CUGETĂRI Şl REFLECŢII

DESPRE
CULTURĂ
SI CIVILIZAŢIE
C U G E T Ă R I Ş) REFLECT»
DESPRE
CULTURĂ Şl CIVILIZAŢIE
Antologie
Editura Albatros—Bucureşti
 CUVÎNTUL EDITORULUI

Cultura, scria Petre Andrei în Filozofia valorii, e o con-

tinuă creare şi transformare de valori. Aceste valori conduc
la noi sensuri etice, dimensiuni şi reia,ţii umane. în fapt, cul-
tura este „un proces sintetic de creaţie, de transformare a
reălităţii sub impulsiunea unei valori superioare, în care co-
laborează individul cu s,ocietatea'f. .
Pornind de la această permanentă relaţie dintre individ
şi societate, de la convingerea că fenomenele dezvoltării cul-
turale se află într-o continuă evoluţie şi primenire, valorică,
în antologia de faţă intenţionăm să abordăm conceptele de
cultură şi civilizaţie prin prisma procesului de completare
şi adîncire a sensurilor noţiunilor respective. Avem convin-
gerea că lîngă lucrările de sinteză consacrate culturii în gene-
ral, culturii umaniste în special, în ultimele patru decenii,
o culegere de texte scurte, respectiv de cugetări şi reflecţii
are menirea incontestabilă de a oferi şi publicului larg, cu
deosebire tineretului şcolar, accesul la cele mai diferite şi
directe opinii despre cultură şi civilizaţie. Ceea ce eseurile,
lucrările de sinteză oferă unui cerc relativ restrîns şi deja
familiarizat ori specializat în domeniu, izbutesc să transmită
cu un efect sporit, îndemnînd la nuanţări, dezbatere, medi-
taţie, reflecţiile adunate cu migală din sute de lucrări şi stu-
dii. O asemenea culegere are avantajul de a traversa epoci
 VI CUVINTUL. E D I T O R U L U I

şi spaţii, de a selecta ceea ce e mai aproape de esenţă şi în

acelaşi timp mai accesibil şi expresiv, de a aduna într-un
spaţiu restrîns gînduri dintre cele mai diverse, prezentînd
evoluţia în timp a termenilor, trecînd de la o reflecţie din
vechime la una de azi, ori de la una, care seamănă a defi-
niţie la alta de o evidentă expresivitate, de la un aspect al
fenomenului la cu totul altul — cititorului rămînîndu-i po-
sibilitatea să le aleagă şi să le redistribuie în sistemul cel
mai convenabil de interpretare.
Cum spunea G. Călinescu, cultura „e un universal, o
continuă racordare cu trecutul şi o punere de premise pen-
tru viitor, nu o clipă zbîrcită". Am zice în continuare, deci,
că fenomenul de cultură (şi civilizaţie) nu este ceva limitat
şi static şi cu atît mai"mult străin de activitatea omenească.
Or, pornind de la aceste convingeţi, vom înţelege conceptul
nu ca o abstracţiune ci ca o activitate complexă a oamenilor.
Şi, fireşte, abordînd tema în dublă percepţie, zicem, odată
cu Călinescu, că „a face să se dezvolte cultura înseamnă a
face să propăşească oamenii vii care o reprezintă", altfel ne-
interesînău-ne într-o atît de largă măsură.
Cultura poate fi privită, afirma Mihnea Gheorghiu, ca
„o forţă spirituală de acţiune, o personalitate dinamică, o
sumă creatoare a multiplelor. personalităţi care o alcătuiesc".
Cultura este o reflectare spirituală a dezvoltării materiale
a unui popor, spunea Eugen Lovinescu, „uh bun sufletesc,
prodtis colectiv şi evolutiv al unui grup social", dar şi „un
vaccin universal al spiritului, esenţa gîndirii, sensibilităţii şi
experienţei de viaţă a mii de generaţii", cum se exprimă Du-
mitru Popescu.
Tovarăşul "Nicolae Ceauşescu, referindu-se la cultură,
arăta că nu a existat şi nu va exista în lume civilizaţie
spirituală fără a avea la bază o dezvoltare economică pu-
 CUVXNTUL EDfl'ORULUL VII

4emică, independenţă şi libertate naţională deplină". Aceasta

indică, de bună seamă, dublul caracter al conceptului — care
este o reflectare spirituală dar şi materială, este determinat
dar şi determină la rîndul său, primeşte dar şi restituie. De
aici înţelegerea complexităţii, în acelaşi timp însă şi a for-
ţei pe care o reprezintă cultura în general, presa şi literatura
în special, în formarea oamenilor. Civilizaţia, după cum
afirmă C. Noica, a devenit un rezervor de posibilităţi, iar
„progresul civilizaţiei trebuie obţinut sub un control uman
spre a nu se întoarce-împotriva omului". Forţa culturii, acest
„rezervor de posibilităţi", ne sugerează responsabilitatea
enormă a actului cultural pornind de la creaţie şi ajungînd
la mijloacele de multiplicare şi cucerire a maselor, la impli-
caţiile sale economice, ştiinţifice, politice, formative. înţele-
gînd că civilizaţia este „averea colectivă a omenirii", cum
spunea C. Rădulescu-Motru, vom aprecia atît nevoia de cul-
tură şi de progres, cît şi marile răspunderi participative ale
fiecărui popor, atft avantajele pe care civilizaţia se presupune
a le conferi celor ce îi sînt beneficiari, cît şi responsabilita-
tea şi mîndria oricărui popor, oricărei colectivităţi de a se
socoti părtaşă la xrearea valorilor. Dumitru Popescu com-
para civilizaţia cu o „navă gigantică la care trebuie să robo-
tească toată suflarea omenească".
Iată cîteva gînduri care motivează însuşi rostul străduin-
ţelor noastre de a încerca să of erim cititorilor spicuirile des-
pre cultură şi civilizaţie. Căci, apreciem, ca şi mulţi dintre
autorii citaţi în această antologie, că în epoca socialistă ro-
lul culturii este sporit, iar accesul celor mai largi categorii
de oameni facilitat şi diversificat. Democratizarea culturii
presupune deci atît lărgirea şi multiplicarea drumurilor care
duc spre cultură, cît şi sporirea valorilor destinate oameni-
lor. Cultura socialistă nefiind din principiu destinată unor
 CUVÎXTUL EIMTORtitCX'

cercuri restrînse, ea nici nu rămîne rodul exclusiv al unui

grup limitat de creatori. Ea trebuie, mai mult decît oricare
cultură, să fie creaţia întregii suflări oiueneşti.
Iată, repetăm nu fără intenţie, de ce considerăm util să
antologăm aici cele peste 30 000 de reflecţii despre cultură
şi civilizaţie, de ce definim şi redefinim aceste concepte care
au sfere comune şi totuşi înţelesuri deosebite.
Folosind experienţa acumulată în întocmirea celor două
antologii (Cugetări despre educaţie, 1977, şi Omul şi con-
vieţuirea socială, 1980*), am procedat la o selecţie mult mai
exigentă. Astfel, din cele peste 8 000 de reflecţii adunate pe
această temă, am păstrat aici doar 3 085, pe care le-am ordo-
nat în patru mari diviziuni : I Cultură, II Creaţie, III Şti-
inţă, IV Civilizaţie, apreciind că din larga sferă a noţiunii de
cultură, aceste diviziuni ar fi mai aproape de interesul citi-
torilor.
Am avut în vedere ca în cadrul celor patru mari divi-
ziuni să încerc a cuprinde acele noţiuni considerate părţi
constitutive, dar mai ales care prezintă un real interes şi pot
acoperi sfera respectivă. Aşadar, la diviziunea consacrată
culturii am socotit necesar să arătăm ce au scris personali-
tăţi din trecut şi de azi, de la noi şi de pretutindeni, despre
cunoaştere, studiu, cititor, carte, despre univers şi existenţă•
— ca obiecte ale cercetării, despre cercetare, fenomen, miş-
care, cauză, efect, motivaţie, analiză şi sinteză, sistematizare,
ipoteză, generalizare — ca mijloace şi metode ale cunoaşterii,
despre certitudine, înţelepciune — ca rezultate ale cunoaş-
terii etc.
în cadrul diviziunii consacrate creaţiei, ne-am oprit la"
creaţie, avînd în vedere creativitatea şi creatorul, arta ca re~
* Ambele apărute în aceeaşi prestigioasă şi populară colecţie
Cogilo a Editurii Albatros.
 CUV-ÎNTUL, E D I T O B U C U l rx

zultat al creaţiei, simbol, limbă, stil, ca mijloace ale creaţiei,

opera, în diversitatea ei (poezie, roman, teatru) ca rezultat
al creaţiei etc. La capitolul Ştiinţă, am „definit" ştiinţa ca
domeniu al culturii, dar şi omul de ştiinţă, savantul, precum
şi unele din disciplinele ştiinţifice ş.a.m.d.
Faptul că fiecare noţiune beneficiază de reflecţii des- '
prinse din operele unor personalităţi din trecut şi de azi asi-
j gură continuitatea, evoluţia în timp a viziunii despre dome-
j niul abordat, iar faptul că la aceeaşi temă am invitat să-şi
spună opinia şi savanţi şi scriitori, şi artişti şi oameni politici,
şi oameni de specialitate şi personalităţi afirmate în varii do-
menii ne asigură, credem, atît reflecţii apropiate definiţiilor,
cît şi păreri parţiale, dar încărcate de expresivitate — ceea
i ce asigură antologiei atît valoare informativ-educativă, cît
şi de agreabilă participare la un colocviu spiritual.
Desigur, nu putem pretinde a fi atins perfecţiunea, nici
în privinţa bogăţiei de texte adunate-, nici în ordonare. Am
parcurs sute, mii de volume în care autorii au făcut referiri
la noţiunile vizate, dar este de la sine înţeles că nu toate au
fost reţinute. Am dorit să venim cu documentarea pînă în
j zilele noastre, dar bogăţia şi rapiditatea informaţiei prin ti-
j părituri întrece puterile modeste ale unui antologator. Vom
i. privi deci cu firească îngăduinţă absenţa unor lucrări sau
autori care probabil ar fi meritat să fie citaţi. Cum era şi
firesc, în cazul unei selecţii atît de exigente, am căutat să
reţin pe cele mai valoroase, renunţînd deci la multe texte
pentru că reluau parţial idei deja afirmate în alte opere, iar
între mai multe reflecţii valabile pentru capacitatea lor de
| cuprindere am preferat pe acelea mai expresive.
Regretînd că, din motive de spaţiu, nu ne putem permite
să cităm vasta bibliografie parcursă, avem totuşi convinge-
rea că cititorii vor beneficia de trimiterile noastre la titlurile
volumelor din care am extras şi vor putea avea astfel o bi~
X CUVÎNTUL EDITORULUI

bliografie destul de cuprinzătoare. Facem precizarea, cu acest

prilej, că de preferinţă cităm autorul şi titlul lucrării, iar
trimiterea la pagină o facem după fiecare cugetare, în pa-
ranteză.
în cazul în care anumite reflecţii au fost extrase din vo-
lume de articole ori antologii tem,atice} am menţionat auto-
rul, iar în paranteză dreaptă, cu cifră romană, trimiterea la
lucrarea colectivă, antologia în care au figurai studiul, arti-
colul sau textele autorului citat. Dăm în acest sens o listă
a antologiilor numerotate în ordine alfabetică de la l la XIV.
Aşadar, cititorul, cînd va întîlni numele autorului urmat de
paranteză dreaptă, va găsi în tabelul amintit, la cifra romană
indicată, titlul lucrării din care am extras.
în speranţa că vom fi izbutit să oferim texte bogate în
sensuri şi expresive, să le ordonăm pe cit posibil cît mai fi-
resc pentru o demonstraţie, dar şi pentru o lectură instruc-
tivă şi agreabilă, că trimiterile vor fi în măsură să ofere mi-
nime indicaţii, realizatorul ediţiei nu mai are decît să vă
•ureze parcurgere distractivă şi plăcută. Adresăm înainte de
toate mulţumiri Editurii Albatros pentru sprijinul dat şi în
alcătuirea acestei antologii.
Mulţumim, pe această cale, conducerii şi salariaţilor Bi-
bliotecii centrale pedagogice Bucureşti, Bibliotecii raunici-.
pale „Mihail Sadoveanu" din Bucureşti şi Bibliotecii Centrale
de Stat pentru amabilitatea şi promptitudinea cu care ne-au
pus la dispoziţie materialul documentar, în vederea' elabo-
rării antologiei.

EVSEBIU MIHATLESCU
 CUGETĂRI ŞI REFLECŢII
DESPRE
CULTURA ŞI CIVILIZAŢIE '

I CULTURĂ

! CULTURA
(a fi cult)

(1 — Adevărata cultură e aceea pe care o înţelege poporul

(P- 37).
Dumitru ALMAŞ, Faclia s-a aprins.

[2 — Cultura e o continuă creare şi transformare de valori,'

care dă mereu noi conţinuturi etice, punînd pe om în poziţia
de a crea şi el noi valori, a căror sinteză generală e cultura
omenirii spirituale superioare (p,_ 182).
Petre ANDREI, Filozofia valorii.

3 — Cultura este deci un proces sintetic de creaţie, de trans-

formare a realităţii sub impulsiunea unei valori superioare,
în care colaborează individul cu societatea.
Petre ANDREI, Sociologie generală.

4 — Adevărata cultură se dobîndeşte în majoritatea cazu-

rilor, nu prîntr-un studiu impus şi strict ordonat, ci prin-
tr-un studiu liber şi variat (p. 78).
G. G. ANTONESCU, Studii asupra educaţiei
morale şi estetice,

5 •— Cultura*generală nu este o podoabă exterioară, un lux

2 CULTURĂ"

individual, ci climatul spiritual de nelipsit pentru mani-

festarea unei gîndiri şi activităţi creatoare (p. 104).
Pavel APOSTOL, Omul anului 2000.

6 •— Căci ce este cultura dacă nu sfera infinită a valorilor

incorporate în opere exemplare, în modele, în gesturi esen-
ţiale (p. 42).
Nicolae BALOTĂ, Umanităţi.

7 — Cu eît omul înaintează în cultura cea adevărată, cu atît

şi cultura falsă se vîră şi se furişează pe lîngă ceva în sînul
societăţii omeneşti.
George BARIŢÎU, Articole literare.

8 — O cultură matură, înfloritoare, se caracterizează prin

organicitate, prin spirit de sinteză şi construcţie, iar nu prin
acte desperate şi pripite (p. 270).
Ion Dodii BĂLAN, Artă şi ideal

9 — Cultura este opera unei colectivităţi, a unei naţiuni, a

reprezentanţilor ei cei mai de seamă şi nu a unui ins (p. 190).
Ion Dodu BĂLAN, în focarul timpului.

