucra.


Cugetările valorează mai ales prin faptele cărora le dau naş-;
tere (p. 228), , , "
;
.M. DESH.UMBERT, Morala întemeiată pe
legile naturii.
130 CUGETARE

891 — Cea mai frumoasă Cugetare nu poate să placă minţii


dacă zgîrie urechea (p. 94).
Denis DIBEROT, Scrieri despre 'arta. ' '

'892 •— N-u trebuie să ne mîndrim mult cu biruinţele, ci sa


cugetăm la schimbările soartei (p. 124).• ;> ;
ESOP, Fabule.

893 — Este înţelept a cugeta cele ce trebuie chiar şi în neno-


rocire- .
KUJtIPIDK, Hecuba.

894 — Cugetarea lucrează sub dictarea sentimentului : ob-


servă, reţine, asimilează, combină aceea ce convine unei ten-
dinţe, trece cu vederea, înlătură, elimină din organismul su-
fletesc intelectual ceea ce contrazice aceeaşi tendinţă.
Ion GÂVĂNESCU, Etica.

895 — Cugetarea eliberează ideea existentă în timp şi spaţiu,


aducînd-o într-o sferă mai adecvată ei,' anume : în sfera con-
ş t i i n ţ e i ; ea o trezeşte, ca să mă exprim astfel, din somnul în
care încă mai era cufundată, învăluită de materialitate, fiin-
ţînd numai ca existenţă.
A. I. HER.ZEN, Opere filozofice' alese.

396 Firele. cugetării.^e destramă în mintea noastră mai cu


seamă atunci cînd avem nevoie, mai mult decît oricînd, să le
legăm de realităţile chinuitoare ale vieţii (voi. I, p. 359).
897 — A cugeta nu înseamnă a trîndăvi. Există o muncă'vă-
zută de toţi şi una care nu se vede (voi. II, p. 296).
Victor HUOO, Mizerabilii.
CUGETÂBE 131

898 — Cugetător înseamnă în vremile noastre un om a eărui


meserie <| de a cugeta pentru alţii (p. 178).
Nicolae IORGA, Cugetări.

899 -—. A cugeta gste deci egal cu a judeca.sau a raporta re-


prezentările la judecăţi in general.
Immanuel KANT, Prolegomene.

900 — Cugetările noastre trebuie să purceadă din bunul-simţ


si din dreapta judecată, să fie rod al raţiunii noastre (voi. I,
p. 238).
La B R U Y E R E , Caracterele sau moravurile
acestui veac.

901 -— Cugetarea face pe om să cunoască toate lucrurile îh


adevărata lor Valoare.
902 — Cînd omul inteligent cugetă şi raţional, atunci îşi în-
dreaptă spiritul spre ideal..., spre tot ce e adevărat, frumos şi
bun, şi astfel cugetarea lui are, o influenţă binefăcătoare asu-
pra simţăminte! or.
Emanuel MARTIG, Psihologia pedagogică.

903 — O cugetare temeinică este aceea a cărei temelie merge


pînă în păturile cele mai adînci ale instinctului, pe cînd bol-
ţile şi turnurile ei se înalţă pînă în meleagurile luminate şi
limpezi ale spiritului (p. 46).
Andre MAURO ÎS. Ştiinţa fericirii.

904 — Cugetarea nu este numai funcţia primă a raţiunii, ci


şi actul prim al cunoaşterii, prin care luăm cunoştinţă de la
care purced toate celelalte cunoştinţe (p. 34).
•U ' • Nicolae MĂRGINEANU, Psihologie logică şi
matematică.
tM G&SSBXmRB

W5 — A te" coborî în lumea faptelor eonecete e cea dintîi re-


gulă pentru siguranţa «ugetării şi rodniciei vfefii; ,
Simion MEHEDINŢI, Altă creştere.

986 — <5'cugetare lipsită de experienţă, -ne îndrumă tot -aşa


de puţin spre-cunoştinţa realităţii, ca şi o experienţă lipsită
ţie cugetare.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

967 •— Libertatea cugetării se -opreşte numai acolo unde se


stinge şi puterea celui care cercetează adevărul (p.. 20).
Jiâîes PA.YOT, Curs 'de morală.

988 •—: Forma elementară a cugetării omeneşti nu este no-


ţiunea cristalizată, ci judecata, ca operaţie vie (p. 182).
Ion PETROVICI, Arte şi artişti.

003 •— Un cap cugetător nu trebuie să se izoleze de nevoile


timpului şi ale locuita în care trăieşte ţesîndu-şi în singurătate
-o pînză de păianjen ce-i .slujeşte numai. lui.
Ion PETROVICI, Studii istorico-filozofice.
Probleme de logică.

m — Numai prin cugetare justă şi ştiinţifică, -şi exerciţiul


virtuţii putem noi oamenii să trăim demn şi fericiţi (p. 13).
Dumitru THEODOSIU, Introducere în psiho-
logie.

§11 — Cînd o cugetare este prea slabă ca sa suporte o ex-


primare simplă, e un semn că trebuie s-o- aruncăm (p. 5),
912 —• Ceea ce numim noi o cugetare strălucitoare nu este*
de obicei, decît expresia înşelătoare care, cu ajutorul unei
fărîme de adevăr, ne impune o eroare ce ne uluieşte (p. 48).
913 — Orice cugetare este nouă cînd autorul o exprimă-îa-
tr-un mod personal (p: 6€). ...
914 — Cugetările sânt vorbele de duh ale filozofilor (p. 95).
VAUVENARGUES-,. Maxime şi reflecţii.

(păraeiaiaiitate) -

915 -— Principiu se . numeşte mai întîi punctul de la. care, la


un lucru, începe mişcarea. în al doilea rînd, se numeşte prin-
cipiu acel ceva de la care pornind, un lucru e săvîrşit cît, mai
potrivit scopului său, cum de exemplu la învăţătură uneori
nu începe cu- primele elemente şi cu ceea ce ar veni la înce-
putul materiei respective,. ci: de acolo de unde învăţătura se
poate căpăta cît mai lesne cu putinţă (p. 160).
ARISTOTEL, Metafizică.

916 — Oiiee- principiu trebuie să fie cunoscut prin definiţie


(voi. IV, p. 233).
• ARL-STG'TEI,,. Organon. Topica. Respingerile
sofistice,

917 — Principiile descoperite. şi. stabilite în mod just dac


la practică, cuprinzătoare, nu mărginită, şi atrag" după sine
o, mulţime şi o grămadă de opere (p. 59). '
Erancis BÂCON, Noul Organon.

918 — Principiu, este un termen mai general decît cauza


(P- 60).
Giordano BRUNO, Despre cauză, principiu şi,
• ' unitate. '
A,y.
919 — Principiile trebuie înţelese cu bunăvoinţă din partea
134 PRINCIPII

celui care le propagă şi a celui care e pus în faţa lor, ca să-


devină pentru fiecare o lege interioară (p. 116). .-.
Lucia B E M E T R I U S , Scrisoare către fetele-
tinere.

920 — A fi principial şi combativ înseamnă nu numai a-ţi


spune părerea sincer şi deschis, a arSta altuia lipsurile lui
aceasta înseamnă, de asemenea, ca tu însuţi să nu te temi de
critică sinceră şi, îndrăzneaţă din partea tovarăşilor ; în-
seamnă să vorbeşti despre tovarăşii din colectiv fără să te
omiţi pe tine, să nu-i ierţi vecinului, dar nici ţie atitudinea
de nepăsare, lipsa de conştiinciozitate în muncă (pp. 68—69).
• Miu DOBREŞCU, Critica şi autocritica —
factor de seamă în întărirea partidului,

921 — Cine susţine însă ca absolute şi neînlăturabile prin-


cipii a căror aplicare ar fi echivalentă cu sacrificarea unui
interes naţional, acela nu poate fi omul nostru..
Mi hai EMINESCU, Scrieri politice.

922 -— Principiile nu sînt punctul de plecare al cercetării,


ci rezultatul ei final ; ele nu se aplică naturii şi istoriei ome-
nirii, ci se abstrag din ea ; nu natura şi omenirea se orien-
tează după aceste principii, ci, dimpotrivă, principiile sînt
exacte numai în măsura în care concordă cu natura şi cu is-
toria (p. 14). .
Friedrich ENGELS, Anti-Diihring.

923 — Principiile nu sînt tranzacţii utilitariste, ci jaloane ale


personalităţii conştiente (p. 17).
Paul EVERAC, Dialoguri contemporane.
PRINCIPII 135

924 — Principiile reprezintă temeiurile fundamentale şi ori-


ginare atît pentru normele şi regulile, morale cît şi pentru vo-
inţa şi comportamentul moral ca atare (p. 19).
925 — Principiile morale sînt principii practice prin însăşi
esenţa lor întrucît ele au caracterul unor norme fundamentale,
care dirijează însăşi activitatea socială a oamenilor ; ele fi-
nalizează împlinirea, în această activitate, a unor modele
etice (p. 38);
926 — Principialitatea presupune integritate morală, armo-
nie între cuvînt şi faptă, între măsura aplicată altora şi. aceea
pentru sine, o conduită care să poată fi calificată ca echita-
bilă în toate planurile vieţii (p. 88).
927 — Principiul etic al umanismului stimulează grija şi
preocuparea societăţii pentru realizarea unui anumit ideal
(model) de om, pe măsura exigenţelor ei de progres, ideal care
oglindeşte năzuinţele reale de dezvoltare a personalităţii
umane (p. 234).
Ioan GRIGORAŞ, Principii de etică socialistă.

928 — Cu cît principiul superior este mai simplu, mai puţin


mistic şi mai puţin unilateral, cu cît el se dovedeşte mai apro-
piat ele Realitate şi mai uşor de aplicat, cu a.tît mai lesne re-
duce termenii contradictorii la expresia lor cea mai simplă
(voi. III, p. 271).
A. I. HERZEN, Amintiri şi cugetări, •

929 — Acela care ar voi să se conducă după principiile pu-


rului adevăr, fără a admite chestiunea relativităţii s-ar an-
gaja în calea unei neizbînzi inevitabile (p. 71).
S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă.

930 — Oricît de juste ar fi principiile, ele rămîn legi abstracte


PfflWC'fPIl

'dacă nis sini aplicate în viată de oameni înaintaţi',, cu orizontul


larg (p, 238). .
Q£®rge' MACGVESCtJ,/Vtrstete tiimp&lwi.

931 — Principiile rele au ca urmare neliniştea conştiinţei,;


luptă internă şi' mustrare de cuget.
Emanuel MARTIG, Psihologia ped&g&gită
• 'pentvu şff'o&lele normale.

932: — A, fi principial îmeaiaa& a fi' consecvent fastă de o


idee directoare, faţă de convingerile fe ca«re aă ajuns şi care
corespund concepţiilor înaintate ale epocii, înseamnă a-ţi în-
suşi idealul comunist, care presupune devotament faţă de pa-
trie,, faţă- de popor, efort neprecupeţit de a transpune, în viaţă
politica internă şi externă a partidului. (,p„ 36).
Aurelian MOISE, Cinste, demwiitate,, modestie.

933 — A fi principial înseamnă a fi consecvent, fidel faţă de


o idee şfe urni ideal de viafăr faţă de convingerile cele mai îna-
intate ale epocii (p. 11651.
934 -— Principialitatea este- indisolubil legată de atitudinea
faţă de eeea ce este nou, de ceea ee se dezvoltă, faţă de lupta
dintre vechi şi nou — forţa motrice a dezvoltării socialiste
(P. 119):
Marin NEAGU (VI, p. 116 şi 119). ,

935 — Principiul de cauzalitate afirmă că orice fenomen tre-. -


.buie să aibă o cauză,, pe care ştiinţa modernă o caută într-un
fenomen anterior.
Ion PETROVICI,, Studii istorico-filozofice.
137

936 —• Principiu numim o regulă după care ne îndreptăm


activitatea în viafă (voi. I).
Ion P I L L Â T , Poezii.

937 — Principiul moral este o normă socială de reglementare


a relaţiilor practice ; gradul de afirmare a principiului se sta-
bileşte dbservînd modul în care cerinţele lui sînt respectate
în viaţa de zi cu zi, se transformă în criterii interioare de
conduită (p. 58). '' "•"•' : X r î ; '
Vasile POPESCU, Etică - şl •edkit«$e socialistă.

933 — Orice ştiinţă dispune de a seamă de adevăruri fun-


damentale care, rezultînd din generalizarea cunoştinţelor ana-
litice şi fiind verificate de practică., .dobînde&c valoare de prin-
cipii p. 10).
P. POPESCU-NEVEÂNtJ, Psihologie generală
şi noţiuni de logică. •--•'
CONCEPŢIE
(concept)
939 — Gonceptete sînt elemente ale gkidirii logice, care vrea
să stabilească relaţiuni între conţinuturi psihice (p. 56).
Petre ANDREI, Filozofia 'valorii. .
. .«. -•- -.• ' - •>; • • :i;>.< •. yii'^ffj, -KJ -• l-i
940 — La baza întregii activităţi/jMitico-educalive şi .cul-
turale trebuie să stea permanent concepţia revoluţionara des-
pre viaţa, materialismul dM-eCtic şi istoric, principiile nobile
ale socialismului ştiinţific. întreaga activitate de educaţie şi
cultură trebuie să asigure formarea unei înalte conştiinţe re-
voluţionare, a omului nou, făuritor conştient al istoriei sale^
•al viitorului său comunist, liber'şâ iadepeadent (p. %
i v • Nicolae ; -CEAîIŞESCU, Cu-vîntare la Cangresul
ml lî-lpu ai 'eănp&ţiei $oMtioe şi aulturji so-
cialisţ'e din -25 iunie Î982.
.338 CONCEPŢIE

941 — Conceptul este distribuitorul sensului. Un nou con-


cept înseamnă o nouă lumină proiectată asupra anumitor lu-
cruri (D. 135).
Mikel DUFRENNE, Pentru om. '

942 — Cu cît un concept filozofic este'mai cuprinzător şi


reprezintă o sinteză mai amplă a unui număr mai mare de
determinări, cu atît el reconstituie mai profund şi mai exact
realitatea (p. 152).
Radu FLORÎAN, Reflecţii asupra filozofiei
marxiste.

943 —• Cine se obişnuieşte cu o Concepţie greşită, orice eroare


îi este binevenită (p. 173).
J . W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

944 — Conceptul generează propoziţia şi raţionamentul


(p. 140). 7"
Athanase JOJA,' Logos Architekton.

945 — Concepţia despre lume nu este altceva decît un sistem


unitar, închegat, iar diferitele idei, reprezentări şi convin-
geri sînt elemente componente ale acestuia (p. 28).
M. P. KOROBEINIKOV, Noţiuni de psiho-
t.y . , :" logie. •.,:..• •, • , ' , ' .

946 — E adevărat că e plăcut să concepi o soluţie conformă cu


aceea la care speri ; dar este şi mai plăcut să te bucuri de
triumful raţiunii care a pregătit-o prin mâditări înţelepte, ge-
neratoare de rezoluţii ferme şi logice, (p. 88).
S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă.
947 — Formarea unei concepţii despre viaţă e o premisă şi o
bază necesară pentru dezvoltarea unei voinţe supetioare
(p. 447). y
A. A. SMIRNOV şi alţii, Psihologia.

948 — Ceea ce nu Se poate concepe prin altceva trebuie să fie


conceput prin sine (p. '41).
Baruch SPINOZA, Etica.

TEGKIE

-949 — Teoriile nu au numai o funcţie socială, ci şi una re-


flectorie, de cunoaştere, una emotiva, volitivă, precum şi o
structură logică (p. 43).
.Pavel APOSTOL, Probleme de logică în fi-
lozofia lui G. W. Fr. Hegel,

950 — Ce teorie a cunoştinţei adaptezi este un pas de-o im-


portanţă enormă pentru viaţa sufletească, căci teoria cunoş-
tinţei nu este o simplă teorie între multe altele, ci începutul
strălucit sau dezastruos al unei adinei sau mărginite concepţii
despre lume (p. 10). '.
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

951 — Teoria trebuie atacată în substanţa ei intimă, şi nu în


termenii ei, care pot foarte bine să fie de natură convenţio-
nală (p. 438),
Lucian' BLAGA, Trilogia cunoaşterii.

952 _ O bună teorie este utilă nu numai pentru a înţelege


pe «romertf.uh fenomen, ci şi pentru a-i putea reproduce mai
iindu (p. :52). ..
Jeroine S. BRUNER, Procesul educaţiei in-
leieclmî.e.

-0Ş3 • — Să facem ca.teoria noastră revoluţionară să constituie


flacăra vie ce luminează permanent activitatea partidului, a
comuniştilor, a întregului popor în uriaşa operă de edificare a
societăţii comuniste "(p. B3).
954 — Este cunoscut că teoria-ştiinţifică a socialismului se
dezvoltă ca rezultat al schimbărilor în viaţa socială, in -de^r
veltarea forţelor de producţie, al cunoaşterii ştiinţifice, îmbo-
găţindu-se cu noile concluzii ale practicii "revoluţionare, ale
activităţii desfăşurată de fiecare «pftrtiSsfp.
Nicolae C E A U Ş E S 0 0 , Raport la Congresul
al Kîl4m- ®î- P.CM., din 19 noiembrie 1979.

955 — Teoria e s t e o generalizare a experienţei, a practicei,


care deschide-perspective acestei activităţi:
-Miram CONSTANTINESCU, Concepţia
partidului proletariatului mupra lumii şi is-
toriei omenirii.

S§6 —. Orice teorie şi .grup de practici sînt dogmatice cînd


nu se bazează pe examinarea critica a propriilor sale principii
de bază (p. 179). .
John BKWEY. Trei scrieri despre .educaţie.

957 — Teoria ştiinţifică ar deveni un-volum static, acelaşi


pentru totdeauna, dacă progresul în cunoaştere nu ar fi po-
sibil (p. 83).
B . DUMITUAŞCU, Trepte spre ştiinţă .
TsSlmc"

958 — Q> teorie cteespilă? a- dorinţelor ştie să raporteze toate


dorinţele şi aversiunile la sănătatea. corpului şi liniştea, s u -
fletului, «deoarece acesta este scopul unei vieţi fericite
(pp. 28—29).
EPICUH, Texte filosofice. . "

959 — Nici o teorie şi, nici o practică nu s-au luminat


vreodată reciproc şi nu- s-a. confirmat una cu alta mai bine
decît' teoria biologica şi practica pedagogică a şcolii, active
(P- 15)-
Adolphe FERRIfîRE, Şcoala activă.
> v . , .. ... r -!J-;'•!.,• ... . ' . . i : ' . .. '.> . ' ' .

960 — Orice teorie nouă dtesefefete un eî-mp vast de cercetări


ştiinţifice, este supusă unor analize critice, ceea. ee. deferirăm
dispariţia sau extinderea teoiwei, eOnSi-marea sau- infirmarea
ei (p. 222).
' afibatt.' FECffiQESCţli. Dimensiunile cunoaşterii.

§•81 • -l—; Teoria ştiinţifică îndeplineşte, ia acţiunea, socială — aa


în orice domeniu'de. activitate — colul de proiect care o anti-
cipează ş.i-: condiţionează eficienţa (p. 5). . . . .
Radu. FLORIAH, Procese definitorii ale. dez-
valtârii societăţii socialiste.

962 — Teoria, nu slujeşte în. sine decît în masura în care ne


face să credem în raporturile dintre fenomene (p. 28).
J . W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

963: — Teoria constituie- ansamblul de- cunoştinţe pe baza


•cărorse: interpretează.faptele .care, aparţin unei anumite ca-
tegorii de fenomene (p. 13).
C. Gh. MACAROVICI, Chimie geiier<jfăt
ed. a lîl-a.
142 TEORIE

964 — o teorie este numai atunci învinsă, cînd i se îngăduie


realizarea cea mai perfectă şi totuşi i se arată tocmai atunci
viciul în însăşi concepţia ei (voi. II). * •
Titu MAIORESCU, Critice.

905 — O teorie care ar nega rolul maselor în istorie, spriji-


nindu-se pe vocaţia elitelor de a conduce societatea, mărtu-
riseşte nesocotirea autocinetisinului omului (voi. III, p.. 118).
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

966 — ~Nu există decît o singură teorie adevărată pe lume ;


aceasta este. teoria dedusă din realitatea obiectivă şi confir-
mată de realitatea obiectiva (vol.IV, p. 68).
967 •— Teoria fără obiect nu-i bună de nimic, e greşită şi
trebuie respinsă^ifvol. IV, p. 69).
MAO ZEDONG, Opere alese.

968 — Teoria determină generalul în particular ; ea ridică


fenomenele nemijlocite, concrete ale societăţii date la con-
ceptul lor şi surprinde tendinţele care la nivelul practicii pot
fi deviate şi blocate. în aceasta rezidă caracterul abstract al
teoriei ; ea face abstracţie de realitatea mistificată, de expe-
rienţa deformată (p. 514).
Herbert MARCUSE, Scrieri filozofice.

969 — Teoria este dezvoltarea integrală a definiţiei în ra-


port cu tot ceea ce ştim despre tema în dezbatere (p. 249).
Nicolae MÂRGINEANU, Psihologie logică şi
matematică.

970 — Teoriile ştiinţifice reprezintă o apropiere continuă a


TfiORIE

minţii omeneşti de înţelegerea naturii interne a proceselor


cercetate (p 85).
Flonta MIRCEA, Esenţă, şi fenomen.

971 — Teoria devine... o călăuză a experienţei, contribuind


în mod eficient la dezvoltarea ştiinţei, care fără ea nu ar putea
progresa (p. 19).
C. N NEN-IŢESCU, Chimie generalizată,
ed. a îi a.

972 — O condiţiune strictă a oricărei, teorii,: e-să nu o con-


trazică fapte'K. -
ton PETROVICI, Introducere în metafizică.

973 - în orice teorie se pune în mod necesar problema ve-


riHicităţii, respectiv a concordanţei dintre informaţiile furni-
zate de teorie şi starea de fapt a lucrurilor şi probleme cleri-
vabilităţii unor enunţuri din altele (p. 182).
Cornel POPA, Teoria cunoaşterii. Perspectivă
semiotico-praxiologică asupra actului cunoaş-
terii.

974 — O teorie dă roade în măsura în Care ea stimulează, că-


lăuzeşte şi ordonează cercetarea ; în măsura în care valori-
fică mai deplin (adică pe plan general) rezultatele cercetării,
reprezintă o depăşire dialectică a faptelor care au generat-o
(3 115).
Victor. SĂHLEANU, Nobila aventură a ştiinţei.'

975 — A face teorie e a gîndi ori a exprima gîndirea,asupra


proprietăţilor dintre ele, ori asupra regulilor de urmat în di-
ferite împrejurări. Teoria e fapt mintal (p. 7).
. Eugeniu SPERANŢIA, Cartea omului practic.
M4- GEBiriUDlNa .

(incertitudine)

976 — O certitudine singură, este, adesea superioară unui


Întreg; tratat (p, 1 8 %
Constantin CRIŞA-N,. Eseu des&re persgna-
litate.

977 — Ceea ce este sigur este că totul ae transformă, totul se


schimbă pe globul nostru, totul -se vestejeşte, se usucă, se
stinge, cade şi dispare (p,, ai)», : ,-»:>.
Denis DIDEROT, Scrieri ateista.

§78 — Certitudinea decurge din evidenţa faptelor şi a eve-


nimentelor (p. 3.4),
RoMert BOTTRENS, A educa şi a instrui.

979 — Nimic nu este mai cert dteât eertitudinea (p. 522)


Ktciru-sich' HHWE, Proză. •

980 — Certitudinea este un caz limitat al probabilului


(vol.I, p. 15).
,., Miccea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

9SÎ. — Niciodată nu mă simt mai-sigur deqît atenei cînd-îmi


închid, sufletul îp, faţa unui prieten,, pentru că atunci înţeleg
şi mai bine piedica peste care nu se poate trece (p. 288).
G uy EiK MAU.P ASSA NT, Nuvele şi schiţe.

— CrKeriul certitudinii; este cugetarea* clară" şi distinctivă


I, p. 244).
. P: P. NEGOTJÎSCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii<
ÎNTEXJEPCTniTE

(isteţime)

983 —- înţelepciunea e o achiziţie bună, cu toate că plătim


scump pentru ea.'
Proverb englez

984 — Cu cit înţelepciunea este mai întinsă, cu atît ea « f e r a


mai mult din cauza limitelor ei.
Proveriy francez
a
&85 — Cu timpul şi răbdare dobîndeşti înţelepciunea.
Proverb german

986 — înţelepciunea nu e niciodată prea multă.


Proverb italian

987 —. înţelepciunea-minţii nu constă în îmbrăcăminte.


988 — începutul înţelepciunii e sfârşitul prostiei.
Proverbe latine

989 — înţelepciunea la toate, ca o cîrmă Ia corăbii.


§90 — Isteţimea născoceşte, duhul ghiceşte şi isprava să-
vrrşeşte. J . - .
9.91 — Nici o avăre mai cu - temei decît înţelepciunea la om:
992 -—• Cine se duce şi umblă după înţelepciune, mai înţelept
se întoarce
acasa.
. 993 — -Darul înţelepciunii numai cu moartea se poate pierde.'
994 — Arată cu fapta ta înţelepciunea, iar n u numai cu
graiul.
995 — înţelepciunea la tinereţe, ca zilele de primăvară.
146': r înţelepciune

996 — Să-ţi potriveşti isteţimea după cum cere înţelepciunea.


997 — Norocul e nimic, înţelepciunea e totul.
Proverbe' româneşti

998 — înţelepciunea este virtutea specifică intelectului


(voi. I, p. 294).
999 — Cel dintîi rod al înţelepciunii este munca (voi. I,
p. 295).
ALAIN, Studii "şi eseuri — istoria cugetărilor
mele.
m
1000 — înţelepciunea constă deci în o puternică conştiinţă
de sine însuşi, prin care îşi alcătuieşte omul o viaţă interimară
constantă (p. 53).
Petre ANDREI, Problema fericirii.

1001 — înţelepciunea este cea mai desăvîrşită ştiinţă.


1002 •—• înţelepciunea este o cunoştinţă şi o înţelegere a ace-
lor lucruri care după natura lor sînt cele mai venerabile.
ARISTOTEL, Etica nicomahică. •

1003 — A nu aştepta nimic de la oameni'şi împrejurări, a


aştepta totul din forţele .sale, iată o regulă de înţelepciune
practică (p. 158).
Garabet ASLAN, Educaţia prin sine însuşi.

1004 —. Nu există, de bună seamă, înţelepciune mai mare


decît aceea de. a alege bine momentul începutului şi atacului
s într-o treabă oarecare (p. 76).
Francis BACON, Eseuri sau sfaturi politice
şi morale.
ÎNŢELEPCIUNE 14T

1005 — Semnul înţelepciunii, este, ca din cele văzute şi auzite


să adulmeci cele nevăzute şi neauzite ; iar prin cele viitoare
să le judeci din cele trecute.
Dimitrie C.ANTEMIR, Lupta dintre Inorog şi
. • corb,

1006 — Deşteptăciunea nu ţi-o dau . anii, ci educaţia şi învă-


ţătura (p. 332).
> A. P. CEHOV, Un, impresar sub divan.
i
1007 —- Înţelepciunea este mama tuturor faptelor (voi. II,
p. 207).
CICERO, Opere alese.
•f •
1008 — Ce e înţelepciunea altceva decît cunoştinţa tuturor
lucrurilor în esenţa lor.
' J a n Amos COMENIUS, Didactica magna.

1009 —Adevărata înţelepciune are drept bază o cunoaştere.


intimă a mediului imediat şi capacitatea dobindită de a se ac-
ţiona asupra lui (p. 52).
John şi Evelyn DEWEY, Şcoalele de miine>

1010 — înţelepciunea este cunoştinţa adevărată şi dreaptă a


lucrurilor, este dibăcia omului de a se strecura teafăr şi cu
obrazul curat în toate împrejurările vieţii.
Panteîimon DIACONESCU, Adevăr şi drep-
tate.

1011 — Adevărata înţelepciune a fost şi va fi întotdeauna in-


compatibilă cu viciul şi cu desfrîul : preceptele sale nu pot
niciodată să fie în opoziţie cu acelea ale moralei (p. 119).
DIDEROT, Scrieri ateiste.
148 TO'ţ'BLIEÎ-K-l UK15

1012 — înţelepciunea se arată, prin rezistenţa 3a plăceri;


prostia prin sclavie absolută faţă de eBmseîe (p. 103).
EPICTET, Maniw'i.

1013 — înţelepciunea ne dă încredere şi ne fereşte de frica


de chinurile eterne (p. 33).
EPJCUR, Texte ftlmofice.

1014 — Nu e nimic mai smintit deeit o înţelepciune nelalo-


cul ei. si nimic mai neghiob clecît o cuminţenie de-a-ndoselea
#1 - ' ' 1 *
ERASMUS, Elogiul nebuniei. • .

1015 — înţelepciunea oamenilor se naşte din nefericirea


aproapelui (p. 90).
ESOP, Fabule.

1016 ;—• Nu e semn de-nţelepciune a te crede înţelept şi a


depăşi cu gxndul margiiiile omeneşti.
• ' E'URIPIDE, Aîcesta, Medeea, Bachantelv, 'Ci-
clopul.

1017 —• înţelepciunea este acea îmbinare a tot ce simţim,


voim şi gmdim, care ne face să biruim suferinţa şi să cîştigâm
mingii erea, păstrînd totuşi un suflet cît rhai luminos, în înţe-
legere şi cît mai generos, în faptă (p. 38).
101'8 — înţelepciunea nu este' uh bun'-eiştigat de la început,
ci un bun ce-trebuie cucerit şi păstrat prin luptă necurmată
(p. 48). .
Mircea F L O R I AN, Arta ăe ct suferi.

101 9 — înţelepciunea nu e declt în a d w i r (p. St).. •


3. W. QOETH-E, Maxime şi reflecţii.
• "1 __
T7TTLvl'<aiuOT: ' "* 549

10.20 — Nu există-decît, o stegiară înţelepciune, şi aceasta


are 'anumite limite ; există insă o mie de necazuri fără mar-
gini (p, 253).
Heinrich HEI NE, Proză.

i i a i — Cea ifeti/ înţelepciune e de a te- cunoaşte bine.


HOHA-ŢIÎT, SaHwe .şi scrimri.

1022 — î nţelep-cianea, e, a ta numai cînd dai altuia : altfel, ea


este numai în tine (p. 41).
102,3 — înţelepciunea m se -împrumută cui carul,, ei se cîştigă
ca bobul (p. 6@).
. : Niicelae I-OBGA, Cug&t&i'i. .

1024 — înţelepciunea noastră nu esţe maâ puţin la cheremul


întîmplării ea -avuţia noastră (p. 84)..
1035 — înţelepciunea este pentru suflet ceea ce este sănăta-
tea pentru trup (p. 155).
L A ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii.

1028 — înţelepciunea, în accepţiunea, sa populară, este cali-


tatea omului care-şi conduce treburile cu pricepere şi cu pre-
vedere. Ea este rodul unei fericite dispoziţii a firii, al încor-
dării .minţii -şi al experienţei şi de aceea .ea. depăşeşte- puterea
copilului'(p 103) , , fi
John LOCKE, Tearte pedagogice aleşe.

1027 —- înţelepciunea este îmblînzirea instinctelor şi îndul-


cirea normelor, precum şi căutarea locului şi momentului po-
trivit eace.'3sifiBEă -e.ei.iîîai bun. compromis înSre- norme şi in-
stincte (p. 40).
.' • Nicolae MĂRGINEANU, Psihologie şi lite-
ratură.
130^ '' ÎNŢELEPCIUNE' _ '~ ."

1028 — Mare înţelepciune este a nu crede îndată şi fără so-


coteală (p. 2:57).
| Samuil MICU, Scrieri filozofice.

1029 — Cel mai vădit semn al înţelepciunii este o nestrămu-


tată voie bună, starea ei se arată ca fiind luminată dincolo de
luciul Lunii, mereu senin-(voi. I, p. 153).
Michel de, MONTAIGNE, Eseuri.

1030 — înţelepciunea omului va consta tot mai mult nu în


contrarierea naturii, ci în înţelegerea naturii, încercarea nu
de a o întărită împotriva umanităţii, ci de a le integra pe
amîndouă, natură şi umanitate, în unghiul aceluiaşi efort, în
nobleţea aceleiaşi strădanii (p. 44).
Adrian PĂUNESCU, De la Bârca la Vi£.na
şi înapoi.

1031 : — înţelepciunea e un bine, căci face buni pe. cei ce o


au, şi niciodată..răi (p. 185). -
PLATON, Dialoguri.

1032 1— înţelepciunea fără viaţă e ca săminţa aruncată pe


stîncă. Nu rodeşte nimic, nu naşte nimic. înţelepciunea stearpă
nu e cunoaştere (p. 166).
|f Dumitru POPES.CU, Ieşirea din labirint...

1033 — învăţarea. înţelepciunii, e o treabă a tinereţii ; bătrî-


neţea cată s-o pună în practică (p. 29).
J . J . ROUSSEAU, Visările unui hoinar sin-
guratic. „
ÎNŢELEPCIUNE 151

1034 — înţelepciunea stă uneori mai prejos decît inima?


Mihail SADOVEANU, Viaţa lui Ştefan cel
Mare.

1035 — Rostul cel mai de seamă al înţelepciunii — şi o do-


vadă totodată — este să pună de acord faptele cu vorbele
omului, să-1 facă în orice moment egal cu sine şi acelaşi (Ser.
a XX-a. p, 51).
SENECA, Scrisori către Luciliu.

1036 — înţelepciunea constă mai ales din acea calitate a


spiritului,, care dă posibilitate individului să aibă o atitu-
dine dreaptă, discretă şi inimoasă în faţa împrejurărilor prac-
tice ale vieţii, de aceea oamenii culţi şi cu experienţă sînt
totdeauna răbdători, în timp ce ceilalţi sînt meschini şi ne-
toleranţi (p. 136).
Samuel SMIhES, Fii om de caracter !

1037 — Căile înţelepciunii te învaţă şi te pun pe tine la că-


rări drepte (p. 14).
1038 — Mai bună este înţelepciunea decît pietrele cele
scumpe, şi tot cinstitul nu este vrednic de ei (p. 25).
SOLOMON, Par.emiile (proverbe).

1039 — Nu se poate ţese o pînză a înţelepciunii ele bună ca-


litate dintr-o materie putredă (p. 76).
Herbert SPENCER, Eseuri despre educaţie,

1040 — A fi înţelept înseamnă a-ţi cunoaşte coordonatele


tale de referinţă faţă de universul înconjurător şi a te integra
deplin în societate şi în univers (p. 291).
Virgiî SŢANCOVICI, Filozofia integrării.

1 1 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă ' ş i civilizaţie
' li
IGltaHit^TĂ

1041 — înţelepciunea e într-adevăr un izvor de fericire


(p, 161).
STEND-HAL, Jurnal.

1042 — înţelepciunea este astfel rodul construcţiei inte-


rioare, al unui progres continuu, care cu fiecare treaptă în-
registrează modificări ale naturii ; dobândirea ei e compa-
rată cu un fenomen de acumulare, care, în punctul culmi-
nant, antrenează o'schimbare calitativă (voi. I, p. 184).
Ernest STERE, Din istoria doctrinelor morale.

! 043 — înţelepciunea este fructul autoconştiinţei (voi. I,


p. 445). r
K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al educaţiei.

1044 —înţelepciunea este tiranul celor slabi (p. 88).


VAUVENARGTJES, Maxime şi reflecţii.

IGNORANŢA
(prostie, naivitate)

1045 — Prostia n-are rînduială şi de aceea nu te poţi înţe-


lege cu dînsa.
Proverb arab

104.6 — Prostul nu intră pe uşă ; face pe grozavul sărind


peste zid.
1047 — Prostul nu crede ce vede, mai Vrea să şi audă.
1048 — Deşteptul înţelege chiar prin gesturi ; prostul nu
înţelege nici dacâ-1 baţi !
, . Proverbe bengaleze
• r\iî!' \ ' 153.

1049 — Laudă un prost şi poate îl vei faee folositor.


1050 —- Nimeni nu e totdeauna prost, fiecare e uneori.
1051 — Prostul cere multe, dar e mai prost cel care-i da?
Proverbe engleze

1052 — A arăta soarele cu o făclie..


1053 — A arde o luminare pentru a găsi un ac.
1054 — A forţa o uşă deschisă.
1055 — A omorî găina pentru a avea oul.
1058 — Struneşte calul ele coadă.
~ Proverbe franceze

1057 — Cînd îi merge prea bine măgarului, se duce să dan-


seze pe, gheaţă şi îşi rupe un picior.
1058 — Proştii se fac şi la bătrîneţe.
1059 —• Proştii găsesc pretutindeni lucruri de care să se mi*
nuneze. . .
Proverbe germane

1 Of.® —. Prostiile cele mari le fac cei cuminţi.


Proverb italian

1081 — A folosit un cuţit de bou pentru a tăia o găină.


1062- Cu proştii şi cu foarfecele să umbli uşor.
Proverbe japoneze

1063 — îl doare capul şi se tratează la călcîi,


1064 — Prost e cine gîndeşte că altul nu gîndeşte.
1065 — Caută aripi la lup.
1066 — Fu.ge ca să nu se ude de ploaie şi se tăvăleşte îf-
şanţ. • • f î;
1067 — Sapă puţul lîngă fluviu.
Proverbe latine
154 IGNORANŢĂ

1068 — A face pe prostul la timp potrivit, e cea mai mare


înţelepciune.
1069 — E plăcut lucru să fii prost cînd trebuie.
1070 — Mai bine aiurit şi năuc, decît înţelept morocănos.
Proverbe olandeze

1071 — Caută acul în carul cu fîn.


1072 — A da în gropi ziua mare, cu luminare.
1073 — Dă foc casei ca să ardă* şoarecii.
1074 — M.ie-mi arde casa şi el îşi pîrleşte bîta.
1075 — Nebunul bate balta şi tot pe f i se stropeşte.
1076 — Nerodul fxămîntă făina cu picioarele şi lutul cu
mina.
1077 — Prostul cearcă gîrla-n glumă şi se-neacă înadins,
1078 — Vinde via şi cumpără stafide.
1079 — Se culcă în tindă ca să-şi scurteze din cale.
1080 — Se oblojeşte la nas ca să-i treacă la deget.
1081 — Clinele moare de drum lung şi prostul de grija
altora.
1082 — Dacă spui prostului adevărul te toacă-n cap.
1083 — Nu-i mai mare duşmănie decît cînd zici prostului
că-i prost.
1084 — Unde nu e cap, vai de picioare.
1085 — Ce face, un prost nu pot desface zece înţelepţi.
1088 — De omul prost rid şi cîinii.
1087 — Prost cu prost cînd trăieşte lesne se îngăduieşte.
1088 — Prostia şi nerozia se rudesc cu nebunia.
1089 — Prostul crede pe oricine mai prost decît dînsul.
1090 — Prostul face ce vede şi ce aude crede.
1091 — Prostul întîi vorbeşte şi-apoi se gîndeşte.
1 0 9 2 — Prostul taie copacul ca să-i rnănînce rodul.
1093 — Nu cere.de la prost învăţ şi de la bătrfn băţ.
IGNORANŢA 153

1094 — Prostului nu-i stă bine dacă nu-i şi fudul.


1095 — Ce-mi e prostul, ce-mi e nebunul !
1096 — Cu omul prost nu o mai scoţi la capăt.
1097 — Nu glumi cu cel prost; că nu cunoaşte gluma.
1098 — Cel prost când se porneşte anevoie se opreşte.
1099 — Prostia scoate coarne mari şi umblă-n sat cu lăutari.
1100 — Prostia stă în capul omului, nu-n vîrful pomului.
1101 — Prostu-i ea moara neferecată, nu macină, niciodată.
Proverbe româneşti

1102 — A cumpăra carne de la lup.


1103 — A lovi în. fieful rece.
1104 — li vorbeşti despre coş, şi-ţi răspunde despre arc.
Proverbe spaniole

1105 — Din prost paşă şi din seîndură cleşte ele jar, nu se


fac.
1106 — Dacă neştiutorul este propriul său duşman, cum
poate să devină prietenul altuia ?
1107 — Ignorantul nu se deosebeşte cu nimic de orb.
1108 — Ignoranţa aduce sărăcie. . '
1109 —- Omul prost se duce cu căruţa la vînat.
1110 — Prostul după ce se satură se gîndeşte la plecare.
I U I — A trecut marea şi s-a înecat în rîu.
1112 — Dă carne calului şi iarbă leului.
1113 — Mai uşor faci o cămilă să sară un şanţ decît pe un
prost să înţeleagă ce e drept.
1114 —• Nu-i plînge pe cei morţi : plînge-i mai degrabă pe
Cei proşti.
, Proverbe turceşti
JGNOKANŢA

1115 — Oamenii proşti se mîngîie cu credinţa că toate cîte


nu le ştiu ei sînt nişte nimicuri.
Tudor ARGHEZI, Neisprăvitul.

1116 — A ignora înseamnă să nu nimereşti adevărul (p. 303).


ARISTOTEL, Metafizica:

1117 — Un om neştiutor cade uşor victima greşelei şi e con-


damnat să aibă întotdeauna părerile altora (p. 102).
Carabei AS.LAN, Cum să trăim ?

1118 •— Ignorantul e din natură credul (p. 233).


1119 — Răul cel mare de combătut e ignoranţa (p. 241).
Garabet ASLAN, Educaţia prin sine însuşi.

1120 — De bună seamă, este mai bine să încredinţezi o


treabă unui om întrucîtva prost, decît unuia care prea caută
să treacă înţelept (p. 88).
Franeis BACON, Eseuri sau sfaturi politice şi
morale.

1121 — Prostia poate fi de două feluri : vorbăreaţă 'sau tă-


cută (p. 25).
Honore de BALZAC, Pescuitorii în apă tul--
bure.

1122 — Ignoranţa este cel mai mare duşman ăl talentului


poetic (p. 20).
Mihai BENIUC, Vn bătrîn către un tînăr căr-
turar.
1123 — Prostia e întotdeauna conversaţia frumuseţii ; ea în-
depărtează zbîrciturile ; e un cosmetic divin care ne apără
îGNORAJSrŢA

idolii de muşcătură pe care gîndirea o păstrează pentru noi,


savanţi urîcioşi ce sîntem ! (p. 12).
Charles B A U D E L A I R E , Critica literară şi ,
muzicală. Jurnale intime.

1124 — Cele mai mari prostii nu le spun proştii, ci capetele


mijlocii, care vînează după originalitate (p. 11).
1125 — Sînt proşti care după ce îţi spun o prostie, pe care
le-o combaţi, au obrăznicia să-ţi răspundă : „în sfîrşit, după
cum o ia, — e o chestiune de vederi" (p. 63).
Lucian .BLAGA, Pietre pentru templul meu.
«v -

1126 — Singurul nostru duşman pe lume este prostia, întu-


necimea de minte (p. 73).
Thomas CARLYLE, Munca, sinceritatea, tă-
cerea.

1127 — Numai proştii rîd fără pricină (p. 348).


Anton P. CEIIOV, Un impresar sub divan,

1128 — Nimic nu-i mai ridicol şi mai des întîlnit în socie-


tate, decît un prost care vrea să scoată din încurcătuiă un
om de geniu (p. 88).
Denis DIDEROT, Scrieri despre artă.

1129 — Ignoranţa este cel mai puternic păzitor al tradi-


ţiilor, oricît de absurde ar fi ele (p. 107).
C. D J M I T R E S C U - I A Ş I , Texte despre educa-
ţie şi învăţămînt.

1130 — Prostul la toate dă vina pe alţii ; cel ce începe a se


158 IGNORANŢĂ

lumina dă vina pe sine ; iar înţeleptul nici pe altul, nici pe


sine (p. 47). ~
EPICTET, Manual.

1131 -— Prostia n-are nevoie să se ascundă (p. 8).


ERASMUS, Elogiul nebuniei.

1132 — Neştiutorul crede slut răspunsul bun:


EURIPIDE, Alcesta, Medeea, Bac hanţele.

1133 — Prostia e o insuficienţă, un minus (p. 48).


Paul EVERAC, Dialoguri contemporane.

1134 — Ignoranţa unei fete este pricina urîtului, de care


stiferă fără să ştie cu ce să se îndeletnicească potrivit firii
sale (p. 11).
FfîNELON, Educaţia fetelor.

11.35 — Duşmanul cel mai înverşunat al omului este propria


lui prostie (p. 34).
Mircea FLORIAN, Arta de a suferi.

1136 — Ignoranţa este atît de primejdioasă pentru că dă


naştere prejudecăţilor care ne împiedică să îndeplinim ade-
văratele noastre funcţiuni, impunîndu-ne altele false, dure-
roase şi uneori pînă într-atît de vătămătoare şi de crunte,
încît îi vedem adesea pe oamenii cei mai cumsecade, ajun-
gînd, din pricina ignoranţei, criminali, fără voia lor (p. 23).
Anatole FRANCE, Spre timpuri mai bune.

1137 — Nimic mai penibil decît o ignoranţă activă (p. 88).


J . W, GOETHE, Maxime şi reflecţii.
IGNORANŢA 159
«•««BiM*

1138 — Proştii nu ştiu nici să riclă, nici să plîjagă. Cîncl rîd


îşi arată dinţii, cînd plîng urlă. De aceea'adese lacrimile lor
trezesc de obicei zîmbete, rîsul lor oftări de durere (p. 59).
Ocţavian GOGA, Pagini noi.

1139 — După cum oamenii cuminţi sînt adesea foarte proşti,


tot aşa proştii sînt cîteodată foarte deştepţi (p. 642).
' Heinfich HEINE, Proză.

1140- — Ignoranta este zestrea sclavului şi sălbaticului


(p. 184). ".
C. A. H E L V E T I U S şi alţii. Texte pedagogice
alese.

1141 — Este imoral, să răspunzi printr-o prostie la o între-,


bare despre cauza unui fenomen oarecare, numai pentru a
scăpa de întrebare (p. 159).
A. I. HERZEN, Despre educaţie.

1142 — Naivitatea, fără să stie pătrunde cîteodată foarte-


adine (voi. V, p. 326).
Victor 1IUGO. Mizerabilii. 4

1143 — Un adevărat. prost, îl cunoşti mai întîi prin aceea


că nu se îndoieşte de dînsul (p. 63). ir—
1144 — Prostia e ca-norocul : cu cît se zbate cineva mai
.mult, cu atît-se afundă mai adîric (p. 234).
Nicolae IORGA, Cugetări.

1145 — Nimic nu te face mai ridicol faţă de tine însuţi ae-


cît să te vezi obligat, datorită ignoranţei, să rămîi ţeapăn şi
I I IGNOHASSŢ.Ă

Serios,*-Gîiid.îfi jurul tău lumea trebuie să-şi şteargă lacrimilc


ptea mult haz (p. 190). . .. .
Constantin K I R I Ţ E S C U , O viaţă, 'o lamela
.- , -epocă {memorii}.., '

3 1 4 3 — - P r o s t i a am putea spune că este o încetineală a mintii


£ i f s p ' e i ( v o i . I p . 46).
L A BRUY'ERE,. 'Caracterele său ' moravurile
acestui veac.

1147 — Nu există 'prosti' m a i supărători-'decît;tei care au


d u h (p. 109). '
i j 4 8 -—- '.Poţi să : fii câteodată prost, cu duh, dar niciodată cu
judecata (p. 110). • !
LA RGCHEFOUCAULD, Maxime reflecţii.

3149 — Nu sc poate'accepta ignoranţa, pentru că-ea mii ser-


-veşte; individul şi nici colectivitatea'(p. 343).
"' G-eorge MA.COVESCU, Vîrstele tâmpului.-' , :

1 1 5 0 : — Naivitatea,. care e pe placul firilor contemplative,


îi irită pe.oamenii de acţiune (p. 142).
: , A n d r e AJAUROJS. Tkaxatos Patace Motel.

11 ăl —--Ignoranţa nu este numai prostie, cum s-ar crede,:


ignoranta e şi o viclenie, convingerea secretă că lipsa de gra- '
vitale aduce o viaţă mai comodă şi m,ai plăcută. Ignoranţa,
nu este neapărat o limită -— ea poate fi foarte bine un act de
' voinţă ! (p. 28).
1152 —- Un om. prost nu poate fi niciodată moral, h îi
este imposibil să dîseearnă binele de rău (p. 87).
Teodor M'AZÎLiU, Ipocrizia desperată.
î l 5 3 — Prostul îţi sare în ochi, mai. ales dacă e şi fadul
CP. i o 4 ) , : ^ • •, ; ^
Gr. C. MOISfli. Ştiiwţg.:Şi umanism.

1154 — Cuvîntul prostie", de-i 'Sirescul rost,- / Mai strînsă-i


legătura dintre pedant şi prost / La un incult, prostia apare-n
toăt;ă ;: îirea(p. 10.7). •.'••' ' IS^Ş
• M O L I E R E . Femeile . savante.

1-153 — Trufia si. prostia- sînt totdeauna păcate gemene^;


(voi. I, p. 20). '
1156 — A mărturisi mai puţin despri; tine decît este, în*f
.seamnă prostie, nu smerenie. A spune-.despre sine mei mult
decît .este.,..nu înseamnă totdeauna îngîmfare, ci mai adesea
prostie (voi, 1, p. 367).
' Michel de MQNTAIGNEy Eseuri.

1157 -— Ignoranţa înseamnă refuzul de asimilare a' cuceri-î


rilor/'ştiinţei contemporane,, înseamnă acceptarea.- unor „re-;
velarr'-supiiSe experienţei. -
- Edm'on'd-NîCOLAU;- [XIV, voi. II, p. 68}.

1158. — i' e adesea considerată o expresie a..sin-


cerităţii nealterate de -subtilităţile .rafinamentului estetizant'
::şi:-ca/ktare'preţuită ba chiar cultivată în ultima vreme
(P- 97)4:
I o n ' PASCADI; Gusturile intre da şi nu, . ' .

1159 — Prostia şi eroarea,; oricum ar fi îmbrăcate, poartă în


sine sămînţa pieirii şi'ruineiTor (Ser. VII, p. 193)..
J . K. PE5,TALOZZ(, Cu7fi.îşi ţn-pafă Ghertrudct
copiii. „ . «
162 IGNORANŢĂ

1160 — Prostia este cinstită într-un caz, cînd e. prostie cu-


rată (p. 301).
Cam.il PETRESCU, Teze şi antiteze.

1161 — Prostia împinge popoarele să se supună tiranilor


„bogătaşilor trîndavi'', celor care nu se gîndesc decît la pro-
pria lor persoană (voi. II, p. 96).
G. V. PLEHAHOV, Opere filozofice alese.

1162 — Prostia os'te o formă a ignoranţei, adică ignoranţa


inadecvată prin stare biologică, socială, culturală (p. 41).
Marian POPA, Comicologia.

3163 — Prostia înfăţişată nu poate fi compătimită, trave-


s t i t ă — devine monstruoasă (p. 196). -
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint... .

1164 — Prostia este un fenomen biologic Anormal nu este


atît faptul că există, cît că putem face abstracţie de exis-
tenţa ei (p. 35).
165 — Prostia este, incontestabil, unul din balasturile to-
tale ale omenirii. Prostia beneficiază de efectele inteligenţei
şi nimănui nu i se pare nefiresc (p. 38).
116.6 — Nil. este nimic mai funest decît ignoranţa care de-
ţine autoritate. Gustul ei cultural e lipsă de giist (p. 52).
Dumitru POPESCU, Biletul la control!

1167 — O prostie" e suficient s-o auzi o dată, nu-i neapărat


nevoie s-o repeţi (p. 80).
Dumitru Radu POPESCU, Piticul din grădina
de vară.
IGNOBANŢA 163

1168 — Oamenii fac lucruri care dacă n-ar fi proşti nu i-ar


putea sili nimeni să le facă (voi. I, p. 77).
1169 — Numai proştii se grăbesc să se arate că sînt deştepţi
(voi. II, p. 108).
Marin PREDA, Moromeţii.

1170 — Naivitatea nu e ceva rău, dar dublată de neghiobie^


se potenţează reciproc şi face să apară adîncimea sentiment
tului (p. 290).
Marin PREDA, Delirul. -

1171 — Cea mai mare nenorocire pentru ignoranţi stă în


faptul că ei îl consideră atoatestiutor pe cel care le dă Sfat
(voi. I, p. 357).
M; Fafius QUINTILIAN, Arta oratorică.

1172 — Ignoranţa nu este detestabilă decît fiindcă nu-


treşte prejudecăţile care ne împiedică să ne îndeplinim ade-
văratele noastre funcţiuni, impunîndu-ne altele false, care
sînt penibile, răufăcătoare şi crude în aşa grad, încît, sub
imperiul ignoranţei cei mai cinstiţi oameni devin criminali
din datorie (p. 349). -
Mihai RALEA, Cele două Franţe.

1173 — Cel prost crede la tot cuvîntul, iar vicleanul vine la


căinţă (p. 41).
SOLOMON, Părem iile (proverbe).
»
1174 — Prostia nu merită să fie protejată (p. 111).
Grigore TĂUŞAN, Criterii şi evocări.
/ <
1175/*— Nimeni nu se crede mai potrivit, ca un prost şă-î
tragă pe sfoară pe oamenii deştepţi (p. 12).
ii
184 CREAŢIE

1176 — Prostul care are memorie straşnică, e plin de idei


Şi fapte ; dar nu ştie să tragă concluzii din ele : aici e totul
(p. 36). w •:.''' ;•
1177 — Proştii se folosesc de oamenii de duh, aşa cum cei
scunzi poartă tocuri înalte (p. 91).
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii.

1178 — Despre omul prost se spune că este martor la mi-


nuni (p. 78).
VOLTAIRE, Dicţionarul filozofic.'

2179 — Ignoranţa este manifestată ca o indiferenţă faţă de


nou, ca un refuz de a-şi îndrepta şi concentra atenţia, asupra
lumii înconjurătoare, asupra cauzelor şi efectelor unor eve-
nimente (p. 85).
Constantin ZAHIRNIC, Probleme pentru, pă-
rinţi, probleme ale părinţilor.

1180 — Ignoranţa este unul din terenurile cele mai favora-


bile pentru apariţia religiei (p. 17).
V. Dem ZAMFIRESCU,. Etica creştină şi etica
marxistă.

II CKEAŢ1E

CREAŢIE
(oreatiwîtate, creator)

1181 y" Creaţia conştientă, întemeiată pe cunoaşterea na-


turii şi a fiinţei umane, creaţie pusă în slujba adevărului, a .
>CREAŢIE • ţ«G>

binelui şi frumosului, e singura caje pe care ne putem.apro-;


pia de fericire (p. 186).
Dumitru ALMAŞ, Cheia inimii. '

1 1 8 2 . — Creaţiunea de cultură'nu înseamnă numai produ-


cerea de opere extraordinare,, ci .şi îndeplinirea conştiincioasă
a datoriei, căci prin acest fapt chiar fiecare individ contri-
buie la 'transformarea-morală a omenirii (p. 138).
Petre ANDREI, Problema ferieirîi.
V .'A
1183 — Creativitatea înseamnă capacitatea de a elabora noi
cunoştinţe, de a descoperi, noi semnificaţii, de a promova noi
valori, în general noi modalităţi de'acţiune, fie în domeniul
material, fie în cel spiritual (p. 102). "-
Pa vel APOSTOL, Omul .anului. 2000.

1184 — Orice operă de artă de valoare este în osmoză cu


viaţa unei lumi în perpetuă mişcare şi transformare, o lume
care se reînnoieşte'mereu pe drumurile sale ascensionale,'
Orice, operă de valoare este. de aceea şi o lecţie de elevaţie
spirituală şi morală, o'lecţie'..de comportament existenţial-'şi
de demnitate umană (p. 14). • ..
Alexandru .BALACI, XJgo Foseolo.

.1185 — Creaţia e un act plin de răspundere şi, mai cur'nd,..


o dăruire şi un fel de'a-iibuce'rit de o cucerire (p. 604).
Nioolae BALOTĂ, Euphorion.

1188 -— Creaţia este o răscumpărare a neputinţei de a cu-


noaşte absolutul (p. 47). '•.•/"' -
. • -Wieolafe. BALOTA, Arte. poetice , ale seeolu*
CREAŢIE

1187 — A crea nu înseamnă a.;ced.a pantelor lesnicioase ale


minimului efort, ci a lua în piept obstacolele pe care Te iscă,
înainte de toate, însuşi cuvin tul (p. 318).
'Nicolae' BALOTA, Introducere în opera lui
Alexandru Philippide.

1188 — Creaţia e eternă si continuă ea si viaţa (voi. .1,


p. 224).'
Eugen BARBU, Caietele princepelui.

1189 — Creaţia -cere jertfele ei şi nu o odată cad cele mai


valoroase fiinţe şi cele mai dragi (pp. 73—74).
Ion Doclu BĂLAN, Copilăria unui Ic ar.

1190 — Creaţia. înseamnă jertfă, dăruire de sine, răbdare,


migală, pentru a şlefui piatra, a combina culorile şi a da viaţă
cuvintelor (p. 37).
1191 — Raţiunea de a fi o creaţie literar-artistică nu se
ţ i o â t e justifica decît într-un context social (p. 96).
Ion Doiiu B â L A N , Cuvintele au cuvîntul.

1192 — Creatorul autentic trăieşte ca un căutător al ade-


vărului şi un slujitor al libertăţii (p. 71).
1193 — Creaţia înseamnă jertfă,: dăruire de sine, răbdare,
migală, pentru a da viaţă cuvintelor în cadrul unui stil per-
sonal (p. 95).
Ion Doclu BĂLAN, Constelaţii diurne.

1194 — Nici un creator nu poate intra în universalitate decît


prin poarta propriei sale culturi naţionale, nici un creator nu
poate pătrunde în eternitate decît purtînd pe opera lui pe-
ce tea „vremii sale (p. 56).
Ion Dodu BĂLAN, în focarul timpului.
CREAŢIE

1195 — Prin creativitate se înţelege de obicei capacitatea


gîndirii umane, de a găsi soluţii noi, de a da naştere unor
idei sau unor lucruri necunoscute anterior (cel puţin pentru
individ) (p. 102).
Marian B E J A T , Talent, inteligenţă, creati-
vitate.

1196 — Creaţia naţională trebuie captată de la ivzoare


(P- 44).
Mihai BENIUC, Un bătrîn către un tînăr căr-
: f tur ar.-

1197 — Creaţia literară e ca un arbore cu rădăcini foarte


adinei, pe care chiar dacă l-ai doborî, iarăşi lăstăreşte,
iar vîrful îl are la înălţimea unde se înfruntă furtunile,, şi
chiar cînd e senin frunza lui freamătă încet şi necontenit ca
a plopului (p. 146).
Mihai BENIUC, Poezia militantă — eseuri.
- ' • " - ^ * ' " '<1
1198 — Un adevărat creator nu se poate cunoaşte pe sine
însuşi, şi eul său îi e totdeauna o surpriză neaşteptată şi ne-
prevăzută (p. 46). ^
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

1199 — Pentru creaţia poetică experienţa pe care o faci


voit, intenţionat, sistematic, .e mai puţin rodnică decît expe-
rienţa întâmplătoare pe care ţi-o dăruie viaţa (p. 201).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi
• ' , , însemnări. ' .

1200 — Creativitatea limbajului este poate ceh mai puternic


resort al Îmbogăţirii' şi difuzării culturii, şi prin aceasta în-
168 CREAŢIE

trebuinţarea cuvîntului este un act de răspundere, o formă


de acţiune constructivă.
Gheorghe B U L G Ă R , [X, p. 101].

1201 — Creaţia este o clarificare a unei ordine întrevăzute


în natură, este natura raţionalizată, devenită inteligibilă şi
exemplară.
George CĂLINESCU, Cronicile optimistului.

1202 — Actul creaţiei, este învederat că el nu e suma exactă


a unor momente de reflexie tehnică, ci un proces bun şi spon-
tan ca şi viaţa însăşi.
George CĂLINESCU, Studii şi conferinţe.

1203 — Creaţia este um produs împotriva golului, un'stupe--


fiant prin care suportăm ameţeala pe marginea abisului
(p. 91),
8 *" George CĂLINESCU, Ulysse.

1204 — Creatorii de artă ai societăţii socialiâte trebuie să se


identifice cu aspiraţiile celor ce munCesc, să slujească ţelul
măreţ al făuririi unei vieţi tot mai fericite pentru întregul
; popor (voi. I, p. 92).
Nieolae CEAUŞESCU, România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste.

1205 — Creaţia literar-artistică din patria noastră trebuie să


fie originală, patriotică şi umanistă. Numai aşa va răspunde
cerinţelor poporului şi totodată va contribui la îmbogăţirea
culturii şi artei universale. Nu imitaţia, nu uniformizarea,
ei diversitatea, redarea specificului propriu al fiecărui popor
înseamnă adevărata creaţie artistică 'şi -literară- (pp. 67-^-68).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere •prezentată la
Plenara lărgită a CC. al P.C.PJ' din 1—2 iu-
nie 1982.

1206 — Misiunea cea mai nobilă, a creatorilor în domeniul


ştiinţei este astăzi de a milita pentru ca marile cuceriri ale
cunoaşterii ştiinţifice să servească progresului, ridicării ni-
velului de trai al tuturor popoarelor de pe glob, făuririi unei.
vieţi mai bune (voi. V, p. 77)..
Nicolae CEAUŞESCU", România pe- drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

1207 — Creaţia literar-artistică, rezultat al muncii şi cu-


noaşterii, este chemată să răspundă cerinţelor făuritorilor de
bunuri materiale şi spirituale, să îmbogăţească şi să înfru-
museţeze viaţa, spirituală a omului ; pentru a fi la înălţimea
imperativelor sociale, arta trebuie să-şi tragă seva din fră-
mântările şi năzuinţele poporului (p. 66).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Plenară
Comitetului Central al Partidului Comunist
Român din 3—5 noiembrie 1971.

1208 — Oamenii muncii aşteaptă o creaţie artistică bogată,,


de o mare diversitate de genuri şi stiluri, cu adevărat revo-
luţionară, pătrunsă de spiritul înnoitor al socialismului, care
să militeze cu pasiune pentru perfecţionarea societăţii şi omu-
lui (voi. XIX, p. 253).
Nicolae CEAUŞESCU, Rc-m&nia pe drumul
construirii societăţii socialiste multilatep.îl
dezvoltate.
170 CREAŢIE

1209 — Ceea ce se numeşte "creaţiune sau pieire a lumii, nu


pot fi decît modificări- în dispoziţiunea distanţei universale.
Vasile CONTA, Încercări de metafizică.

1210 — Nu poţi fi un creator adevărat dacă nu eşti un ca-


racter puternic, cu o voinţă uriaşă, cu o uriaşă putere asupra
ta în primul rînd. Nici om nu poţi fi adevărat fără aceste
însuşiri necesare oricărui om (p. 29).
Traian COŞOVEI, Tinărul meu XJlise.

1211 — Condiţia creaţiei e libertatea şi dragostea.


Nichifor CRAINIC, Nostalgia paradisului.

1212 — Creaţia culturală se întemeiază pe capacitatea omu-


lui ele a depăşi o situaţie naturală sau socială, dar şi pe efor-
tul colectiv stimulator, ca fenomen social determinat (p. 194).
Dan CRUCERU, Caracterul dinamic al cul-
turii în socialism. _

12.13 — Creativitatea reprezintă singura modalitate prin -


care omul îşi poate depăşi limitele existenţei sale biologice,
prin care el se poate proiecta în timp (p. 259).
Radu FLORIAN, Reflecţii asupra filozofiei
marxiste.

1214 — Creatorul este ambasadorul omenirii acreditat pe


lîngă viitor (p. 104).
Traian GÂNJU, Discurs "despre, morală.

1215 — Creaţiile unui popor sînt, în ultima analiză, justi-


ficarea existenţei acelui popor (p. 236).
C. C. GIURESCU, Amintiri / 1.
CREAŢIE 171

1216 — A crea înseamnă într-adevăr un mod de a deter-


mina apariţia lumii pornind de la nimic (p. 173).
J e a n GRENIER, Arta şi problemele ei.

1217 — Creaţia artistică este o expresie directă, puternică


a stării de libertate interioară (voi. II, p. 307).
Dimitrie GUŞTI, Etica.

1213. — Orice act de creaţie săvîfşit de oameni este totodată


şi act de autocreaţie (p. 14).
Traian HERSENI, Literatură şi civilizaţie.

1219 — Creaţia este un miracol în plină desfăşurare, imen-


sitatea ei se contemplează eu propria sa mărime (p. 297).
Victor IIUGO, Anul 93.

1220 — Creaţia este o artă şi, prin urmare, nu se poate în-


chipui creator lipsit de concepţia invidiualului care e obiec-
tul creaţiunii. Cu cît cineva are mai puternică această con-
cepţie, cu atît este mai creator (voi. II).
Garabet IBRĂILEANU, Pagini alese.

1221 — A crea înseamnă a transforma haosul în cosmos, a


pune ordine — şi sistem mobil, ca o ecuaţie funcţională, acolo
unde au-venit nesfrrşite aluviuni (p. 109).
Alexandru IVASIUC, Radicalitate şi valoare.

1222 — Creaţia nu poate izvorî decît dintr-un sol originar,


clin examinarea atentă, deplin responsabilă, a propriilor noas-
tre realităţi (p; 185).
George IVAŞCU, Profil de epocă.
CKEÂŢÎS

1223 —• Gu cît este mai grea sarcina de creaţie, cu atît îţi


produce o satisfacţie mai mare rezolvarea (p. 33).
N. S, L E I T E S , Aptitudini, muncă, talent.

1224 —- Crearea unei imagini lipsite de calitatea de a trans-


mite generalizări, adevăruri într-o formă individualizata,,
concret-senzorială înseamnă de fapt incapacitatea de a crea,
deci de a realiza fenomenul de artă (p. 49).
George MACOVESCU, Introducere în ştiinţa,
literaturii.

1225 — Creaţia nu înseamnă neapărat soluţii tehnice ime-


diate, ci puterea cu care munca se naşte din iubire (p. 108).
Teodor MAZILIT, Ipocrizia desperării.

1226 — Creaţia e pentru artistul modern act existenţial. Un


act care absoarbe toate preocupările, toate aspiraţiile, toată
fiinţa (p. 113).
Dumitru MICU, Periplu.

1227 — Creaţia care vorbeşte contemporanilor despre ei


înşişi, despre viaţa lor prezentă, împlineşte, [...], în gradul
cel mai înalt menirea artei de a spori conştiinţa lumii (p. 410).
Dumitru MICU, Romanul românesc contem-
poran.

1228 — Creaţia procură omului, ca orice activitate utilă,


sentimentul valorii, al însemnătăţii sale (p. 421).
Dumitru MICU, Opera lui Tudor Arghezi.

1229 — Adevărata creaţie anulează normele prestabilite,


spre a-şi da norme proprii (p. 236).
Dumitru MICU, Lecturi şi păreri.
CREAŢIE 173

1230 — A crea înseamnă a .te perfecţiona în mod activ, rea-


lizînd o: sinteză Intre posibilităţile individuale şi cele ale me-
diului.; a. crea înseamnă a transforma• lumea-(p. 64).'
î f e t h i M e NIEL, Drama eliberării femeii.

1231 — Creaţia nu are sens fără presupunerea cuiva care


s-o înţeleagă, s-o folosească şi să şi-o însuşească în felul visat
de creator (p. 40).
Constantin NOICA, Sentimentul românesc
al fiinţei.
1.232 — Creaţia presupune" tărie în urmărirea ţelului, tăria
de a depune eforturi neobişnuit de mari, tăria de a-i înfrunta
pe cei potrivnici, tăria de a te confrunta cu tine însuţi (p. 7).
Dumitru GZUNU, Formula succesului ?
Orientarea profesională a tinerilor.

1233 — Creaţia poetică rezultă nu numai, dintr-o afecţiune


lacunară, :ci şi dintr-un sentiment de plenitudine, dintr-o
stare euforică (voi. I, p. 89).
Edgar P A P B , Barocul ca tip de existenţă.

1234 — Creaţia artistică, pentru a fi valoroasă, trebuie să


realizeze simultan armonia şi starea de tensiune integrate
într-o structură globală (p. 119)."
Ion PASCADI, Idealul şi valoarea1 estetică.

1235 — Creaţia artistică este o dezlănţuire parcă „divină",


a geniului şi talentului, dînd impresia că inspiraţia ca şi fan-
tezia şi inventivitatea au libertate totală să. zburde, că voinţa
demiurgă este de nestăvilit, într-atît este de măreaţă şi de
atotputernică (p. 212).
Ion. PASCADI, Arta de la A la Z.
CREAŢIE

1) . _ \ _
1236 — Creaţia.este legea însăşi a vieţii spirituale a omu-
lui ; actul creaţiei ei este autotelic, ca şi jocul ;.. raţiunea lui
de a fi se află în el însuşi (p. 80).
Vasiio PAVELCU, Metamorfozele lumii inte-
rioare.

1237 — Singura muncă, singura grijă şi suferinţă a crea-


torului e de a da forma deplină corespunzătoare gîndului
care-1 frămîntă (p. 27).
Vasile PÂRVAN, detica.

1238 — Creaţia imitativă e aşa de solitară, aşa de incalcu-


labilă, încît ea e aproape o a două formă a simplei naturi :
mulţimile iau din ea numai faptul brut al creării, iar nu şi
metoda şi forma ei, care sînt ireversibile (p. 97).
Vasile PÂRVAN, - Idei. şi forme istorice.
1239 — Creator este oricine în meseria sau ocupaţia sa,
dacă nu se mulţumeşte să săvîrşească în chip mecanic ceea
ce a apucat din moşi-strămoşi, ci Caută şi el să adauge locu-
lui unde şade şi lucrării ce făureşte ceva din .personalita-
tea sa".
I. C. PETRESCU, Şcoala activă.

1240 -— Creaţia este un act concret care depăşeşte orice


consideraţii de puritate. Nu există concret pur (p. 287). .
1241 —' Orice creaţie înseamnă luciditate interioară şi joc
liber al gîndurilor (p. 432).
Gamil PETRESCU, Opinii Şi- atitudini.

1242 — Creaţia literară este transformare, interpretare,


transfigurare a realităţii (p. 137).
Alexandru PHILIPPIDE, Puncte cardinale
europene.
CREAŢIE 175

1243 — Temelia creaţiei rămîne,. negreşit, expresia, nu însă


ca scop, ci ca mijloc (p. 33).
Liviu REBREANU, Amalgam.

1244 — Creativitatea este considerată ca fiind un proces,


câre duce la un anumit produs, caracterizat prin originalitate
. sau noutate şi prin. valoare sau utilitate pentru societate
(p. 7).
Alexandru ROŞCA, Creativitatea.