10 — Cultura este, fireşte, în primul rînd, un ansamblu de

valori spirituale şi materiale. Principalul bun al unei culturi
rămîne totuşi omul în şi prin care se exprimă această cul-
tură (p. 62). '
Gheorghe BERESCU, Etic şi estetic în acţiu-
nea educativă.

11 — Orice cultură adevărată e prospectivă. E^a nu este o

evocare sterilă a unor lucruri moarte, ci descoperirea unui
 CULTURA 3

elan creator care se transmite din generaţie în generaţie, şi

care încălzeşte şi luminează în acelaşi timp (pi. 53).
Gaston BERGER, Omul modern şi educaţia
sa. Psihologie şi educaţie.

12 — Cultură înseamnă continuitate, integrare de valori în

timp, trecerea torţei (p. 49).
Ion BIBERI, Orizonturi spirituale.

13 — O cultură majoră nu s-a născut niciodată numai din

elan genial (p. 44).
Lucian BLAGA, Izvoade,

14 — O cultură e ca o sămînţă de plantă încărcată cu o

seamă limitată de posibilităţi. Cînd cultura începe să-şi rea-
lizeze posibilităţile, acestea se actualizează toate la timpul
lor, nici mai curînd, nici mai tîrziu, fiind deopotrivă date la
iveală de sufletul latent al culturii (p. 197).
Lucian BLAGA, Zări şi etape.

15 — Cultura minoră ţine pe om mult mai aproape de na-

tură, cîtă vreme cultura majoră mai curînd depărtează pe
om şi-1 înstrăinează de rînduiejile firii (p. 50).
Lucian BLAGA, Fiinţa istorică.

16 — O cultură ce se menţine în tradiţie stereotipă, este tot

atît de reprobabilă ca o propoziţie care se menţine în tauto-
logie (p. 226).

1 7 — O cultură generală trebuie să ţi-o însuşeşti cu serio-

zitatea unui „specialist" ; o specialitate trebuie să ţi-o însu-
 4 CULTURA

şeşti în spiritul degajat ce caracterizează pe un diletant liber

(p. 249).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi
însemnări.

18 •— Nivelul culturii de masă depinde, în primul rî'nd, de

conţinutul mesajului, al ideilor care se propagă, în strînsă
legătură cu cerinţele societăţii noastre (p. 173).
Aurelian BONDREA, Opinia publică în pro-
cesul făuririi societăţii multilateral dezvoltate.

19 •— Cultura naţională reprezintă ansamblul valorilor ma-

teriale şi spirituale ale unei societăţi ajunsă pe un anumit
prag al dezvoltării istorice (p. 32).
20 — Cultura reflectă schimbările care au loc în bază şi prin
funcţia ei socială, care scoate în relief determinismul dintre
societate şi individ, devine purtătoare de valori, urmărind
eliberarea omului de orice fel de înstrăinare (p. 75).
k. Aurelian BONDREA, Sociologia culturii.

21 — Cultura generală şi umanistă lărgeşte orizontul, dă uri

alt cîmp, mai larg, privirii asupra oamenilor, creează imense
posibilităţi de comprehensiune a vieţii interioare a elevilor,
atît de complexă şi de sensibilă (p. 165).
Demostene BOTEZ, Memorii.

22 — A fi cult înseamnă a avea o modalitate superioară de

trăire ; a fi cult înseamnă a năzui la aceasta, a te afla în-
tr-un proces continuu, fără sfîrşit ; a fi cult înseamnă a fi
depozitar a tot ceea ce omenirea a creat mai frumos, a-i cu-
noaşte visele şi înfăptuirile dintotdeauna ; a fi cult înseamnă
 4CULTURĂ"

a-ţi înţelege prezentul şi a-1 sluji cu dragoste pentru semenii

de azi si cu răspundere pentru cei de mîine.
Virgil BRÂDĂŢEANU, [XIV, voi. I, p. 109],

23 — Lipsa de cultură, lipsa de adevărată educaţie îl în-

deamnă pe fiecare să nu respecte ce este al altuia, să cate a
avea cît mai mult, cu muncă cît mai puţină.
lori F. BURICESCU, Scrisori către Tertius.

24 — Numai o cultură care se adresează, pe lîngă inteli-

genţă, sensibilităţi şi deprinderilor morale, are o valoare edu-
cativă. Cultura fără educaţie este o aberaţie (p. 109).
,M. CAJAL, Educarea copilului în familie.

25 — Cultura e un universal, o continuă racordare cu tre-

cutul şi o punere de premise pentru viitor, nu o clipă zbîrcită.
26 — Cultura este un proces de perfecţionare interioară.
George CĂLINESCU, Texte social-politice
1944—1965.

27 — Cultura se desfăşoară istoric şi e un toi; viu, depăşind

infinit îndărăt şi înainte prezentul (voi. II, p. 220).
28 — A face să se dezvolte cultura înseamnă a face să pro-
păşească oamenii vii care o reprezintă (voi. II, p. 477).
George CĂLINESCU, Gîlceava înţeleptului cu
lumea,

29 — înflorirea culturii socialiste presupune grijă şi răs-

pundere deosebită nu numai pentru prezent, ci şi pentru
viitor (voi. II, p. 30),
Nicolae CEAUŞESCU", România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste.
5
CULTURĂ"

30 >— împletind munca cu creaţia, se poate realiza adevă-

rata cultură socialistă (voi. 17, p. 64) „
Nicolae CEAUŞESCU, România, pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

31 —- Cultura socialistă reprezintă cea mai înaltă treaptă

istorică în dezvoltarea culturală a omenirii. Ea preia în mod
critic şi creator cele mai valoroase cuceriri ale culturii mon-
diale, pe care o îmbogăţeşte cu propriile ei creaţii (p. 87).
Georgeta CHIRIŢĂ, Pedagogie aplicată la do-
meniul educaţiei fizice.

32 — Cultura este continuitate şi devenire, prin împletirea

strînsâ a trecutului cu prezentul (p. 113).
Şerban CIOCULESCU, Aspecte literare con-
temporane.

33 — Cultura, virtutea, prietenia sînt cele trei izvoare din

care curg toate rîurile celor mai înalte bucurii.
Ja'N AEQOS C O M E N I U S , Didactica Magma

34 — Cultura e chipul spiritual al neamului şi se creează

de geniul lui specific.
Nichifor CRAINIC, Nostalgia paradisului.

35 — Democraţia culturii înseamnă pătrunderea valorilor în

conştiinţa şi comportamentul oamenilor, cunoaşterea, crearea
şi socializarea acestora în cadrul activităţii practice cultu-
rale (p. 94).
36 — Cultura, ca element activ, dinamic, participă la for-
marea şi dezvoltarea personalităţii multilaterale în spiritul
 CULTURA 7

condiţiilor create de societatea socialistă, care pune la dispo-

ziţia maselor printr-un sistem instituţionalizat, • valorile pa-
trimoniului- naţional şi ale celui universal, precum şi con-
diţiile materiale necesare (p. 97).
Dan CRUCERU, [V, p. 94 şi 97],

37 — Cultura nu constă în extindere superficială, ci în adîn-

cirea temeinică sau în temeinicia adîncă a ştiinţei (p. 22);
Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte pedagogice
alese,

38 — A şti să te cultivi înseamnă a fi în stare să-ţi. folo-

seşti în mod judicios puterea de judecată, gîndirea, posibili-
tatea de a distinge ceea ce este adevărat de ceea ce este fals,'
esenţialul de neesenţial, ceea ce este durabil de ceea, ce este
trecător (p. 34).
Robert DOTTRENS, A educa şi a instrui.

39 — Cultura morală are numai ţinta de a pregăti pe om să

poată asigura totdeauna, în lupta aceasta, triumful binelui ;
a-i da deprinderi şi reguli care să facă mai rare şi mai puţin
periculoase reîntoarcerile ofensive ale răului.
Paul DOUMER, Cartea copiilor mei.

40 — Cultura e educaţiunea minţii (p. 89).

41 — Intre [prin] cultura unui popor pricepem suma între-
gei sale vieţi spirituale ; aspiraţiunile şi sfaturile sale în artă
şi ştiinţă, moravurile şi obiceiurile sale (p. 95).
42 •— Cultura se numeşte înainte de Hoaţe o anumită stare
şi grad de dezvoltare a inteligenţei (p. 96—97).
43 — Lipsa de cultură adevărată e egală cu lipsa de mora^
litate (p. 129).
Mihai EMINESCU, Scrieri pedagogice.
 8 CULTURĂ"

44 — Cultura este inflorescenţa vieţii din care iese fructul

ce va rodi o altă viaţă.
C.N. ENESCU, Din problemele şcolii româ-
neşti.

45 — Numai acea cultură care năzuieşte şi cutează să se facă

obştească, să cuprindă toată suflarea omenească, fără deose-
bire, numai aceea este, în realitate, element constitutiv al
.Vieţii şi sigură de ea însăşi.
J. G. FICHTE, Cuvînlări către naţiunea ger-
mană.

46 — Cultura comună ne apropie şi mai mult şi strecoară

între cei ce împărtăşesc din ea o legătură ce nu se mai poate
rupe (p. 90).
Mircea FLORIAN, Arta de a suferi,
rr,~/' • •'
47 — Numai ceea ce înnobilează purtarea noastră grosolană
şi ne ajută în iubirea şi stăpînirea ele. sine, aceasta este cul-
tura. Toate celelalte sînt învăţătură, nu cultură (p, 126).
Fr. W. FORSTER, Cartea vieţii.

48 — Adevărata cultură este aptitudinea de a distinge în

viaţă esenţialul şi accesoriul.
Fr. W. FORSTER, Şcoala şi caracterul

49 — Cultura se manifestă primar în intenţia atitudinilor

şi în structura lor motivaţională, mai evident chiar, în ţinuta
morală care ne indică, înainte de toate, în ce -raporturi se
află individul cu semenii săi, persoana cu lumea (p. 248).
Erich E. GEISSLER, Mijloace de educaţie.
 CULTURA 9

50 — Cultura naţională a oricărui popor devine astfel ea

însăşi, îri- împrejurările istorice date, o forţă spirituală de , ac-
ţiune, o personalitate dinamică, sumă creatoare a multiplelor
personalităţi ce o alcătuiesc (p. 6:—7).
Mihnea' GHEORGHIU, Scrisori din imediata
apropiere.

51 —- Cultura este o platformă excepţională care permite

realizarea: eforturilor ce vizează apropierea între popoare,
chiar în situaţia unor conflicte de alt ordin care îndeobşte
limitează alte forme ale dialogului sau le elimină (p. 147):
Mihnea GHEORGHIU, Scene din viaţa pu-
blic ă.

52 — Cu cît omul este mai cultivat, cu atît şi trebuinţele lui

sînt mai mari şi mai variate (voi. II).
53 — Cultura spiritului nu este mai puţin preţioasă decît
sănătatea corpului (voi. II).
Ion GHICA, Convorbiri economice.

54 — Cultura nici unui popor nu se poate dezvolta în izo-

lare, fără a veni în contact cu celelalte culturi, în afara unui
schimb viu şi necesar de valori (p. 381).
Dumitru GHIŞE, Dimensiuni umane.

55 — Cultura, fiecărui popor, matricea sau profilul său spi-

ritual reprezintă o realitate incontestabilă, rod al dezvoltării
sale istorice şi sociale deosebite de a altor popoare şi tot-
odată în context cu ele (p. 250).
Dumitru GHIŞE, Contrapunct.

56 — Cultura română este produsul contribuţiei succesive a

.10 CULTURA

generaţiilor din diferite perioade istorice, completată cu

aceea a generaţiilor de azi (p. 18).
Simion GHIŢĂ, Aspecte istorico-metodologice
ale gindirii filozofice şi ştiinţifice.

57 — A crea o nouă cultură nu înseamnă numai a face ÎJJ

mod individual descoperiri „originale", ci înseamnă totodată,
şi mai ales, a răspîndi în mod critic adevărurile cunoscute,
a le „socializa", ca să zic aşa, şi prin aceasta a le face să de-
vină o bază pentru acţiuni vitale, un element de coordonare
şi de ordine intelectuală şi morală (p. 23).
Antonio GRAMSCI, Opere alese,

58 — 0 cultură este un sistem de valori materiale şi spiri-

tuale care răspunde la un complex de probleme existenţiale,,
începînd cu obţinerea hranei si sfîrsind cu creaţiile artistice
(p. 19).
C. I. GULIAN, Istoria, omul, cultura,

59 — Cultura nu poate fi înţeleasă fără raportarea la nece-

sitate de adaptare, de funcţionare, existenţă ale societăţii care
a creat-o (p. 273).
C. I. GULIAN, Originile umanismului şi ale
culturii.

60 —• Cultura nu este opera unui om sau a unei generaţii,

ci a unei colaborări universale, cu vaste filiaţii în timp şi în
spaţiu (voi. II, p. 321).
61 — Cultura adevărată este facultatea cîştigată, ca din
punctul în care omul este fixat de natură şi soartă să se re-
găsească pe el însuşi în realitatea în care trăieşte şi să-şi clă-
dească o lume spirituală proprie (voi. III, p. 194).
Dumitru GUŞTI, Opere.
 ^CULTURA u

62 — Cultura este un proces,' o devenire permanentă, nici-;

odată o stare definitivă (p. 123).
63 —• Cultura poporului nu se poate deduce din „cultura
generală", ci din trebuinţele poporului (p. 124).
Dimitrie GUŞTI, Scrieri pedagogice.

64 —• Cînd cultura intelectuală a unui. popor,. obiceiurile şi

nevoile ce decurg din ea nu mai sînt în armonie cu vechile
situaţii politice, ele intră cu acestea din urmă într-o luptă,
necesară ce are drept urmare transformarea lor şi e numită
revoluţie (voi. II, p. 144).
Heinrich HEINE, Opere alese.

65 — O cultură străină, oricît de superioară ar fi, nu poate

fi importată pe de-a-ntregul, fără nici un control şi fără- nici.
o alegere (p. 02).
Eugen HEROVANU, Oraşul amintirilor.

66 — Cultura sau civilizaţia este totalitatea modificărilor pe

care le produc oamenii în procesul activităţii lor social-isto-
rice atît în mediul extern, natural şi social, cît şi în propria
lor structură fizică şi psihică (p. 41).
Traian IIERSENI, Literatură şi civilizaţie.

67 — O cultură pe care n-o îmbrăţişează nimeni, nu o ac-

ceptă, nu o trăieşte şi nu o dezvoltă, este o cultură moartă
(P- 11)-
Traian HERSENI, Cultura psihologică româ-
nească. '

68 —- Orice cultură spirituală constituită este un sistem de

valori filozofice, ştiinţifice, artistice, religioase, politice, mo-
rale şi juridice, mai mult sau mai puţin diferenţiat conform
structurii practicii sociale date şi culturii moştenite, prin care
.12 CULTURA

societatea se cunoaşte şi tinde să se conserve, sau să se trans-

forme pe sine ca obiect al propriei existenţe, al propriei ei
istorii (p. 45).
Ileana IOANID, Societate şi cultură.

69 — Un om cuR înseamnă o minte deschisă către bunătate

şi frumuseţe (p. 264).
Nicolae IORGA, Cugetări.

70 — Cultura noastră este tribuna de pe care, oricine ar vorbi

nu poate să nu se vadă întinderea strălucită, a tuturor glorii-
lor trecutului.
Nicolae IORGA, Articole şi conferinţe.

71 — O cultură, ca şi o operă, este mereu, prin însăşi drama

sau constitutivă, un teren de luptă, o arenă (p. 110).
Alexandru IVASIUC, Radicalitate şi valoare.

72 — O culţură vie este o cultură în care originalitatea nu

va avea sufragii unanime, dar nu va lăsa pe nimeni indiferent
(p. 112).
Alexandru IVASIUC, Pro Domo.

73 — O cultură naţională este şi trebuie să fie originală, ex-

presie îndelung elaborată a vieţii spirituale a unui popor,
trecînd prin filtrul istoriei şi purtîndu-i specificul (p. 20).
George IVAŞCU, Profil de operă.

74 — Cu cît un om are un nivel cultural mai ridicat, cu atît

este mai conştient de răspunderea sa, cu atît. este mai cum-
pănit în viaţa lui personală şi în acţiunile lui (p. 247).
75 — Nivel de cultură înseamnă ordine, şi curăţenie în pro-
ducţie şi în viaţa de fiecare zi (p. 247).
M. I. KALININ, Despre educaţia comunistă.
 CULTUEA
13

76 — Cultura cuprinde instrucţiunea şi deosebitele învăţă-

turi. Ea este aceea care dă îndemînârea.
77 _ Cele dintîi sforţări ale culturii morale trebuie să tindă
la formarea caracterului.
Immanuel K A N T , Tratat de pedagogie.

78 — Cultura este ansamblul rezultatelor acţiunilor exerci-

tate de membrii societăţii respective aparţinînd momentului
istoric dat, ale acţiunilor actuale sau trecute în măsura^ în
care aceste rezultate se referă la membrii actuali ai societăţii
sau în ambianţa lor actuală (p. 491).
Tadeusz KOTARBINSKI, Tratat despre lucrul
bine făcut.

78 — Cu cit mai mult se va răspîndi cultura în popor, cu atît

mai mult prejudecăţile religioase vor fi înlăturate de conşti-
inţa socialistă, cu atît mai aproape va fi ziua victoriei proleta-
riatului, care va izbăvi toate clasele asuprite de înrobire în
societatea contemporană (voi. V, ed. 1953).
V. I. LENIN, Opere.

80 — Cultura proletară trebuie să apară ca o dezvoltare fi-

rească a acelui bagaj de cunoştinţe pe care omenirea le-a
elaborat sub jugul societăţii capitaliste, al societăţii moşie-
reşti, al societăţii birocratice (p. 257).
V. I. LENIN, Despre tineret.

81 — Numai prin cunoaşterea precisă a culturii create de

întreaga dezvoltare a omenirii, numai prin prelucrarea ei, se
poate construi o cultură proletară, fără această înţelegere nu
vom putea îndeplini sarcina aceasta (p. 16.).
. V. I. LENIN, Despre cultura proletară.
.14 CULTURA

82 .— Unitatea culturală a unui popor nu se ridică pe ruina

indivizilor sau a grupurilor sociale, consfinţite de istorie, ci
se sprijină pe conlucrarea lor ; ea reprezintă spectrul ener-
giilor naţionale, format din contopirea armonică a însuşirilor
originale (voi. 1).
Eugen LOVINESCU, Scrieri critice.

83 — O cultură nu se valorifică însă decît prin caracterul ei

naţional (p. 70).
84 — Tendinţa oricărei culturi stă în a preface în activitate
automatică deprinderile cîştigate printr-o lungă activitate
conştientă ; numai atunci activităţile individuale, ori care ar
fi ele, concurg la cooperaţie socială (p. 320).
85 — Cultura este, aşadar, un bun sufletesc, produs colectiv
şi evolutiv al unui grup social (p. 370).
Eugen LOVINESCU. Istoria civilizaţiei române
moderne.

86 — Prin apărarea culturii se apără libertatea (p. 23).

87 — Cultura nu este şi nu poate fi opera unui singur indi-
vid, nu se poate subjuga unei singure voinţe (p. 27).
George MACOVESCU, Vîrstele timpului.

88 — Cu cît o cultură este mai valoroasă, mai variată şi mai

bogată în realizări, cu atît este mai răspîndită, mai acceptată
de către alte popoare.
George MACOVESCU, [XIV, voi. II, p. 28],

89 — Cultura e o sarcină. care cere şi consumă • neîntrerupt

puterile vitale ale unei naţiuni.
Titu MAIORESCU, Critice.
 CULTURA 15

90 — Nu accesul la valorile ei [culturii] o face democratică,

ci faptul că publicul poate să devină sursă de cultură (voi.
III, p. 137).
Mircea MALIŢĂ, Aurul cenuşiu,

91 — Meritul suprem al unei culturi este de a lega pe indi-

vid de interesele de lungă durată a mediului său social, de
a crea combatanţi pentru, supravieţuirea ei (p. 179).
Mircea MALIŢA, Idei în mers.

92 — O cultură comună îngăduie păstrarea iubirii la un nivel

ridicat de patimă şi de entuziasm (p. 75).
Andre M'AUROis, Ştiinţa fericirii.

93 — Cultura unui om nu trebuie să fie o enciclopedie, de

cunoştinţe, ci un tratat, în cadrul, căruia cunoştinţele sînt
organizate în sistem (p. 324).
Nicolae MÂRGINEANU, Condiţia umană.

94 — Manifestarea cea mai înaltă a vieţii, la toate popoarele,

şi în toate timpurile, e cultura : înaintarea ştiinţei, literatu-
rei şi artei.
Simion MEHEDINŢI, Către noua generaţie.

95 — Cultura din afară trebuie nu constatată, nu imitată

servil, ci asimilată (o. 91).
Dumitru MICU, Periplu. '

•96 — Cultura este o necesitate care permite individului să

se acomodeze cu grupul social* iar societăţii în generai li
asigură capacitatea de perpetuare şi progres (p. 17).
Ramul MUNTEANU, Lecturi şi sisteme.
 ^CULTURAu

97 — Cultura înseamnă creaţie, şi omul, care a reuşit să

exprime vibraţiunile sufletului său în forme durabile apre-
ciate de semenii săi, a creat arta.
Ernst NOUMAN, Sistemul esteticii.

98 — Cultura e un termen identic cu civilizaţie. însă cultură

înseamnă rafinare a gîndirii şi mai cu seamă a simţirii.
Jacques NOVICOV, Emanciparea femeii.

89 — Cultura este totalitatea valorilor materiale (cultura

materială) şi spirituale (cultura spirituală), pe care le-a
creat omenirea în procesul practicii social-istorice şi care
exprimă nivelul de dezvoltare a unei societăţi (p. 91).
Nicolae OPRESCU, Didactica.

100 •— Cultura socialistă revendică cuceririle Renaşterii ca

pe o moştenire care a constituit o etapă importantă pe dru-
mul spre cunoaşterea naturii şi a omului, spre progresul
material şi cultural, spre o literatură şi o artă realistă.
101 — Numai cultura poate dezvolta sentimentele umane.
Andrei OŢETEA, Renaşterea şi reforma.

102 —• Cultura este întreaga creaţie colectivă a societăţii.

103 — Cultura nu urmează limba, ci limba urmează cultura.
P. P. PANAITESCU, Introducere la istoria
culturii româneşti,
i
104.— Cultura e una din gurile de foc ale spiritului (p. 32).
Adrian PĂUNESCU, Lumea ca lume.
 CULTURA 17

105 — Cultura nu e rezultatul final, ea e palpitantă desfăşu-

rare de spirit (p. 339).
Adrian PĂUNESCU, De la Bârca la Viena şi
înapoi.

106 — O cultură se defineşte prin conţinutul şi sensul ei,

prin funcţia şi finalităţile ei sociale, dar, nu mai puţin, prin
atitudinea faţă de bagajul de idei din aria culturii univer-
sale, prin capacitatea de a le prelucra original, specific
(P- 128).
Petru PANZARU, Convingeri filozofice.

107 — Fiecare nouă înflorire culturală locală, chiar de ca-

racter etnografie, îşi are un izvor mai îndepărtat, de la o
cultură superioară, contemporană (p. 563).
Vasile PÂRVAN, Getica.

108 — Nu cultura superioară a unei naţiuni, ci cultura a cît

mai multor naţiuni, are a ne interesa. Numai aşa putem
ucide mimetismul ieftin al formelor, şi silim la gîndire, la
luare de poziţie personală originală (p. 29).
Vasile PÂRVAN, Datoria vieţii noastre.

109 — Adevărata cultură, fie ea tehnică, fie ea literară, e

aceea care se face de dragul ei, care se zideşte, în mod con-
ştient, zi cu zi şi ceas cu ceas, independent de examinator, ca
şi de bătaia metronomului (p. 397).
PERPESSICIUS, Memorial de ziaristică.

110 — Nimic nu tulbură mai grav evoluţia unei culturi, decîî

o autoritară şi totuşi falsă ierarhie a valorilor (p. 487).
Camil PETREŞCU, Opinii şi atitudini.
 ^CULTURAu

111 — O cultură superioară nu se creează fără sprijinul unei

politici juste, căci într-un climat vitreg, geniile nu rodesc
(voi. I). ' ' ,
Cam ii PETRESCU, Un om între oameni.

112 — Cultura ţărănească e viaţa, e cin tecul, e vibraţia natu-

rii reog'lindită în sufletul ţărănimii prin procesul sfînt al
muncii (voi. II).
I. C. PETRESCU, Contribuţie la o pedagogie
românească.

113 — Matricea civilizaţiei a fost şi ram ine cultura. Ea se

împlîntă direct, fără nici un intermediu, în taineţeie cele
mai intime ale spiritului (p. 113).
114 — Cultura trebuie, să zguduie conştiinţele pentru a le
trezi, nu pentru a le contuziona (p. 115).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint.

1.15 — Cultura sporeşte forţa gîndirii şi sensibilităţii noastre

naţionale (p. 48).
116 — Cultura este un vaccin universal al spiritului. Cultura,
este esenţa gîndirii, sensibilităţii' şi experienţei de viaţă a
mii de generaţii şi reprezentanţi geniali ai omenirii (p. 53).
117 — Cultura îl face pe om mai profund, mai uman (p. 54).
Dumitru POPESCU, Biletul la control!'

118 — Cultura populară cuprinde întreaga creaţie spirituală

şi materială cu caracter cultural, obiceiurile şi tradiţiile
populare avînd un caracter colectiv şi anonim, şi transmi-
ţîndu-se generaţiilor viitoare într-un -proces de continuă
transformare şi îmbogăţire (p."43).
Constantin POTÎNGA, Socialismul şi cultura
'' A de masă.
 CULTURA 19

119 — Cultura. e:. o formă de viaţă, prin care o colectivitate

Umană îşi exprimă forţa creatoare (voi. I, p. 9).
ftiarin PREDA, Cel mai iubit dintre pămînteni,

120 — O mare cultură, şi deci o. mare civilizaţie, realizate

prin energia şi munca unui popor, defineşte geografic un
perimetru spiritual care stă sub semnul continuităţii istorice
şi se înscrie în durată (p. 114).
Xlie PURCARU, Escale spre noi înşine.

121 — Cu cît cultura unui popor este mai mare, cu atît mai
pregnant ajunge modul său de a se exprima, aceasta încer-
cînd să găsească varietate mai mare de expresii şi care să
denumească mai precis noţiunile de fiecare zi (p. 95).
Şextil PUŞCARIU, Cercetări şi studii.

122 — Cultura .adevărată nu se capătă, ci se cucereşte

(voi. II).
Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în literatură
\ ,' ' - ' - •
şi filozofie.

123 — Cu cît este cineva mai cult, cu atît vorbirea sa,

departe de a se asemăna aceleia pe care o are toată lumea,
dobîndeşte o personalitate (p. 271).
124 — Cu cît societatea se bucură de o cultură mai temei-
nică, cu atît şi dependenţa ei de mediul cosmic slăbeşte, şi cu
atît mai mult creşte independenţa fiecărei persoane în parte
(p. 360);
C. RĂDULESCU-MOTRU, Puterea sufle-
tească.
20 CU'!.TURA

125 — Cultura desăvîrşită hotărăşte diferenţierea perma-

nentă între popoare ; ea este, neîndoios, cea mai înaltă ma-
nifestare a indiyidualităţii (p. 18).
C. RADULESC0 -MOT1 IU, Cultura românească
şi politicianismul. "

126 — Cultura a devenit un bun al poporului ; ea s-a trans-

format în cultură a maselor, fiind hrana spirituală, atît a
tinerelor generaţii aflate în efervescentul proces al formării
lor, cît şi a generaţiilor mature, din ce în ce mai aderente
la procesul educaţiei permanente (p. 25).
Acad. Remus RÂDULEŢ] Educaţia adulţilor
(referate şi comunicări).

127 — Una din condiţiunile esenţiale ale tăriei unui popor,

mai ales mic şi nu prea prieteneşte împresurat, însîngerat
din toate părţile, este străbaterea cît mai adîncă a culturii
curate, adaptată la nevoile acelui popor.
Ion SIMIONESC'U, Cehoslovacia.

128 — Culturile mari s-au distins totdeauna prin sisteme

unitare cu privire la concepţia despre lume şi viaţă a actua-
lităţii lor, ceea ce înseamnă o convergenţă generală a inteli-
genţelor, un soi de colaborare, o unitate spirituală, în stare
de altfel să ia naştere numai atunci cînd toată societatea,
într-un anumit timp, a putut fi deopotrivă de luminată !
(p. 99).
Marin SIMIONESCU-RÎMNICEANU, Liber*
tate sau cîteva premise pentru & morală a
• fericirii.
 CULTURA 21

129 — Cultura morală înlătură deosebirile individuale, scoate

la iveală firea omenească şi-i apropie pe oameni unii- de
alţii.
Ioan SLAVICI, Educaţia raţională.

130 — Cultura generală este esenţialul selectat de societate

pentru formarea omului întreg, în orice comunitate umană,
la nivelul optim de pe linia aspiraţiilor sale legitime (p. 127).
Stanei u STOIAN, Educaţie şi societate.
! ..

1,31 -— Cultura nu este şi nu poate fi viabilă dacă ea nu este

legată de popor. Cultura ruptă de viaţă , şi realitate este o
cultură fără sens (p. 183).
S. STOILOW, Matematică şi viaţă.