1245 — Nu există creaţie poetică fără un suflet clocotitor


(p. 185)..
Liviu RUSU, Estetica poeziei (ed. a lli-a). ,

1246 — Creativitatea, iată calitatea deosebit de preţioasă a


gîndirii datorită căreia omul este capabil să elaboreze idei
•noi, principii originale, să descopere metode încă neîntre-
buinţate de nimeni, forme inedite de aplicare (p. 174).
Dumitru ŞERBĂNESCU, Cunoaşterea şi com-
portarea etică a elevilor.

1247 .— Nu există creaţie pură. care să nu imite nimic


(p. 83).
Alexandru TĂNASE, Cultură şi civilizaţie.

1248 — A crea nu e tot una cu a imita. A crea înseamnă a


face ceva nou (p. 40).

Albert THIBAUDET, Fiziologia criticii.

1249 — Orice creaţie este un act al dăruirii de sine, o faptă


a iubirii prin care prinde viaţă şi căldură întreaga comuni-
176 ARTA

tate umană chemată să se înalte si să se bucure de acel dar


(voi. III).
Tudor VIANU, Scriitori români.

1250 — Creativitatea socială este capacitatea societăţii, a


subsistemelor sale de a da răspunsurile adecvate, de a se
adapta, prin soluţii originale, constructive, de a asimila şi
opera schimbările necesare în raport cu problemele c e . p p
într-o etapă determinată.
Ion ZARA, [VII, p. 282]

ARTA
(artist)

1251 — Arta. este un excelent, instrument de educaţie mo-


rală, de influenţare activă a universului etic al oamenilor.
Ionel ACHIM, [IV, p. 49). ^

* '

1252 -— O artă a mediocrităţilor devine non-artă (p. 78).


Gheorghe ĂCHIŢEI, Ce se va întîmpla mîine ?

1253 — Nevoia de artă s-ar justifica, astfel, ca permanentă


tentativă umană: de cucerire a domeniului invizibilului, pe
calea plăzmuirii de forme noi (p. 103).
1254 — Artistul este acela care conferă unui lucru, creat de
către el, statutul de. operă de artă (p. 152). "
1255 — Arta trebuie să fie un bun cultural accesibil tutu-
ror ,(p. 228).
Gheorghe ACHIŢEI, Artă şi speranţă.

1256 -— Calea artei este calea inimii (p. 343).


Ioan ALEXANDRU, Iubirea de patrie. Jur-
nal de poet.
AHT-A 177

1257 — Activitatea unui artist e un lung şir de sforţări către


o perfecţiune neîncetat căutată şi niciodată ajunsă, o caznă
de toată secunda, un ehin în care personalitatea şovăie, şchio-
pătează şi cade, se îndoieşte de sine, umilită, întristată, dar
se hotărăşte şi porneşte încă o dată şi de mai. multe ori la
atac (voi. 29. p. 353). '
Tudoi: ARGHEZI, Scrieri.

1258 — Arta ia naştere atunci cînd, pe baza unui mare număr


de noţiuni datorate experienţei, ajungem la o părere generală
despre cazurile asemănătoare (pp. 50—51).
ARISTOTEL, Metafizică.

1259 — Arta nu este doar deprindere. Ea este, înainte de


toate, o virtute- înnăscută, o vigoare vitală ce provine din.
elementele'firii, prin care artistul comunică cu universul din
el şi din afara lui (p. 24).
Nicolae BALOTĂ, Arte poetice ale secolu-
lui XX.

1280 — Scopul artei nu este să copieze natura, ci să o redea !


(p, 279).
Honore de BALZAC, Vărul Pons.

1261 — Arta adevărată cere curaj, îndrăzneală creatoare,


originalitate, efortul, plătit, nu rareori, cu grele sancţiuni, de
a deschide spiritului căi noi (p. 164).
Aurel BARANGA, Teze şi paranteze.

1262 — Artistul există în socialism nu ca un lăutar de curte,


gata să strunească coardele lăutei la semnul mai mare-lui,
ci ca un căutător de planeţi, In consecinţă ; el nu este un
bufoji, ci un astrolog ; cîntecul său nu te face să petreci, ci
178 ABŢ.S

să cugeti, cuvîntul lui îţi da de gîndit, nu te face să rîzi


(voi. I, p. 84).
Eugen BARBU, Caietele princepelui. ~

1263 — Arta care satisface nevoia cea mai imperioasă va fi


totdeauna cea mai onorată (p. 21).
Charles B A U B E L A I R E , Critica literară şi
muzicală. Jurnale intime.

1264 — Arta simte necontenit nevoia înnoirii (p. 242).


Ion Dodu B/ţLAN, Condiţia creaţiei. Portrete.

1265 — Arta, ca una dintre cele. mai. nobile şi mai complexe


manifestări ale spiritului"creator ai omului, n-'â fost nici-
odată, nu putea fi şi nici nu este o revelaţie exterioară vieţii
reale, ci o reflectare a realităţii, a existenţei social-istorice a
oamenilor (p. 61).
Ion Dodu BĂLAN, Constelaţii diurne.

1266 —.Arta autentică, arta mare, indiferent de mişcarea


estetică în care se încadrează, rămîne, în primul rînd, o artă
naţională, o expresie autentică a vieţii unui popor, a univer-
sului său moral, a felului său de a gîndi şi simţi, de a inter-
preta lumea (p. 56).
Ion Dodu BĂLAN, în focarul timpului.

128-7 — Arta, subliniind acţiunile sau inacţiunile umane, ne


măreşte conştiinţa propriei existenţe, infirmîndu-ne sau con-
firmîndu-ne credinţele răsfrînte prin prisma frumosului şi a
sublimului.
Î268 — Ori de cîte ori artistul se rupe însă de realitatea vie
şi construieşte ficţiuni de la masa de lucru sau schi mono-
ARTĂ 179

seşte chipul realităţii, opera devine străină, izbindu-se de


nepăsarea maselor.
1269 — Arta este o funcţiune socială a omului care este şi
artist, este suprema sa funcţiune, subordonată firii sale,, edu-
caţiei sale, idealurilor sale. despre lume şi viaţă.
Mi hai BENIUC, Meşterul Manole (cronici şi
, " studii literare). ~ '

1270 — Arta. nu există în afară, de timp şi spaţiu istorico-


social, în afara contradicţiilor caracteristice epocii respective
- (p. 12).
1271 — Arta trebuie să contribuie la modelarea unui tip
înaintat de om, care să lupte pentru fericirea., libertatea şi
independenţa patriei sale, pentru pacea şi prietenia dintre
popoare (p. 15).
Mi hai BENIUC, Poezia militantă — eseuri.

1272 — Arta înseamnă, desigur, cunoaştere şi muncă, dar


înseamnă deopotrivă depăşire de sine şi' năzuinţă de înfrăţire
cu lurnea şi cu ceilalţi oameni (pp. 65—66).
Ion B I B E R I , Orizonturi spirituale.

1273 — Arta răscoleşte străfundurile emotivităţii şi nuan-


ţează viaţa afectivă, înnobilând (p. 67).
Ştefan BÎRSĂNESCU, Educaţia estetică.

1274- — Arta e legată de moralitate (p. 53).


Aleksandr A. BLOK, Despre munca literară.

1275 — Artistul trebuie să însemne identificarea absolută


a „eului" cu sufletul umanităţii (p. 95).
Radu BOUREANU, Funia de nisip.
ARTA

1276 — Măiestria artistului socialist trebuie să facă accesi-


bilă creaţia sa, nu prin concesii făcute unor gusturi rudi-
mentare sau pervertite, ci răspunztnd exigenţelor unui gust
social demn de epoca noastră (p. 267).
Marcel BREAZU, Cunoaşterea artistică.

1277. — Arta răspunde unei. profunde necesităţi umane,


aceea de a ne cunoaşte, graţie virtuţilor ei, mai bine pe noi
înşine, în marea noastră complexitate interioară (p. 32).
Marcel BREAZU, Realism şi modamim în
artă.

1278 — Arta nu poate să acţioneze decît asupra suprafeţei


lucrurilor formate de natură (p. 91).
G iordan o BRUNO, Despre cauză, principiu şi
unitate.

1279 •— Legea artistului trebuie să fie stăpânirea asupra pa-


siunilor pe care le înfăţişează (voi. IV).
1280 — Principiul fundamental ar artei în genere este in-
tenţia de a transmite o concepţiune prin mijloace conven-
ţionale de la om la om ; încercarea de a realiza acea inten-
ţie, constituie opera de artă (voi. IV).
1281 — Nici arta fără înţeles, nici înţelesul fără artă nu pot
plăcea (voi. IV). ,
I. L. CARAGIALE, Publicistica.

1282 — Arta este eu atît mai înaltă cU cît este mai elemen-
tar umariă (p. 7).
George CÂLINESCU, Mihai Eminescu : studii
şi articole.
ARTA nu

1283 —- Marea artă e o expresie a vieţii elementare, şi în


principiu vorbeşte sufletului obştesc..
George CALINESCU, Texte soeial-politice
(1844—1X5). •
1284 — Arta e tensiune, nu o contemplaţie. Arta e o misiune.
1285 — Arta realistă tinde către, reprezentarea omului în
deplina lui frumuseţe morală.
George CAlFNESCU, Cronicile optimistului.

128,6 — Artistic: nu e propriu-zis obiectul, ci sentimentul :pe


care obiectul îl deşteaptă în noi (p. 10).
George CALINESCU, Principii de estetică.

1287 — O artă în. care- conceptul de valoare se împacă cu


ideea de caducitate este negarea,,artei- (p. 71).
George CALINESCU, Scrieri despre artă.

1288 — .Nu poate exista dorinţă mai nobilă a unui artist


decît aceea de a se face exponentul spiritului poporului ta
mijlocul căruia. s-& născut şi, totodată,, de a contribui prin
talentul-şi fantezia sa,' prin munca sa creatoare Ia înălţarea
acestui spirit, la bunăstarea şi fericirea naţiunii sale (voi. VII,
p. 353).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii soicaliste multilateral
dezvoltate.

1289 — Avem nevoie de o artă care să fie-suflet din sufletul


poporului, să redea şi greul şi bucuria şi visurile spre viitor
ale oamenilor muncii, o artă izvorîtă din realităţile naţiunii
maastre, profund umanistă (p„ 67).
1290 — Faceţi din arta voastră un instrument de .perfecţio-i
182 li

nare continuă a societăţii, a omului, de afirmare a dreptăţii


şi echităţii sociale, a modului de muncă şi viaţă socialistă şi
comunistă ! (p. 68).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Plenara
Comitetului Central ,al Partidului Comurksf
Român din 3—5 XI 1971.

1291 — Dorim o artă care să redea cele mai nobile .senti-


mente ale constructorilor noii orînduiri sociale, dar care tot-
odată să biciuiască mentalităţile înapoiate, să dezvăluie lip-
surile şi greşelile, dînd maselor o perspectivă însufleţitoare de
muncă şi luptă, pentru progres şi, civilizaţie (p: 59).
NiColae CEAUŞESCU, Din Expunerea la Con-
gresul educaţiei politice şi al culturii socia-
liste din 2 iunie 1976.

1292 — Artele să slujească la ridicarea condiţiei uniane, la


educarea tinerei generaţii în spiritul muncii, al respectului-
valorilor fiecărui popor, al adevăratei civilizaţii, al stimei faţă
de celelalte popoare, al cauzei păcii, prieteniei şi făuririi unei
lumi mai drepte şi mai bune (p. 122).
NicOlae CEAUŞESCU, Din expunerea la Con-
gresul educaţiei politice şi al culturii din
4 iunie 1976.

1293 — Avem nevoie de o artă. de o cinematografie, de un


teatru care să prezinte esenţa, modelul omului pe care trebuie
sa-I făurim (p. 25).
Nicolae CEAUŞESCU, Cuvîntare la Consfă-
tuirea de lucru pe problemele muncii orga-
nizatorice şi politico-educative din 2—3 august
1983.
'ARTA

1294 — Arta cea mare, arta care ţinteşte Veşnicia, nu poate


fi decît aceea care se adresează întregii omeniri, sintetizînd
năzuinţele ei cele mai mari şi aspiraţiile ei cele mai drepte.
N.D. COCEA, Viţelul de aur (articole şi pam-
flete). - ""

129-5 — în orice artă,practica să fie mai amplă, decît teoria


(P- 73).
1296 — Arta fără folosinţă este sterilă, folosinţa fără artă
este oarbă (p. 90).
J a n Amos COMENIUS, Arta didactică.

1297 — Cea mai înaltă artă este aceea, de a forma bine pe


om, care e fiinţa cea mai ciudată şi mai schimbătoare, şi mai
grea de condus dintre toate vieţuitoarele (p. 22—23).
1298 — Arta de a învăţa pe alţii este deci, un lucru greu şi
nu e deajuns judecata pătrunzătoare a unui singur om, ci a
multora, în timp ce unuia, oricît de.pătrunzător la minte ar
fi, tot îi scapă multe lucruri, din vedere (p. 23).
1299 — Fiecare artă să fie cuprinsă în regulile cele mai
scurte şi precise (p. 209).
J a n Amos COMENIUS, Didactica magna.

1300 — In interesul artei eu mai bine vreau să sufere în-


tr-adevăr poeţii şi să eînte dureri adevărate, decît să le meargă
bine şi să-şi închipuiască numai că sufăr (p. 32).
George COŞBUC, Despre literatură şi limbă.

1301 — Artistul mare trebuie să lucreze chiar atunci cînd


lumea trece indiferentă şi rece pe lîngăfrumuseţile lui, el tre-
buie să se consume ca ales al neamului lui chiar cînd drept
13 — Cugetări despre cultură şl civilizaţia
184 ARTA

răsplată va avea dispreţul şi sărăcia, oftica şi ospiciul de


alienaţi.
B a r b u Ştefămeseu-DELAVRANCEA, Publici»--
tică (Cronici literare şi de artă, studii de
limbă şi folclor).

1302 — Arta exprimă totdeauna o personalitate cu toată în-


zestrarea ei naturală, dar şi cu atitudinea ei sufletească re-
fractară faţă de viaţă (p. 267).
Alexandru DIMA, Domeniul esteticii.

1303 — Cu cît puterea de emoţie a unui popor este mai in-


tensă,, cu atît arta este mai răspîndită şi mai simţită pînă în
păturile cele mai adinei (p. 161).
C. DIMITHESCU-IAŞI, Studii de estetică.

1304 — Arta poetică înseamnă aici, mai mult ca. oriunde,


ştiinţă a combinaţiilor verbale, eîntărire lucidă a virtuţilor
materiale ale cuvîntului (p. 283).
Ştefan Augustin DOINAŞ, Poezie şi metodă
poetică.

1305- -— Arta este un copil al acelei facultăţi creatoare pe care


o numim imaginaţie. Tot ea este şi mama poeziei, a iluziei şi
a visului.
Paul DOUMER, Cartea copiilor mei.

1306 — Ceea ce trăieşte mai mult decît neamurile şi decît tot


ce sufletul lor a putut zidi în lume este numai arta, este nu-
mai forma unică, cristalizarea eternă armonică şi veşnic vi-
irantă a unui fond omenesc (pp. 119—120).
Mihail DRAGOM1EESCU, Scrieri critice şi
estetice.
AHTA 185

1307 — Artistul care nu pune emoţie în arta sa nu va reuşi


niciodată să emoţioneze (p, 58). . _
1308 — Arta e o sinteză, o concentrare de emoţii, o emoţie
intensificată, primită şi transmisă altora printr-o magie per-
sonală, Nu este simpla înregistrare a unor impresii, ei transfi-
gurarea lor, ridicarea lor la potente maxime (p. 4%).
Victor E F T I M I U , Portrete şi amintiri,

1309 — Artistul conştiincios va alege ceea ce este etera


uman, etern simbolic, etern valabil în desfăşurarea unei na-
raţiuni (p. 132).
Victor E F T I M I U , Akademos.

1310 — Arta însufleţeşte viaţa, ea nu se poate dizolvi î»


viaţă (voi. II).
Ilya EHRENBURG, Oameni, ani, viaţă,

1311 — Nici un artist nu e în stare să înlăture cu desăvîrşîre


din cartea sa ceea ce este convenţional, local şi trecător, sat
să scrie o carte a gîndirii pure, care, dirt toate punctele de ve-
dere, să fie tot atît de elocventă pentru o posteritate îndepăr-
tată ca pentru contemporani sau, mai exact, pentru primii
urmaşi (p. 31).
Ralph W. EMERSON, Eseuri.

1312 A înţelege arta înseamnă a-i fi trăit în mod su-


biectiv cîteva din neliniştile, aspiraţiile şi emoţiile ei funda-
mentale, ea mijlocitor între sufletul propriu şi univers (p. 149)
Paul EVERAC, Reflecţii despre inteligenţă.

1313 — A interpreta creator înseamnă a spori valorile mc-


rse ARTA

cal-u-mane în jurul esteticii, nu a le degrada sau parodia


(p. 209).
Paul EVERAC, Dialoguri contemporane.

1314 — Orice artă este determinată de epoca sa şi reprezintă


omenirea în măsura în care ea corespunde ideilor şi aspiraţii-
. lor, nevoilor si speranţelor unei anumite situaţii istorice
(P- 21).
1315 — Arta este.ea însăşi o necesitate socială (p. 57).
Ernst FISC!IER, Necesitatea artei.

1316 — Numai arta care se ascunde e o artă autentică


(p. 209).
Anatole FRANCE, Viaţă literară.

1317 — Arta trebuie să sporească omenia şi dragostea dintre


noi (voi. II, p. 73).
1318 — Un adevărat artist e un tribun si un profet (voi. II,
p. 203).
131.9 — Fiecare artist ar trebui să ştie să asculte, să priceapă
şi să se încălzească de idealul mulţimilor, entuziaste şi ne-
răbdătoare (voi. II. p. 221).
. Gala GALACTION, Opere alese — articole.

1320 — Fiecare artist ar trebui să aibă ca chestiune de con-


ştiinţă zugrăvirea.lumii în care trăieşte (voi. II, p. 172).
Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe, însemnări.

1321 — Arta e o expresie a omului, şi ca atare nu descrierea,


nu epica sînt esenţiale, ci umanitatea operei, adică ceea ce se
spune despre om (p. 264).
Paul GEORGESCU, Polivalenţa necesară.
ARTA 187

1322 — Artele sînt infinita memorie a umanităţii finite


(p. 33).
Mihnea GHEORGHIU, Dionijsos.

1323 — Un mare artist nu e un patriot îngust şi intere-


sat (voi. I).
C. DOBROGEANU GHEREA, Studii critice.

1324 — Arta are ele scop, pe cît poate să fie vorba de scop la
artă, de a evoca viaţa, de a lăţi sentimentele de simpatie uni-
versală (voi. VI, p. 91).
C. DOBROG EAN U- GHEREA, Opere complete.

1325 — Arta mare e arta perenă, e cea care durează (p. 85).
Dumitru GHIŞE, Contrapunct.

1326 — în Orice artist zace un sîmbure de cutezanţă, fără de


care nici un talent nu poate fi conceput, iar acesta devine cu
deosebire aptiv atunci cînd artistului capabil i se impun în-
grădiri în scopuri unilaterale (p. 198). .

1327 — Supremul'scop al.artei este de a înfăţişa formele


umane înzestrate cu cea mai înaltă semnificaţie sensibilă şi
frumuseţe care e cu putinţă (p. 233).
J.W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

1328 — Artistul nu respectă terminele — el e s t e ca vulcanul


ale cărui erupţiuni nu se pot categorisi, izbucnirile vin atunci
cînd le hotărăşte misterul focului sacru. Lava este suverană
nu craterul (p. 72).
1329 — Arta e un duhovnic implacabil. Oricît am cerca să-i
ascundem realitatea, ea ne smulge adevărul întreg (p. 80).
Octavian GOGA, Pagini noi.
188- AKTA

13B.0 —• Fără, artă, totul putrezeşte şi-sfîrşeşte. Arta îmbălsă-


mează viaţa moartă şi nimic altceva nu se învredniceşte de un
pic de nemurire' decît ce-^a atins, a descris, a pictat, sau a
sculptat-o (voi. II, p. 41).
1331 — Adevăraţi cunoscători în- ai-tă sin-t aceia care au reu-
şit să irnpuie ca frumos un lucru pe care toată lumea îl găsea
ufît, descoperindu-i, reînvilndu-r frumuseţea (voi. II, p. 290).
Edmond şi Jules De GONCOURT, Pagini de
jurnal.

1332 — Arta adevărată apare acolo unde între, cititor şi autor


se naşte o încredere reciprocă şi sinceră (p. 141).
1133 — Un artist poate să înveţe măiestria numai de la un
alt artist (p. 210). \
Maxim GORKI, Despre literatură..

1334; Arta trebuie -să fie frumoasă şi să propovăduiască


dragostea de om,: (voi.. VH).
Maxim GORKI, Opare.

-I- 333 — Arta cea mai mută este aceea care provoacă dialo-
gul cel mai stăruitor (p. 194),
J e a n GRENIER, Eseuri asupra picturii con-
temporane.

,1338 — O mare artă de evocare istorică răspunde nevoilor


profunde, ale unei societăţi organice — cum trebuie să fie
aceea a noastră — ea e chemată să genereze mari concreti-
zări ale imaginaţiei colective, să zămislească fiinţa radios
coerentă a unor simboluri de viaţă naţională şi de intens-re-
voJuţionarism (p.
Dar» IIÂULICA. Critică si cultură.
AîtTA- 189

1337 — împărăţia, artelor frumoase este imperiul spiritului


absolut (voi. I, p. 102).
G. W. *F-r. HEGEL, Prelegeri de estetică.

1338 — Artele ţin întru, totul pasul cu spiritualizarea trep-


tată a neamului omenesc (p 171).
ţKeimrich 'HEINE, Impresii de călătorie.

1339 — Acela care cu cele mai puţine şi mai simple simboluri


exprimă cele mai multe f i mai însemnate lucruri, acela este
cel mai de seamă artist*(p. 470).
Heinrich HEINE, Proză.

1340 — Arta cea mare, wînd cineva a se servi cu această


vorbă în sinul său absolut, este regia celor egali (p. 58).
Ion HELIADE-RĂDULESCU, Critica literară.

1341 — Scopul artelor e să placă şi, în consecinţă, să tre-


zească în noi senzaţii «are, fără să fie dureroase, să fie vii şi
puternice. Dacă o operă produce asupra noastră acest efect,
o aplaudăm (p. 140).
G.A. HELVETIUS, Texte 'pedagogice alese.

1342 — Arta pretinde concentrare şi excluderea agitării za-


darnice şi a neliniştii unei vieţi deşarte p. 225).
A.I. HERZEN, Despre educaţie (culegere âe
fragmente pedagogice).

1343 — Dreaptă judecată e principiul şi izvorul artei scri-


sului.
HORAŢIU, Satire şi scrisori.
190 ARTA

i f ' <• -
1344 —. Arta e glorie şi bucurie ; / E flacăra ce arde-n vi-
jelie.
1345 — Arta-i un cin tec minunat ce place / Acelor ce-s în-
drăgostiţi de pace.
1346 — Arta-i gîndirea omenească / Ce orice lanţuri poate să
zdrobească.
Victor HUGO, Versuri,
«

1347 — Scopul artei este aproape divin : a învia, dacă e


vorba de istorie, a crea, dacă e vorba de poezie (p, 47).
Victor'HUGO, Despre literat ură.

1348 — Arta mare lămureşte şi ea, scoţînd şi separînd esen-


ţialul din accidental, punînd o ordine în ceea ce e haotic şi
încîlcit în realitatea lucrurilor şi stabilind între aparenţe o
legătură cauzală (voi, II),,
Garabei IBRĂILEANU, Pagini alese.

1349 — Arta e în natură sau în sufletul tău ? Acolo unde ele


ise confundă, şi numai acolo (p. 98).
— A'rta dă tot tuturora şi rămîne totuşi întreagă (p. 186).
1350 — Cea mai mare înjosire a artei e să o întinzi publi-
cului ca un taler de cerşetor (p. 267).
Nicolae IORGA, Cugetări.

1351 — Arta e înainte de toate o alegere, şi, pecetea artistu-


lui se simte tocmai în felul în care alege părţile vieţii şi pe
care le înfăţişează în opera care e cu atît mai genială, cu cît
mai multe se ghicesc supt cele ce le spune (voi. II).
1352 — Artistul nu trebuie să se înstrăineze de publicul cel
mare pentru a primi adoraţia interesată a unei coterii cu ini-
ma strimtă (voi. II).
1353 — Acela este mai mare artist care alege mai caracte-
ristic, care subînţelege mai mult,, care ascunde mai multă
viaţă în dosul unei fraze, care condensează mai mult în-
tr-însa (voi. II).
Nicolae IORGA, Pagini de tinereţe.

1354 — Supremul obiectiv al artei este deci frumosul, iar su-


premul ei efect sentimentul graţiei.
Emil ISAC, Versuri.

1355 — Adevărata artă trebuie să fie revoluţionară ; adică :


pe lîngă distracţie ea mai trebuie sa ne instruiască, să ne ci-
vilizeze, să-ne deschidă ochii asupra metehnelor unei lumi
care bîjbîie orbeşte, lume mai mult proastă decît rea şi care
îşi vatămă existenţa, îşi exprimă propriile ei valori, mai mult
din neştiinţă decît din răutate. Artistul, dacă nu ştie să fie un
factor de progres, un poet voluptos al bucuriilor de mîine, se
reduce el singur la rolul de zbîrnîitoare sentimentală (p. 369).
1356 — Nu există artă mai mare decît aceea care luptă să
întroneze dreptatea pe pămînt, să facă pe oameni mai buni,
să şteargă lacrimile celor care plîng, să dea pîine celor flămînzi
şi adăpost celor care dorm pe-afară (p. 372).
Panait I S T R A T I , Cum am devenit scriitor.

1357 — O artă în afară de atitudine este un nonsens şi de


aceea arta este oricînd o manifestare a libertăţii pentru că
presupune o alegere (p. 67).
Alexandru IVASIUC, Pro DOMO.

1358 — Arta nu este posibilă decît prin muncă şi mai ales


prin diviziunea muncii (p. 47).
Athanase J O J A , Filozofie şi cultură.
132 Al .'TA

-J
1359 — Arta este, printre altele, o .modalitate specială «feţ:
cunoaştere a realităţii I n general, a irealităţii -sipciale in'-spe-
ciăl, eâ este un real ajutor partidului, tuteror -oameniter
muncii în cunoaşterea multilaterală şi aprofundată a reali-
tăţii sociale (p.;258).
Nicolae KALLOS, Conştiinţa politică,

1360 — Arfa perfectă se reîntoarce la natură,


' Immarrael K A N T , Tratat de pedagogie..

13.61 — Artele şi literatura, expresiile inteligenţei, n-au spe-


ranţă de viaţă, decît acolo unde ele îşi "trag origina din uriiăp
tulpina pop oar elor.
; 'Mihail KOGÂENTCEANU, Scrieri meşe.

1362 — Arta adevărată este chemată să trezească în om nă-


zuinţa lăuntrică spre o viaţă eu adevărat frumoasă (p. 157).
Vasile K G J I N O V , Genurile artei.

1363 —- Arta şi limba sînt un puternic instrument tde apro-


piere între oameni, un mijloc de-a .se înţelege pe - ei înşişixşi,pe
alţii (voi. I, p. 227).
N.K. K R U P S K A I A , Opere pedagogice alese.

1364 — 'Cînd excelezi în:arta ta şi*dn&'aeăţi ttmtăfdesăvîr-


şirea de care eşti în stare, o depăşeşti oarecum, ajungînd pe
aceeaşi treaptă cu ce este-maiuobil şi m a i înaît (voi. I, p. 144).
L A B R U Y E R E , Caracterele sau moravurile
acestui veac.

,1365 — Arta de a şti să Moşeşti bine nişte vagi însuşiri ne


smulge preţuirea şi dă adesea mai: multă-, faimă,deeît adevă-
ratul merit, (p; 43); -
LA.BGOI-EEQHCAULD, Maxime şi ref lecţii*

1386,',— Q; artă.: poate deverimare-numai atunci cînd ea este


morală (p. 5).
Dan.LAUBENŢIII,, Eseuri asu^m stărih d&
graţie.

1387 — Arta începe precis din momentul: speculaţiei perso-


nale, nu rnumai în-domeniul. expr:esiei, .eum se crede, ci şi în
domeniul ideaţiei, iar artistul ioateă'în: rolul funcţiunii sale
abia în clipa'în care'caută şi, de vreme ce e artist, şi găseşte
nu numai imagini noi. pentru noţiuni: vechi, ci şi avîntul ne-
cesar pentru zborul planat al speculei, intelectuale (p; 7,7).
Eugen LQVIMESCU, Memorii.

1368 -r- Un artist; trebuie să dispuaă. d.ft.; o tehnică desăvîrşită,


dar mai presus de orice, el trebuie să aibă idei înaintate şi o
mare nobleţe da earaqfcer (voi. .II, p. 46).
LU SIN, Opere alese.

1369 — Arta este, fără- daar şi poate,, unul din elementele


cele mai curate şi mai înalte ale fericirii omeneşti (p. 117).
13.70 — Arta dă culoarea., vieţii* după; cum, soarele florilor:
(P-117).
1371" — Alt bun al artei este. de a; fi înţeleasă, de toate nea-
murile civilizate,, eu toate că fiecare-d-in.: ele are o. v-orbire
ffparfe (p. 121). - - _ •". •
Sir J©hn L t î B B Q C K , . Fericirea de a trăi.

13.72 — Arta.nu se face. în, turn, de. fild&Şi ci în iureşul vieţii


fe. 1-23)/ ,
194 ARTA

1373 Arta este unul din factorii de seamă Capacitatea ei


de pătrundere şi de acţionare în conştiinţa oamenilor este
deosebit de mare şi efectele sînt mult mai imediate decît ale
altor factori (p. 243),
George MACOVESCU, Vîr,stele'timpului.

1374 — Arta nu se mărgineşte numai la încîntarea omului,


. ci îl sfătuieşte, îl învaţă să distingă în viaţă ce este frumos şi
bun, coboară din lumea transcendentală platoniană în real
fetea obişnuită (p. 17).
George MACOVESCU, Introducere în ştiinţa
literaturii.

1375 — Scopul înalt al artei constă în menirea ei cognitivă şi


formativă, în capacitatea ei de a acţiona ca mărturie sau ca
emanaţie a, adevărului şi frumosului, :a „document" al tmei
viziuni specifice asupra lumii (p. 79)
V.E. M A Ş E K , Arta o ipostază % libertăţii.

1376 — Artistul este asemenea unui seismograf care înre-


gistrează curentele subterane ce zbuciumă sensibilitatea şi
inteligenţa umană (p. 49)
V. E. MAŞEK, Mărturia artei.

137' — Arta în înţelesul ei grav, e comunicare. Arta e o re-


laţie, şi. pentru a fi înţeleasă trebuie să aibă viaţă şi creato-
rul, dar şi cel care o descoperă (p. 32).
1378 Arta este expresia celei mai adînci iubiri fată de om
(p. 2 6 0 ) . ; '
Teodor MAZILU, Ipocrizia desperării.

1379 — Arta nu este privilegiul unora, ci dreptul tuturora.


Ea este şi trebuie să fie suprema expresie a condiţiei umane
ARTA ! :>5

în dezvoltare, în care bunăstarea materială şl spirituală este


dreaptă şi sub semnul armoniei sociale. Arta nu« este, desigur,
perfecţiunea însăşi. Dar ea este mersul spre perfecţiune
(P- 299).
Nicolae MĂRGINEAN!!, Psihologie şi litera-
tură, ~

1380 — Arta este-cunoaşterea pură a unitarului, a tipicului,


a universului, a ideilor întrezărite în lucrări (voi. I, .p. 30)
Guido MORPURGO-TAGLIABUE, Estetica
contemporană.

1381 — Arta este pedagogie prin asumarea unor adevăruri


fundamentale care trebuie transmise popoarelor pentru a nu
fi lăsate. în întunericul ignoranţei (voi. II, p. 31).
Romul MUNTEANU, Jurnal de cărţi.

1382 — Arta este. prima treaptă a culturii. Prin ea începe


înălţarea spre umanitate, atît copilul, cît şi omul matur.
1383 — Un artist se ştie cu atît mai mult legat în exprima-
rea sentimentelor, cu cît el se ţine mai riguros de legile de
stil ale unei arte, şi că invers, tendinţa neînfrînaţă de expri-
mare trebuie să ducă la o disoluţie a tuturor legilor de stil
Ernst NOUMANN, Sistemul esteticii.

1384 — ' A r t i s t u l e dator să ia parte activă la desfăşurarea


luptelor sociale. E dator să ia o atitudine, să aducă contribu-
ţia inteligenţei, culturii şi prestigiului său.
Ion PAS, Prezenţe.

1385 — Se poate spune că arta este socială doar dacă întîi de


toate ea este artă : este acel produs specific ale cărui trăsături
AK®A

, se integrează în această sferă-ea o f eMitete atitanTOiiă. de siise


stătătoare (p.'194).
' Ion PASCADI, Artă-şi civilizaţie,

1386 — Artiştii care se mîngrie cu speranţă că propria lor"


apreciere este suficientă şi că operele lor n-au nevoie de jude-
cata publicului se înşală profund, nedîndu-şi seama că pentru
a intra iri circuitul valorilor-este nevoie de -®n paşaport: care
se cheamă aprecierea publicului (p. 5f).
Ion PASCADI, Gusturile între da şi nu.

1387 — Arta este artă nu pentru, că alină durerile sâu pri-


cinuieşte bună. dispoziţie, cum cred mulţi, ci pentru că oferă
o plăcere superioară.indiferent de stările de spmt pricinuite
(P- 9).
1388 — Artistul nu este un banal măscărici, chemat a ne în-
veseli, ci un creator, a cărui misiune dste dintre cele mai
grele şi mai nobile (p. f4). -
*' * Ion P A S C A D I , ' A r t a 4 & 1 & Js la

1389 — Arta nu urmăreşte elaborarea semnificaţiei intelec-


tuale, ei a sensului trăit, axiologic, al informaţiei (p. 140).
Vasile PAVEIJCX7, Meiameţf azsle lumii inie~
rioare. •

1390 — Arta e ca o navă interplanetară, jse <we'.autorii, au


dreptul să o considere a lor, numai atîta vreme «ît au ştiri
despre drumul ei, despre starea ei, şi despre îeîişl -eum va
ajunge ea la destinaţie (o. 126). '
Adrian PĂUNESCU, 'Lumea ca lume.

1391 — Arta este o dospire sufletească, în tipare eterne,, şşi


ARIA 197

e cu atît mai de pmţ această frământare, cu cît izvorăşte dia.-;


tu^Oî conştiinţă mal complexă şi mai amfoundentă (p.,, 254).
Camil PETRESCU, Teze şi antiteze.

1392 — Arta şi în genere creaţia cer sacrificii, trudă, a b n e -


gaţ'ie; înverşunare, pasiune. Creaţia, arta, sînt misiuni, funcţii,
datori! -(vel.
Cezar PETRESCU, Romanul lui Bminescu.

1393 — Artele sânt o binefacere a sufletului omenesc pe


care îl transformă, îl purifică şi îl înalţă ; că ele sint mijloa-
cele. cele mai spornice, pentru a-1 elibera de preocupări mes-
chine (p, 5).
ton PETROVICI, Arte şi artişti.

139.4 — î n artă. nu orice lucru pe care îl faci uşor e şi bun,,


ba c h i a r aş? crede că,, dimpotrivă,, tot ce se face cu .prea multă,
uşurinţă este, în artă, mai puţin trainic, decît ce se face cu
osteneală p stadim
Alexandrii P H I L I P P I D E , Studii . şi portrete
literare. '/•

1395 — Nu există artă mare fără o tendinţă egală la sinteză


şi Ia fepuiere!ip* 42).
Ion P I L L A T , Portrete lirice.

139® — Sarcinacsupremă,. cea maiirumoasă şi cea mai umană


as arfei,, este, d e a, se, contopi eu ştiinţa şl de a o înzestra astfel
e u «.forţă efectivă,, pe. care., aceasta n-ar p.utea-o dobîndi nu-
mai prin propriile sale mijloace.
Di l.. PIS-AEEV, 'Despre munca literară.
flS ARTA

1397 — Orice artă nu-şi caută interesul propriu, căci neavînd


trebuinţă de nimic pentru sine, caută numai folosul acelui
lucru, pentru care e menită.
PLATON, Statul (republica).

1398 -— Arta, prin nobilele valori umaniste pe care le pro-


movează, este în ultima instanţă, cea care-1 formează pe om,
îl face apt să-şi exercite misiunea sa socială, să ducă mai de-
parte civilizaţia globului (p. 77).
Ion POPESCU, Tineretul şi revoluţia ştiin-
, ţifică-tehnicâ.
*

1399 — Arta este o activitate prin care omul îşi realizează


năzuinţa sa către frumos (voi. I, p. 139).
Paul POPESCU-NEVEANU, Morala şi religie.

1400 — Artistul niciodată nu se poate reduce la o simplă


imitaţie, el trebuie să vină cu o notă de originalitate în opera
sa. -
Paul POPESCU-NEVEANU, [XIII, voi. II,
p. 100].

1401 — Arta nu poate trăi în ea însăşi, cum nu poate trăi din


ea însăşi (p. .117).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint...

1402 — Arta nu este un dar al naturii, nu o găsim de-a gata,


ci este o lucrare, un efort penibil care întîmpină greutăţi şi
care necesită zbucium, pentru a combina după o serie de legi
un număr de simboluri, care pot să fie cuvinte, culori, linii,
pentru a ajunge la un mecanism cu principii de coeziune
(p 152).
Mihai RALEA, Prelegeri de estetică.
ARTA

L 403 — Arta e frumosul şi frumosul e artă (voi [)•


Mi hai RALEA, Scrieri din trecut, în litera
tură.

1404 — Pentru mine arta — zic „artă" şi mă gîndesc mereu


numai la literatură - înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă
(P- 3 1 ) .
1405 — Arta nu poate fi luată în sensul ei abstract, deoarece
atunci rămâne o noţiune goală, fără sens (pp. 308—309).
Liviu REBREANU, Amalgam.

1408 — Arta nu începe decît o dată cu adevărul .lăuntric.'


1407 — Artistul adevărat exprimă totdeauna ce gîndeşte cu
riscul de a izbi în toate prejudecăţile stabilite.
A. RODIN, Arta.

1408 — Artistul adevărat este prea plin de viaţă ca să se


poată reduce la expresia raţiunii sau a voinţei sale (p. 78).
Romain ROLLAND, Lully.

1409 •— Rostul artei nu este visul, ci viaţa (p. 17).


1410 — Nimic mai just pentru o artă, decît de a se face
interpretul vieţii contemporane (p. 441).
Romain ROLLAND, Teatrul revoluţiei.

1411 •— Orice artist mare, chiar cel mai individualizat, e mai


mult decît un om individual. în el sînt mai multe personalităţi
îngemănate, nu întotdeauna armonizate, ce-şi realizează, una
lîngă alta, esenţa. în privinţa aceasta însă, artistul nu se deo-
sebeşte de ceilalţi oameni decît prin puterea de exprimare
(p. 88).
Romain ROLLAND, Beethoven — marile
epoci creatoare. Cintecul învierii.
2ftfl ARTA

1412 — Nu e deajuns să ai talent în artă, şi nici nu edeajuns


să adaugi la talent hărnicia — (cine oare a lucrat mai mult
decît Telemann ?) — e nevoie şi de caracter (p. 80).
F.omain ROLLAND, Călătorie în ţara muzicii.

1413 — Artist cu adevărat este acela în sufletul căruia glasul


eului originar, adică al profunzimilor, a reuşit să copleşească
gfasul eului derivat, adică al straturilor superficiale (p. 97).
Eiviu RUSU, Estetica, poeziei lirice (eâ: a
Ifl-a).

1414 — Arta nu->şi poate propune o mai mare dificultate,


decît această întoarcere spre sine însăşi, spre propria ei con-
templare, pentru a fi în acelaşi timp instrument şi obiect
(p. 215).
Mihail SEBASTIAN, Eseuri, cronici, memo-
rial.

1415 ;— Arta poate îmblînzi, d a r nu stăpîni ce este adînc


înrădăcinat şi înnăscut (Ser. a XII-a, p. 24).
SENECA, Scris&ri către Lnciliv.

1416 — în. artă şi.numai. în artă se pot prezenta lucrurile î n


desăvîrşirea fiinţei lor, şi cu cît întruparea dă mai mult iluziu-
nea realităţii, -cu atît m a i îneîntătoare e.
1417 — Reproducerea-realităţii nu e-însă. artă, ei. totdeauna
o pocire a,realităţii.
Ioan SLAVICI, Educaţia morală.

1418 — Arta trebuie să vorbească singură, nu are nevoie-.de


limbuţia autorului (p. 125).
Marin SORESCOf, Starea de destin:
•AHT A 2fi

1419 —- Arta- cea mai desăvîrşită, de orice fel ar fi, se bizuie


pe ştiinţă, că fără ştiinţă nu poate exista nici-creaţie perfectă,
nici deplină apreciere (p. 59).
— Nu numai că artistul de orice fel nu poate produce
o creaţie veridică, fără ea el să înţeleagă legile fenomenelor
pe care le- reprezintă, dar, pe deasupra, trebuie şă înţeleagă
cum vor fi afectate minţile spectatorilor sau ascultătorilor de
diversele particularităţi ale lucrării sale, ceea ce este o che-
stiune de psihologie (p. 62). -
Herbert SPENCER, Eseuri despre educaţie.

1420 •- • Nimic imai riscant în materie de artă şi educaţie este-


tică, decît închistarea în dogme sau angajarea -pe drumuri în-
tâmplătoare (p. 194).
Hsrbert SPENCER, Despre educaţia intelec-
tuală, morală şi fizică.

1421 — Arta deşteaptă sentimentele, face inima simţitoare


şi duioasă (p. 40).
Tfa. D S P E R A N Ţ I A , Psihologia pentru toţi.

1422 —- Artistul mare care 'îşi iubeşte gloria, şi care cu-


noaşte slăbiciunea inimii omeneşti, trebuie să trăiască acolo
unde lumea este cea mai simţitoare faţă de meritul său, şL
unde, în consecinţă, este cea mai, severă faţă-de greşelile--sale
(p. 267),. .. , .
STENDHAL, Vieţile lui Haydn, Mozart şi
Metastasto.

1423 —- Artistul —- la orice vî'rstă — 'îşi scrutează chipul cu


202 ARTĂ

detaşare şi obiectivitate, dar şi cu o oarecare încîntare faţă d(


expresivitatea şi pitorescul propriei, figuri (p. 99).
Corneliu STURZU, Arta şi sensibilitatea.

1424 — Arta reprezintă un mod de reflectare a existenţei so-


ciale, a oamenilor deosebit de morală şi de celelalte, forme al<
conştiinţei sociale (p. 53).
1425 —• Artistul sau scriitorul care nu este însufleţit de c
- mare idee socială, care nu şi-a pus arta sa in slujba poporului.
a progresului, nu este în stare să creeze o operă cu adevăra'
artistică, capabilă să răscolească mintea şi inima oameniloi
(P- 57).
A.F. ŞIŞKIN, Bazele eticii marxiste.

1426 — Arta însăşi, care este facultatea de a observa şi de i


exprima •caracterul dominant al lucrurilor, este tot aşa de du-
rabilă ca şi civilizaţia, căreia îi este cea mai bună operă ş
cel dintîi născut.
Hippolyte TAINE, Despre producerea opere
de artă.

1427 — întotdeauna arta se înjoseşte cînd, părăsind propriii*


ei mijloace de a stîrni interesul, le împrumută pe ale une:
alte arte (p. 346).
Hippolyte TAINE, Filozofia artei.

1428 — Arta nu se reduce la meşteşug ; ea presupune mă-


iestrie, dar şi o perspectivă filozofică, fără de care talentul în-
suşi se ofileşte, se sclerozează sau eşuează în profesionism în-
gust (pp. 34—35).
Alexandru TĂNASE, Eseuri de filozofie a lite-
raturii şi artei.
ARTA '203

1429 —• Adevăratul artist este acela ale cărui opere vii, sînt
cristalizate în jurul momentelor sale de inspiraţie, în aşa fel
încît să formeze o serie, să umple în chip armonios o durată
(voi. I, p. 19)
Albert THIBAUDET, Reflecţii.

1430 — Arta, la fel ca şi gestul, e un fel de exprimare no»


verbală şi un canal excelent pentru transmiterea imaginilor
(p, 182).
A l v i n TOFFLEŞ, Şocul viitorului.

1431 — Artistul este constructor al vieţii sufleteşti a ome-


nirii (p. 25).
1432 — Menirea artei este de a crea tipuri umane măreţe
Cp. 38). ' -••
1433 — Arta îndeplineşte o funcţiune asemănătoare cu o
memorie : ea alege din şuvoiul timpului lucrurile cele mai
pregnante, mai emoţionante, mai importante şi cristalizează
aceste impresii în paginile cărţii (p. 50).
1434 — Arta înseamnă participare la procesul vieţii, la des-
făşurarea celor mai intense fenomene ale vieţii noastre (p. 82).
1435 •— Artistul trebuie să năzuiască totdeauna să se ridice
pe culmi (p. 216).
Aleksei N. TOLSTOI, Despre munca literară.

1436 — Arta este creaţie şi orice creaţie este o lume nouă,


chiar dacă e o imitaţie după natură, căci imitaţia nu e totuna
cu identitatea (p 64).
Dumitru TKANCĂ, Eseu asupra culturii.

1437 — în adevărata artă ideile sînt exprimate prin imagini


artistice vii, prin înfăţişarea tablourilor din realitate, a ca-
204 AHTA

raetereî'or ©meneşti şi a condiţiilor dfe viaţi- alfe? oamenilor, a


faptelor lor,:, a gîsdurilar şi-sin^ămihtelor.
1488 — Asta*®, fiwaţăi pe-, essraeni să trăiască,. fe- ti?eze.ştie gîn~
duri şi sentimente înalte, îi educă .politie, morali şi. estetic;
P. TllIFOJWV, Principiile esteticii marxist-
leniniste.

1439 — Orice artă este un gen imixt, Mu există, artă; pmrai,


artă care să-şi tragă valoarea dintr-o singură formă estetică-
(p. 29).
Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetam.

1440 — Artistul şe cuvine deci să evite obscenităţile şi- bru-


talitatea, descurajarea şi:, scepticismul, şi, dimpotrivă, să cul-
tive entuziasmul, simpatia şi mila,4 ceea ce este altruist şl ge-
neros în depazitel® ereditare ale sufie-tuiui omenesc (voi. 11%
Tudoj VlANXJ, Scriitori români.

1441 — Preţuirea artei este. în: acelaşi•timp şl) aiarti&telui, căr


ruia i se dătoreşţe, (p. 1 Q).? •
1442 — Un artist care nu, este decît artist, nu poate , pretinde,
la acest titlu, şi, nici. la: acela» de om.de- gpniu (|»j 249):,
Tudor VIANU, Estetica.

1443 — Artistul este şi trebuie să fie lucrătorul cel mai se-


ver cu sine însuşi,.cel mai,zelos, in urmărireaiperfecţiumi, r e -
prezentantul cel mai tenace, al. forjelor organizatoare ala
lumii (p. 105).
Tudor,VIANU,,, Eifozo/ie şi poezie.
1444 — Artistul este reprezentant de seamă al forţelor con-
structive ale lumi'i {pv.31;4ţi
TudarWANXI, JmiwS, ed. a,IT-a.
AI'U'A 205

M45 •—..Arta .în ..sine nu ,esie .nici .rea, nici bună, ea nu -în-
seamnă'decît un limbaj.,al simţirii, pe care îl apreciem în rar
portcu ceea.ce exprimăm ,(p. 3081.
; L..S. VlGOTSKI, Psihologia artei.

1446 -— Arta adevărată nu poate ignora masele, viaţa \şi


ideile lor, nu poate ignora contradicţia esenţială dintre muncă
şi exploatare, deeît eu-preţtil greu'ai dispariţiei -ei. < ••''•';
ion 'VOTNER, Meridiane meaare.

1447 — Adevărata artă e aceea care are o valoare absolută,


care face să bată toate inimile deodată — ce mare lu-cru e
acesta ! — arta în care creatorul a condensat cea mai sinceră
şi mai intensă viaţă, cea mai mare putere emoţională, ca să fie
penteu toţi şi pentru toate momentele vieţii noastre.
Alexandru VLĂBUŢĂ, File rupte (nuvele).

1448 — Culmea în artă este de a face să trăiască ceea celeste


fără viaţă, de a-îmblînzi ceea ce este sălbatic.
Charles WAGNER, Viaţa-cumpătată.

1449 :— Arta înnobilează sufletul.


AX). XEN.OPQL, Scrieri sociăle şi filozoficer.

1450 — Cine alta decît arta, în toate manifestările ei, poate


da măEtjirie ..de /frumuseţea adîncurilor fiinţei umane, poata
reda Încrederea în capacitatea omului de a-şi "impune, în
mersul istoriei partea raţională si sublimă al alcătuirii sale ? 1
cp .m> ' . . . , - , * ''
Dan ZAMFIRESCU, Via magma.

'11.51 •— Arta, p r i n capacitatea sa de- a se adresa î n t i i sensiBî-


lităţii jşLşpoi .intelectului-are un .important rol în modelarea
206 .ESENj-Â

sentimentelor, a structurilor afective care stau la oaza for


mării convingerilor, în acest sens, arta contribuie activ la
formarea unui comportament uman activ în acord cu legile
binelui, adevărului si frumosului (p. 197),
Elena ZAMFIR, Lecţii de filozofie,

1452 — Un artist creează cel mai bine atunci cînd dă chip


unui lucru ce-i lipseşte şi la care rîvneşte (p. 68).
Ştefan ZWEIG, Triumful şi destinul tragic al
lui Erasm din Rotlerdam.

ESENŢA .
(esenţial, principal)

1453 — Esenţa poate fi luată ca fiind existenţa oricărui lu-


cru prin care el este ceea ce este (voi. II, p. 22).
John LOCKE, Eseu asupra intelectului ome-
nesc. x. . ( •

1454 — Esenţa realităţilor nu este iecît esenţa realităţilor


aflate dincolo de ceea ce sîntem capabili să cuprindem cu
simţurile noastre (p. 26).
Lucreţiu PATRAŞCANU, Curente şi tendinţe
în filozofia, românească.

1455 — Esenţa unui lucru nu este nimic altceva decît baza


tuturor schimbărilor ce le suferă acela în interacţiunea cu alte
lucruri (f 137).
S.L. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

1456 — Fără dezvăluirea esenţei, oamenii n-ar şti nici ce


sînt lucrurile şi nici în ce ar putea fi ele transformate (p. 26),
Henri WALD, Structura logică a gînăirii.
REALISM' 207

REALISM
(realitate) ,
1457 — Realitatea întrece adesea chiar şi cele mai frumoase
vise.
H. Gh. ANDERSEN, Povestea vieţii mele.

1458 — Realitatea nu este ceva încremenit, ci e viaţa care se


transformă mereu, de aceea e nevoie de o metodă adevărată
acestei naturi a realităţii. -
Petre ANDREI, Sociologie genqrală.

1459 — Realismul reprezintă un progres pentru cunoaştere,,


nu o repetare abstractă de teze şi de concepte deja cunoscute.
Realismul presupune respectarea adevărului vieţii, căci fără
el nu există realism şi fără el arta nu poate avea o finali-
tate instructiv-educativă (p. 1G1).
Ion Dodu BĂLAN, Ethos şi cultura sau voca-
ţia tinereţii.

1460 —• Realismul pretinde nu numai pricepere artistică şi


experienţă a vieţii bazată pe o solidă formaţie ideologică,
ci şi curaj civic (p. 465).
Mihai BENIUC, Scrieri I. Drumul poeziei.

1461 — Realitatea e ruina unui basm (p. 186).


Lucian BLAGA, Elanul. insulei — aforisme
şi însemnări.

1462 — înţelegerea raţională a realităţii este o condiţie de


prim ordin a reuşitelor sale, în ciuda faptului că au existat
şi cazuri cînd artistul nu era un om preocupat de această
înţelegere (p. i71).
Marcel BREAZU, Cunoaşterea artistică.
208 KKA1JSM

1463 — .Realitatea nu te minte nicicând. A ocoli, a nega sau


a'ignora realitatea, e cel puţin faptă de nebun (p. 10).
Eusejaiu CAMILAR, Farmecul depărtărilor. ,

1464 — Realismul, stimabile, ar fi metoda care pune arta în


concordanţă cu realul (p. 380).
George CALINESCU, Principii de estetică.

1465 — Realismul nu presupune impunerea unor tipuri şi


şabloane în artă, ci deschiderea căilor spre o artă înflori-
toare (p. 71).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Plenara
C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971.
• '

1466 — Prin realitate înţelegem persistenţa în conştiinţă ; o


persistenţă care este necondiţionată, precum e conştiinţa
noastră despre spaţiu, sau care. e condiţionată, precum e
conştiinţa noastră despre un corp, pe care îl apucăm cu mîna.
Vasile CONTA, Bazele metafizicii.

1467 — Realismul nu face abstracţie de specificul'individual,


de coloritul propriu, pe care-1 păstrează diferite imagini
artistice, chiar atunci cînd ele se referă la acelaşi obiect (p.21).
Ovid S. CROHMÂLNICEANU, Despre origi-
nalitate.

1468 — Realismul constituie nota dominantă a mijloacelor


de expresie, dar nu realism „făcut", imaginat, ci smuls vieţii
cotidiene, ritmului năvalnic impus acestei- ascendenţe a
societăţii noastre (p. 113).
Dan CRUCERU, Caracterul dinamic al cul-
turii în socialism,.
REALISM 209

1469 — Fără realism arta este lipsită de calităţi cu adevărat


estetice (p. 130).
N. DMITRIEVA, Despre frumos.

1470 — E lesne a înfrumuseţa lucrurile, dar ceea ce se


schimbă prin teorii şi tirade.e realitatea.
Mitei EMINESCU, Scrieri politice.

1471 —- Realitatea nu poate fi interesantă decît prin ea


însăşi ; transpusă, în toată cruditatea ei (voi. II, p. 207).
Emil GÂRLEANU, Nuvele~schiţe, însemnări,

. 1472 — Realitatea absolută n-o putem cunoaşte, cum este


ea în sine. O cunoaştem numai cum ne apare prin organiza-
rea noastră psiho etică.
Ion GĂVĂNESCU, Etica.

1473 — Realismul în literatură, dacă vom lua cuvîntul ad-


literam, e o descriere a lucrurilor aşa cum sînt în realitate
(voi. II).
C. D OBROGEANU-GHERE A, Studii critice.

1474 —- Realism se numeşte reprezentarea veridică, ne-


înfrumuseţată a oamenilor şi a condiţiilor în care trăiesc
(p. 268).
Maxim GORKI, Despre literatură.

147 5 Realitatea .socială este baza pe eare se construiesc


cultura obiectivă şi instituţiile unei epoci {voi. I, p. 280),
Dimitide GUŞTI, Sociologia.

1476 — Realitatea e unitatea esenţei şi a existenţei (p. 521),


G. W. Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.
210 REALISM

1477 — Cu adevărat real este numai ceea ce există- în sine


şi pentru sine, ceea ce e substanţial în natură şi în spirit,
ceea ce neîndoielnic îşi conferă sieşi prezenţa şi existenţa
concretă, dar rămîn în cuprinsul acestei existenţe ceea ce
e în sine şi pentru sine, şi nu'mai în chipul acesta este cu
adevărat real (voi. I, p. 14).
G. W. Fr. HEGEL, Prelegeri de estetică.

1478 — Realitatea nu este o stare, ci mişcare, nu este ceva


făcut, ci ceva ce se face şi se preface, adică proces (pp. 139—
140).
Traian HERSENI, Sociologie şi etică.

1479 — Realismul creşte din apetenţa pentru real, pentru


înfăţişarea consonantă a. proceselor şi tendinţelor fundamen-
tale ce au loc în lume (p. 218).
Ion IANOŞI, Umanism : viziune şi întruchi-
pare.

1480 — Realism înseamnă reflectarea esenţializată, profundă,


nicidecum schematism dogmatizat sau ilustrativism necrea-
tor (p. 120).
George IVAŞCU, 101 tablete.

1481 — Realismul socialist poate fi numit pe drept cuvînt


realism umanist, fiind construit pe convingerea optimistă, pe
tonalităţile majore, ale întregii noastre vieţi şi pe previziu-
nea eliberării omenirii (p. 24).
A.S. MAKARENKO, Despre munca literară.

1482 — Realitatea nu e existenţă, ea înseamnă încadrarea


existentei simple într-un orizont (p. 106).
REALISM

1483 — Realitatea însăşi e un ocean ele posibilităţi, nu cele


trecute care s-au actualizat în ea, nici cele libere din jurul ei,
dar cele ce stau să se. actualizeze în sinul ei (p. 109).
Constantin NOICA, Douăzeci şi şapte trepte
ale realului.

1484 — Realitatea înfăţişează, pe cit vedem, un sistem unitar,


organizat, stăpînit de legi pe toată întinderea lui, un cosmos.
1485 — Realitatea este o substanţă, lucrurile individuale sînt
în ea ca modificare sau momente ale esenţei ei.
Friedrieh FAULSEN, Introducere în filozofie.

1486 — Realul nu este numai ceea ce este la îndemîna


noastră, la îndemîna ochilor noştri, ci, de asemeni, şi ceea
ce se află încă la îndemîna spiritului nostru (p. 305).
Camil PETRESCU, Teze şi antiteze,

1487 —'Realismul este de esenţă sufletească (p. 137).


Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii confor-
tabile,

1488 — Realitatea este un uriaş a cărui goliciune nu poate îi


acoperită cu petice (p. 78),
Dumitru POPESCU, Impresii de călător —
• _ prin Egipt, Irak, Cuba.

1489 — Realitatea este individualizată ; fiecare din părţile ei


componente devine inteligibilă şi se pune în valoare numai
în cadrul întregului, iar întregul nu poate fi cunoscut
esenţial, decît în unitatea sa dialectică indisolubilă (p. 11).
Dumitru POPESCU, Biletul la control!
.212 REALISM

1490 —. Realismul raţional trebuie să domine gindirea şi


acţiunile noastre (y. 114).
Valter ROMAN, Limite sau cotitură.

1491 — Cu cit realitatea e mai respingătoare, cu atîta omul


se închide mai mult în sine însuşi, şi cu atîta turburarea
spiritului se accentuează.,
Henric SANIELEVICI, Familia Lovoton.

1492 — Nici un model al realităţii nu. este un produs pur


personal (p. 165).
Alvin TOFFLER, Şocul viitorului.

1493 — Realismul se întemeiază pe generalizarea unor


cazuri individuale, cu trăsături specifice. Realismul făureşte
din aspecte ale vieţii fenomene permanente care păstrează
toate însuşirile esenţiale ale realităţii curente, adică însuşirile
vieţii însăşi (p. 78).
Aleksei N. TOLSTQI, Despre munca literară.

1494— Realismul începe atunci cînd în ştiinţă nu căutăm


gîndire, nici hrană pentru spirit, care să-1 dezvolte şi să-1
întărească, nici lămurirea concepţilor omului despre el însuşi
şi despre lumea exterioară, ci cunoştinţele necesare pentru o
ramură sau alta, a vieţii practice, cînd nu considerăm ştiinţa
drept o creaţie a spiritului şi hrană pentru el, ci drept o
măiestrie.
K. D. UŞINSKI, Opere peăcigogice alese.

1495 •— Realitatea este totdeauna un atribut al individualită-


ţii. ,
Tudor VIA NU, Despre stil şi artă literară.
liSACHNB. A R T I S T I C Ă 2,13

1496 — Cine nu găseşte- realităţii nici un merit nu poate


spera şi nici nu află energia pentru a. perfecţiona lumea, pen-
tru a o înălţa către, bine şi către frumuseţe (p. 115).
Tudor VIANU, Jurnal.

1.497 — Realismul este un. act complex de adeziune- civică.


1498 — Realismul decurge astfel dintr-o corelaţie stabilită
între om (creator) şi realitate, sub imperiul nu numai al
simplei sensibilităţi sau afectivităţi, dar şi sub controlul şi.
imboldul raţiunii, al determinării ideologice.
Ion VITNER, Meridiane literare.,

1499 — Realitatea nu poate fi silită de nimeni să mintă, iar


noţiunile sînt produse de gîndire tocmai pentru a reflecta
exact realitatea (p. 73).
Henri "WÂLD, Structura logică a gîndirii.

IMAGINE ARTISTICĂ
1500 —- Imaginea artistica realizează firesc unitatea între
senzorial, afectiv şi intelect (p. 87).
Ştefan BÎRSANESCU, Educaţia estetică.

1'501 — Pentru a făuri imaginea artistică în care generalul


este condiţionat în particular •— artistul trebuie să selecteze
acele trăsături care să dezvăluie — consumatorului de artă,
fără efort de abstractizare din partea acestuia, ceea ce este
caracteristic pentru realitatea oglindită (p. 62).
Marcel BREAZU, Cunoaşterea artistică.

1502 — Imaginile definesc un ştii, compun o valoare afectivă,


fixează o inspiraţie poetică şi dovedesc potenţarea capacităţii
—arsă ^===j=s*B=:
214 IMAGINE ARTISTICA

limbajului, eu infinita lui bogăţi,e şi tendinţă de regenerare


cu fiecare nouă epocă de creaţie.
Gheorghe BULGĂR, [X, p. 98].

1503 — O imagine artistică frumoasă este viabilă şi veridică.


Integritatea imaginii înseamnă că ea dispune de o unitate
lăuntrică indestructibilă (p. 120).
1504 — în artă, frumuseţea imaginii artistice este insepa-
rabilă de frumuseţea etică a conţinutului şi a expresivităţii
formei si deci de profunzimea înţelegerii vieţii reale
(pp. 129—130).
N. DMITRIEVA, Despre frumos.

1505 — Imaginea cu adevărat poetică este numai aceea care


este încorporată în cuvânt ; iar cuvîntul poetic este numai
acela care deşteaptă imaginea ce s-a încorporat într-însul.
1506 — O imagine nu poate să fie cunoscută în frumuseţea
ei decît în forma ei, în expresiunea în care e formulată.
Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria poeziei.

1507 — Imaginea poetică nu delimitează în mod static un


anumit conţinut. Imaginea poetică are întotdeauna un plus
de sens faţă de cel pe-care hî-1 redau cuvintele ca atare
(p. 236).
Liviu RUSU, Estetica poeziei lirice (ed, III).

1508 — E un lucru de preţ să găseşti o imagine elegantă şi


nouă pentru a exprima o idee veche, permanentă, ome-
nească (voi. I, p. 3).
Albert "THIBAUDET, Reflecţii.
SIMBOL 215

SIMBOL
1509 — Cu cît vom dâ mai multă însemnătate simbolului,
cu atît mai puţin vom ţine seamă de Lucrul simbolizat.
G.G. ANTQNESCU, Herberî Spencer şi -peda-
gogia utilitaristă. 7

1510 — Prin simbol se exprimă un pact al omului cu lumea.


Simbolul e o punte spre lucruri şi dincolo de lucruri (p. 538).
Nicolae BALOTĂ, Euphorion.

1511 — Un simbol îşi are evidenţa sa. Un simbol care are


nevoie de argumente nu e valabil (p, 175).
Lucian BL AGA, Elanul insulei — aforisme şi
însemnări,

1512 — Simbolul este una din cele mai însemnate figuri şi


poate cea mai însemnată particularitate a poeziei moderne.
Prin simbol înţelegem o idee străină de imaginile poeziei',
fără aderenţă cu ele, dar constituind totuşi adevăratul lor
suflet.
Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria poeziei,

1513 — Nemijlocita limpezimt şi plasticitate a simbolurilor


niciodati nu se întrerupe, ci rămîne în veşnică curgere.
J. G. FICHTE, Cuvîntări către naţiunea ger-
mană,

1514 — Simbolul, în general, este o existenţă exterioară


nemijlocit prezentă sai dată pentru intuiţie, dar o existenţă
care nu trebuie înţeleasă işa cum este dată nemijlocit, nu
trebuie luată ca atare, ci într-un sens mai larg, şi mai
general (voi. I, p. 312]
G W F r . HEGEL, Prelegeri le estetică.

15 — Cugetări despre cultură şi civilizaţia


216. SIMBOL)

1515 — Orice simbol văzut cu ajutorul inteligenţei este


alegorie; - ' - •' • .
Ctesare.. FAVESE, Meseria de ai ttâi-; jurnal
1035—1950.

1516-— Un simbol a cuprins întotdeauna, in germene, toate


cazurile particulare, (p; 147), V.
FEREESSICIUS,. Memorial de ziaristică:

1517 —• Un „simbol" este o imagine evocată mintal, sau un


obiect material intenţionat ales pentru a desemna o clasă de
acţiuni sau de obiecte (p. 201):
Jean PIAGET, Naşterea inteligenţei la copil,

1518 — Simbolul, nu-şi. atinge, complet rostul său de obiecti-


vare. a, conştiinţei, dacă- nu capătă o. anumită consacrare
socială (voi. II).
Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în filozofie.

151,9 — Simbolul este un centru din care pleacă raze ne-


numărate; o< imagine; pe care fiecine le vedfe;M;cMps deosebit,,
după punctuî său de- vedere, eu toate că lucrul este acelaşi;
pentru toţi.
Arthur SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul şi
moartea.

1520. — Simbolurile sînt substitute, ale. lucrurilor şi. feno-


menelor materiale, sînt forme purtătoare d e informaţii ale
acestora. Simbolul poate fi un cuvînt, o imagine, un gest,,
o ci&ă, ura proces chihestezic: chiar; tofc ceea ce poate alcătui
•cod ide semnificaţii generalizate,. social acceptate de indivizi.
Simbolul raţional este purtător >-de idei (voi. II, p. 20). ,
_,Ana EUOIC0V-J30GDAN, Miologie generata
:§i psiholegie socială. -

152 1 Simbolul nu este decît produsul înlocuirii unei


'realităţi «sau expresiei ' unei realităţi printr-o realitate sau
printr-o altă expresie a realităţii.
Tudor VIANU, Despre stil şi artă literară.

1522 — Un simbol indică însă -totdeauna o 'realitate sub-


stituită. Din iceastă pricină se poate spune că orice comuni-
care este simbolică şi că orice simbol este comunicaţtiv'(p. 106).
Tudor VIANU, Postume.

TKABIŢIE
(tradiţionalism) __
1523 Forţa tradiţiei constă din faptul că noi interiorizăm
tot ceea ce ne-au lăsat predecesorii şi îl considerăm nu ca
ceva trecut, ci tocmai ca ceva totdeauna prezent.
1524 — Tradiţia explică legătura în timp şi continuitatea
relaţiilor sotiale. Prin ea putem înţelege conservarea societă-
"ţii'dincolo de graniţele/vieţii individuale.
H Betre ANDEEJ, Sociologie generală.

1525 — Tradiţie nu e superstiţie i trecutului, ci prelucrarea


iucidă şi critică a->sa (p. 212). _ , ţ ,
.'Nicolae BALOTĂ, Eyjphorion. ; . ,..'

1526 — Tradiţia e o cucerire metodică a trecutului, (p. 441).


Nieolae BALOTĂ, 'Arte poetice ale senolulw
.. - xx. .-;'/. - '"
.218 TRADIŢIE

1527 — Minunata putere de a deştepta o lume de lucruri


grave, blinde şi triste, printr-un ritm obişnuit şi adesea
Vesel, nu constituie oare, trăsătura caracteristică a acelor
cîntece populare care sînt tradiţiile muzicii, dacă ţinem să
dăm cuvîntului tradiţie. înţelesul de tot ce rămîne în urma
pieirii popoarelor şi supravieţuieşte revoluţiile ? (p. 11).
Honore de BALZAC, Pescuitorii in apă tul-
bure. -

1528 — Adevărata tradiţie, nu e o dogmă moartă, ci un


fenomen viu, dialectic, care se încorporează în. inovaţie
asigurîndu-i vigoarea şi accentuîndu-i sensurile fundamen-
tale (p. 181).
Ion Dodu BĂLAN, Ethos şi cultură sau vo-
caţia tinereţii.

1529 — Tradiţia noastră e fără vîrstă ca frunza verde ; ca


matrice stilistică ea face parte din logosul inconştient. O
despărţire de ea ar însemna apostazie (p. 224).
; , Lucian Bl,AGA, Trilogia culturii.
:
' . <• '* * '• - • 'i ' » • . f,
1530 — într-o epocă întunecată singura lumină o dau tra-
diţiile : lumina ce-o împrăştie în întuneric putregaiul (p. 8).
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

1531 — Tradiţia este un fenomen de importanţă deosebită


pentru cultură ; prin ea afirmă continuitatea valorilor, pro-
cesualitatea culturii — prin stabilirea şi persistenţa unor
valori în trecere şi cadrul care oferă premise şi condiţii pen-
t r u realizarea inovaţiei culturale (p. 163).
Aureiian BQNDREA, Sociologia culturii.
TRADIŢIE 219

1532. — Tradiţia constituie mai curînd o experienţă acumu-


lată şi un punct de plecare spre noi orizonturi deschise de
dinamismul transformărilor sociale şi nu o magazie confor-
tabilă de butaforie bună pentru orice reutilizări (pp. 231—
232). . \ . . . ,;,
Marcel BBEAZU şi alţii, Estetica vieţii cotî-
. diene. >\

1533 — Noi concepem cultivarea tradiţiilor istorice, ale


rădăcinilor fiecărui popor ca un factor important al stimulă-
rii active creatoare a operei de edificare, în fiecare ţară, cit
si pe plan general, a unei lumi mai drepte şi mai bune (vot
XIII, p. 260).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

1534 — Acolo unde tradiţia este ruptă, interpretarea se


opreşte ; produsele trecutului rămîn atunci pentru. noi
mute (p. 196). . '
Benedetto CROCE, Estetica.

1535 — Rolul progresist al tradiţiei constă în păstrarea


transformărilor înnoitoare, şi în favorizarea înnoirilor viitoare
ale omenirii (p. 14).
Simion GHIŢĂ, Aspecte istorico-metodologice
ale gîndirii filozofice şi ştiinţifice.

1536 — Tradiţia nu e o forţă unitară şi indiscutabilă, ci o


forţă complexă şi controversată (p. 452). -
Eugen LGVINESCU, Istoria civilizaţiei române
moderne.
TRAIHŢIK

1537 — Tradiţia este temelia originalităţii noastre (p. 87).


Bianitra'MÎOT», P.eripln.

1538 — Tradiţia constituie unul din factorii importanţi şi


permanenţi ai vieţii şi activităţii tuturor formelor de co-
munitate şi organizare socială, un element al instituţiilor şi
al raporturilor sociale, în special al raporturilor dintre gene-
raţii (p. 256).
Petra. PÂWZARU, Convingeri filozofice.