132 — Asimilarea cu adevărat creatoare a culturii este un

proces de conturare a unui mod de a gîndi, de a înţelege
realităţile, de, a sesiza semnificaţia lor prin prisma genezei
şi a dezvoltării istorice a componentelor ei esenţiale, de a
întrezări tendintele de modificare a acestor componente
(p. 73).
133 — A te cultiva înseamnă a deveni din ce în ce mai mult
tu însuţi (p. 124).
. Oisie ŞAFRAN, Instrucţie şi educaţie.

I '
134 — Cultura este îndeosebi marca de nobleţe a unei
naţiuni,.căci prin cultură îsi realizează ea potenţele creatoare
(p. 85).
- Alexandru TĂIOASE, Cultură şi umanism.

135 — Cultura unei societăţi se măsoară după sprijinul pe

22 •CULTURĂ

care ea îl dă omului în lupta sa cu un mediu cosmic

(pp. 145—146).
Alexandru TĂNASE, Cultură şi civilizaţie.

136 — Cultura se referă la totalitatea achiziţiilor umane şi

este numai logic opusă naturii ; ea cuprinde întregul ansam-
blu de valori elaborate, de norme şi comandamente sociale,
cu totalitatea practicilor umane, efectuate în scopul stăpmirii,
"folosirii si al transformării, pentru om, a realităţii (voi. I.
p. 142).
Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie generală
şi psihologie socială.

137 — O cultură nu poate fi înţeleasă în afara tradiţiei,

aceasta din urmă determinînd însuşi modul de fiinţare a unei
spiritualităţi în decursul timpului (p. 52).
— O cultură nu este însuşită în mod pragmatic, ci presu-
pune o cunoaştere treptată, de adîncime, menită să-i desco-
pere valenţele şi motivele ei de viaţă (p. 95).
Vasile VETIŞANU, Progresul uman şi tradi-
ţiile culturii.

138 — Importanţa nemijlocită a culturii naţionale este că

menţine şi dezvoltă pe un popor la conştiinţa de sine, la viaţa
naţională (p. 141).
A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.

139 — Prima condiţie a culturii este bunăstarea materială,

care dă omului răgazul trebuitor spre a aduna idei, apoi îl
pune chiar în starea de a dori să-şi lumineze mintea (p. 310).
A. D. XENOPOL, Opere economice.
 'CUNOAŞTERE 23

140 —: A 'fi cult înseamnă a deţine cunoştinţe din variatele

domenii de manifestare a spiritului uman, dincolo de' orice
specializare strictă, pentru a putea evita unilateralitatea fcnv
maţiei, baricadarea în limitele stricte ale unei profesiuni sau
: alteia (p. 240).

A , I. ZĂÎNESCU, Tinerii,

141 — Prestigiul unei culturi nu vine niciodată din afară.'

El este iradierea în' afară a unui climat din lăuntru, al mîn-
driei, al demnităţii, al siguranţei de sine pe care o degajă Ia
un moment dat creatorul unui popor (p. 77).
Dar. ZAMFIRESCU, Via magna.

142 —' O cultură nu îşi dă" randamentul său maxim, dacă

făuritorii săi nu au conştiinţa întregului din care fac parte
. (p. 170).
Dan ZAMFIRESCU, Independenţă şi cultură.

143 — Cultura românească este, în fiecare moment esenţial

al constituirii şi evoluţiei sale ascendente, o cultură de ori-
zonturi deschisă, de asimilare organică a elementelor recep-
tate, şi de sinteze originale deloc inferioare altor culturi
(p. 210).

. Dan ZAMFIRESCU, .Istorie şi 'cultură

CUNOAŞTERE
(necunoaştere., cunoaştere «Je sine)
.. 14:4 —. Cine cunoaşte ştie să preţuiască.
• proverb albanez

145 — Să cunoşti pe altul, e ştiinţă ; să te cunoşti pe tine

însuţi, e înţelepciune.

3 — Cugetări despre cultură şi civilizaţi^

 24 .CUMQAŞTEHE

M S — înţeleptul nu se întristează că nu e cunoscut de ©aţ"

meni ; >el se 'întristează că nu cunoaşte oamenii.
1.47 — Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea
gerului.
Proverbe chineze

148 — Cunoaşterea e o comoară, dar practica e cheia ei.

149 — Cunoaşterea e putere.
150 —- Zelul fără cunoaştere e foc fără lumină.
Proverbe engleze

151 — Prima grijă este a învăţa să te cunoşti.

152 — Acţionează şi te cunosc.
133 — Pentru a-1 detesta mai bine, învaţă să-1 cunoşti.
154 — Moare cunoscut de toţi şi pe el nu se cunoaşte.
; Proverbe franceze

155 — C i n e vrea să cunoască lumea trebuie să fie în lume:

156 — Trebuie să cunoşti pe alţii, pentru a te cunoaşte pe
tine.
—- Jumătate din lume nu -ştie cum trăieşte ©ealaltă.
Proverbe germane

158 — Plantele cunoaşterii trebuie stropite cu lacrimi.

Proverb indian

159 — Omul se cunoaşte în trei împrejurări : la mlnie, Ia ban

şi la pahar.
160 — Trebuie să stai cu el o iarnă şi o vară, ca să afli ce ştie.
161 — înainte de a cunoaşte, nu lăuda şi nu critica. i,
i i i — Mulţi .ştiu totul şi despre ei nimic.
Proverbe italiene
 CNNU,.\ S T E R E 25

163 — Putem cerceta totul în afară de gîn'durîle unui om.1

Proverb iugoslav

164 — Cunoscînd pe unul, îi cunoşti, pe toţi'

3 65 — Lucrul rău, cînd e cunoscut, se întoarce spre binele
tău.
Proverbe latine

166 — Fiecare unde cunoaşte, acolo; trage!

167 — Ca să cunoşti ceea ce eşti, trebuie mai întîi să cunoşti
ceea ce trebuie să fii.
168 — Multe poate cunoaşte omul, dar foarte puţine cunoaşte
bine ; de aceea şi- lesne se înşală.
169 — Cel ce cunoaşte mai bine, acela preţuieşte şi mai bine:
170 — Pînă nu încaleci calul, nu-i cunoşti năravul.
171 — Cunoaşte-te pe tine însuţi.
172 — Măsoară-te pe tine cu însăşi palma ta.'
173 _ pînă nu bagi cu omul în plug, nu-i cunoşti, năravul lui:
174; — Cine nu te ştie, te vinde ; cine te ştie, te cumpără.;
175 — Din cele mici se cunosc cele mari.
176 — Floarea.pînă n-o pui la nas, nu cunoşti ce miros are."
Proverbe româneşti

177 — Trebuie să cunoaştem partea accesibilă a fiecăruia:;

Proverb spaniol
' \

178 — Cămila o cunoşti după urme, omul după poreclă.'

179 — Cine nu cunoaşte ce e puţin, nu poate cunoaşte ce
e mult.
1 8 0 — Omul e duşmanul lucrului p e care nu-1 cunoaşte.'
181 — Calul îşi cunoaşte călăreţul.
182 — Oamenii se cunosc stînd de vorbă, iar animalele miro-
sindu-se.
 CCHffG]&ŞrEŞR&

183 — Şi cîinele II cunoaşte pe cel care ti dă pî-ine."

184 — Ca să cunoşti.un om, ia-1 ca asociat,, ori tovarăş de
drum.
185 — Omul se cunoaşte în muncă.
Proverbe turceşti
•'.!,-• - : . . '

188 — Cunoaşterea umană implică, permanent, în propor-

ţii diferite, atît efortul spre luciditate şi precizie, cît şi sen-
timentul pentru obiect (p. 25).
Gheorghe ACHITEI, Ca . se va 'întîmpla
mîine ?

187 — Toată cunoştinţa noastră nu este kltceva decîţ o con-

tinuă stabilire de 'relaţii. între, subiect şi obiect (p. 13).
Petre ANDREI, Filozofia valorii
i
188- — Cel mai bun ajutor posibil, pe care i-1 putem da omu-
lui, pentru a şti sâ se conducă' în viaţă şi activitatea sa, e
cunoaşterea de sine, aprecierea justă a propriilor sale calităţi
şi forţe...
189 — Fără cunoaşterea. exactă a proprietăţilor sensibile ale
obiectelor, noţiunile noastre vor fi " false, deducţiunile ero-
nate, operaţiile intelectuale sterile.
O. G. ANTQNÎESCIF,; Din problemele .pedago-
giei moderne.

190' — Cunoaşterea cît mai coftipletă a propriei individuali-

tăţi, este tot ce putem face pentru a - ne îndruma pe calea
cea mai bună posibilă, sau' mai bine zis, cea mai puţin rea
(p- 101).
- ' G. G. ANTONESCUy- Studii asupra- educaţiei
morale şi estetice.
 CUNQAŞŢŞRE 27

.191 — A 'cunoaşte.adevărat, înseamnă a vedea toate lucrurile

în unitatea lor, în perfecţiunea lor (p. 72).
Garabet ASLAN, Morala greacă.

19.2 •— Cunoaşterea este imaginea existenţei (p. 94).

Fra Şefie BACON, Noul Organon.

193 — A cunoaşte înseamnă a dispune 'de o putere (p. 92).

Nicolae BADOTÂ, Euphorion. :

194 — A te cunoaşte înseamnă — chiar în spiritul proverbe-

lor.'— să înveţi întîi a: asculta în tine însuţi vocea raţiunii,
vocea- istoriei, 'â -'experienţei universale, • condiţie esenţială
pentru a -fi în pace -cu propria-ţi conştiinţă şi cu semenii tăi
(p. 31).
Ion Dodu BĂLAN, Artă şi ideal.

. 195 — A cunoaşte. înseamnă a gîndi (p. 138). .>;

Ion BIBERI, Principii de psihologie antrc*
pologică.
'196 —Cunoaşterea este, în general, însufleţită şi ădîncită dg
fericirea' contemplării "si de o bucurie Vitală, netărmurită
(p. 399)..
' • Ion BIBERI, Eseuri.

197 — Numai acel e ferice / Care pe sine a cunoaşte începe, <

"'• " Şi'firea lucrurilor pricepe. !

' ' • Ion BUDAl-DELEANU,'Ţiganiada. '

198 — Cea mai de preţ comoară a fiinţei umane, ee'a mai

..fierbinte .bucurie a sufletului, -cel mai înalt pisc al gîndirii
este cunoaşterea (p. 8). . .....
Eusebiu. CAMILAR, Farmecul depărtărilor.
 CUNOAŞTEKE

199 •— A cunoaşte deosebirile dintre lucruri înseamnă a

cunoaşte lucrurile (p. 50).
200 — Cunoaşterea deosebită începe de la simţuri şi se
opreşte la intelect, a cărui funcţie caracteristică este raţio-
narea (p. 84).
Jan Aiiios COMENIUS, Arta didactică,

201 — A te cunoaşte bine pe tine însuţi, înseamnă a reuşi

să-i cunoşti şi mai bine pe semenii tăi (p. 38).
Constantin CRIŞAN, Eseu despre persona-
litate.

202 — Nu există ocupaţie mai rodnică decît aceea care ne

ajută să ne cunoaştem pe noi înşine (p. 126).
Rene DESCARTES, Texte filozofice.

203 — Cunoaşterea se produce dacă mintea discriminează şi

combină lucrurile aşa cum sint ele unite şi împrăştiate în
natură (p. 54).
John DEWEY, Democraţie şi educaţie.

204 — Nu există cunoaştere vie, adevărată, decît aceea care

s-a dezvoltat din intuiţii directe sau care poate fi redusă
la aceste intuiţii (p. 306).
Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte pedagogice
alese.

205 — Cunoaşterea nu are decît o singură semnificaţie?

aceea de a ajunge la lumea reală (p. 44).
206 — Pomul cunoaşterii se judecă după roadele sale
(p. 129).
Misei M S i U ţ Pentru om.
 CUNOAŞTKKJi

— Cunoaşterea este un proces continuu al reflectării rea-;

litaţii obiective în conştiinţă (p. 21).
Mihail FLORESCU, Dimensiunile cunoaş~
terii.

208 — A cunoaşte este a înţelege, a concepe, a determina, a

clarifica ; pe scurt, a cunoaşte este a gîndi (p. 73).
Mircea FLORIAN, Scrieri alese.

209 — Piedica cea mai mare întru cunoaşterea de sine este

tocmai dorinţa noastră de a părea mai mult decît sîntem, ba
încă de-a ne crede astfel (p. 113).
210 — Numai cine se cunoaşte se poate stăpîni (p, 114).
Fr. W. FORSTER, Cartea vieţii.

211 — Nimic nu rămîne mai adevărat în noi decît ceea ce

am cunoscut cu propriile noastre simţuri şi prin inteligenţa şi
inima noastră (p. 53).
Mihnea GHEORGHIU, Scrieri din imediata
apropiere.

212 ~ Numai cunoaşterea poate mîntui,; numai ea poate să

ne facă puternici din' punct de vedere spiritual, numai ea ne
poate face oameni cinstiţi şi raţionali, capabili să-I iubească
cu sinceritate pe om, să-i respecte munca şi să admire din tot
sufletul minunatele roade ale muncii sale măreţe şi1 neîntre-
rupte (p. 255).
Maxim GORKI, Despre tineret.

213 — Orice cunoaştere, descriere sau clasificare presupune

o atitudine selectivă şi ierarhizatoare în raport cu anumite
33 " CUNOAŞTERE

.criterii social-usmane de dissernare şi valorizare, este deci

implicit şi un act axiologic (p. 339).
( Ludwig GRONBERG, Axiologia şi,, condiţia
umană.

214 •—• Cunoaşterea este cu atît mai încărcată de sens etic,

cu <ât efectele eî se concretizează mai bogat şi mai .hotărîtor
în schimbarea şi prefacerea lumii (p. 214).
C. I. GULXAN, Introducere in etica nouă.

'215 — Cunoaşterea noastră este şi absolută şt relativă. Este

absolută prin esenţa sa, prin posibilităţile şi felul său istoric,
este însă relativă pentru că se realizează întotdeauna în con-
diţiile posibilităţilor limitate ale unei epoci-determinate (p. 58).
O, IAHOT, Ce este adevărul ? - - , ;

218 •— E mai uşor să cunoşti un om în general,- decîţ să

cunoşti un om, luat aparte (p, 106).
' L A ROCHEFQUCAULD, Maxime, şî reflecţii.

217 — înainte de a avea omul oarecare dibăcie de-a vorbi

despre un lucru, trebuie necesar să cunoască lucrul acela, alt-
fel e tot atîta nebunie a-1 pune să vorbească despre el, ca şi
cînd ai pune pe un orb să vorbească despre culori şi pe. un
surd despre muzică (partea a Il-a).
John LOCKE, Cîteva idei asupra educaţiunii.

218 — Cunoaşterea este perceperea acordului- sau dezacor*.

dului dintre două.idei (voi. II, p. 135). •
219 — -Nu putem să avem cunoaştere -acolo unde nu avam-
idei (voi. H, p;'148).
John LOCKE,' Eseu asupra intelectului -ome-
nesc.
 CUNOAŞTERE 31,

2 2 0 — Cunoaşterea înseamnă stăpînire, control al unui fe-

nomen (voi. III. p. 13)..
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

221 — Adevărata sarcină a cunoaşterii este de a se ridica de

la senzaţie la gîndire, de a se ridica la înţelegerea treptată
a contradicţiilor interne ale lucrurilor, fenomenelor ce exista
în mod obiectiv, la înţelegerea legilor lor, la înţelegerea legă-
turilor interioare dintre diferite procese, adică de a ajunge la
cunoaşterea logică (voi. I, p. 514).
MAO ZEDONG, Opere alese.

222 — Cunoaşterea ne ajută să identificăm atît calităţile, cît

şi defectele cuiva, ne apropie realist de calităţile omului său
ne evidenţiază motivările antipatiei ori indiferenţei noastre
(p. 113).
Gheorghe MARIN, Pledoarie pentru respect.

223 —- Cunoaşterea de sine ne ajută nu numai să avem o

imagine exactă despre noi, cunoaşterea de sine este singura
posibilitate de a cunoaşte istoria, arta, armonia universului
(p. 44).
224 — Singura cunoaştere adevărată este cunoaşterea dina-
mică, in mişcare, cunoaşterea care rezultă din relaţiile noastre
cu oamenii. Restul-ie distracţie (p. 117).
Teodor MAZILU, Ipocrizia desperării.

225 — Cunoaşterea înseamnă o depăşire a aparenţei feno-

menale şi O pătrundere în natura intimă, a lucrurilor. Ea nu
e o simplă oglindire a lucrurilor, ci şi o atitudine creatoare â
individului. ' • • • - - •
Nicolae MĂRGINEANU, Psihologia persoanei.
33 " CUNOAŞTERE

226 •—Procesai prin. care cunoaştem nu este un dar făcut de

forţe supranaturale sau o invenţie arbitrară, ci rezultat al
dezvoltării istorice a omului (p. 13).
Ioan V. MESAROŞIU, Logica generală.

22.7 — A cunoaşte înseamnă a afirma raporturi de identitate

sau de dependenţă necesară între lucruri.
Nicolae MOISESCU, Cultivarea minţii cu aju-
torul biologiei.

228 — Nu-i dorinţă mai firească decît dorinţa cunoaşterii

(voi. II-, p. 631).
Michel De M O N T A ! G NE, Eseuri.

229 — Cunoaşterea este [...] un proces de reflectare a rea-

lităţii• obiective în conştiinţa omului, o reflectare activă, mij-
locită, ce se realizează prin activitatea gîndirii (p. 53).
Nicolae OPRESCU, Didactica.

230 — Procesul cunoaşterii este o trecere de Ia necunoscut

şi neştiinţă la un act de conştiinţă datorită tocmai descifrării
necunoseutttliiiM (p. 183).
Laereţiu P Ă T R Ă Ş C A N U , Curente şi tendinţe
în fifozofia. romanească.

231 — Noi cunoaştem cu atît mai bine lucrurile, cu cît sîn*

temi mai apropiaţi de ele (Ser. V, p\ M7).
J. H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă Gft&vtmeăa
copiii.

-— Cunoaşterea d e sine e rezultatul unei priviri a locu->

 —
CUNOAŞTERII '33

lui pe care îl ocupă omul .în lume, a & datorii»;

lor şi drepturilor sale (voi. II).
I. C. PETBESCU, Contribuţie la o pedagogie
românească.

233 — Nu clin percepţiile trupeşti reiese cunoaşterea, ci din

judecata privitoare la aceste percepţii ; numai în felul acesta
se pare că e posibil să se afle ce e realitatea şi adevărul, iar.
nu într-altfel (p. 83).
PLATON, T&toet.

234 — Cu cît cunoştinţele omului sînt mai largi şi mai pro-

funde,, cu atît -conştiinţa lui este mai limpede şi mai bogată,
şi eu atît mai conştient este el însuşi (p. 11).
K. K. l'LATONOV, .Psihologie distractivă.

235 — A cunoaşte înseamnă a prevedea (voi. II, p. 275).

G. V. PEEHANOV, Opere filozofice alese.

236 — Cunoaşterea este opera colectivă a umanităţii |p. 26).

237 — A cere cuiva să afirme numai ceea ce ştie la un mo-
ment dat, ceea ce este consacrat şi omologat înseamnă a inter-;,
zice pur şi simplu efortul de cunoaştere (p. 169). /
Dumitru POPESCU, Biletul la control !

238 — Cunoaşterea de sine în scopul opţiunii profesionale

are ea obiective principale determinarea aptitudinilor domi-
nante, a abilităţilor, intereselor, înclinaţiilor şi a unor atitu-
dini sau trăsături de caracter (p. 167).
P. FOPESCU-NEVEANU, Psihologie generală
şi noţiuni de logică.
33 "
CUNOAŞTERE

239 — Autocunoaşterea nu se poate realiza decît în unitate

cu cunoaşterea altor oameni.
Paul POPESCU-NEVEANU, [III, p. 135]. ,J

240 — Cunoaşterea de sine este începiitul reflexiunii ştiin-

ţifice şi limpezirii intuiţiei obiective de factorii emotivi ai su-
biectivităţii (p. 63).
C. RĂDULESCU-MOTRU, Personalismul
energetic.

241 — Recunoaşterea precisa este un proces activ, care im-

plică o intensă analiză şi sinteză a elementelor specifice ale
obiectului, că ea nu se reduce la o simplă percepţie repetată.
Alexandru ROŞGA, Psihologie generală.

242 — Orice cunoaştere este o activitate de cunoaştere deter-

minată de acţiunea factorilor dinafară şi realizată de creie-
rul omului care se află în interacţiune cu lumea (p. 117).
243 — Cunoaşterea, în adevăratul înţeles al cuvîntului, pre-
supune continuitatea cunoştinţelor dobîndite şi, prin urmare,
posibilitatea fixării lor, realizată prin intermediul cuvîntului
(p. 195).
S. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

244 — Procesul cunoaşterii se face de la fenomen la esenţă,

de la senzaţie, percepţie şi reprezentare, la Conceptualizare,
la judecată şi raţionament (p. 173).
Henri SALVAT, Inteligenţă, mituri şi reali-
taţi.
 CUNOAŞTERE 35

245 — Cunoaşterea nu îndepărtează afecţiunea, ci, dimpo-

trivă, o întemeiază (p. 144):
Victor SĂHLEANU, Arta rece ştiinţa fier-
binte.

246 — Nepotolita sete de a cunoaşte, de a înţelege şi de a

şti, e cea mai neistovită din toate trebuinţele omeneşti, căci
viaţa lui toată omul cunoaşte, înţelege şi ştie puţine şi nicio-
dată nu ajunge să nu-i rămîie încă multe necunoscute, neîn-
ţelese şi neştiute.
îoan SLAVICI, Educaţia morală.

247 — Cu cît te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atît vei

fi mai modest si vei căpăta o mai mare încredere în puterile
tale (p. 238).
248 — Cunoaşterea cucerită prin muncă devine o proprietate
de-a întregul a noastră (p. 260).
Samuel SMîLES, Ajută-te singur l

249 — Există o cunoaştere, pe care o obţinem din auzite său

pe baza . unui aşa-zis semn oarecare. Există o cunoaştere, pe
care o avem în urma unei experienţe nesigure, cu alte cuvinte,
în urma unei experienţe care nu-i. determinată de intelect şi
se numeşte experienţă numai din cauză că se află din întâm-
plare şi nu avem alte exemple, care i s-ar putea împotrivi ;
din cauza aceasta ea rămîne în noi parcă neclintită
(pp. 34—35).
2 5 0 — Există o cunoaştere, pe care o cîştigăm deducînd
esenţa unui lucru dintr-un altul, dar . nu în mod adecvat';
aceasta are loc atunci cînd dintr-un efect anumit tragem con-
cluzii asupra cauzei, sau cînd facem o deducţiune din ceva
universal, care este totdeauna însoţit de o anumită proprie-
33 " CUNOAŞTERE

ta te particulară. Există, în fine, o cunoaştere la care ajungem

înţelegînd un lucru prin însăşi esenţa sa sau prin primele
eauze ale sale (pp. 34—35).
Baruch SPINOZA, Tratatul despre îndrepta-
rea intelectului.

251 — A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă a face lumină

în viaţa ta sufletească ; înseamnă să devii conştient atît de
propriile valori cît şi de propriile lipsuri, să-ţi priveşti cu luci-
ditate slăbiciunile dar .şi posibilităţile (p. 3).
Dumitru ŞERBĂNESCU, Cunoaşterea de sine
şi comportarea etică a elevilor.

252 — O cunoaştere totală şi grabnică este, cred; epuizantă

si funestă. Cunoaşterea trebuie să fie dreaptă şi' parţială
(p. 289).
Octav ŞULUŢiU, Jurnal.

253 — Cunoaşterea nu reprezintă un scop în sine, ci un mij- '

loc de activitate, o armă de luptă (p. 92).
Alexandru TÂNASE, Libertate şi necesitate.

254 —• Cunoaşterea este necesitate absolută pentru orice .

cultură : ea este mai mult decît un mijloc pentru îndepli-
nirea unui scop şi de aceea nu a fost inclusă în categoria im-
perativelor instrumentale (p. 51).
Alexandru TĂNASE, Cultură şi civilizaţie.

255 — Cunoaşterea este un complex, care începe cu intuirea

vie, senzorială, şi continuă cu treapta abstractizării şi gene-
ralizării, manifestată în cadrul gîndirii teoretice (p. 144).
Ion TOBOŞARU, Principii generale de este-;
tică*
 STUDIU — CAUTE 37

256 — în tipărirea 'datelor lumii exterioare şi interioare, prin-

derea raporturilor existente între multiplele aspecte ale
acestora, descoperirea unor noi raporturi şi crearea ^ unor
fonme noi prin îmbinarea celor existente se efectuează prim
procesele mintale de cunoaştere (p. 66).
Dimitrie TODORAN, Individualitate şi edu-
caţie.
257 — Cunoaşterea este eternă, continuă şi nelimitată, ca şi
natura <p. 224).
M. V. ŢIŢIN, {XX].
258 — Cunoaşterea nu-şi are originea în curiozitatea ome-
nească, ci, în primul rînd, în relaţia directă dintre om şi
mediul înconjurător (pp. 109—110).
Vasile VETIŞANU, Progresul uman şi tradi-
ţiile culturii.

259 — A cunoaşte înseamnă [...] a descompune o aparenţă, a

smulge o mască, a risipi o iluzie (p. 24).
Tudor VIANU, Jurnal.

260 — Cunoaşterea nu măreşte numai probabilitatea reuşi-

tei, ci, mai mult, formulează soluţii organizaţionale mai
bune, oferă criterii de selecţionare sigură între diferitele so-
luţii posibile (p. 184).
Cătălin ZAMFIR, Metoda normativă în psiho-
soci&logia organizării.

STUDIU
(a citi, cititor, carte)

261 — Cărţile care te ajută cel mai mult sînjt acelea care te
fac să gîndeşti cel mai mult.
262 — Cărţile, copiii minţii.
;38 STUDIU — CARTE

•263 — Cărţile sînt corăbii care trec pe întinsele mări ale

timpului.
2 6 4 — Cei mai buni tovarăşi sînt cele mai bune cărţi.
285 — O carte poate fi tot atît de măreaţă ca şi o bătălie.'
266 — Viaţa este prea scurtă pentru a' citi cărţi proaste.
Proverbe engleze

267 — Cartea este un prieten care nu.înşală niciodată.,

268 — O carte nu este justificată decît dacă ne învaţă ceva?
269 — Cartea te face să trăieşti.
Proverbe franceze.

270 — E mai bună o carte instructivă decît una frumoasă.

271 — Cărţile, ca şi prietenii, trebuie să fie' puţine şi bine
alese.
272 — A citi şi a nu înţelege este asemănător cu a vîna şi a
nu prinde.
Proverbe italiene.

273 — Cărţile sînt profesori muţi.

274 — Deschide cartea ca să înveţi ce au gîndit alţii ; în-;
chide"cartea, ca să gîndeşti tu însuţi.
Proverbe latine.

275 — Cine ştie carte are patru ochi.

276 — Ştie carte pî.nă la genunchiul broaştei.
277 — Cine are carte are parte.
278 — Cu, ce dascăl lăcuieşti / Aşa carte-alcătuieşti.
Proverbe româneşti

279 — A şti să. citeşti nu înseamnă numai să cunoşti literele

şi să dai glas grupurilor de litere. înseamnă să citeşti repede,
să explorezi dintr-o privire toată fraza ; înseamnă să recu-
 STUDIU — CAUTE 39

noşti cuvintele după dichisul lor, aşa cum marinarul recu^j

noaşte vasele (voi. II, p. 278).
ALAIN, Studii şi eseuri — păreri despre feri-
cire.
A . - "• ' • •

280 •— O carte bună e ca o amantă pe care o apropii de tine

sau care te seduce prin farmecul gingăşiei si atentiei neîn-
cetate (voi. 23, p. 251).
Tudor ARGHE2I, Scrieri.

281 — Felul de a citi joacă mai mult rol decît aceea ce citim
(P- 141).
282 — A citi mult nu înseamnă a învăţa mult (p. 141).
Garabet ASLAN, Educaţie prin sine însuşi.

283 — O carte bună e aceea care ne cultivă spiritul sau ne

inspiră sentimente frumoase ; aceea pe care, cîncl o citim, ne
simţim mai luminaţi sau mai buni (p. 194).
Garabet ASLAN, Chestiuni de învăţămînt şi
de educaţie.

284 — Nu citi pentru a contrazice şi a combate ; nici pentru

a primi pe încredere şi a lua de bun ceva, nici pentru a găsi
subiect de conversaţie, ci pentru a cîntări şi a reflecta (p. 160).
285 — Cititul face mintea cuiva bogată, convorbirea i-o face
sprintenă, scrisul i-1 face precis. Şi de aceea, dacă un om
scrie puţin, el trebuie să aibă o memorie bună'; dacă citeşte
puţin, trebuie să aibă multă iscusinţă pentru a părea că ştie
ceea ce nu ştie (p. 161).
Francis BACON, Eseuri sau sfaturi politice
şi morale.

a .•
4(1 STUDIU — CAKTE

S88 •— A. citi înseamnă, deci, a textualiza 'universul văzutelor

şi al nevăzutelor (p. 7).
287 — Cartea este, prin . excelentă, opus . humanum, Prin
ea omul se in-fiinţează pe sine (p. 9).
Nicolae BALOTĂ, Arta lectorii

288 — O carte bună au este scrisă pentru o anumită vîrs.tă.

Ea este bună pentru toate vîrştele (p, 459).
Nicolae BALOTA, Universul prozei.