1539 — Tradiţia este în viaţa omenirii continuitatea în lupta


şi munca pentru cultură, (p. 168).
Vasile PÂRVAN, Idei şi forme istorice.

1540 — Tradiţia poate fi o forţă binefăcătoare, cu condiţia


de a o depăşi.
Alexandru PHILIPPIDE, Note din Grecia.

1541 — Aş înţelege prin tradiţia literară un ansamblu, mai


mult sau mai puţin orînduit, de. obişnuinţi, de maniere, de
deprinderi şi, în acelaşi timp, un mănunchi de opere exem-
plare prin construcţia lor durabilă, aşadar un tezaur de va-
lori clasice (p, 11)-.
Alexandx-u PHILIPPIDE, Studii şi eseuri.

1542 — Cu cît ne îndepărtăm de tradiţie, singura sursă de


viaţă, cu atît ne apropiem de moarte (p. 45).
1543 — Tradiţia • înseamnă transmisie, continuitate. Ea
înseamnă experienţă, şi înţelepciune. E a e singura lege a
yieţii sociale (p. 51):
Mihai RALEA, Cele două Franţe.
i a.\j>j t\iK 221

1544 — Tradiţia nu înseamnă neapărat anchilozare. Tradiţia


adevărată e simpla merinde sufletească (p. 239).
l i v l u REBREANTJ, Amalgam.
1,545 — Tradiţia este evoluţia istorică a unei familii sau a
unui neam, care se deşteaptă brusc,in ultimul vlăstar şi în
următorul, şi în fiecare la fel, înviorând tendinţa de înnoire
nebunească (pp. 131-132^
Octav ŞULUŢIU, Jurnal.
1546 —• Problema tradiţiei nu este pur _şi simplu doar o pro-
blemă trecutului, ci prin excelenţă a prezentului şi viito-
rului, este un principiu constructiv de civilizaţie (p. 199).
Al. TĂNASE, Eseuri de filozofie a literaturii
şi artei.
1547 — Tradiţia este o componentă esenţială a cunoaşterii
•de sine a unei naţiuni,,a- conştiinţei .sale .culturale.
Alexandru TÂNASE, Cultură şi umanism.

1548 — Oamenii sînt mai încrezători în datinile şi. tradiţiile


strămoşilor, decît în judecata lor (p. 60).
' VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii.

1549 — Tradiţia e o deschidere şi o mijlocire către noţi,


întrucît valorile ei sînt folosite pe deplin, corespunzînd
Cerinţelor progresului. Ea aduce un plus de viaţă pentru
-ceda ce trebuie înfăptuit şi nu poate fi nicidecum o frînă
dn'tr-o evoluţie firfească a lucrurilor (p. 53).
1550 — Tradiţia este totdeauna o realitate organică, în-
rădăcinată în forţele materiale şi spirituale ale unui popor,
ceea ce îi asigură durabilitate şi existenţă de-sine-stătă-
tuaie (p, 56).
Vasile VEŢrîŞANU, Progresul .uman ji tradi-
ţiile culturii.
.222 ORIGINALITATE

1551 — Tradiţie înseamnă tot acest univers de valori — poli-


tice, economice, ştiinţifice, artistice — ţîşnit în decurs de se-
cole din adîncurile geniului creator şi ale structurii morale
a poporului respectiv, şi alcătuind deasupra capului fiecă-
ruia, un cerc înstelat spre care-şi ridică ochii din cînd în cînd,
şi a cărui prezenţă o simte în fiecare clipă (p. 1'1).
Dan ZAMFIRESCU, Spre noi înşine. '

1552 — Tradiţia este un combustibil care a acumulat ener-


gia veacurilor trecute, de luptă, experienţă şi gîndire, şi
această, energie trebuie din nou actualizată, pusă să lucreze
în slujba prezentului revoluţionar (p. 20).
Dan ZAMFIRESCU, Permanenţa patriei.

1553 — Tradiţia reprezintă acea parte a culturii trecute care


actual sau potenţial prezintă o valoare pentru cultura pre-
1
zentă şi viitoare (p. 247).
Elena ZAMFIR, Lecţii de filozofie.

.ORIGINALITATE

1554 _ Originalitatea constă deseori în descoperirea de le-


gături sau analogii între două sau mai multe obiecte, sau idei
între care nu s-a demonstrat mai înainte că ar exista vreo
legătură (p. 84).
W. J. BEVERIDGE, Arta cercetării ştiinţifice.

1555 — Cine forţează originalitatea alunecă prea lesne în


nefiresc, în neorganic (p. 98).
ORIGINALITATE 223

1558 — Originalitatea-unui popor nu se manifestă numai în


creaţiile, ce îi aparţin exclusiv, ci şi în modul cum asimilează,
motivele de largă circulaţie (p. 226).
Lucian BLAGA, Izvoade. Eseuri, conferinţe,
articole. .

1557 — Orice original nu valorează decît în clipa cînd s-a


impus ca atare.
Demostene BOTEZ, Fapte diverse.

1558 — Originalitatea limbii unui scriitor nu constă în parti-


cularitatea vocabularului, ci mai ales în noutatea imaginilor
născute din asocierea inedită a cuvintelor capabile să poten-
ţeze metaforic sfera de înţelesuri comune şi să le nuanţeze
printr-un spor de semnificaţii plastice, sugestive (pp. 30—31).
Gheorghe BULGĂR, Studii de stilistică în
limba literară.

1559 — Meritul originalităţii nu este noutatea, ci sinceri-


tatea.
Thomas CARLYILE, Eroii, cultul eroilor şi
eroicul în istorie. , '
1560 — Originalitatea unui scriitor stă nu-numai în stil, dar
şi în felul de a gîndi, în convingeri şi altele (p. 26).
A.P. GEHOV, Despre munca literară.

1561 — Originalitatea — atunci cînd e urmărită cu orice


preţ — nu e decît un simptom al exhibiţionismului (p. 205).
Ştefan Augustin DOINAŞ, Lampa lui Diogene.

1562 — Originalitatea subiectivă este superficială, cînd nu e


susţinută de originalitatea plastică-şi ideologică.
Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria poeziei.
234 O U M - H N A L i l A PE

1563 — Originalitatea, în cercetarea cu caracter fundamen-


tal, nu este posibilă deeît prîntr-o 'g-îndire- nefrînată de obli-
gaţii rigide sau de alinieri care nu dau răgazul pătrunderii în
esenţa fenomenelor (p. 49).
1564 — Originalitatea este condiţia cea mai de preţ a ipo-
tezei de lucru (p. 62;).. .
D. DUMITRAŞCU, Trepte spre ştiinţă.

1565 — Originalitatea creatoare nu stă în refuzul de a se-


măna cu ceilalţi oameni (p. 168).
Ralph W. BMERSCLN, Eseuri.'.

1566 — Originalitatea, în sensul social al cuvântului, are ne-


voie de o continuă reînnoire (p. 264).
Jean GRENIER, Arta şi problemele ei.
... •'-*•,} • - - \, i ' •••:: ; f ;; î'-,;-'. " .•:."(•'•'• ; ' '-'ţi. . î
\1 ' . . : ,..
1567 — Originalitatea presupune întotdeauna continuitate
(p. 53).
Ion IANOŞI, Romanul unui oraş.

1568 — Originalitatea pe care o cauţi e cea mai deplină do-


vadă de sărăcia fondului propriu (p. 283).
Nioolae IORGA, Cugetări.
. v- " i ....' /-... .!'. • ...
1569 — Nimic nu fixează mai repede decît originalitatea,
chiar cînd nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare şi
pe un talent mai robust (voi. I).
(faEGits^ram'EE;

1570 — Esenţialul e ea ele fsufeitefitele]! să fise originale;, trase


din observaţia directă, şi nu simple imitaţii străine,, f ă r ă vreo
întipărire naţională şt locasli, (p. 40|.
Eugen LOVINESCU, Literatura şi critica
noastră Gî-ra- voL Qjpewh .

15-71 — Principiul originalităţii e,. desigur, nobil şi fecund ;


în artă el trebuie însă subordonat unor congliţiuni generale
estetice ; lucrînd arbitrar, poate duce la cele mai mari rătă-
ciri (voi. II:,, p. 25®^
Eugen LOVINESCU, Critice.

1572 — Originalitatea este o însuşire eminentă, cînd e vorba _


de idei. dar,, cînd e verba de ortografie,, nu-şi are tecul
(voi. II). '
Titu MAIORESCU, Critice.

1573 — Originalitatea absolută nu e decît ©> utopie (ţp. 197).


Dumitru MICU, Estetica l-ui Lucian Blaga.

1574 ,— Originalitatea este o noţiune vechiculată cu dezin-


voltură în-toate judecăţile de valoare sau presupuse ca atare.
E aspiraţia noastră intimă şi sistemul de referinţe în jurul
căruia pivotăm şi cînd este vorba de al'ţii, dar mai ales cînd
este vorba de noi (p. 236).
1575 — Originalitatea este indisolubil legată de o cultură
intinsă, care se asimilează treptat, şi de o inteligenţă nativă,
cultivată cu migală de-a lungul anilor (p. 242).
\ Nicalae I-.. &ICOLAE,, [III, p, 236 şi 242}. .

1576 — Originalitate înseamnă perfecţionare prin contri-


buţii mereu noi, depărtate de spiaftei stagnant al imitaţiei,
226- ORIGINALITATE

privită ca expresie a unei atitudini neajutorate, infantile


(voi. I, p. 102).
Eclgar PAPU, Barocul ca tip de existenţă.

1577 — Originalitatea este departe de a putea fi asimilată


cu izolarea de trecut şi prezent, în speranţa vagă şi nefondată,
că ea va vorbi viitorului (p. 78).
Ion PASCADI, Gusturile între da şi nu.

1578 — Nu poţi fi original făcînd abstracţie de realitate


(p. 85).
Ion PASCADI, Estetica între ştiinţă şi artă.

1579 — Originalitatea nu-i decît o noutate relativă (p. 393).


Camil PETRESCU, Opinii şi atitudini.

1580 — Originalitatea consistă în asimilarea totală a împru-


muturilor, în modificarea acestora prin adăugirea unui f e r -
ment personal (p. 20).
Alexandru PHILIPPIDE, Studii şi eseuri.
V*
'1581 — Originalitatea e suprema valoare în artă (voi. I),
Mihai RALEA, Scrisori din trecut, în litera-
tură.

1582 — Originalitatea este rodul unei culturi adînci.


C. RADULESCU-MOTRU, Elemente de psiho-
logie.
1533 _ Originalitatea nu e decît o inedită articulaţie a unui
drum mult timp public şi comun.
Mircea SÂNTIMBREANU, Art. : Căpitan la
15 ani,
L I M B A — C U V I N T 26

1584 — Originalitatea personală nehrănită, neîmbogăţită de


ambia'hţa socială, ori se ofileşte, ori ia direcţii stranii şi dă
fructe sterpe ce nu au căutare (p. 225).
Eugeniu SPERÂNŢIA, Medalioane miizicale.

1585 -— Originalitatea este finalizarea creativităţii în pro-


dilse materiale sau spirituale inedite, nemaiîntilnite, sub
formă de soluţii sau idei noi, în domeniul ştiinţei, tehnicii,
artei, ori sub forma unor metode şi tehnici originale de cer-
cetare (p. 48). , \—. '
Dumitru şi Marin STOICA, Tineretul şi edu-
caţia şcolară. . \

1586 — Originalitatea este pentru un artist raţiunea exis-


tenţei lui.
1587 —• Originalitatea este mai mult un punct de sosire decît
de plecare. Nu căuta deci originalitatea întorcîndu-te către
tine, ci proiectîndu-te în afară, în multele fapte ale creaţiei
harnice, entuziaste şi adevărate (p. 103).
Tudor .VIANU, Jurnal.

1588 —; A trăi originalitatea-artistului înseamnă a participa


la o viaţă mai spontană şi mai bogată, din care se contagiază
propria noastră individualitate (p. 329).
Tudor VIANU, Estetica.

1589 —r Originalitatea omului de ştiinţă constă în faptul că a


. descoperit încă o lege obiectivă necunoscută pînă la el (p. 19),
Henri WALD, Structura logică a gîndirii.

LIMBA (limbaj, grai, cuvînt, vorbă)


1590 — Vorbeşte puţin, ascultă mult.
Proverb albanez ->
1591 — Un cuvînt nelalocul iui e mai primejdios decît un
pas greşit. . ',/
Proverb arăb ' .> .

15:92 — Vorba e mai dulce decît mierea,, dacă ştii cum să


vorbeşti.
1593 — Cu vorba dulce poţi înmuia sufletul, dar nu poţi
fierbe orezul.
1594 — Ştiu să vorbesc frumos, numai vinul nu mă lasă.
Proverbe bengaleze

1595 — Un om care vorbeşte mult va avea totdeauna duş-


mani ; un om cu bun-simţ vorbeşte puţin şi ascultă mult.
•Proverb chinez
1596 — Păsările se prind de picioare şi oamenii de vorbă.
1597 — Să ştii mult, să spui puţin.
Proverbe italiene f

1598 — Cum e omul,,aşa e :şi vorba.


1599 — Pentru cel care înţelege, ajung puţine cuvinte.
.Proverbe latine

1800 — Cine vorbeşte seamănă, .cine ascultă culege.. ~~


Proverb persan

1601 — Guvîntul cel mai dulce / La-ntristare leac aduce.


1>602 — Ori te poartă eum ţi-i <vorba, ori vorbeşte cum ţi—i
portul.
1603 — După vorba lui se cunoaşte cît preţuieşte un om.
1604 — Vorba fără glume.pare ca îfcucată fără-sare.
1605 — Vorbă multă, sărăcia omului.
1606 — Din vorbă în vorbăiese adevărul.
LIMBA»—CUVÎNT

1 M C — Grăieşte cu. ton curat, ca să te priceapă cel ce te-af


ascultat.
1M8; —- Cînd altul grăieşte nu-i lua vorba din1 gură, ci aş-
teaptă mai pe urmă;
1609 — Vorba bună la vremea ei / Mult te-ajută cu graiul ei.
1610 — Acela vorbeşte mai bine, cel ce grăieşte spre apă-
rarea celui nevinovat.. Aşa,şi t u s ă g r ă i e ş t i .
1611 — Mai bine un cuvînt şi bun, decit mii şi sute, proaste
şi nebune. • • >
1612 — Cuvântul la cel înţelept cea mai mare armă.
1613 — Cuvîntul la om icoana gîndului său, şi faptele lui
icoana sufletului său.
1614 — Cuvîntul aspru scîrbă aduce, iar cel dulce dragoste
ţi-aduce. Alege care-ţi place.
1615 — Vorba unui om cinstit face mai mult decît un zapis.
1616 — Cuvîntul bun unge, / Şi cel rău împunge.
1617 — Cuvîntul întîi să-1 cioplfeşti, apoi .săr arăţi.
1618 — Cine de cuvînt nu înţelege, nici de ciomege.
1619 — Vorbele cele ferite / în. piaţă şj%®; moarărS vor biter.
1620 — Omul dupăs grai,. ca clopotul după. sunet, îndată; s e
cunoaşte.
1621 — Cine mult grăieşte, puţin sporeşte.
1622 •— Omul care vorbeşte multe, se dezvaţă de a mai vorbi
î u m trebuie.
1623 — Unde este vorbă multă / Acolo e treabă scurtă
(puţină).
1624 — Vorba-şi are şi ea vremea ei, / Iar nu să o trînteştil
cînd vrei.
1625 — Vorbele celor mari sînt ca smochinele de dulci, iar
vorbe3S»©el®r m®ă|,.sunăfeeâ:;mşte:Hue:k
î*#2® — Cu vorbe îmbolditoare / îl atinge unde-l doare.
1627 — De vorbe bune nu te doare gura.
230 LI1VIBĂ — C U V Î N T

1628 — Cînd sfetnicii se iau cu limbuţia, prăbuşesc împărăţia.'


1629 — îi cu limba-ncurcată, / C-are mintea tulburată.
1630 — Limba poate fi fagure de miere, Şi budău de fiere.
1631 •— Limba slobodă e ca armăsarul fără frîu.
Proverbe româneşti

1632 — Vorbind puţin, vei asculta mai mult.


Proverb rus

1633 — A da limbă prin ţară.


1634 — Limba îndulceşte, limba- amăreşte.
1635 — Limba taie mai rău ca sabia.
1636 — Limbuţia e mai rea ca beţia.
1637 — Una vorbim, başca ne-nţelegem.
1638 — Vorba bună mult adună.
1639 — Pentru vorbă nu se plăteşte vamă.
1640 — Omul vorbeşte despre ce îi place.
1641 — Omului totul i se trage de la limbă.
1642 — Vorba e ca şi o piele umedă, încotro o tragi acolo
vine.
1643 — Limba-i mică, dar păcatul e mare. -
Proverbe turceşti

1644 — Limbajul se defineşte exclusiv ca mijloc de comu-


nicare între oameni (p. 31).
Gheorghe ACHIŢEI, Ce se va întîmpla mîine?

1645 — Limbajul e un fenomen social. Trăieşte în măsura în


care poate sluji de instrument de legătură între indivizii ace-
luiaşi grup (p. 14).
LIMBA — CUVINT 231

1646 — Cuvîntul, în virtutea unei legi care domină progre-


sul, tinde la o precizare , şi individualizare vădită a funcţiilor
lui (p. 21).
fe'Hx ADERCA Mic tratat de estetică.

1647 — A vorbi bine presupune o disciplină, o uniformitate


mai constantă, şi o intonaţie corectă, adică mai ales măsurată,
după cum atît de bine a exprimat cuvîntul corect (p. 67).
ALAIN, Un sistem ai artelor frumoase.

1648 — Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-1 moş-


tenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de
generaţiile trecute şi care merită de a fi păstrat cu sfinţenie
de generaţiile ce-1 primesc.
Vasile ALECSANDRI, Despre literatură.
»

1649 — Tendinţa unei limbi, trebuie să fie aceea de-a exprima


plenar, cu nuanţările cele mai fine şi adincimile cele mai
insesizabile, realitatea fiinţării omului. Graiul este tezaurul
. cel mai de preţ al unei comunităţi (p. 206).
Ioan ALEXANDRU, Iubirea de patrie, Jurnal
de poet.

1650 — Cuvintele eliberează şi trădează ideile (p.'l64).


Dumitru ALMAŞ, Cheia inimii.

1651 — Limba nu este ceva construit artificial, în mod armo-


nios şi simetric după o concepţie raţională, ci ea depinde de
însăşi viaţa unei societăţi şi ca atare oglindeşte unitatea socie-
tăţii sau gradul ei de eterogenitate.
Petre ANDREI, Sociologie generală.
232 LIMBA — CUVlNT,
jt

1652 — Dacă limba nu te scuteşte să faci prostii,, ea te î m ^


piedică1 măcar s ă i e spui; <
Tudor ARGHEZI, Ana Fierling şi copiii • eij

1653 — Cuvintele au măduva lor, au nervii şi rădăcinile lor,'


coloritul lor, energia şi sufletul- tor şi, numai' împrejurările
deosebite: le împrumută viata care îndeobşte le lipseşte ,
(voi, 31,. p, 64).
Tudor-ARGHEZI, Scrieri.

1654 — A, supune, limba la o sistemă străină, cu de-a sila a o.


îmbrăca. în forme clasice numai pentru dragostea maicii de
la. care se trage,, este o tiranie filologică' mai grea- a se s t a t o r -
nici, decît acea politică (voi. I). - ş.
Gbeorghe ASACHI, Scrieri literare.

165,5 > — Pentru, a ne convinge cît e d e mare influenţa limbii,,


să. evocăm înaintea, mai multor persoane ideea de. mărire,
(p. 134).
Garabet ASLAN, Educaţia prin sine însuşi.

.1656 — Cuvîntul, înainte de a fi mijloc de transmitere, este


modalitatea prin care omul face prezent orice intră în sfera
existenţei sale (p. 6,7),
Hicolae BALOTĂ, Euphorion. ['

1657 — Valoarea, cuvântului derivă din contactul său cu viaţa


(p. 24): ; ' ' . '
1658 — CuvSstul are puterea de a dezlega în faţa noastră
natura şi dfe alterezi în noi conştiinţa (p. 2-44:).
Nicolae- BALOTĂ, Arte- poetice? ale se cola-
litlUi- XX.
XiMBĂ/—- CUVÎNT

Î659 — Un cuvînt valorează cît o Idee, într-o ţară, în care


lumea este atrasă maî mult de eticheta . ambalajului, decît de
conţinut:(p. 434). . . . ,.v.
Honor.e de BALZAC,. Ruşinii Cauiîis«a»i.

166® —...Cuvîntul'* capătă .putere de influenţare numai atunci


cînd se îmbină cu fapta, cu exemplul personal (p. 184). '
A. 3, BAZANOV, Pedagogia.

1661 — Indiferenţa faţă de cuvînt şi de expresia lingvistica^


imitaţia servilă a altor poeţi înseamnă, de fapt, indiferenţi ,
îfaţă de cgnţinutul operei şi faţă de imaginea poetică.
Ion )odu -BĂLAN, Octavian Gogă. ,

1662 •— "Limba naţională, [...] e un instrument de comunicare»


un zăcămînt de valori spirituale, un bun al tuturor membrilor
societăţii, creat realmente de întregul popor, de-a lungul exis-
tenţei sale istorice (p. 43).
' Ion Dodu BĂLAN, Constelaţii ăiKfr^e. -v •

1663 — Vorfeirea -.oamenilor este oglinda sufletului lor (p. 60).


1664 — Limba noastră e o limbă mlădioasă, sigură, bine
'fixată şj,-totuşi, foarte flexibilă (p. 60).
Ion Dodu ..BĂLAN, Copilăria .unui leat., ,.<£'.

1665 •— Cuvintele „trebuie .să aibă un conţinut ; cînd nu-I


mai au, ele încetează de a mai constitui noţiuni (p. 408).
August BEBEL, Femeia şi socialismul.

• -1666 — Limba noastră .trebuie <să f i e ia zilelor nbastre, pe în-


ţelesul *şi desfătarea poporului nostru. ' .
' Mfliai BENIU-C, -meşterul Manole-(cronici şi
' studii literave).
234 LIMBA- — CUVÎNr

1687 — Cuvîntul este în acelaşi timp muzică şi semnificaţie ;


el animă simetriile arhitectonice, reliefurile şi culoarea, dîn-
clu-le noi dimensiuni şi unind, prin poezie, în mănunchi, toate
formele frumosului (p. 136).
Ion BIBERI, Poezia, mod de existenţă,

1668 — Limbajul dă gîndirii coherenţă, limpezime, stabili-


tate (p. 127).
Ion BIBERI, Orizonturi spirituale.

1669 — Cuvîntul;" prin conţinutul lui, ca şi prin tonul cu


care .este rostit, alcătuieşte cea mai.expresivă formă a rapor-
turilor dintre oameni (p. 134).
Ion BIBERI, Arta de a trăi.

1670 — Limba este întîiul mare poem al unui popor (p. 251)-.
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi
•:,„'-.'. utsettmdiji. , „ « ,'
1671 — Cuvîntul cînd ajunge la culmea ce-i este însemnată,
se opreşte şi numai simţămîntul poate trece dincolo de linia
, aceasta (voi. II). ,
Dimitrie BOLINTINEAiîU, Opere.

1672 — Nu trebuie să se uite că, înaintq de orice, limbile au


fost create pentru a fi vorbite ; mai întîi s-a scris limba vor-
bită şi apoi s-a vorbit limba scrisă (p. 133),
Emile BOUTROUX, Chestiuni de. morală şi
educaţie.
LIMBA — CUVINT 235

1673 — Cuvinteîe-s platforma de lansare / Imaginilor care-n


noi palpită (p. 10).
Ion BRAD, Mă uit în ochii copiilor.

1674 — Vorbele sînt duşmanii cei mai mari ai oamenilor,


dacă nu sînt bine folosite (p. 127).
Ion BRAD, Ultimul drum.

1675 — Forţa cuvintelor este forţa gîndirii (p. 125).


Jerome S. BRUNER, Pentru o teorie a in-
struirii,

1676 — Limba formează şi comunică ideile.


1677 — Adevărata dezvoltare şi perfecţionare a limbii scrise;,
a limbii poetice, nu se poate înfăptui decît pornind de la fon-
dul istoric viu popular, al limbii vorbite.
Gheoighe' BULGĂR, Eminescu despre pro-
blemele limbii române literare.

1678 — Limbile sînt poate cele mai complexe, cele mai „co-
lective" dintre înfăptuirile umane, căci la care altă operă mai
colaborează necontenit toate colectivităţile popoarelor, de IE
apariţie, şi pe toată cărarea dăinuirii ? (p. 83).
Eusebiu CAMILAR, Inimi fierbinţi.

1679 — Cuvîntul bun şi neplăcut este ca doctoria greţoasă,


însă folositoare. La cel înţelept este aşa'; iar la cel nebun
este ca otrava în măruntaiele sănătosului.
1680 — La omul întreg, cuvîntul poartă icoana sufletului, şi
fapta comoara inimii. ' •
Dimitrie CANTEMIR, Lupta dintre Inorog şi
corb.
Î.IMHA • CWBSFT

li'Şlf; — • ¥«fejgl@* de şinele: sîni instrumente moarte ; ceea ce-


le dă viaţă şi putere sînt gîndirile şi ideile — înţelesul (voi., IV).
I. L. CA-KASIAJLE,„ Publicistică.

.1,682'-. - Nimic nu este' mai trainic decît vorba cu adevăr


grăită..
Thomas CAIKLYEJ2, Eroii, cultul eroilor şi
eroicul în istorie.

î!8®3' — Guvîntuî : e' începutul faptei si se verifică prin faptă


. (P- 229).
George CĂLINESCU, Scrieri despre artă.

1(634 — SMtem: însă împotriva ploconirii în f a ţ a a, tot ceea ce


este străin,, a înjosirii pEopsa; limbi,, a propriei naţiuni;
(voi. VI, p. 223),
Nicolae CSAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral dez-
voltate,

18B5 — Limbajul este comuni tuturor membrilor, societăţii, iar


fblosir ea- iimbii române literare este o obligaţie a; tutur or, cetă-
ţenilor, care şi-au-însuşit îhşeoală regulile elementare de vor-
bire şi de scriere corectă.
Clara CHIOSA, [II, p. 1401.

1686 — Limba e singura avere comuna a unui popor (p. 73);


1687 — Nici nu se poate forma o limbă unitară a unui popor,',
cînd un grai oarecare, orieît de mult ar fi fost impus de Q
literatură,, puternică," exclude cu. îndărătnicie elementele spe-
cifice ale altor graiuri (p. 119).
• TT. ţps v— rwKJ™:

1688 — Cuvîntul bun c acela care .e;gunQSc;ut de .toii românii


şi a-vînd aeeeasiaccepiivmeRădică să nu însemne z.l J un lacra»
şi într-aită parte alt lucru) (p. 129).
Gecsge C # ş a i a C , Despre literatură, ţi tiinM,;
'Vi.-,--.'-../ ". -'fV-

1689 — A vorbi nu înseamnă a gmd: 3ogic, dar a gîndi 'logic


înseamnă, totodată, a vorbi (p. 96).
1690,'— -Limbajul este o creaţie perpetuă 218).
Beneâette- OR0CE, -Estetica.

1691 — Cuvîntul este mişcarea naturală a'minţii, p a t i m i


căreia se mişcă, gîndeşte şi judecă, fiind ea o lumină şi stră-
1
lucire a ei.
1692 — Cuvîntul rostit activează în voce ţ i di?rep<H ..'c! ('«te
vestitorul gîndirii. , . , * •-•' '•'!•
' Ion BAMftSCHI'H, 'Dogmatica,

'1-693 —• Graiul este cu atxt mai î i u m o s cu cît-în el'se'îmbinl


mai potEivît; cuvintele |p. 2i0).
: Aiighieri DAN'I'E, Opere rrt\v.w.i. .

1694 —- O limbă artificială întunecă mintea, taie avuitul.


unui artist, împuţinează gîndirea, tulbură priceperea dreaptă
şi adîncă, împrăştie o spoială de cultură drept adevărata 'cul-
tură, împiedică progresul limbei, împiedică originalitatea si,
In 'Şiîrşit aţîţa, creează şi întreţinecaste. '*, „
1695 —- Limba poporului e vie.
1093 — Un cuvînt nou şi pe care limba unui popor nu-1 pri-
meşte de la ea însăşi îngreuiază gîndirea şi fraza. Un cuvînt
nou este o disonanţă ca sunet'şi o buturuga g r e a i n ,jocul idei-
lor dintr-o frază.- ! ."' ' '
„ 238 LIMBA — CUVJţNT

1697 — Cuvintele, cu cît se îmbracă în stofe de sunete pom-


poase, cu atît au darul de a agita pe unii şi de a intimida
pe alţii.'
Barbu Ştefănescu-DELAVRANCEA, Publicist
^ tică (Cronici literare şi de artă, studii de limbă
şi folclor).

1698 — Pentru a vorbi nu e nevoie decît de puţină raţiune.


Rene DESCARTES, Studii asupra metodei de
a întrebuinţa bine raţiunea şi de a căuta ade-
vărul în ştiinţă.

1699 — Fără ajutorul cuvintelor, aproape nimic nu poate fi


reţinut, iar cuvintele nu ajung niciodată să redea precis ceea
ce simţim (p. 87).
Denis DIDEROT, Scrieri despre artă.

1700 — Limba-este lucrul sacru al fiecărui popor. O limbă


nobilă este cea mai mare înfăptuire a lui ; este sigiliul, expre-
sia fiinţei sale celei mai lăuntrice (p. 73).
Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte pedagogice
, alese.

1701 — Limbajul este suportul gîndir,ii (p. 79).


1702 — Limba este caracteristica unui popor, a unei naţiuni :
ea este vechiculul spiritului său, al tradiţiilor sale, al geniu-
lui său (p. 81).
Robert DOTTRENS, A educa şi' a instrui.

1703 — Limba e un semn al fondului : este haina care-i dă


valoarea psihofizică a frumuseţii .desăvîrşite.
Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria poeziei.
LIMBĂ. — C U V Î N T 239

1704 — Ceea ce face ca un cuvînt să aibă valoare este justa


intonare a vorbelor (p. 625).
Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri critice şi
estetice.

1705 — Nu este grai mai dulce / Decît graiul din străbuni !


Victor EFTIMIU, Cîntecul mamei şi al copii-
lor.
1706 —
(p. 9). Cuvîntul este oglinda cea mai adevărată a sufletului
ERASMUS, Elogiul nebuniei.
1707 — Cuvintele sînt şi ele nişte instrumente care. pentru
a fi eficace, trebuie menţinute într-o stare de curăţenie şi de
proprietate, ca toate instrumentele Altfel ele se răzbună :
creează dezordine, confuzie (p. 13).
Pşul EVERAC, Dialoguri contemporane.

1708 — Precum lucrurile nemijlocit iu lasă pe om nepăsă-


tor, aşa şi cuvintele... trebuie să mişte pe cel ce le înţelege,
fiindcă şi cuvintele sînt lucruri, nu absurdităţi fără rost.
1709 La poporul a cărui limbă este vie, cultura intelec-
tuală şi viaţa îşi văd fiecare de drumul săi
1710 — într-un popor cu limba moartă, nu poate răsări un
geniu cu adevărat creator, fiindcă aci nu există pentru dînsul
aptitudine originală de a denumi noţiunile.
J.G. FICHTE, Ciipîrţtări către naţiunea ger-
mană. ' ^ ', -';.<-.

1711 — Limbajul este nu atît un mijloc de expresie, cît un


mijloc de comunicare 34)
Ernst FTSCHER, Necesitatea artei.
[ 5J40 LIMBĂ —.csaarar

1712 — Orice- limbă naţională trebuie să Me seapătat limbă s


literară, dar nu este valabil şi invers (p. 74).
Elena FLiOHEA, Moţiunea românească şi so-
cialismul. .

1713 —1 Limbajul este-trn sistem de,sunete, care, prin rapor-


tul de exprimare, de expunere a gîndurilor, dobîndesc un
sens (p. 75).
Mtecea F L O R Î A N , .Scrieri alese,

1714 — Limba este un mijloc de-mîna întîia, întru apropierea


dintre oameni, comunitatea de limbă este în sine o î n g e m î -
nare sufletească, iar simpla convorbire o stabilire de intirad-
iate (p. 1QL). - ;;
Mircea FLORIAN, Aria de a suferi.

1715 — Limbile sînt creaţii spontane ; ele sînt opera po-


poarelor (p. 209).
Anatole EJîANCE, ViaţaMterară.

1716 —- Limba e cea mai sfiintă .moştenire a unui popor, ea e


•a tuturor. Ea e întrupată, alcătuită, .şlefuită în. cursul a zeci
de veacuri, răsărită din trebuinţele, din .durerile, sdin bucu-
,-riile şi suferinţele unui popor (voi. II, p. 211,).
.Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe, însemnări.

1717 — Forţa unei limbi nu stă în respingerea elementului


străin, ci în asimilarea lui (p. 120).
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

1718 — Adevărata frumuseţe a limbii, capabilă să activeze


ca o forţă, se obţine prin precizia şi sonoritatea cuvintelor
eare dau tema tablourilor, caracterelor, ideilor din cărţi
Maxim- GQRKI, Desepre literatură,

1719 — Limba, creată pentru a exprima gîndurile oameni-


lor, este obligată să se transforme necontenit, pentru că şi
gîndurile, care oglindesc procesele din realitatea înconjurăm
toare-, se schimbă şi ele- fără încetare.
Alexandru GRAUR, Limba corectă.

1-720'.— Prin limbaj se înţelege orice mijloc de comunicare'a


gîndirii (p. 151).
Spiru HAR KT, Mecanica Socială.

1721 — Limba este act al inteligenţei teoretice în cel mai


propriu înţeles al cuvîntului, căci ea este latura externă a
manifestării acesteia (p. 63).
G.W. Kr. HKGFX. Prelegeri de. filozofie a "is-
toriei.

1722 — Cuvîntul este principiul tuturor legilor eterne ale


naturii materiale şi naturii spirituale (voi. II).
1723 — Cuvîntul este focarul tuturor scînteilor divine ale
raţiunii universale (voi. II).
Ion HELIADE-R'ÂDULESCU, Echilibrul intru
antiteze

1724 — Verbele nu fac nimic,, faptele şi inima se caută


înaintea adevărului (voi. III, p. 482).
Ion HELIADE-EAD ULESC U, Scrieri în proză,
", «s". • Tea&riu . . .'I v - ; . -- ,,
242 LIMBA — CUVÎNT

1725 —• Limba este mijlocul prin care ne arătăm ideile şi


cugetările noastre ; acela ce cunoaşte şi ştie mai multe lucruri,
a aceluia limbă este şi mai bogată de vorbe şi mai plăcută.
Ion HELIADE-RĂDULESCU, Pagini- alese.

1726 — Limba este o icoană a ideilor şi sentimentelor unui.


om sau a unui norod (p, 433).
Ion HELIADE-RĂDULESCU, Critica literară,

1727 — Nici o limbă nu poate exprima orice dar fiecare


limbă, oricît ar fi de primitivă, are o anumită capacitate de
expresie, iar capacitatea de expresie a limbii creşte odată cu
experienţa de viaţă a poporului căruia îi aparţine, odată cu
civilizaţia şi cultura lui (p. 81),
Traian HERSENI, Sociologia literaturii.

1728 — Limba este una din cele mai mari creaţii ale omeni-
rii, neegalată decît de, confecţionarea uneltelor şi utilizarea
lor în procesele de muncă (p. 46).
Traian HERSENI, Ce este sociologia ?

172.9 — O limbă este, de regulă, o punte de unire, ea dă posi-


bilitatea celor care o vorbesc să comunice între ei, să colabo-
reze unii cu alţii, să se înţeleagă şi să se unească, eventual
să se înfrunte şi să se cerceteze reciproc (p. 13).
1730, — Cuvintele nu ne servesc numai pentru a ne exprima
stările sufleteşti sau a ne comunica ideile, ci şi pentru a le
ascunde (pp. 113—114).
T r a i a n HERSENI, Sociologia limbii.

1731 — Cuvintele, ca şi hainele cumpărate de-a gata, se po-


trivesc „într-o anumită măsură" tuturor persoanelor de
- ,<• UVtN'L 243
X

iceeaşi statură, dar pe fiecare în parte îl îmbracă prost


(voi. III, p. 371). ' ' :
A.X. HERZEN^i Amintiri şi cugetări.

1732 — Odată rostită, vorba zboară fără să se mai întoarcă.


HORAŢ1U. Satire şi scrisori. , .

1733 — Cuvintele cele mai simple sînt uneori şi cele mai


importante (p. 205).
Ion IANOŞI, Uthanisin : viziune şi întruchi-
pare.

.734 — Limba este, dintr-un punct de vedere, o mare parte


din ceea ce se numeşte artă (voi. II).
Garabet IBRAlLEANU, Pagini alese.

1735 — Limba .română are nepreţuitul avantaj ele a poseda


cuvintele iubire şi amor, pentru două lucruri, cu totul deose-
bite, denumite în alte limbi cu un singur cuvînt.
Garabet IBRĂILEANU, Privind viaţa,

1736 — Vorbeşte mai sigur înaintea acelora care te pot con-


trola, decît înaintea celora despre care nu eşti sigur că te
f
înţeleg (p. 132), V' -
1737 —^ Cuvintele de cele mai multe ori constată, nu creează
.0 înţelegere (p. 218).
Nicolae TQRGA, Cugetări:

1738 — Intre elementele care formează comoara sufletească


a poporului românesc, nici unul nu cuprinde mai mult şi nu
oglindeşte mai adevărat decît' însăşi, limba lui (p. 157).
Hicolae "lOîlGA, Sfaturi în întuneric.
••244 • LUVRUA - CUYJNT
T

1739 -—. Limba mu e, domnilor,. numai un mij loc de, a se înţe-


lege, nu e numai mijlocul practic prin care un. om poate să-şi
comunice gîndurile şi' sentiraentele sale'ialtor oameni ; O limbă
reprezintă pentru un popor mult mai mult. Este forma cea
mai-înaltă, cea mai deplină în care se poate exprima sufletul
acelui popor (voi I, p. 311).
Nicolae IORGA, O luptă literară.

1740 — O, cît-e de puternic graiul în care-ţi vorbeşte triste-


ţea lucrurilor r.părăsite de mina minunată a omului'!
Panait ISTHATi, Chira Chiralina.

1741 — -A- vorbi corect şi frumos înseamnă a respecta legile


interne ale limbajului fp. 100).
• i> : rfAtfaanase JOJA, Lagos Artekton.

1742 — A vorbi .bine înseamnă a te conforma esenţei limba-


jului, care este .imdisoeiabil: de:;gHa.dire şi, prin urmare,, menit
să contribuie 'efectiv la /coastruineia, precizarea ,şi vehicula-
rea exactă a gîndirii, , făcînd~;o; astfel consistentă şi comu-
nicabilă.
Athanase JOJA, |X,. p. 15].

1743 — Limba este instrumentul de exprimare r a gîndului.


M. X. KAEININ, Despre educăţia vomuni&tă.

1744 — Vorbireamurnumai-căiface .posibilă gîndirea, munca


şi colaborarea bazată pe înţelegere, dar a permis să fie trans-
j-mise^ din {generaţie în ,.generaţie cunoştinţele exprimate ..în
.cuvinteişi fixate.ln:opere,(p. >66).
' Tadeusz KOTARBINSKI, Meditaţii despre
viata demnă.
LIMBA - CUVIN T

1745 — Mijlocul principal de comunicare între-oameni este


cuvântul (voi. II, p. 215).
N. K. KEUBSKAIA,;. Op&re pedagogice- alese» _

1746 — Limbile sînt cheile sau porţile ştiinţelor şi nimic


mai mult, dispreţul faţă de unele cade asupra celorlalte (voi
II, p. 130).
1747 — Gel care vorbeşte puţin are numai de cîştigat; se j
presupune: că este inteligent ; iar dacă' este cu adevărat, se
spune că este~ f oarte inteligent (voi; II, p.!163)i
LA BRUSTERE, Caracterele sem. moravurile
acestui veac, "

1748 — Cuvîntul e, pare-se, singura predestinare a omului,


şi'-el 1-a. creat"spre a zămisli gîndurij asemenea.copacului care
îşi zămisleşte fructul.
1749 — Cuvîntul scris e ca o oglindă de care are nevoia-
pentru a se cunoaşte pe sine şi a se asigura că există.
Alphonse de LAMARTINE, Graziella.

1750 — Niciodată nu e mai greu să vorbim .frumos,, decît


cîndvorbim:înteama:de-a:.tăcea,(p..l:52),, •
LA, RQ.C.HE-FQUCAULD,- Maxime şi reflecţii,

1751: — Q limbă care. nu. se. îmbogăţeşte în aceeaşi măsură;


în. cărei se;îmbogăţeşte.; conţinutul:: său cade-inevitabil şi în
scurtă vreme în barbarie (p. 155). v
1752. — Puritatea .limbii, nu .peat'e. fi şi nu esfe: decît .identi-
tatea: cu caracterul; ei, original; (p167).
Giacomo LEOPARD!, Scrisori, tresewina-ri,,
cugetăm '
240 LIMBA - CUVÎNT

1753 — Cuvintele sînt semnele sensibile necesare pentru


comunicarea ideilor (voi. II, p. 10).
1754 — Acela care se foloseşte de cuvintele sale în chip ne-
glijent şi nesigur, ori nu va fi luat în seamă, ori nu va fi în-
ţeles (voi. II, p. 113).
J o h n LOCKE, Eseu asupra iiitelect'ului ome-
' , /ne sc. .

1755 •— Limba nu se elaborează nici de gramatici, nici de


scriitori ; ea iese din-conlucrarea instinctivă a colectivităţii
naţionale ; orice stăvili i s-ar pune, răspunzînd geniului rasei
şi nevoilor momentului, ea nu poate fi anacronică (p. 347).
Eugen LOVINESCU, Istoria civilizaţiei române
moderne.

1756 — Limba este mijlocul principal de comunicare între


oameni, cu ajutorul căruia se face schimbul de idei (p. 93).
George MACOVESCU, Introducere în ştiinţa
literaturii.

1-757 — După mulţimea sinonimelor se judecă bogăţia unei


limbi şi gradul de fineţă al deosebirilor intelectuale într-o
naţiune (voi. II).
1758 — Cu cît cugetarea'se poate exprima mai iute şi mai
exact, cu atît limba e mai bună (voi. II).
1759 — Cuvintele sînt un element naţional, fără îndoială.
Spiritul naţional al acestei limbi stă mai ales în partea spi-
rituală a acestei limbi, în înţelesul specific al cuvîntului ei
(voi, II).
1760 — Limba nu este rezultatul unei convenţiuni între oa-
meni învăţaţi, ci este un product instinctiv al poporului întreg
(voi. II).
Titu MAIORESCU, Critice.
LIMBA —• CUVINT'" 247

î?6î — Cuvintele'oare desemnează trăsăturile de ea-racter


au întotdeauna sensul moral ai unei -judecăţi, fie: în .înţelesul
unei aprobări1, 'fie în acela a i uneidezaprobări, cu toate că Ie
cuprinde pe amîndouă (voi. I).
-1762 — Cuvîntul este gloria omului şi numai el f.a.e.e ca viaţa
•omului să f i i demnă (voi. I),
, Thomas MANN, Muntele vrăjit.

1763. — Cuvintele sînt flori pe care ni le dăruirn unii altora


l-pentru, a ; ne exprima omenia . (p. 7).
. ' Gheorghe .MARIN, 1001 de feţe ale adevăru-
lui ti minciunii.

i.76'4' — A conferi • cirantului sensul de lumină, de rază că*


lăuzitoare implicit'de adevăr înseamnă' a-1 înţelege şi ca de-*
venire jumană (p. 8). • -, . .
Gheorghe MARIN, Labirintul minciunilor.

"1.7.85 — Cuvîntul nu trebuie -să însemne vorbărie, ci comu-


nicare clară, limpede,sinceră, a,gîndului (p.. 152). , •
Gheorghe MARIN, Pledoarie pentru respect.

1786 — O limbă considerată ca produs al unui singur indi-


vid- este jim nonsefis (voi. I, p. 440). .
-Karl MARX, Bezele criticii economiei politice,
'' •; • - "' y . .. .. .. . - '

1767 — Nu există cuvinte' vulgare... există numai o accepţie


vulgară care poâte fi acordată tuturor cuvintelor (p. 23).
Teodor MAZÎLU, Ipocrizia desperării.

11 — Cugetări despre c u l t u r ă şţ-civilizaţia


rfgg Semnificaţia unul cuvînt depindă mult mai mult dai.
contextul frazei $J teoriei decît de litere <p., 66).
Nieol&e MĂRGINEANU, Natura ştiinţeiH

;|fg0 Limba este instrumentul de comunicare al expe-


rienţei umane, pe tare convieţuirea în comun se întemeiază
(184). \
Nicolae MĂRGINEANU, Selecţia şi orientarea
profesională,.

.1770 — Cine .zic® limbă acela zice nu numai un sunet oare-


care al gurei, d zice felul de a gîndi, simţi şi voi, într-un cu-
JţŞrit : partea eea mâî tainică şi mai personală a unul neam.
Simion MEHEDINŢI, Către noua generaţie.

§Î71 -— Limba este purtătorul ideilors este mijlocul de co-


fnunicare & ideilor şi gîndurilor noastre (p. 7).
I o n V, MESAROŞIU, Logica generală.
j . v . _
|.J72 ™ Prin cuvînt creăm nu numai rioi lumi, dar ne zidim
fee noi înşine* Cuyîntul posedă însuşiri autodemiurgice (p. 6).
~ ~ D u m i t r u MICU, Lirica Iul Lucian Blaga,

1773 Cuvintele sînt formele abstracte ale gîndirii şi a


purcede da la corpuri la numirile lor înseamnă a merge de
la concret la abstract, de la gîndire cu imagini, la gîndirea
cu vorbe.
Nicolae MOISESCU, Conducerea vieţii emo-
tive,, intelectuale, instructive şi sociale.
IptfŞ'-"»-» Graiul este un dar divin,, un mijloc <fc înălţare se-
cttăl, -O putere acumulată în om, în cursul vremurilor şi di-
yenit o armă puternică în lupta pentru existenţă. ,
JSFicolae MOîSESCtî, Cultivarea minţii cil aju-
torul biologiei'. -..U

1775 — De obicei, un om care nu grăieşte, nu cugetă,


MQNTESQUIEU, Scrisori persane,,

1,776 -— Cuvîntul este întotdeauna o articulaţie organică, fo-


netică, chiar daci nu este pronunţat (voi. I, p. 137).
1777 — Adevăratul limbaj este limbajul trăit, pronunţat sau
ascultat» Ca atare, el este o producţie individuală, un act ar-
tistic? primitiv mereu nou,.: iar aspectul său creator şi conser-
vator nu este. da asemenea, decît o creaţie originală con-
stantă (voi. î, p. 148},
Guido MORPURGO-TAGLfABTJE, Estetica
contemporană.

1778 — Un cuvînt e un arbore. Că s-a născut pe pămîntul


tău ori a căzut ca o sămînţă din lumea altora, u n cuvînt este
pînă la urmă, o făptură specifică (p. 7).
Constantin NOICA, Creat te. şi frumos în ros-
tirea românească,

1779 — Limba nu este un product fizic, a cărui formaţie


egală în părţi deosebite să se poată explica simplu din ames-
tecul' aceloraşi elemente, ca şi cînd am avea a face cu ele-
mente chimice; ea este un product spiritual al unei comu-
nităţi etnice, format prin acţiunea reciprocă a Viului comerţ
social; în sînul acestei comunităţi (p. 246).
Dimitrie O N C I U t , Scrieri istorice.
1780: — Limbajul"este -aspectul', relaţional::în care g-îndirea-ae-
împlineşte, işăsî-yalidea^3existenţa,-:devffle operantă şi. conti-
nuu creatoare.de sens (p. '29).
Ed. PAMFIL şi. D-,, OGO'DES.GU, Psihologia şi -
' * informaţie, . • -

1781 -" Limba. unui- "-popor este un factor. de cultură, ..-.de-


vreme ce exprimă--gmtbirea-acelui popor. Ea este reprezen-
tanta abstractă a vieţii materiale şi spirituale a unui popor
- întreg numai a acelui popor, -
,P. P.-pmArsmQV, ÎMrpăucete la istoria
î,: culturii româneşti. (

1782 — Cuvintele de umilinţă-la cei ftioşi Sînt motive de


orgoliu, iar la cei -umili, de smerenie "(p.văS').-
17.83 — O limbă este penteufiită limbă'iun cifra .în care cu-,
vuitele sînt schimbate în cuvinte, iar' nu. literele în litere .;
astfel este descifrabilă (p. 83).
Bl'aise PASCAL, Scrieri alese. Cugetări. -

1784 — Limbă omenească avem atunci, -cinei :d -formaţie fo-


.netică articulată e întrebuinţată ca nume-pentru --Un-lucru
sau fapt ; suspinul-sau ţipătul nu aparţine limbei,
^Friedrieh PAULSEN, Introducere în filozofie.

.1,785 — Cuvîntul-a: fost prima realitate specific Umanăf in-


trodusă în. natură nu numai ca mijloc de comunicare, cu sa-
.menii, ci-şi ea mediaţie între ceea .ce este. şi ceea-,ce nu .este-
încă, ca-anticipare, a,-realităţii(pp-.- 74—7-5),
Vasile - PAV'ELCU, Cuhni .şi abisuri laie per-
"s ' * >* • >V , • son&lităţiii \1 ' - "
• ';":..;.,.;. _ . limb^.^ ^ ^ •• ^

1736 — Cel mai expresiv-li'Mbaj- este- 'lîmbaiul faptelor.'


I. P. P A V L G V , - E x p e r i e n ţ a a 20 de ani ttswpin
activităţii nervoase superioare -a animalelor,.

1787 — Nu. -mi-e .teamă de cuvinte pentru că mă apără de


-orice teroare puternica realitate căreia îi adresez întregul meu
entuziasm de azi (p. 63).
A d r i a n P&UNESCU, Lumea ca lume.

1788 — Cuvîntul e ca plugul ce ară adine ogorul conştiin-


ţei, ca sămînţa'şi îngrăşămîntul ce face să rodească acel ogor,
ca plivitoarea ce-1, eliberează de buruieni, ca secera (p. 120).
Petru PÂNZARU Convingeri ştiinţifice şi
, •. • politice.

1789 —- Limbajul şi comunicarea fac parte simultan din exis-


tenţa socială şi conştiinţa socială. Limbajul este mijlocul so-
cial de. a .trăi (exista, simţi, gîndi) individual şi mijloc indivi-
dual .de a ..trai-Jn colectivitate (pp. 254—255).
P e t r u P Â N Z A R U , Condiţia umană din per-
spectiva vieţii cotidiene.

1.790 — Vorba, ca o simplă monedă luată şi dată, ştearsă de


multă' întrebuinţare, e tot ce loveşte cugetul : gîndul închis
In ea strigătul nou, dat cu acelaşi banal cuvînt, le scap (p. 15).
Vasile P Â R V A N , Datoria vieţii noastre.
, . \ .•
j 791 - elite nu poate vorbi cu certitudine să abdice (p. 230).
. P E R P E S S I C I U S , Menţiuni critice.
I.U'.IBÂ — CTJVINT

1792 — Limbajul este o artă de cea mai mare însemnătate,


sau mai bina este rezultatul tuturor artelor dobîndite de nea-
mul omenesc (Ser. Vil, p. 192).
J.H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă Chertruăa
copiii,

1793 — O limbă e literară, e frumoasă atunci cînd exprimă


precis ceea ce vrea autorul (p. 110).
Câinii PETRESCU, Teze şi antiteze,

1194 — Frumuseţea unui cuvînt nu stă în raritatea lui, ci


ia valoarea iui expresivă (p. 272).
Cezar PETRESCU, Evocări şi aspecte literare,

1195 — Limbajul specialistului e ca o tunică tăiată pe talia


jdeei, punîndu-i bine în evidenţă formele ei specifice.
Ion PETROVICI, Studii fetorico-filozofive,
;
' / ' <-il^irre , \
1796 — Stăpînirea limbii este de o importanţă covîrşitoare
în arta literară : fără ea arta literară chiar nici nu poate să
conceapă. . • • • . • ,
A l e x a n d r u PHILIPPIDE, Studii şi portrete
literare.

1797 — Orice limbă, la urma urmei e oglinda sufletului na-


ţiei care o creează (p. 322).
Ioh P'ILLAT, Portrete lirice,

1798 — Un cuvînt e un fenomen natural, care prin uzaj de-


vine şi mai natural. Semn şi semnificaţie, el nu există totuşi
, mke&S — c u v t . \ r 253

prin el însuşi, ci numai într-o distribuţie anumită prin care


se defineşte şi pe care o defineşte (p. 49).
M a r i a n P O P A , Modele şi exemple.

1799 — Cuvintele sînt mesagerele ideilor (p. 59).


Dumitrii P O P E S C U , Biletul la control l

1800 — Limba este un fenomen social. Este un produs


obiectiv al vieţii sociale, născut din nevoia oamenilor de a
comunica între ei, în proeâsul muncii şi, în general, în rela-
ţiile pe care le au unii cu alţii (p. 50).
P a u l F O P E S C U - N E V E A N U şi alţii, Psiholo-
gie generală şi noţiuni de logică.

1801 —< •Dezvoltarea unei limbi se caracterizează-prin lupta


necontenită între inovaţiunile individuale şi rezistenţa co-
lectivă împotriva lor (p. 270). -
Sextil PUŞCARIU, Cercetări şi studii
- - - ' • >\ * , ^ ^ ^ l
1802 — O limbă străină nu se impune prin foc şl sabie; ci
prin bogăţia şi superioritatea ei.
A. S. P U Ş K I N , Despre muncă literară,

1883 — Limbajul dezvăluie, în general, caracterul şi desco-


peră secretele sufletului (voi. I, p. 242).
M. F&bius Q U I N T I L I A N , Arta oratorică.

1804 — Limbajul păstrează sensuri şi concepte pentru ge-


neraţiile ee vin (voL III).
Mihai RALEA, Scrieri din fretui, în litera-
tură şi filozofie.
1805 —- Cea mai--măiastră vorbire nu o .dă-.ştiinţa, ci emoţia."
C. RĂDULESCU-MGTRU, Curs' de psihologie.

'1808 — Limba pe care o vorbeşte un popor se poate consi-


dera ca un produs natural al viaţii-poporului,. întocmai cum
fauna şi flora unui ţinut sini produsul natural al condiţiilor
mediului-biologic. •
C. RĂBU.LESCU-MOTRU, Elemente de-psi-
hologie.

1807 —.Limba este tezaurul transmis din generaţie în ge-


neraţie, unei comunităţi sociale. -
Alexandru RQSETTI, Introducere în fonetică.

1808 —- Limba este un sistem de mijloace lingvistice (fone-


tice, lexicale şi' gramaticale) istoriceşte constituite, eu-ajuto-
rul cărora se realizează comunicarea reciprocă dintre oameni,
adică limbajul.
1809 — Limba n-a satisfăcut "îyumai cerinţele comunicării
înterumane, ci a constituit totodată o puternică unealtă a
activităţii de cunoaştere şi, în primul rînd, a gîndir-ii.
. . Alexandru • ROŞCA şi alţii, Psihologie gene-
rală.

1810 — Limba constituie forma., socială1 a conştiinţei omului


ca individ social (p. 324).
S. L. RUBINBTEIW, Existenţă şi conştiinţa,

1811 — Cred că cea mai înţeleaptă limbă este limba -care


ajută pe om a-şi tălmăci gîndul îtotr-Un chip ca -toţi ascultă-
torii să-1 poată înţelege. "•
Alecu RUSSO, Cugetări şî amintiri.
1812 — Vorba rea o preţuieşte doar cel rău, cum îi e firea;
Şota RUSTAVELI, Viteazul în piele de tigru,

1813 — Un,cuvînt este ceea ce este nu prin imaginea ce-


poate să .determine în mintea noastră, ci prin constituţia lui
intimă, căreia îi este imanent un anumit înţeles (p. 132).
Li viu RUSU, Estetica poeziei lirice (eă. a
_ ' ' lll-a). r.--;<;' ; , - • - -'

1814 — Limbile evoluate şi fixate în forme consacrate pot


fi învăţate şi scrise mai uşor. Pe cînd o limbă care e necon-
tenit în fierberea prefacerii, care îşi sfarmă şi îşi înnoieşte
necontenit tiparele, e înşelătoare şi nesupusă pentru alogenii
care cearcă s-o fixeze în forme valabile (p. 145).
T; •' Mihail SADOVEANU, Poezia populară.

1-815 — Limba vie nu poate fi stăvilită.


Mihail SADOVEANU, Evocări.

1818 — Limbajul este legătura care uneşte concretul cu


abstractul (p. 174).
Henri SALVAT, Inteligenţă, mituri şi reali-
tăţi.

1817 — Sunetul unei limbi nu izbeşte decît pe acela, care


n-o înţelege, fără de care înţelesul l-ar împiedica, se opreşte1*
la simţirea vorbelor. ,
A r t h u r SCHOF'ENHAUER, Viaţa, amorul şi
moartea.

1818 — Cuvîntul se cere -explicat şi afirmaţia susţinută


(p. 38). .
Mihail SEBASTIAN, Eseuri, Cronici, Memo-
rial.
. MJ.9 — Vorba e mai ascuţită decît oţelul, căci străpunge'
măi adine şi: pe mai miilţi odată.
" ţ o a SIMIONEgCU,. Lecturi geografice.-?!

1820 — Limbajul este elementul esenţial al comunicării. El


su osupurae- dialectica formei şi a conţinu-tului, o logică inerentă,
urmînd uneori chiar calea unei „purificări" excesive (p. 211).
Viorel SÎRBIJ, Arta şi acţiunea socială. --

1821 — Gel mai mare dintre toate darurile fireşti e graiul


omenesc.
Ican SLAVICI, Amintiri.

1822 — Limba fixează experienţa socială şi ideile elaborate


de societate (p. 9). ;
A-A. S3T1RNQV' şi alţii, Psihologia.

182.3 — Cuvintele- slăvite trebuie a- le cinsti (p. 74;).


1824 — Limba mincinoasă urăşte adevărul, (p. 76>. .
• SOLOMON, Paremi'ule (proverbe).

1S2.5 — Daca. vorbele, sînt făcute spre a ascunde gînduriie,'


.cura..se zice, ele sînt poate, din, greşeală, apte şi .pentru a Ie
dezvălui'(p. 59)i ' . .
Marin SORESC U, Insomnii.

1826 — Vorbirea este veşmîntul gîndirii (p. 91)-


1887' — Limbajul pretinde în permanenţă un Control riguros
din partea gîndirii (p. 93).
Dumitru ŞERBÂRESCU, Cunoaşterea de sine
şi comportarea etică a elevilor.
i-UllJA — c u v i . v r ion. fmi-rn

1328 — Căci fără braţ mai poţi trăi ,/ Cînd fruntea dreaptă
ţi-a rămas / Dar iară de cuvînt, s i ştii, J Nu poţi' trăi măcsţr
un ceas ! (p. 82),. - ', ;
' M e o l a e TA®tU : s t Pentru pionierii ţării

1329 — Nu-i cuvîntul jos de iede ! /Cui i-1 spui, acela crede... ţ
Nu-1 arunci ca piatra-n rîu / Ş H ca bobul cei de grîu (p. im)-

1830 — Cultivarea cuvîntuîui potrivit face ca autorul să


evite banalitatea şi vulgaritatea, dîndu-se astfel strălucirea
necesară exprimării literare (p, 29).
I o n TOBOŞAEU, Principii generale ăe -este*
, Mcă... . _ .,.. <• ... '-- • t, • (

1831 — Unul din elementele care contribuie la rapida Mtro-


ducere şi perimare a cuvintelor constă în viteza de necrezut
cu care un cuvînt nou poate fi impus în limbajul curent
(p. 180).
Alvin TOFFLER, Şocul viitorului.

1832 — Sarcina cea mai actuală care se pune în domeniul


dezvoltării limbii literare este apropierea ei de înţelegerea
maselor largi. Limba literară este condensată şi organizată,
dar structura ei trebuie să fie pe de-a-nt-regul structuralim-
bii vorbite de popor (p. 218).

1833 — Limba este o urmă a uriaşei munci productive des-


făşurate de societatea omenească. Limba este o armă a gîn-
dirii (p. 243).
Ale'ksei N. TOLSTOI, Despre munca 'iitemi^.!
>•258 L I M B A — CU VI-NT

1834 — Limba nu este compusă din simple cuvinte, ci. din


sensurile depozitate în cuvinte. Limitele cuvintelor sînt
limitele sensurilor lor (p. 163).
Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetări.

1835 •—Limba este un fenomen social, istoriceşte constituit,


determinat de trebuinţă, de interacţiune şi comunicare a
oamenilor în procesul muncii şi al vieţii lor în colectivitate
(voi. I, p. 250).
Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie generală
şi psihologie socială.

1836 ^— Cuvîntul este bun atunci cîrid el exprimă gîhdirea


exact, adică atunci cînd creşte nemijlocit din gîndire, ca
pielea pe propriul corp, şi nu ca o măsură confecţionată din
piele străină (voi, I, p. 33).
K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al educaţiei.

1837 — Limba unui popor este floarea lui cea mai de preţ, o
floare a întregii lui vieţi spirituale ; ea nu se ofileşte nicio-
dată, şi îşi are obîrşia departe în trecut, cu mult înainte de
începuturile istoriei.
K.D. UŞINSKI, Opere pedagogice alese.

1838 — înţelesul unui'cuvînt nu depinde de înţelesul dat'de


dicţionar, de accepţia comună, ci poate fi schimbat, lărgit în
virtutea acelei veşnice fluctuaţii, eare eonstiţuieşte viaţa
vorbelor.
Nicolae VASCHIDE, Imitaţia din punct de
vedere psihosocial şi doctrina lui Tarde.

1839 — A vorbi corect înseamnă a face aşa cum cere uzul


lingvistic.
Tudor VTANU, Despre stil şi artă literară.
LIMBA — CUVÎNT 259

1840 — Limba are 'posibilitatea să nareze, să evoce şi să


analizeze, dar abia prin lucrarea literară naraţiunile te
seduc (voi. II). ~ ., . ' ' •
TqdOT "VIANU, • Arta prozatorilor români,

184Î — O limba-cultă este aceea care dispune de o mare


varietate a lexicului şi construcţiilor. O limbă cultă n-are
niciodată memoria scurtă şi orizontul. mărginit Ea se ţine la
curent cu procesele moderne ale gîndirii, dar nu leapădă cu
uşurinţă cuceririle lingvistice ale întregului popor, de-a
lungul trecutului său şi în straturile lui cele mai adinei (p.01),
1842 — Cuyîntul nu exprimă o impresie individuală decît în
opera poeţilor, altfel el este purtătorul unui sens general, al
unei generalizări făcute asupra lucrurilor (p.. 109),
Tudor VIANU, Jurnal.

1843 — Adeseori un cuvînt încurajator şi o apreciere caldă


intensifică visul pînă ia ardoare, fortifică entuziasmul,
pulverizează descurajarea şi nimiceşte apatia (p. 344),
Petru VINTILĂ, 101 picături de cerneală,

1844 — Ca-n basme-i a cuvîntuîui putere : / El lumi


aievea-ţi face din păreri,_ /' Şi chip etern din umbra cape
piere, / Şi iarăşi azi din ziua cea de ieri..
Alexandru VLAHUŢÂ, Iubire.

1845 — Un cuvînt nelalocul lui strică ideea cea mal îniŞ 8


moaşă (p. 131). -
VOLTATRE, Corespondentă,
L I M B Ă — CUV'UxT

1846 — Vorba trebuie să slujească fapta şi nu să o în-


locuiască şi nu să o acopere în uitare prin prea multă
podoabă.
Charles WAGNER, Viaţa cumpătată. -

1847 —• Cuvîntul, care are ca principală sarcină transmiterea


noţiunilor de la o minte la alta, participă direct şi la forma-
rea noţiunilor p. 68).
Henri WALD, Structura logică a, gîndirii.

1848 — Cuvîntul este întruparea noţiunilor în sunete (şi


anume în sunet articulat), (p. 106).
1849 — Limba întreagă este materializarea lumii interioare
(p. 110).
1850 — Limba unui popor e însă, expresiunea şi totodată
instrumentul gîndirii sale (p. 110).
A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.
ţ- , ' f-rfî
1851 — Limba română are o capacitate uluitoare de a se
dezvolta şi înnoi rămînînd egală şi credincioasă sieşi I
(p. 212). _ "
• , Dan ZAMFIRESCU, Istorie şî cultură. <

1852 - Cine nu cunoaşte adînc o limbă, nu poate înţelege, la


acelaşi grad, frumuseţile ei literare (p. 247).
Duiliu ZAMFIRESCU, Cele mal frumoasa
Scrisori,. . - m .
' ' ., * '< - '" V ' '•' * l
1853 — 3 vorbă bună din partea unui om de gust este ma|
atingătoare decît toate nedreptăţile celorlalţi.
Duiliu ZAMFIRESCU, .Scrisori inedite.
STIL,

ŞTII"
(expresivitate)
1854 —- Stilul în sens mai strimt e modul expresiunii verbale
în opera de artă tonică, în sens mai lat e modul expresiunii
în genere, în o operă de. artă frumoasă (p, 109).
Simian BĂRNUŢTU, Estetica,

1855 — Stilul cuprinde şi îndrumă pe» artişti ca un spirit


unitar.
Lucian BLAGA, Zări şi etape.

1856 — Stilul e raportul just / Dintre conţinut şi formă, / Nu


cunoaşte altă normă / Decît pondere şi gust.
Marcel BRESLÂŞU, Dialectica poeziei. Cîntece
despre cintec.

1857.-- Stilul reflectă.fondul ideilor, starea culturală a unui


ins sau a unei colectivităţi (p. 129).
Gheorghe BULGĂR, Momentul Emiri eseu în
evoluţia limbii române.

1858 — Prin stil se înţelege azi un anume lustru şi o anume


frumuseţe obiectivă a frazei, o însuşire formală adăugată,
George CĂLINESCU, Ion Creangă.

1859 — Stilul este o îndemînare, exterioară actului de


creaţiune şi de gîndire, în mare măsură învăţată şi în aceeaşi
măsură profitabilă pentru toţi; este retorica (p. 483).
George CĂLINESCU, Vlysse.

1860 — Stilul de muncă al colectivului rezultă din totalita-


tea sarcinilor şi responsabilităţilor, din modalitatea îndeplini-
rii lpr ; ; el este un fel de comportament' comun, care se
manifestă în atitudinea fiecărui membru (p. 189).
Georgeţa CHIR] ŢA, Pedagogici aplicată la do-
meniul educaţiei fizice.
. . »
] 8ei — Două sînt în general elementele care înfrumuseţează
•stilul : farmecul cuvintelor şl acela al ritmurilor. în cu vioi®
se află, ca să zicem aşa, materia: stilului, iar in ritm forma
lui perfectă (voi, II, p. 375).

CICERO, Opere alese.

1862 — Stilul propriu e strălucirea distinctivă a tuturor crea-


ţiilor culturale, rezultată dintr-o mare concepţie de viaţă, în
care se întilnesc şi se recunosc originalităţile creatoare. '
; Nichifor CRAINIC, Nostalgia paradisului.

1883 — Stilul pentru cel câre-i cunoaşte secretele sale,"este


culoarea ce zugrăveşte gîndirile noastre ; este umbră şi lu-
mină, este dulceaţa sau groaza tabloului ce voim a înfăţişa.
Barbu ŞTEFĂNESCU-DELAVRANCEA, Pu-
blicistică (Cronici literare şi de artaţ studii de
: limbă şi folclor). ' '

1864 — Stilul dacă.nu-1 putem preface în meştpşug de afec-


tare, trebuie să rămîie întotdeauna icoana sufletului nostru,
a timpului în care trăim (p. 31).
©vid DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri.' «

1865 — Stilul este individualizarea expresiunii printr-uh.


' sentiment, continuu, şi printr-o anume coloratura sonoră.
1866 — Fundamentul stilului propriu-as, sufletul expresiv,.
STlt 203

este originalitatea subiectivă, care e de natură simultană,


fapt pentru care i se mai zice şi intuitivă. '•..•
Mihail DRAC OM i RESCU, Teoria poeziei.

1867 — Eleganţa şi frumuseţea stilului sînt atribute pe de-


plin compatibile cu rigurozitatea şi precizia. însuşirea unor
asejnehea virtuţi nu poate fi obţinută fără eforturi se-
rioase (p. 217). *" '
D. DUMITRAŞCU, Trepte spre ştiinţă.

1868 — In simplitatea stilului stă suprema înţelepciune


(p. 187). ;
Maxim GORKI, Despre literatură.

1869 — Orice stil este expresia unui conţinut şi cine , uită


aceasta formulă dialectică elementară, pluteşte în plin arbi-
trar (pp. 33—34).
C.I. GULIAN, Introducere în sociologia cul-
turii.

1870 — Stilul este felul sau chipul alcătuirii ce întrebuin-


ţează cineva în scriere (p. 103). _ •
Ion HELIABE-RĂDULESCU, Critica literară.

1871 — Un stil umflat, lipsit de idei, e ca şi un corp lipsit


de sînge. Precum sîngele nutreşte, dă viaţă corpului, aşa şi
ideile dau viaţă stilului.
G a r a b e t IBRĂILEANU, Privind viaţa.

1872 — Trebuie să avem un stil curat şi să folosim cuvinte


potrivite, este adevărat ; şe cuvine însă ca termenii aceştia
264 STIIi

stît de potriviţi să exprime gînduri înălţătoare, vii, tainice,


pare să cuprindă un foarte frumos tîlc (voi. I, pp. 125—126).
LA BRUYERE, Caracterele sau moravurile
acestui veac.

1873 —• Stilul nu e o creaţie a mecanismului vieţii, ci a unei


anumite concepţii, imprecisă de altfel, pe care satisfăcînd-o,
respiraţia îi ia ritmul (p. 81).
Eugen LOVINESCU, Memorii.
-A
1874 — Oricît ar fi de complicată, problema stilului e domi-
nată de principiul armoniei dintre fond şi formă (voi. II,
P- 165).
1873 — Stilul trebuie să urmeze ritmul mişcărilor sufleteşti,
aşa că nu are o valoare absolută, ci numai una relativă prin
raportarea la fond (voi. II, p. 165).
. Eugen LOVINESCU, Critice.

1876 — Stilul devine greoi cînd numărul de cuvinte între-


buinţat este prea mare pentru ce au să exprime. Stilul greoi
provine din înţelegerea grea a celui ce scrie, şi cine face vorbe
multe la idei puţine are o cauză foarte firească pentru aceasta.
1877 — Stilul este exagerat cînd înţelesul sau intensitatea
cuvintelor izolate covîrşeşte intensitatea gîndirii ce vor să
exprime în împreunarea lor. .,
Titu MAIORESCU, Critice.

1878 — Stilul nu este un fenomen particular, el se respiră


prin cultura şi viaţa -totală.a societăţii (voi. II, p. 116).
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.
1879 Nu numai stilurile individuale sînt produsul unor
acte deliberate, ci şi cele colective (p, 218).
Dumitru MICU, „Gîndirea" şi gînâirismul.
Momente şi sinteze.

1880 — Claritatea stilului este atunci cînd ideile sînt uşor


de înţeles ; cînd se disting aşa de uşor cum se văd pietrele
în fundul unei ape limpezi.
Nicolae MOISESCU, Cultivarea minţii cu aju~
torul biologiei.

1881 — Stilul cuiva este vocaţia întrevăzută în gesturi, mi-


mică şi exprimare vorbită sau scrisă.
Constantin NARLY, Pedagogia generală.

1882 — Stilul natural te uimeşte şi te încîntă, cînd, mai ales,


aşteptîndu-se să vezi un autor, găseşti un om (p. 78).
Bîaise PASCAL, Scrieri alese. Cugetări:

1883 — Un stil care se învaţă şi se capătă prin studiul anu-


mitor reguli generale şi permanente este aproape un non-sens
(p. 173). '
r-'r Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii con-
fortabile.

1884 — Stilul nu este nicidecum de a înfrumuseţa, după


cum cred anumite persoane, nu este nici măcar o chestiune
de tehnică, ci este — precum culoarea la pictor — o calitate
a viziunii, revelarea universului particular pe care fiecare din-
tre noi îl vede şi pe care nu îl văd ceilalţi (p. 217).
Marcel PROUST, Eseuri.
2iii) STIL

18=85 — Cu cît stilul este mai simplu, cu atît mai bine. Cali-
tăţile lui principale trebuie să fie sinceritatea, adevărul.
Aleksandr PUŞKIN, Despre munca literară.

1886 — Stilul elegant înseamnă ceva mai mult decît stilul


clar şi plăcut. Constă, înainte de toate, în a concepe, al doilea,
in a exprima bine ceea ce vrei să spui, în al treilea rind, în
a-i da strălucire, ceea ce constituie propriu-zis frumuseţea
estetică (voi. I, pp. 326—327).
M. Fabius QUINTILIAN, Arta oratorică.

1887 — A avea stil înseamnă a avea o disciplină. Deci, ceea


ce este contra stilului e neglijenţă. Figurile de stil se deose-
besc după împrejurările care determină un anumit fel de a
scrie (p. 50).
i V ; M i h a i RALEA, Prelegeri de estetică.

,1888 — Ceea cc e fundamental într-un stil e exprimarea unor


anumite structuri sufleteşti.
1889 — Stilul unei arte nu poate fi priceput fără adîncirea
mentalităţii naţionale â cărei expresie este.
1890 — Stilul prea individual duce la o artă restrmsă, fără
posibilitatea de largă înţelegere (voi. I).
Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în litera-
tură.

1891 — Stilul este naţionalitatea unei limbi.


Alecu RUSSO, Cugetări şi amintiri.
',4, ' ' ' •' • *• , , , .-•• . <•• • -- - - ţ
1892 — Prin stil înţeleg corespondenţa dintre ritmica frazei
şi gestul ei lăuntric. A cizela stilul înseamnă, în primul rind,
să percepi în mod conştient această corespondenţă, să preci-
zezi apoi determinantele şi verbele, şi să elimeni fără milă
OPERA 267

tot ce e de prisos : 'nici un sunet nu trebuie să figureze numai


„de dragul frumuseţii" (p. 231). -
1893 — Stilul înseamnă înainte de orice creaţie, un proces
de creaţie în care cuvintele cîntă pe claviatura reflexelor
conştiinţei noastre, parcă atinse de o mînă nevăzută (p. 250),
Aleksei N. T.OLSTOI, Despre munca literară.

1894 — Stilul este reflectarea structurii interioare, i perso-


nalităţii (p. 23). . .
Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetărit

1895 — Cu cît-stilul e mai simplu,''cU atît îl impresionează,


mai mult pe cititor, cu atît îi place mai mult (p, 144).
Ivan: S. TURGHEMXEV Despre muncă Ute-
.. rară. .

1896 — Ceea ce vom numi „stilul" unui scriitor va fi ansam-


blul notaţiilor pe care el le adaugă expresiilor sale tranzitive
şi prin care comunicarea sa dobîndeşte un. fel ie a fi subiec-
tiv, împreună cu interesul ei pr-opriu-zis artistic.
S 897 — Stiiul este expresia unei individualităţi.
Tudor VIANU, Despre stil şi artă literară.

OPERA
(capodoperă) '
1898 — Opera de artă nu poate fi înţeleasă decît în măsura
în care .emoţionează, în măsura în care „stîmeşte sentimente"
(p. 20). / . " _
1,899 — Valoarea artistică a unei opere nu depinde de mij-
loacele tehnice folosite de artist, ci exclusiv de modul curo
el le foloseşte (p. 53),
Gheorghe ACHIŢEI, Ce se va întîmpla mîine?
260 OPkră

1900 — O operă de artă este o dezvăluire a frumosului


(p . 41) . ';
D u m i t r u ALMAŞ, Cheia inimii.

1901 Adevărata operă naţională se face în primul rînd


prin cultivarea sufletului naţional.
G. G. ANTONESCU, Educaţie şi cultură,

1902 — Valoarea operei este deci strălucirea şi măreţia ei


Cftvîrşitoare.
ABISTOTEL, Etica nicomahică.

1903 — Orice operă de artă de valoare este în o s m o z ă cu


viaţa unei lumi în perpetuă mişcare şi transformare, o lume
care se reînnoieşte mereu pe -drumurile sale ascensionale.
Orice operă de valoare este de aceea şi o lecţie de elevaţie
spirituală şi morală, o lecţie de comportament existenţial şi
de demnitate umană (p. 14).
A l e x a n d r u BALACI, Vgo Foscolo.

1904 == O operă care nu are nici o legătură cu problemele pe


care le pune însăşi existenţa omului din zilele noastre, este
o încercare sterilă, închisă în ea însăşi (p. 122).
Nioolae BALOTĂ, Despre pasiuni.

1905 —- O capodoperă este un fel de caz-limită al creaţiei


artistice, ea fiind o operă a cărei semnificaţie axiologică este
plenară (p. 204). V
Nicolae BALOTĂ, Arte poetice ale secolului
XX.
OPKBA • 260

1906 — Orice operă de artă, fie că e vorba de literatură, de


muzică, de pictură, de sculptură sau de arhitectură, implică
o utilitate socială concretă, egală cu a tuturor celorlalte pro-
duse comerciale.
Honore de BALZAC, Modeste Mignon.

1907 — Opera ca să reprezinte un act spiritual creator tre-


buie să aducă ceva nou, inedit, un punct de. vedere particu-
lar şi o sensibilitate proprie (p. 148).
Ion Dodu BĂLAN, Cuvintele au cuvîntul.

1908 — O operă de artă e expresivă, dacă aduce înaintea


intuiţiunii cu cea mâi mare
;
vivacitate aceea ce a voit artistul
să expună (p. 109). " , .
Simion BĂRNUŢIU, Estetica.

1909 — O operă de artă care vrea să atingă maximul de


frumuseţe —- pierde în frumuseţe ca întreg (p. 56).
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

1910 — O operă-de artă devine „naţională" prin ritmul lăun-


tric, prin felul cum tîlcuieşte o realitate, prin adinca afirmare
sau tăgăduire a unor valori de viaţă, prin instinctul, care
niciodată,nu se desminte, pentru anume forme, prin dragos-
tea invincibilă.faţă de un anumit fel de a fi, şi prin ocolirea
altora (p. 220). '
Lucian BLAGA, Încercări filozofice.

1911 — O"operă de artă a unui autor, chiar de înaltă calitate,


devine discutabilă în măsura în care poate fi imitată de alţi
autori (p.,! 54).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisma
şi însemnări.
270" Oi-KIlA

1912 — Valoarea unei opere literare e proporţională cu gra-


dul de permanenţă sau de generalitate a caracterelor pe care
le exprimă (p. 256).
Ferdinand BRUNETIERE, Evoluţia criticii de
la Renaştere pînă în prezent.
5
\- " iS
1913 — Operele mari ne cheamă necontenit, ca munţii şi de-
părtările, ca mirajul necunoscutului universal (p. 166).
Eusebiu CAMILAR, Farmecul depărtărilor.

1914 — Operele mari răsar, numai din sufletele mari, lumi-


nate de sentimente mari (p. 117).
Eusebiu CAMILAR, Cărţile săgetătorului.

1915 — O operă de artă este o fiinţă, căreia insuflătorul de


viaţă nu este, nu poate fi decît talentul (voi. IV).
I. L. CARAGIALE, Publicistica.
• • - » - * 7
1916 — O operă dramatică trăieşte prin conflict, prin struc-
tura sufletească a eroilor.
George CĂLINESCU, Ion Creangă, i .

1917 — Opera artistică este rezultatul luptei între raţiunea


umană şi natură, dintre premeditaţie şi Spontaneitate, şi
această luptă trebuie să se vadă.
George CĂLINESCU, Cronicile optimistului.

1918 — O operă nu este realistă şi clasică fiindcă se conduce


după' canoane fixe, ci fiindcă rupe uneori canoanele vechi,
spre a pătrunde şi mai adînc spre inima naturii (p. 266).
George CĂLINESCU, Scrieri despre artă.
OPERA

1913 — Opere de artă de mare durabilitate şi valoare este-


tică se pot realiza numai din legătura intimă cu poporul, pu-
terea literaturii stă tocmai în această osmoză a scriitorului
cu patria, eu istoriE ei cu prezentul ei, cu poporul care i-a
dat naştere (voi. XX, p. 535),.
Nicolae CEAUŞESCU, România pe irumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

102© — Orice operă.de artă îşi are rădăcinile înţr-un instinct


al plăsmuirii, care mai mult sau mai puţin îi este propriu
oricărei fiinţe înzestrate eu spirit (p. 19)
Panait CERNA Lirica de idei

1921 — Ca să fie capodoperă, lucrarea de orice gen artistic


trebuie să se menţină, de un capăt Îs altul, : a acelaşi nivel
(voi II, p. 390), ' '
Şerban CXOCULESCU, Itinerar critic.

1922 — Orice operă de artă pentru a produce efecte artistice


trebuie să îndeplinească şi e destul să îndeplinească urmă
toatele două condiţiuni : 1) Să deştepte în minte imaginea
unui lucru, care ţiu se găseşte în lumea reală şl care :u toate
astea este dorit într-un mod mai mult sau mai puţin conştient,
2) Opera de artă trebuie să provoace m numai concepţiunea
ci iŞ'L"iluziunea lucrului dorit
tfasile CONTA, Bazele metafizicii. • -iî

1933 — r;@fera de artă este o bucată de materie şlefuită, în


care explodează permanent strălucirea unei frumuseţi deale.
Nichifor CRAINIC, Nostalgia paradisului.
OPERA

1924 — Orice operă de ştiinţă este totodată operă de artă.


Orice operă de artă trebuie să fie îndreptată spre creşterea
moralităţii şi suprimarea violenţei (p. 98).
Benedetto CROCE, Estetica,

192*5 — Opera de artă este rezultatul a doi factori : autorul


ei şi mijlocul social în care se învîrteşte acel autor.
Barbu ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Pu-
blicistică (Cronici literare şi de artă, studii
de limbă şi folclor). • - •

1926 — O operă nu e decît oglinda unei stări sufleteşti şi


cu cit una este mai nouă, mai intensă, cu atît şi cealaltă este
mai caracteristică (p. 22).
Ovid DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri.
< * ' • -* J t HfP1 î „i i K - ,:, :

1927 — Cu cît mai multe idei poate genera în noi o poezie,


şi cu cit mai armonios şi mai natural se înlănţuie între ele
aceste idei, cu atît mai profundă este emoţia noastră, cu atît
mai frumoasă este opera (p. 130).
C, DIM1TRESCU-IAŞI, Studii de estetică.
),'tr, >' /i''1 " . t t • - - *
1928 — în opera poetică, frumuseţea plăsmuirii de sine stă-
tătoare să fie întărită, printr-o ideologie energică şi prin fru-
museţea sufletului poetului. '
1929 — O capodoperă nu se poate înfăptui deoparte fără
idei, fără suflet şi fără puterea de plăsmuire, iar, pe de altă,
fără ca două dintre aceste elemente să nu fie subordonate
celei de-a treia. /
1930 — O condiţie fundamentală, pe care trebuie s-o înde-
plinească o operă poetică, este ca între fondul şi forma ei, să
fie o armonie desăvîrşită,
Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria poeziei.
OPERA 273

1931 — Opera de artă gîndită limpede, armonios construită,5'


dintr-un material nobil, împărţită echilibrat, înfruntă vremea
prin trăinicia ei (p. 75). •
Victor EFTIMIU, Akademos.
, . . .t ,ir ^ j , , . ^ * ~
1932 — Opera literară se hrăneşte din rezervele unor no-
taţii subconştient©, îndelung acumulate (p. 197).
Victor EFTIMIU, Port re te şi amintiri. '

1933 — Orice operă este un răspuns original dat unor în-


trebări ale ansamblului social în general, ale contextului cul-
tural în mod special, manifestarea modului specific în care
creatorul recepţionează şi formulează aceste întrebări (p. 28)
R a d u FLORIAN, Reflecţii ' asupra filozofie-
ttvancisie.

1934 — Frumosul- unei opere de artă consistă tocmai în ar-


monia formei şi fondului deopotrivă ajută şi constituie chiar
însemnătatea şi frumosul unei opere (voi. I).
1935 — Puterea moralizatoare a unei opere de artă, înăl-
ţimea ei morală şi socială atîrnă de înălţimea morală şi ideală
a artistului, de înălţimea morală a ideilor lui sociale (voi. II).
C. DOBROGEANU-GHEREA, Studii critice.

1936 — Opera de artă nu este numai cunoaştere şi creaţii


vitate ci şi atitudine faţă de viaţă, faţă de lume (p. 201).
D u m i t r u GHIŞE, Dimensiuni umane.

1937 — La orice operă de artă, mare sau mică, totul depinde,


pînă în cel mai mic amănunt, de concepţie (p. 66).
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.
274 OPERĂ

1938 — O operă de artă perfectă este o operă a spiritului


omenesc şi, de aceea, a naturii însăşi.
J. W. GOETHE, Despre literatură şî artă.

1939 — Cele mai valoroase opere ale poeţilor de seamă de


pretutindeni s-au inspirat din tezaurul creaţiei populare co-
lective, în care existau, din vremuri îndepărtate, toate sin-
tezele poetice, toate figurile şi tipurile vestite (p, 50).
1940 — Pentru ca o lucrare să merite numele de operă de
artă, trebuie neapărat să aibă o formă desăvîrşită, formă p e
care povestea său romanul o poate avea printr-un stil simplu,
precis, limpede şi sobru (p. 477). !
Maxim GORKI, Despre literatură.

1941 — Pentru a scrie o operă originală, un om, .fie .•măcar,


şi un român., are trebuinţă de învăţătură, de spirit, de medi-
taţiuni, de răbdare (p. 128).
" B. P. HAŞDEU, Articole şi studii literare.

1942 — Operele de gîndire sînt pururea statornice (p. ;.25).'


Heinrich HEINE, Impresii de călătorie.

1943 — Perfecţia unei opere nu stă în desenul conturelor, ci


în perfecţionarea amănuntelor (voi. II).
Ion HELIADE-RADtn5ESCU, Echilibrul între .
1
antiteze. • "••

1944 — Opera literară este, fără îndoială, o construcţie re-


zultată în primul rînd din eforturile creatoare ale autorului,
clar ea capătă, prin actul publicării, o destinaţie socială, de-
venind astfel un mijloc sau proces de comunicare (p. *78).
1945 — O operă literară este cu atît mai însemnată, cu eît
OPERA 34

cuprinde lumi mai semnificative şi dăruieşte cititorilor mai


multe valori soci-al-umane, dovadă toate capodoperele lite-
raturii (p. 101).
Traian HERSENI, Sociologia literaturii.

1948 — Orice operă trebuie .să fie simplă si să aibă.o unitate.


HORAŢIU, Satire şi scrisori.

1947 — Opera este antipodul distrugerii, chezăşia ordinii


superioare, indicile şi scopul suprem al existenţei umane
(pf 193). .
Ion IANOŞI, Dialectica şi estetica.

1948 — Opera, literară e o sumă de momente ale spiritului


unui scriitor,, o manifestare multiplă, şi variată a impresiei
pe care lumea, o face asupra unei sensibilităţi.
Garabet IBRÂILEANU, Privind viaţa.

1949 — Orice operă de artă, romanul ca şi poezia lirică, câ


şi drama, este expresia unei concepţii asupra vieţii — a fi-
lozofiei, a stărilor, sufleteşti (voi. I).
,1950 — Opera artistului este expresia sufletului şi oglinda
vieţii unei societăţi (voi, II).
Garabet-IBRÂILEANU, Pagini alese.

1-951 — Operele mari se fac, nu cu rezervele trecutului, ci


cu aceea-ce fiecare moment pregăteşte pentru momentul care
vine.,
Nicolae IORGA, Cinci conferinţe despre
Veneţia.
1952 — O operă poetică nu e altceva decît uri adevăr, uri
-mare adevăr al zilei, ridicat în lumile mai înalte ale artei.!
Nicolae IORGA, Articole şi conferinţe.

1953 — Operele mari şi trainice pot să aibă o eclipsă, o în-


tunecare, ce corespunde cu o încetineală sau o oprire cu
mersul civilizaţiei naţionale, dar lumina lor călăuzitoare tot
învinge la sfîrşit (voi. II, p. 127).
Nicolae IORGA, Pagini alese.

1954 — Nu e mare operă unde e mult material, ci aceea Unde


e mult suflet (p. 36).
Nicolae IORGA, Cugetări.
l-;!> , . * . - . •-
1955 — Orice operă literară este răbdare, este trudă dure-
roasă (p. 141).',, ,
Nicolae IORGA, Eminescu.

ISm Valoarea operei satirice, fie ea satirică comică sau


demascare directă, este indisolubil legată de capacitatea de
a crea figuri tipice, personificînd esenţa forţelor sociale re-
trograde împotriva cărora se îndreaptă ura scriitorului.
Silvia», IOSIFESCU, Probleme şi opere con-
temporane:.
• • - >• : •, . „J^PŞF- y.
1957 — Valoarea unei opere stă în fericirea pe care o naşte?
nu în preţul cu care e împopoţonată.
Panait IgTRATE, NeraitţyJcti

1958 — Opera majoră presupune eliberarea de prejudecăţi,'


o Ionj are în materia nudă a vieţii, un monahism sever nu
0PEEA 277

pentru primirea revelaţiei de sus, ci a descoperirii formelor


mişcătoare ale realului (p. 113).
A l e x a n d r u IVASIUC, Radicalitate şi valoare.

1959 — Nici o operă mare nu s-a născut fără pasiune şi fără


o muncă neobosită, generată de pasiune (p. 82).
A.G. K O y A L E V , Particularităţile psihice ale
omului. Aptitudinile.
•T J r. '
1960 — O operă de artă nu trebuie judecată prin intensi-
tatea, ci prin calitatea emoţiei ce produce (voi. I).
1961 — O operă poetică e o cristalizare sufletească în jurul
unei axe stabilite (voL I).
Eugen LOVINESCU, Scrieri critice.

1962 — O operă poetică e o cristalizare sufletească în jurul


unei axe stabile (voi. II, pp. 68—69).
Eugen LOVINESCU, Critice.

1963 — O operă de artă este înţeleasă, apreciată şi iubită de


popor atunci cînd masele se regăsesc în acea operă, îşi găsesc
problemele lor, frămîntările lor, cînd ea exprimă ideologia
poporului (p. 5,7).
1964 — Operele artistice trăiesc în măsura în care transmit
geniul creator al poporului (p. 60).
George MACOVESCU, Introducere în ştiinţa
literaturii.

1965 — O lucrare poetică valoroasă poate fi realizată în


timpul necesar numai atunci cînd poetul dispune de p re-
zervă considerabilă de material.
Vladimir MAIAKOVSKI, Cum se fac verstă.
278 OPERĂ

1966 — O operă ştiinţifică poartă urmele unei mari revo-


luţii, care costă scump, care a costat,scump şi; care dă, prin
cantitatea de muncă înmagazinată; o valoare mai mare cer-
cetării moderne, tehnicii moderne, faţă de tehnica anterioară
acestei revoluţii (p. 14).
Grigore MOISIL, îndoieli şi certitudini ,(ed. a
fc'n ' , .U-a). , ,

1967 — Singurul criteriu al adevărului operei, de artă o de-


săvîrşirea frumuseţii de exprimare a simţirii noastee :(p. 57),
D. C. NĂDEJDE, Despre... ştiinţă şi artă.

1963 — Funcţia operelor mari nu e de a fi doar contemplate.


Este de a naşte alte opere mari, sau măcar de a modela ome-
nescul din tine (p. 65). •
V Constantin NOICA, Eminescu sau .gînduri
despre "omul deplin al culturii româneşti.

1969 — Opera de artă este expresia unei emoţii analizate,


decantate, trecută prin filtrul gîndirii (p, 129).
Theodor PALLADY, Jurnalul.

1970 — Opera e strîns legată de om şi înţelegerea ei nu


poate să fie deplină fără cunoaşterea îndeaproape a crea-
torului.
Ion PAS, Prezenţe.

1971 — Capodoperele sînt prin definiţie acele opere eare


fiind încununări ale muncii, fruntaşe ale seriei, rămîn pe-
rene, se integrează nu numai epocii în care au apărut dar şi
universului contemporan (p. 82).
Ion PASCADI, Destinul contemporan al artei
OPERA 279

1972 — Adevărata viaţă a operei începe abia atunci cînd ea


întâlneşte pe cei cărora le este destinată (p. 114).
Ion F A S C A D I / Estetica între ştiinţă şi artă.

1973 — Oricît de originală-ar fi opera de artă, ea nu poate


fi concepută în afara oricărei legături cu tradiţia mai recentă
sau mai veche, sau cu restul creaţiei contemporane faţă de
care se diferenţiază, dar nu se înstrăinează cu totul (p. 199).
Ion PASCADI, Nivele estetice,

Î974 — In orice operă însufleţită de-un mare geniu creator,


fiecare generaţie află mereu alte- şi alte elemente care-i
păstrează o veşnică tinereţe şi actualitate umană, dincolo da
hotarele', timpului şi ale -patriilor.
Cezar PETRESCU, însemnări de călător. Re-
flecţii de scriitor,

1975 ;— Opera de artă fiind o ipoteză, este deci 0 variantă


concretă a realităţii. Fiind o ipoteză ea este imitarea, reflec-
tarea, redarea realităţii : dar existînd material ea este vir-
tualmente un semnal al realităţii (p. 10).
Marian POPA, Homos Fictus. Structuri şi ipos-
taze. .

1976 _ o operă literară este utilă sau inutilă, după poziţia


•pe care o adoptăm (p. 17).
M a r i a n POPA, Modele şi exemple.

1977 — o operă-adevărată nu poate dăuna oamenilor, pentru


că ea este o victorie a spiritului, a cunoaşterii (p. 150).
D u m i t r u POPESCU, Pumnul şi palma (car-
tea I).

| 9 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă ş i civilizaţie
sso OP.KRA

1978 — Opera de artă e. seducţie, -şi cînd conţine In -ea ele-


mente prea -vizibile ale unei morale oricît -de fascinante,
această seducţie se micşorează.
Marin PREDA, Imposibila întoarcere, _•.».-

1979: — Operele de literatură şi artă au menirea de a înfă-


ţişa cît mai fidel, în limbajul lor propriu, realizările, preocu-
fările, faspiraţiile, gîndirea şi simţirsaimaselor iargi-populare ;
ele trebuie să -se inspire permanent din izvorul viu al reali-
tăţilor sociale şi naţionale ale ţării noastre (pp. 161—162).
Pil OG H/iyiU L PARTIDULUI COMUNIST
ROMAN de făurire ă societăţii socialiste mul-
tilateral dezvoltate şi înaintare a României
spre comunism.

1980 —"O operă imorală este aceea al cărei scop sau rezultat
urmăreşte subminarea - regulilor pe care se întemeiază feri-
cirea obştească sau demnitatea umană.
.,-. A. S. PUŞKIN, Despre munca literară.

1981 — Ca să fie gustată o operă, trebuie s-o înţelegem ; dar


m s-o -înţelegem trebuie să ă'acem legături între idei şi să
. construim noţiuni (p. 78).
Mihai RALEA, Prelegeri de estetică.

1982 — Dacă opera de artă n-ar cuprinde decît o singură


idee, o singură intenţie, ea ar muri repede (voi. I).
Mihai RALEA, Scrieri din trecut, in litera-
tură,

:1-98'J — Orice operă de artă mu se poate realiza decît în de-


plină libertate de concepţie. Orice silnicie îi e fatală, o schi-
^j/dacâ.cumva ii-o-ucide în germene (pil34);.
Liviu EEBREANU*, Amalgam^

1934 Marile opere depăşesc însă întotdeauna pe acela care


Ie făureşte (p. 12),
E o m a i n ROLLAND; Paginile: nemuritoare- aîe
lui JJ. Rousseauy. alese gf explicate.

1984 — Opera genială trăieşte şl lucrează statornic ca o bi-


nefacere şi îmbărbătare pentru toate timpurile (p. 100).
A r t h u r ® C H 0 E E N S A U I % Aforisme asupm
tnţelepciUnii: th- viaţă.

1986 — Opera de artă, izvorîtă şi concepută numai din no-


ţiuni, clar definite, se înfăţişează întotdeauna ca o creaţie
neautentică (p. 35).
A r t h u r S C H O P E ^ H A U E R , Studii de estetică.
i
598=7; — O- mare operă de artă nu se face cu tact, ci cu sufiltf
de creaţie (p. 330),
Mihai SEBÂSTIAN,.Eseuri, Cronici, Memorial

1989 — O operă de artă devine naţională prin ritmul lăuntric,


prin felul4 cum tîfcuieşte o realitate, prin; adînca afirmare sat;
tăgăduire a> unor valori de viaţă-, prii* instinctul, care nief-
odată nu se dezminte, pentru anume forme, prin dragostea
invincibilă faţă de un anumit fel de a fi, şi prin ocolirea al-
tora: (p^74).
Valentin SILVESTRU, Caligrafii pe cortină.

1989 — Opera începe să, existe din clipa fii» care cuvintele
încep să aibă un sens, sau mai bine zis, să capete printr-o
lectură creatoare un sens (p. 79).
282 OPERĂ

1990 —Opera .-este produsul unui spirit complex (p, 120);


Eugen SIMION, întoarcerea autorului, Eseuri •
despre relaţia cfeator-operă.

1991 .— Cel ce produce opera pentru alt scop decît propria


ei valoare, poate să-şi ajungă, scopul ades, dar valoarea operei
rareori (p. 68),
Eugeniu SPERANŢIA, Cartea omului practic„

1992 — Orice operă de artă care merită cu adevărat numele


acesta are ceva fascinant, mai minunat decît natura însăşi —
ceva ce izvorăşte din tezaurul sufletesc al artistului şi care,
este miracolul creaţiei.
Taras ŞEVOENKO, Viaţa de artist şi alte nu-
vele. ... • ...

1993 — Opera de artă este determinată de un ansamblu care


e starea generală a spiritului şi a moravurilor înconjurătoare.
Hippolyte TAINE, Despre producerea operei
de artă.

1@94 — Cu cît e opera mai frumoasă, cu alic mai mult ca-


racterele manifestate în ea sînt, mai lăuntrice (p: 340).
Hippolyte TAINE, Filozofia artei.

1995 — Cu cît un autor este mai mare şi exprimă maj^reuşit,


cu mai multă forţă, particularităţile istorice şi caracteristici'
psihologice ale poporului căruia îi aparţine, cu atît întruchi-
pează .mai strălucit în operele sale trăsături general umane
(p. 113).
Alexandru TANASE, Cultură şi umanism„
1996 —. O operă de .artă care.nu poate fi înţeleasă de nimerii
este- un nonsens (p. 105).
Alexandru TĂNASE, Cultură şi civilizaţie.

1997 — O mare iubire e foarte aproape de opera de artă şi


nu există operă de artă care să nu se înrudească cu opera
spirituală a dragostei (voi. I, pp. 11—12). (
Albert THIBAUDET, Reflecţii,

1998- — Opera literară există în măsura în care este perce-


pută de mase, în, măsura în care trezeşte în sufletul maselor
un viu răsunet (p. 278). ., ' >
' Aleksei N. TOLSTOI, Despre munca literară.

1999 — Numai acele opere care exprimă adevărul vieţii sînt


:
viabile şi reprezintă cu adevărat opere de artă. ' ,
P. TBîFONOV, Principiile esteticii marxist-
leninişte

2000 — Efectele unei opere nu sînt niciodată o consecinţă'


simplă a condiţiilor zămislirii ei. Se poate, dimpotrivă, spune
• că o operă are ca tainic ţel să propună închipuirii o zămislire,
a eHnseşi pe cît se poate de puţin adevărată (p. 13).
Paul VALERY, Introducere în metoda lui
Leonardo da Vinci.

.2001 '-— Opera este produsul muncii, un rezultat al ei. Opera


este produsul 'singurelor munci capabile să sfîrşeaseă într-un .
rezultat concret şi relativ durabil (p. 168).
Tudor VÎANU, Postume.
SCRIERE

10&2 — Opera de artă este şi trebuie să fie un obiect izolat


din complexul fenomenelor care alcătuiesc împreună arapul
experienţelor practice (p. 93).
Tudor VIANU, Estetica.

2003 — Opera literară reprezintă o grupare de fapte


lingvistice reflexive prinse în pastă şi purtate de valul ex-
presiilor tranzitive ale limbii.
Tudor VIANU, Despre stil şi artă literară.

2004 —* O operă nu poate să trăiască decît prin dragoste ;


lîumai dragostea care o creează îi poate da viaţă eternă
Cp. 592).
Emile -ZOLA, Fecunditate. _

SCRIERE
(scriitor) . —'

2005 — Pana e mai puternică decît spada. •


2008 — Pana şi cerneala sînt plugul minţii. ..
Proverbe bengaleze

2007 — Condeiul hrăneşte, condeiul distrage.


2008 — Scrisul e pictura vocii.
Proverbe franceze

2009 — învaţă să scrii şi să citeşti ; vei putea să te plimbi


şi cu trăsura.
Proverb indian

2010 — 'Cine scrie citeşte de două ori.


2011 •— Se învaţă a scrie scriind şi a vorbi vorbind.-
Proverbe latine
SCRIERE .285

2012 — Mult citeşti, mult înveţi, şi de vei seri şi ceea ce ci-


teşti, cu mult mai bine înveţi.
2013 — Ce se scrie cu condeiul nu se ţaie cu toporul.
2014 — Cine nu vrea să scrie cu condeiul să scrie cu furcoiul.
Proverbe româneşti

2015 — Scrisul negru este cel care scoate la Jumină faţa


hîrtiei albe.
Proverb turcesc

201=6 — Menirea scriitorului e nu numai de a rîndui cuvin-


tele, de a le însufleţi şi prin imagini noi, ci de a oglindi prin
aceste imagini cit mai adevărat lumea din jur (p! 125).
Felix ADERCA, Jurnalul lui Andrei Hudici.

2017 — Numai acolo unde scrisul poartă toată slova trecu-


tului într-un prezent ce trebuie să devină, prin angajament
şi jertfă proprie, mereu mai adînc şi specific şi măreţ, numai
într-o operă profund istorică şi contemporană pot transpare
zările viitorului, spre care se îndreaptă un popor (p. 8).
Iean ALEXANDRU, Iubirea de patrie. Jurnal
de poet.

2018 — Scrisul nu e o simplă jucărie, şi tragedia lui e cu


atît mai grea, cu cît îl guşti mai mult (voi. 23, p. 30).
2 010— Dragostea de a scrie, este un început de "talent
(voi. 27, pp. 73—74).
Tudor ARGHEZI, Scrieri.
V •
2020 — A scrie înseamnă a începe un dialog (p. 31).
2021 — Scriitorul este o fiinţă pentru altul. Existenţa sa este
288 SCRIERE

un dialog, Scriitorul este chemat să umanizeze omenirea prin


cuvîntul său (p. 32),
Nicolae BALOTA, Despre pasiuni.

2022 — A scrie poate să însemne a construi, a organiza, a


zugrăvi, a povesti, dar nu se reduce la nici una din aceste
semnificaţii ale sale (p, 25).
», Nicfolâe BALOTĂ, Arte poetice ale secolului
XX.

2023 — Scrisul nu se realizează decît în zona de ceaţă dintre,


real şi ireal, acolo unde visul capătă concreteţea realităţii,
iar realitatea puritatea gratuită a visului (p, 74). ,
Aurel BARANGA, Jurnal de atelier.

-,2024 — Scriitorul este mai. mult decît un grefier al eveni-


mentelor, un comentator lucid al faptelor vieţii (p, 228),
Aurel BARANGA, Teze şi antiteze.

2025 — Un scriitor nu poate să rămînă surd la aspiraţiile,


filozofia şi istoria propriului său neam sub scuza că trebuie
să iubim mai întîi lumea şi apoi pe noi înşine (pp. 20—21).
Eugen BARBU, Măştile lui Goethe.

2028 — Nu • există scriitor mare fără vocaţia tragicului


voi. I, p, 17),
2027 — Cînd scrisul a devenit însă viciul principal şi o mare
plăcere, atunci numai moartea.te opreşte. Grijile distrug..ca-
pacitatea de a scrie. Boala la fel (voi. IV, p. 30),
Eugen BARBU, Caietele princepeluh

2028 — A fi scriitor înseamnă,, mai întîi, să poţi da viaţă


unui cuvînt, să-i trezeşti personalitatea aţipită şi obosită de,'
SCRIERE

vuietul veacurilor, să faci din el o realitate concretă, dina-


mică, descătuşîndu-i energiile pietrificate, prin uzanţă, în si-
criul silabelor, al-vocalei or, şi al consoanelor (p. 14).
2029 — O mare răspundere îi revine scriitorului în expri-
marea unei concepţii ştiinţifice despre lume şi societate, în
sprijinirea directă, pasionată, a politicii partidului nostru,
înfăptuitorul idealurilor întregului popor (p. 219).
2030 — Scrisul şi munca ştiinţifică serioasă sînt expresia
unei chemări, rodul unei trude susţinute şi îndelungate
(p. 299).
Ion Dodu BÂLAN, Condiţia creaţiei. Portrete.

2031 — A scrie cu sînge, cu trudă, cu răspundere înseamnă


a-ţi. respecta talentul şir a~l stima pe cititor (p. 41).
-Ion Dodu BĂLAN, Cuvintele au cuvîntul.

2032 — Un scriitor a cărui creaţie trezeşte o neţărmurită


dragoste de popor şi de ţară din a cărui operă cititorul simte
că bea din izvorul omeniei şi că adună puteri în lupta contra
înjosirii şi umilirii omului, nu poate să capete valoare mon-
dială.
2033 — Scriitorul să fie nu numai uri artist, ci şi un cetăţean
al ţării sale şi să ajute lâ mersul înainte al treburilor obşteşti,
al vieţii noastre, pe drumul nou pentru poporul nostru, pe
drumul socialismului.
Mih'ai BENIUC, Meşterul Mavole (Cronici şi
studii literare).

2034 — A scrie frumos (în sens literar) este, cît priveşte


aprecierea literaturii in sine, pînă'la un punct, totuşi un cri-
teriu de caligraf (p. 219).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi
* însemnări.
SCH ÎEH»
t'

i!2SS"5 •—- A scrie • înseamnă a te afla într-o lume deosebită*


iasesmnâ să-ţi impui multe restricţii şi să munceşti p. Î24).
Alexandr BLQK, Despre munca literară.

f.28S§ •— Virtutea scrisului frumos este expresia absolută: care


-.creează trupul sau substanţa frumosului (p. 105).
Radu BOUREANU, Funia de nisip.
'.iii-- - •'. •
'2037 — Libertatea scrisului — şi în general a artistului —
este una dintre condiţiile esenţiale ale creaţiei artistice
Marcel BREAZU, Realism şi modernism.

2038 — Socotesc cutezanţa de a scrie drept cea mai mare


mai îndrăzneaţă! (pp. 81—'82).
" - Eusebiu CAMILAR, Inimi fierbinţi.

'263® — Scriitorul de astăzi trebuie să- caute a fi crainic, un


'fel cb: porte-paroîe al poporului său : să-i formuleze, la ne-
: voiej" doleanţele, şi să-i exprime în cuvinte pe care el nu le-ar
?putea găsi, bucuria de a trăi în ţara noilor bucurii (p. 313).
Otilia CAZIMIR, Inscripţii pe marginea ani*,
lor, •

2040 — închiderea voită într-un gen mărgineşte conştiinţa


seriitorului (p. 65),
"'--. George CĂLENESCU, Scrisori şi • documente,

2041 • Scriitorul cel mai de seamă este acela care pune"


urechea pe sufletul acestei Viaţii, care îi înţelege aspiraţiile
şi durerile (voi. I, p. 373). i
"*"' George CA-LINESCU, Gîlceava înţeleptului cu
' lumea. ' "
SCRVmB

2042 — Scriitorul ţrebuie să trăiască cu anaxisaiam i e in- 1


tensitate comandamentele supreme ale societăţii n«aste,e sie;
azi, să înţeleagă tendinţele ei de dezvoltare, să se coaforasteţi
cu dorinţele şi voinţa poporul» în mijlocul căruia s-a născuţi
şi trăieşte (voi.. III, p. 609). '•]•'
Nicolae CEAUŞESCU,- România pe drumul
sămrşitii construcţiei socialiste.

2043 — Datoria scriitorilor şi artiştilor este aceea de a con-


tribui activ ia făurirea omului nou, la formarea conştiinţei
socialiste, la dezvoltarea umanismului socialist (voi. V. p. 4St}.
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
• construirii societăţii socialiste .multilateral
dezvoltate.

2044 — Misiunea -de cinste a scriitorilor -noştri este do a


lupta prin operele lor pentru realizarea în viaţă a principiilor
noului umanism, .ale deplinei -egalităţi .şi .râsetului reciproc
între naţiuni, pentru înfăptuirea aspiraţiilor tuturor po-
poarelor de a trăi libere, .nestînfenite într-un climat de pace
şi destindere (p. 27).
Nicolae CEAUŞESCU, Ciirvntarv ia Conferinţa
Naţională a scrtitet$&r- )ăim 2G mai 4&Z1.

2045 — Celui ce scrie, scrisul puţin îi strică tot atît de -rmalt


ca medicului Jij>sa de practică 1,22).
A. P. CEHOV, Despre munca literară. >

2046 — Arta scrisului constă în aceea ®ă Jiecare curant tee-'


buie să fie nu numai la locul Iui, ci #1 necesar, inevitabil şi,
« f ară de aceasta, să fie cît -măi puţine -cuvinte (p. 215),
N. ,G. CEUMÎŞEVSCHI, Texte pedagogice alese.
290 . ' SCRIERE

2047 — Cu cît un scriitor este mai legat de un anumit pă-


mînt, de viaţa şi de mişcarea unei anumite societăţi, cu atît
şi literatura lui e mai încărcată de sens, e mai rezistentă şi
duce la mai multă emoţie (p. 307).
Şerban CIOCULESCU, Varietăţi critice.

2048 — Scrisul este tezaurul repetiţiilor (p. 66).


Jan Arnos COMENIUS, Arta didactică.

2049 — A scrie după o teorie nu înseamnă încă a scrie cu


adevărat, ci, cel mult, a face literatură şi nu din cea bună
(p. 218). •
Benedetto CROCE, Estetica.

2050 — A scrie înseamnă a lupta, a servi, a pregăti viitorul.


• Alighieri DANTE, Paradisul.

2051 — Nu scrie cineva cum voieşte, ci din nenorocire scrie


cum poate.
Alighieri DANTE, Infernul.

2052 — Scrisul este un sistem de semne grafice dato-


rită căruia putem să păstrăm, să apărăm de slăbiciunile me-
moriei ideile, cunoştinţele şi mijloacele noastre de cultură
(p. 158).
Robert DOTTRENS, A educa şi a instrui.

2053 — Un scriitor devine mare, în genere, prin două ca-


lităţi : prin geniu şi cultură (p. 151).
Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri critice şi
estetice.
SCRIERE

2054 — Cel mai nobil privilegiu, Cea mai sfintă funcţiune


a scriitorului este de a strînge laolaltă naţiunea sa şi de a
sta la -sfat cu dînsa asupra celor mai însemnate trebi ale ei,
J. G. FICHTE, Cuvîntări către naţiunea ger-
mană.

2055 — Una din virtuţile frumoase ale scriitorului debutant


cred că trebuie să fie — ca şi la alte îndeletniciri — virtutea
răbdării (voi. II, p. 79).
2056 — Adevărata şcoală unde se formează scriitorul este
şcoala sîrguinţei ascunse (voi. II, p. 121).
Gala GALACTION, Opere alese. Articole.

2057 — Scrisul e şi el o îndeletnicire grea care cere multă


încordare, care cere observaţie, muncă, studii, în afară de ta-
lentul care încordează., care încheagă opera într-un mozaic
mai mult sau mai puţin perfect, după cum e puterea scriito-
rului (voi. II, p. 288).
Emil GÂRLEANUy Nuvele, schiţe, însemnări.

2058 — Scriitorul modern, adesea obsedat de originalitate,,


consumă o enormă energie pentru găsirea unui cadru inedit,
a unor modalităţi inedite de comunicare, ceea ce duce la re-
lativă sterilitate şi la diluarea conţinutului, adică a expe-
rienţei fundamentale de comunicat (p. îl).
Paul GEORGESCU, Păreri literare.

2059 — Scriitorul, ca şi savantul, trebuie să reducă secretul


naturii umane, nu să-1 sporească : altfel, mai bine lipsă
(p. 164).
Paul GEORGESCU, Volume,.
292. SCUlliK..:;

2.060—Scriitorul,: are nevoie-în, rnodb.deosebit: de- a medita


asupmas deteCTiiiîăîii; ss®îaifc4s$QBh^ fiindcă el a m menirea
tocmai de a sabtil' în oasor- acesţ: proees se?
produce Ia eroii săi, de a sesiza raportul subiectiv-obiectiv.
prin care existenţa socială devine conştiinţă socială, iar
aceasta modifică, la rîndul ei, existenţa (p. 259).
Pâal. GEORGESCU; BHntre.i cărţi.

2061 — Scriitorul original nu este acela- care- ignoră desco-


peririle anterioare,- ci-acela. ca«e; îiitr^un- echilibru: fericit, al
mijloacele®, sintetizează Ite© în; s^ mai
cuprinzătoare imagine a umanului (p. 183).
Paul-GEORGESCU, încercări critice.

2062 — Ceea ce cinsteşte opera şr personalitatea oricărui-


scriitoKautentic. e-iegătur-a, Ixi.dir.eetă cu poporul; cu oamenii,
pămîntul şi istoria ţării lui (p. 122).
Mihnea, GHEQRGHI.U, Orientări in- literatura
străină.

2 OM', — • CfeaLsciiss: divine: personal, în . timp, ce manuscrisul


articolului eşti; tot tu,., e. mina ta, te - ţine legat ca prin nişte
f jrej.niT. e ceva desprins destine (voi. I, p. 318).
EtaMitf şi. Jules de GONCOURT, Pbrjini de

2064—- Scriitorul este-ea un. fluier : trecînd,prinel, înţe-


lepciunea vieţii se; transf&Eină.- în. armonia, sunetelor şi cu?
vintelor.
Maxim G.ORKI,, Cîntecul vestitorului furtunii.
•SCRJBBE Im

2065 — Menirea scriitorului este să reverse -asupra lumii,'-


asupra oamenilor prea plinul -receptecolului şsău#e imprBsilr
care. se numeşte suflet. ;Şi craci -scriitorul vorbeşte din ttot j
sufletul ; aşa cum i-ar vorbi celui mai bun prieten, -despre;
bucuriile şi durerile vieţii noastre,, despre răul şi despre bi-
nele ei, despre ceea ce este ridicol sau josnic în ea — el va,
fi înţeles şi privit ea un prieten de către cititor (p. Ml).
2066 — Adevărata -artă , a euvîntului este întotdeauna :de -„o
mare simplitate, plină' de plasticitate şi parcă -'fizic percep-'
tibilă. Trebuie să-scrii în -aşa. f'eî, rneît cititorul să vadă, ..ceea
ce vrei să zugrăveşti prin cuvinte -ea.pe -cevaspalpabil,(p.-31Q.).
Maxim ffiORKI, Bespre literatură.

2067 — Un scriitor se dovedeşte cu adevărat artist mai puţin


prin ce scrie, decât prin ceea ee suprimă din -scrisul ^său
(p. 648). ' '
Hai rrrich HSiNR Prosă. :

2068 — Scrisul este ,şi :el .un .talent cultivat cu educaţia, ca


şi toate celelalte talente (voi. III, p. 49).
Ion HELIADE-RĂDULESCU, Scrieri în proză.
Teatru. .

2069 — Totdeauna scriitor.ul -trebuie ?să îngrijească a păzi


f oarte bine şi neschimbat caracterul persoanei «ase w.orfoeşte,
dijpă împrejurările în eare:se afiă,(p. J.10).
Ion HELIADE-RĂDULESCU, "Critiea literasâ,

2070 -— Nimeni nu,scriemumaiipentrusine:(p. aî59).


Eugen HEROVANU, Cartea prieteniei.
SCRIERE

2071 — Scriitorul nu rosteşte decît ceea. ce e necesar ; lasă


Ia o parte pe celelalte, amînîndu-le pe altă dată ; iată ce tre-
buie să caute şi de ce. să se ferească oricine ,s-a pus sa scrie
o operă.
HORAŢIU, Satire şi scrisori.

2072 — în scrisul tău .destinat publicului pune ideile tale,


dar niciodată sentimentele tale, adică partea intimă a perso-
nalităţii tale, niciodată imaginaţia ta, adică produsul imediat
al personalităţii tale.
2.073 — A scrie este a avea deprinderea de a grupa elemen-
tele psihice în jurul ideii sau tendinţei dominante (tema, su-
biectul), deprindere pe care n-o are necărturarul.
Garabet IBRÂILEANU, Privind viaţa.
î i - -
2074 — Scriitorul fără tendinţi nu se poate, căci scriitor
absent faţă cu opera sa nu se poate. Şi, neputînd fi absent,
nu poate să nu-şi manifeste aprecierea sa, atitudinea (voi. I).
2075 — Un scriitor nu poate fi definit după subiectele sale,
ci după maniera sa (voi. II). " /
Garabet IBRÂILEANU, Pagini alese.

2076 — Vai de cel care scrie ca să dovedească numai că


poate scrie ! Şi mai ales vai de acel care scrie ca să-şi dove-
dească lui aceasta ! (p, 33).
— Scrisul tău să fie ca răşina ce curge din brad ; viaţă
revărsată (p. 33).
2077 — Nu scrie şi nu fă nimic de care să-ţi poată fi ruşine
ţie însuţi (p. 51).
2078 — Scrisul nu e decît un mijloc,'mai bun sau mai rău,
de a păstra şi răspîndi vorba : nu-1 întrebuinţa pentru alt-
ceva (p. 57). . V
295

2079 — O carte sînt litere moarte, dar vrăjite, pe care le învii


cu viaţa ta (p. 63).
2080 — Unii scriitori cînd vorbesc de alţi oameni parcă
vorbesc de sine, iar alţii vorbind de sine par a vorbi de ori-
care-n lume (p. 102).
Nicolae IORGA, Cugetări.

2081 .— Scrisul şi vorba au numai atîta preţ cît suflet dau


din al aceluia de la care au pornit, şi cît suflet au făcut să
pătrundă în alte suflete, încît nepregătite sau rătăcite e sin-
gurul lor folos.
Nicolae IORGA, Gheorghe Lazăr.

2032 — A fi uman e cea mai mare însuşire a scriitorului


(voi. I).
Nicolae -IORGA, Studii literare, scriitori
români.

2083 — Scriitorul care scoate contrastul la iveală ajută dec!


societatea să se elibereze de structura deghizată a vechiului!
Silvian IOSIFESCU, Probleme şi opere cdnj
•» temporane.
•V
2084 — Demnitatea scriitorului este,. într~o dublă accepţi^
forma cea mai înaltă a respectului faţă de sine însuşi, faţă
de opera sa şi, deopotrivă, faţă de comportamentul său so-
cial (p. 72).
George IVAŞCU, 101 tablete.
• •

2085 — Scrierea unei cărţi este un meşteşug, ca şi făurireş


SCJiiEKJi

anei pendule.; -g»enirn a. fi scriitor, «se cere ceva mai mult


decît talentul (voi, 1, p, 86).
rla BRPYERE, Caracterele sau• moravurile
acestui veac.
/ -

2086 — Nu ajunge ca scriitorul să-şi stăpînească propriul


stil. Trebuie ca stilul lui să stăpînească lucrurile ; în-
tr-aceasta constă perfecţiunea artei ,şi calitatea supremă a
artistuluia(pp. 133—134).
2087 — Numai acela .care ştie să scrie cu perfecţiune, în-
ţelege pe de-a întregul greutatea scrisului, iar altminteri
nu poate, decît cu foarte mare trudă, să scrie bine, chiar
dacă ar şti întru totul să o facă (p. 141).
Giacomo LEOPARDÎ, Scrisori, însemnări, cu-
getări.

1088 — Un scriitor mare e copacul înfipt în inima unui


gen literar din care îşi scoate hrana abundentă pînă la slei-
rea genului (voi. I).
Eugen LOVINESCU, Scrieri critice.
• ... ••..••" . «. v
2:08,9— Cu cit un scriitor va studia mai adînc viaţa, cu'cit
o va cunoaşte mai bine, cu cît scopurile pe care şi le pro-
pune vor fi mai măreţe, cu cît va fi mai însufleţit de idei
şi de sentimente generoase, cu atît atitudinea lui estetică ,
faţă de realitate va i i mai deosebită calitativ 54).
George MACOVESCU, Introducere în ştiinţa
. 'MferatuM.

2090 — Orice 'scriere este inteetainţare de semne vă-


zute cu scop de-a deştepta prin ele certe gîndiri.
,2091 ~ Scrierea este un .mijloc general .de -înţelegere ,şi,prin
SCRJiaiB 291

, ttrmare" trebuie- să recurgem totdeauna la-principiile gene-;


rale întru stabilirea:- ei (voi. II):
•Bitu- MATORESCU, Critice,

2092 — Un. scriitor e: întotdeauna altceva, şi ceva mai mulî


,$fed&r numai un artist; (p. 203).
Thomas MANN, Scrteori.,

2093 — Scriitorul este un seismograf al epocii în sensul că


reflectă' (fi' adeseori' anticipează) - mutaţiile' din conştiinţa şi
sensibilitatea socială 286).
Dumitru. M1GU, Lecturi şi păreri.

2094 — Ca să scrii bine trebuie să te salţi peste ideile mij-


locitoare : îndeajuns pentru a nu fi plictisitor nu prea mult,
de teamă să-nu rămfr neînţeles.
MQNTSâSHIEU, Scrieri' persane. Caiete.

2095 —- Datoria scriitorului nu poate fi' limitată doar la oglin-


direa unor lucruri reale ; menirea Iui constă în înfăţişarea
sensului real al lucrurilor (pp. 101—102).
Romul: MUN-TEASTî,' Eertolt Brecht.

2096 — Scriitorul e un om al cetăţii şi opera sa-., un reflex


al mentalităţii epocii îh.'care.s-a: ivit (p. 228).
Zigy. @B-NEi5& Confluenţe*,,^

209T — E plăcut să, sorii fiindcă, asta contopeşte: cele. două


bucurii : a. vorbi: singurei a vorbi unei,.mulţimi^
Cesare PAVESE, Meseria- de a trăi, furnal
îm_5—mm
298 SCRIERE

2098 — Nu există în timpul scrisului întrerupere silnică să


nu fie dureroasă şi dăunătoare întregului (p. 204),
Ca mii PETRESGU, Teze şi antiteze.

2099 — Destinul unui mare scriitor e o taină permanentă,


şi căile pe care el se realizează sînt dintre cele mai opuse
orientări istorice (p. 241).
Cama PETRESCU, Opinii şi atitudini.

2100 —,Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o limi-


nară sinceritate, ceea ce a simţit, ceea ce a gîndit, ceea ce
i s-a întîmplat în viaţă, lui şi celor pe care i-a cunoscut, sau
chiar obiectelor neînsufleţite (p. 25).
Camil PETRESCU, Patul lui Procust.

2101 — A scrie frumos, adică a orîndui vorbele după un


ritm propriu şi a le da o cadenţă şi O armonie personală, este
o calitate susceptibilă, fără îndoială p. 76): •
Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii confor-
tabile.

2102 — Pasiunea scriitorului pentru frumuseţea frazei, dra-


gostea pentru cuvîntul scris, munca pentru găsirea expresiei
juste, căutarea termenului exact, grija de a păstra mereu
cadenţa şi echilibrul perioadelor, , precum şi adaptarea sti-
lului la subiect, cu toate schimbările de nuanţe şi de ton,
acestea sînt adevăratele îndeletniciri de scriitor, şi nici un
scriitor adevărat nu poate dispreţul vraja lor subtilă fără să
rişte ca, o dată cu ele, să-şi. dispreţuiască însuşi talentul,
însăşi calitatea lui de scriitor, ceea ce îl deosebeşte de simplul
om care scrie (p. 37).
Alexandru PHILIPPIDE, Studii şi eseuri.
SCRIERE. 298

2103 — Nu scrii ceea ce vrei, ci ceea ce poţi.


Marin PREDA, Imposibila întoarcere.

2104 — In ultima analiză scriitor mare e numai acela care


exprimă concepţie înaintată şi această concepţie superioară'
se poate cîştiga (p. 172). .
Marin PREDA, Viaţa ca o pradă.
v.

2105 — Ce-i trebuie unui scriitor dramatic ? Idei filozofice,"


imparţialitate, orizontul civic al unui istoric, perspicacitate,
imaginaţie vie, nici un fel de idee preconcepută faţă de tema
preferată. Libertate.
A. S. PUŞKIN, Despre muncă literară.

2106 — A fi literat înseamnă a avea o magie a cuvintelor


(p. 1)7)..
Mihai RALEA, Prelegeri de estetică.

2107 — Un scriitor capătă valoare internaţională în măsura


în care a reuşit să fie intens naţional (p. 301).
Mihifi RALEA, Cele două Franţe.

2108 — Scrisul cere o concentrare, o încordare a atenţiei;


pe care n-o poţi obţine totdeauna (p. 60).
2109 — Scriitorul adevărat găseşte în orice împrejurări, ari-
cit. de vitrege, forma cuviincioasă şi vie în care să-şî îm-
brace ideile (pp. 134—135). ' , •
Liviu REBREANU, Amalgam.

2110 — Un scriitor este produsul temperamentului înnăs-


cut şi al mediului particular în care a trăit.
Henric SANIELEVICI, Cercetări critice" $1
filozofice. - -
®ft'0 SCMUEKF.

2111 — A scrie înseaiamă .a îndrăzni, dar îndrăzneala are


sensuri diferite «diapă epoca social-istorică, după condiţiile
psihologice sau microsociale concrete (p. 109).
Victor ÎSĂHLEAMJ, Mobila aventură a ştiin-
t&L -

2112 — A scrie este mm mod de a voi libertatea (p. 82).


2113 — Scrisul este mai mult decît o profesiune : e un fel
de a trăi j(p,. 3M).
Eugen SIMION, îmtoar,cerea autorului. Eseuri
despre me-laţia creator-operă.

2114 — Ori de cîte ori un scriitor se apucă de o carte nouă,


el se simte ea şi cum ar fi un scriitor începător. Orice scrii-
tor se verifică necontenit, prin fiecare rinei, pe care-1 serie
(p. 199).
— Scriitorul trebuie să fie strîns'legat de popor. Scriito-
rul care s-a depărtat de popor, care nu cunoaşte viaţa po-
porului, care nu este legat de ea, nu poate crea, după părerea
mea, opere de artă (p. 2.89).
Aleksei'îî. TQLSTQ1, Despre muncă literară.

2115 — Cel mai uşor -lucru este să serii -cînd n-ai nimic în
cap. Scrisul începe să devină dificil când ai iginduri destule
şi poţi strecura ceva din ele în rândurile aşternute pe hîrtie
1P. 53).
Coasiantta TSATSOS, Af&rasme .şn cugetări.

2116 — Ceea ce ©ameni ®umese astăzi scris greoi este


exprimarea p e . şleau a adevImJMi, fără. .sulemeneli, fără
glumă f i fără :strMu£âire.;(p« S3).
VAUVENASpUlES, Maxime şi re'flecţii.
SCRIERE, SOI

2117 — La ce bun să scrii dacă, nu aduci un sunet nou, un


mesaj personal, vigoarea unei forţe proprii în serviciul unei
cauze comune (p. 1 &3).
2113 — Scrisul clar, concis, sugestiv este mijlocul cel mal
bun pentru a trimite departe in lume cîştîgurile noi ale cu-
noştinţei omeneşti (p. !&&).
Tudor VIANU, Jurnal (al. a ll-a).

2119 — Literatura să fie şi o armă, şi o forţă capabilă să


ajute la transformarea visurilor de azi în realităţile de mîine
(p. 121).
Dumitru ALMAŞ, Cheia inimii.

2,120 — Niciodată literatura nu ni se pare a avea mai multă


savoare decît atunci cînd vine din partea unuia care nu
se-ndoieşte că faee literatură; (voi. HI, p. 314).
Eugen BARBU, Caietele princepelui.

2.12-1 — Literatura ne dă măsura după care să poată cineva


judeca starea culturii unei naţiuni.
George BARIŢIU, Articole literare.

2122 — Nici o artă literară nu s-a dezvoltat în ansamblul


ei, într-o intimitate atît de mare cu creaţia populară, ca lite^
ratura română (p. 211).
2123 — O literatură se dezvoltă în mod organic, în funcţii'
de necesităţile şi gustul epocii, şi nu poate face salturi rişŞ
cânte, neţinînd seamă de procesul firesc a! evoluţiei (p. 240|l
Ion Dodu BĂLAN, Cotîdiţia creaţiei. Portretai.
SCRIERE

2Î24 — Ceea ce caracterizează în primul rînd literatura este


că în literatură nu se poate repeta,
- Mihai BENIUC, Meşterul Manole-(Cronici şi
studii literare).
, v •
212% — Literatura fiecărui popor are un caracter naţional,
nu numai pentru că este scrisă în limba naţională, dar şi
pentru că ea oglindeşte viaţa specifică a poporului respec-
tiv (p. 263),
Marcel BREAZU, Cunoaşterea artistică.

2126 — Literatura unei naţii nu se poate ridica la o treaptă


în adevăr înaltă, pînă cînd societatea naţională şi statul na-
ţional n-au ajuns la cea mai înaltă treaptă de putere-
(voi. IV): -
I.L. CARAGIALE, Publicistica.

21.27 — Literatura trebuie să fie expresia a tot ceea ce a


creat mai bun omul, gîndirea şi munca sa, nu expresia unor
lucruri abstracte, a teoriei că „eu am eul meu în conştiinţa
mea" (voi. V, p. 135).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
y : construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.
!

2128 — Aşteptăm ca literatura să pună cu mai multă forţă


în evidenţă profundele transformări produse în structura so-
cială a ţării noastre, să reliefeze convingător relaţiile de tip
nou dintre oameni; -condiţia umană de demnitate şi egali-
SCRIERE 303,

tete deplină pe care socialismul o asigură tuturor cetăţenilor


patriei (voi. XIV, p. 427).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe driimţl
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

2129 — Literatura noastră trebuie să oglindească în mod


obiectiv faptul că succesele cu adevărat epoqale din acest
scurt răstimp istoric au fost obţinute printr-un uriaş efort
al clasei muncitoare, al întregului popor, în pofida greută-,
ţilor, lipsurilor şi greşelilor ce s-au manifestat în diferite
etape ale dezvoltării societăţii noastre pe drumul socialis-
mului (voi, XVI, pp. 494—495).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe ărufrvdl
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

2130 — Literatura este chemată să reliefeze convingător noua


condiţie umană din societatea noastră, idealurile, frămmtă-
rile şi:aspiraţiile omului nou, universul său spiritual tot mai
bogat, virtuţile şi trăsăturile sale morale înaintate, să mili-
teze pentru triumful noului, al idealurilor de dreptate şi li-
bertate socială ! Biciuind stările de lucruri negative şi con-
cepţiile înapoiate, literatura trebuie să dezvolte încrederea ;
omului în forţele sale şi în nobilele idealuri revoluţionare,
punînd în, evidenţă superioritatea orînduirii socialiste (p. 87).
Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Congresul al
XH-lea al P.C.R. din 19—23 noiembrie 1979.

2131 — Numai o literatură care îşi trage seva din izvoarele


poporului nostru, din forţa şi vitalitatea poporului nostru,
din construcţia socialismului va fi o literatură viabilă, va
38$ SCRIERE

rămîne şi va deveni o literatură cu adevărat clasică (voi. XX,


p. 421).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
, dezvoltate.

•2132 — Trebuie să facem astfel încît activitatea literar-ar-


tistică să oglindească cu putere viaţa, munca şi năzuinţele
poporului nostru, să contribuie la cultivarea nobilelor sen-
timente de dreptate socială şi naţională, de muncă, de ome-
nie, la formarea omului nou, cu o înaltă conştiinţă revolu-
ţionară, patriotică, . hotărât- să învingă orice greutăţi, să,
meargă ferm înainte .spre societatea- comunistă — visul de
aur al omenirii ! (pp. #—10).
Nicolae CEAUŞESCU, CUvîntare la Congresul
al II-lea al educaţiei politice şi culturii socia-
liste din 25 iunie 1982.

2133*— Prin literatura universală înţelegem, în fond, te-


zaurul Valorilor comune ale umanităţii de pe domeniul artei
cuvîntuîui (p. 18).
Alexandru DIMA, Conceptul de literatură uni-
versală şi comparată.

2134 •— Literatura mare este întotdeauna plină de aminti-


rile vieţii adevărate, adică de date istorice ori documentare^
dar nu se confundă niciodată cu acestea, deoarece artistul le
subordonează intenţiei sale creatoare care vizea'ză, desigur,
mult mai sus decît la reproducerea exactă a unei ambianţe
sociale si individuale, ori cît ar fi ea de interesantă (p. 74).
Z.o© nUMITRESCU-BUŞULENGA, Valori şi
echivalenţe umanistice.
2135 — Mare înrâurire are literatura,, cînd e bine aleasă şî
cu căldură .împărtăşită, asupra sufletului omenesc 1 (voi. II,
p.. 233).
Euoil GÂRLEANI7. Nuvele, schiţe, însemnări.

21.36 — Literatura es.te cu atît mai mare, cu atîta mai desă-


vârşită, cu atîta mai .mult .corespunde chemării sale, cu cit
oglindeşte mai mul-t şi mai bine viaţa naţiunii, cu cit
cuprinde mai mult această viaţă, in larg şi în adine (voi. VI,
pp. 359—360).

. .• C. DOBROGEANU-GHEREA, Opere complete,

2137 — Literatura, ea trebuie să fie -oglinda vieţii (voi. II).


C. DOBROGEANU-GHEREA, Studii critice
213.8 — Numai literatura poate exprima cu exactitate sta-
rea intelectuală şi morală a unei epoci, căci ea este forasia
sub care se înregistrează ideile, credinţele f i cunoştinţele
unei naţiuni (voi. I).
2139 — Nimic mu poate servi mai bine la aprecierea -şi la
măsurarea stării unui popor ca literatura, căci ea este.forma
sub care se expune şi se înregistrează cunoştinţele şi starea
morală şi intelectuală a unei naţiuni -{voi. T),
J»n GHICA. Scrisori

2140 — Orice literatură naţională este sau• devine goală


atunci cînd nu se .sprijină pe simţirea cea mai umană, pe
întâmplările popoarelor şi ale conducătorilor, uniţi într-o Sin-
gură fiinţă.
J. W. GOETHE, Poezie ji adevăr, din viaţa
mea. -
3WB SCRIERE

2141 — Literatura este fragmentul fragmentelor ; numai o


fărîmă din ceea ce s-a petrecut şi s-a vorbit, s-a scris ; şi
numai o fărîmă din ceea ce s-a scris, a şi. rămăs (p, 73).
J. W. GOETHE, Maxime 'ţi reflecţii.

2142 — Literatura naţională însemnează a prinde într-o


formă artistică criteriile specifice ale diferenţierii de su-
flet, gama distinctivă a unei plămădeli etnice.
Octavian GOGA, Mustul care fierbe.

' 2143 — Lucrurile frumoase în literatură sînt cele care te fac


să visezi dincolo de ce spun ele (voi. II, p. 78).
r Edmond şi Jules de GONCOURT, Pagini de
jurnal.

2144 — Nu sînt un naturalist, sînt un adept al principiu-


lui că literatura trebuie să se ridice deasupra realităţii, • şă
privească realitatea de ia oarecare înălţime, căci rostul li-
teraturii nu este numai acela de a oglindi realitatea (p. 567).
Maxim GORKI, Despre literatură.

2145 — Nici o literatură nu este mai înşelătoaredecît aceea


a jurnalului intim (pp. 251—252).
Jean GRENIER, ESeuri asupra picturii cort-
i temporane.

2146 — O literatură eroică nu se naşte din senin, ea este.


expresia necesităţilor şi a valorilor unei categorii sociale do-
minante (p. 220). • •
C. I. GULI AN, Originile umanismului .-şi. ale
culturii. . . . ., ..... ?
SCBJEBB;.- 307

2147 — Literatura se născu odată cu fiinţa umană, mult mai


înainte de a se fi inventat acele semne convenţionale cu
ajutorul cărora cugetarea are avantajul de a se pietrifica,
în Ioc de a zbură prin aer, schimbătoare şi mlădioasă ca în-
săşi vocea (p. 24),
B. P. HÂSDEU, Studii de folclor.

2148 — Literatura adevărată este cea mai adevărată poli


tîcă (p; 188)." '
Ion HELIAD'E-RĂDULESCU, Critica literară.

2143 —'Literatura nu este o colecţie de opere, oricît ar fi


ele de genialei, ci u n complex de activităţi şi relaţii sociale
ivite între, oameni clin cauza lor, pînă sînt produse (p. 250).
Trâîaîî HESSENI, Literatură şi civilizaţie.

2159 — Toată.literatura nu -î altceva, decît o imagine a vie-


ţii omeneşti în diferitele sale atitudini.şi situaţii, ele ne in
spiră diferite sentimente, de laudă sau doj ană, admiraţie sau
comic, după calitatea obiectelor pe care ni le înfăţişează
(p. 0),
BaVM HUME, Cercetare asupra intelectului
omemsc.

2151 — Se poate spune că literatura, are aproape în între-


gime nu-l decît zugrăvirea afacerilor amoroase, nu este alt-
ceva decît epifenomenologia ştiinţii numită embriologie.
Garabet IBRÂILEANU, Privind viaţa.
2132 — Literatura, poezia nu sînt decît un act social, şi
numai actele sociale care pleacă de la un om înrîurind so-
cietatea, dînd societăţii mai mult de cît s-a căpătat de la
dînsa, numai actele acestea ş'ociale' au valoare.
SCSIEHE:

2Î53 Noi prin. noi;au, putem, vorbi, către toţi, şl rolul unei
literaturi: este; rolul unui. glas care vorbeşte în fiecare ma~
rnent fiecăruia;
Nicolae IORGA, Onestitatea, profesionala (con-
ferinţă).

2154 — Literatura, cu rădăcini naţionale, are o înaltă mi-


siune socială şi: morală, ajutînd la vădirea însuşirilor supe-
rioare ale omenirii şi, în acelaşi timp, lucrînd pentru ferit
cirea ei (voi. I)..
H Nicolae IORGA, Studii literare, scriitori
~ români.

2155' — Q literatură trebuie; să; afirme sufletul unui popo»


în forme care: corespund; culturii- timpului (voi. II).
Nicolae IORGA, Studii literare, scriitori
străini.

2156: — Eac literatura», la- fîntîna? cu apă. puţină se îndeasă


lumea cu cofele; (p. 74). ' *
Nicolae IORGA, Cugetări.

2157 — înţeleg literatura cea mai puternică şi bună, care


ajunge semnul de înfrăţire, conştiinţa comună, sufletul unei
societăţi naţionale (voi. I, p; 42).
Nicolae IORGA, O luptă llteram.

2158 — Literatura e prin - excelenţă artă a timpului, mai


, precis o artă a mişcării omului în timp.
Silvian IOS1FESCU, Artă şi arte.

2159' — Rolul Eteraturii în- conştiinţa; socială a epocii noas-


tre este tocmai aceasta» b de a contribui prin mijloacele ei
SCRIERE

specifice, Aa formarea unei noi apiritualîtl||i, «aceea comu-


nistă, de a înnobila practica socialistă a omului, Uîndu-i <®
dimensiune -majoră ••activă'^revoluţionară^. 126).
George IVAŞCU, 101 tablete.

2160 — O adevărată literatură se regenerează luînd puteri


de bază numai prin pămîntul şi prin poporul din mijlocul
căruia s-a ridicat autorul (p. 39).
George ?EVAŞCU, Jurnal.

2161 —- Literatura unui popor izvorăşte din natura specifică


a sensibilităţii sale ; -el constituie un capitol de psihologie
etică (p. 326).
•Eugen HEOTKESCOJ, -Istoria civilizatei
române moderne.

2162 — Literatura, ca şi întreaga artă, are capacitatea de a


produce emoţii estetice pe care oamenii le caută în per-
manenta lor luptă de a întruchipa în viaţă wisurile, spe-
ranţele şi gîndurile'(p. 59).
George MACOVESCU, Introducere în ştiinţa
literaturii. .

.2163 — Literatura şi arta revoluţionară -sînt iprodusul fŢaglin-


dirii vieţii poporului în conştiinţa revoluţionarului care ac-
tivează pe tărîmul culturii (voL. IV, p. 14).
, > MAO ŢZE-DUN, Opere alese.

2164 — Literatura nu reflectă doar, ci făureşte^- modelează,"


participă la orientarea-conştiinţdîuinanităţii (p. 288);
Dumitru MICU, lieCturi şi păreri.
310 SCBIŞRE

2165,— Literatura oglindeşte viaţa oamenilor In prezent şi


în trecut, relaţiile lor sociale, stările sufleteşti, sentimentele
şi gîndurile lor, felul lor d'e a judeca şi ne lasă să pătrundem
în adîncul relaţiilor dintre oameni.
S.T. OGORODNIKOV, Pedagogia.