289 — Un scriitor -aricit de talentat, o operă orieît de valo-

roasă, fără public cititor, sînt asemenea unui tablou celebru
aşezat în întuneric (p. .9.0).
290 — Cînd cartea bună se întîlneşte cu o critică bine. inten-
ţionată, de autoritate şi cu un public receptiv se realizează un
incontestabil act de cultură, un' moment decisiv în evoluţia
unei spiritualităţi (pp. 144—145).
Toii Dodu BĂLAN, Cuvintele -av. cuvîntul.

291 — Arta- de a citi înseamnă spirit critic şi" discernămînt,

puterea de a corela diverse lecturi, capacitatea de a pătrunde
în intimitatea universului unui scriitor şi de a-i descoperi con-
tradicţiile (p. 135).
29.2 — Cărţile trebuie să fie. punţi ale prieteniei şi ale înţe-
legerii între inimile noastre, între popoarele lumii (p. 273).
293 — O carte de excepţie e rodul cunoaşterii temeinice a
unui anume mediu, a unor anume relaţii concrete, al trăirii
nemijlocite între oamenii vremii tale şi l a bine şi la rău
<f>.,2â3). .
Ion Dodu BĂLAN, ArM.şi ideal.

294 — O carte fundamentală va răm'me o coloană trainică în

edificiul propriei personalităţi. Ea ne ajută să gîndim cu
 STUDII! - CARTE 41

mintea proprie,, să deliberăm asupra proprfului. destin, cu în-

drăzneală şi cu răspundere (p. 74).
295 — Citind trebuie să faci efortul să înţelegi ceea ce ci-
teşti şi să reţii ceea ce înţelegi (p. 1 34).
Ion Dodu BĂLAN, Constelaţii diurne.

296 — Citirea cu.voce tare este un procedeu foarte singur şi

foarte puternic spre a înţelege un. text cu precizie şi profun-
zime : acesta-i primul ei efect (p. 127)-.
Emile BOUTROUX, Chestiuni de morală şi
educaţie.

297 — Cartea bună este cel mai desâvîrşit diplomaticei mai

iscusit.strateg. Cărţile au trezit conştiinţele, le-au dat impuls
către lumină, ele au pregătit rînduri de oameni pentru marile
revoluţii (p. 121").
'Eusebiu CAMILAR, Cărţile săgetătorului.

298 — O carte bună este o faptă bună, şi' încă o faptă bună
fără termen de durată (voi. IV).
I. L. - CARAGIALE, Opere : Publicistica.

299 — Cartea cea mai bună este viaţa (voi. XII, p. 879).
îfieolae CE'AUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii multilateral dezvoltate.

300 — Cărţile sînt notele, .iar viul grai muzica- (p. 132).
A. P. CEHGV, Doamna cu căţelul şi alte poves-
tiri.

301 — O- carte bună. este nu numai un izvor de cunoştinţe

noi, dar şi un mijloc de educaţie.
302 — Cărţile bune sînt adevăraţi prieteni, cele rele însă
;42 STUDIU — CARTE

sînt asemenea unor călăuze, care ne povăţuiesc să apucăm

pe drumuri prăpăstioase.
Pantelimon DIACONESCU, Adevăr şi drep-
tate.

303 — Nu există carte mai nevătămătoare decît cartea

proastă, (p. 222).
Denis DIDEROT, Jacques fatalistul şi stă-
pînul său.

304 — E la mintea omului că folosul pe care-1 putem trage

de la o carte nu depinde numai de ea, ci şi de felul cum o
folosim (.p. 17).
Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte pedagogice
alese.

305 — A şti să citeşti înseamnă, în esenţă, »t înţelege pe de-

plin ceea ce s-a citit, a fi în stare să apreciezi valoarea şi exac-
titatea conţinutului, a gîndi, a judeca şi a lua poziţie faţă de
text.(p. 41).*
Robert DOTTRENS, A educa şi a instrui.

306 — Cartea este instrumentul de cultură cel mai de preţ,

este astăzi un idol, un obiect de cult ; căci pe citirea şi înţele-
gerea ei, se sprijină educaţia şi cultura oricărui om în vre-
mea noastră.
C. N. ENESCU, Îndrumări la lectura profesio-
nală a învăţătorului.

307 — Eu aş defini cartea ea pe o lucrare de vrăjitorie din

care ies tot soiul de imagini care tulbură minţile şi modifică
sufletele (p. 25).
Anatole FRANCE, Viaţa literară.
 STUDIU — CAUTE 43

308 — Studiul e uşor pentru cine are timp, şi este o muncă

plăcută, cînd e singura noastră preocupare. Dar, cînd te în-
chini studiului după oboseala unei munci grele, după o zi de
lucru, înseamnă că faci o sforţare minunată, un act de curaj
(pp. 18—19).
Anatole FRANCE, Spre timpuri mai bune.
309 — O carte limpede, în urzeala şi în creşterea ei, este un
lucru admirabil (voi. II, p. 493).
Gala GALACTION, Opere alese. Articole.

310 — O carte iubită e o rudă, o soră scumpă a sufletului

nostru (voi. II, p. 195).
Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe, însemnări.

311 — O carte se scrie cu toată fiinţa : cu mînie, amintiri,

speranţe, traumatisme, părinţi şi rude, şi amici şi inamici, idei
şi lecturi, gusturi şi repulsie, toate se topesc la incandescenţă
creînd un aliaj solidar (p. 122).
Paul GEORGESCU, Printre cărţi.

312 — Cum e mai bine să citim este o chestiune tehnică. Ce

să citim e o problemă filozofică (p. 2,96). '
Mihnea GHEORGHIU, Dionysos.

313 — Cărţile bune .povestesc ingenios şi sugestiv fapte pe

care oamenii le-au trăit ei înşişi, sau le-au trăit prin .fericirea
sau nefericirea altora, prin viaţa (semenilor lor; -din imediata
apropiere sau de foarte departe (p. 58).
Mihnea GHEORGHIU, Scene din viaţa pu-
blică.

314 —• Anumite cărţi par a fi scrise nu pentru a învăţa din

ele, ci ca să se ştie că autorul a ştiut ceva (p. 49).
31-5 — Există carp. din care afli totul, dar din care., pînă ia
urmă, -nu înţelegi nimic despre suMect (ş, 128î).
J„ W. GQETHE, Maxime şi reflecţii.

316 — Cartea constituie arma principală şi cea mai puternică

a culturii socialiste fp. 63(5).
Maxim GORKI, Be&pr-e litemtum,

.317 —• O carte care, place este îngrijită, păstrată, idolatri-

zată, pe cînd una care KU pla-ce, care înfurie, plictiseşte, poate
fi aruncată, ruptă, pusă pe foc, ocărită şi înjurată ca şi cum
ai- fi o persoană (p. 92).
Traiaa HEBSENI, Sociologia literaturii,

3IB — Cînd citeşti cu glas tare :îţi arăţi ţie însuţi că citeşti
(voi III p. 171).
31:9 —• A învăţa pe. altul să citească teseammă să -aprinzi f o -
cul ; orice literă silabisită scînteiază >(vbl. I ¥ ) .
Vieter ® © © 0 , Mizerabilii.

320 — C i t i t o r ' î n s e a m n ă c i n e iratelege -© c a r t e (p. I M ) .

321 — Cărţile citite-numai -o dată simt -ca aeeti « s o s e a a p c ă -
rora nu le întorci vizita (p. 14'®).
Nicolae IORGA, Cugetări.

322 —• Cînd m ă cuprinde dor adine -de ţară | Şi X H H S I p e ni-

meni să-ma potoale -dorul, / Iau cartea unde curge sî-în-t izvo-
rul / De-nfelepciune §â .tărie rară (voi. f, p. 115).
Ştefan O. IOSIF, Qp&re.

323 — O -carte ieste amare nu în sine |o carte în .sine nici « a

există decît ca ©Meet .fizic, dmcslo aie senimifemjia .lui ,adevă-
 S ' T T O S — CABT.E

r®t% ci. întîi prin ecourile pe care le trezeşte.- ta timp, prin

faptul că ea nu există numai, dar şi modifică un şir de alte
cărţi, că este capabilă să închidă şi; să deschidă drumuri, este
vie ca un organism ce se poate multiplica (p. 142).
Alexandru IVASIUC!,. Radicalitaie şi valame.

324 — Acela care începe- să Mcreze cu cartea trebuie să-şi

propună scopuri imediate;, accesibile puterilor lui (voi. II,
p. 418).
Efc K. KRWFSKAIA, Opere pedagogice alese.

325 — Cărţile sînt [...] mai preţioase decît toate bogăţiile, şi

nimic din ceea ce putem dori nu face să fie asemuit cu ele
(p. 31).
Sir John LÎJB®OCE r Fericirea de a trăi.

326 — Cărţile sînt pentru, omenire ce este memoria pentru

individ.
327 — Alegerea cărţilor, ca şi alegerea prietenilor, e o da-
torie însemnată. Stetem tot atît de răspunsătoni de ee citim,
«rât; sîh'tera- d e cele ce- facem.-. •'
3®8 — Cele mai frumoase cărţi se ridică pînă în regiuni de
cugetare neinteresată, unde orice consideraţie personală.este
neînsemnată şi unde uităm toate grijile şi necazurile vieţii.
Sir John iiFBBOCÎC,, tntrehmnţavea vieţii.

329 — Cărţile, cu . zestrea lor inepuizabilă de învăţătură şi

frumuseţe, ne dau satisfacţie p e întreg'cuprinsul vieţii (p. 139).
Ion LUNGU-MOVILĂ, Pasiune şi ideal.

330 — Cartea este un document politic. Aş adăuga că, mai'

presus de toate, este un document uman, a l unui'umanism
;46 STUDIU — CARTE

deosebit. Şi tocmai în acestea se află frumuseţea şi valoarea

ei (p." 79).
Georgfe MACOVESCU, Catargele înalte.

331 — Cartea este, prin excelenţă, o unealtă de lucru, indi-

viduală, informatorul disponibil în permanenţă şi pretutin-
deni, tovarăşul fidel al căutării personale în tezaurul colectiv
de cunoştinţe şi înţelepciune pe care ni l-au lăsat moştenire
generaţiile trecute (p. 205).
Rene MAHEU, Civilizaţia Universului.

332 —• Numai cărţile care urmăresc crearea şi educarea per-

sonalităţii umane integre sînt incontestabil utile pentru copii
(p. 40).
A. S. MAKARENKO, Despre munca literară.

333 — Cartea are calitatea — de neînlocuit — de a fi cel

mai stimulator instrument de informare pentru gîndirea
omenească (p. 305).
334 — Cartea dezvoltă răspunderea personală, cartea da
acele mari satisfacţii pe care le dă munca, realizarea palpa-
bilă, acţiunea dusă pînă la sfîrşit (p. 305).
Mircea MALIŢA, Idei în mers.

335 — Un cititor serios nu va crede nici pe scriitorul care în-

făţişează totul în roz, dar nici pe acela care întunecă totul
(p. 84).
Dumitru MICU, Periplu.

336 — Orice carte vie implică o meditaţie, şi cu atît mai

mult, una în care existenţa e considerată din perspectiva
omului modern (p. 285).
Dumitru MICU, Lecturi şi păreri.
 STUDIU — CAUTE 47

337 — Cărţile care Ie vezi că strică obiceiurile şi năravurile

cele bune şi sînt spurcate şi fără de ruşine, să nu le iei. în
mină, şi în locul acestora citeşte altele, din .care poţi să în-
veţi ceva bun (p. 252).
Samuil MICU, Scrieri filozofice.

338 — Cărţile sînt plăcute ; dar dacă din cercetarea lor pier-
dem şi veselia şi sănătatea, cele două mai. bune împărtăşiri ce
ne sînt date, să le părăsim (voi. I. p. 247).
Michel de MONTAIGNE, Eseuri.

339 — O. carte este, o victorie. O carte e şi semn de civiliza-

ţie neînvinsă, nu numai de cultură învingătoare (p. 338).
Adrian PĂUNESCU, De la Barcă la Viena şi
înapoi.

340 — Adevăratul cititor, la fel cu adevăratul drumeţ, e

. acela care citeşte de dragul de a citi, care-şi face din satisfac-
ţiile ce-i procură lectura deprinderi superioare şi care nu
"oboseşte niciodată (p. 397).
PERPESSICIUS, Memorial de ziaristică. ,

,341 — o carte care te îndeamnă s-o reciteşti este aproape

întotdeauna o carte bună (p. 320).
Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii confor-
tabile.

342.. — Cărţile mustesc de mierea înţelepciunii omeneşti cer-

nută prin generaţii, distilată asemeni coniacurilor fine, dar ele
nu înlocuiesc viaţa. (p. 166).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint...
48- « STUDIU—CARTE

343 — E totdeau»a un sistem greşit de a vroi să citeşti în

inima celorlalţi eăutînd să tr-o închizi pe a ta (voi. I).
J. J. ROUSSEAU, Confesiuni.

344 — Acela -care- citeşte toată ziua- şl nu se odihneşte decît

prin inerţie, pierde încetul cu încetul facultatea de a cugeta
prin sine însuşi, după cum un om care călătoreşte prea mult,
pierde obiceiul de a umbia.
Arthur SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul şi
moartea.

345 — Ori de cîte ori o carte nu va şti să amuze cît o jucă-

rie, ea va trebui smulsă din mîinile cititorului mic (p. 147).
Mihail SEEASTIAN, Eseuri. Cronici, memo-
rial.

346 — E bine dar să ai atîtea cărţi cîte îţi sînt de trebuinţă

şi de folos, şi nici' cum pentru fală (p. 44).
SENECA, Liniştea sufletească.

347 — O carte bună se poate număra printre cei mai buni

prieteni (p. 185)".
Samuel SMILES. Fii om de caracter. •

348 — O carte trebuie să fie în stare a se susţine singură în

faţa cititorilor, prin chiar substanţa ei ideatică, prin ceea ce
reuşeşte să comunice fără alte proptele sau explicări (p. 5).
Alexandru TANASE, Eseuri de filozofie a lite-
raturii şi artei.

349 — Cartea bine te învaţă /Dac-o ştii citi pe faţă (p. 98).
Cicerone TlfEOBORESCU, Povestea Ioanei.
 S T U D I U — :CARTE m

390 —- Cărţile n u me iraşsală '.niciottată Intru iotul .asţuşp-ra

noastră, tpentem că «stinâa-4e simţim ieă trăim .şi pentru -că
iŞtim să cercetăm neîntrerupt distanţa dintre omul pe care îl
vedem în cărţi şi omul real (voi. I, pp. 268—269).
Alber* THIBAUDET, Bejlecţii.

351 —- Fără îndoială că nu orice carte reprezintă un cîştig

net pentru progresul cunoaşterii. Totuşi se constată că de
fapt, curba apariţiei accelerate a cărţilor merge paralel cu
ritmul în care omul cîştigă noi cunoştinţe i(p. 43).
Alvin TOFFLER, Şocul viitorului.