2166 — Literatura este o girare împotriva loviturilor


vieţii.
Cesare PAVESE, Meseria, ăe a trăi, jurnal
1935—1953.

2167 — O literatură nu e viabilă decît atunci cînd e stră-


bătută de aspiraţiile societăţii şi cînd o exprimă — restul sînt
flori de hîrtie, poate meşteşugit zugrăvite în culori cu
curcubeu, dar de hîrtie (p.144)..
Cezar PETRESCU, Evocări şi aspecte literate.

2168 — Mişcările literare sînt ca firul unui fluviu al cărui


debit total de apă îl dă sufletul naţional (p. 273).
Ion PILLAT, Portrete lirice.

2169 — O literatură, orieîtă valoare socială, morală, sufle-,


tească ar cuprinde, dacă nu este bine scrisă nu-şi îndepli-
neşte scopul (p. 21).
Alexandru PHILIPEIDE, Consideraţii confor-
tabile. '
:
' ' < - . •

2170 — Literatura, ca şi-arta în genere, oglindeşte interpre-


tativ viaţa.
Alexandru FHTLIPPIDE, Studii şt portrete
literare. \
SCKIEfiE 311"

2171 — Influenţa literaturii unei ţări asupra literaturii al-'


tei ţări este. direct proporţională cu asemănarea dintre rela-
ţiile sociale ale acestor ţări. Ea nu există deloc atunci cînd
această asemănare este egală cu zero (voi. I, p. 521).
G.V. PLEHANQV, Opere filozofice alese.

2172 — Literatura nu este numai reflectare a realităţii,, ea


nu este numai redare şi nici imitare, căci ea este şi un as-
. pect - al realităţii (p. 10).
Marian POPA, Homos Fictus. Structuri . şi
ipostaze.
• ; . .' ~ - lr_
2173 — Literatura se naşte şi creşte din viaţă. Drumul de
la - viaţă, la literatură oferă deseori mai bune explicaţii pen-
tru înţelegerea ^ unei opere decît toate consideraţiile savante
fgifprea întortocheate (p. 94).
Liviu REBREA.NU, Amalgam.

2-174 —• Literatura este un mijloc de comunicare destinat


să folosească societăţii, ca purtătoare a unei concepţii des-
pre lume şi viaţă (p. 8).
Ion ROTARU, Valori expresive în literatura
română veche.

-2175 - Ce este literatura de nu. chiar expresia vieţii unei


naţii-.?
2176 - Literatura nu. poate fi decît haina unei fiinţi.
Alecu RUSSO, Cugetări şi amintiri.

2 1 — C u g e t ă r i . d e s p r e c u l t u r ă şi c i v i l i z a ţ i e
poacziE

2177 — Literatura este o intuiţie personală, care în măsura


în care realizează în alţii dulcea emoţie estetică, rămâne va-
labilă îm artă (p. Î S®)»
Grigore TÂUŞAN, Criterii şi evocări.

2178 înţeleg prin literatură de a doua mînă literatura care


creşte din literatură, aşa cum literatura de prima mînă ar
fi literatura care creşte din viaţă (p. 341). ^
Albert THIBAUDET, Fiziologia criticii.

2179 —- Literatura populară este un tezaur în care se văd


încă nedezvelite toate puterile spiritului unui popor pe care
timpul şi condiţiile favorabile vor putea să le împingă în o
dezvoltare conformă aspiraţiunilor naturii omeneşti (p. 130).

A.D. XENOPOL. Scrieri sociale şi filozofice.

POEZIE
(poet, vers)

2180 — Poezia este frumoasă şi mîncările sînt de preţ, dar


fiecare lucru trebuie să fie la timpul său, ca şâ fie apreciat
Proverb arab

2181 — Poezia este cheia orînduirii omeneşti şi, după cum


am spus adeseori, oglinda sufletului (voi. II, p. 239).
ALAIN, Păreri despre fericire.

2182 — Poezia este o elocinţă căutată, ordonată şi invaria-


bilă, care se potriveşte cugetărilor obişnuite (p. 63).
.. ALAIN, Un sistem al artelor frumoase.
POEZIE • ' = ! = : = = = = W C

2183 — Poeziile noastre poporale compun o avere naţională,


demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glbrie .pentru
naţia română.
2184 •— Poeziile poporale sînt, precum vedem, comori ne-
preţuite, în care putem descoperi icoane vii şi poetice.
Vasile ALECSANDRI, Despre literatură.

2185 — Poezia este expresia fericirii omului în comunitaf


tea celorlalţi (p. 12).
2186 — Poezia patriotică este o poezie întrupată, încarnata
î-n ogorul unui neam, plămădită în tradiţia locului în amă-
nunt (p. 13).
2187 — Poezia este adoraţie, este ştiinţa liniştirii omului, a
educării lui, pentru a participa armonic ca mădular al ar-
moniei universale : poezia ctitoreşte familiaritatea, blînde-
ţea şi putinţa fiinţări unei patrii şi a unei comunităţi (p. 173).'
2188 — Rostul poetului este de-a ridica în grai marile eve^
nimente din fiinţa patriei (p. 153).
k Ioan ALEXANDRU, Iubirea de patrie. Jurnaî
de poet.

2189 — Poezia, ce este, produsul cel mai ales a cugetării


prin simţire înălţată (voi. I).
, Gheorghe ASACHI, Critici literare.

2190 — Poetul trebuie, înainte de toate, să gîndească, sî


gîndeaseă în imagini, în idei poetice.
2191 — Poezia începe acolo unde îdeea cunoaşte o modali^
tate lirică de expresie.
A.E. BACONSCKY, Colocviu critic, .
314 BOŞZSS

. 2192 — Poezia trebuie să fie străbătută de luminile adevă-


rului şi ale istoriei oamenilor, exaltînd.trecutul, sperînd in
viitorul strălucit al patriei care să confirme speranţele arzâ-
toare ale prezentului, (p. >23). .
Alexandru. BAL ACI, Ugo Foscolo,

2193 — Poezia este o manifestare a iluziei generale, o voce


melancolică a solitudinii creatoare-(p. 15).
AlexandruBALACI, Tarquato Tasso.

2194 — Datoria primordială a poetului este de a construi


imaginea omului în concordanţă deplină cu f p o e a s a şi da
a se situa în liniile de".tensiune ale unui spaţiu real (p. 53),
Alexandru BAL ACI, Jurnal italian.

2195 -— Poetul e un navigator singuratic în azur (p. 382).


; Nicolae BALOTA, Umanităţi.

2196 — O poezie ee se pretinde fără limite.nu este poezie


(p. 149), '
Nicolae BALOTĂ, Arte poetice-ale' secolului•
: XX.
2197 — Poezia pură'tinde spre muzică.. Poezia pură e efu-
ziune/lirică, exclamaţie (p. 60).
Nicolae BALOTĂ, Labirint.

2198 — Poezia este una din plăcerile vieţii, ea nu înseamnă


viaţa toată..
Honore de BAEZAC, Modeste Mignon.

.2199. — Un vers bun -e -un-miracol, o strofă izbutită, cize-j


.lată pînă la perfecţiune, o: binecuvântare'(p; 129).
Aurel BARANGA, Teze' şi paranteze.
POEZIE

2200 — Poezia e sentiment şi gînd. Sentimentul şi gîndul


sînt, însă, poezie numai în măsura în care au o reală va-
loare expresivă (p. 35).
Rostul poetului e de a face sâ ţîşnească flacăra vie din focul
ascuns în inima cuvintelor (p. 35).
Ion Dodu BĂLAN, Condiţia creaţiei. Portrete.

2201 —- Poezia trebuie să oglindească faptele măreţe, lupta


poporului şi chipurile celor mai buni fii ai săi care în trecut,
sau în zilele noastre, au contribuit la ridicarea patriei. -
>202 — Datoria noastră, a poeţilor, e să zugrăvim chipul omu-
lui nou, înaintat, şi să-1 zurgăvim în lupta lui de învingere a
greutăţilor, plin de romantism revoluţionar, astfel încît cei
ce citesc lucrările noastre,- să spună : „ Ş i eu vreau să ajung
un asemenea om !".
2203 — Poetul trebuie să întruchipeze imagini artistice ale
realităţii în devenire şi să se ferească de orice imagini care
fură ochii şi-i abate dinspre realitate, sau care se îndreaptă
împotriva realităţii. v
2204 — Nu poate să fie poet acela care nu se simte solidar
cu lupta semenilor săi, cu lupta poporului său.
Mihai BENIUC, Despre poezie.

2205 — Adevăratul poet este numai acela care ştie să dez-


ghioaee pînă la sîmbure vremea sa şi transpunînd-o pe por-
tativul verbului, să-i transmită melodia posterităţii.
2206 — Poezia înseamnă un maxim de condensare estetică
în cuvinte.
2207 — Poezia este rezultatul unei serioase munci de cu-
noaştere, al unui contact cu realitatea, al unei participări
P&SSZ1M:

masive la viaţă, al unei elaborări care le-au ridicat pe acel


vu-f al activităţii poetice care se numeşte inspiraţie.
Mihai BENIUC, Meşterul Manole (Cronici şi
studii literare).

2208 — Suprema poezie este să prinzi în năvodul versului o


fărîmă de adevăr şi s-o dai oamenilor (p 37).
2209 — Poetul este omul care cîntă destinul uman. Ce sar-
cină mai mare ar putea avea ? (p. 41).
Mihai BENÎUC, Un bâtrin către un t'măr căr-
turar.

2210 —= Poezia nu trebuie căutată în cuvinte, ci, prin cuvinte,


în afara lor (p. 220).
2211 —- Pentru ca poezia să facă să vibreze şi pe altcineva
decît pe acela care o scrie, ea trebuie să-şi aibă rădăcinile în
acelaşi pământ din care se hrăneşte "viaţa. Numai atunci poate
să ne transmită vibraţia, ei şi numai atunci poate să străbată
veacurile (p. 298).
Mihai BENIUC, Scrieri I. Drumul poeziei.

2212 — Orice poezie este întruchipare, în care cuvîntul ca-


pătă, prin harul poetului, o nouă învestitură (p. 133).
Mihai BENIUC, Poezia militantă, eseuri.

2213, — Poetul este. singura fiinţă care-şi poartă inima în


afară de sine (p. 193).
2214 — Poezia este o artă a cuvîntului numai în măsura în
care e: şi o artă a necuvîntului (p. 158).
2215 — O poezie se naşte totdeauna din realităţile psiholo-
gice, sociale şi materiale, în condiţii fireşti, dar ea n-are ne-
voie să poarte pe- corpul ei nici o urmă ombilicală p.- 206),
POEZIE

2216 — Se poate spune că, în general, poezia bună nu se


pretează la declamaţie (p. 221).
Lucian BL AGA. Elanul insulei — aforisme şi
însemnări.

2217 — Orice poezie este o cuvertură întinsă pe ascuţişu-


rile cîtorva cuvinte (p. 83).
Alexandr BLOK, Despre munca literară.
m a ^ ^ g i g t î f ţîfjlfşfs lîHisjîfîfl $şff
2218 — Poezia are asemenea un scop ; scopul este de a eu-
răţi sufletele prin amintirea priveliştilor frumuseţei, de a
ridica sufletele prin sentimentul admirării, de a le întări prin
amintirea virtuţilor şi descrierea patimilor, avînd totdeauna
în vedere îmbunătăţirea soartei omului (voi. II).
Dirmtrie BOLXNTXNEANU, Proză.

2219 — Poezia este cronica uriaşă a sensibilităţii umane.


Poezia este cadenţa timpului, a destinului, a destinelor, a ire-
versibilului pe care se mişcă, se joacă valorile timpului ;
mîini nevăzute mută pionii cuvintelor fatidice sau revela-
toare (p. 327).
Radu BOUREANU, Funia de nisip.

2220 — Poezia populară şi limba ei constituie izvorul în-


- tineritor al literaturii, temeiul realismului ei.
Gheorghe BULGAR, Emine&cu despre pro-
blemele limbii române literare.

2221 — Poezia este dimineaţa omenirii, istoria sentimente-


lor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr
(p. 166).
2222 — Poezia este, acţiune, destinată să împingă cugetele
înainte (p. 263).
Eusebiu CAMILAR, Farmecul depărtărilor.

2223 — Poezia este atributul tinereţii (voi. IV).


I.L. CĂRAGIALE, Publicistică.

2224 — Un om în care elementul poetic a luat o dezvoltare


atît de mare, încît să ajungă a îi observat, va fi numit poet
de vecinii săi.
Thomas CARLYLE, Eroii, cultul eroilor şi
eroicul în istorie.

2225 — Poezia este fantezie.


George CĂLINEŞCU, Studii şi conferinţe.

2226 — Poezia rămîne un act de libertate şi de creaţie


(p. 63).
Geqfge CĂLINEŞCU, Principii de estetica„

2227 — O poezie care jubilează într-una mi se pare un de-


lir mistic travestit (p. 305).
George CĂLINEŞCU, Scrieri despre artă.

-2228 — Orice poezie mare stă pe un schelet de idei, proie-


minent sau abscons — după împrejurări — şi o poezie trai-
nică zboară prin întuneric ca un strop eteric de lumină, dar
ţinut în palmă e o gînganie mică şi cenuşie (p. 122).
George CĂLINEŞCU,' Ulysse.

2229 — Poezia e un grad de înfrăţire între naţii, ca şi mu-


P.OEZIE

zica, şi popoarele fac poezie tocmai spre a se înţelege»


(pp. 136—137).
George CALXNESCU, Mihai Eminescu, studii
şi articole.

2230 — Poezia este înfăţişarea vieţii sub toate aspectele ei,


de la experienţele cele mai simple şi cele mai elementare
ale sufletului omenesc pînă la cele mai complexe şi cele mai
fine (p. 99).
\ Panait CERNA, Lirica de idei. . '-

2231 — Poezia este viaţă, acţiune (luptă), pasiune (p. 144).


N. G. CERNÎŞEVSKX, Texte pedagogice alese.

2232 — Poezia este limbajul sentimentului : proza, al in-


telectului (p. 99).
Benedetto CROCE, Estetica.
\* , -a. j • ' ' "•
' /
2233 — O poezie îşi merită numele numai în măsura în care
stimulează sufletul, elevîndu-1. Valoarea unei poezii depinde
de această stimularea spre elevaţie (p. 294).
Benedetto CROCE, Poezia: Introducere în cri-
tica şi istoria poeziei şi literaturii.

2234 — Poezia este exprimarea artistică a unei acţiuni, fie


acţiune obiectivă, fie acţiune subiectivă (p. 44).
Barbu ŞTEFÂNESCU-DELAVRANCEA, Pa-
tria şi patriotismul.

2235 — Poezia armonizează desenul şi culoarea, ea dă viaţăţ


ea dă farmecul, ea reduce natura la notele esenţiale,; ea ţine-
320 • 1 POBZIE . - ; ' ..

locul acelei vibraţiuni pe care eu toţii o sîmţixft în mijlocul


naturii, dar n-o putem reţine, cu recea preciziune, îndată ce
am Dărăsit natura.
Barbu ŞTEFÂMESCU-DELAVRANCEA, Pu-
blicistică (Cronici literare şi de artă, studii
de limbă şi folclor),

2236 — Poezia înaltă nu e niciodată potop de cuvinte (p. 112)?


Un poet adevărat îşi păstrează sufletul totdeauna tînăr şi
astfel, el nu poate înceta să preamărească ce desfăşură sub
privirile lui nesfîrşita, măreaţa varietate a vieţii (p. 116).
2237 — Poeţii sînt maiştri cuvîntului, magicienii armoniilor
verbale, şi cine nu s-a apropiat de ei rămîne numai un în-
sirător de fraze veştede, fără însufleţirea artei, fără strălu-
cire (pp. 119—120).
Ovid DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri.

2238 — Cei care au Cele mai plăcute inspiraţii şi ştiu să le


exprime mai frumos şi cu mai multă gingăşie, vor fi cei mai
buni poeţi, chiar dacă nu cunosc arta poetică (p. 54).
Rene DESCARTES, Texte filozofice.

2239 — Poezia este pentru viaţă ceea ce lumina şi muzica


sînt pentru scenă ! (voi. I).
Charles DICKENS, Documentele postume ale
clubului Pickwick.
I

2240 — Poezia nu poate fi altceva decît suprema expresie


a condiţiei umane : grandoare şi mizerie — deci conştiinţă
lucidă a şanselor şi a limitelor noastre (p. 7).
POK/iUS

2241 — Adevărata poezie este un act de cultură majora


(p. 123).
• Ştefan A u g u s t e DOINAŞ, Lampa lui Diogene,

2242 — Poezia e ceva sfînt şi plăcut; cultivînd-Q, atît sen-


sibilitatea eît şi inteligenţa noastră îşi vor găsi mulţumirea.
Paul DOUMER, Cartea copiilor mei, -„;

2243 — Adevăratul poet, capabil de o adevărată concepţiune


nu lucrează cu. inteligenţa lui combinatoare, ca să facă din
stările sale sufleteşti cutare sau cutare construcţie plasticăj
El este numai contemplator şi îndrumător al procesului care
se petrece într-însul, şi care, în esenţa lui, Se săvîrşeşte peste
şi dincolo de voinţa şi inteligenţa combinatoare.
Mihaii DRAGOMIRESCU, Teoria poeziei.
% - . :. ':'..•: .. . %
2244 — Un poet mare e un univers întreg, unitar, de idei şi*
imagini care, indiferent de unde ar fi fost luat, îi aparţine
întru totul printr-o topire finală în creuzetul viziunii perso-
nale despre lume, exprimată în ceea ce se numeşte, generic,'
stilul său (p. 217).
Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA, Valori fi
echivalenţe umaniste.

2245 — Poetul este o liră pentacordă.


Victor EFTIMIU, Sonete.

2246 — Poetul este rostitorul care numeşte şi reprezintă fru-*.


moşul (p. 103).
Ralph W. EMERSON, Eseuri.
322 POEZIE

2247 — A fi fundamental poet înseamnă a trăi într-o con-


tinuă prefacere poetică a vieţii, nu a face cîteva vorbe, de
ocazie, contrazise de tot felul tău de a gîndi şi a trăi (p. 193).
2248 — Ceea ce dă unei poezii valoarea este faptul de a
transfera o stare de spirit de la cel ce a scris-o, la cel ce o
primeşte, de a-1 deschide pe acesta la rîndul său, de a-1 ajuta
să conceapă lumea ca deschisă, proteică, poetică. Sînt foarte
puţini poeţi care pot asta (p. 193).
Paul EVERAC, Dialoguri contemporan?.

2249 — Pentru a gusta poezia e nevoie de o pregătire de


ordin moral (p. 208).
Anatole FRANCE, Viaţa literară.

2250 — ...Poezie / E şi-n braţul ce sapă sau scrie, 7 E şi-n


pumnul-ce mişcă o mistrie, / E şi-n mîna ce-ţi pune-n pa-
chet /Pîine, struguri, tutun, un caiet... / Poezia-i mireasmă,
buchet / Distilat dintr-un vin ce-o să fie... (p. 27).
2251 — Versul cel mai frumos din cîte pot fi scrise / E ver-
sul în care iubirea nu se rosteşte decît ca un nume (p. 110).
Ion FRUNZETTI, Dragostele aceleiaşi inimi.

2252 — Un poet este de-a pururi interpretul celor mulţi


(voi. II, p. 312).
Gala GALACTION, Opere alese — articole.

2253 — Poetul adevărat [...], este asemenea unui copac cu


rădăcini viguroase adine înfipte în pămînt, legat adică de în-
treaga viaţă a poporului, legat de pămîntul patriei eare-şi
ridică prin vinele sale vlaga neistovită (p. 23).
2254 — Poetul [...] nu este un simplu înregistrator, care pri-
POEZLŞ.

meşte ; el visează, întrevede viitorul şi această întîlnire din


trecut, prezent şi viitor • creează poeziei orizont larg (p. 23).
Paul GEORGESCU, încercări critice.

2255 — Poezia politică reprezintă o lume şi o concepţie


aparte, o concepţie revoluţionară, fundată pe realitatea isto-
riei naţionale şi mondiale (p. 272).
Mihnea GHEQRGHIU, Dionysos.

2256 — Un poet atunci e cu adevărat poet, şi numai atunci


face lucrări poetice, cînd simte adine (voi II).
2257 — Una din menirile poeziei este şi cruţarea puterilor
psihice ale cititorilor (voi. II).
2258 — A întrupa cît mai multă simţire, cît mai însemnata
prin putere şi prin calitate, într-un volum cît mai mic, este
de bună seamă o menire a poeziei, mai ales a celei lirice
(voi. II).
C. DOBROGEANU-GHEREA, Studii critice.

2259 — Poetul care a început să plîngă cu mulţimea a pier-


dut dreptul la propriile lacrimi (p. 70).
Octavian GOG A, Pagini noi.

2260 — Poezia este percepţia estetică, percepţia sensibilu-


lui, a cuvîntului, drum spre împărăţia cuvîntul ui (p. 310).
C.I. GULIAN, Structura şi sensul culturii.

2261 — O poezie adevărat frumoasă e aceea în care totu-i


bun (p. 94).
2262 — Poezia este o căsătorie a realităţii cu idealul în su-
fletul poetului, în acele momente cînd poetul e poet (pp. 200 —
201).
B.P. HASDEU, Articole şi studii literare.
.«4 POEZIE

2263 — Adevăraţi poeţi mari au îmbrăţişat dintotdeauna


marile interese ale vremii lor (voi. II, p. 527).
I-Ieinrich HEINE, Opere alese.

2264 — Poezia îşi are limba ei, ca şi toate celelalte ştiinţe


şi meşteşuguri şi, ca să o înţelegi, trebuie să o înveţi, precum
se învaţă toate limbile, ba încă şi treci şi prin toate învăţă-
turile care te pot face destoinic a învăţa acest meşteşug fru-
mos (p. 99).
2265 — Poezia cea mai sublimă şi veră este aceea ce se ex-
primă prin fapte (d. 193).
Ion HELIADE-RĂDULESCU, Critica literară.

2266 — Versul este forma optică a gîndirii (p. 51).


2267 -— Nu se numeşte poet acela care nu are o viaţă sufle-
tească izvorind din conştiinţa sa (p. 91).
t Victor IIUGO, Despre literatură.

2268 — Poezia unui popor este fermentul progresului său,'


ceea ce e admirabil (voi. V, p. 97).
Victor HUGO, Mizerabilii.

'2269 — A fi adevărat poet însemnează a simţi.


2270 r— Un poet care nu are o calitate prin care întrece pe
ceilalţi, nu e poet de rasă. ' '
Garabet IBRÂILEANU, Privind viaţa,

2271 — O poezie cultă e rezultatul autocriticii vremelnice a


unui singur om.
2272 — O poezie populară e rezultatul autocriticii seculare
a sute şi mii de oameni. E rezultatul autocriticii unui întreg
popor. . :
POEZIE 325:

2273 ~ Poezia este» în primul rind. ecoul unei sensibilităţi


fragede într-un organism psihic superior. •
Garabat IRRAÎL'EANU, Pagini alese,

2274 — Nu e poet acela care nu e pentru tot poporul său


(P, 91).
2275 — Poet înseamnă acel care creează. Ce n-a mai fost
. creat. Restul, scripcari ! (p. 210).
Nicolae IORGA, Cugetări.

2276 — O poezie nu trebuie să se; reducă niciodată, la divini-


zarea exclusivă a formei frumoase. Ceea ce o hrăneşte, ceea
ce îi dă accentul poetic e fondul, vibraţia inimei în versuri
(voi. II).
2277 — Cel mai mare poet va fi acela care va vedea mai
multă cantitate de frumuseţe în lucruri, care va da mai în-
drăzneţ la o parte vălul care acoperă frumuseţile ascunse ale
naturii (voi. II). . ,
Nicolae IORGA, Pagini de tinereţe,

2278 — Nu e adevărat poet mare decît acela care creşte pu-


• terea de a simţi a neamului său şi, prin el, a omenirii (voi. II).
Nicolae IORGA, Studii literare, scriitori
străini.

.2279 — Poezia populară înseamnă poezia cunoscută,, răspân-


dita, cîntată, repetată,, iubită, amestecată cu viaţa, înainte de
a fi scrisă, şi care putea să nu fie scrisă, şi care, chiar cînd e
scrisă de aceia care au făcu t-o şi au cîntat-o, ci de alţii, care
sînt prinşi de curiozitatea artistului ori a omului de ştiinţă
faţă de dînsa (voi. II, p. 111).
1 Nicolae IORGA, Pagini alese..
326 POEZIE

2280 — Poezia e o muzică într-un ceas de răgaz, şi prin


poezie eu înţeleg toate frumuseţile pămîneşti, toate manifes-
tările de artă, tot ce-ţi poate place (voi. V, p. 365).
Panait ISTRATT, Opere alese.

2281 — Poezia, este o artă care are posibilitatea să exprime


mai bine decît oricare alta totalitatea fiinţei umane, adică
să răspundă cu mijloacele ei principalului deziderat al uma-
nismului (p. 487).
2282 — Poezia este cel mai vechi din toate meşteşugurile
duhului şi din cele mai fireşti ale omului (p. 128).
- George IVAŞCU, Din istoria teoriei şi a cri-
ticii literare româneşti. x

2283 — Fără poezie — şi prin poezie înţeleg tot ceea ce este


artă, visare capabilă şă stîrnească elanuri, indispensabila po-
doabă a imaginaţiei creatoare, fericirea de a te putea ridica
deasupra pămîntului nu doar pe bordul unui aparat, ci şi pe
elitrele unei cărţi, ale unei imagini, ale unei arii fermecă-
toare — fără poezie nu s-a trăit şi nu se va putea trăi nici-
odată (pp. 275—276).
Eugen JEBELEANU,. Deasupra zilei.

2284 Cu cît poetul este mai intim legat de natura poeziei


sale, în măsura în care el este poet şi liber să lucreze la edifi-
ciul unei opere cu accent personal, cu atît mai înaltă îi va fi
misiunea, cu atît mai gravă răspunderea pentru destinul
acestei opere (p.. 6).
Dan LAURENŢIU, Eseuri asupra stării de
graţie.
POEZIE

2285 — Fiecare vers al unui poet într-adevăr mare este plin


de adevăruri îneîntătoare şi se adresează către tot ce este mai
înalt şi mai nobil în om (p. 37).
Jack LONDON, Martin Eden.

2286 — Un mare poet trebuie să fie inspirat, trebuie să aibă


înţelesul deosebit al frumuseţii, sentimente mai adinei decît
ale celorlalţi oameni, — şi, cu toate acestea, o desăvîrşită stă-
pînire de sine (p. 126).
Sir John LtJBBOCK, Fericirea de a trăi.

2287 — O poezie reprezintă o fărîmă din universul tău poetic,


este o componentă, restrînsă (p. 291).
2288 — Poezia — aţunci cînd este poezie — rămîne cea mai
frumoasă floare a existenţei noastre, pe care o purtăm ,şi o
vom purta întotdeauna" la butoniera din stînga, deasupra
inimii (p. 314).
George MACOVESCU, Vîrstele timpului.

2289 — Poetul este tocmai acela care creează regulile poetice.


2290 — Poezia începe tocmai acolo unde există o tendinţă.
2291 — Poezia este o producţie extrem de grea, extrem de
complexă, dar o producţie.
Vladimir MAIAKOVSKI, Cum se fac versur
rile ?
KjJ
2292 — Poezia e o tulburare de care-ţi,aminteşti atunci cînd
eşti liniştit (p. 191).
Andre MAUROIS, Lelia sau viaţa lui George
Sand.
POEZIE

2293 — Poezia de idei este prin excelentă o poezie a esen-


ţelor, concentrarea maximă, fiind unul' din atributele ei esen-
ţiale (p. 130).
2294 — Poezia mare, poezie viabilă este, indiscutabil, aceea
care absoarbe, filtrată, întreaga existenţă (p. 279).
Dumitru MICU, Lecturi şi păreri.

2295 — Nu există poet mare care să nu fie şi un mare om


de; cultură, unul al vredniciei, nu numai al învrednieirii
(p. 50).
- Constantin NOICA, Eminescu sau gînduri
despre omul deplin al culturii româneşti.

2296 — Poezia e rodul fericirii şi-ai păcii sufleteşti (p. 185).


OVIDIU, Tristele şi Ponticele.

2297 — Poezia gnomică depinde în mare parte de o concep-


ţie asupra lumii şi asupra vieţii, pe care şi-o formulează în
prealabil poetul, şi în conformitate cu care îşi propagă el
perceptele (p. 55).
Edgar PAPU, Evoluţia şi formele, genului liric,

2298 —• O poezie adevărată, creşte, dinăuntru în afară, dez-


voltîndu-se ca un organism cu necesitate internă.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

229,9 — Poezia mi este sens, ci stare, nu înţelegere, ci exis-


tenţă.
Coşare PAVESE, Meseria de a trăi, jurnal
1935—1950.
P-OEZfK

2300 — Nici poezie nu e o poezie


De n-o trăim în îorme!e-i acute,
Lirizm cronircizat, te rog asmute
Cîinii tăi morţi pe inima mea vie (p. 234).
Adrian PAUNESCU, Manifest pentru sănăta-
tea pământului.

2301 — Numai un mare poet şi virtuos al fanteziei poate


aborda la ţărmuri socotite interzise şi poate smulge taine ce
nu se bănuiesc (p. 98).
PERPESSICIUS, Menţiuni critice.

2302 — In materie de poezie, bunele sentimente trebuiesc


filtrate cu rafinament (p. 80). "
PERPESSICIUS, Lecturi intermitente.

2303 — Poezia e în funcţie de real care poate fi el însuşi,


vag, nebulos, inefabil, imaterial greu de pătruns, dar trebuie
exprimat totdeauna în mod adecvat (p. 209).
Cuinii PETRESCU, Teze şi antiteze.

2304 — O poezie e înainte de toate, judecată după mine, o


experienţă vitală, [...] dar o experienţă vitală de un fel anu-
mit — dezbărată de orice contingenţă logică, care îmi cutre-
mură sufletul deodată muzicalizînd priveliştile şi d-înd plas-
ticitate sunetelor (voi. II). ,
Ion PII.LAT, Poezii.

2305 — O poezie adînc modernă — un cîntec liric — dar o


poezie în faţa căreia nu te poţi gîndi decît la clasici şi care,
cu siguranţă, cînd precursprii de azi vor fi străbunii literari
de mâine, va purta pe -dreptate titlul de poezie clasică (p. 268),'.
Ion PILLAT, Portrete lirice.
POEZIE

2306 — Un poet remarcabil se va face ecoul intereselor, nu


pentru că aşa îi dictează datoria cetăţenească, ci în numele
unui elan involuntar, datorită sensibilităţii sale fireşti.
2307 — Poetul este fie un titan care zguduie munţii răului
secular, fie o gînganid care scotoceşte în polen.
D.I. PISAREV, Despre muncă literară.

2308 — Poezia este întemeiată în bună parte pe neprevăzut


şi pe surpriză (p. 332).
Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii confor-
tabile.

2309 — Poezia e sîngele unui popor care curge subteran prin


veacuri şi îl face nepieritor (voi. II, p. 32).
Marin PREDA, Cel mai iubit dintre pămîn-
teni.

• 2310 — Poezia este pasiune exclusivă a acelor puţini oameni


care sînt poeţi înnăscuţi ; ea cuprinde şi absoarbe toate cu-
noştinţele, toate năzuinţele, toate impresiile vieţii lor.
A. S. PUŞKIN, Despre muncă literară.

2311 — Un poet nu se poate despărţi de viaţă şi de conţinu-


tul ei. Cel ce alungă freamătul şi zbuciumul existenţei din
literatură creează doar o horticultura de seră, debilă şi ane-
miată (voi. III).
Mihai RALEA, Scrieri'din trecut, în literatură
şi filozofie.

2312 — Poezia adevărată este şi a fost răsuflarea naţiilor,


inima popoarelor. •
POEZIE 331

2313 — Poezia poporală este întîia fază a civilizaţiei unui


neam ce se trezeşte la lumina vieţii.
Alecu RUSSO, Cîntarea României.

2314 — Poezia se adresează exclusiv imaginaţiei pe care o


pune în mişcare doar prin mijlocirea cuvintelor (p. 34),
Arthur SCHOPENHAUER, Studii de estetică.

2315 — Poetul livresc nu este acela .care şlefuieşte la infinit


temele tratate de alţii, ei acela pentru care lumea cărţilor
este profundă şi vie ca orice creaţie (p. 452).
Eugen SIMION, întoarcerea autorului. Eseuri
despre relaţia creator-operă.

2316 — Poetul autentic e un filozof şi mai mult decît atît:


el posedă în plus intuiţia (p. 95).
2317 — Funcţia poeziei e mai degrabă una de cunoaştere
(p. 95).
Marin SORESCU, Insomnii.

2318 — Poezia îşi află rădăcinile în acele moduri fireşti ale


expresiei care însoţesc sentimentele profunde. Aşadar, pen-
tru ca poezia să fie bună, ea trebuie să acorde atenţie acelor
legi ale acţiunii nervoase de care ascultă vorbirea excitată
(p. 61).
Herbert SPENCER, Eseuri despre educaţie.

2319.— Poezia nu este lacrimă 7 Ea este însăşi plînsul


(p. 240).
nz POEZ3E

2320 — Poetul e ca şi timpul / Mai repede sau mai încet,


Mai mincinos sau mai adevărat (p. 349).
Niehita. STĂNESCUv Starea poeziei.

2321 — Orice mare poet, avînd o imaginaţie vie, e timid,


adică se teme, de oameni pentru întreruperile şi tulburările
pe care ei le pot aduce încântătoarelor lui reverii.
STENDHAI,. Despre dragoste.

2322 — Poezia e singele meu (p. 10).


Nicolae TAUTU, Cîntarsa cîntânlor mele:

2,323 — Poezia nu este numai muzică, şi nici numai o suită


de imagini. Nu este nici o simplă suită muzicală de gînduri.
Este o suită de gînduri emoţionale (p. 61).
Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetări.

2324 — Poezia este lumea, umanitatea, propria viaţă, înflo-


rite prin cuvînt; limpedea minune a unui ferment delirant
cînd găsesc în tăcerea aceasta'a mea, un cuvînt, el e dezgro-
pat din viaţa mea ca dintr-un abis,,
Giuseppe UNGARETTI, Poezii.

2325 — Adevărata poezie este purtătoarea unui sens univer-


sal, chiar atunci cînd nu-I explicitează în formulare doctri-
nară şi chiar cînd nu-1 sugerează prinţr-un simbol (p. 48).
Tudor VXANU, Filozofie şi poezie.

2326 — Poezia unui popor este simbolul durerii şi frumuse-


ţii vieţii sale (p. 219).
Marin VOICULESCU, Lumea Im gîniire (cuge-
tări, maxime, aforisme).
S.C3MAN 333

ROMAN
(romancier)

2327 — Romanul nu e o formă evoluată a epopeii, cum socot


unii istorici, ci moartea epopeii (p. 134).
Nicolae BALOTA, Excphonon.

2328 — Romanul e viaţa, nu a unui individ, ei a unei so-


cietăţi întregi (voi. IV).
IX. CARAGIALE, Publicistica.

2329 — Romanul este reprezentarea obiectivă a unei reali-


tăţi, şi autorul lui, simbolizînd putinţa de observare a orică-
rui individ, rămîne un factor exterior scrierii obsent.
George CALINESCU, Ion Creangă.

2330 — Romanul nu este nici ierbar, nici seră, ci o sublimă


expediţie în sufletul omenesc.
George CALINESCU, Studii şi conferinţe.

2331 — Romanul este. un întreg palat şi trebuie ca cititorul


să se simtă în voie, să nu se mire şi să nu se plictisească ca
într-un muzeu (p. 87). -. . •
A. P. CEHOV, Dmpre munca literară.

2332 — Idealul romanului : să dea cu artă cea mai vie impre-


sie despre adevărul uman, oricare ar fi el (voi. II, p. 103).
Edmond şi Jules de GONCOURT, Pagini de
jurnal.

2333 — Tendinţa romancierului rezultă din chipul în care


priveşte viaţa din opera sa şi din lumina pe care o aruncă asu-
pra acestei vieţi (voi. I).
Garabet IBRÂILEANU, Pagini alese.
ROMAN

2334— Romanul propriu-zis ca să fie o operă de valoare


— adică să placă cititorului cultivat, care cere unui roman
întâmplări şi realităţi sufleteşti redate cu artă — presupune
mult şi variate însuşiri de creatoi Trebuind să povestească
— să prezinte personajele, să le facă să-şi exprime sentimen-
tele, să le analizeze sufletul, să încadreze viaţa în mediul fi-
zic şi social — romancierul va trebui să aibă talent epic, dra-
matic, liric şi descriptiv, să fie psiholog şi sociolog (p. 177).
Garabet IBRÂILEANU Spre roman,

2335 — Cele mai bune romane dau lecţii minunate de dra-


goste şi în viaţă pe acei care sînt vrednici de ea, cum trebuie
trăită această pasiune (p. 75),
Andre MAUROIS, Ştiinţa fericirii.

2336 — Un romancier poate şi trebuie să născocească, dar


pornind de li un fond de adevăr (p. 153).
Andre MAUROIS, Prometeu sau viaţa lui
Balzac.

2331 — Romanul este specia nenită să făurească imaginea


integrală a vieţii unei societăţi (p. 1 7),
Dumitru MICU Romanul românesc contem-
poran,

2338 — Romanul e luptă, ciocnire de caracter. Fără teme-


ritate, fără aventură, fără ciocnire nu există conflict, fără
conflict nu există destin şi fără destin nu există roman (p. 236)
Camil PETRESCU, Teze şi antiteze.
TE vriit) i-i)!

233gi — Un roman nu e un jurnal, o colecţie de fapte, ci o


suprarealitate a-cărei .chei se află in spiritul autorului (p. 35).
• Alexandru PIBU, Universul poeziei (ed.. a
Ii-a),

2340- — In vremea noastră, prin cuvîntul roman, se înţelege


prezentarea unei epoci istorici într-o naraţiune imaginară.
A.S. PUŞKIN, Despie nmnca literara.

2341 — Romanul In înţelesul său elementar este numaidecît


poveste (p. 46),
Mihail SEBASTIAN, Eseuri. Cronici. Memo-
' rial. '

234"2 — Un roman e mult mai potrivit decît o dramă pentru


a arăta varietatea şi rapiditatea sentimentelor, cauzele şi al-
terările lor neprevăzute (p. 218).
Hippolyte TAINE. Pagini de critică.

2343 — Marii romancieri sînt aceia care ştiu să vadă o muză


alături de orice destin omenesc (voi. I, p. .139).
Alfaert THIBAUDET, Reflecţii.

2344 — Romancierul autentic îşi creează personajele pe di-


recţiile - infinite ale vieţii sale posibile ; romancierul factice
le creează pa-linia unică a vieţii sale (p. 134),
Albert THIBAUDET, Fiziologia criticii.

TEATRU
(piesă, aşţorf .

2345 — Nu există actor mare fără o viaţă interioară bogat


336 TEATRU

structurată, fără inteligenţă., sensibilitate, receptivitate, do-


rinţa de a cunoaşte adevărul (p. 361).
Nieolae BALOTA, Euphorion.

2346 — Teatrul artei socialiste e o academie menită să dez- •


ba'tă problemele vitale care frămîntă lumea contemporană.
Teatrul artei socialiste e o înaltă şcoală a caracterelor, o înaltă
şcoală a destinelor umane (p. 221).
Aurel BARANGA, Teze şi antiteze,

2347 — Teatrul n-are obligaţii didactice, dacă luăm terme-


nul în accepţie directă şi elementară, teatrul are o altă dato-
rie : să fie o mărturie a vremii, nu o copie, ci un testimoniu
al epocii ; faţa ascunsă a lumii (p. 155).
Aurel BARANGA, Jurnal de atelier.

2348 — Teatru — ca orice altă artă — înseamnă transfigu-


rare, pătrundere în subtilităţile sufletului omenesc şi relevare
a lor la acea tensiune aparte care face posibilă transmiterea
emoţională a gîndurilor şi sentimentelor (p. 138).
Andrei BĂLEANU, Conţinut şi formă în artă.

2349 — Un spectacol care. emoţionează fără să obosească,


zguduie fără să doară (p. 163).
Otilia CAZIMIR, Scrieri despre teatru.

2350 — Teatrul este o forţă, care întruneşte în ea toate artele,


iar actorii sînt nişte misionari (p. 69).
A.P. CEHOV, Despre munca literară.

2351 — Adevărata misiune a unui teatru de' operă este ca,


traducînd cu fidelitate cugetarea maieştrilor şi reproducând
TEÂTRCr 337

pe ."scenă operele lor aşa precum sint scrise, să f ormeze gustul


publicului, iar nu să-1 strice.
2352 — Ceea. ce constituie un adevărat teatru, nu este un
individ sau doi, nu este. o melodie frumoasă sau o arie bine
cîntată de o voce bine condiţionată, ci, ansamblul sau armonia
bine executată (voi II).
Nicolae FILIMON, Opere.

2353 — Nimic nu poate explica permanenţa teatrului cîecit


acest adevăr evident, că el răspunde unei nevoi a omului, ca
aerul şi ca apa, nevoia cunoaşterii de sine (p. 155).
Mihnea GrlEORGHIU. Scene din viaţa pu-
blică.

2354 — Teatrul este .expresia cea mai directă a pasiunilor,,


a actelor omeneşti într-o epocă şi un mediu determinat de li-
mitele ordinei. Teatrul realist are meritul de a fi restituit ma-
rilor poeţi tragici contactul legendei cu realitatea istorică, iar
omului şi naţiunilor, dimensiunile grandioase ale revanşei lor
finale asupra tuturor zilelor (p. 72).
Mihnea GHEORGHIU, Dionysos.

2355 — Teatrul este un punct optic. Tot ce există în lume,


în istorie, în viaţă, în om, totul trebuie şi se poate oglindi în-
tr-însul, dar numai sub bagheta magică a artei (p. 46).
Victor HUGO, Despre literatură.

2356 — „Teatrul", — i-am zis eu, — este o şcoală de mora-


vuri, o oglindă a patimilor, în teatru sînt condamnate'viciile,
dar aici nu apare nimic din toate acestea.
I.A. KRÎLOV, Despre munca literară.
TEATRU

2357 — Teatrul e o oglindă. Tot ce este în lume, în isterie,


în om se prevede. El învie pe eroul mort şi după trecere de
veacuri îl aduce de înflăcărează iarăşi simţirea şi inima pri-
vitorului. El înfruntă pe cel rău, arătîndu-i toată urîciunea şi
degradarea năravului său şi criticînd pe cel trecut, loveşte şi
arată cu degetul pe cel de faţă (voi. I).
Costache NEGRUZZI, Opere alese.

2358 — Teatrul este însuşi trupul şi sîngele artei, este do-


meniul acela înalt în care „cuvîntul devine trup şi sînge"
(p.93).
Nieolae PÂRVU, Studii de psihologia artei.

2359.— Actorul nu este decît un mijloc transparent» un. mij-


locitor care trebuie să redea textul (p. 35).
Camil PETRESCU, Modalitatea estetică a -tea*
trului.

2360 — Un adevărat teatru popular trebuie să ţină'seamă de


psihologia oamenilor cărora li se adresează (p. 195).
Valeriu RÂPEANU, Călător pe două conti-
nente.

2361 — Superioritatea, teatrului constă în faptul că pune stă-


pînire cu îndrăzneală pe instincte şi le sculptează pe viu
(p. 450).
Romain ROLLAND, Teatrul revoluţiei.

2362 — Prima condiţie pe care trebuie s-o îndeplinească for-


mula unui teatru popular este să fie un prilej de destindere,
(p. 73).
TEATRU • ' 3-39

2363—- Bucuria, forţa şi inteligenţa : iată condiţiile princi-


pale ale unui teatru popular, Teatru trebuie să fie o lumină
: pentru- inteligenţă (p. 76),
Roinain KOLLAND, Pentru cine .scriu?

2364 — Calitatea piesei se defineşte prin calitatea ideilor


sale (p. 233),
Gh. B. SHAW, Pagini alese.

23651— Putem accepta unanim :ă teatrul s-a ivit x lume


pentru a provoca > stare de bucurie comunităţii (p. 142).
Valentin SILVESTRU, Spectacole în cerneală,

2366— Nici o artă nu reflectă cu atîta plenitudine esenţa


unei epoci,, idealurile ei proporţiile e istorice, cum o face
teatrul. Lucrul e d< la sine înţeles, căci teatrul a însemnat
totdeauna interacţiune vie între ideile (întruchipat»; pe
scenă) .şi-atitudinea nemijlocită faţă de ele a maselor din sala
de; spectacol (pp. 124-—12 5).
Aleksei N. TOLSTOI, Despre munca literară.

2367 — Actorul este fiinţa care prin însuşirea unei mari mo-
bilităţi, capabilă să-şi asume chipuri de manifestare şi reflexe
inedite-faţă de felul său Mşnuit de-a fi realizează peregri-
narea în iele mai variate forme de individualitate (p. 57).
Tudor VIANU, Scrieri despre teatru.

2368 — Actorul trebuie să dispună de o memorie fidelă, ne-


cesară la însuşirea textului dramatic, a diferitelor gesturi,
expresii- ale feţei, precum. şi a mişcărilor pe îcenă (p. 107).
Ştefan ZISULESCU, Aptitudini şi talente.
AFIRMARE
(artisiieă-ştiinţifică)

2369 — Afirmarea nu este'un proces finit, obţinut o dată


pentru totdeauna, aşa cum ea nu vine de la sine, ci printr-o
continuă muncă, prin eforturi maxime de a „smulge" din
tine tot ceea ce poţi da (p. 58).
Vartan ARACIÎELIAN, Aventurile „origina-
lităţii".

2370 — O afirmare metafizică se sprijină de altfel întot-


deauna nUmai pe o argumentare aproximativă şi nici nu poate
să ridice alte pretenţii (p. 34).
Lucian BLAGA, Despre conştiinţa filozofică.

2371 — Afirmarea este un ideal firesc şi corect. Afirmarea


înseamnă nu neapărat dorinţa expresă de a urca vertiginos
scara ierarhică, ci în primul rînd realizarea de sine, desăvîr-
şire profesională şi morală (p. 137).
2372 — Afirmarea înseamnă muncă, înseamnă folosirea ener-
giei şi cunoştinţelor în slujba obligaţiilor instituţiei sau în-
treprinderii, înseamnă să-ţi spui părerea acolo unde sînt lip-
suri, să apreciezi realist ceea ce faci bine, să te corectezi cînd
greşeşti, să te perfecţionezi unde simţi că e mai multă nevoie
(p. 137). -
Gheorghe MARIN, 1001 ăe feţe ale adevăru-
lui şi minciunii.

2373 — Pentru a afirma ceva despre întreg, trebuie să fi


cercetat prealabil totalitatea părţilor.
V . - Ion PKTROVICI, Probleme de logică.
2374 — Afirmarea omului în afara criteriului valorii si al
dreptăţii, prin intermediul altora, prin dependenţă de alţii,
e o înfringere morala, deci o înrobire a personalităţii (p. 215).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint.

2375 — îndrăzneala afirmării este virtutea cunoaşterii (p. 24);


Dumitru POPESCU, Biletul la control!

CRITICA LIT ER AR - ŞTI I NfŢI FlC" A


(polemică, opinie, criticul)

2376 — Cîţi oameni, atîtea opinii.


Proverb bengalez

2377 — Critica e uşoară, arta e grea.


Proverb francez

2378 — Nu critica pe qgl ce a scris, ci mai bine fă şi tu ceva


mai bun decît acela ce a scris.
2379 — Lesne a critica, dar anevoie a alcătui, Pînă nu vei
alcătui şi tu,'nu critica pe altul. ^
Proverbe româneşti

2380 — Pentru a judeca şi a preţui meritul unui autor, tre-


buie să cunoşti bine timpul în care el a scris, gradul de cul-
tură a limbei, în care el a fost îndemnat a scrie şi dificultă-
ţile de tot soiul, prin care geniul său şi-a făcut drum, pentru
ca să iasă la lumină. .
Vasile ALECSANDRI, Despre literatură.

2381 — Criticul trebuie să aibă un criteriu de judecată şi


acesta nu poate fii altul decît lupta pentru adevăr (p. 198).
Ioan ALEXANDRU Iubirea de patrie. Jurnal
de poet.
:.W2 CRITICA L - S i [JJNrai 1GA

2382 —• Critica unei opere literare nu poate fi.ştiinţifică dacă


nu este literară, adică. artistică, dacă investigaţia- ştiinţifică
nu este. comunicată prin intermediul artei.
A. E. BACO-NSCKY, Colocviu critic.

2383 — Critica este terenul pe care conştiinţa de sine a omu-


lui creator îşi întreprinde lucid experienţele sale (p. 239).
2384 •— Critica e conştiinţa de sine a literaturii (p. 285).
Nicolae BALOTĂ, Euphorion.

2iu3. — Critica naţie geniul, a.;,a cum geometri" naşte ii&ur;:;,


definind-o prin mişcarea pe care o produce, (voi. II, p. 58).
2386 — Gîndese despre critică două lucruri care par contra-
dictorii, dar care nu sînt : 1) Criticul nu e altceva dc-cît un em
care ştie să citească şi care învaţă pe alţii să citească ; 2) Cri-
tica aşa cum o-nţeleg şi cum aş vrea s~o practic, este o in-
venţie şi o creaţie continuă (voi. III, p.„315).
Eugen BARBU, Caietele pHncefielai:

2387 — Nu e oare polemica cu propria imagine cel mai fe-


ricit mijloc de a descoperi lumea necunoscută căreia îi stai
în faţă ? (p. 233}
Eugen BARBU, Foamea de spaţiu. Note de
drum.

2388 — Critica literară e obligată prin însuşi epoletu] ei să


fie ştiinţifică, obiectivă, sinceră, necruţătoare (p. 129).
Aurel BARANGA, Tipuri şi tertipuri.

2389 —• Fără critică, opera de artă e lipsită nu de umbra ol


subordonată, ci de lumina chemată să-i valorifice statura
(p. 159).
Aurel BARANGA, Teze şi paranteze.
CRITICA: L I T E R A R — ŞTIINŢIFICA

2390 — Responsabilitatea socială a criticului se vecie în se-


riozitatea şi comprehensiunea cu care urmăreşte fenomenul
literar, în obiectivitatea cu care exprimă judecăţile de valoare,
în suportul lor'ştiinţific, în pasiunea pentru nou şi actual, în
ţinuta sa etică ireproşabilă (p. 221).
Ion Dodu BĂLAN, Condiţia,. creaţiei.

.2391 — Critica are nobila îndatorire de a se apleca deasupra


creaţiei cu bogăţia întregii culturi şi nu cu idei preconcepute,'
înguste, ori cu tipare rigide care ar împiedica, dezvoltarea ei:
firească (p. 31).
Ion. Dod.u BĂLAN, Constelaţii diurne.

2392 — O polemică este absolut necesară şi binefăcătoare


pentru o literatură. Ea întăreşte spiritul de exigenţă al fiecă-
rui creator în parte ; ea sporeşte spiritul de exigenţă faţă de
întregul fenomen cuitural-artistic. Este binefăcătoare în
măsura în care judecă opera în sine şi nu opera prin relaţia
.cu autorul (p. 208).
• Ion Dodu BĂLAN, Cuvintele du cuvîntul.

2393 — O critică, cfe se .încăpăţânează să impună unui autor,'


ce trebuie să .înţeleagă prin anume termeni e de obicei o cri-
tică inoperantă (p, 438).
Lucian BLAGA, Trilogia cunoaşterii.

239-1 '— Nu este critic acela care nu scrie decît după ce a


scris altul (voi. II, p. 328).
George CÂLINESCU, Gîlceava înţeleptului cu
lumea.

2395 — Criticismul este un efect al acuităţii viziunii crea-


toare.
. George CĂLINESCU, Studii şi conferinţe.'

2 3 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă şi civilizaţie
344 CHITIC \ L I T E R A R — ŞTIINŢIFICA

2396 — Cu cît un critic este mai artist, cu atît este mai în-
gust în aprecieri, deoarece fantezia lui e mai aproape de rea-
lizare, iar materialul operei străine se găseşte în conflict cu
materialul propriu al artistului-critic (p. 190).
George CĂLINESCU, Principii de estetică.

2397 — A face critică înseamnă dar în primul rînd a se sub-


stitui autorului şi deci a repeta actul creaţiei, însă analitic,
prin amplificare, fiindcă numai aşa se demonstrează putinţa
translaţiei de la individ la individ şi deci universalitatea lui
(pp. 294—295).
George CĂLINESCU, Scrisori şi documente.

2398 t— Critica literară trebuie să analizeze principial activi-


tatea de creaţie, fără pretenţii de a da soluţii obligatorii cu
privire la forma şi stilul lucrărilor artistice, să ia poziţie faţă
de stările negative şi să promoveze operele care exprimă rea-
lităţile şi ideile înaintate ale societăţii noastre. Totodată, ea
trebuie să contribuie la educarea estetică a oamenilor muncii,
la formarea gustului public (voi. I, p. 94).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul de-
săvîrşirii construcţiei socialiste.

2399 —- Critica de artă are un rol de mare însemnătate, atît


în promovarea creaţiei artistice :u înalt conţinut educativ,
cît şi în educarea estetică a maselor populare. Pentru a răs-
punde acestor cerinţe, criticii de artă trebuie să acţioneze în-
totdeauna în spiritul principiilor marxist-leniniste, să fie ne-
părtinitori şi obiectivi, să contribuie prin tot ce scriu la ridi-
carea artei noastre la un nivel tot mai înalt (p. 70).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Plenara
C.C. al F.C.R. din 3—5 noiembrie 1971.
C R I T I C A J.ITEUAK — Ş T I I N Ţ I F I C A

2400 — Critica e o modalitate a cunoaşterii, pe tărîmul lite-


rar, plastic sau muzical. Nimic nu e mai detestabil, în exerci-
tarea profesiunii critice, decît rezerva mintală, insinuarea,
eufemismul sau măcar alunecarea asupra formulării judecăţii
de valoare (p, 578). -
Şerban CIOCULESCU, Aspecte literare co
temporane. •

2401 —• Numai o critică principială, slujitoare sinceră a cau-


zei poporului pe tărîmul producţiei spirituale şi apărătoare
curajoasă a drepturilor lui la o literatură mare, adînc umană
şi demnă de epoca socialismului, va asigura îndeletnicirii
noastre un prestigiu incontestabil (p. 8).
Ovid S. CROHMALNICEANU, Cronici literare.

2402 — Judecătorul suprem al operelor de artă, la urma ur-


melor, este numai poporul în care ele se produc.
Bărbi. ŞTEFĂNESCU-BELAVRANCEA, Pu-
blicistică (Cronici literare şi de artă, studii de
limbă şi folclor).

2403 — Ca să fie cineva critic adevărat, trebuie să fie psiho-


log — cunoscător al oamenilor, al vieţii (p. 125).
Ovid DENSţJŞIANU, Ideal şi îndemnuri.

2404 — Prin arătarea adevărului adevărat — un critic cre-


dem că-si îndeplineşte datoria către ţara şi neamul său (p. 36).
Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri critice şi
estetice.

.2405 — Criticul fie teatral sau de orice altă specialitate, tre-


buie mai întîi de toate să fie bine iniţiat în specialitatea sa,
;e9Eara;eiS."'iaTEtţ5sas «•••şsiausiirmeA:

. să '.studieze cu profunditate subiectul ce voieşte-a critica şi, în


expunerfea criticei ce va face, să arate adevărul fără parţiali-
tate sau pasiune, căci astfel el devine, poate şi fără voia lui,
un calomniator sau un adulator şi, în loc să contribuie la lu-
minarea publicului, din contră, el face să piardă şi puţina
cunoştinţă a binelui sau a răului, cu care 1-a dotat natura
• (voi. II).
. Nicolae FIL1MON, Opere,

- 2436 — Spiritul critic al filozofiei noastre nu poate fi exer-


- citat în afara unei cercetări obiective a realităţii, a recunoaş-
terii Şi studierii contradicţiilor sociale specifice fiecărei etape
' de dezvoltare a societăţii noastre, (p. 191).
Ion FLO.REA, Dialectica democraţiei socîa-
: :', liste,

2407 — Critica- este piatra de încercare care distruge ceea ce


nu.-i rezistă, dar înnobilează ceea ce îi rezistă (p. 363).
"Mireea FLOîtfAN,îndrumare în filozofiif.

.24.08 — Temelia criticii, cînd e vorba de a statornici legătura


între artist şi operă, va fi o analiză-psihică a artistului (voi. I).
2409 — Critica se dezvoltă, capătă a-însemnătate tot mai
mare, ajunge tot mai folositoare, în acelaşi grad în care.se
dezvoltă societatea, literatura şi artistul (voi. I).
C. BOBROGEANU-GHEREA, Studii critice.

2410 — Critica nu-şi poate constitui cadrul ei teoretic, prin-


cipial» m afara unei concepţii mai cuprinzătoare, filozofice,
de care să dispună criticul (p. 197).
Dumitru GHIŞE, Dimensiuni umane.
CRITICA LITERAR — ŞTIINŢIFICA '•37

2411 — ..Critica. ..este oglinda literaturii • dar oglinda speci-


fică, ea se ."constituie ca un gen in stare a trezi interes şi sin-
gură (p ,19).
2412 — Criticul e cu adevărat grav atunci cînd păstrează
ceva dini ingenuitatea cititorului (p. 34).
' Dan HÂULICA, Critică şi cultură.

2413 — Critica literară nu poate trăi, nu poate înfrunta vre-


mea decît numai cînd este psihologică, cînd conţine adevă-
ruri asupra sufletului omenesc. .
Garabet IBRĂ1LEANU, Privind viaţa.

2414 -— Criticul care nu judecă atitudinea scriitorului, afectiv


yitatea sa, idealul său, nu-şi face datoria (voi. I).
Gambei' IBRĂILEANU, Pagini alese.

2415 —Critica nu numai că nu are nimic cu defăimarea, ca-


lomnia, ranchiuna sau răzbunarea, dar ea trebuie făcută cu
mult tact şi cu intenţia de îndreptare a celui criticat (p 238).
Mihai IORDÂNESCU, Convorbiri, etice.

2416 —- într-o polemică să răspunzi cît are nevoie publicul,


nu adversarul (p. 74).
2417 —. Nu te supăra de critica oamenilor întunericului. Vii
cu lumina în turn şi vrei să-ţi mulţumească liliecii pe care
i-a zburătăcit ? (p. 102).
:241S — Mulţi critici înţeleg şă . vadă mai bine floare?- de
gheaţă de pe geam după ce au topit- o (p. 123).
' ' * Nieolae IORGA, Cugetări.
• .;. . ' ;: j s#| - Wff #|f §g§ • §
'2419 — Un critic sever îşi justifică severitatea numai atunci
CEH1CA iSfJBBAR-^ ŞvTltN IU-1C4

cînd .nu neagă numai, 'dar şi promovează, cu mare curaj, cu


mare răspundere (p. 74).
. Alexandru IVASIUC, Pro Domo.

2420 — Critica trebuie să stimuleze totdeauna posibilul. Ea


trebuie să tindă mereu la schimbări posibile. O critică care
vizează imposibilul, care vrea ceea ce este logic contradic-
toriu, nu are nici o eficienţă istorică (p. 465).
Georg KLAUS, Cibernetica şi societatea.

2421 — Adesea, critica nu este o ştiinţă, ci o meserie, în care


e nevoie mai mult de sănătate decît de duh, mai mult de trudă
decît dc capacitate, mai mult de obişnuinţă decît de înzestrare
naturală. Dacă vine de la un om care are mai puţin spirit
de discernământ decît cultură şi se aplică anumitor capitole,
dăunează şi cititorilor, şi scriitorului (voi. I, p. 130).
LA BRUYERE, Caracterele sau moravurile
. acestui veac.

2422 — Critica poate îi creatoare de valori, dar a căuta cu


orice preţ să creezi valori şi a-ţi tăia un merit din această
îndeletnicire, înseamnă a lua o poziţie primejdioasă care fal-
sifică imediat instrumentul criticei.
2423 — Un critic e un militant, el e un soldat în ţinută de
campanie, pe terenul cultural.; el e un semănător de idei
(voi. I).
Eugen LOVINESCU, Scrieri critice.
T~ , . ~r-
2424 — Criticul nu este atît de expus la ura celor pe care-i
atacă, pe cît e la ura celor de care n-a avut ocazia să se ocupe
Cp- 66). .
Eugen LOVINESCU, Memorii.
căsîsfâi1 't&SESSSî—işŢîşşitpaea

242:5 — Polemica nu e arma spiritelor totalitare, ce-şi sub-


estimează adversarii, nu e, cu alte cuvinte, o măciucă, ci o
armă suplă, o Iarnă logică, care nu bîjbîie dezordonat pe toată
suprafaţa trupului apărat de platoşă, ci caută doar micul spa-
ţiu de inaderenţă a zalelor ; respectînd sau neţinind seamă
de rest, se implîntă numai acolo într-o lovitură definitivă
(p. 178). • .
Eugen LOVINESCU, Titu' Maiorescii.

2426 — Un critic trebuie să ştie tot ce-se petrece în litera-


tură, să ia în dezbatere nu doar -cărţi, ci fenomene, tendinţe,
să pledeze pentru. anumite orientări artistice, să combată
altele, să se angajeze în polemici, într-un cuvînt să devină
o prezenţă constantă, nu doar înregistratoare, ci şi orienta-
tivă (p. 228). '
Dumitru MICU, Lecturi şi păreri,

2427 — Critica este „creaţie"; în sensul că oferă o recepţie


superioară şi nouă a obiectului său, dar ea rămîne o activi-
tate teoretică în jurul unei construcţii artistice şi nu se con-
fundă cu ea, după cum nici n-o înlocuieşte (p. 33).
Ion PASCADI. Nivele estetice.

2428 — Un critic bun este concretizarea unei suprapuneri


fericite între un punct de vedere individual şi unul unanim
care, eventual, nu există ; opera sa va fi cu atît mai eficace
cu cît gîndirea formulată va fi mai simplificat tautologică
(p. 16).
Marian POPA, Modele şi exemple.

2429 — Critica trebuie să joace un rol mai activ în afirma-


rea artei cu adevărat revoluţionare, care să oglindească spe-
.350 CRITICA LITE BAR — ŞTIINŢIFICA

ci fi cui istoric şi tradiţiile poporului nostru, uriaşa operă so-


cială pe care o înfăptuieşte în prezent, ţinînd seamă de ceea
ce este nou în cunoaşterea umană pe plan universal, de năzu-
inţele generale de viitor ale omenirii (pp, 162—163).
PROGRAMUL PARTIDULUI COMUNIST
ROMÂN de făurire a societăţii socialiste mul-
tilateral dezvoltate şi înaintare a României
spre comunism.

2430 :— Critica este ştiinţa care descoperă frumosul sau de-


fectele într-o operă artistică sau literară. Ea se întemeiază
pe cunoaşterea desăvîrşită a regulilor după care se călăuzeşte
artistul sau scriitorul în operele sale, pe studierea adîncitâ a
modelelor şi pe observarea activă a celor mai însemnate fe-
nomene contemporane.
A. S,' PUŞKIN, Despre muncă literară.

2431 — O operă trebuie judecată după conţinutul şi nu după


intenţia ei (p. 21). v
Romain ROLLANB, Pentru cine scriu?

2432 — Critica nu este completă dacă se opreşte la litera


textului: Trebuie să încercăm sâ-i citim. înţelesul (p. 153).
Romain ROLLAND, Beethoven. Marile epoci
creatoare. Ultimele cvartete.

2433 — Nu-; destul de a şti carte şi a scrie, pentru a fi cri-


tică ; mai trebuie neapărat judecată nepărtinitoare, cunoş-
tinţa lucrurilor, a lumii şi a oamenilor.
Alecu RUSSO, Cintarea României.
CRITICA ' l i t e r a r — ş t i i n ţ i f i c a

2434 — Orice critică este, în fond, o meditaţie liberă (p. 92);.


Eugen SIMION, întoarcerea autorului. Eseuri
despre relaţia creator-operă.

2435 — Gritica absolută nu poate fi decît subiectivă. Critica


nu e modernistă sau tradiţionalistă; decît prin obiect sau
sensibilitate. In expresie însă ea trebuie să fie totdeauna clară
(p. 122).
Octav ŞULUŢIU, Jurnal.

2436 — Deosebirea dintre un mare critic şi un critic medio-


cru constă în aceea că primul poate da viaţă marilor idei, le
poate înălţa printr-o respiraţie proprie, le poate comunica un
avînt propriu, fie prin elocinţă, fie prin spirit, fie prin stil ;
în timp ce, pentru cel de-al doilea, aceleaşi idei rămîn reci
şi tehnice, rămîn adică simple idei (p. 39).
Albert THIBAUDET, Fiziologia criticii.

2437 — Criticul trebuie să fie mai deştept decît gmdiforul


şi mai talentat decît artistul, dar el nu; este un creator ; el nu
trebuie să fie activ, ci necruţător (p. 177).
Alekşei N. TOLSTOI, Despre munca literară..

24,38, — E lesne să .critici un scriitor, dar e anevoie să-1 apre-


ciezi (p. 44).
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii.

2439 — Critica cea mai bună este aceea care reuşeşte să tn-
frîngă fatalitatea structurilor, aceea care se dovedeşte aptă a,
reflecta opera cu cit mai multe mijloace şi din cit mai multe
puncte de vedere, (p. 363).
Tudor VIANU, Estetica.
352 YI I IJCŢA

2440 — Criticul nu este nici omul zilei şi nici executorul unor


indicaţii tactice. El este, ideal vorbind, slujitorul unei cui-,
furi şi al făuritorilor ei de totdeauna, deci al unui popor în-
treg (p. 51).
2441 — Critica este o luptă pentru împlinirea unor virtuali-
tăţi, pentru maxima realizare a unei conjuncturi spirituale,
pentru degajarea căilor unei literaturi de tot ceea ce o împie-
dică în mersul ei ascendent sau o expune la risipirea în
fleacuri (pp. 51—52),
Dan ZAMFIRESCU, Atitudini.

III ŞTIINŢA .
- ŞTIINŢA * / V' '-/'i'-i^./:''.^ '
(aeştitoţă)

2442 — A cultiva ştiinţa fără-a iubi oamenii, înseamnă a


aprinde o flacără şi a închide ochii.
2443 — Ştiinţa pe care n-o completezi în fiecare zi, scade
în fiecare zi.
2444 — Neştiinţa e noaptea spiritului şi această noapte nu
are nici lună, nici stele.
2445— Un om care nu. ştie este întunecat ca unul care um-
blă în noapte.
Proverbe chineze

2446 — Oamenii învăţaţi sînt rezervoare ale cunoştinţelor,


nu izvoare.
2447 — A şti totul înseamnă a nu şti nimic.
2448 — Neştiinţa e domeniul absurdităţii.
2449 — Neştiinţa e nenorocire voluntară.
ŞTIINŢĂ 353

2450 —• Din neştiinţă decurge comoditatea noastră.


2451 — Un om fără ştiinţă, e ca un om mort.
Proverbe engleze
f p ' . -': . •• ' - •. J
2452 — Cîte limbi ştie omul să vorbească, de atîtea ori e om:
2453 —• Trei Ştiinţe conduc lumea : ştiinţa, ştiinţa vieţii şi
ştiinţa acţiunii, iar ultima înlocuieşte adesea pe celelalte două.
2454 — Nici neştiinţa nu e un defect al spiritului, nici ştiinţa
nu e o dovadă a geniului.
2455 — Semeţia şi îndrăzneala vin din neştiinţă ; încredere»
din ştiinţă.
2456 — Neştiinţa e totdeauna gata să se admire. „
2457 — Nu e nici o ruşine să fi necunoscător într-o altă şti-
inţă decît a ta.
Proverbe franceze

2458 — Mulţi ştiu multe, dar nimeni totul.


2459 — Ştiinţa e mai bună decît aurul şi argintul.
2460 — Neştiinţa e cea mai mare sărăcie.
2461 — A studiat pînă la gît, dar în cap nimic nu i-a intrat.
Proverbe germane

2462 — Nu există un prieten mai bun ca ştiinţa şi un duşman ,


mai aprig ca boala.
2463 — Neştiutorii cumpără cărţi, învăţaţii le citesc ; boga-
ţii cumpără cai, înţelepţii îi călăresc.
2464 — Tristeţea resimţită de cel care e conştient de neşti-
inţa sa, e ca o bucurie a cerului.
Proverbe indiene

2465 — Cine ştie mai mult crede mai puţin.


2466 — E bine să ştii cîte puţin din toate.
354 „ ŞTIINŢA

2467 — Nu ştie puţin cine mărturiseşte că nu ştie nimic?


2468 — Îngîmfarea denotă neştiinţă.
Proverbe italiene

2469 — Toţi vor să ştie, puţini vor să se adincească in studii:


2470 — Ştiinţa nu are duşman decît pe cel neştiutor.
2471 — Mă tem de omul a cărui ştiinţă se bazează pe o sin-
gură carte.
2472 — Oamenii neştiutori se deosebesc de animale numai
-prin înfăţişare. \
Proverbe latine • .

2473 — Nu haina omului, ci ştiinţa lui să te uimească.


Proverb mongol

2474 — Omul ca umbra : cum îi lipseşte lumina, îndată


fiere.
2475 — Unde e ştiinţă, acolo şi greşeli mai multe.
Proverbe româneşti

2476 — Cine vrea să ştie multe trebuie să doarmă puţin.


" 2477 — Oamenii nu scriu cu peniţa, ci cu mintea. v

2478 — Soarele luminează lumea, ştiinţa pe om.


2479 — Ştiinţa nu cere pîine, dar dă pîine.
2480 — Neştiutorul e ca un topor neascuţit.
2481 — Nu creează orice cap care transpiră.
Proverbe ruseşti

§482 — Ai ştiiinţă, eşti cel mai bine cinstit.


2483 — Ştiinţa învinge neştiinţa, nu si păcatele.
2484 — Ştiinţa te face iubit.
2485 — Ştiinţa îţi este prieten, iar avuţia duşman.
Proverbe turceşti
ŞTIINŢA

2488 — Ştiinţa viitorului se defineşte drept ştiinţă a construc-


ţiei lucide a lumii de mxine, în conformitate cu interesele ome-
nirii, cu aspiraţiile omenirii, eu ceea ce s-a petrecut ieri şi ceea,
ce se petrece astăzi (p. 146).
Gheorghe ACHIŢEI, Artă şi speranţa.

. 2487 -— Ştiinţa e patrimoniul comun al omenirii, e ceva


obiectiv faţă de noi şi ni se impune tuturor, pentru că ea re-
^prezintă rezultatele acumulate ale tuturor cercetătorilor din
trecut.. . f '
Petre ANDREI,. Introducere in -filozofie.

2488 — Ştiinţa e q> cunoştinţă organizată şi, pentru a putea-


fi organizată, cunoştinţa mai întîi trebuie să existe.
G. G. ANTONESCU, Herberi Spencer şi pe-
dagogia utilitaristă.

•2489 — Orice ştiinţă este în căutarea unor principii şi cauze


privitoare la fiecare din lucrurile ce intră în domeniul ei
(p, 350).. •
ABISTOTEL, Metafizica. • '

2490 — Acolo unde este o anumită convingere, şi se unesc


principiile, acolo este ştiinţă.:
ARÎSTOTEL, Etica nicomahică.

2491 — Ştiinţa nu e altceva decît activitatea însăşi a spiri-


tului şi prin urmare principiile ei nu pot fi înţelese decît.
fiind raportate la spirit (p. 46),
Garabet ASLAN, Pentru ideal.
ŞTIINŢA

2492 — O ştiinţă a cărei demnitate este apărată de evidenţă


şi de produsele superiorităţii sale este departe de a fi expusă
aceloraşi riscuri (p. 452).
Francisc BAGON, Eseuri sau sfaturi politice
şi morale.

2493 — Orice ştiinţă, în metodele şi în principiile ei,. tre-


buie să ţină dreapta mijlocie între stîncile distincţiilor prea
subtile şi prea înmulţite şi prăpastia universalelor sau a idei-
lor şi a propoziţiilor prea generale (p. 1.22).
Francisc BACON, Despre înţelepciunea anti-
cilor.

2494 — Ştiinţa este sufletul omenirii, noi sîntem pontifii


ei (p. 255).
Honore de BALZAC, Caterina de Medici.

2495 — Toată ştiinţa noastră se aseamănă unui copac care,


ar şti că mi ine va da roade-noi şi s-ar strădui să extragă din
adîncimile pămîntului ceea ce le-ar putea face mai hrănitoare
şi mai gustoase (p. 40).
Gaston BERGER, Omul modern şi educaţia
sa. •

2496 — Ştiinţa este un proces în evoluţie şi nu o înmănun-


phiere de adevăruri definitiv statornicite (p. 244).
Ion BIBERI, Eseuri.

2497 — Ştiinţa este înainte de toate un mijloc de trai. Ea nu


[trebuie cîntărită după gramele de adevăr absolut, @e le con-
ţine, ci după practicitatea ei (p. 5).
srirNTA 35?

2498 — Ştiinţa poate fi tare numai dacă are margini. A di-


viniza ştiinţa, înseamnă a o perverti (p. 69).
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

2499 — Prin ştiinţă înţelegem sistemul de cunoştinţe obţi-


nute metodic, totalitatea cunoştinţelor pe care omenirea le-a
dobîndit de-a lungul istoriei sale, cunoştinţe a căror valabi-
litate se certifică în practica socială (p. 15).
. Ti beri u BOGDAN şi Nicolae RADU, Note de
curs de psihologia copilului şi psihologia pe-
dagogică. -

2500 — Ştiinţa nu reprezintă [...] doar o sumă de cunoştinţe,


ei organizarea lor într-un sistem (p. 39).
Coasfontin BORGEANU, Eseu despre progres.

2501 Ştiinţa n-ar avea nimic de observat, dacă n-ar exista


o activitate care produce fenomene fără încetare (p. 82).
2502 — Ştiinţa nu-i o colecţie de formule pe care oamenii şi
le repetă unii altora, ei-i chiar viaţa inteligenţii (p. 154).
Emlie BOUTRQUX, Chestiuni de morală şi
educaţie.

2503 — Ştiinţa medicală nu progresează prin escamotarea


dificultăţilor, ci prin transformarea efectivă a necunoscutu-
lui în cunoscut, mai ales cînd acest proces făgăduieşte să aibă
anumite consecinţe favorabile pentru practica vindecătoare
(pp, 127—128).
# Gheorghe BUĂTESCU, Etica medicală. '

2504 — Ştiinţa înţelepciunii nu în scaunele trufaşe şi înalte,


ci în capetele plecate şi învăţate locuieşte (p. 72).
Dimitrie CANTEMIR, Istoria ieroglijică. .
358 „ ŞTIINŢA

2505 —- Un rol de seamă în formarea unei concepţii înain-î


tate, în dezvoltarea conştiinţei socialiste, îl are ştiinţa — fac-
tor tot mai important în progresul general al societăţii so-
cialiste (p. 63).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere prezentată la
Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971.

2506 — Şă facem totul •• ca realizările, şi cuceririle ştiinţei,


culturii, ale cunoaşterii umane să fie puse în slujba fericirii
şi bunăstării popoarelor, a făuririi noii orînduiri sociale, a
politicii de pace şi colaborare între toate popoarele lumii
(voi. XI, p. 837);
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

2507 — Ştiinţa nu se poate dezvolta decît numai prin tot-o


confruntare liberă a părerilor, a ideilor (voi. XV, p. 427).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

2508 — în domeniul ştiinţelor sociale, dacă vrem să fim în-


tr-adevăr revoluţionari şi să contribuim la dezvoltarea socie-
tăţii, trebuie să aducem o contribuţie creatoare la dezvoltarea
gmdirii şi practicii socialismului (voi. 18, p. 394).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate. '

2509 — Ştiinţa nu este numai la îndemîna celor mari, ea


este la îndemîna oricărui om care gîndeşte, care îşi propune
ŞTIINŢA

să înţeleagă tot mai profund legile ce guvernează natura şi


omenirea şi să le folosească în sprijinul independenţei şi pro-
gresului umanităţii (voi. 19, p. 476).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
;, dezvoltate.

2510 — Orice ştiinţă, chiar şi o farmaeognosie oarecare, nu


are drept scop folosul, sau confortul în viaţă, ci adevărul.
A. P. CEHOV, Nuvele.

2511 — Ştiinţa nu se sfieşte să afirme că scopul său este de


a pricepe şi explica realitatea, pentru ca apoi să utilizeze aceste
explicaţii spre binele omului (p. 130).
NN. G. CERNLŞEVSKI, Texte pedagogice alese.

2512 — O ştiinţă e, totdeauna, un răspuns sau o încercare de


răspuns la o întrebare pe care şi-o pune omul (p. 101).
Edouard CLAPAREDE, Psihologia copilului
şi pedagogia experimentală.

2513 — Acea ştiinţă care e formată numai din diferite ci-


tate şi opiniuni ale scriitorilor, e asemenea unui pom ce se
înalţă de obicei la sărbările ţărăneşti, care deşi e împodobit
cu multe ramuri, flori şi fructe, ba chiar cu coroane şi ghir-
lande, totuşi nu poate să mai crească şi să se conserve, deoa-
rece acea podoabă nu e provenită din propria-i rădăcină, ci
de aiurea (p. 232).
2514 — Ştiinţa sau cunoştinţa lucrurilor fiindcă nu e altceva
decît o observaţiune internă a lucrurilor, se poate cîştiga cu
aceleaşi mijloace, după cum se cîştigă observaţiunea externă
360 „ ŞTIINŢA

intui|iunea şi anume, cu ochiul, cu obiectul şi cu lumina


(p. 277),
Jan Amos CQMENIUS, Didactica magna,

2515 — Aceea ce se numeşte o ştiinţa nu este în definitiv


decît o privire complexivă, după o descriere amănunţită şi o
clasificare riguroasă a tuturor lucrurilor cuprinse sub o idee
generală superioară, adică subdivizarea lor în grupuri din ce
în ce mai mici reprezentate de idei generale de rang din ce
în ce mai inferior.
Vasile CONTA, Bazele metafizicii.

2516 — Ştiinţa este depozitul de experienţe şi speculaţiuni


transmisibil şi ereditar, şi din această pricină progresul ştiin-
ţific este fără sfîrsit.
Barbu- ŞTEFĂNESCU-DEL A V R ANCEA, Pu-
blicistică (Cronici literare şi de artă, studii de
limbă şi folclor).

2517 — Orice ştiinţă descoperă legături între fenomene, ară-


tind raportul constant dintre ele, şi caută să le explice (voi. IV).
Ovidiu DENSUŞIANU, Lingvistica.

2518 — Ştiinţa perfectă nu va exista niciodată*— va rămîne


totdeauna o mare parte de mister care va plana în jurul
nostru (p. 84).
2519 — Ştiinţa care nu e împărtăşită cu însufleţire, cu oare-
care poezie, să z^cem chiar, cu oarecare lirism, e o ştiinţă să-
racă (p. 163).
Ovid DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri.

2520 — Orice ştiinţă este cunoaştere certă şi evidentă ; iar


cine se îndoieşte de multe lucruri, nu este mai înţelept decît
ŞTfiN'l'A

acela care nu a gîndit niciodată nimic despre ele, fiind mai


puţin înţelept decît acesta (p. 9).
DlSCARTES, Reguli utile şi clare pen-
tru îndrumarea minţii în cercetarea adevă-
•• -• , " • rului. • '

2521 — Ştiinţa a tot ce s-a petrecut şi se petrece în lume ne


îndeamnă să fim mai chibzuiţi ; de asemenea ne face mai pre-
văzători, punîndu-ne în măsura ca, prin judecarea trecutului,
să putem privi cu încredere viitorul nostru.
..• Pantelimon DIACGNISCU, 'Âdevăr şi ărep-
~ ' V.. fote.. ,

2522. — Ştiinţa modernă-a fost şi este o ştiinţă a mişcării, a


dinamicii, a energiei (p. 108).
Mi hai DRĂGĂNESCU, Profunzimile lumii
•.••.••• materiale. : :

2523 — Ştiinţa EU poate exista în afara generalizării. Ea


provine din rezultatele observaţiei şi experimentelor, dar nu
se reduce la înşiruirea acestora (p. 184).
D. DUMITRAŞCU, Trepte spre ştiinţă.

2524 — Ştiinţa cere legi şi anume de o generalitate atît de


sigură, încît să nu fie excepţie (p. 92).
2525 — Ştiinţa este reprezentarea şi dezvăluirea spiritului
naţional într-o direcţiune, aceea a ştiinţei (p. 101),
Mihai EMINESCU, Scrieri pedagogicei

2,526 — Orice ştiinţă este ştiinţă experimentală şi constă îri


aceea că aplică o metodă raţională lumii materiale.
Friedrieh ENGELS, Dezvoltarea socialismu-
lui de la utopie la ştiinţă^.., '
362 „ ŞTIINŢA

2527 — Natura constituie piatra de încercare a dialecticii,


şi trebuie să spunem că ştiinţa modernă a naturii ne-a oferit
pentru aceasta un material extrem de bogat, care sporeşte
zilnic, dovedind astfel că în natură toate se petrec, în ultimă
instanţă, în mod dialectic, şi nu în mod metafizic, că ea nu se
mişcă cu uniformitatea eternă a unui cerc ce se repetă con-
tinuu, ci trăieşte o adevărat istorie (p. 31).
Friedrich ENGELS, Anti-Diihring.

2528 — Orice ştiinţă este ştiinţă experimentală şi constă în


aceea că aplică o metodă raţională lumii materiale (p. 9).
Friedrich ENGELS, Dezvoltarea socialismu-
lui de la utopie la ştiinţă.

2529 —, Ştiinţa este componentă - a culturii care dezvăluie


structura fenomenelor, a unor, fragmente determinate ale rea-
lităţii relaţiile (legile) lor determinante, criteriul ei definito-
riu, fiind cel al'stabilirii..adevărului-obiectiv (p. 318).
Radu FLORIAN, Introducere în teoria mar-
• xistă a determinismului social.

2530 Cu ştiinţa şi iubirea se clădeşte lumea (p. 59).


Anato'le FRANCE, Cartea prietenului meu.

2531 — Un popor care ar rămînea statornic în cunoştinţele


sale, ar fi un popor al cărui viitor este compromis ; existenţa'
lui s-ar periclita în tot momentul întocmai ca reputaţiunea
de învăţat a unui om care nu ar urma progresul descoperi-
rilor şi ideilor umanităţii (voi. I).
Ion CHICA, Scrieri.
ŞTIINŢA •:SÎ3

2532 — în ştiinţă, un fapt meritoriu în cel mai înalt grad


este de a se căuta şi duce mai departe adevărul insuficient
stăpînit de cei vechi (p. 57).
J.W. GOETIiE, Maxime şi reflecţii:

2533 —: Ştiinţa socială şi politică este o ştiinţă de observaţie,'


şi nu de inspiraţie ; ea presupune deci în primul rînd o stă-,
pînire suverană a faptelor (p. 95).
. Dimitrie GUŞTI, Scrieri pedagogice.

2534 — Nu se poate face ştiinţă fără documentare, fără cu-


noaşterea amănunţită a bibliografiei, adică a cercetărilor în-
treprinse pînă la zi, a problemelor ridicate, a metodelor fo-
losite, a rezultatelor obţinute în probleme investite , (p. 23).
Traian HERSENI, Psihologia lui N. Vaschide.

2535 — Ştiinţa care urmăreşte alte ţeluri decît adevărata


cunoaştere nu este ştiinţă (voi. III, p. 227).
A. I. HERZEN, Amintiri şi cugetări.

2536 — Ştiinţa este o masă pusă pentru toţi : numai să fie


flămînzi, numai să se simtă nevoia manei cereşti. Rolul ştiin-
ţei este acela de a înălţa în sfera ideilor tot ceea ce există.
A. I. HERZEN, Opere filozofice alese.

2537 — Ştiinţa trebuie sa-şi întemeieze concluziile pe stu-


dierea profundă a cauzelor, a legilor de dezvoltare a naturii
şi a societăţii (p. 50).
2538 — Ştiinţa este duşmanul întîmplărilor, deoarece ea nu
se mulţumeşte cu descoperiri întâmplătoare şi nu se opreşte
la întîmplări, ci, pe baza studierii fenomenelor naturii şi ale
' 3.S4 ŞTIINŢA

vieţii sociale, descoperă necesitatea, legitatea lumii obiective


(pp. 52—53),
O. IAHOT, Necesitate ?i întâmplare.

2539 — Prin ştiinţă trebuie să înţelegem, însă, nu numai


ceea ce numim de obicei „ştiinţă", adică însuşirea cunoştin-
ţelor dintr-un domeniu de care avem nevoie în munca noas-
tră, dar şi utilizarea acestor cunoştinţe şi transformarea lor
într-un fel de instrument superior care să ne servească drept
călăuză şi în muncă şi în viaţă (p. 172).
Iorgu IORDAN, Articole politice.

2|#0 — Ştiinţa cuiva preţuieşte munca pe care a întrebuin-


ţat-o ea s-o capete (p. 54).
2541 — Nimic mai trist decît ştiinţa pe care nimeni nu mai e
"dator s-o ştie (p. 214).
Nicolae IORGA, Cugetări.

2542 — Ştiinţa înseamnă orice urmărire metodică a legături-


lor (nu a legilor) dintre faptele naturii sau ale omului (voi. II,
p. 53).
2543 — Ştiinţa şa fie folositoare pentru toţi, şi nu numai pen-
tru savanţi ; nu e permis ca ştiinţa să fie exploatată numai de
un singur om, ci de toţi, mai ales cînd obiectul e naţional sau
productul unui neam întreg (voi. II).
Nioolae IORGA, O luptă literară. y

2544 — Obiectul ştiinţei este nu ceea ce e fugitiv ca ©


curgătoare, ci ceea ce e permanent în curgerea devenirii, ceea
pe. e esenţial, în consecinţă necesar şi universal (voi. I, p. 187).
Athaaase JOJA, Istoria gîndirii antice.
ŞTJUN'j.A

2545 —- Ştiinţa nu este numai. în măsură să mărească durata


vieţii, ci să-i aducă şi bucurie, datorită tehnicii minunate pe
care a creat-o (p. 221).
Frederic JOLIOT-CURIE, Ştiinţa şi viitorul
omenirii.

2546 — Neştiinţa de carte este una dintre plăgile sociale cele


mai insuportabile ; e unul dintre cele mai ruşinoase, sau, mai
ekact, dintre cele mai neplăcute fenomene sociale (p. 63),
M. I. KALININ, Despre educaţia comunistă.

2547 —*• Ştiinţa (întreprindere condusă critic şi metodic) e


poarta strimtă care duce Ia doctrina înţelepciunii, dacă
înţelegem prin aceasta, nu numai cunoaşterea a ceea cfe
trebuie să facem, dar şi aceea a regulilor pe care trebuie să
le urmeze maieştri pentru a pregăti şi a învăţa pe alţii drumul
înţelepciunii şi a-i feri de greşeli..
Immanuel KANT, Religia în Urnitele raţtunii.

2548 — Fieştecare ispravă a ştiinţei, a artei sau a industriei


este o izbîndă asupra materiei pe care omul o supune trebuin-
ţelor şi slavei sale.
Mihail KOGĂLNICEANU, Scrieri alese.

2549 — Fără ştiinţă, muncitorii sînt lipsiţi de apărare ; înar-


maţi cu ea, ei reprezintă o forţă ! (p. 20).
V. I. LEN'IN, Despre tineret.

2,550 — Scopul ştiinţelor e adevărul (voi. I).


G. E. LESSING, Opere.
366 ŞTIINŢA

2 2 5 1 O ştiinţă care nu dă practicii perspective clare, forţă


de orientare şi siguranţă în realizarea scopurilor practice, nu
merită numele de ştiinţă.
T. D. LÎSENKO, Situaţia în ştiinţele biolo-
gice.

2552 — Ştiinţa, care descoperă legile şi adevărata structură a


sistemelor fizice, are scopul de a lărgi concepţia noastră de
ansamblu asupra universului şi de a mări puterea' noastră de
folosire a proceselor naturale în propriile noastre scopuri
<p. 134).
John LEWIS, Marxismul şi iraţionaliştii.

2553 — Ştiinţa, adevărata ştiinţă este cea mai. captivantă şi,


în acelaşi timp, cea mai dificilă şi mai productivă activitate
umană.
T. D. LÎSENKO, [XII, p. 173],

2554 — Ştiinţa este cheia de boltă a gîndirii marxist-leniniSte


(p. 209).
Mircea MALIŢA, Idei în mers.

2555 — O ştiinţă fără categorii este ca o scară fără trepte


(voi. H).
Simion MEHEDINŢI, Terra.

2556 •— Ştiinţa este chemată nu numai să ajute economia


naţională la dezvoltarea sarcinilor sale curente, dar şi să
deschidă prin cercetările ei teoretice căile spre ziua de mîine,
să cunoască mai adînc şi mai complet legile de dezvoltare a
naturii şi societăţii şi să le pună in slujba oamenilor (p. 36).
Mircea FLONTA, Esenţă şi fenomen.
2557 — Ştiinţa constă în a găsi raporturile de cauzalitate ale
fenomenelor observate şi în a tălmăci sau înţelege acele •ra-
porturi* aşa că, o dată cu tratarea în mod ştiinţific a subiectu-
lui,, se .întreţine viu şi interesul-raţional.
Ni colae MOISESCU, Şcoala veche şi nouă.

2558.. •—. A găsi adevărurile ştiinţei, aceasta..este o meserie


.(p..6'3),.
. 2559 — Ştiinţa nu e bună azi dacă ieri nu s-a gîndit la mîine

.Gr, C. MOISIL, 'Îndoieli şi. certitudini, ed.


a 11-a.

. 2580 — Nimic nu costă mai scump decît neştiinţa (p. 199).


Gr. C. MOISIL, Ştiinţă şi umanism.

2561 — Ştiinţa este o unitate sau un întreg metodic, alcătuit


după legea subordonării în sistem,- a unei diversităţi de
c u n o ş t i n ţ e generale, cu privire la lucrurile care'au aceleaşi
determinări distinctive (p. 17).
. D. G. NĂDEJDE, Despre ştiinţă şi artă.

2562 — O. ştiinţă care să constea din adevăruri universale şi


permanente nu-există (p. 69).
P. p, NEGULESCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii.

2563 — Ştiinţa singură, fără confirmarea experienţei proprii,


e lipsită de viaţă, degenerează de pedantism sec şi arid (p. 15).
Ion NISIPEANU, Didactica generala.
Jl.fi şt:H NŢA

2564 — Orice ştiinţă este reducerea unei diversităţi la o uni-


tate, deci, a unor determinaţii la un general (p. 53).
Constantin NOÎCA. Spiritul românesc în curn-
• patul vremii. ,>

2565 — A şti înseamnă a putea.


Charles NORD'-MANN, împărăţia cerurilor.

2566 — Ştiinţa va fi veşnic mîntuitoarea neamului omenesc,


pentru că ştiinţa e adevărul cel mai larg ce.ni-i dat să
cunoaştem.
2567 — Numai ştiinţa e-n stare să stabilească o corelaţie din
ce în ce mai completă între natură, şi instituţiile noastre, să
ne dea cu alte cuvinte maximum de fericire.
Jaques NOVICOV, Emanciparea femeii.

2568 — Ştiinţele naturii descoperă legile naturii, a căror


cunoaştere şi .stăpînire permit omului să le folosească în mod
corespunzător, potrivit scopurilor pe care le urmăreşte
acesta.
I. T. OGOROBNIKOV, Pedagogia.

2569 — Ştiinţa ascunde cele mai preţioase experienţe ale


omenirii, asigură deci cea mai bună pregătire pentru viaţa'
socială, mai ales atunci cînd elevii fac din cea mai mare parte
a acesteia obiectul propriei experienţe (p. 68).
i. 1 , • - Wincenty OKON, Didactică generală. '

2570 — Ştiinţa propriu-zisă izvorăşte din raţiune, care for-


mează noţiunile şi urmăreşte legăturile dintre ele, după nişte
legi interne proprii ei de la început.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.
ŞTJKN'T.'V

2571 — Ştiinţa înseamnă obiectivitate, înlăturare de contra-


dicţii prin acorduri şi sinteze din ce în ce mai vaste, prin
decentrarea conştiinţei individuale şi afirmarea progresivă a
conştiinţei sociale (p. 12).
Vasiie PAVELCU, Culmi şi abisuri ale per-
sonalităţii.

2572 — Scopul suprem al ştiinţei constă" în investigaţia


relaţiilor deterministe, în aflarea cauzelor fenomenelor natu-
rale şi a motivelor acţiunilor umane (p. 69).
' Vasile PAVELCU, Metamorfozele lumii inte-
rioare. •

2573 — Ştiinţele naturii sînt opera minţii omului care ob-


servă şi cercetează natura, fără să recurgă la anumite inter-
pretări şi noţiuni care să aibă sursă decît însăşi natura ex-
terioară. ,
I. P. PAVLOV, Experienţa a 20 de ani asu-
pra activităţii nervoase a animalelor.

2574 — Adevărata ştiinţă despre societate şi despre om e


iubitoare de claritate, transparenţă şi vizibilitate perfectă, în
propoziţiile sale puţind fi descoperit fluxul şi caracteristicile
autentice ale vieţii social-umane, istorice şi cotidiene (p. 59),
Petru PÂNZARU, Convingeri ştiinţifice şi po-
litice^

2575 — Ştiinţele în genere, cele sociale şi politice în special,


sînt bune la ceva numai atunci — şi numai în măsura în care
—- ne fac mai lucizi, mai umani şi, în acelaşi timp, mai
modeşti (p. 9). .
Petra PÂ2CZAR«U, Condiţia umană din per-
spectiva vieţii cotMiene.
„ ŞTIINŢA
370

2576 — Dispreţuiesc falsa ştiinţă, ea-este funesta ; dar stimez,


din contra, ştiinţa adevărată, care este folositoare întotdeauna
(p. 84)
Silvio PELLICO, Datoriile omului.

2577 — Prin ştiinţă, omul stăpâneşte întreaga fire mişcă-


toare şi nemişcătoare, şi ştiinţa e produsul intelectului.
I, C. PETRESCU, Şcoala activă„

2578 — Adevărata ştiinţă, însă, ar fi aceea care se cunoaşte


şi are o idee cît mai preqisă de ce este şi de ce nu e.
Ion PETROVICI, Introducere în metafizică.

2579 — O ştiinţă ia fiinţă atunci eînd se descoperă un fenomen,


nou, sau mai corect cînd apare un nou unghi de vedere care
face ca un grup de fenomene să nu-şi mai explice Suficient
relaţiile prin ştiinţele vechi (p. 14).
Alexandru PIRU, Universul poeziei, ed.

2580 —• Cel care vrea să judece bine într-o chestiune, trebuie-


să se întemeieze pe ştiinţă, nu pe părerea mulţimii,
PLATON, Dialoguri.

2581 — Ştiinţa modernă, prin performanţele ei formidabile,


spectaculoase, ne fascinează, ne smulge admiraţia, ne dă un
tonic sentimental de măreţie a omului, încredere în puterea
neclintită, cu adevărat miraculoasă a inteligenţei (p. 105).
2582 — Ştiinţa este emanciparea umanităţii, iar însuşirea
ei — certificatul de neatîrnare intelectuală a fiecăruia (p. 152).
-Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint.
ŞTIINŢA ^ 371

2583 —- In opoziţie cu misticismul care dezarmează pe om,


ştiinţa comunică optimism, încredere în forţele proprii, des-
chide perspectiva luminoasă a ridicării unei lumi noi, a pune-
rii forţelor naturii în slujba omului (p. 14).
Paul POPESCU-NEVEANU, Morală şi religie.

2584 — Ştiinţa este destinată să asigure fericirea oamenilor,


dîndu-le- stăpînirea asupra naturii (p. 93).
Alexandru POSESCU, Începuturi ale mate-
rialismului modern.

.2585 —'Ştiinţa umanizează natura. .Ea transformă lucrurile


după. nevoile noastre.
Alexandru POSESCU, Introducere în filozo-
.."—'• fie.

2586 —- Ştiinţa românească trebuie să devină un factor tot


mai activ în cunoaşterea secretelor naturii, vieţii şi societăţii,
în transformarea conştientă a lumii "în concordanţă cu cerin-
ţele progresului şi civilizaţiei, ale dezvoltării istorice, să-şi
sporească contribuţia la activitatea de cunoaştere ştiinţifică
desfăşurată pe plan internaţional, să coopereze strîns în
toate domeniile cercetării cu celelalte ţări ale lumii (p. 97).
PROGRAMUL PARTIDULUI COMUNIST
ROMÂN de făurire a societăţii socialiste mul-
tilateral dezvoltate şi înaintare a României
spre comunism.

2587: -— Ştiinţa nu trebuie să se mărginească numai să adune


faote, ei să ajungă la legi, la ipoteze explicative, la teorie
(p> 341).
Mihai RALEA şi C-tin I. BOTEZ, Istoria psi-
hologiei.
372 „ ŞTIINŢA

2588 — Ştiinţa nu se impune inteligenţii omului, în mod


pasiv, ca o copie după o realitate externă şi străină omului ;
ci ştiinţa se elaborează de inteligenţa omului după cerinţele
personalităţii acestuia (pp. 106—10T|. :
€. EÂDULESCU-MOTRU, Puterea sufle-
tească.

2589 — Prin creşterea ştiinţei se aduce- în cîmpul cunoaşterii


ceva preexistent şi încă necunoscut, pe eînd prin creşterea
tehnicii, invenţiile, de pildă, se îmbină în mod creator ele-
mente necunoscute în prealabil pentru a realiza ceva ce nu
există înainte. '
Remus RÂDULEŢ, [III, p. 83],

2590 — Ştiinţa de astăzi este tehnica zilei de mî'ine (p. 121).


Valter ROMAN, Secolul XX, Secolul marilor
revoluţii.

2591 — Ştiinţa a devenit nu numai elementul principal al


puterii economice şi politice a unui stat, ci şi al puterii sale
militare (p. 228).
Valter ROMAN, Echilibru şi dezechilibru.

25-02 —Ştiinţa este o cale de înţelegere între oameni ; ei îi


datorăm paşi însemnaţi spre înfrăţirea între popoare şi spre
consolidarea păcii (p. 97).
Victor SĂHLEANU, Etica cercetării ştiinţi-
fice.

2593 — Ştiinţa este o operă socială de sistematizare a cunos-


cutului şi de cercetare a necunoscutului (p. 15).
Victor SĂHLEANU, Nobila aventură a ştiin-
ţei.
ŞTIINŢA 373

2594 — Nimeni nu-i mai presus de omul ce are în mintea


lui luminile ştiinţei.
SOFOCLE, Antigona.

2595 — Ştiinţa înseamnă cunoştinţe organizate, iar înainte


de a fi organizate cunoştinţele trebuie să stăpînim o parte
dintre ele (pp. 85—86).
Herbert SPENCEE, Eseuri despre educaţie,

2596 — Scopul ştiinţei este de a sluji poporul, de a îmbună-


tăţi viaţa oamenilor (p. 68).
. A. F. ŞIŞKIN, Bazele eticii marxiste,

2597 — A preţui ştiinţa înseamnă a avea o atitudine cultu-


rală anticipativă şi prospectivă faţă de realitate. A ignora sau
minimaliza ştiinţa înseamnă a adopta o atitudine anticul tu
rală programatică faţă de. cerinţele vieţii (p. 192).
Alexandru TĂNÂSE, Cultură şi umanism.
i
2598 — Nu trebuie să se uite că orice ştiinţă este o depăşire
a impresiei prezente, fenomenale, o afirmare a unui raport
funcţional general mai mult sau mai puţin constant (p. 62).
Dimitrie TODORAN, Individualitate şi educa-
ţie.

2599 — Roadele adevăratei ştiinţe şi aîe artei adevărate sînt


rezultatul unor sacrificii,- şi nicidecum ale unor anumite pri-
vilegii materiale (p. 388).
Lev N. TOLSTOI, Texte pedagogice.
374 „ ŞTIINŢA

2600 —• Nici o ştiinţă nu-şi este suficientă sieşi. Orice ştiinţă:


se împlineşte dincolo de ea însăşi, se extinde dincolo de ceea
ce crede că este domeniul său, în spaţiul filozofiei (p. 19).
Constantin 'TSATSOS, Aforisme şi cugetări.
' ' . v . . • ' - • I
2601 — Ştiinţa este realizarea ideii de adevăr. Pentru că ne
aduce adevărul, are înţeles, are valoare, are o raţiune de a
exista (p. 10).
Constantin TSATSOS, Filozofia socială a ve-
chilor greci.

2602 — Ştiinţa, în sensul modern al cuvîntului, constă în a


face să depindă ceea ce ştim de ceea ce putem,* şi merge pînă
acolo că subordonează inteligibilul verificabilului (p. 138).
Paul VALERY, Introducere în metoda lui
Leonardo dă Vinci.

2603 — Ştiinţa planurilor de viitor constă în prevenirea,


greutăţilor de înfăptuire (p. 94).
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii.

2604 — Ştiinţa şi puterea morală sînt stîlpii fericirii po-


poarelor. (p. 247).
2605 — O ştiinţă există îndată ce poate generaliza şi dovedi
adevărurile, adică procura minţii cunoştinţa sigură, şi sistema-
tică a realităţii (p. 247).
A. D. XENOPOiL, Scrieri sociale şi filozofice.

2606 — Numai în ştiinţă se găseşte, adevărul care va putea


să-1 facă pe om să se emancipeze din ce în ce mai mult, şi să
devină stăpîn pe destinul său (p. 624).
Emile ZOLÂ, Munca.
O M Î3E Ş T I I N Ţ A 375

OM DE ŞTHNTA /•,,-/• . V:

2607 -— Omul de ştiinţă cu un spirit independent şi capabil


să judece faptele la adevărata lor valoare şi nu în lumina con-
cepţiilor dominante, are cele mai multe şanse să se realizeze
realmente nou. El are nevoie, în plus, de imaginaţie şi de un
. fond serios de cunoştinţe pentru ca să-şf dea seama în ce
măsură observaţia pe care a făcut-o este cu adevărat nouă şi
să vadă consecinţele ei posibile (p. 59).
W. I. BEVERÎDGE, Arta cercetării ştiinţifice.

2608 — Omul de ştiinţă optează mai mult pentru idei decît


pentru probleme. Pentru probleme el optează numai în mă-
sura în care ele sînt de facto sau virtualmente soluţionate
prin anume idei (p. 214).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi
însemnări

2609 — Omul de . ştiinţă superior are neapărat şi o cultură


umanistă, fără de care specialitâteâ devine aridă şi dă impre-
sia că este dezlipită de viaţa (p. 165).
Demostene BOTEZ, Memorii.

2610 —- Omul de ştiinţă are la îndemînă numai elementele .


brute ale realului ; în ele şi prin ele trebuie să ajungă la ade-
vărul, generalizator (p.-153).
Marcel BREAZU, Cunoaşterea artistică.
' - - ' • - - • . - i1

2611 — Un om de ştiinţă trebuie să aibă puţină imaginaţie


şi să prevadă imprevizibilul (p. 243).
George CALINESCU, Scrisori şi documente,

2 5 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă şi civilizaţie 5
OM D® ŞTIINŢA

2612 — Omul de ştiinţă se îndreaptă spre natură, pentru ca


observind-o,, cerce tînd-o, să pătrundă în misterele ei şi să des-
copere mijloacele (p. 170).
Ovid DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri

2613 — Omul de ştiinţă nu poate avea drept călăuză decît -


slujirea adevărului, a poporului (p. 18).
O. IAHOT, Ce este adevărul ?

2614 — Omul de ştiinţă care nu se situează ferm pe poziţiile


materialismului ştiinţific nu va izbuti să înţeleagă legile dez-
voltării firii, chiar dacă va avea un bagaj respectabil de cu-
noştinţe şi observaţii izolate.
T.D. LÎSENKO, [XII, p. 166].

2615 — Omul de ştiinţă raţionează inductiv, pornind de la


faptele furnizate de experienţă, (voi. II).
Jack LONDON, Opere alese.

2616 — Omul de ştiinţă, se străduieşte să prevadă fenome-


nele pentru a putea acţiona asupra lor (p. 88).
Mircea FLONTA, Esenţă şi fenomen.

2617 — Omul de ştiinţă este profesorul tehnicii (p. 97).


Gr. C. MOISIL, îndoieli şi certitudini, ed. a
II-a.

2618 — Numim un om de ştiinţă pe acela care în experiment


a văzut un mijloc ce duce la investigarea adevărurilor adînci
ale vieţii, la înlăturarea unui văl care acoperă fascinatele ei
taine şi care, într-o asemenea investigaţie, a simţit născîn-
du-se înăuntrul Iui o dragoste atît de pătimaşă pentru inte-
OM DE ŞTIINŢA

resele naturii, încît să se uite pe sine însuşi. Omul de ştiinţă


nu este cel ce minuieşte instrumentele, ei acela care cunoaşte
natura (p. 57).
Maria MONTESSOBI, Descoperirea copilului.

2619 — Omul de ştiinţă scrupulos şi obiectiv nu trebuie să


considere ideea sa decît ca un mijloc de a pune întrebări na-
turii şi de a o sili să-i răspundă prin experienţele pe care le
instituie pentru verificarea ei (voi. V, p. 421).
P.P. NEGULESCU, Scrieri inedite II. Destinul
omenirii.

2620 — Un om de ştiinţă durează însă atît cît durează actua-


litatea lui (p. 104).
Camil PETRESCU, Note zilnice (1927—1940).

2621 — A fi om de cultură — şi aceasta este un .'imperativ


al vremurilor noastre — înseamnă a avea în aceeaşi măsură,
cunoştinţe vaste din domeniul ştiinţei şi tehnicii, al ştiinţelor
sociale şi politice, al literaturii şi artelor (p. 69).
Ion POPESCU, Tineretul şi revoluţia ştiinţifică
şi tehnică.

2622 — Un adevărat om de ştiinţă trebuie să ţină îa adevăr


mai mult decît la propria persoană (sau decît 1a propria situa-
ţie) (p. 169).
Victor SÂHLEANU, Nobila aventură a ştiinţei.

2623 — Omul de ştiinţă este dator să aibă conştiinţa pro-


priei sale valori şi să lupte pentru recunoaşterea contribu-
ţiilor sale (p. 147).
Victor SÂHLEANU, Etica cercetării ştiinţi-
fice.
378 SAVANT

2624 — Un om de cultură este un om care ştie să se poarte


potrivit lucrurilor pe care le cunoaşte, experienţei de viaţă
pe care o are, înţelepciunii cîştigate. Un om de cultură este
un om al semnificaţiilor şi al sensurilor generale, un om al
acţiunilor motivate şi bine definite, un om al comportamen-
tului superior, un om moral (p. 245).
Virgil STANCOVICI, Filozofia integrării.

2625 — Adevăratul om de ştiinţă trebuie să fie un luptător


pentru adevăr, un duşman al oricărei, forme de înşelare şi al
prejudecăţilor .răspîndite de ideologii claselor exploatatoare
dominante (p. 143).
A.F. ŞIŞKIN, Bazele eticii marxiste.

2626 — A şti să lucrezi în colectiv înseamnă să fii principial,


să acorzi totdeauna întîietate intereselor colectivului faţă de
cele personale, oricît de importante ţi s-ar părea ele. Cine nu
ştie să muncească în, colectiv, nu poate să devină un adevărat
om de ştiinţă.
N.D. ZELINSKI, [XII, p. 77],

SAVANT
(învăţat, înţelept, deştept, erudit)

2627 — Omul înţelept se judecă singur.


Proverb albanez

2628 -— Spre a fi înţelept trebuie să îndeplineşti cinci con-


diţii : să taci, să asculţi, să-ţi aminteşti, să faci şi să studiezi.
2629 — Savant fără lucrări, ca norii fără ploaie.
2630 — învăţatul recunoaşte pe cel ce e neştiutor pentru că
SAVANT :37î

însuşi a fost neştiutor, dar neştiutorul nu recunoaşte pe în-


văţat, căci n-a fost el însuşi învăţaţ.
Proverbe arabe

2631 — Deşteptul cunoaşte lumea într-o zi, prostul într-o


lună.
2632 — Deşteptul e deştept la opt ani, prostul e prost şi îa
optzeci.
Proverbe bengaleze

2633 — înţelept este acela care nu şi-a pierdut nici inocenţa


şi nici candoarea copilăriei.
2634 — înţelepţii sînt perla unei ţări ; savanţii sînt desfăta-
rea unui ospăţ.
Proverbe chineza

2635 — Cînd unul e înţelept, doi sînt fericiţi.


2636 — Dojana nu-i dăunează niciodată unui înţelept.
2637 — E uşor să.fii înţelept după ce faptul s-,a consumat;
2638 — înţeleptul nu se lasă la discreţia norocului.
.2639 — înţeleptul vede cît trebuie, nu cît poate.
Proverbe engleze

2640 — Cei mai mari învăţaţi nu sînt cei mai înţelepţi.


2641 — Nu e înţelept cel care e mai înţelept decît trebuie;
2642 — Ce! mai înţelept este cel care nu se gîndeşte să fie
astfel.
Proverbe franceze

2643 — Cine poate citi în cartea lumii acela e un om înţelept;


2644 — Durerea prostului o vindecă timpul ; durerea înţe-
leptului o vindecă mintea.
Proverbe germane
380 SAVANT'

2645 — Cuvîntul înţeleptului nu se poate nici ascunde, nici


respinge, întocmai ca dinţii unui elefant.
2646 — înţelepţii, chiar dacă au de toate, trebuie să-şi facă
prieteni.
2647 — înţeleptul rîde cu ochii, cel rău cu dinţii, prostul
.din gît.
2648 — Prostul ridică tonul, înţeleptul doar zîmbeşte.
Proverbe indiene

2649 — Nu orice om care ştie carte e înţelept.


2650 — Cel căruia îi merge bine pare înţelept,
2651 — Pentru a face ca un om să treacă drept nebun,'
ajunge o singură persoană, dar pentru a fi reputat ca înţelept
nu ajung o sută.
Proverbe; italiene

2652 — înţeleptul care nu poate să-şi fie de folos lui însuşi,


în zadar e înţelept.
2653 —- înţeleptul nu afirmă nimic din ce nu poate dovedi.
Proverbe latine

2654 — înţeleptul vorbeşte de idei, inteligentul de faptă, cei


de rînd de ceea ce mănîncă.
Proverb mongol

2655 — Este o mare artă să rămîi înţelept printre proşti;


Proverb olandez

2656 — Un om poate fi socotit înţelept eînd caută înţelepciu-


nea ; va fi însă un prost crezînd că a găsit-o.
Proverb persan
SAVANT ' 3B1

2657 — Omul înţelept se gîndeşte mai întîi bine, şi în urmă


vorbeşte.
2658 — înţeleptul invîrteşte de şapte ori limba în gură îna-
inte de a vorbi.
2659 — înţeleptul cu tăcerea biruieşte pe-orice nebun.
2660 — înţeleptul la norod multă linişte aduce, iar cel lipsit
de minte tulburare şi necazuri.
2661 — înţeleptul mai din vreme pururea întîmpinâ cele mai
din urmă rele.
2662 — Mai bine dojana celui înţelept, decît lauda celui
ntebun. ,
2663 — Cel înţelept ca albina, din toate alege ce e mai de
folos.
2664 — Omul înţelept îşi cumpără vara sanie şi iarna car.
2665 — Cel înţelept se învaţă din înşelăciunea cea dinţii.
2666 — înţeleptul adună şi nebunul risipeşte.
2667 — înţeleptul făgăduieşte şi nebunul trage nădejde.
2668 — înţeleptul tace şi face.
2669 1— înţeleptul învaţă din păţania altora, nesocotitul nici
din a sa.
2670 — Omul învăţat, dar nepăţit, e ca puşca fără praf.
2671 — Omul înţelept face ce poate, nu ce vrea.
2672 — Treptele casei celui înţelept să se rOază de picioa-
rele tale.
2673 — Limba celui învăţat, ca o cheie de comoară.
2674 — Dacă dai pricină înţeleptului şi mai înţelept îl faci.
2675 — înţeleptul o cumpără şi nebunul o vinde.
Proverbe româneşti

2676 — Nu ajungi savant cu ceea ce ştie tatăl tău.


2677 — învăţatul înţelege starea ta, dar tiranul — ba.
2678 — Trebuie să ai capul înţelept şi urechea surdă.
SAVANT

2679 — Tăcerea e un răspuns afirmativ.


2680 — Pentru satul care se vede nu e nevoie de călăuză.
Proverbe turceşti

2681 — Omul înţelept caută toate satisfacţiile pe care i le


permite natura sa şi condiţiunile în care trăieşte, fără a cere
de la viaţă mai mult decît îi poate da (p. ,119).
Carabei ASLAN, Din problemele vieţii.

2682 — Un savant va găsi cea mai înaltă şi cea mai adîncă


mulţumire sufletească în descoperirea adevărului ştiinţific
(P- 30).
Garabet ASLAN, Cum să trăim ?

2683 — Omul care a înţeles cît poate.şti, cît poate face şi cît
poate spera, nu mai poate cădea în deznădejde.
Mi hai BENIUC, Meşterul Manole (cronici şi
studii literare).

2684 — Cine în lume e atît de înţelept căruia altă înţelep-


ciune să nu-i trebuiască ?
Dimitrie CANTEMIR, Istoria ieroglifică.

2685 — Deştept este cine nu-i adormit, omul cu simţurile


vigilente, care coordonează repede.
George CĂLINESCU, Cronicile optimistului.

2686 — Menirea cea mai nobilă a savanţilor, a cercetătorilor


din toate domeniile şi de pretutindeni este de a face ca între-
gul potenţial al ştiinţei şi tehnicii contemporane să fie consa-
crat progresului, bunăstării, libertăţii şi" independenţei po-
SAVANT . 883

poarelor, asigurării dreptului suprem al oamenilor la viaţă,


la pace (voi. XXII, p. 363).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

2687 — Spiritul savantului trebuie, să fie absolut Jiber,


jât de: orice prejudecată, de orice apriorism filozofic (p. 38).
Edouard CLAPAREDE, Educaţia funcţională,

2688 — Cu atît va fi cineva altuia mai superior, cu cît va fi


mai învăţat decît el (p. 102).
2689 — Nu acela care ştie multe e înţelept, ci acela care ştie
lucruri folositoare (p. 272).
Jan Amos COMENIUS, Didactica magna.

2690 — Cei înţelepţi nu judecă veşmîntul, ci ţin la preţ cu-


vîntul şi nobilul curaj care nu minte (p. 123).
Alighicri DANTE, Opere, minore.

2691 — Eruditul nu este format,, ci se formează el.însuşi


(p. 118).
Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte pedagogice
alese. : •

2692 — înţeleptul se deosebeşte de prost tocmai prin aceea


că acesta ascultă de patimă, iar cel dinţii de raţiune (p. 41).
ERASMUS, Elogiul nebuniei.

2693 — Nu-i înţelept a dăinui-n greşeală (p. 44).


ESCHIL, Prometeu şi perşii.
88:4 SAVANT

2694 — Cei înţelepţi rabdă mai lesne strîmbătatea vecinilor,


eînd văd că aceştia nu se cruţă nici între rude (p. 29).
2695 — Oamenii înţelepţi trebuie mai întîi să se gîndească la
sfîrşitul acţiunilor şi apoi să pornească a le face (p. 35).
2696 — Oamenii înţelepţi, eînd au scăpat dintr-o primejdie,
se păzesc de ea toată viaţa (p. 81).
2697 — Oamenii înţelepţi nu trec cu vederea uneltirile celor
răi (p. 91).
ESOP, Fabule.

2638 — Cel învăţat îşi poartă în minte bogăţia.'


FEDRU, Fabule.

2699 •— Eruditul nu este în mod necesar un om de ştiinţă


(p. 39).
Adolphe FERRIERE, Şcoala activă.

2700 — înţelept e cel ce-şi înfrînează simţămintele iscate


de-o simplă părere (p. 61).
Thomas HARDY, Departe de lumea dezlăn-
ţuită.

2701 —• înţelepţii născocesc gînduri noi, iar proştii le răs-


pîndesc (p. 42).
Heinrich HEINE, Proză.

2702 = Omul deştept e lucru mare ; se pune şi cu învăţă-


tura..
Nicolae IORGA, Rolul iniţiativei private in
viaţa publică.
SAVANT 3H5

2703 — O mie de înţelepţi se pot înţelege mai bine decît doi


proşti (p. 43),
2704 — învăţat e omul care se învaţă necontenit pe dînsul şi
învaţă necontenit pe alţii (p. 100).
2705 — învăţat e omul care nu mîntuie niciodată de învă-r
ţat (p. 185).
K: culac IORGA, Cugetări.

2708 — înţeleptul îşi petrece viaţa observînd oamenii şi îşi


istoveste mintea căutînd să dea în. vileag viciile şi ridicolul
(voi. I, p. 104).
2707 —- Un om înţelept nici nu se lasă condus, nici nu-i caută
să conducă pe alţii, ci ţine ca numai raţiunea să conducă
pururi (voi. I, p. 219).
LA BRUYERE, Caracterele sau moravurile
acestui veac.

2708 — E mai uşor să fii înţelept pentru alţii decît pentru tine.
însuţi (p. 37).
2709 — Puţini oameni sînt. destul de înţelepţi ca să prefere
dojana folositoare în locul laudei care îi demaseă (p. 41).
2710 — E o mare nebunie să fii numai tu înţelept (p. 62).
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii.

2711 — Deşteptul care ştie multe, dar nu vrea să împărtă-


şească nimic, arată la fel ca. omul de rind, care ar vrea să
împărtăşească multe, dar nu ştie nimic ? (voi. I, p. 389).
Titu MAIORESCUi Jurnal şi epistolar

2712 — Spunem despre un om care reuşeşte să pună cunoş-


tinţele sale în armonie cu realitatea şi să intre în ritmul
evenimentelor, că este realizat, sau înţelept (voi. I, p. 51).
Mlrcea MALIŢA, Aurul cenuşiu.
386 SAVANT

2713 — învăţatul este un om care scoate din observaţiile şi


experienţele sale, ipoteze asupra legăturii neîncetate dintre
fenomene (p. 32).
. Andre MAUROIS, Ştiinţa fericirii.

2714 — Noi numim savant pe acela care,. în experienţă, a


presimţit un mijloc de a ajunge la înţelegerea adevărurilor"
profunde ale vieţii, şi care în acest studiu, a văzut trezindu-se
în el un amar atît de pasionat pentru misterele naturii, încît
s-a uitat pe sine (p. 11)
Maria MONTESSORI, Metoda pedagogiei
ştiinţifice. . ..

2715 — Înţeleptul face ca să existe şi să ne pară fiecăruia din


• noi ceva bun, în loc de rău (p. 54).
PLATON, Teetet.

2716 — Savantul, care excelează în problemele importante, nu


poate fi incapabil în cele mai mărunte (voi. I, p. 136).
M. Fabius QUINTILIAN, Arta oratorică. -

2717 — Pe cînd înţeleptul se măsoară pe sine după.cît poate


înţelege pe ceilalţi, isteţul se măsoară pe sine după cît e
înţeles de ceilalţi (p. 131).
Marin SIMIONESCU-RÎMNICEANU, Liber-
tate sau cîteva premise pentru o morală a
•fericirii.

2718 — Cei deştepţi pricep din puţine cuvinte.


STENDHAL, Mănăstirea din Parma.
F I Z I C A — CHIMIE 387,

2719 — Cu cît cineva este mai înţelept, avînd o înţelegere mai


clară a împrejurărilor în care acţionează, cu cît el este mai
liber, cu atît îndeplineşte acţiuni mai virtuoase (p. 20).
Alexandru TĂNASE, Libertate şi necesitate.

2720 — Un savant este totdeauna un spirit critic, un om al


cumpănirii, care, pornind de la îndoiala metodică,"îşi cucereşte
certitudinile cu sînge rece, cîntărind ipotezele, grupînd argu-
mentele lui (p. 32).

. Tudor VIANU, Jurnal.

FIZICĂ — CHIMIE
2721 — Fizica timpului nostru ne dezvăluie întregul proces
al structurii materiei, din care a ieşit cosmosul, şi apoi viaţa,
şi apoi toată povestea lumii (p. 196).
Geo BOGZA, Paznic de far.

2722 — Intr-adevar, chimia — această ramură modernă a


activităţii ştiinţifice — pe lîngă însemnătatea sa deosebită
pentru aprofundarea cercetării fundamentale, a cunoaşterii
teoretice, are un rol de prim rang în perfecţionarea forţelor
de producţie şi accelerarea progresului tehnic în industrie,
agricultură şi în alte domenii de activitate, în sporirea şi di-
versificarea creaţiei de bunuri materiale necesare societăţii
(voi. V, pp. 85—86).
Nicolae CEAUŞESCIŢ, România pe drumul.
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.
gig F I Z I C A — CHIMII:

2723 — Chimia poate fi numită ştiinţa schimbărilor calita-


tive ale corpurilor, care au loc ca urmare a schimbării com-
poziţiei lor cantitative (p. 47).
Friedrich ENGELS, Dialectica naturii.

2724 — Chimia a fost chemată de pe acum să participe la


rezolvarea problemelor legate de suplimentarea resurselor
de hrană, apă, energie şi de protecţie a mediului înconjură-
tor [...], la asigurarea unui standard de viaţă cît mai ridicat
în sensul cel mai larg al cuvîntului (p. 55).
2725 — Chimia are o mare contribuţie la fundamentarea
ştiinţifică a concepţiei materialist-dialectice despre lume şi
la dezvoltarea dinamică a producţiei materiale a societăţii
(p. 139).
Mihail FLORESCU, Strategia dezvoltării în
chimie.

2726 — O fizică greşită aduce după sine o morală greşită şi


poate face ca timp de secole, generaţii întregi de oameni să
se nască şi să moară în suferinţă şi în jale (p. 23).
Anatole FRANCE, Spre timpuri mai bune.

(2727 — Chimia fizică are ca obiect aplicarea cunoştinţelor


şi metodelor experimentale şi teoretice din fizică la studiul
şi cercetarea fenomenelor şi substanţelor chimice, în care
scop selecţionează, prelucrează şi completează datele din fi-
zică şi le elaborează într-un sistem ştiinţific propriu, adop-
tat cerinţelor ştiinţifice chimice (voi. I, p. 16).
I G . MURGULESCU, Introducere în •chimia
• . fizică..
38 M A T E M A T I C Ă

2728 —: Fizica studiază structura materiei, diferitele forme


de mişcare ale materiei (forme de.energie) şi transformările
reciproce ale*acestora (p. 17).
2729 —. Chimia cercetează proprietăţile substanţelor şi
transformările lor reciproce (p. 17).
Costin N. NEX IŢESC U, Chimic generală.

2730 — Fizica ne invită să ne rectificăm vechile idei despre


real, şi chiar să le refacem (p. 153).
Georges POLITZER, Filozofia şi miturile.

2731 — Valorificarea complexă şi superioară a resurselor


naturale ale ţării noastre, pe baza aplicării în practică a des-
coperirilor şi invenţiilor efectuate în ştiinţă şi tehnică, re-
flectă liniile directoare ale politicii partidului nostru de dez-
voltare continuă şir1 rapidă a industriei chimice- din ţara
noastră (p. 35).
C.'RABEGA, Chimie generală.

2732 — Fizica este ştiinţa care studiază, structura şi pro-


prietăţile materiei, cum şi fenomenele legate de transformă-
rile acesteia, în particular de aeele transformări în care sub-
stanţele nu-şi modifică compoziţia chimică. Fizica observă
modul în care se desfăşoară fenomenele, descoperă legile
după care se petrec; şi explică producerea lor (voi. I, p. 7).
R. TTfEICA şi I. POPESCU, Fizica generală.

MATEMATICA

2733 — Matematicianul este, obişnuit, un sensitiv, un om


căruia îi place să contemple seninătatea înălţimilor olim-
pice, sufleteşti sau fizice, el fiind, ca orice om, sensibil Ia fru-
390 MATEMATICĂ

ţnuseţile lumii, de la măreţia universului pîrtă la frumuseţea


oarticulară a Capelei sixtine (voi. I, p. 11).
G. St. ANDONIE, Istoria matematicii.

2734 — Folosirea matematicii în cercetarea diferitelor feno-


mene presupune posibilitatea cunoaşterii unor elemente
simple şi suficient de omogene care caracterizează aceste fe-
nomene. Bineînţeles că aceste posibilităţi au fost şi rămîn cu
mult mai mari în studierea diferitelor forme ale mişcării ma-
teriei neînsufleţite. Aşa se explică imensa importanţă pe
care o are matematica în fizică, astronomie etc. (p. 5).
2735 — Matematica este ştiinţa care se ocupă cu studierea
relaţiilor cantitative si a formelor - spaţiale ale lumii reale
(p. 13).
A.I. BOIARSKI, Matematică pentru econo-
mişti.

2736 — Mâtematicile formează o punte de legătură între fi-


lozofia umanistă şi cea naturalistă din Renaştere. Ele con-
stituie totodată un criteriu de valoare a cunoaşterii ştiinţi-
fice în general, cunoaştere orientată în principal spre
stabilirea unor raporturi cantitative exacte (p. 58).
Sitnion GHIŢA, Orizonturi filozofice în evo-
luţia ştiinţei moderne.

2737 — Matematica nu se aplică numai acolo unde lucru-


rile se petrec relativ simplu şi nici nu este exactă afirmaţia
că domeniul ei se limitează la sectoarele unde se pune numai
problema cantităţilor şi a relaţiilor dintre cantităţi (p. 239).
Georg, KLAUS, Cibernetica şi'societatea.

2738 — Matematica, instrument de analiză a realităţii — fie


ea a naturii, fie ea a vieţii social-economice — dă posibili-
40 M A T E M A T I C Ă

tatea ca să se descopere ce este esenţial, tipic sau general în .


noianul datelor concrete de care, prin experienţă, se dispune.
Ca un imperativ al prezentului şi al viitorului, este faptul
că, din ce în ce mai mult, viaţa social-economică caută să-şi
rezolve unele probleme-specifice, supuse unor complexe le-
gităţii si necesităţii, apelând la instrumentul matematic
(p. 11).
Nicolae MIHĂILĂ, Introducere în teoria pro-
babilităţilor şi statistică matematică.

2739 — Matematician nu e cel ce ştie matematică, ci cel


care creează matematică (p. 200).
Gr. C. MOISIL, Ştiinţă şi umanism.

2740 — Interesul pentru matematică se naşte şi se dezvoltă


o dată cu înţelegerea tot mai clară şi cu pătrunderea tot mai
adîncă în lumea adevărurilor ei. Şi lumea aceasta, care este
o formă a realităţii vii, pune neîncetat probleme noi, izvo-
rîte dinăuntrul ei sau sugerate din afară (p. 118).
S. STOILOV, Matematică şi viaţă.

2741 — Matematica este aptă să furnizeze modele ale obiec-


telor şi fenomenelor, adică schema care reflectă unele pro-
prietăţi ale acestora decurgînd din structurile lor şi deci sus-
ceptibile de a le caracteriza (p. 3).
2742 — Matematica este prin excelenţă ştiinţa care se dez-
voltă teoretic cu rădăcini înfipte în realitate şi în particular
în practică. Avînd ca obiect studiul relaţiilor cantitative şi
a formelor spaţiale, noţiunile ei există în toate cunoştinţele
omeneşti asupra fenomenelor din natură şi societate (p. 7).
Nicolae TEODORESCU, Introducere în fizica
matematică.
392 ISTORIE

2743 — Marele public, chiar dacă se gîndeşte la matema-


tică, in cazul cel mai bun o apreciază ca un instrument pen-
tru fizician şi statistician, iar în -cazul'cel mai rău ea Ceva
foarte apropiat de munca unui contabil. Cu greu va admite
cineva care nu este matematician că matematica are un far-
mec cultural şi estetic, că ea constituie ceva ce are legătură
cu frumuseţea, vigoarea şi inspiraţia (p. 59).
Norbert WEINER, Sînt matematician.

ISTORIE

2744 — Istoria- nu e o repetare, ci o. transformare (p. 89).


Felix ADERCA. Personalitate.

2745 -— iubirea pentru istorie pleacă din iubirea pentru clipa


de acum (p. 154).
loan ALEXANDRU, Iubirea de patrie. Jurnal
de poet.

2746 —- Numai ceea ce iese din comun şi are un aspect par-


ticular, interesînd însă în acelaşi timp viaţa statului social,
numai acesta e obiect de istorie.
Petre ANDREI, Sociologie generală,

2747 — Istoria este, în realitatea ei ultimă, o sumă a com-


portamentului uman, a tuturor complexelor atitudinii psi-
hologice, a ţuturor pasiunilor şi sentimentelor, într-o socie-
tate determinată de trăirea umană în condiţii economice,
sociale, etice, corespunzătoare unei etape date a evoluţiei
societăţii omeneşti (pp. 67—68).
Alexandru BALACI. Boccaccio,
JSŢQBJE 393

2748 — Istoria fără adevăr îşi pierde toată însemnătatea,


ea nu mai este istorie (p, 87).
Geprge BARIŢIU, Scrieri social-politice.

2749 — Istoria este cea dinţii carte a unei naţii. Într-însa


ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul (voi. I).
Nicolae BĂLCESCU, Opere.

2750 — Ca o istorie să poată aduce foloase, nu trebuie să fie


ca un şir de oarecare întîmplări politice sau militare uscate,
fără nici o culoare, fără nici un adevăr local ; nu trebuie să
se ocupe numai de oarecare persoane privilegiate, dar să ne
arate poporul român cu instituţiile, ideile, sentimentele şi
obiceiurile lui în deosebite veacuri.
Nicolae BAlX'ESCU, Scrieri alese.

2751 — Istoria este revelatoare, iar mărturiile ei nu pot fi


anulate (p, 75).
Petru BERAR, Tineretul şi religia.

2752 — Istoiia reprezintă o nesfîrşită înşiruire de izbinzi


teoretice şi practice ale omului asupra naturii (p. 6).
Ion BIBERI, Orizonturi spirituale.

2753 — în istorie puterile irezistibile lucrează în ascuns ca


vulcanii de pe fundul mării (p. 67).
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu,

2-754 — Istoria rare se face are totdeauna mai mult stil decît
istoriografia, care se scrie (p. 138).
394 ISTORIE

275.5 — Ceea ce istoria nu uită devine, legendă . Ceea ce is~


toria uită devine istoriografie (p. 230).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi
însemnări.

2758 — Istoria este suma traiectoriilor descrise de vieţile


omeneşti, de schimbările de plan social, de ciocniri între for-
ţele contrarii, de mareele ce poartă popoarele spre orizontul
dorinţelor mai intense, oameni, sacrificii, pasiuni (p. 231).
Radu BOUREANU, Funia de nisip.

.2757 — Istoria modernă a României este legată indisolubil


de lupta clasei muncitoare pentru cucerirea puterii politice
şi 'făurirea noii societăţi (voi. I, p, 59).
2758 — Istoria trebuie să prezinte întregul proces al luptei
revoluţionare în complexitatea sa, să pornească de la analiza
ştiinţifică a realităţii socialiste, să înfăţişeze faptele nu după
dorinţele subiective ale oamenilor, nu după nevoi politice de
moment, după criterii de conjunctură, ci aşa cum s-au pe-
trecut ele, corespunzător adevărului vieţii (voi. I, p. 338).
2759 — Valoarea unei istorii cu adevărat ştiinţifice constă
în înfăţişarea obiectivă a faptelor, în interpretarea lor justă,
constituind astfel o oglindă a conştiinţei de sine a poporului,
a claselor, înmănunchind experienţa de viaţă şi de luptă a
maselor şi a conducătorilor (voi. I, p. 338).
2760 — Istoria universală apreciază o naţiune după contri-
buţia adusă la cunoaştere, după valoarea moştenirii mate-
riale şi spirituale pe care o lasă, după rolul pe .care-1 joacă
în domeniul progresului şi civilizaţiei (voi. II, p. 31).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste.
ISTOHIE, 395

2761 — Să facem totul pentru a fi demni de istoria glo-


rioasă a poporului nostru, să putem spune totdeauna că nu
am precupeţit nimic pentra a făuri un viitor demn naţiunii
noastre socialiste (p. 57). •
Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Conferinţa
Naţională a P.C.R. din 19—21 iulie 1972.

2762 — Bazîndu-se pe ceea ce a fost eroic în. istoria veche,


trebuie să făurim o istorie nouă, revoluţionară — istoria
constructorilor socialismului şi comunismului, a oamenilor
stăpîni pe destinele lor, a societăţii din care a fost lichidată
pentru totdeauna orice fel de inegalitate şi asuprire şi unde,
înfrăţiţi, într-o deplină unitate, oamenii muncii îşi făuresc
în libertate propriul lor viitor, viitorul comunist ! (voi. XIX,
p. 51).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

2763 — Cea mai înaltă îndatorire şi răspundere a istoricilor


este ca, studiind dezvoltarea societăţii, evenimentele isto-
rice, să desprindă din uriaşa comoară de experienţă acumu- '
lată de-a lungul mileniilor şi să îmbogăţească activitatea pre-
zentă şi viitoare cu învăţăminte şi concluzii pentru mersul
înainte al popoarelor pe calea civilizaţiei, pentru pacea şi pro-
gresul întregii umanităţi (voi. XX, p. 336).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

- 2764 — Istoria omenirii, deci şi istoria poporului român, este


istoria dezvoltării forţelor de producţie şi a relaţiilor sociale,
XSTORÎB

istoria luptelor de clasă, a luptelor împotriva asupririi şi do-


minaţiei străine, pentru, eliberarea naţională şi dezvoltarea
de-sine-stătătoare, istoria înfruntării continue între vechi şi
nou (p, 8).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere prezentată la
Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 1—2 iu-
nie 1982.

2765 T- Istoria este un proces continuu de creaţie umană,


de înlocuire a formelor sociale vechi ea altele noi, de fău-
rire a propriului destin (p. 34).
Miron CONSTANTINESCU, Introducere în so-
ciologie.

2166 — istoria.., ne arată în deosebi legătura- de cauză şi


efect, sau legătura de evoluţie ori metamorfozare ce există
între faptele sociale ce se succed în curgerea vremii.
Vasile CONTA,, Teoria fatalismului.

2767 — Istoria riu construieşte conceptele realului şi irealu-


lui, ei le foloseşte ; istoria, deci, nu este teoria istoriei (p. 100).
Benedetto CKOCE, Estetica.

27.68 —' Istoria ne introduce în domeniul vieţii ; ea ne arată


motivele care despart şi unesc pe oameni ; ea ne zugrăveşte
ceea ce e de dorit şi ceea ce e vătămător (p. 97).
2769 — A studia istoria nu înseamnă ă îngrămădi informa-
ţiuni, ci înseamnă a face o pictură vie asupra oamenilor; a
succesului şi insuccesului ce-au avut (p. 98).
John DEWEY, Şcoala şi copilul.

2770 — A învăţa istoria înseamnă a cunoaşte evenimentele'


importante ale trectului (p. 262).
liobert DOTTRENS, A educa şi a instrui.
ISTORIE 397

2771 — Istoria constituie memoria, conştiinţa popoarelor. Ea


ne dă schema în timp şi spaţiu pe care se ţese presupusă le-
gătură cauzală marile şi micile momente sufleteşti ale unui
popor (p. 449).
Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri critice şi
estetice.

2772 — întreaga istorie a omenirii este un efort către civi-


lizaţie, cunoaştere şi creaţie (p. 81).
Mîhai DRĂGĂNESCU, Profunzimile lumii
materiale.

2773 — Istoria dinlăuntru a popoarelor este o luptă între


ideea statului şi individualism.
Mihai EMINESCU, Articole de politică
românească.

2774 — Istoricul mare nu e cel ce se ilustrează printr-o ju-


dicioasă înşirare a datelor, ci cel străbătut de un sentiment
dens al istoriei, care în forme noi mărunte, infinitezimale
uneori, se găseşte în fiecare din noi (p. 132).
Paui EVERAC, Reflecţii despre inteligenţă,
-- ' .P: '
2775 — Istoria muncii, a ştiinţei şi a născocirilor; aceasta
este adevărata istorie a oamenilor (p. 54).
Fr. W. FORSTER, Cartea vieţii,
\

9776 — Istoria nu e decît o suită de imagini (p; 187).


* An aţele FRANCE, Viaţa literară.

2777 —; Istoria arată, în adevăr, că naţiunile în care indt-;


vizii sau obişnuit a pune interesele lor personale mai presus
398 ISTORIE

de interesele generale, nu s-au putut menţine pe scena


lumii.
2778 — Istoria comparată ne descrie starea morală şi cultu-
rală a diferitelor popoare din diferite epoci.
Ion GÂVĂNESCUL, Etica.

2779 — Nimic nu e mai frumos decît un peisaj lucrat de


istorie (p. 128).
Dumitru GHIŞE, Contrapunct.

2780 — Istoria e disciplina care cercetează metodic, expune


obiectiv şi lămureşte cauzal dezvoltarea întregii omeniri.
C.C. GIURESCU, Istoria românilor, cl. a
VUI-a.

2781 —- Istoria nu poate fi judecată decît de cel care a


trăit-o pe fiinţa lui (p. 216).
J.W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

2782 — Istoria e modul de a-ţi croi soarta, a reacţiona al


unui popor în faţa celorlalte popoare.
Octavian GOGA, Mustul care fierbe.

2783 — Istoria omenirii este prelungirea istoriei naturii.


2784 — Istoria este epopeea înălţării de la natură la logică,
epopee plină de pasiune, de dramatism ; în cuprinsul ei, ime-
diatul devine conştient şi ideea eternă coboară în existenţa
vremelnică.
A.I. HERZEN, Opere filozofice alese.
ISTORIE 399

2785 — Orice istorie nu este decît prezentarea logică a unui


organism pe linia principalilor săi factori de dezvoltare.
Ni cola o IORGA, Sinteza bizantină (Conferinţe
şi articole despre civilizaţia bizantină).

2786 — Istoria unui popor, a unei ţări nu se măsoară cu


anii. ci cu faptele, cu acele fapte care iau proporţii de eve-
niment, care capătă un relief ieşit din comun, înscriindu-se
în memoria contemporană sub semnul perenităţii (p. 167).
Gcorge XVAŞCU, 101 tablete.

2787 — Istoria nu se dezvoltă în linie dreaptă, ea înre-


gistrează sinuozităţi, zigzaguri, cotituri (p. 160).
Nicolae KALLOS, Conştiinţa politică.

2788 — După priveliştea lunei, după minunile naturii, ni-


. mic nu este mai interesant, mai măreţ, mai vrednic de luarea
noastră aminte, decît istoria.
Mihail KOGÂLNICEANU, Scrieri alese.

2789 —. Istoria nu se repetă (voi. 5),


2790 — Istoria nu stă niciodată pe loc, ea merge jlnainte
(voi. 23). -
V.I. LENIN. Opere, ed. 1953.

2791 — Nimic nu ne învaţă mai mult şi nimic nu ne oferă


o mai mare plăcere, decît istoria (p. 140).
John LOCKE, Texte pedagogice alese.

2792 — Istoria naţională e, deci, ştiinţa cea mai temeinica


pentru întărirea conştiinţei de neam că e cea mai în măsură
400 SSTORFFI

de a lega şi mai mult solidaritatea dintre azi şi ieri, dintre


trecut şi prezent, de a adinei în sufletele noastre cultul stră-
moşilor pe care se sprijină tăria şi mărirea unei patrii
(voi. I),
Eugen LOVINESCU, Scrieri critice.

279.3 — Dacă relaţiile dintre oameni nu s-ar fi bazat pe po-


sibilitatea şi dorinţa de a înţelege prin exprimarea şi căuta-
rea adevărului, istoria umană, civilizaţia, nu ar fi atins cul-
turile de azi (p. 9).
Gheorghe MARIN, Labirintul minciunilor.

2794 — Marea consolare pe care ţi-o dă istoria este consta-


tarea identităţii nefericirilor umanităţii în diferite epoci şi a
faptului că, mai devreme sau mai tîrziu, totul se aranjează,
exnd mai rău, cînd mai bine (p. 406).
Andr6 MAUKOIS, Memorii.

2795 — Istoria a început ca epopee, a evoluat ca o cronică


şi. a terminat prin a fi ştiinţă (p. 82).
Nicolae MARGINEANU, Sub semnul ome-
niei,

2796 — Istoria este măsura sau metrul prin care se poate


şti dacă'un popor propăşeşie sau dacă se înapoiază (p. 15).
Dumitru MICU, Scrisori, cărţi, reviste.

2797 — Ce ar putea oare mai mult să nutrească, să aducă


la cea mai înaltă manifestare nobilul sentiment al' iubirii de
neam şi de ţară, acel sentiment din care singur naşte virtu-
tea ce ridică şi înalţă popoarele, decît pildele şi învăţămintele
ale fetoriei naţionale (p. 561).
Dimitrie ONC2UI», Scrieri istorice.
ISRIBKTS. 401

2798 — Istoria adevărată începe t » primele societăţi orga-;


nifca't? care au lăsat ® a e scrise (p. 5>.
Andrei OŢETEA, Istoria veche,

27&9 -— B comod şi plăcut să citeşti istoria, sau s-d scrii.'