352 — O .carte bună este aidoma unei discuţii cu un om .inte-

ligent.
35.3 •— Cartea dă cititorului cunoştinţe .şi-i îngăduie să facă
generalizări pe marginea realităţii, să pătrundă înţelesul vieţii
tP- 82).
354 — E bun s'fîrşitul acelei cărţi p e care cititorul, termi-
nînd-o, o redeschide iarăşi la prima pagină şi © reia din nou
(p. 181).
Aleksei N. TOLSTOI, Despre munca lite-
rară,

355 — A citi nu înseamnă încă nimic ; principalul este ce ci-

teşti şi c u m înţelegi -cele citite.
K. D. UŞINSCH r. ©pere /pedagogice culese.

356 — O carte ânfe-a§evăr ansouă şi ©laginală ar fi aceea care

ne-ar face să iubim vechi adevăruri (p. 66).
WiMMEHA'SGE-ES, Maxime mfboţil

357 — O «arte îşi •dob-îndeşte valoarea, ca un prieten, prin

 50 UNIVERS

lunga însoţire eu ea. Marile cărţi ale imaginaţiei şi ale ştiin-

ţei rezidă pe baza largă a elaborării lor prelungite' (p. 165).
Tudor VIANU, Jurnal.

358 — Curiozitatea de a citi în viitor este o boală pe care

numai filozofia poate s-o vindece (p. 29).
VOLTAIRE, Dicţionarul filozofic.
- . ' * " ' . ' ' '. • • . . L- .

UNIVERS
(infinit, cosmos, spaţiu)

359 — Infinitul este sau ceea ce e peste putinţă de străbătui!

din pricina naturii sale care.nu îngăduie aceasta, cum se în-
tâmplă cu vocea, care este invizibilă, sau ceea. ce poate stră-
bate, dar n-are sfîrşit, sau ceea ce abia se poate "străbate, sau
ceea ce prin natura sa se lasă străbătut, dar nu oferă ieşire,
pentru că n-are capăt. Ca infinitul să fie ceva separat, un lu-
cru în sine, nu e de admis (p. 359).
ARlSTOTEL, Metafizica.

360 —- Deci infinitul este fără parte şi indivizibil (p. 68).

ARlSTOTEL, Fizica.

361 — Cunoştinţa pe care o avem despre spaţiu îşi are ori-

ginea în nenumăratele experienţe privitoare la raporturile
de poziţie ce-1 compun.
Honore de BALZAC, Vendeta.

362 — Necunoscutul este infinitul obscur, şi nimic.nu este

•piai atrăgător.
Honore de BALZAC, Modeste Mignon.
 UNIVERS

3,63 — Tot universul vizibil "nu este decît u n magazin ele

- imagini şi de semne cărora imaginaţia, le va dărui u n loc şi
o valoare relativă ; este un soi de n u t r e ţ pe care imaginaţia
trebuie să-L digere şi să-! transforme (pp. 115—116).
Charles BAUDELAIRE, Curiozităţi estetice.

364 — Universul e prezenţă, este creaţie' de energii, de va-

lori. Universul e permanenţă, este coexistenţă (p. 402).
Ion BIBERI, Eseuri.

365 — Universul este unul, infinit, mobil (p. 145).

Gionâano BRUNO, Despre, cauză, principii şl
unitate.

,366 — Acest univers este infinit, şLeste deci fără centru şi

fără margini (p. 41).
Giordano BRUNO, Galilei Campanella.

367 — E aşa de frumoasă lumea, e aşa-de diferită după fie-

care pas, încît ar trebui să trăim mii de ani spre a cunoaşte !
(p. 59).
; Eusebiu CAMILAR, Împărăţia soarelui.

368 — Spaţiul nu este decît u n mod al simţurilor omeneşti,

tot aşa şi timpul : nu este nici spaţiu nici timp (p. 22).
<369 —: întregul nostru univers este n u m a i o infinită com-
plexitate de forţe (p. 27).
Thomas CARLYLE,' Munca, sinceritatea, tă-
cerea. -
»
370. —- Nimic nu este etern în univers, afară de universul
însuşi (p, 198). ..;..••'.
George CÂLINEŞCU, Principii de estetică
 umVKHS

g7 i — Spaţiul este o idee generală care cuprinde în sine

toate dimensiunile obiectelor exterioare. •
Vasi'le CONTA, Teoria, fatalismului.

372 — Universul este un imens rezervor de energie şi omul

este din' aceasta o mică, p a r t e .(p, 25.4),
M. DESHUMBERT, Morala. întemeiată pe le-
gile naturii.

373 — Universul,'este" eternizarea sufletului (p. 107).

Ralph W. EMERSON, Eseuri.

374 — Universul nu se exprimă decît prin mulţimea colorată

• şi, la prima vedere, haotică a aparenţelor sensibile, a indivi-
zilor izolaţi, a evenimentelor individuale, unice (p. 264).
Roger GARAUDY, Libertatea.

375 — Spaţiul este'reprezentat ca o mărime infinită dată

(p. 69).
376 — în întregul univers nu există nimic mai frumos şi
mai bun decît inima omenească (p. 120).
Heinrich HEINE, Impresii de călătorie.

377 — Spaţiul n u este altceva decît forma tuturor fenome-

nelor externe, singura formă sub care obiectele simţurilor ne
pot fi date.
I m m a m i e l KANT, Prolegomene.

378 — Spaţiul n u este altceva decît o ordine a existenţei lu-

crurilor, care s e observă în simultaneitatea lor (voi, I, p. 590).
. G. W~. LEIBNIZ; Opere filozofice.
 UNIVERS m

37.9 — Nu cred c ă există o întreprindere mai nobilă, mai

grandioasă şi cu beneficii mai mari, deşi ascunse, ca încerca-
r e a omului de,a înţelege universul (voi. III, p. 64).
.Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

380 — Finitul reprezintă f o r m a de existenţă a infinitului,;

acgasta găsindu-şi prin finit manifestarea sa concretă (p. 37)».
381 — Universul este unicul sistem care posedă conexiuni
interioare şi nu poate avea conexiuni exterioare (pp. 37—38).
S.T. MELIUHIN, Problema finitului şi infi-
nitului.

382 — Universul e compus numai din materie, cai-e .însă este

înzestrată cu puteri multiple şi diferite. Aceste p u t e r i [...] dau
materiei forme atît de variate (voi. I, p. 750).
P. P. NEGULESCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii.

383 — P e n t r u simţurile „noastre universul nu este altceva

decît o imensă îngrămădire de corpuri aşa-numite fizice. Uni-
versul este u n cuvînt abstract (p. 117).
P . P . NEGULESCU, Pagini alese.

384 — Umplerea spaţiului cu forţe ce ©pun rezistenţă este

deosebită p e n t r u locuri şi t i m p u r i deosebite, calităţile se
ischimbă, dar spaţiul însuşi cu determinările sale este pretu-;
itindenea şi totdeauna acelaşi...
Frledrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

385 !— Spaţiul este o formă constructivă a experienţei

.noastre. "
Ion PETROVICI, Studii istorico-filozofice.
54 „EXISTENŢĂ

386 — Spaţiul şi timpul s î n t cele două cadre ale existenţei

fenomenelor naturii. Şi spaţiul şi timpul sînt divizibile, pri-
mul prin părticele, secundul în momente (p. 313), .
Ion PETROVICI, Din meandrele trecutului.

387 — Universul are acelaşi cuprins , şi aceleaşi proporţii

(Ser. LXXIX, p. 238).
SENECA, Scrisori către Luciliu.

3!'o — Infinitul e mult mai m a r e / Decît ne închipuim, / N-o

să putem niciodată / Să-1 umplem cu sufletul nostru (p. 154).
Marin SORESCU, Unghi.

389 — Infinitul nu este întotdeauna o întindere nesfîrşită,

cum îşi imaginează naivii. Infinitul este pur şi simplu o vi-
ziune, chiar şi asupra infinitului (p. 69).
Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetări.

390 — Universul întreg nu e decît u n vid imens în care se

mişcă la depărtări astrale cîteva greutăţi de materie (p. 153).
' , Ilarie VORONCA, Mic ' manual de fericire
perfectă. -
EXISTENŢĂ

391 — Adevărata existenţă fericită o găsim în manifestarea

desăvîrşită a fiinţei noastre (p. 95).
G. G. ANTONESCU, Studii asupra educaţiei
morale şi estetice.
392 — Existenţa reală nu se confundă cu realitatea, deoarece
.realitatea poate fi atît posibilitate reală cît şi realitate ideală
(P> 57).
Pavel APOSTOL, Inconsistenţa argumentam
idealist-subiective..
 EXISTENŢA 55

'303 — Orice existenţă ideală este universală, structura ei se

reduce la forme, legi şi relaţii. Existenţa logică se construieşte
în concept, judecată, raţionament (p. 20).
Pavel APOSTOL, Iluzia evadării.

394 — A exista nu înseamnă şi a dura.

îvlihai, BENIUG, Meşterul Manole (cronici şi
studii literare).

395 — Orice existenţă presupune o disciplină şi un mănunchi

de călăuziri, întemeiate pe o experienţă îndelungată (p. 7).
396 — Adevărata existentă înseamnă participare la tumtâtol
vieţii unanime, prin cooperare socială, prin dragoste, prin-
tr-o activitate ce are răsfrîngere asupra semenilor, sub forme
multiple : a educaţiei dată copiilor, a activităţii profesionale
la înfrumuseţarea şi propăşirea lumii sau comunităţii (p. 15).
Iorf BIBEPJ, Arta de .a trăi.

397 — „Existenţa creatoare" este o formă a „existenţei

eroice", o "formă eliberată de rigorile imperativului categoric,
care caracterizează existenţa eroică propriu-zisă (p. 177).
• Lucian BL AGA, Elanul insulei — aforisme
şi însemnări.

398 — Orice existenţă omenească începe cu o năzuinţă către

absolut, pe care viaţa, cu obstacolele ei nenumărate, o frînge,
umilind-o f ă r ă cruţare (p. 447).
Şerban CIOCULESCU, Aspecte literare con-
temporane.

399 — Oricine va voi să definească marele mister al existen-

ţei, va vedea că el consistă în împrospătarea continuă a fon-

5 — Cugetări despre cultură şi civilizaţia

56 EXISTENŢA

duîui şi păstrarea formelor. Forme vechi de spirit pururea

nou.
Mihai EMINESCU, Scrieri politice.

400 — Existenţa este în genere o problemă deschisă începînd

de.la limita unde încetează cîmpul nostru vizual (p. 53).
401 — Formele de bază ale oricărei existenţe sînt spaţiul şi
timpul, şi o existenţă în afara timpului este o absurditate tot
atît de mare ca şi o existenţă în afara spaţiului (p. 62).
Friedrich ENGELS, Anti-DUhring.

402 — Orice existenţă încremenită şi care se manifestă ca

viaţa nespirituală nu e decît 0 umbră goală proiectată în afară
de inteligenţă, de multe ori prin nemijlocirea neantului.
I. G. FICHTE, Cuvîntări către naţiunea
germană.

403 — Existenţa conştientă înseamnă acţiune conştientă

<p. 27):
Ernst FISCHER, Necesitatea artei.
. "V
404 — O existenţă înstrăinată, determinat^ de relaţii de do-
minare şi asuprire, este lipsită de posibilităţi reale de a fi o
existenţă pe deplin demnă (p. 5).
Elena FLORE A. Demnitatea naţională şi res-
pect faţă de. celelalte popoare.

405 — Fără a omite şi tăgădui existenţa unei constituiri obi-

ective a lucrurilor, valorile nu sînt în lucruri, ci sînt o crea-
ţie a noastră, a subiectivităţii noastre, în contact cu firea
obiectivă a lor.
Ion GAVANESCUL,, Etica.
 EXISTENŢA 57

406 ,— Căci ce e existenţa aceasta dacă nu o înlănţuire de în-

tîmpîări, care, toate la un loc, alcătuiesc roman ? (voi. II,
p. 288).
Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe, însemnări.

407 — întreaga existenţă fiind o veşnică separare şi uniră,

înseamnă că şi oamenii, contemplînd această stare generatoare
de nelinişte, vor proceda la rîndul lor cînd prin separare, cînd
prin unire (p. 148).
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

4 0 8 — A cunoaşte existenţa înseamnă a asigura direcţia ei

de viaţă, a o ilumina, regenera şi îmbogăţi (voi. I, p. 360).
Dimitrie GUŞTI, Sociologia.

409 — Existenţa umană este a n g a j a r e liberă şi responsabilă

în lupta pentru -schimbarea posibilităţilor — multiple, alter-
native şi uneori divergente — într-o realizare menită să-con-
stituie .afirmarea demnităţii şi a libertăţii sale (p. 135).
Georgeta HĂLÂŞAN, Personalitatea umană.

410 — Existenţa reală nu este o inerţie lipsită de viaţă, ci o

continuă creaţie, o luptă între fiinţă şi nefiinţă, o neîntreruptă
năzuinţă către determinare pe de o parte şi deopotrivă o ten-
dinţă de a se degaja de orice pozivitate stânjenitoare.
A. I. HERZEN, Opere filozofice alese.

411 — O existenţă pe care am putea-o gîndi ca fiind în deter-

minarea p u r ă este o existenţă fără însuşiri, o noţiune fără
note şi conţinut, u n neant (p. 178).
Alexandru IVASIUC. Radicalitate şi valoare.
 EXISTENTA

422 Toţi avem o dublă existenţă, o existenţă în noi şi o

existenţă în conştiinţa despre noi a celuilalt (voi. II, p. 190).
Titu MAIORESCU, Jurnal.
i
413 — Orice existenţă este aparenţă mai mult sau mai puţin
permanentă (p. 50).
Earl MARX, Scrisori către Kugelmann.

414 — Nu conştiinţa oamenilor le determină existenţa, ci,

dimpotrivă^ existenţa lor socială le determină conştiinţa.
Kaii MARX, Contribuţia la critica economiei
politice.

415 — Nimic nu înlocuieşte existenţa (p. 481).

A n d r e MAUROIS, Memorii.

418 —• Existenţa fiecărui om este [...] rezultatul mediului so-

cial în care. trăieşte, al existenţei sale sociale obiective, con-
cretă din punct de vedere istoric, pe ca.re e l ' a creat-o cu se-
menii săi şi de eare nu se poate izola (p. 78).
_ R. MIHAlLESCU, Democraţia şi socialismul.

4f '7 — l i n ora care s-ar îndoi de propria lui existenţă şi-ar

dovedi sieşi, prin însăşi îndoiala lui, existenţa (voi. I, p. 202).
P. P. NEGULESCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii.

43 f — Existenţa nu poate fi o calitate, adică un fel de a fi,

ea-este faptul de a fi (p. 81).
Constantin NOICA, Douăzeci şi şapte trepte
ale realului.
 50

41 9 — Temelia existenţe; rşi p r i n u r m a r e si sa fericirii n o a s t r e

este n a t u r a noastră animală (p. 55).
.Arţhur .SCBOPEiNHAUER, Aforisme asupra
înţelepciunii în viaţă.