Este Insă o fericire s-o trăieşti şi s-o faci (p. 7).
Ion PAS, Aducere aminte,

2800 — Scopul istoriei este deplina dezvoltare a ideii de


omenie sau de umanitate, desfăşurarea tuturor forţelor şi
dispoziţiilor ei într-o cultură felurită şi armonică.
Friedrich PAULSEN", Introducem fn filezvfie.

2801 —• Istoria e sînge şi balade (p. 64).


Adrian PĂUNESCU, Pămîntul deocamdată,

2802 — Ne iubim istoria nu din infirmitatea morală că nu


am putea face istorie, ci cu autoritatea supremă, pe care ne-o
dau truda, demnitatea şi similitudinea de idei şi destin a
noastră cu înaintaşii noştei, cărora le sîntem fii, exact în clipa
în care sîntem părinţii, celor care ne vor continua (p-, 38).
2803 — A studia Istoria cu seriozitate şi pasiune înseamnă
a începe să devii: cetăţean al prezentului. Istoria este cea din-
ţii carte a unei naţiuni, să nu uităm ! (p. 317),
Adrian PĂUNESCU, De la Bărca la Viena şi
înapoi.

2804, — Istoria nu poate ţine seamă decît numai de valorile


istorice, iar nu şi de simplele fenomene neutre ale vieţii ome-
neşti biologice (p. 67).
2805 — Real-istoric credem însă că nu e decît ceea ce re--.
402: ISTORIE

zistă unei perspective mai- adinei, luate dintr-un punct cen-


tral, cît mai departe de contingenţele particulare (p. 71).
Vasile PÂRVAN, Idei şi forme istorice.

28,06 — Istoricul se aseamănă cu un călător care stă în tră-


sură pe scăunelul din faţă : nu vede lucrurile- pe. măsură ce;
ele rămîn înapoi (p. 306).
Ion PETROVICI, Din meandrele trecutului.

2807 — Istoria este conştiinţa de sine a poporului, memoria


existenţei sale milenare. Ea cuprinde o uriaşă experienţa
umană condensată, înţelepciunea tuturor luptelof, înfrînge-
rilor şi victoriilor prin care au trecut generaţiile (p. 273).
Dumitru POPESCU, Biletul la control!

2808 — Nu există prin definiţie istorie fără întîmplări su-


blime sau tragice (voi. II, p. 172).
Marin PREDA, Cel mai iubit dintre pămîn-
teni.

28Q9 — Întreaga istorie a poporului român se înfăţişează ca


istoria unor necontenite lupte de clasă, a bătăliilor purtate
de masele populare pentru libertate şi dreptate socială, pen-
tru apărarea fiinţei naţionale şi. neatârnare, pentru progres
şi civilizaţie (p. 29).
. PROGRAMUL PARTIDULUI COMUNIST
ROMÂN ăe făurire q. societăţii socialiste mul-
tilateral dezvoltate şi înaintare a României
spre comunism.

2810 — Istoria este o veşnică devenire (voi. III).


Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în literatură
şi filozofie
ISTORIE 403

2811 — Istoria nu o fac şefii, regii, miniştrii, cu un cuvînt


individualităţile importante, ci poporul întreg, masele (p. 177).
Mihai RALEA, Cele două Franţe.

2812 — Istoria omenirii este istoria unui progres... continuu,


istoria dezvoltării neîntrerupte a culturii şi civilizaţiei (p. 119).
Valter ROMAN, Secolul XX, Secolul marilor
revoluţii: .

2813 — Unica istorie cu valoare practică este aceea care ar


putea fi numită, sociologie descriptivă. Cel mai de seamă ser-
viciu pe care l-ar putea aduce un istoric este acela.de a po-
vesti viaţa naţiunilor, astfel încît să furnizeze materiale pen-
tru o sociologie comparativă şi pentru determinarea ulte-
rioară a legilor celor mai generale cărora li se conformează
fenomenele sociale (p. 57).
Herbert. SPENCER, Eseu despre educaţie.

2814 — Orice salt calitativ în istorie e înconjurat întot-


deauna de o aură inefabilă şi tocmai la această trăsătură este-
sensibil sufletul şi nervul poporului (p. 83).
. Nichita STANESCU, Cartea de recitire.

2815 — Istoria este o disciplină, ştiinţifică şi nu doar o con-


strucţie ideologică, clădită pe un obiect imaginar, o pur| fic-
ţiune a facultăţii noastre de invenţie, tocmai pentru că exis-
tenţa datului istoric este incontestabilă (p. 60).
Alexandru T AN ASE, Realitate şi cunoaştere
în istorie.

2816 — Obiectul istoriei este viaţa popoarelor şi a ome-


nirii.
Lev N. TOLSTOI, Război şi pace.
404 ISTORIE

2817 '— Istoria rămîne mereu un izvor de învăţăminte


(p. 116).
Gheorghe TOMA, Permanenţe filozofice româ-
neşti.

2818 — Cu cît mai mult curăţim faptele istorice de elemen-


tele neesenţiale, cu atît istoria noastră devine mai plină de
sens şi mai ştiinţifică (voi. I, p. 409).
K.D. UŞINSKI, Omul ca obiect al educaţiei.

2819 —- Istoria este o creaţie conştientă a maselor, care în


condiţiile socialismului înţeleg sensul dezvoltării istorice şi
legilor ei obiective (p. 158).
Vasile VETIŞANU, Progresul uman şi tradi-
ţiile culturii.

2820 — în profunda legătură a partidului cu poporul, în


adînca şi superba înfrăţire a rădăcinilor istorice, stă izvorul
de forţă şi energie a istoriei noastre contemporane, a con-
ştiinţei socialiste în colţul românesc al lumii, pe acest pă-
mânt atît de generos în oameni şi fapte mari (p. 256).
Petru VINTILÂ, 101 picături de cerneală.
* • • . . . r
' 2821 — Istoria nu se măsoară prin anii care au trecut, ci
prin faptele pentru care o reţinem (p. 124).
Marin VOICULESCU, Lurnea în gîndire (cuge-
tări, maxime, aforisme).

2822 — Istoria omenirii este povestea nădejdii neînfrînte.


Charles WAGNEJR, Viaţa cumpătată.
406 S O C I O L O G I E

2823 — Istoria nu este o. ştiinţă singulară, şi anume o ştiinţă


a faptelor spiritului, cum este ea definită de obicei, ci o dis-
ciplină ce se îndeletniceşte cu dezvoltarea atît a lumii ma-
teriale cît şi a celei intelectuale (p. 218).
2824 — Istoria este deci un mod de concepţiune a lumii şi
nu o ştiinţă singuratică ; ea se aplică la toate fenomenele şi
la toate felurile de cunoştinţe (p. 218).
A. D. XENOPOD, Scrieri sociale şi filozofice.

2825 — Istoria este ştiinţa despre totalitatea existenţei unui


popor, despre totalitatea manifestărilor sale (pp. 20—21).
Dan ZAMFIRESCU, Independenţă şi cultura.

2826 — Istoria naţională a poporului român este un roman


dramatic şi optimist în acelaşi timp, un roman ce-şi dobîn-
deşte în zilele noastre reflexe şi semnificaţii universale
(p.' 79).
Dan ZAMFIRESCU, Permanenţe patriei.

2827 — Istoria comite un act de nedreptate socială ocup'ra-


du-se numai de dramele :elor puternici, descriind triumfu-
rile şi dezastrele suveranilor şi prinţilor, ale stăpînilor de ţări
şi de popoare. Ea trece însă indiferentă, sub tăcere mizeriile
îndurate de cei mărunţi, anonimi, ca şi cum suferinţele şi
chinurile omeneşti n-ar fi la fel de gfeu de îndurat pe toate
treptele sociale (voi. II, pp. 185—186).
Ştefan ZWEIG, Maria Stuart.

SOCIOLOGIE

2828 —• Sociologia studiază societatea în genere, arătînd care


este natura şi esenţa ei, ce structură şi ce funcţiuni are ea şi
cum evoluează. .
406 SOCIOLOGIE

2829 — Sociologia studiază faptele sociale generale, legate


de toată viaţa: societăţii. Ea caută să stabilească fazele, pe
care le-au parcurs în evoluţia lor diferite instituţii, alcătuind
tipurile cele mai generale -de instituţii şi de societăţi.
2830 — Sociologia culturii,"disciplină socială nouă, dar destul
de controversată, încearcă să găsească tocmai aspectele ge-
nerale ale fenomenelor de cultură realiste în experienţa is-
torică.
Petre ANDREI, Sociologie generală.

2831 — Sociologia se ocupă [...] să clasifice formele sociale


şi sa studieze efectele lor asupra fiecărui gen de activitate
omenească (p. 110).
Garabet ASLAN, Chestiuni de învăţămînt şi
de educaţie.

2832 — Rolul sociologiei este de a studia problemele so-


ciale, de a elabora alternativele dezvoltării, de a schiţa direc-
ţiile de soluţionare şi, la cererea forurilor conducătoare, de a
elabora soluţii practice pentru rezolvarea acestor probleme
(p. 278).
Miron CONSTANTINESCU, Cercetări socio-
logice (1938—1971).

2833 — Sociologia este în primul rînd. o ştiinţă a existenţei


sociale, ea porneşte de la condiţiile vieţii materiale a socie-
tăţii, de lai activitatea oamenilor, de la modul cum se produc
cele necesare vieţii (p. 54).
Miron CONSTANTINESCTJ, Introducere în so-
ciologie.

2834 — Sociologia comparată nu este o ramură particulară


a sociologiei, ci este sociologia însăşi, întrucît încetează de a
SOCIOLOGIE 407

fi numai descriptivă şi aspiră la explicarea faptelor (p. 178);


2835 - - Sociologia nu este deci anexa unei alte ştiinţe ; ea
însăşi este o ştiinţă distinctivă şi autonomă (p. 182).
Emile DURKHEIM, Regulile metodei socialo-
••••:-' gice. .

2836 — Sociologia marxistă reprezintă o ştiinţă de sinteză


parţială, deoarece obiectul ei îl constituie nu un domeniu
specializat de. relaţii sociale, ci sistemele sociale globale
(p. 183).
Radu FLORIAN, Reflecţii asupra filozofiei
marxiste.

2837 — întreaga sociologie descriptivă n-ar avea alt scop


decît satisfacerea unei zadarnice curiozităţi frivole, dacă n-ar
fi însufleţită de interesul filozofic general, conţinut în fap-
tele ce constată şi expune. -
Ion GĂVĂNESCUL, Etica.

2838 — Orice sociologie presupune o filozofie, o concepţie


despre lume, al cărei fragment subordonat este (p. 95).
Antonio GRAMSCI, Opere alese.

2839.— Sociologia nu este posibilă fără rezultatele ştiinţe-


lor sociale particulare, ştiinţele sociale particulare nu 'sînt
complete fără cercetări sociologice (voi. I, p. 221).
2840 — Sociologia este ştiinţa realităţii sociale (voi. I,
p. 242).
Dimitrie GUŞTI, Opere : Sociologia.

2841 — Sociologia este ştiinţa societăţii primită ca totalitate,


ca organizaţie globală sau sistem atotcuprinzător, ea nu poate
27 — Cugetări despre cultură şi civilizaţie
deci studia nici, un fenomen social „în sine şi pentru sine",
ci îl raportează totdeauna la întregul din care face parte
(p. 10).
Traian HERSENI, Sociologia literaturii,

2842 — Sociologia, nu are menirea de a determina nemij-


locit alegerea uneia sau alteia dintre modalităţile posibile ;
în schimb, este de datoria ei de a oferi toate datele necesare
pentru elaborarea unor variante şi de a arăta implicaţiile
sociale şi politice ale acestora (p. 41).
Nicolâe KALLOS, Sociologie, politică, ideolo-
gie. •

2843 — Sociologia prezidează direcţia, înlănţuirea şi limita-


rea tuturor ştiinţelor, ea le însumează, dar, fireşte, nu le
subsumă.
Ion PETROVICI, Probleme de logică,

LOGICA

2844 — Menirea logicii este aceea de a ne învăţa cum să ne


ordonăm gîndurile în modul cel mai bun dintre toate posi-
bile, pentru ca ideile noastre să ne ofere întreaga precizie şi
claritate de care sînt susceptibile (p. 68).
Marin CONSTANTIN, Ethos elenistic: Cu-
noaştere şi libertate.

2845 — Logica dialectică, în ^opoziţie cu logica veche, pur


formală, nu se mulţumeşte să înşire şi să pună una lingă-
alta, fără nici o legătură, formele de mişcare ale gîndirii,
adică diferitele forme de judecată şi de raţionament.- Ea,
dimpotrivă, deduce aceste forme una din alta, stabileşte între
LOGICA 400

ele un raport de subordonare şi nu de coordonare, ea dez-


'voltă, formele superioare din cele inferioare (p. 263).
Friedrich ENGELS, Marx şi Engels. Despre
x educaţie şi învăţământ.

2846 — Logicul îşi primeşte preţuirea valorii sale numai


cînd el a devenit rezultat al experienţei ştiinţifice (p. 40).
2847 — Logica este ştiinţa pură, adică cunoaşterea pură în
întregul cuprins al dezvoltării ei (p. 51).
28f48 — Logica fiind ştiinţă a formei absolute, acest formal,
pentru a fi ceva de ordinul adevărului, trebuie să aibă în el
însuşi un conţinut care să fie adecvat formei sale, şi aceasta
cu atît mai mult, cu cît formalul logic trebuie să fie purul
adevăr însuşi (p. 591).
G. W. Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii. -

2849 — Logica nu e un scop în sine, ci organon, unealtă a


cunoaşterii ştiinţifice (p. 126).
Athanase JOJA, Logos Architekton.

2850 — Logica, adică ştiinţa legilor, formelor şi categoriilor


gîndirii în raport cu posibilitatea şi modalitatea de reflec-
tare a realităţii obiective, adică a condiţiilor de inteligibili-
tate şi adevăr.
2851 — Logica simbolică este, în primul rînd, logica gîn-
dirii matematice şi a ştiinţelor care depind de ea.
Athanase JOJA, Studii de logică.

2852 — Logica ar trebui să fie ştiinţa de a urma, în mişcarea


cuvintelor, anumite reguli, care ar fi în acelaşi timp atîtea
chezăşii, pentru că aceste reguli ale lumii lăuntrice ar coincide
cu cele ale lumii de afară. (p. 23).
Andre MAUROIS, Ştiinţa fericirii.

ZI*
410 LOGICA

2853 — Ca ştiinţă, logica studiază formele şi legile gîndirii


corecte şi adevărate, precum şi variatele structuri în care se
manifestă acestea în procesul de dezvoltare istorică (p. 31).
2854 — Logica formală vizează cerinţele de corectitudine
ale gîndirii, cea dialectică vizează conţinutul propriu al le-
gilor logice şi cerinţele legilor care determină dialectica for-
melor logice (p. 36).
Ion V. MESAROŞIU, Logica generală.

2855 — A funda cercetarea asupra valabilităţii logicii mate-


matice, ţinînd seamă în mod . esenţial de aplicaţiile ei în teh-
nica nouă, înseamnă a aplica în aceste discuţii criteriul
practicii de o atît de mare importanţă în filozofia marxist-
leninistă (p. 10).
Gr. C. MOISIL, încercări vechi şi noi de
logică neclasică. •

2856 — Logica ţine tocmai să precizeze, unde încetează in-


tuiţia propriu-zisă şi' unde începe judecata (p. 143).
C. RADULESCU-MOTRU, Puterea sufle-
- tească.

2857 — Logica este cunoştinţa sistematică a regulilor după


care trebuie să ne conducem judecata pentru a afla adevă-
rul (p. 47).
C. R A D U I î E S C U - M O T R U , Vocaţia.

2858 — Logica este un complex de legi, şi legile în deose-


bire de regule, nu pot înfăţişa excepţiuni (p. 264).
A.D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.
FILOZOFIE

FILOZOFIE
(filozof)

2859 — Filozofia istorică se ocupă de aspectul speculativ


al vieţii sociale, cercetînd care este valoarea evoluţiei feno-
menelor istorice.
Petre ANDREI, Sociologie generală.

2860 — Filozofia nu ne învaţă numai să cugetăm bine, dar


şi să ne purtăm bine, dat fiind puterea pe care o au ideile
bune de a birui pe cele contrare lor şi a se traduce în faptă
(P- 79). . , ' y. • :; .
Garabet ASLAN, Morala greacă.

2861 — Ceea ce nu trebuie uitat, este că filozofia naturii, în


toate timpurile, a avut de înfruntat un duşman hărţuit şi te-
nace ; acest duşman este superstiţia, este "zelul orb şi nemă-
surat pentru religie (p. 75).
Francis BACON, Noul Organon.

2862 — Un filozof care nu ţine să devină autorul unei lumi


îşi suspendă vocaţia ; el poate fi oricine, chiar un genial gîn-
ditor cîteodată, dar rămîne un adept al întîmplării (p. 32).
2863 — Orice filozofie se afirmă numai în virtutea şi prin
puterea ecuaţiei sale personale (p, 168).
Lucian BLAGA, Despre conştiinţa filozofică.

2864 — -Orice filozofie e mai mult expresia abstract-imagi-


nară a unui temperament intelectual, a unei personalităţi,
decît produsul unei tehnici pur intelectuale (p. 257).
Lucian BLAGA, Zări şi etape.
« Â FILOZOFIE

2865 — Filozofia e „bemolul" vieţii : toate tonurile sufleteşti


le adînceşte cu o jumătate de ton (p. 11).
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

2866 — In general o filozofie ce nu se încoronează cu o me-


tafizică ni se pare ciungă sau fără cap. un torso sau, în cazul
cel mai bun, o făptură ce şchioapă tă prin văi (p. 209).
'. Lucian BLAGA, Fiinţa istorică.

2867 — O filozofie are în principiile şi în temeiurile ei, tot-


deauna ceva din caracterul unei proclamaţii (p. 168).
2868 —• Filozofia nu descoperă lumea reală, ci imaginează
numai lumi posibile (p. 251).
Lucian BLAGA, Elanul insulei—aforisme şi
însemnări.

2869 — Filozofia materialist-dialectică — superioară prin


caracterul său ştiinţific, porneşte de la analiza legilor obiec-
tive ale dezvoltării sociale — permite artistului să găsească
răspunsuri clare marilor preocupări ale omului contemporan,
complexelor probleme sociale şi morale ale zilelor noastre
(p. 24).
— Nicolae CEAUŞESCU, Cuvîntare la Confe-
rinţa Naţională a scriitorilor din 26 mai 1977.

2870 — Filozoful trebuie să fie în stare să înţeleagă lumea


de azi, ştiinţa contemporană, şi să se bazeze pe cele mai noi
date ale ştiintei pentru a dezvolta concepţia noastră despre
lume (voL V, p. 135).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.
-FILOZOFIE «te

2871 — Adevărata filozofie trebuie să vestească întotdeauna


moravuri inocente şi severe ; gravă, fără a fi nici tristă nici
sălbatică, ea nu trebuie niciodată să se preteze la coruperea
oamenilor (p. 119). 1

Denis DIDEROT şi alţii, Scrieri ateiste.

2872 — Destinul filozofiei este legat de interesul pe care ea-


îl poartă omului (p. 125).
2873 — Geea ce-1 însufleţeşte pe filozof nu este pasiunea de
a şti, ci pasiunea adevărului (p. 127).
Mikel DUFRENNE, Pentru om.

2874 — Nu amuţi lumea cu filozofia ta, ci arată la ce fapte


ai ajuns, după ce ai pus-o în practică fp. 71).
.EPICTET, Manual.

2875 — Sarcina filozofiei este ca, printr-un procedeu parti-


cular a.1 ei, să înfăţişeze natura adevărată a lucrurilor şl le-
gătura intimă între ele.
J.G. FICHTE, Cuvîntări către naţiunea ger-
mană.

2876 — Filozofia [...] este o concepţie asupra vieţii omului,


pentru a descoperi, sau crea idealuri şi valori aducătoare de
fericire şi de înnoire (p. 18).
Mircea FLORIAN, îndrumare în filozofie.

2877 — Filozofia marxistă este un ansamblu de adevăruri'


dar şi un ansamblu de semnificaţii sau de valori, este,, cu alte
cuvinte, atît un proces de cunoaştere, cît şi un proces de va-
lorizare (p. 129).
„ Radia FLORIAN, Reflecţii asupra filozofiei
marxiste.
414 FÎEOZOFÎE

2878 — Numai, o filozofie care depăşeşte idealismul şi care


se sprijină pe forţele materiale ale dezvoltării sociale poate
constitui o forţă eliberatoare (p. 184).
Roger GARAUDY, Libertatea. ,

2879 — Filozoful nu poate fi decît democrat (p. 133).


Antonio GRAMSCI, Scrieri alese.

2880 — Orice filozofie e expresia unei societăţi (p. 43).


Antonio GRAMSCI, Opere alese.

2881 —• Istoria filozofiei este'expresia culturală a progresu-


lui ştiinţific însuşi (voi. I, p. 207).
2882 — Cel mai mare elogiu care se poate aduce unui filo-
zof este să i se zică că* este şi om de ştiinţă (voi. I, p. 212).
Dimitrie GUŞTI, Sociologia.

. 2883 — Filozofia stimulează dialogul între oameni şi le dă


posibilitatea să conceapă gîndirea ca o formă de exprimare
şi de angajare, un element al comunităţii de interese sau al
luptei de idei (p. 122),
Mir.cea HERIVAN, Educaţia la timpul viitor..

2884 — Filozofia este o activitate liberă a minţii omeneşti,


ea nu poate fi nici îngrădită, nici înăbuşită decît prin mij-
loace exterioare, fatal insuficiente (p. 258).
Traian HERSENI, Cultura psihologică româ-
nească.

2885 — Filozofia este microscopul, gîndirii (voi. I, p. 128).


Victor HUGO, Mizerabilii.
-FILOZOFIE «te

2886 — Filozofia cea mai obişnuită acoperă noţiunile cu


măşti care se schimbă de lâ un bal la altul, aşa încît nu e de
mirat că nu le poţi recunoaşte (p. 216).
Nicolae IORGA, Cugetări.

2887 -— Filozofia înseamnă, printre altele şi un pronunţat


simţ âl măsurii (p. 163).
Nicolae KALLOS, Sociologie, politică, ideo-
logie.

2888 — Orice filozofie însă este sau o cunoaştere din raţiune


pură, sau o cunoaştere raţională din principii empirice
(p. 623).
Immanuel KANT, Critica raţiunii pure.

2889 — Filozofia biruie cu uşurinţă nenorocirile trecute şi


cele viitoare. Dar nenorocirile prezente o răpun (p. 11).
LA ROCHEFOUCAULD," Maxime şi reflecţii,

2890 — Acolo unde domneşte- filozofia nu există poezie ade-


vărată. Dar poezia, cu cît este • mai filozofică, cu atît este
mai puţin poezie (p. 123).
2891 — Nimic nu te arată măi puţin înţelept şi mai puţin
deştept decît faptul de a voi înţeleaptă şi filozofică întreaga
viaţă (p. 333). ;

Giacomo LEOPARDI, Scrieri, însemnări, cuge-


tări.

2892 — Filozofia care profesează caracterul derivat al însăşi


naturii fizice, nu e decît o filozofie pur clericală. .
V. I. LENIN, Materialism şi empiriocriticism.
416 KILOZOFIK

.2893 — Filozofia este generalizarea şi rezultatul atît al ştiin-


'telor naturii eît şi a ştiinţelor sociale (voi. IV, p. 66).
MAO ŢZE-DUN, Opere alese.

2894 — Filozofia nu gîndeşte a fi întrebuinţat rău-mijloa-


cele sale, cînd a dăruit minţii atotputernicie asupra sufletu-
lui nostru şi căderea să frîneze poftele noastre (voi. II, p. 295).
Miehel de MONTAIGNE, Eseuri.

2895 — Filozofia rămîne un produs individual-, chiar atunci


cînd condiţiile ei sînt de natură socială (p. 242).
. P.P. NEGULESCU, Pagini alese.

2896 — JFilozofia nu este o construcţie meşteşugită de no-


ţiuni arbitrare, fără raport cu structura realităţii pe care
pretinde că o reprezintă. Sistemul de idei al filozofiei trebuie
să corespundă sistemului de fapte constitutive ale realităţii
(p. 138).
Ioan NISIPEANU, Didactica generală.

2897 — Filozofia reprezintă baza metodologică a dezvoltării


ştiinţei. , •
- ' I.T. QGORODNIKOV, Pedagogia.

2898 — Filozofia este focul central, soarele din care se răs-


pîndeşte căldura învietoare asupra tuturor ştiinţelor.
Frted-ricîi PAULSEN, Introducere în filozofie,

2899 — Filozofia este expresia teoretică a nevoii—de cu-


noaştere şi transformare a naturii şi societăţii, de autoper-
f acţionare a omului însuşi (p. 35).
r Petru PÂNZARU, Convingeri filozofice.
-FILOZOFIE «te

2906 — Orice filozof, oricît de puternică i-ar fi' personal!-


sub înrîurirea epocii sale şi a principalelor ei ten-
dinţi (p. 185).
Ion PETROVICI, Arte şi artişti.

2901 — Filozofia, oricît ar năzui de sus şi oricît ar avea sen-


timentul înălţimilor sale, trebuieşte să se alimenteze cu fapte
ştiinţifice.- ' -' ^: •
2902 — E mai de preferat un filozof care se încearcă în li-
teratură, decît un literat care face filozofie.
Ion PETROVICI, Studii istorico-filozofice.

2903 — Speculaţia filozofică seamănă cu un curs de apă, '


care vine de departe şi se încheie nu se ştie unde (p. 318)'.
2904 — Valoarea unor filozofi se măsoară mai puţin cu jus-
teţea ideilor, uneori discutabile, cît cu influenţa pe care au
exercitat-o asupra urmaşilor (p. 319).
Ion PETROVICI, Din meandrele trecutului.

2905 —- Filozofia este în primul rînd — şi aeest adevăr este


o constantă comună tuturor sistemelor infinit de variate — .
un efort de coordonare a valorilor, în sensul cel mai larg, efort
care caută să situeze valorile de cunoaştere în ansamblul altor
ţeluri umane (p. 51).
Jean PIAGET, Psihologie şi pedagogie.

2906 — O filozofie progresistă este întotdeauna durabilă,


. în ciuda limitelor ei, căci ea se continuă în etapele ulterioare
ale gîndirii care o depăşesc (p. 251).
Georges POLÎTZER, Filozofia şi miturile.
s 418 FILOZOFIE

2907 — Filozofia comunismului e sigură pe superioritatea


ei, pe adevărul ei ştiinţific uman (p. 80),
" Dumitru PQPESCU, Ieşirea din labirint.

2908 — Prin filozofie românească înţelegem : argumentarea


. sistematică, prin care o conştiinţă formată în mediul po-
porului românesc ajunge să-şi împace, în mod sincer, ade-
vărurile dovedite de ştiinţă cu credinţele tainice ale expe-
rienţei sale proprii (p. 10).
C. RADULESGU-MOTRtJ, Personalismul
energetic,

2.9Q9 — Filozofia este o ştiinţă prin excelenţă partinică, în


care se duce kjpta apriga între materialism şi idealism, res-
pectiv între clasele sociale care stau pe poziţiile materialis-
mului şi cele ale idealismului (p. 30).
Valter-ROMAN, Eseuri despre revoluţia ştiin-
ţifică şi tehnică.

2910 — Filozofia ne învaţă să acţionăm, să nu vorbim, şi ea


cere ca omul să trăiască după regulile ei, ca felul lui de viaţa
să nu fie în contradicţie cu vorbele lui, ca întreaga lui exis-
tenţă să aibă un stil în concordanţă cu acţiunile lui (Ser. XX,
p. s i ) .
SENECA, Scrisori către Luciliu.

2911 —• Filozofia este arta de-a face pe cineva fericit


(p. 79).
STENDHAL, Scrisori către Pauline.

2912 — Filozofia este gîndirea omului, chiar la nivelul coti-


CIVILIZAŢIE 419

dianului; în măsura în'care atinge un anumit nivel de uni-


versalitate, ea se referă la sensuri mai generale ale muncii,
ale vieţii (p. 90).
Alexandru TĂNAŞE, Lucian Blaga,

2913 — Filozofia morală este politică vieţii individuale, şi


filozofia politică, în înţelesul cel mai restrîns al acestui cu-
vînt. este politica vieţii sociale (pp. 209—210).
Constantin TSATSOS, Filozofia socialăa ve-
chilor greci.

2914 — Cea mai neadevărată dintre toate filozofiile este fi-


lozofia care, sub pretextul că scapă oamenii de buclucul pa-
siunilor, îi îndeamnă la trîndăvie, la nepăsare şi la uitarea
de ei înşişi (p. 25).
2915 — Marii iolozofi sînt geniile raţiunii (p. 86).
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii.

IV CIVILIZAŢIE

CIVILIZAŢIE

2916 — Prin civilizaţie înţelegem rezultanta, sinteză, con-


cepţiunile spiritului omenesc (p. 12).
-2917 — Idealul urmărit de civilizaţie este înfăptuirea celui
mai mare bine posibil în omenire (p. 15).
Al. I. ALEXANDRESCU, Originile civilizaţiei.,

2918 — Civilizaţia e produsul contactului dintre oameni, al


conflictului şi armoniei dintre ei. •.
Petre ANDREI, Sociologie generală-
•$26 CIVILIZAŢIE

2019 — O civilizaţie superficială, de forme, promovează tot-


deauna însuşirile lingăului şi ale lichelei (voi. XX).
Tudor ARGHEZI, Scrieri (Pravilă de morală
practică I).

2920 — O civilizaţie dinamică este aceea în care omul e. po-


sedat de un spirit al acţiunii în sensul determinat de valo-
rile proprii civilizaţiei (p. 520).
Nicolae BALOTĂ, Euphorion.

2921 — Pentru a Civiliza lumea, pentru a crea bunuri, tre-


buie să convingem masele că. interesele particulare se acordă
cu cele naţionale şi care se satisfac prin fapte, interese şi
principii (p. 66).
Honore de BALZAC, Medicul de ţară.

2922 — Ara fost încredinţat toată viaţa, şi cred în conţi—


Huare, că prima formă a civilizaţiei a început prin respectul
pentru fiinţa aproapelui (p. 101).
Aurel BARANGA, Tipuri şi tertipuri.

"2923 — Civilizaţia modernă se străduieşte să dea fiecărui


om maximum de libertate şi de demnitate compatibile na-
turii sale. Este cel mai mare progres pe care 1-a realizat ome-
nirea şi cu care ne mîndrim (p. 92).
Emilia BĂTEÎNU, Educaţia în familie,

2924 — Viitorul civilizaţiei înseamnă liberarea interioară a


fiinţei umane (p. 58).
lori BIBERI, Argonauţii viitorului.
emiazAjis 421

2025 — Civilizaţia un sistem de pre vizibilităţi eu care


omul dezarmează surprizele (p, 146).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi
însemnări,

2926 — Civilizaţia sănătoasa exprimă spiritul vremii şi'


orientează conştiinţa publică spre luminile şi trebuinţele
reale ale epocii, pe cînd cea falsă este o „civilizaţie" nomi-
nală, care amăgeşte spiritele şi aduce pagube reale progresu-
lui istoric (p. 52).
Aurelian BOND REA, Sociologia culturii.

2927 — Unul dintre atributele cele mai distinse ale civili-


zaţiei este discreţia.
Demostene BOTEZ, Fapte diverse.

2928 — Civilizaţia este totdeauna un rezultat al invenţiilor


care impun şi terminologia adecvată (p. 186).
Gheorghe BULGĂR, Momentul Eminescu în
evoluţia limbii române.

2929 — Civilizaţia umană dă satisfacţie doar oamenilor care


sînt educaţi din vremea copilăriei să nu ocolească colecti-
vele, ci să-şi. găsească fiecare locul potrivit in mijlocul oame-
nilor (p. 118).
M. CAJAL, Educarea copilului în familie.

2930 — Adevărata civilizaţie este aceea în care e divini-


zată raţiunea umană.
George CĂLINESCU, Scrinul negru.
•$26 CIVILIZAŢIE

2831 —- Civilizaţia nu mai poate evolua în epoca noastră


decît prin aportul tuturor naţiunilor, prin contopirea în pa-
trimoniul unic de valori al lumii, a geniului tuturor popoare-
lor (voi. VI, p. 168).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

2932 — Dar nu a existat şi nu va exista în lume civilizaţie


spirituală fără a avea la bază o dezvoltare economică pu-
ternică, independentă şi libertate naţională deplină (voi. XVII,
P- 17)- '
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral dez-
voltate.

2933 — Omul adult cu cît este mai civilizat, cu atît trebuie


să se stăpîneaseă mai mult.
Edotiard CLAPARfîDE, Pedagogia şi psiholo-
gia experimentală.

2934 — Cu cît oamenii sînt mai civilizaţi, cu atît se vede la


dînşii o mai mare deosebire de aptitudini.
Vasile CONTA, Originea speciilor.

2935 — Civilizaţia nu se dobîndeşte într-un an. Are nevoie


de multe generaţii (p. 332).
Lucia DEMETRIUS, Arborele genealogic,

2936 — Civilizaţia nu e doar o chestiune de bune intenţii,


ci de mijloace materiale (voi. I, p. 579).
Lucia IDEMETRIUS, Primăvara pe Tîrnave.
CIVILIZAŢIE 423

2937 — Civilizaţia este oare altceva decît stăruinţa de a


schimba natura, îndepărtîndu-ne chiar de ea, învingînd-o ?
(pp. 181—182).
Ovicî DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri.

2938 •— Adevărata împlinire a civilizaţiei umane se va rea-


liza în comunism (p. 129).
Mihai DRAGANESCU, Sistem şi civilizaţie.

2939 — Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia econo-


mică. A Introduce formele unei civilizaţii străine, fără ca să
existe corelativul ei economic, e curat munca zadarnică.
: Mihai EMINESCU, Scrieri politice.

2940 — Civilizaţia umană aşa cum ni se prezintă astăzi,


unică şi multiplă [...], este rodul întregii istorii anterioare a
societăţii, a sintezei pe care fiecare nouă orînduire a deter-
minat-o în raport cu cea anterioară (p. 159).
Radu FLORIAN, Sensul istoriei.

. 2941 — Civilizaţia durabilă se întemeiază întotdeauna pe


echilibru şi sobrietate, ca şi progresul moral, ca însăşi con-
diţia umană a societăţii noastre.
Octav FODOR, [I, p. 32].'

2942 — Civilizaţia ne-a eliberat, în cea mai mare,măsură,


de servituţile frigului, foamei şi intemperiilor şi de cîteva
din gravele constrîngeri ale timpului şi spaţiului (p. 239).
Mihnea GHEORGHIU, Scene din viaţa
publică. .
CIVU.TZAŢIE

2§48 — O ţară este civilizată, d®d legile ştiimţefor. artelor


şi meşteşugurilor sînt aplicate, şi... o ţară este cu atît mai
civilizată, cu cît acele legi găsesc o aplicaţiune mai mare .şi
mai întinsă .(voi. I).
Ion GHICA, Scrisori.

2944 — Civilizaţia este funcţionarea activă şi completă a


l e g i l o r , şi . a cunoştinţelor omeneşti, .£.,.], morale, fizice, in-
dustriale şi estetice (voi. II).
Ion GHICA, Convorbiri economice.

2945 — Civilizaţiile nu sînt numai o transformare a cre-


dinţelor, a deprinderilor, a spiritului popoarelor ; ele sînt şi
o transformare a deprinderilor corpului (voi. I, p. 123).
Edmond şi Jules de GONCOURT, Pagini de
. jurnal.

2946 — O civilizaţie fără valori ar înceta să mai fie civili-


zaţie, transformîndu-se în ceva asemănător unei societăţi
himenoptere (p. 8).
Ludwig GRtJNBERG, Axiologia şi condiţia
umană.

2947 — Civilizaţia nu este cîtuşi de puţin o fază a culturii,


ci este însăşi baza ei materială (p. 11).
C. I. GULIAN, Introducere în sociologia cul-
turii.

29-18 — Civilizaţia este fructul unei bătălii neîncetate şi în


orice bătălie înfrîngerea e penibilă, la - fel ca şi victoria
(p. 195). ,
Spiru HARET, Mecanica socială.
425

2949 — Civilizat este nu cel ce ştie multe numai pentru sine


şi pentru epoca sa, ci acela care îşi comunică cunoştinţele şi
le lasă de moştenire la posteritate, spre a se folosi şi a ajunge,,
mai departe cu dînsele (p. 175).
Ion HELIADE-RĂDULESCU. Critica literară.

2950 — Orice civilizaţie începe prin teoeraţie şi sfîrşeşţe


prin democraţie (voi. I).
Victor HUGO, Notre-Dame de' Paris.

2951 — O civilizaţie sănătoasă trebuie să aibă o îndoită bază :


cruţarea naturii şi cruţarea omului însuşi. Civilizaţia n-are
dreptul de a prăda şi ea nu poate să se întoarcă împotriva ei
însăşi, lucrind la împuţinarea acelei energii omeneşti de la
care, în ultimă instanţă, pleacă orice (voi. II, p. 402).
Nicolae IORGA, Pagini alese.

2952 — ţîu ne putem mîndri cu civilizaţia pe care am plă-


tit-o, ci numai cu aceea pe care am îrttemeiat-o (voi. I, p. 112).
. Kico-lae IORGA, O luptă literară.

. 2953 — Civilizaţia e deci o culegere de biruinţe asupra natu-


rii. Dar ea cuprinde o parte, în care e întipărită altă biruinţă
împotriva altor puteri brutale, altor inerţii masive : biruinţa
asupra nedreptăţii prin libertate.
Nicolae IORGA, Mihail KOGĂLNICEANU

2954 — Civilizaţia umană nu e un mare fluviu unic, ieşit de


sub munţii cei mai înalţi, din izvoarele cele mai adinei, ei .
cursul ei duce apele vii ale tuturor afluenţilor care aduc cu
•$26 CIVILIZAŢIE

ei fiecare un mister de vitalitate fără care fluviul s-ar pierde


în mlaştină (p. 42). r
, / Nicolae IORGA,' Ultimele.

2955 •— Nu ne putem imagina civilizaţia fără contribuţia


hoţărîtoare pentru lărgirea orizonturilor morale a unor oa-
meni ce eu greu ar putea fi daţi drept pildă educativă
(pp. 227—228).
Alexandru IVASIUC, Radicalitate şi valoare.

2956 — Bunurile civilizaţiei sînt opera comună a tuturor


popoarelor ; interdependenţa acestora este din ce în ce mai
mare şi numai binefacerile păcii, cîştigată prin simţul judecă-
ţii drepte, ne pun în stare să ne folosim de acest patrimoniu
comun şi să-1 sporim (pp. 239—240).
Constantin KlRIŢESCU, O viaţă, o lume, o
epocă (memorii).

2957 — Adevărata civilizaţie este aceea care o tragem din


.sînul. nostru, reformînd şi îmbunătăţind instituţiile trecutu-
lui cu ideile şi propăşirile timpului de faţă.
2958 — Popoarele nu pot ajunge la adevărata civilizaţie decît
prin cultivarea şi dezvoltarea facultăţilor naţionale şi sporirea
bunăstării materiale.
Mihail KOGALNICEANU, Scrieri alese.

2959 — Civilizaţia este adunarea împreună a izbînzilor ştiin-


ţifice şi a izbînzilor politice.
Mihail KOGALNICEANU, Scrieri literare,
istorice şi politice.
CIVILIZAŢIE 427

2980 — Civilizaţia este un bun material răspîndit mai mult


Ia suprafaţa societăţii (p. 370).
Eugen LOVINESCU, Istoria civilizaţiei române
moderne.

2961 -— In lupta între civilizaţia adevărată şi între, o naţiune


rezistentă nimiceşte naţiunea, dar niciodată adevărul.
' Titu MATORESCU, Critice.

5 — Cred că civilizaţia pentru a fi gustată, presupune


j ă şi una poate să înainteze în dauna celeilalte (p. 69).
Mircea MALIŢA, Idei în mers.

o3 Civilizaţia nu este altceva decît î m p ă r ţ e a de către


iameni*a convenţiilor obşteşti (p. 127).
Andre MAUROIS, Ştiinţa fericirii.

J64 — Progresul civilizaţiei trebuie obţinut sub un control


uman, spre a nu se întoarce împotriva omului (p. 161).
Constantin NOICA, Sentimentul românesc al
fiinţei.

2965 — întreaga civilizaţie a omului a devenit un rezervor


de posibilităţi, gata de a se proiecta (p. 105).
Constantin NOICA, Douăzeci şi şapte trepte
ale realului.

2966 — Civilizaţia unei ţări se măsoară după gradul de feri-


cire al locuitorilor ei. .
4£8, CLVILLZAŢIB

2f67 — Ora triumfului civilizaţiei va suna atunci, cînd


mijloacele brutale şi silnice vor 'fi înlocuite, în luptele dintre
oameni, prin mijloace morale. •,
Jacques XOVICOV, Emanciparea femeii.

2988 — Civilizaţia este o creaţie artificială, întotdeauna de


natură intelectuală, deci neorganică şi anonimă (p. 19).
2969 — Civilizaţia nu poate fi de aceea nici apogeul, dar nici
declinul culturii, ci întotdeauna baza ei m a t e r i a l ă (pp. '20—21),
Zigu ORNEA, Studii şi cercetări.
: ' ; " • ':•..
•V; ; /
2970 — O civilizaţie înaltă nu înseamnă exclusiv bu
materiale şi un consum ridicat, ci, totodată, şi mai ales, ^
bilitatea indivizilor de a se afirma prin acţiune şi de a
integra în colectivitate dezvoltîndu-şi personalitatea, \
masificîndu-se. Este ceea ce civilizaţia socialistă permL
tocmai pentru că ea deschide drum larg iniţiativei şi deciziey
maselor, construirii sistemului de valori de către întroas/
colectivitate şi urmărirea finalităţii şi a efectelor acestui?
Ion PASCADI, [V, p. 48].

2971 — O civilizaţie socialistă superioară este indubitabil


legată de o bază materială şi tehnico-ştiinţifică puternic dez-
voltată şi simultan de o conştiinţă avansată (p. 275).
Petru PĂNZARU, Condiţia umană din per-
spectiva vieţii cotidiene.

2972 — Continuitatea civilizaţiilor populare în cursul mile-


niilor e propriu-zis un simplu reflex al continuităţii vieţii din
natură : evoluţia acesteia se petrece în limitele de timp aşa de
imense, încît sînt neaccesibile controlului uman ; se poate
CI\U.LZ;VJ.TF,

- doar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popu-


lar, conservati v (p. 5)
Vasi ie FĂRVAN, Datoria vieţii noastre,

2973 — O civilizaţie este o navă gigantică la care trebuie să


robotească toată suflarea omenească (p. 249).
, Dumitru POPESCU, Ieşire din labirint.

2974 — Civilizaţia este averea colectivă a omenirii şi ca


re merge încet, dar sigur, într-o continuă ascensiune
'3—74).; . < .. ' .
C. RĂDULESCU-MOTRU, Vocaţia.

j — Desfăşurarea civilizaţiei omeneşti nu se poate urmări


.mai în timp. Ea poate fi descrisă după exemplele vii, după
"adele civilizaţiei existente întîlnite în spaţiu, pe întinsa
i a pămîntului.
Ion SIMIONESCU, Din ale naturii.

«976 — Civilizaţia nu este decît o educaţie individuală şi


societatea va fi mai mult sau mai puţin civilizată, după cum
membrii din care se compune au fost mai bine sau mâi rău
educaţi în tinereţea lor.
Samuel SMILE, Autoritatea familiei. Influenţa
mamei.

2977— Ceea ce numim civilizaţie nu ar fi putut creşte nici-


odată dacă n-ar fi fost ştiinţa, ştiinţa alcătuieşte un element
abia apreciabil în aşa-zisa a noastră instrucţie civilizată
(P- 70).
Herbert SPENCER, Eseuri despre educaţie:
430 CIVILIZAŢIE

297'g — O civilizaţie e un tot unitar, iar părţile ei sînt în


acelaşi raport cfe şi părţile unui corp organic-(p. 268).
, Hippolyte TAINE, Pagini de critică: :

2979 — Civilizaţia umanistă reclamă nu numai un aposto-


lat al muncii, dar şi unul al ideilor şi idealurilor care dislocă
-obişnuinţe şi inerţii ale trecutului, refuză compromisuri cu
principiile, refuză micile acomodări care fac să pălească stră-
lucirea ideilor (p. 165). •„.
- 2980 — Noua civilizaţie socialistă înseamnă nu numai o. r''
aşezare a raporturilor'de producţie şi; în general a struf
lor şi infrastructurilor sociale, noi metode de organiz,
suprastructurilor instituţionale, dar şi o calitate nouă a i
spirituale (pp. 258—259).
Alexandru TĂNASE, Eseuri de filozofie a
tevaturii şi aztei. /'

2931 — Civilizaţia este dimensiunea culturală a societ'


sau unitatea dintre societate şi cultură (p. 256).
Alexandru TÂNASE, Introducere în filozofia
'. - - _ culturii..

2982 — Frumuseţea civilizaţiei stă în respectul celor mici şi


a celor fără apărare (p. 108).
Grigore TAUŞAN, Criterii şi evocări.

2983 — In fond, civilizaţia a început cu agricultura — ceea


ce înseamnă aşezare, sfîrşitul jalnicelor pribegii şi migraţii
ale nomadului paleolitic (p. 100).
Alvin TOFFLER, Şocul viitorului.
EV'M.L'TIK 431,

2984 — Civilizaţia este suma operelor (p. 18(5).


' Tudor VIANU, Postume.

2985 — O civilizaţie preţuieşte numai cît omul e cuprins


în mijlocul ei. Cînd acestui om îi lipseşte cîrma morală, orice
progres nu aduce decît stăpînirea răului şi încurcă mai mult
problemele sociale.
, Charles WAGNER, Viaţa cumpătată. . •

— Toată civilizaţia omenească nu este decît o îngră-


're necontenită de cunoştinţe, de legi naturale, cu toate
formulate abstract, ci deprinse numai din practică şl
.n slujba nevoilor omeneşti.(p. 334).
A.D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.

7 — O civilizaţie nu se naşte şi nu evoluează pe sectoare


"te, ci este un fapt de viaţă unitar, străbătut de acelaşi
t şi guvernat de aceleaşi legi (p. 171).
Dan ZAMFIRESCU, Permanenţa patriei.

. UI.UŢIK

2988 — Sigur este însă că evoluţia unei forme decurge din


necesitatea unei acomodări (p. 40).
Felix ADERCA, Personalitatea.

2989 — Evoluţia este transformarea, schimbarea veşnică a


tot ce este în Univers (p. 6).
A'l. I. ALEXANDRESCU, Originile civilizaţiei.

2990 — Evoluţia e o trecere de la o stare omogenă la una


eterogenă : orice germene, orice sămînţă e la început o sub-
432 i:vo'..u'! n-j

, stanţă omogenă, atît privitor lâ raportul elementelor compo-


! nente, cît şi la compoziţia chimică.
G.G. ÂNŢGNESCU, Herbert Spencer şi peda-
gogia utilitaristă.
' I ' -
2991 — Evoluţia nu [...] este 6 expresie a inerţiei conţinută
exclusiv în manifestările culturale ale trecutului, ci o inte-
grare a valorilor şi spiritului tradiţional, într-o nouă viziune
de viaţă (p. 67).
ion BIBERI, Argonauţii viitorului,.
- • • • • • V
'-• .. : - f
2992 --- O-evoluţie firească urmează şoapta unor pravi>
terioase, ea nu se face la porunca şi nici nu se poate al
pe cale chimică (p. 238),
Lucian BLAGA, Trilogia culturii. . ţ_
' • ' . • >

2993 -— Evoluţia- nu se poate concepe fără exprimare (p y /


Eusebiu CAMILAR, Inimi fierbinţi, r
fŞ? fii*" T " - • •J j ** f
2994 — Evoluţia are un sens ascendent, de la centrii ne;
inferiori cei mai simpli, cei mai autentici şi cei mai bine 0i o
nizaţi, către centrii-nervoşi superiori, cei mai complecşi, cei,
mai voluntari şi cei mai puţin organizaţi. Disoluţia se face
în sens invers evoluţiei (p. 25).
Constantin ENĂCHESCU, Elemente de psiho-
logie proiectivă.

2995 — Orice evoluţie e un raport de opoziţie între o dis-


poziţie internă şi condiţiile externe, raport opoziţional care
se lichidează prin adaptare (p. 82).
Mircea FLORI AN, Dialectica sistem şi me-
toda de la Platan la Lenin,
EVOLUŢIE 433

1998 Giae zice evolaţie zice dezvoltare;


Ion GAVÂNESCUL, Etica.

2997 — Evoluţia, e mişcarea şi schimbarea fenomenelor în


timp (voi. I,)»
' \ C. DOBROGEANU-GHEREA, Studii critica.

2998 — Evoluţia este legea comună a tuturor organismelor


vii (p. 126).
Spiru C. HARET, Schimbarea legilor instruc-
ţiei., i - ,

2999 — Evoluţiile sociale vor înceta de a mai fi revoluţii


politice numai în acea ordine a lucrurilor, în care nu vor
mai exista nici clase şi nici antagonisme de clasă (p. 151).
' Karl MARX, Mizeria filozofiei.

300 0 Noţiunea de evoluţie se leagă de organizarea materiei


în, structuri tot mai bogate, complexe şi articulate la nive-
lul fizic, biologic şi social-uman (p. 41).
Nicolae MÂRGINEANU, Sub semnul ome-
niei. .

3001 —, Evoluţionismul explică universul prin cauze natu-


rale şi eficiente, este dar o concepţie cosmologică mecani-
cistă, — de un gen încă particular.
Alexandru POSESCU, Introducere în filozofie.

3002 —- Orice evoluţie este o depăşire a ceva, care este nu-


mai lăsat în urmă sau „lăsat să moară", ci uneori demolat
PERFECŢIONARE
434

pentru a face loc noului sau pentru a-i oferi material de


"'construcţie (p. 9).
Victor SĂHLEANU, Omul şi îmbatnnirea.

3003 — Evoluţia înseamnă schimbare, de-regulă prea com-


plicat ; în orice caz o veşnică prefacere. C e a fost, nu mai
.este. . <
Ion SIMIONEŞCU, Din ale naturii.

-PERFECŢIONARE

3004 — Nimeni nu e perfect în toate.


3005 — Perfecţiunea merge încet ; îi trebuie mîna timpului.
Proverbe franceze

3006 — Cel mai bun mijloc de a se perfecţiona ar fi contac-


tul cu un om superior, căci puterea exemplului e mai mare
decît cele mai elocvente sfaturi (p. 66).
Garabet ĂSLAN, Cultul oamenilor mari

3007 — Perfecţionarea corpului profesoral se asigură în mare


măsură prin eforturi independente de autoperfecţionare,
prin. studiul individual intens şi permanent pentru " reîmpros-
pătarea cunoştinţelor de specialitate, pedagogice şi metodice
în pas cu progresul ştiinţific (p. 485).
Ion BANTAŞ, Curs de pedagogie pentru
institutele de învăţămînt superior tehnic.

3008 — Dorinţa de perfecţionare este, neîndoios, o realitate


organică, o valoare intrinsecă a naturii umane şi unul din
atributele funciare ale ideii de om (p. 32). '
Ion-Dodii BÂLAN, Artă şi ideal.
PERFECŢIONARE^ 435

3Q09 — A dori perfecţiunea — iată ceva demn de a fi încunu-


nat cu lauri, însă numai în măsura în care admiţi că această
desăvîrşire nu poate fi decît progresivă (p. 44).
Andre BERGE, Profesiune de părinte.

3010 — Perfecţiunea omului este premisa umanismului de


mîine, a creaţiei de noi valoni ştiinţifice şi literare (p- 142),
Gheorghe BULGĂR, Studii de stilistică în
••-limba literară.

3011 — Orice curs de perfecţionare, sub orice formă, trebuie


să ducă la creşterea nivelului de cunoştinţe, de pregătire,
trebuie să se încheie cu probe practice, spre a vedea în cs
măsură a dat sau nu rezultate (voi. XI, p. 988).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
/ dezvoltate.

3012 — Perfecţiunea este o lege caracteristică evoluţiei ma-


teriei vii (p. 199).
Ion DRĂGHICI, Esenţa vieţii.

3013 —• Perfecţiunea este determinata numai într-un chip :


ea este cu totul identică cu sine ; dacă toţi oamenii ar putea
deveni perfecţi, dacă ei ar putea să ajungă la cea mai înaltă
şi ultimă ţintă a lor, atunci ar fi cu totul identici unul cu
altul; ei ar fi unicul : un singur subiect (p. 50).
J.G. FICHTE, Trei scrieri despre cărturar.

3014 — Se poate zice, că ceva este perfect, cînd îndeplineşte


toate condiţiile şi însuşeşte toate calităţile necesare la reali-
zarea scopului determinat, pentru care este făcut şi destinat.
Ion GÂVĂNESCUL, Etica.
4.36 PGRFFCC'HO.NLARF.

3015 — Perfecţia este un ideal, un scop de care cu cît ne


apropiem, cu atît ne încredinţăm că sîntem mai departe de
dînsa. ^
3016 — Gradul de perfecţie în care ajungem trecînd din
progres în progres este o perfecţie relativă, pe care o putem
numi perfectibilitate.
3017 — Perfecţiunea însă cere nu numai cale deschisă şi
infinită a progresului, ci şi sute şi mii de generaţii tot mai
perfectibile, ce tind înainte şi nu se abat din această cale
(voi. II).
Ion HELIADE-RÂDULESCU, Echilibrul între
antiteze.

30.18 —Perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale nu


poate fi niciodată un efect, ci o condiţie a dezvoltării per-
sonalităţii în contrast cu propria ei natură (p. 135).
Mihai IORDANESCU, Convorbiri etice.

3019 — Perfecţiunea ? Urî drum totdeauna deschis. E sămă-


nat cu cadavre. Şi în ultimul ceas răniţii se ridică totuşi rîv-
nificl înainte ! (p, 209).
Nicolae IORGA, Cugetări.

3020 — Ideea perfecţiunii nu se întoarce numai la ideea


activităţii, dacă încă şi la ideea or dinei, a armoniei, a rapor-
turilor regulate şi proporţionate (p. 49).
3621 —. Adevărata perfecţiune umană,, excelenţa ideală a
naturii umane, consistă a se uita pe sine pentru perfecţiu-
nea celorlalţi (p. 95),
Paul JANET, Prelegeri de morală.
PERFECŢIONASE .;'-. >.•: 4-"!7

3022 •— Perfecţiunea unei opere de artă nu se măsoară după


cît este ea de frumoasă, ci după felul în care a ştiut să imite
natura (p. 110).
3023 — Perfecţiunea constă, cît priveşte individul, în feri-
cire, iar cît priveşte restul în dreapta potrivire cu ordinea
lucrurilor (p. 209).
Giaeomo LEOPARDI, Scrisori, însemnări,
cugetări,

3024 — Perfecţiunea colectivă poartă în ea însăşi recom-


pensa (p. 63).
Ancire MAUROIS, Memorii. •

3025 — Odată cu perfecţionarea are loc în acelaşi timp şi


diferenţierea tipurilor.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

3026 — Perfecţiunea este o necesitate. Dar necesitatea igno-


rează discontinuitatea (voi. II).
Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în filozofie.

3027 — Perfecţionarea fiecăruia dintre noi are un abc : auto-


controlul. Şi, ca un control sensibil al funcţionării sale, ca
semn de bunăcredinţă al maturităţii noastre, capacitatea
autocritică (p. 148).
Mircea SÂNTIMBREANU, Viitorule, cină
te-ai născut ?

3028 — Atunci cînd perfecţiunea este atinsă cu grandoare;


în piscurile ei cele mai înalte, se realizează sublimul (p. 8).
- Grigore S. SMEU, Sensuri ale frumosului în
estetica românească, ...
433 PROGRES

3029 — Perfecţiunea îngustează spaţiul sugestiei, imperfec-


ţiunea îl extinde şi, din această pricină, este preferată (p. 92);
Tudor VIANU. Studii de filozofie şi estetică.

PROGRES ' ' ~ ' .


(regres)

3030 -—Fără luptă nu e posibil progresul, fără durere nu e


posibilă lupta.
G.G. ANTONESCU, Educaţie şi cultură.

3031 — Nimeni să nu aştepte un mare progres în ştiinţe, cu


deosebire în partea lor practică, cît timp filozofia naturii nu
este continuată pînă la ştiinţele particulare, iar ştiinţele parti-
culare nu sînt raportate la filozofia naturii (p. 66).
Francis BACON, Noul Organon.

3032 — Orice om progresează în direcţia în care îşi dă cea


, mai mare silinţă (p. 103).
Francis BACON, Eseuri sau sfaturi politice
şi morale.

3033 — Cine vrea să înfăptuiască:progresele reale în filo-


zofie trebuie să analizeze şi oarecum să disece natura, în
loc să abstragă (p. 149).
Francis BACON, Despre înţelepciunea anti-
cilor.

3034 — Progresul tehnic înseamnă schimbarea permanentă în


domeniul oricărei activităţi, a tuturor factorilor de muncă •
HSiOUHKS - 4;:u

nai material©^ noi metode, noi procese- tehnologice; aparate

Gheorgh& BERESCU, Etica muncii şi modul


•-: da viaţă.

3035 — Progresul ştiinţei este incompatibil cu arbitrarul, cu


pronunţarea unor sentinţe definitive într-un sens sau altul
asuşEa; dess®p.e®Mlo£ ştiinţifice,' şi a metodelor,
(voi. 1, pp. 238—230). _ , ....
3036: — Pm^ESui ştiinţei cere- grijă- şi sMicifcudime> fiaţă de
ceea ce este nou în: cercetare;, ţinînd, seamă că. adesesriiMeile
ştiinţifice: noi nu-, se. cristalizează^ de? la început cu» toată cla^
ritatea (poli, I,? p., .
3037 —• Progresul culturii socialiste se bazeacă pe1 cunoaştem
rea şi însuşirea a tot ce are-mai înaintat arfe şl culttura mont-
dială, ,pe: dezvoltarea largă a sehirsbuiui de valori spirituale -
îpttre popoare: (şrol. I>, p. 94).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
ăesăvîrşirii construcţiei 'socialiste.

3038* — Un imperativ major al pcagnesului. este creşterea


mai accentuată a productivităţii munciL^p. 22). - "
3039 — Una din. cerinţele fundamentale ale progresului fier
cărei ţări în condiţiile societăţii moderne este, participarea
ihtensă. Ia: schimbul internaţional de valori, Ia diviziunea
mondială a munMi (p. 29). ' .
Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Conferinţa
Naţională a Partidului Comunist Român din
19 iulie 1972.

3040 — Progresul oricărei naţiuni nu: sse> poatfe realiză' deeît


punînd lai baza'. întregii vieţi eeonomico-sociale rezultatele
29 — Cugetări despre cultură şi civilizaţie
BR0GHES.

noilor descoperiri din toate domeniile .cunoaşterii, tot ce •


creează mai'de preţ geniul uman pe toate meridianele lumii
(voi. IX, p. 591).
Nicolae CEAUŞESCUr România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
: Jr ^dezvoltate. :

3041 — Progresul umanităţii este strîns legat do lichidarea


stării de subdezvoltare în care se mai află o parte din omenire,
de instaurarea unei noi ordini economice şi politice interna-
ţionale, bazătă pe deplină egalitate şi echitate, care să fa-
vorizeze progresul mai rapid al tuturor ţărilor, în deosebi ale
celor rămase în urmă, să permită accesul larg şi neîngrădit
al popoarelor la tehnologiile avansate, la toate cuceririle
civilizaţiei moderne (voi. XIV, p. 383).
Nicolae CEAUŞEŞCU, România, pe drumul
construirii societăţii socialiste ' multilateral
, ..... ,, >y dezvoltate. .

3042' — Progresul adevărat fiind o legătură naturală între


trecut şi viitor, se inspiră din tradiţiunile trecutului, înlă-
tură insă inovaţiunile improvizate şi aventurile hazardoase.
3043 — Orice progres real se operează, nu în afară, ci înăun-
trul oamenilor şi, cu cît aparenţele 'nejustificate ale progre-
sului sînt mai mari, cu atît regresul"real cat£ să fie şi el mai
simţitor.
Mihai EMINESCU, Scrieri politice.

3044 —- Cine zice „progres" nu-l poate admite decît eu legile


lui naturale, cu continuitatea lui treptată (p. 175).
. Mihai EMINESCU, Scrieri pedagogice.
1 PKQGR.ES pi

. 3045. — Orice progres nou al .civilizaţiei"este în acelaşi timp


şi un progres ai inegalităţii (p. 157).
Friedrich ENGELS,. Anti-Duhring.

3046 — Progresul nu poate constitui o lege a istoriei umane,


deoarece fenomenul nou. inexistent anterior, care reprezintă
progresivul, nu intră în sfera de cuprindere, de determinare
a legii,: acesteia fimdu-i propriu numai repetabilul (p. 15).
Radu FLORIAN, Sensul istoriâ.
'*'i ăr, ' .-"'.'V. ' ' *• •• "". ;
3047 — Progresul moral nu atîrnă de natură, ci de om.
Ion GĂVÂNESQUL, Etica.

3048 — Culmea progresului se :va realiza atunci, cînd unita-


tea armonica de viaţă'a omenirii se va manifesta, într-o infi-
nitate de forme vitale, după natura proprie fiecărui popor,
şi cînd toate popoarele se vor simţi înfrăţite în colaborare
pentru realizarea aceluiaşi scop comun de propăşire generală
omenească.
. Ion GĂVA^ESCUL; Pedagogia generală.

3049 — Umanizarea progresului tehnic şi economic începe eu


libertatea şi echitatea ; ca să ajungă la fraternitatea sufle-
tească, la înţelegerea altruistă dintre, oameni, la prietenia
diritre popoare. Şi. poate la fericire <p. 243).
Mihnea GHEORGHIU, Scene din viaţa
publică.

3050 — Credem în progres, căci el este o condiţie a naturii


fizice şi morale, căci numai el ne poate duce sigur la înă'lţ'i-
mea l a care ne este permis să inspirăm ea societate şi ca na-
ţiune' ; dar ştim că el ivu ise realizează decît prin ştiinţă
(voi. I).
Ion GHICA, Scrisori.

Spăl — Progresul şi civilizaţia aii de scop îndreptarea rele-


lor şi îmbunătăţirea societăţilor omeneşti (voi. II).
Ion GHICA, Convorbiri economice.
> '
3052 — Progresul în toate domeniile depinde în mare măsură
de îmbinarea experienţei şi cunoştinţele cadrelor vechi cu
dinamismul şi îndrăzneala tinerilor (p, 101).
•Eâwara G'IEBEK, Scrieri alese.

;ES5'3 — Grice progres este în fond un act de curaj şi numai


îndrăznind poţi păşi cu hotărire înainte.
J.W. GOETliE, Despre literatură şi aria.

3054 •— 'Procesul civilizaţiei depinde de gradul in cate


popoarele ştiu să respecte şi să mijlocească apariţia'%1&ertă-

Dimitrie GUŞTI, Etica.

3055 — l & ă mişcare, fără înaintare, fără reforme salutare,


fără revoluţie, mu e progres (voi. II).
Ion JHEWAiŞE^RĂDUIiESCH, Echilibru între
antiteze.

J056 — Progresul, ca o albină, preface încet durerea-n feri-

Victor HUGQ, Versuri.


PBOGŢCTIS 443

3057 — Cu cît înaintează mai mult progi'esttî tebsie, cu âtît


rărn.ne mai mult In urmă creşterea' cererii de/forţă de muncă
faţă de creşterea ofertei ei, cu atit capătă capitaliştii mai
multe posibilităţi de a ridica nivelul exploatării muncito-
rfibt ( w l / V I ) ' , :

V.I. iiESIM, G/pete, ed., 19S3,

3658 — î n lume progresul s-a obţinut de cele mai multe ori


prin vărsare de sînge (Voi. II, p. 274);
LU SIN, Opere alese.

3059 _ Progresul este mai încet sau mai grăbit, el poate fi


partea altora, şi nu a noastră. Nu va veni spre noi decît dacă
luptăm ca să-1 merităm, — dar vâ veni, neîndoielnic (p. 199).
Sir John LUBBOCK, Fericirea de a trăi.

3060 — Progresul se face combafcînd partea erorii şi dezvol*


tind partea adevărului (p. 68).
Titu MAIORESCU, Prelegeri de filozofie

3061 — Progresul vremurilor cere ca insul Să' fie îngrădit


de interesele superioare (voi. II, p. 387).
' > • • Thomas MANŞ, losif şi fraţii săi.

.3062 — Progresul a însemnat deci eliberarea de sub tirania


nevsii imediate, accesul la creaţie a unor mase din ce în ce
« a i largi*. & receptivitate şi -disponibilitate diVetsificată faţă
de valorile culturii, participarea activă la construcţia -iste-
rică, rar In căzu! artei dezlănţuirea spontaneităţii, a fante-
444 PRCK3RES

ziei şi a libertăţii spiritului în a dărui şi a primi operele care


altădată erau interzise pentru marea majoritate (p. 116).
Ion PASCADI, Arta de la A la Z.

3063 — Progresul omenirii nu constă numai în armonizarea


crescîndă a relaţiilor interumane, ci şi în afirmarea treptată
a personalităţii (p. 17).
, Vasile PAVELCU, Invitaţie la cunoaşterea de
sine.

3064 — Nu există progres fără momente de recul, şi nici


succese fără eşec (p. 99).
Vasile PAVELCU, Culmi şi abisuri ale per-
sonalităţii.

3065 — Progresul în viaţa sufletească nu se poate face decît


ptmînd în activitate funcţiunile înnăscute ale individului,
funcţiuni germinate de realitatea naţională în primul rîncL
I.C. PETRESCU, Şcoala activa.

3066 — Progresul nu este decît o succesiune neîntreruptă


de idei care se completează sau, dimpotrivă, se neagă uneîe
pe altele (p. 78).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint,

3067 — Progresul nu se realizează şi, mai ales, nu se gene-


ralizează numai cu entuziasm. Progresului, îi sînt indispen-
sabile luciditatea, spiritul realist, metodica, perseverenţa
(p. 73).
Dumitru POPESCU, Biletul la control!
PROGRES' ' ' 445

3068 — Progresul este în toate privinţele o cucerire înceată


dar statornică a spiritului uman. '
I. POPESCU-TEIUŞAN, Spre o nouă educa-
ţie a tineretului.

3069 — Progresul se clădeşte de la inferior la superior şi


fiecare nou etaj dă o valoare în plus şi deci noi posibilităţi de
succes tuturor etapelor anterioare (p. 157).
Mihai RALEA, Sociologia succesului.

3070 — Progresele unei ţări depind în primul rînd de nivelul


dezvoltării ştiinţei şi tehnicii in ansamblu,, de existenţa în
acea ţară a unor ramuri industriale variate, şi a unui înalt
nivel: de producţie (p. 14).
3071'— Condiţia unui progres social şi moral rapid-este .-dez-
voltarea multilaterală a individului. 229).
•Valter ROMAN, Ştiinţa şi rrtarxismul.,

3072 — Orice progres social trebuie să se bazeze pe dezvol-


tarea forţelor de producţie (p. 397).
Valter ROMAN, Echilibru şi dezechilibru.

3073— Progresul ştiinţific şi tehnic este determinat de nive-


lul dezvoltării economice şi sociale, dar progresul tehnico-
ştiinţific are. în acelaşi timp, un impact crescind asupra dez-
voltării sociale (p. 198).
Valter ROMAN, Limite sau cotitură.

3074 — Progresul omenirii nu este posibil fără activitatea


creatoare, teoretică sau practică, a oamenilor (p. 8).
Alexandru ROŞCA, Creativitatea.
m PROGRIS

3075 — Orice progres In- artă este expresia dezvoltării este-


tice a umanităţii (p. 163).
'Hemiie SAhVAT, Inteligenţă, mituri şl reali-
tăţi.

3076 — Progresul unei ţări este strâns legat Reactivitatea


lăuntrică, de hărnicia locuitorilor şi- de interesul ce şi-1 dă
fiecare pentru binele obştesc. *
ion SIMIO.M1SCU, Cehoslovacia.

3077 — Progresul naţional este înmănunchierea activi tăţilor-j


eiiergMlor, virtuţilor tuturora <p. 6).
Samucl SMIL'ES, Ajută-te singur.

3@78 —- Progresul social este greu de conceput fără educa-*


ţie (p. 58).
3079 - v Numai datorită progresului realizat în umanizarea
lui prin contactul cu cultura, contact nemijlocit în principal
«le edacaţie, poate omul să devină, de la un anumit moment
al dezvoltării sale, coautor al propriei sale fprmâri (p. 67).
Oisie ŞA-EBAN, Instrucţie- şi educaţie.

.3680 — Progresul JIU merge în direcţia nivelării, ci a dife-


renţierii.
P. ŞTEEANESCU-GOANGA, Selecţia capaei-
. v taţilor şi orientarea profesională.

3081 — Progresul culturii socialiste se bazează pc cunoaşte-


rea, şi însuşireş. a tot ce are mai înaintat arta şi cultura mon-
dială, pe dezvoltarea largă a schimbului de valori spirituale
între popoare (p. 113).
Alexandra TANASE, Cultură şi umanism.
PROGRES 447

3082 — Progresul tehnic 'face posibilă perfecţionarea obiec-


telor pe măsură ce înaintăm (p. 67),
Alvin TOFFLER, ..Şocul viitorului.

3083 — Progresul înseamnă binele, iar starea de înapoiere


răul (p. 18).
Lev-N. TOLSTOI, Texte pedagogice.

3084 — Cheia progresului omenesc este în cultura morală.


Charles WAGNER, Viaţa cumpătată

3085 — Orice progres pe calea civilizaţiei mi are pentru noi


o adevărată valoare, decît întrueît reflectează asupra naţio-
nalităţii noastre (p. 77).
A.D. XENGBDL, Scrieri politice şi filozofice.
- LISTA--BE ANTbLOGII
D M CARE S-A CITAT

- I — A trăi şi a munci în chip comunist, 'Editura Politică, Bucu-


reşti, 197G.
II — Cartea fetelor. Editura Politică, Bucureşti, 1974.
III — Către un tînăr (articole), Editura Politicş.,- Bucureşti, 1971.
IV — Cetăţean, societate, familie, Editura Politică, Bueurcşt: 1970.
V — Civilizaţia socialistă, dimensiuni şi confruntări contemporane,
Editura Acad. R.S.R., Bucureşti, 1979.
VI — Comportări, atitudini, idealuri (culegere de materiale pe teme
de educaţie cetăţenească, Ed. Politică, Bucureşti, 1968.
VII — Conducerea ştiinţifică a societăţii, Editura Politică, Bucureşti,
1980.
VIII — Confruntări despre om şi cultură, Editura Acad. R.S.R., Bucu-
reşti', 1972.
IX — Educaţia adulţilor (referate şi comunicări), Bucureşti, 1968.
X — Educaţie şi limbaj, Editura Didactică şi pedagogică, Bucu-
-reşti, 1972.
XI — Familia tinără, Editura Politică, Bucureşti, 1974.
XII — Ştiinţa şi tineretul, Editura- Tineretului, Bucureşti, 1960.
XIII — Termeni de etică pentru pionieri (voi. I—IV), Editura Politică,
Bucureşti, (1974—1977).
XIV — Un univers într-o carte (articole), Editura Politică, Bucureşti,
1973.
INDICE SELECTIV BE AUTORI

A
ACHIŢEI, GHEORGHE, (n. 1931), eseist, estetician şi publicist român :
1252—1255, 1644, 1898, 1899, 2483.
ADERGA, FELIX, (1891—1962), poet, prozator, critic şi dramaturg
român : 1645, 1646, 201fi, 2744, 2988.
AEBLI, HANS, (1882—1963), prozator român : 449—451.
ALAIN, EMILE CHARTIER (1868—1951), filozof francez : 279, 581, 804.
998, 999, 1647, 2181, 2182.
ALECSANDRI, VASILE (1821—1890), eminent poet şi patriot român :
1648, 2183, 2184, 2380.
ALEXANDRESCU, A.'I., profesor şi publicist român : 2916, 2917, 2989,
ALEXANDRU, IOAN, (n. 1942), poet şi eseist român : 1256, 1649, 2017.
2185—2188. 2381, 2745.
ALMAŞ, DUMITRU, (n. 1908),' profesor, romancier şi istoric român
1. 1181, 1650, 1900, 2119.
ANDONIE, GEORGE ST., profesor şi publicist român : 858, 2733.
ANDREI, PETRE, (1891—1940), mare om politic şi un ilustru socio-
log r o m â n : 2, 3, 187, 500, 582, 075, 781, 805, 939. 1000, 1182, 1458,
1523, 1524, 1631, 2487, '2746, -2828—2830, 2859, 2918.
ANTONESCU, GEORGE G., (1882—1953), un eminent pedagog român :
4, 188-190, 391, 452, 806, 1509, 1901, 2488, 2990, 3030. v
APOSTOL, PAVIÎL, (n. 1910:), prof. uni^.'df.. şi publicist r o m â n : 5,
392, 393, 949, 1183. •
ARGHEZI, Tu DOR, (1880—1967), un mare publicist, traducător şi un
eminent prozator şi poet român : 280, 676, 677, 1115, 1257, 1652, 1653,
2018,2013,2919. *
ARISTOTEL, (384—322 î.e.n.), cel mai celebru filozof grec : 359, 360,
534—638, 782, 859, 860, 916, 1001,- 1002, 1116, 1258, 1902, 2489, 2490.
ASAC'HI GHEORGHE, (1788—1869), eminent umanist, cărturar şi şefii-
lor român : 1854, 2189. »
ASLAN, GARABET, (1881—), prof. univ. dr. în litere şi filozofie, publi-
cist şi filozof român,: 191, 281—283, 678—680, 885, 886, 1003, 1117—
1655, ,2491, ,2681,. .2682f 2831, 2360, 3006.

BACON, FRANCIS, (1561—1626), ilustru om de stat şi filozof englez :


192, 284, 285,. 583, ®84. 917, 1004, 1120, 2492, 2493, 2861,. 3031—3033.
BACOMŞJ1Y, ANATOL E., (1925—1977), scriitor vom&n r 2190, 2191,
2382. ' ' "
BALACI, ALEXANDRU,,.' p r o f i s t o r i c literar şi eseist roman : 1184,
1303; 2192—2194, 2747.
BALOTĂ, NICOLAE, (n. 1.925), eseist român : 6, 193, 286—288, 1185-?-
1187, 1259, 15Î0, 1525, 1526, 1656—1658, 1804, 1905, 2Q20—2022, 2195—
2197. '2327; 2345, 2383, 2384; 2920.
BALZAC, HONORE DE, (1799—1850), ilustru scriitor francez şi repre-
z&itant* aî^ireMi-srtecfiuimtie'în literatura franceză : 361, 362;' 385,
1121, 1280, 1527, 1859, 1906, 2198, 2921.
BARANGA, AUREL, (1913^1979), poet, dramâturg şi publicist român:
1281, 2023, 2024, 2199, 2346, 2347, 23®8, 2389, 2922.
BARBU, EUGEN, (n1. 1924), critic literar, ziarist,: romancier şi reporter
român : 1188, 1262, 2925—2027. 2120, 2385=—2387.
BARîŢIU, GEORGE,. (1812—1893), ziarist, om politic şi istoric român :
7, 2121, 2748^" -
IN-.«CJI HBLKCI'IV D!I A'..'T'J:U 451

BĂLAN, I O » DO DU, (n mm, eritte, istfflie literar şi publicist român :


• 9, 194, '289—295-, 6-âfl, 1189—1*94, 1264—1266-, 1459,, 1528', lfiBI—1684,
1907, 2028—2031, 2122, 2123, 2200, 2390—2392, 3008.
BALCESCU, NICOLAE, (-1.819—1853), eminent om politic, istoric „şi
gînditsF democrat revoluţionar român : 2749, 2750.
BĂRNUŢIU, SIRIIQN,. (1808—1864), profesor, unul dintre spiritele re-
marcabile ale paşoptismului românesc : 1854, 1908'.
BENIUC, MIHAI, (n. 1907), scriitor român : 394, 887, 1122, 1T96, 1197,
1267—1271, 14-60, 1666,' 2032, 2033, 2124, 2201—2212, 2683,
BERGFJR, GASTON, (1886-1961), sociolog şi pedagog francez : î î , 453,
454, 2495.
S E W M D G S ; W. HENR'Y, (1879—1063), profesor şi publicist englez :
455, 456, 665, 668, 1554, 2607.
g f f i l K I , . I W , (ii, 1904), eseist, peoz&m şi- pub'Mcisfc români 12, 195,.
196, 864, 395, 396,1272,. KS9, 2486, 2752, 2924. 2991.
BLAGA, CuCIAN, (1895—1961), mare poet, dramaturg, filozof şi tra-
ducător român : 13—17, 397, 457, 503, 539, 667, 681—684, 950, 951,
1124, 1125, 1198, 1-19®,- 1461, 1511, 1529, 1530, 1-5-55, 1556, 1670, 1855,
» ! t f , 1 9 » , 2084, • 22S--22SS, 2370; 2393, 2497, 2498; 2608,, 2749,
2753—2755, 2862—2868, 2925; 2,992.-
BLOK. ALKK.3 A NDR A-, (liiHd—192i), poet rus : 1-274;, 2035, 2217.
0 0 G D A N , TBBER1U ; RADU, NICOLAE, profesori .şi psbffieişti români:
626. 767, 7 « , 2199.
BOIARSKI, A.I., matematician şi publicist sovietic : 2734, 2,735-.
« î M f f l f i W , m M Î T M M , (Î8 >9—1872), poet român : 167:1, .2213.
BONDREA, AURELI AN, prof. univ. şi publicist r o m â n : 18—2®, 1531,
2926.-
BO.MTAS, ION, profi. şi publicist român : 453. 65T; 811.
BORGEANU, CONSTANTIN, pRsl- şi publicist român : 812, 250®
BOTEZ, DEMOSTJîXI!, <lSâ3~l!«4}; s e r i i » » român : 21, 1557, 200!),
2927.
452 rŞOIGE SELECTIV DE. AUTOBI

- • •: -rr
BOUREANU, RADU;, (n. 1906), :scriltor român : 1275, 2036, 2219, 2756.
BOUTROUX, EMILE, (1845—1921), prof., filozof şi publicist francez'.
296,685,768,1672,2501,2502.
BRAD, ION, (n. 1929), scriitor român : 1673, 1674.
BRĂTESCU, GHEORGHE, medic şi publicist român : 813, 2503.
RREAZU, MARCEL, (n. 1912); estetician şi publicist român : 1276, 1277,
1482, 1501, 1532, 2037, 2125, 2610.
BRUN.ER, JEROME S. : 814, 952, 1675.
BRUNO, G.IORDANO, (1548—1600), filozof italian: 365, 366, 540, 588,-
587, 918?; .1278 -
BUDAI-DELEANU, ION, (1704—1820), scriitor şi cărturar iluminist
român : 197.
BULGAR, : GHEORGHE, (n. 1920), prof. univ.,-- lingvist şi publicist'
român : 1200, 1502, 1558, 1676, 1677, 1857, 2220, 3010. • ,

C _ *
CAJAL, M., prof. univ. şi publicist român : 24,,.2029. - ;
-CAMIL.AR, EUSEBIU, (1910—1965)., scriitor român : 198, .297, 367, 816,
1483,1678,1913,1914,2038,2221,2222,2993.
CANTEMIR, DIMITRIE; (1673—1723), domn al Moldovei, eminent căr-
turar e'ncicîbpedîst-şi scriitor român : 1005, 1679, 1680, 2504, 2684.
CARAGIALE, ION LUCA, (1852—1912), mare scriitor şi dramaturg
român : 298, 1279—1281, 1681, 1915, 2126, 2223, 2328.
CARLYLE, THOMAS, (1795—1881), istoric, şi. filozof englez : 368, 369,,
1126, 155!), 1682, 2224. '..', ....".;; V':.:
CAZiMIR, OTILIA, (1894—1967), scriitoare română : 2039, 2349.
CALINESCU, G.EORGE, (1899—1965), prozator, critic şi istoric literar
român : 25—28, 370, 861,' 1201—1203, 1282—1287, 1464, 1683, 1858,.
1859, 1916—1918,.: 2040, 2041, 2225—2229, 2329, 2330, 2394—2397, 2685,
2930.
INPICE'.SFUJECH'V* D E S O T ' O M J.")3

CEAUŞESCU, NICOLAE, (n, 1918), Secretar general al P.C.R:, Preşedin-


tele R. S. iRomânia, eminent om politic şi de stat, militant de seamă
al mişcării comuniste şi muncitoreşti, prestigioasă personalităţi a
vieţii politice internaţionale, şi ferm apărător al păcii mondiale : 29,
30, 299. 459—465. 504, 940, 953, 954, 1204—1208, i 288—1293, 1465,
1533^ 1684, 1.919, 2042—2044, 212^—2132, 2398. 2399, 2505—2509, 2686,
2722, 2757—2764. 2869. 2870, 2931. 2932, 3011, 3035—3041.
CEHOV, ANTON PAVLOVICI, (1860—1904), scriitor rus : 300, 1006,
1127.1560,-2015,2331,2350,2510.
CERNA, PANAIT, (1.881—1913), poet român : 686, 2230.
CERNÎŞEVSKI, N. GAVRILOVICI. (1828—1889), critic literar, scriitor,
filozof materialist şi conducător al mişcărjl. democratice şi revolu-
ţionare ruse : 2046, 2231, 2511.
CHIRIŢĂ, GEORGETA, prof. şi publicistă rom,ână : 31, 406—468, 817,.
1860. .
CICERO, MARCUS TULLIUS, (106—43 î.e.rţ.), scriitor, celebru om
politic şi orator roman : 1007, 1861. ..
CIOCULESCU, ŞERBAN, (n. 1902), critic şi istoric literar român : 32,
398. 641, 1921, 2047, 2400,
CLAPAREDE, EDOUARD, (1873—1940), publicist şi pedagog elveţian":
642,2512, 2087,2933. •
COCEA, N. D., (1880—1949), scriitor progresist r o m â n : 888, 1,294.
COMENIUS, JAN AMOS, (1592—1670), ilustru pedagog şi gînditor
umanist ceh : ,33, 199, 2,00, 643, .887, 784, 818, 819, 880, 1008, 1295—1299,
2048, 2513, 2514, 2688, 2689.
CONSTANTINESCU, MIRON- (1917—1974), sociolog, eseist şi publicist
român ; 785, 955, 2765, 2832, 2833,
CONTA, VASILE, (1845—1882), propagatorul concepţiei darwinişte şi
un ilustru gmditor umanist român : 371, 469—471, 505, 541—543, 588,
- 769, 820, 1209, 1466, 1922, 2515, 2766, 2934.
CRAINIC, NICHăF.QR, (1859—1R7-23, prot» .gSflKisl .şi seiHteş: român :
3;4,1211, ia«2, 1023,
C ^ I Ş A ^ , C O N S T ^ E l N , publicist român : 2 % 821, 976.
CROCB, BENEDETTQ, (1866—1952). estetician., isteric - « e r a * şi M a -
zof italian : 1534, 1689, 1690, 1924, 2049, 2232, 2787. •; ...
C'ROKMĂLNICEANU, OVIDS., (n, 1821), critic p i s t o r i c literar.român:
1467, 2401. '
CRUCERU, DAN, prof. şi publicist român : 3536, 1212, 1468.

D .'..„.

DAMASCHÎN, ION, (676—760), a scris opere filozofica şi teologice :


1691, 1892.
DANTE, "JăSÎGffllERI, '(1265—1321), -fflaaFfeipoet italian : 1893, 2030, 2051,
2681,2690.
DELAVRANCEA, BARBU ŞTEFĂNESCU; fl-&58—1913), un m a f e offl
• politic .şi scriitor român : 1301, 1094—1697, 1883, 1925, 2234, 2235, 2402,
2516.
DEMETRIUS, LUCIA, (n. 1910), scriitoare Română : 9 1 9 , 2935, 2836.
DENSUŞÎANU, OVID, (1373—1933), filolog, lingvist; istorie "literar şi
. poet român : 1864, 1926, 2236, 2237, 2403, 2517, 2519, 2612, 2937.
DESCÂ'ETES, RENE, (1596—Î65dr, ilustru filozof -francez : 202,
'? 5B9,mS, 1698, 2238, 2520, •' '"' •
'" ' : ! ' ' •
DEWET, JOHN, (1839—1952), estetician, psiholog, pedagog şi 'filozof
american : 203, 472, 770, 956, 1009, 2768, 2769.
DIACONESCU, FA'NTELIMOC publidst român : 301, 302, 1010, 2521.
DIDEROT, DENIS, (1713—1784), filozof şi şefiilor francez : 303, S90, «22,
891, 977-, 1011, 1128,-1899, 2871.
D'f-ESÎ'ERWEG, ERTSDBÎCH- ADDLF, (1780—1«SS), pedagog progresist
german ; 37, 204, 304, 823, 1700, 2691.
Mli^J.

m & k , ALEXANDRU, ;(190s—1977fe fetoricliterar şi teoretician rămân:


1302, 2133. 1

DIM1TRESCU-IAŞI. C., (18 Î8—1923). prof. un.iv., .estetician şi filosof


rnifen : 090. 1123, 1803, 5027.
DMITRIEVA, N., publicistă rusii : 506, 1469, 1503, 1501.
DOBRESCU, MIU, om politic şi publicist român : 82'4.
DOINAŞ, ŞTEFAN AU'GXJSTIN, (n. 1922), poet, eseist şi traducător
•român : 1*304, 1561, 2240, 2241.'
DOTTREX5, BOBE KT, (n. 1897), pedagog elveţian : 38, 305, 651, 978,
1701, 1702, 2052, 2770.
DOBMBER,JPAUL, (1S57—1933), om politic francez cu p î ^ ş p t a t J)€Sflşr;
gogi ce : 39, 1305, 2242.
DRAG-QMIRESCU, MIHATL, (1868—1942), estetician şi priiic mrnăn :
1306, 1505, 1506, 15! 2-, 1562, 1703, 1704, 1865, 1866, .1028—1.9,30, MSŞ,
2243, 2404,-277:1,. -
DRAGANÎ ION, publicist-român : 473. 663.
DRAGĂNESCU. MIHAI, publicist român : 2522, 27X2, 2938.
DRAGHICI, ION, publicist rcanân • .5.91, 3012.
DUFRENNE, MIKEL, (n. 1910),-estetician şi filozof francez : 205, 208,
941, 2872, 2873. ' :,.'•..'
D.UMJTRAŞCU, D., pro,f. şi publicist român : 474, 862, 957, 1563, 15.64
. 1867, 2523.
EJUMIŢRE-S/CU- BUŞULENC-A, ZCE, (n. 1920), istpric fitfer&r.^i" eseistă
română : 2134, 2244.
E^&KTEÎM,-EMILE, (5858—1917), prof. univ. şi sociolog francez : 5.07,
.503, 592, 593, 28&4, 2335.

EETlMfţJ, VICTOR, .(1889—1.972), -prozator, dramaturg şi poet r e i a t a :


692, 1307—1309, 1705, 1932, 2245.
456 INDICE.SELECTIV DE A U T O R I

EMERSON, - M l i P H . WALDO, (180.3—1882); publicist, poet şi filozof,-


american : 373, 594, 1311, 1565, 2246. , ^ : ,' ' ;r :
EMINESCU, MIHAI. (1850—1889), genialul şi coţi-mai mare poet român,
unul dintre, cei mai de seamă lirici ai literaturii universale : 40—43,
399, 693, 921, ,1470, 2524, 2525, 27-73, 2939, 3042, 3044.
ENESCU, NICOLAE C.. prof. şi publicist român : 44, 306.
ENGELS, FRIEDRICH, (1820—1895), materialist german, , filozof, şi
unul dintre fondatorii comunismului .ştiinţific : 400, 401, 546, 922,
• 2326—2528,, 2723, 2845, 3045.
EPICTET, (c. 50—c. 1.38), filozof grec : 509, 1012, 1013, 1030, 2874.
EPICUR,. (341—270 î.e.n.), filozof grec : 669, 958.
ERASMUS, (1466—1536), publicist şi.umariist olandez din eptJca Renaş-
terii : 1014, 1131, 1706, 2692.
ESCHlL, (525—456 î.e.n ),'poet tragic grec, considerât părintele tra-
gediei antice : 2693.
ESOP. (sec. VII—VI î.e.n.), fabulist grec : 892, 1015, 2694—2697.
EURIPIDE, (480—406 î.e.n,), poet grec : 893, 1016, 1132. , , '
EVERAC, PAUL, <(n. HÎ24). dramaturg, prozator şi gazetar român : 694,
771, 923, 1133, 1312, 1313, 1707, 2247,- 2248, 2774.

F
i ^ •
:• r * ?- • - *' * ^ "
FERRIfiRE, ADOLPHE, (1879—1961), pedagog elveţian, adept al cu-
rentului pedagogic : „Educaţia nouă" : 695, 959, 2699.
F i e h f t i ; JOHANN GOTTLIFR. (U762—1814), filozof german : 45, 402,
475, 696, 1513, 1708—1711, 2004 2875, 3013.
• FILIMON, NICOLAE, (1819—1865), scriitor român : 2351, 2352, 2405.
FISCHER, ERNST, (n. 1899), poet, dramaturg' şi eseist austriac : 403,
1314, 1315. "
FLQREA, .ELENA, prof. şl publicistă română : 404, 1712.
FLORESCU, MIHAIL, {ni 1912), pirof. univ. 'şi publicist român 207,
54.6, 595, 960, 2724, 2725., . ., . .
INDICE SELECTIV DE ÂUTOHI " = = 457

FLORIAN, MIRCEA, (1883—1900), om de ştiinţă şi g î n d i t e român : 46,


208, 786, 1017, 1018, 1135, 1713, 1714, 2407, 2876;. 2940, 2995.
FLORIAN, RADU, prof. şi publicist român : 942, 961, 1213, 1933, 2529,
.:.2836, 2877, 3040, . _ .
FORSTER, F. WILHELM, (1869—1950),. teolog, pedagog şi filozof ger-
man : 47, 48; «09, 210, 2775. "
FRANCE, ANATOLE, (1,844—192*4); "mare scriitor realist francez : 307,
308. 1136. 1316, 1715, 2249, 2530, 2720, 2776.
FRUNZETTI, ION, (n. 1918), istoric de.artă, eseist, poet şi traducător,
român : 2250, 2251.

• G '

GALACTION, GALA, (1879—1961), scriitor român : 309, 510, 1317—


1319, 2055, 2050, 2252.
GARAUDY, -ROGER, (n. 1913), filozof şi scriitor francez : 374, 2878,
GĂVANESCUL, ION, (1850—1949), pedagog şi publtcllt'român : 405,
894, 2777, 2778, 2996, 3014, 3047, 3048.
GÂNJU, TRAIAN, prof. şi publicist roman : 1214, 1472. "
GÂRLEANU, EMIL, (1878—1914), scriitor român : 310, 406, 1320, 1471,
1710, 2057, 2135.
GEORGESCU, PAUL, (n. 1923), critic literar şi prozator r o m â n : 311,
•697,1321,2058—2061,2253,2254.
GHEORGÎIIU. MIIINEA. (n. 1919), traducător, eseist şi poet român :
50, 51, 211, 312, 313,. 698, 699, 1322, .2062, 2255, 2353, 2354, 2942, 3049.
GHEREA-DOBROGEANU, CONSTANTIN, (1855—1920), sociolog şf
critic literar român : .700, 1323, 1324, 1473, 1934, 1935, 2130, 2137,
.2256—2253,2408,2409,2997.
GHICA, ION, . (1818—1897), om politic, economist şi scriitor român :
52, 53, 2138; 2139, 2531, 2943, 2944, 3050, 3051.
(SSÎŞE, B T O S m O , («. £§30),, prof. univ.., oHV pKffiwsr şi- pafolMsi. rcanâff i
54, 55, 1325, I'â38;-241Q, 2779.
<S8f£ŢA, SIMIGN, profesor şi publicist român : 36-, 153S,,2736:.
GIURESCU, CONSTANTIN C., (1907—1977), istoric r<8«®n : 1215; 2380.
GOETKE, J O H A N » TvOLFGANG, (1749—18525', oro do şlifip,. gffisdiv
tor şi poet german : 314, 315, 407, 476, 511, 512, 5£®f 5&T,, 78^.825,
m , 962,. 10-9, 1137; 1326, 1327, 1717,. 1937, -Î988, 2140, 2441, 2S32, 27®,
3053.
GOG A. OCTAVIAN, (1881—1938), scriitor r o m â n : 702, 1138; 1328—1329,
2142, 2259, 2782.
GONCOURT, EDMOND, (1822—1896) şi JULES DE, (1830—1870), scrii-
tori francezi : 1330, 1331, 2063, 2143, 2332, 2945.
GORKI, ALEXEI MAXIM, (1868—1936), scriitor rus : 212, 316, 477,-543,
1332—1334, 1474, 1718, 1868, 1939, .1940, 2064—2066, 2144,.
GRAMSCI, ANTONIO, (1891—1937), scriitor şi eminent conducător al
mişcării muncitoreşti italiene?: 57,2838,. 2^9, 288:0.
GRENIER, JEAN, (1898—1971), scriitor şi mozof, francez : , 549,, Ş50,
826, 121.6, 1335, 1568„ 2145. -.
GRIGQRAŞ, IOAN, (18301, prof. univ., pedâgog, 'gînditor. şj- publicist
român : 513, 924—927.
GRtJNBERG, WTOWIG, profesor uniy., filozof şi publicist. rom.ân :
213, 29*46. ,
GULIAN, IONESCU C. (n. 1914), profesor univ. şi publicist'român :
S8; tfff; fl4, 1863, 2260, pil.
GUŞTI. DIMITR1E; (1380—1935), sociolog şi filozof român : 60—03, j08,
783, 1217. 14-75, 2533, 2840, 2881. 288213054,

n . ; -.

a l i f t l T ; S P l R f , ('8y'î:—1912), matematician, pedagog şi om politic


român : 514, 551, 1720, 2948, 2:)33.
v • ; "TfKmOii S-I:I.ECT-IV IJE a u t u u i ' • .-jap

•HASDEU, B O G D A N FETRÎCESCU» (t838—I§ft7.), JiBgviSf, i s t o r i c şi


scriitor roxftâffl : 658, lS-li. 214-7, 226At22(kL .
. H A L Ă Ş A N , G E O R G E T A , p r o f . şi .publicistă •rom&nk; .40»,. 628.
HĂULICA,, BAN, {ÎI.1332), critic de artă, şi eseist român. 133^ 2411,
' 2412. - ' • • ...
HEGEL, GEORG WILHELM FRIEDRICH, (1770—1831), filozof ger-
man :. 513, 598, 593, 703, 865, 1337,: 1476, 1477r 1514, l î 2 l , 2C-Î0—
'HEINE, HEINRICH, |1S97—1850), poet german : 64, 375, 376, 704, 779,
1020, 1139, 1339, 1942, 2067, 22(|3, 2701.
HELIADE-RÂDULESCU, ION, :(;1802.—1872), Scriitor şi om politic
român : 706, 707, 865, 866, 1340, 1722—1726, 1870, 1943, 2068', 2069,
2148,, 2264, 2,265, 2949, 3015—3017, 3055.
HELVfiTIUS, A., (1715—1771), scriitor şi filozof francez : 600, 708, /82T,
.1140,1341.
HEROVANU, EUGEN, prof. şi publicist român :. 65, 2070.
HERSENI, T R A I A N , (n. 1 9 0 7 ) „ p r o ! univ. şi pubHţrist r®Mân : SS, 67,
317, 601, 1218, 1478, 1727—1730, 1944, 1945, 2149, 2534, 2841, 2884,
HERZEN, ALEKSANDR IVANOVICI, (1812—1870), filozof şi seriilor
f u s : 410, 709, 828, 895, 928, 1141, 1342, 1731, 2535, 2533,.278-3.
HORATIU. (QUINTUS HORATIUS FLACCUS), (65—8 î.e.n.), poet lâ-
ttet : 1.021, 13.43j 1.732,.194&, 2071.
HUGO, VICTOR, (1802—1885), scriitor francez, reprezealaat: al r®imân-
lismului progresM 1 318, 319, 629, 710- 829, 897, 1 1 4 2 , 1 2 » , 1344—1347,,
2266—2268, 2 Ş % 2885, 2950; 3656.
HUS-LFI, DA^ID,-!(1711—177% economist, filozof englez : 712,
215.0. ' Y

IAHOT, O., publicist rus : 215, 552, 713, 330, 2537,: 2588?,, 2813.
iIANOŞI, ION, publicist român : 1479;,: 3,567, 1733, 1347. -
] NDLCE SCL1LCTIV DE AUTORI

IBRĂILEANU, GARABET, (1871—1936), critic şi istoric literar român :


1220, 1348, 1734, 1735, 1871, 1948—1950, 2072—2075, 2151, 2269—2273,
2333,'2334r2413, 2414. " • • "
IORDĂNESCU, MIHAI, prof. şi publicist român : 2415, 3018.
IORGA, NICOLAE, (1871—1940), om. politic, orator, publicist, scriitor
şi celebru istoric român : 69, 70, 320, 321, 478, 479, 714—716, 898, 1022,
1023, 1143, 1144. 1349—1353, 1568. 1738, 1739, 1951—1955. 2076—2082,
2152—2157, 2274—2279, 2416—2418, 2540—2543, 2702—2705, 2785,
2886,2951—2954,3019. > ...
lOSIFESCU, ŞILYIAN, (n. 1917), teoretician şi eseist român : 1956,
2083, 2158.
ISTRATI, PANÂIT, (1884—1935), scriitor român : 1355, 1356, 1740, 1957,
2280. / \ \ , ' ' "' ,
IVAS1UC, ALEXANDRU, (1933—1977), romancier român : 71, 72, 323,
411, 1221, 1357, 1958, 2419, 2955.
• -IVAŞCU, GEORGE; (n. 1911), eseist, gazetar şi istoric literar român :
73, 1222, 1480, 2084, 2159, 2281, 2282, 2786.

JANET, PAUL, (1823—1899), prof. univ., moralist şi publicist francez : ,


3018, 3020, 3021,
JOJA, ATHANASE, (1904—1972),• prof. univ., filozof şi logician marxist
• român : 636, 637; 944, 1358, 1741, 1742; 2544, 2849—2851.
JOLIOT-CURIE, FREDERIC, (1900—1958), mare chimist şi fizician
francez : 831, 2545.

KALININ, (MI.HAIL IVANOVICI, (1875—1946), pedagog şi militant


politic sovietic 74, 75, 1743, 2546.
INDICE SELECTIV DE A U T O R I ' 461

K A L t 6 S . NICOLAE, publicis t 'român • 1350, 2787, 2842; 2887.


KANT, IMMANUEL, (1724—1804), filozof reprezentant de seamă al
filozofiei clasice germane : 76, 77, 377, 481,' 602, 653, 832.. 899, 1360,
2547, 2888. ;;R.' '
KIRIŢESCU, CONSTANTIN, (1876—1065), istoric, biolog şi publicist
român : 1145, 2956.
KLAUS, GEORG, (n. 1912), logician şi filozof german : 2420, 2737.
KOGĂLNICEANU, MIHAIL, (1817—1891), orator, ziarist, scriitor şi
m a r e om' politic r o m â n : 1361, 2548, 2788, 2957—2959.
KOTARBINSKI, TADEUSZ, (n. 1886)' poet, om de ştiinţă şi filozof
polon : 78. 630, 1744.
KRUPSKAIA, NADEJDA KONSTANTINOVNA, - (1889—1939), pe-
dagogă sovietică şi tovarăşa de viaţă a lui Lenin : 324, 1363, 1745.

Ij . • . ~
L A BTRTTYER.E, J E A N DE, • (1645—1696), -scriitor şi moralist f r a n c e z :
900, 1146, 1364, 1746, 1747, 1872, 2085, 2421, 2706, 2707.
LAMARTINE, ĂLPHO'NSE DE, (17,00—1869), scriitor şi om politie
francez : 1748, 1740.
LA ROCHEFOUCAULD, FRANCOIS DE, (1613—1680), scriitor şi mora-
list francez : 834, 1024, 1025, 1147, 1148, 1365, 1750, 2708—2710," 2889.
LAURENŢIU, DAN, (n. 1037), poet şi eseist român : 1366, 2284.
LEIBNIZ, GOTTRIED WILHELM, (1646—1716), matematician, o m de
stat şi filozof german : 378, 836. . .--.
LENIN VLADIMIR ILIGI, (1870—1924), marele teoretician şi condu-,
cător genial al proletariatului internaţional : 79—81, 717, 2549, 2789,
,2790,3057. "
I.EOPAUDI. GIACOMO, (1798—1837),. piiet itaHan şi reprezentant al
romantismului Italian : 1751, 1752, 2086, 2087, 2892, 3022, 3&2S.
V. Î N Î J I C E ®JSCB€FFCF S E Â I T W I R I

LESSING, G^TTÎIOÎ^D i î H S M M , (1^29—1781), esfetişia% critic f i


istorie g e a n s n ; 4:83, 2f5â.
LlKDEB, S„ puMicişt francez : 718, 856, 929, 94.fi,
LÎSEMKO, TROFIN bENîSOVICÎ, publicist rus : 2553, 2614.
LQCKE, .JOHN, .<1632—1704), om politic,,, pedagog şi filozof englez :
217—21,9, 803, 638, 867, 1026, 1453, 1753, 1754, 2791,
LONDON, JACK (1376—1916), scriitor american : 5815.
LOVIPS5SCU, EUGEN, (1881—1943), teoretician, critic :şi istoric Hte-
rar : 82—85," .644, 1367, 1536, i 369, 1570,. 1755, 1873—1875, 1960—1962,
2.088, 2161, 2422—342®, 2792, 29S0.
tmtm<XX,:mm sm, (mi^mm,-mmna3îst, filozof şi o m politic
•englez : 325—328, 832, 2286, 3059.

M - tJ '
MACO^ESCTJ, GEORGE, (n. 1913), eseist şi publicist român : 86—83,
330, 930, 1149, 1224, 1372—1374, 1756, 1963, 1964, 2,089, 2162, 2287, 2283.
MAI AK.G VSKI, VLADIMIR VLAimiIHOVJCt. <1004—1930), scriiior
sovietic, reprezentant al poeziei- revdluî&nare : 18@5, 2283—229i,
.MAIOÎtE'SCXJ, TITU^IS^O—1917), estetician, critic şi om politic rbmâri:
88, 412, 484, 604, 790, 984, 1572, 1757—1780, 1876, 1877, 2090y 2091,
2711, 2951, 3030, . •
MAI? ARENĂ O, A. SEMIONOVICI, .(1883—1939), scriitor şi'pedagog
sovietic : 332, 1451. " "
-MALIŢAr, MEEtCEA, (n. Ϋ2Î), prof. dr. .acad., matematician, esfŞst şi
•âffi. p o l M c rofflâ»:. 9k, 220, 3Ş3, 334, "379, 485, 554, 719, 838, 839,
985, 980, 1878, 2554, 2712, 2962.
MANN,' 1WGMAS, (1375—1955), scriitor german : 634, 1701, 1762, 2i®2y
- i-mrn^:: -.
MAQ, ŢZE-DUN, (1893—1977), eminent, teoretician şi om politic, .fost
preşedinte al ii. P. Chineze : 221, 517, 518, 555, 791, -84^, 966, SC7, 2163,
2893. ' V ; • : 1
vlfttişs a s ^ i a i » B S " . A B T ®

MAS&ttN, <3IiEGPiGHEî : in. 193-1), eseist şi ipwbScfet jtomân :222, : îy|3—


1765, 2371, 2372, 2793.
MAŞEK, VICTOR .ERNEST, <n. 1937), cercetător. în oarrtenh.il-esteticii
•iŞl'.piifMmelst raiiian : 137:5, •137fi. " , ' V
• MARTIG, EMANUEL, psih-olog sşi publicist român : 793, 784, 901, 302,
. S».
M A R X , KATÎL. (i'olii—1G8B), -sonhii o m -pr.l;?:c_ german, întemeietorul
CQtawiferaulTU gtfeUiSc : 413, 4 1 4 - 6 0 5 , i m ^ B B .
MAUPASSANT, GUY DE, (1850—1893), scriitor f r a p e z : 720, «81.
•"MAUBQJŞ, ANBRJS<, (18.85—fâ67), moralist, esejst şi publicist ItMicez :
92, 415, 803, 1150, 2292^ 2335, 2336, 2713, 2794, 2852, 2983. 3024.
MAZILXJ, TEODOR, (1930—1980), scriitor român : 223, 224, 1151, 1152,
1225, 1377, 1378, 1787.
MĂRGINEANU, NICOLAE, pedagog şi publicist român : 93, '225, 639
904, 969, 1027, 1379, 1768, 17S9. 2795, 306<5.
J ^ H E P W Î S I , SIMION, <1£89—1-862), geograf şi pedagog -român : 94.
606, 721,'868, 905, 1770, 2555. j
MELIUHIN, S T , filozof şi publ&qist sovietic : 330, 331, 51% 1556.
MESARQŞIU, ,IQN V., publicist ironiân 22g; :5M, 670, : m , B70,
2853, 2854.
MICU, DUMITRU, (n. 1928),, critic #i istotăţ literar A'CroSn : 05, J35;
338, 1226—122% 1537, 1573, .1772, 1879, ,2093, 229% 2294, 23.37,
2426, 2796. „ '
MICU (CLAIN), SAMUIL, (1745—.1806), is^Sag, lingvist şi iluminist
român : »37, 557, ÎOVJS.
« î i o a , "FLONTÂ, .publicist ropTân : 521, 970, '2556, -2616.
MOISESCU, NICOLAE, pedagog şi publicist român.: . 227, 4B6, .607, 722,

MOISIL, G R I G O R S C. (180S-ţ®973)4 matematician şi puBEeist tafe^q:


1153, 1906,' 2558-^PPO, 361.7, 2739,2865.'
•484 I N D I C E S E L E C T I V -'DE A U T O R I

MONTAIGNE, MICHEL DE, (1533—1592), scriitor şi gînditor umanist


francez : 228, 338, 102% 1155, 1156, 2894.
MONTEEIORE, ALAN, publicist francez : 608, 871, 872.
MONTESQUIEU, CHARLES, LOIUS-DE-SECONDAT, (1689—1755),
scriitor, filozof şi iluminist francez : 1775, 2094,
MOTESSORI, MARIA. (1870—1952), pedagogă Italiană, specialistă în
educaţia preşcolarilor şi şcolarilor : 558, 559, 2618, 2714.
MQRPURGO-TAGLIABUE, GUIDO, (n. 1916), estetician şi publicist
italian : 1380, 1770, 1777.
MfîSfTEANU, ROMUL,. (h. 1926), istoric literar şi eseist român : 96,"
1381,2695.

wBli . 1- , ,' ;
NĂDEJDE, DIMITRIE C. publicist român : 1967, 2561. . %
NARLY, CONSTANTIN, (1896—1955),- pedagog şi publicist român:
842, 1881.
NE-AGU, MARIN, prof. şi publicist român : 933, 934.
NEGRUZZI, COSTACHE, (1808—1868), scriitor român : 2357. .
NEGULESCU, PETRE P. (1872—1951), filozof şi publicist român : 382,
383, 522, 560, 561, 609, 843, 982, 2562, 2619, 2895,
NENIŢESCU, COSTIN N , acad. prof. dr. ing. şi publicist român : 671,
971,2728,2729.*
NICOLAU, EDMQND. (n. 1922)', prof. ing şi publicist român : 487, 1157.
NîSIPEANU, ION, pedagog şi publicist român : 488, 844—846, 2563,
2896. •'•'."..•-* ' ' ... -
NOICA, CONSTANTIN, (n. 1909), prof. univ. şi publicist român : 418,
610,1231, 1482, 1483, 1778, 1968, 2295, 2564, 2954, 2065.
NOUMAN, ERNST, publicist german': .9.7, 1382,1383.
INDICE' SKJ .KC RIV I)E..A'UT<lPJ. 465

NOVICOV, JACQUES, prof. şi publicist sovietic': 98, 2Ş66. 2567, 2966,


2967.'

O ' - X '.'•<'. ' / ' '"'. -,


OGORODNIKCJV, IVAN TRIFONOVJCI, (n. 1900), pedagog'sovietic :
847,2165,2568,2897. - - y • .
OKON, WINCENTY, (n. 1911), prof. .univ. şi pedagog polonez : 848,
.25(i:î.
ONCIUL, DIMITRIE, (1856—1923), istoric român : 1779, 2797.
OPRESCU, NICOLAE, prof. univ. şi publicist român : 99, 229, 849.
ORNEA, ZIGU, (n. 1930), critic şi istoric literar r o m â n : 2096, 2968,
2969.
OŢETEA, ANDREI, (n. 1894), prof. univ., om de ştiinţă şi publicist
român : 100, 10), 2798.
OVIDIU (FUBLIUS O-VIDIUS NASO), (43 î.e.n—17 e.n.), poet latin :
2296. *'

V"'" ."" . • / . - - , i
PAMFIL, E. D. şi OGODESCU, D., prof. şi publicişti români : 523, 1780.
PANAITESCU, PETRE P., (1900—1967), prof. şi publicist român : 102,;
103,1781.
PAPU, EDGÂR, -(n. 1908), eseist şi istoric literar român : 524, 1232,
1233, 1576, 2297.
PAS, ION, (1895—1974), prof. şi publicist rofnân : 1384, 1970, 2799.
PASCADI, ION, (1932—1979), scriitor şi estetician român : 1158, lg34,
1235, 1385—1388, 1577, 1578, 1971—1973, 2427, 2970; 3062.
PASCAL, BLAISE, (1623—1662), om de ştiinţă şi gînditor f r a n c e z :
873. 1782, 1783, 1882. '''•
PAULSEN, FRIEDRICH, (1836—1908), pedagog german : 384, 489-, 525,
5S3J 6*11, 739, 72$, 874, SffS, mfy 1485, 17«4, %2M, 2570.
,2800, 2898, 302.5.
PAVELCU, VASILE, (n. 1900), pedagog şi publicist român : 582, 659,
725, 726,1236, 1389, 1785, 2571, 2572, 3083, 3064.
PAVESE r GESABB^. (.tSOa*—1850!), scriitor prŞgrgsiişt; ttaiia®§ 1515, 2097,
2168, 2299.
P » L © V > : , IVAN- BHTRGVIGL (M49—l&t&)>,: feioîag; sovietic : 178%
2573. ' " ' ' .
PAYOT, 0U-LES, (n. 18S0—>, prof. şi pabâkist'fffiile;^: 727, 907.
PÂTRĂŞCANU, LHGBSSPIJ, (1900—1854), om pelitic şi tewattcTjaî
român r230, I45-L . • . • ..
PĂUNESCU, ADRIAN, (n. 1943^ poet român : 104, 105, 339, 3030, 1390.
1787, .2300, 2801—2SG&. _ - v v
P Â N Z A R U , PETRU, profesor şi publicist român : 10G, 729, 153S„ 1788,
, 1780V..2554, 2o.7">„ 2899, .2971. -..•••_.
PĂR VAN, VASlLE, (1882—1927), arheolog şi istoric român : 107;,. 108,
527,730—733, 1237, 1238, 1539, 1790, 2804, 2805, 2972.
PERPESSICIUS, (1891—1971), poet critic şi istoric literar român : 109;..
340. 7,73-, 1516, 1791,, 2301, 2302.
PE3TALGZZI, JQHANN HENRICH; (1746-1821), cel mai tn>are peda-
gog umanist elveţian : 231,850, 1159, 1792..
PETRESGU, CEZAR,, (1832—2,981). seentoi român : 13S2, 1794, 1934,,
' 2167. • •
PETHESCU, IO AN, (1892—1567):", pedagog, român : 112. 232. 490, 1239,
2821, 3085.
PETRESCU, OAMtL, (.1334—1957), scriitor roraâ-n : 110, 111. 735, 1180,
1241. 139-1, 14816. 1579. 17,93. 2098, 2100. 2303. 2:338. 12366.' 2020
FETROVTC1. ION, (1382—1972), om politie şi publicist rumân: 385,
386. 525, 734. 797, 908, 909, 935,. 972, 1393, 1385,; 2373, 25.78,, 28®,,
2845, 2900—2904. •
liMaateş sfai .ECTIV Î>E Ainuui

PBTLIPPIDE A L E X A K Q S U , (1900—1979), eseist şi poet român : 341,


672, 736, 1242, 1394, 1487,/ 1540, 1541, 1380, 1796, 1883, 2101, 2102, 2169,
2Iή,:230S, • "; /'*
PIAGET, JEAN, (n. 1896), psiholog elveţian : 851, 1517; 2905.
PILLAT, ION, (1891—1945), scriitor român : 93*6, 1395, 1797, 2168, 2304,
2305.
PIRU. ALEXANDRU, prof. -şi publicist român : 2339,157%
PISAREV, X). IVANOVICI, (1840—1868), gînditor, «ritie Fiterar şi
publicist rus : 1396, 2306, 2307.
PLATON, (427—347 î.e.n.), filozof grec : 233, 564, 1031, 1397, 2580, 2715.
PLA&ONOV, K.K., prof. şi pmbMefet sovietic : 234, 650, 774, 798.
PLEHAXOV, GIUDORGHI, VALENTINOVICI, (1856—1918):, revoluţio-
nar şt teor^teian rus : 235, 565, 737,1161, 2171.
POLITMER, GEORGES, (—1942), filozof francez : 2730, 2906.
POPA, CORNEL, p e d a g o g p u b l i c i s t român : 491, 875, 973.
POPA, MARIAN, (n. 1938), critic literar şi eseist român : 566, 1Î62,
• 1798, 1975, 1976, 2172, 2428.
POPESCU, DUMITRU, (n. 1928), eseist, poet şi mare om politic român :
113, 117, 236, 237, 342. 612, 730, 1032, 1163—1166, 1401, 1488, 1489,
1799, 1977, 2374, 2375, 2581, 2582, 2307, 2007, 2973. 3006, 3067.
POPESC®, .DUM33®ţ$l RADU, (n. 1935), scriit-Or român : 655, 1167.
POPESCU-ÎNTEVEANU, PAUL, prof. univ., pedagog şi publicist român :
_ 230,239, 74®, i§2, 93®, 1309, 1400,1800, 2583:
FOSESCU, ALEXANDRU, (n-. 1903), prof. univ., pedagog şî publicist
• tâtfî&n'l 567, 613, 640, 741, 2534,2585, 3001. '
PREDA, MARIN, (1922—1980), scriitor rbmân : 118,119, 742, 743,, 1168—
1170,1978, 2103, 2104, 2309, 2808.
PROGRAMUL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN ; 1979, 2429, 2386,
2809. •
468

PUŞCARIU, SEXTIL, (1877—1948), lingvist şi filolog român : 121, 1801,


, 1885... ; • -• ' .. .. __ ...
PUŞKIN, ALEKSANDR SERGHEEVICI, (1799—1837), poet ruş : 744,
745,1802,1980,2105,2310,2340,2430.

Q
QUINTILIAN, FABIUS M., (n. 30 (40) e'.n.), rector roman : 876, 1171,
1803, 1886, .2716.

R : .. . • - ••' i . . . : . .. ' 't


- RABEGA, C.y prof. dr. doc. în ştiinţe şi publicist român : 568, 2731. -
RALEA.' MIHAI, (1896—1964), memorialist, psiholog, sociolog şi om
politic român : 122, 529, 746, 1172, 1402, 1403, 1518, 1542, 1581, 1804,
1887—1890, 1981, 1982,-2106, 2107, 2311, 2587, 2810, 2811, 3026, 3069.
RĂDULESCU-MOTRU, CONSTANTIN, (.1868—1957), psiholog şi filo-
zof român : 123—125,; 240, 493, . 530, 673, 747, 1582, 1805, 1806, 2581,
2856, 2857, 2908, 2974.
RĂDULEŢ, REMUS, prof'. univ. şi publicist român : 126, 2589.
•RAPEANU. VALERIU, (n. 1931), ,istoric literar român : 2360.
HEBREANU, LIVIU, (1885—1944), scriitor român : 569, 1243, 1404,
1405, 1544*1903, 2108, 2109, 2173.
RODIN, AUGUSTE, (1840—1917), sculptor şi publicist francez : 1406,
, 1407. '" . . . . . , . . - ' _ ... ;
ROLLAND, ROMAIN, (1866—1944), muzicolog şi scriitor f r a n c e z :
748,'1408—1412, 1984, 2.361—2363, 2431, 2432.
ROMAN, VALTER, (n. 1913), prof. univ., inginer şi publicist român :
674, 1490, 2590, 2591, 2812, 2909, 3070—3073.
ROŞCA, ALEXANDRU, (n. 1906), prof. univ.. psiholog şi pedagog
român;: 241, 494, 632,- 63'3, 645, 853, 1244, 1808, 1809, 3074.
ROUSSEAU; JEAN JACQOUES, (1712—1778). mare pedagog, compo-
zitor, scriitor şi filozof iluminist francez : 343, 614, 1033.
INDICE SELECTIV DE' AUTORI 489

KUBINSTEIN, S. LEONIDOVICI, (1889—1960), psiholog sovietic : 242,


243,646,775,776,799,1455,1810.
RUSSG-, ALECU, (1819—1859), scriitor român : 749, 1811, 1891,' 2175,
ac» ••;•-•.•••"•
2176.2312.2433. ,
a u s € r . LIVIU, (1901), estetician şi eseist român : 1245, 1413, 1507, 1813.
• • .. . c' • f '
S —
' ' •• , - ' , . ' . . '"' • ./ ' / '
SADOVEANU, MIHAIL, (1880—1961), cel mai mare şi mai fecund
romancier român : 1034, 1814, 18.15.
S A L V A T , HENRI, profesor şi publicist francez : 244, 1816, 3075.
ŞANIELEVICI, HENRIC, (1875—1951). estetician, biolog, sociolog şi
critic literar român : 1491, 2110.
SAHLEANU, VICTOR, prof. dr. docent şi publicist român : 245, 570,
750, 974, 2111, 2592, 2593, ,2*622, 2623, 3002. ,
s I n ^ V I P R E A N U , - MIRCEA, (n. 1926), scriitor român şi directorul
Editurii Albatros : 1583, 3027.
SCHOPENHAUER, ARTHUR, (1788—1860), filozof idealist german :
344, 419—421, 495, 571, 751, 1519, 1817, 1985, 1986, 2314.
SEBASTIAN, MÎHĂIL, (1907—1945), dramaturg şi scriitor român :
; 345, 1414, 1818, 1987, 2341. '
SENECA, LUCIUŞ ANNAEUS, (4,î.e.n.—65 e,n.), eminent, o m de stat,
filozof şi scriitor roman : 346, 387, 1035, 1415, 291J). . .. .
SILVESTRU, VALENTIN, (1926), dramaturg, prozator, eseist şi c r o -
nicar dramatic român : 1989, 2385.
SIMIONESCU, ION, (1875—1944), prof. univ.,'paleontolog şi geolog
român : 127, 1819, 2975, 3003, 3076.
SIMIONESCU-RÎMNICEANU, MARIN, publicist român : 128, 2717.
SIMION, EUGEN, (n. 1933), critic literar român : 1989, 1990, 2112,
2113.2315.2434.
47$ IKDICE SELECTIV Ş E AUTORI

SLAVICI, 1QAN, (1848—1925), scriitor român : 12% 248, 572. 1418. 14!?,
1821. , '
SMlLES. SAMUEL, (1821—1,9,04),,scriitor moralist englez : 247, 248, 347.
1036, 2976, 3077.
ŞMIRNOV, A.A.„ (n. 1804), dr. Ja ştiinţe pedagogice şi psiholog seyie*
tic : 647, 662, 777, 800^947, 1.822.
SOFOCLE, (497—405 î.e.n.), unul dintre cei mai mari poeţi tragici ai
Greciei : 2594.
SOLO'MON, (973—930 î.e.n.), rege al statului Israel, fiul şi succesorul
lui David : 1037, 1038, 1173, 1823, 1:824.
SORESC!?, MĂRIM, (h. 1936), dramaturg, eseist şi poet român,:. 388,
141% 182% 2316, 2317.
SFEI^CER, HERBERT, (1820—1903), pedagog şi filozof englez:, 778,
854, 1039, 1419,142% 2318, 2595,. 2813, 2977.
SPERANTIA, EUGENIU,. (1838—1972), eseist,, dramaturg şi poet român :
496, 9'75, 1421, 1584, 1991.
SPINOZA, BARUCH, (1632—1677), filozof materialist olandez : 219,
250,422, 423,616—621,752—758,877,948.
STANCOVICI, VIRGIL,. profesor şi publicist român.: 1D4Q,. 2624.
STÂNESCU, NICHITA, (1933—1983), traducător, eseist şi poet român :
2319, 2320, 2814.
STENDHAL (pseudonimul lui MĂRIE HENRI BEYLE), (1783—1842),
scriitor francez : 779, 1041, 1422, 2321, 2718, 2911.
STOIAN, STANCIU, (n. 1900), pedagog şi sociolog român : 130, 53l,
573.

Ş . V

ŞAFRA'N, OISIE, publicist român : 132, 133, 622, 855, 3077, 3078, 3079'.
ŞBRBANESOO, DUMITRU, prof. şi publicist român : 251, 663, 1246,
1826, 1827.
I-VD1CK S K L E 0 T 1 V D E A U T O i U 471

ŞÎŞKIN, A.F., publicist rus : 1424, 1425, 2596, 2625.


ŞULUŢIU, OCTAV, publicist român : 252, 1545, 2435.

TAINE, HIPPOLYTE, (1828—1893), critic, gînditor şi istoric francez?


757, 1426, 1427, 1993, 1994, 2342, 2978.
T AN A SE, ALEXANDRU (n. 1923) prof. univ':*' filozof şi publicist
r o m â n : 134, 135, 253, 254, 348, 623, 758, 1247, 1428, 1546, 1647, 1995,
1996, 2597, 2719, 2815, 2912, 2979—2981, 3081.
T.AUŞAN, GRIGORE, (1878—1956), prof, şi publicist român : 759, 1174, •
2177, 2982. '
TAUTU, NICOLAE, (1920—1972),scriitor român : 1828,-2322.
TEODORESCU, NICOLAE, (n. 1908), matematician şi publicist româa -
2741, 2742.
TI IE OD OR ESC U j CICERONE, (1908—1974), scriitor român : 349, 1829.
THIBAUDET, ALBERT, (1874—1936), critic literar şi filozof francez:
, 350, 1248, 1429, 1508, 1997, 2178, 2343, 2344, 2436.
TOBOŞÂRU, ION, profesor şi publicist român : 255, 1830. : -
TODORAN, DIM1TRIE, (n. 1908), pedagog şi publicist român : 256,
2"!)-l.
TOFFLER, AL VIN, publicist american : 351, 574, 1430, 1492, 1831, 2983,
3082.
TOLSTOI, ALEKSEI NIKOLAEVICI, (1883—1945), scriitor sovietic
rus : 352—354, 701, 1431—1435, 1493, 1832, 1833, 1892,1893, 1998, 2114,
2366, 2437.
TOLSTOI, LEV NIKOLAEVICI,; (1828—1910); scriitor rus : 575, 1832,
2599, 2816, 3083,
TRIFONQV, " publicist rus : 1437, 1438, 1999.
TSATSOS, CONSTANTIN, (n. 1889), prof, .univ., o m politic şi publicist
grec : 389, 498, 1439, 1834, 189:4, 2115, 2323, g600, 2601, 2913,

3 1 — Cugetări. d e s p r e c u l t u r ă , ş i * c i v i l i z a ţ i e
472 I N D I C E SLIL&CTIV UE AUTOFLL

TtJCICOV-BOGDAN. AMA. psihologă şi publicistă română : 156, 634,


648, 656, 66'4, 801, 1920, 28S5, '

l'
U Ş W S O , K. B-MITR-fiEVrea, 0824—1870), pedagog r u s : '355, 762, 80%
1043,1494,1836,1837,2818.

V/'.' • -î.. : :
YAL3SRY» PAUL, (1871—1945), poet şi eseist francez : .2000, 28Q2.
VASCHTDE. NICOLAE, (1.874—1907), psihiatru şi psiholog r o m â n :
.1838.
VASIU, MIRCEA. prof, c o n t dr. şl pablMst român -. 576, 577.
VAUYENARGţCES, LUC DE CLAPIERS, (1715—1747), moralist fran-
cez : 356, 763, 857, 911—914, 1044, 1175—1177, 1548, 2116, 2438, 2603,
291.4, 2945..
VETIŞANU. VASILE. publicist român : 137; 258, 784; 1549, 1550, 2819.
VIANU, TUDOR, (1897—1964), p s i M o g ; . moralist, sociolog, estetician,
istoric literar>şi filozof român ; 259, 357. 1249, 1440—1444, 1495, 1406,
1521, 1522, 1586—1588, 1839—1842, 1896, 1897, 2001—2003, 2117, 2118,
232.5, 2367, 2439, 2720, 2984, 3029.
VINTILA, PETRU, (n. 1922), scriitor român :. 87®, 1843, 2820.
VITNER, ION, (n. 1914), critic şi publicist român : 578, 1446, 1497,
1498.
VÎGOTSKI, LEV SEMIONOV1CI, (1896—1931), psiholog sovietic : 765,
1445. -
VLAHUŢA. ALEXANDRU. (1858—1919), scriitor român : 1447, 1844.
VOICULESCU, MARIN, prof. şi publicist român : 2326, 2821.
VOLTAIRE (FRANCOIS-MARIE AROUET), (1694—1778), gînditor ilu-
minist şi scriitor francez :'358; 1178. 1845.
VORONCA, ILARI®, publicist român : 390.
INDICE SELECTIV DE AUTORI •473

w
WAGNER, CHARLES, (1852—1918), moralist şi publicist francez : 624,
1448,1846,2822,2985, 3084.
WALD, HENRI, (n. 1920), filozof român : 409, 780, 803, 879, 1456, 149.9,
1589, 1847.

•X

XENOPOL, ALEXANDRU D., (1847—1920), mare istoric, sociolog, eco-


nomist şi filozof român : 138, 139, 532, 533, 625, 1449, 1849—1850,
2604, 2605, 2823, 2824, 2858, 2986, 3085. ; ' .

Z
ZAMFIRESCU, DAN, (n. 1933), istoric literar român : 141—143, 649,
1450, 1551, 1552, 1851, 2440, 2441, 2825, 2826, 2987.
ZAMFIRESCU, DUILIU, (1858—11)22), scriitor român : 1652, 1853.
ZAMFIRESCU, VASILE DEM., profesor şi publicist român : 1180.
ZISULEŞCU. ŞTEFAN, (n. 1907), prol. univ. şi publicist român : 2368.
ZOLA, EMIL,'1 (1840—1902), scriitor şi teoretician al naturalismului
francez : 2004, 2606.
ZWEIG, ŞTEFAN, («81—1942), scriitor austriac : 766, 1452, 2827.
INDICE TEMATIC

I CULTURA " -

CULTURA :
1—143, 254, 290, 306, 316, 746, 1184, 1200, 1694,. 2241, 2380, 2529
2800, 3084.
CUNOAŞTERE *
34; 81, 100, 137 144—259, 279; 323, 361, 367, 457, 467, 474, 481
491, 495, 555, 591, 612, 644. G53, 762. 776, 777, 785, 825, 904
1181, 1207,1970,1977,2317,2375,2429,2877.
STUDI-U (a ci-ti, cititor, carte)
4, 26,1—:358, 651, 878, 1332, 1394, 1883,1945, 2066, 2727.
UNIVERS (cosmos, infinit, spaţiu, lume)
60, 116, 223, 286, 291, 359—390, 401, 523, 573, 577, 1251.
EXISTENŢA
59, 68, 192, 256, 303, 336, 376—379, 392—423, 515, 629, 788, 887, 895
1477, 1656, 1780, 2299, 2311, 2392, 2531.
CERCETAR^E (experiment, demonstrare)
424—499, 688, 673, 734, 764, 801, 816, 906, 960, 1585, 2908.
FENOMEN
221, 225j 2.44, 468, 491, 500—533, 563, 605, .622, 645, 647, .658, 662
772, 777, 7J83, 789, 935, 962, 1141, 1419, 1434, 1493, .1520, 1531, 1798
1800,1878, 2390, 2426, 2572.
MIŞCARE
420, 513, 534—579, 728, 765, 830, 1478.
CAUZA-EFECT
249; 250, 422; 507, 525, 530, 531, 540, 5 8 0 — 6 2 5 , 752, 918.
MOTIVAŢIE
49, 6 2 6 — 6 3 4 .
INDUCŢIE-DEDUCŢIE
4 8 0 , 6 3 5 — 6 4 0 , 7 2 8 , 751, 824.
COMPARAŢIE
641—649,827.
ANAI.ÎZ A-ŞINTKZA
606, 6 5 0 — 6 5 6 , 858, 875.
SISTEMATIZARE (clasificare)
657—664.
IPOTEZA, (presupunere)
482, 6 6 5 — 6 7 4 .
IDEE (părere) .
218, 219, 638, 643, 6 7 5 — 7 6 6 , 1287, 1771, 1822, 1857, 1871, 2072, 2 3 6 4 ,
2398,2773. . •

GENERALIZARE
255, 353, 637, 646, 7 6 7 — 7 8 0 , 955, 1224.
NOŢIUNE
695, 777, 780, 781—803, 811, 874, 908, 1367, 1405, 1499, 1710, 1848,
2573. ,
CUNOŞTINŢE
93, 114, 140, 331, 471, 487, 558, 660, 777, 800, 804—857, 802,
879, 963, 1183, 1494, 1744, 2052, 2138, 2310, 2500, 2595^ 3011,
DEFINIŢIE
422, .858—879, 916, 969.
CUGETARE
328, 344, 701, 880—914, 982, 1758; 2182. 310», 2 »
PRINCIPII
493, 610, 677, 740, 752, 915—938, 956, 1283; 1343, 2091, 2439, 2490.
2888.
CONCEPŢIE
128, 464, 487, 497, 539, 596, 597, 634, 637, 685, 703; 758. 772;
832, 864, 939—948, 950, 964, 868, 1220, 1287, 1494, 16S1, 1022, tW-, 1983,
2029, 2505, 2876, 3001.
TEORIE
472. 844. .949—975, 1295, 2587.
CERTITUDINE
976—<982, 1791.
ÎNŢELEPCIUNE (isteţime)
146, 322, 331, 342, 483, 933—1044, 1068, 1543, 2064, 2547.
IGNORANŢA (vanitate, prostie)
I 1012,1045—1180,1381, 1652,2701,2703.

II CREAŢIE

CREAŢIE (creativitate, creator)


; 3, 21, 30, 34, 364, 405, 410, 1181—1250; 1392, 1456, 1'690, 1715, 1862,
1873, 1893, 1905, 1939, 1973, 2226, 2819.
' ARTA (artist)
41, 94, 223, 291, 602, 1251—1452, 1501, 1504, 1581, 1854, 1899, l'SOO,
1906, 1908, 1982, 2158. 3075,
1SJENŢA (esenţial. principal) '
143, 194, 244, 250, 305, 5X5, 521, 533, 509, 573, 578, 530, 612, 1453—1456.
REALISM
1454,'1457—1499. .
INDICE T K M A T 3 C

IMAGINE ARTISTICA
1224,1305,1500—1508,1673,2203.
SIMBOL '
1509—1522.
TRADIŢIE
1 1 8 , 137, 732, 1 5 2 3 — 1 5 5 3 , 1 7 0 2 , 1 9 7 3 .
ORIGINALITATE (original)
7 2 , 108, 1 4 4 4 , 1 2 6 1 , 1 4 0 0 , 1 5 3 7 , 1 5 5 4 — 1 5 8 0 .
LIMBĂ (limbaj, grai, cuvînt)
103, 110, 123, 243, 584, 653, 761, 763, 781, 867, 872, 1154, 1173,
1187, 1190, 1262, 1363, 1 4 0 2 , 1 4 4 5 , 1502, 1 5 0 7 , 1 5 0 6 , 1 5 9 0 — 1 8 5 3 , 2016,
2200, 2206, 2232, 2260, 2658.
STIL (expresivitate)
1383, 1560, 1 8 5 4 — 1 8 9 7 , 1940, 2436.
OPERĂ
71, 6 0 2 , 1 1 8 4 , 1 1 9 4 , 1250, 1 2 6 8 , 1 3 2 1 , 1 4 2 6 , 1 8 5 4 , 1 8 9 3 — 2 0 0 4 , 2 0 1 7 .
SCRIERE (scriitor)
2 8 9 , 3 3 5 , 1 4 2 5 , 1 5 6 0 , ,1755, 1948, 2 0 0 5 — 2 1 1 8 .
LITERATURĂ
735, 1402, 1687, 1919, 1979, 2 0 3 4 , 2047, 2048, 2119—2179, 2311, 24<)1,
2441.
POEZIE (vers, poet)
1 3 0 5 , 1 3 4 7 , 1928, 1939, 2 1 8 0 — 2 3 2 6 , 2 3 5 4 .
ROMAN
1949, 2 3 2 7 — 2 3 4 4 , 2 8 2 6 .
TEATRU (piesă, actor)
2345—2368.
AFIRMARE (ştiinţifică, artistică)
9 3 7 , 1290, 1 8 1 8 , 2 3 6 9 — 2 3 7 5 , 2 5 9 8 , 3 0 6 3 .
CRITICĂ LITERAR-ARTISTICĂ
(prtonr'eă. opinie)
290, 713-, . 2 3 7 6 — 2 4 4 1 .

III ŞTIINŢA V

ŞTIINŢĂ ; •*
35, 3 7 , - 94; 145, ' 3 5 7 / 434. 460,' 462, 501, 583, 624, 673, 713, 721,
812; 813, 824, 825, >837! 847, 36T£ 870, 971, 1157, 1304, 1.419, 1585,
1589? 2151, 2187, 2279, 2 4 4 2 — 2 6 0 6 , 2731, 2850, 2853, 2897,' 2977.
OM t DE'ŞTIINŢĂ /.. ;'. '
' 2607^.-2626, 2882. '
. SAVANT '(învăţat,'înţelept, erudit)
1123, 2 6 2 7 — 2 7 2 0 .
FIZICĂ-CHIMIE
" 2721.—2732.
' MATEMATICĂ
2733U-2743; " " ' V ' ' ' ' " ' ' ''" ,''•', <,
ISTORIE ;';
63,. f3, 82, 223, 719, 781, 922, 1450, 2025, 2062, 2744—2327.
SOCIOLOGIE . '
500. 28I3,"2828—2843.
LOGICA
221, 393, 493, 657, 2 8 4 4 — 2 8 5 8 . . ' "
FILOZOFIE
865, 9 1 4 , 1 9 4 9 , 2025, 2410, 2 9 5 9 — 2 9 1 5 .

IV CIVILIZAŢIE

CIVILIZAŢIE
98, 113, 120, 469, 654, 1292, 1398, 1426, 1727, 1953, 2313, 2809,
2812, 2916—2987, 3051, 3054, 3085,
INDICE TEMATIC 479

EVOLUŢIE
85, 1.10, 719, 801, 2496, 28S9, 2988—3003.
PERFECŢIONARE
25, 191, 458, 461, 1443, 1496, 1576, 1677, 2199, 3004—3029, 3082.
PROGRES (regres)
96, 100, 351, 465, 654, 668, 789, 790, 927, 1042, 2268, 2516, 2531,
2722.2809,2985,3030—3085.
COGITO

COLECŢIE DE VALORIFICARE A TEZAURULUI DE


ÎNŢELEPCIUNE. AL OMENIRII

Culegerile de cugetări apărute în editura noastră în perioada


1967—1971, stîrnind un viu interes în rîndurile cititorilor şi bucurîn-
du-se de un mare succes de librărie,, au constituit un argument pen-
tru înfiinţarea în 1972 a primei coleeţii de cugetări „Cogito".
Iniţiind această colecţie, ne-am propus să cuprindem treptat zone
şi; epoci culturale, să valorificăm spiritualitatea unor mari personar
lităţi ale omenirii şi să ilustrăm, pe cît posibil, temele de cea mai
pregnantă importanţă educativă. Pornind de la aceste obiective, în
colecţia „Cogito" s-au profilat trei genuri de ediţii :
I — Culegeri de cugetări, aforisme şi proverbe care ilustrează
gîiîdirea unor popoare saw culturi unitare, c u m ar fi : cugetările Gre-
ciei; antice, cugetările latine, indiene, egiptene, japoneze, chineze, per-
sane, spaniole, americane, ruseşti, franceze, engleze, germane, ale po-
poarelor vecine şi bineînţeles cugetarea românească,
II — Culegeri selective din opera marilor personalităţi ale cul-
turii universale : Aristotel, Plato», Seneca, Epicur, Cicero, Shakes-
peare, Goethe, Scftiîler, Tolstoi, Dostoievski, R. Tagore, lorga, Emi-
nescu, Conta, Blaga, Sadovcanu. Călinescu etc.
XII — Culegeri de cugetări, aforisme şi provei'be grupate în jurul
unor teme, cum ar fi munca, dragostea, buna-cuviinţă, cinstea prie-
tenia, omenia, viaţa, virtuţile, patria, curajul, cultura etc.
Textele selectate în aceste ediţii oferă cititorilor de azi un cumul
de înaltă spiritualitate, de experienţă, pilduitoare în cea mai mare.
parte şi astăzi.
Pe lîngă acest tezaur sapienţial, ediţiile cuprind prefeţe care
orientează cititorul în cultura respectivă sau în opera autorilor anto-
logaţi, scoţînd în evidenţă trăsăturile spirituale ale popoarelor, semni-
ficaţiile filozofice şi educative ale cugetărilor unor personalităţi. De
asemenea, spre a înlesni cititorilor aprofundarea unor teze,. indicele
tematic constituie un ajutor preţios şi nelipsit din aceste culegeri.
Precizăm şi pe această cale că în colecţia „Cogito", conform pro-
gramului stabilit, nu publicăm decît lucrări aparţinînd clasicilor.
Oferim în continuare un tabel cuprinzînd cărţile apărute în co-
lecţie din 1972 pînă în prezent.

COLECŢIA „COGITO"
APARIŢII

Anul
Autor Titlul apar.

Nicolae lorga Cugetări 1872


* + * Proverbe turceşti 1972
* * * Munca 'reflectată în proverbele, lumii 1972
* * * Dicţionarul bunei-cuviinţe 1972
* * * . . Proverbe şi cugetări despre dragoste 1973
lordaehe Golescu Proverbe comentate 1973
Voltaire Maxime şi cugetări 1974
M. Sadoveanu Carte de înţelepciune 1974
Proverbe şi Cugetări din folclorul şi litera-
tura americană 1974
•* * * Proverbe şi cugetări din folclorul şi litera-
tura rusă şi sovietică 1974
W. Shakespeare Aforisme şi cugetări 1975
Anul
Autor Titlul apar.

Camil Petrescu Maxime, cugetări, reflecţii 1975


* * * Proverbe şi cugetări bangaleze 1975
* * * Femeia în proverbele şi cugetările lumii 1,975
* * * Proverbe şi cugetări despre omenie 1975
* * * Mş.xime, sentinţe şi aforisme din Egiptul
* * * antic 1975
Spicuiri din înţelepciunea spaniolă 1976
AntOn Pann De la lume adunate 1976
* * * Proverbe şi cugetări arabe 1976
* * * Proverbe şi cugetări latine 1976
Montaigne Aforisme 1977
* * * . Proverbe şi cugetări despre patrie 1977
* * * Proverbe şi cugetări despre educaţie 1978
* » * Proverbele lumii despre
calităţi şi defecte 1978
M. Eminescu Cugetări ' 1979
Balzac Maxime şi cugetări 1979
* * * Proverbe şi cugetări armeneşti 1979
* * * Cugetări engleze 1980
* * * Omul şi convieţuirea socială 1981
* * * Cugetări greceşti ' 1981
* * * Cugetări franceze 1982
* * * Coloana infinitului 1982
(De prin scrieri de demult)
V. Hugo ' . Cugetări 1982
* * * Proverbe şi cugetări italiene 1982
* * * Curajul în proverbele şi cugetările lumii 1982
* * * Miere şi fiere 1982
Cilibi Moise Apropouri 1982
* * * Cugetări persane 1983
* * * Trei secole de paradox 1983
G. B. Sfcaw ' Aforisme paradoxuri, cugetări 1983
G. Căliîiescu Aforisme şi reflecţii 1984
CUPRINS

Cur intui editorului V


Cugetări şi reflecţii despre cultură şi civilizaţie 1
I Cultură 1
II Creaţie . . . . . . . . . . 164
III Ştiinţă ." . I . 352
IV Civilizaţie . . . . . . . î . 419
Listă de antologii din care s-a citat . ' " . 448
Indice selectiv de autori . . . . t i . 449
Indice tematic . . . ; . . . 1 '. . 474
Lector : GHEORGţlK MARIN
Tehnoredactor : MARIANA ŞTEFAN

Bun de tipar XI.1984. Apărut 19$4,


Coli de tipar 15,5.

Comanda nr. 40 387


Combinatul poligrafic „Casa Soînteii»
Bucureşti — Piaţa Scînteii nr. 1
Republica Socialistă România