420 — înţelegem prin ţâsopraa -Boastră ««fetseftlă Mesaje g e s t a -

t®e, toate acţiunile animalelor care exprimă mişcări ^fe voinţă.
421 — Existenţa, i a r nu fericirea noastră, interesează natura.
A r ţ h u r SCHOPEN.HA'U;Efi. Viaţa.; amorul şi
moartea.

422 — Existenţa u n u i lucru r e z u l t ă in mod necesar din

esenţa şi definiţia lui însuşi, f i e dintr-© a n u m t i ă cauză p r o -
d u c ă t o a r e (p. 74).
Baruch SPINOZA, Mica.

423 — Tot ce există, există sau în sine sau în a l t c e v a (p. 2).

A n u p u t e a exista, este o n e p u t i n ţ ă , iar a p u t e a exista, este
o p u t e r e (p. 8).
Baruch SPINOZA, &im demonstrată după
metoda geometrica.

CERCETARE
(experienţă, experiment, demonstrare, .documentare)
424 — Unii învaţă prin suferinţă, alţii p r i n experienţă.
Proverb bengalez

425 — După o boală lungă t u însuţi eşti medic.

Proverb chinez

426 — O vulpe bătrînă n u are nevoie să î n v e ţ e şiretlicuri.

427 — Experienţa se capătă prin străduinţă.
60 CERCETARE — EXPERIENŢA

428 — Imaginaţia este o înlocuitoare săracă a experienţei.

429 — Practica desăvîrşeşte.
Proverbe engleze

430 — Experienţa e Stăpîna artelor.

431 — E suficient a trăi pentru a învăţa.
432 — Nu e nimic aşa de sigur ca faptul de a u r m a totdeauna
drumul bătut.
433 — Cine a văzut multe a putut învăţa multe.
434 — Experienţa întrece ştiinţa.
Proverbe franceze

435 — Experienţa e meşterul vieţii.

436 — Timpul şi experienţa fac pe om înţelept.
Proverbe germane

437 — Experienţa ţine o şcoală unde lecţiile costă scump.

438 — Experienţa [...] e singura sursă a măiestriei noastre.
439 — Cine are multă practică, multe învaţă.
440 — Practica valorează mai mult ea gramatica.
Proverbe italiene

441 — Tot păţitul e priceput.

442 — Experienţa este călăuza acţiunilor.
443 — Drum bătut, drum sigur.
444 — Practica le face pe toate.
Proverbe latine

4 4 5 — Să folosim experienţa altora.

4 4 8 — Face mai mult experienţa decît sfatul.
4 4 7 — Alergătorul multe ştie.
448 — Să nu laşi drumul mare pentru cărare.
Proverbe româneşti
 CERCETARE —EXPERiENŢĂ 61

449 — Experienţa este o întrebare pusă naturii şi ea nu are

sens decît dacă întreaga ei desfăşurare este determinată de o
problemă directoare (p. 28).
.450 -— Cercetarea nu poate fi stimulată prin măsuri de con-
strângere exterioară. Ea trebuie să fie provocată de un motor
interior... (p. 39).
451 — Cercetarea dă naştere unui progres al gîndirii, adică
construirii unei noţiuni, unei operaţii sau legi noi.(p. 84).
Hans AEBLI, Didactica psihologică.

452 — O experienţă care te-a costat mult, te face să-ţi

schimbi conduita pe care toate sfaturile nu au putut-o mo-
difica.
G. G. ANTONESCU, Herbert Spencer şi ,pe-
dagogia utilitaristă.

453 — Cercetarea înseamnă omul, iniţiativele lui libere şi

exercitarea celor mai înalte însuşiri ale lui (p. 23).
454 — Nu devii cercetător ascultînd conferinţe, nici chiar
-meşterind de unul singur într-un colţ de atelier, ci trăind în
contact cu oamenii care ştiu să inventeze sau să descopere
(p. 51).
Gaston BERGER, Omul modern şi educaţia
sa. Psihologie şi educaţie.

455 — Calitatea esenţială a oricărui experiment satisfăcător

este de a fi reproductibil (p. 33).
456 — Cel care face experienţă este cel mai în măsură să-şi
dea seamă de erorile posibile din munca sa. El ar trebui să
relateze eu sinceritate ceea ce a făcut şi, dacă e necesar, să
indice de unde au p u t u t să se ivească greşelile (p. 202).
W. I. BEVERIDGE, Arta cercetării ştiinţifice.
12 CERCETARE — EXPERIENŢA

4§7 — A e x p e r i m e n t a înseamnă a face din însăşi: intervenţia

aeiivă a omului în mersul naturii un izvor d e cunoaştere
(p. 188).
Lucian 1 BLAGA, Experimentul şi spiritul ma-
tematic.

458 — Experimentul pedagogic este o cale d e investigaţie

prin care u r m ă r i m fie perfecţionarea unui aspect instraetrv-
educativ, fie verificarea unei ipoteze sau rezultat a l experien-
ţei sau investigaţiilor pedagogice, în vederea dezvoltării crea-
toare. a.teoriei sau practicii pedagogice (p. 26).

l o a BQNTAŞ, Curs de pedagogie pentru In-

stitutele de învăţâmînt superior tehnic.

45& — Valoarea muncii u n u i cercetător se poate-aprecia rai

în raport cu n u m ă r u l de comunicări sau de articole publicate,
cr în raport cu rezultatele pe care le-a determinat în produc-
ţie, eu măsura în care descoperirile sale sînt simţite de popor
(voi. II, p. 363).
460 — Cercetarea istorică, departe de a constitui o investi-
gare cu caracter strict documentar a trecutului, este în bună
măsură — aşa cum a r a t ă viaţa — şi o ştiinţă a prezentului
(voi. VI,. p, 423)
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

161 — Cercetarea trebuie- orientată spre probleme dfe interes

mafor. a3e economiei, cum sînt dezvoltarea bazei de materii
 CKr.Ci-.T.MiK • • E X P E R I E N Ţ A 63

prime, perfecţionarea utilajelor şi maşinilor, fabricarea de

noi produse (p. 28).
Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Conferinţa
Naţională a P.C.R. din 19—21 iulie 1972.

462 — Cercetătorul trebuie să aibă pasiune, să fie un creator,

să facă totul pentru a contribui la soluţionarea problemelor,
la avutul general al ştiinţei, al forţelor noastre de producţie
în toate sectoarele de activitate (voi. X, p. 153).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate.

463 — A dezvălui noi taine ale naturii, ale materiei, a ac-

ţiona pentru a face ca roadele cunoaşterii să se materializeze
cît mai curînd în producţie, în viaţa socială, în progresul şi
bunăstarea poporului este u n scop nobil care trebuie să-i în-
sufleţească pe toţi cei ce se consacră cercetării ştiinţifice
şi tehnice, pe toţi oamenii muncii (p. 42).
Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Congresul
' educaţiei politice şi al culturii socialiste din
2 iunie 1376.

464 — Cercetarea românească trebuie să-şi aducă o contri-

buţie sporită la aprofundarea cunoaşterii legilor naturii şi ale
societăţii, pe baza concepţiei materialist-dialeetiee şi istorice,
la investigarea structurii interne a materiei, a legilor ei de
mişcare şi transformare, a caracteristicilor biologice ale plan-
telor şi animalelor (p. 44).
465 — Trebuie să acordăm întreaga-atenţie dezvoltări! cer-
cetării de perspectivă, a cercetării fundamentale pentru a asi-
 64 CERCETARE — EXPERIENŢA

gura condiţiile progresului multilateral al ştiinţei şi al socie-

tăţii noastre (p. 45).
Nicolae CEAUŞEŞCU, Raport la Congresul
al XlI-lea al P.C.R. din 19 noiembrie 1979.

466 — Cercetarea ştiinţifică este o activitate complexă care

trebuie să reflecte situaţia prezentă, să dezvăluie situaţia
ideală, precum şi modul de realizare a idealului (p. 32).
467 — Documentarea, ca o condiţie de bază a oricărei activi-
tăţi de cercetare ştiinţifică, reprezintă o metodă generală, cu
ijutorul căreia cercetătorul cunoaşte contribuţia predeceso-
rilor şi contemporanilor în problema studiată (p. 32).
468 — Experimentul, ca metodă de cercetare, constă în re-
producerea artificială sau modificarea intenţionată a unui fe-
n o m e n natural, cu scopul observării în condiţiile speciale
create de cercetător (p. 36),
Georgeta CHIRIŢĂ, Pedagogia aplicată la dc
meniul educaţiei fizice.

469 — Un om care face parte dintr-un popor civilizat, mai

.ales iacă e şi instruit, se foloseşte tot aşa de bine de expe-
r i e n ţ a sa proprie, cît şi de cea a omenirii.
470 - Cu cît omul a r e o mai mare experienţă, şi cu cît a
-ajuns p e o treaptă mai înaltă de propăşire, cu cît reierul său
ŞijJ mai simţitor în u r m a exerciţiului a diferenţierii organice, cu
atît) dobîndeşte idei generale care ţintesc neîntrerupt spre o
singură unitate.
171 — Experienţa, este n u numai originea cunoştinţelor
noastr-e, dar şi mijlocul cel mai sigur pentru a înmulţi, a întări
şi a lămuri acele cunoştinţe.
Vasile CONTA Teoria fatalismului.
 CERCETARE — EXPERIENŢA "65

472 — Un g r a m de experienţă este m a i valoros decît o tonă

de teorie, deoarece n u m a i . in experienţă teoria îşi găseşte
sensul vital şi semnificaţia p e n t r u viaţă (p. 1-25).
Jdhn DEWEY, Democraţie şi educaţie.

473 — Cercetarea ştiinţifică este u n necontenit dialog între

cercetător şi n a t u r ă (p. 1).
Ion DRĂGAN, Psihologia copilului şi psiho-
logia pedagogică.

474 — Nu poate fi concepută cercetarea ştiinţifică f ă r ă asi-

milarea cunoştinţelor'semnificative dobîndite pînă la data cînd
sînt începute investigaţiile, fără cunoaşterea t u t u r o r realiză-
rilor si a eşecurilor întîmpinate (p. 67).
D. DUMITRAŞCU, Trepte spre ştiinţă.

475 — Experienţa poate cel m u l t să ne spună că există efecte

asemănătoare efectelor produse de fiinţele raţionale ; însă e a
niciodată nu poate să ne spună că şi cauzele acestor efecte sînt
existenţe cu a d e v ă r a t ca fiinţe raţionale în sine, căci fiinţa
în sine nu. e obiectul experienţei (p. 44).
J. G. FICHTE, Trei scrisori despre cărturar_

476 — Cu cît înaintezi în experienţă, cu atît te apropii de

inexplorabil ; cu cît ştii să foloseşti mai bine experienţa, ci
atît; vezi mai limpede că inexplorabilul nu a r e utilitate practica
(p. 174).
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

477 — Cu cît experienţa u n u i om e m a i variată, cu atît ma

sus reuşeşte el să se ridice îmbrăţişînd o perspectivă mal
vastă (p. 278). -
Maxim GORKI, Despre literatură.
 CERCETASE — EXPERIENŢĂ

4 7 i — Rădăcina convingerilor e experienţa (p. 95).

479 — Orice cercetări ştiinţifice asupra vieţii seamănă numai
cu studiul săgeţii f ă r ă a se descoperi arcaşul care o aruncă
(p. 270).
Nicolae IORGA, Cugetări.

480 — Experienţa concretă trebuie să preţuiască mai rnull

ca deducţiile ştiinţifice.
William JAMES, Psihologia şi educaţia.

'481 — Nu încape nici o îndoială că orice cunoaştere a noastră

începe cu experienţa.
Irnmanuel KANT, Critica raţiunii pure.

482 — Un experiment reprezintă executarea unui plan spe-

cial, elaborat pentru a verifica valabilitatea unei ipoteze
Cp. s i ) .
G. P. KNELLER, Logica şi limbajul educaţiei,

483 — Experienţa proprie este înţelepciune (voi. ÎI).

G. E. LESSING, Opere.

484 — Propria experienţă este cea mai bună şcoală ; numai

că taxele acestei şcoli sînt prea scumpe ; le plăteşti de regulă
sub forma unei adinei suferinţe şi, cînd ţi-ai cîştigat testimo-
niul absolutoriu, ai ajuns adeseori Ia. sfîrşitul vieţii şi este
prea tîrziu ca să te mai foloseşti de el (voi. II).
Titu MAIORESCU, Critice.

485 — Experienţa este o acţiune directă ale cărei rezultate

se judecă mai tîrziu. Ea poate sa fie încununată de succes sau
să eşueze. Se bazează pe încercare şi eroare . (voi. I. p. 43).
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.
 CERCETARE — EXPERIENŢA 87

480 •— Experienţa este cel m a i bun măiestru al vieţii.

Nicolae MOISESCU, Conducerea vieţii emo-
tive, intelectuale, instructive şi sociale.

487 — Cercetarea ştiinţifica are un rol esenţial în sporirea

tezaurului de conştiinţe al omenirii şi, implicit, în întreaga
viaţă, atît în probleme economice, de producţie, cît şi în as-
pecte fundamentale, legate de concepţia generală despre
lume, societate şi om (p. 13).
Edmond NICOLAU, Analogie, modelare, si-
mulare, cibernetică.

488 — Prin experienţă înţelegem, deci, ce a încercat, ce a

cunoscut un om în cursul vieţii lui.
Ioan* NISIPEANU, Elemente de psihologie
pedagogică.

489 — Experienţa nu e ceva primit în mod pasiv, ci u n pro-

dus al sensibilităţii şi intelectului nostru.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie,

490 — Experienţa personală se face totdeauna cu oamenii,

cu lucrurile şi stările timpului, în care trăieşte individul
(voi. II).
I. C. PETEESCU, Contribuţia la o pedagogie
românească.
491 — Experimentul este o metodă, de cunoaştere care pre-
supune intervenţia conştientă a omului în desfăşurarea feno-
menelor cu scopul descoperirii legilor ce'le guvernează (p. 157).
Cornel POPA, Teoria cunoaşterii. Perspec-
tiva semiotico-praxiologică asupra actului cu-
noaşterii.
68 C-ISROETARE — E X P E R I E N Ţ Ă

492 — Cercetarea trebuie organizată în strînsă concordanta

cu cerinţele producţiei materiale şi activităţii sociale, ea tre-
buie să premeargă obiectivelor şi necesităţilor dezvoltării so-
cietăţii, să acţioneze pentru soluţionarea din timp a acestora
(?• 5).
Nicolae RADU, învăţare şi gîndire.

493 — Acela ce nu ştie să înveţe din experienţa faptelor sale

proprii nu ajunge să-şi formeze un caracter; el poate fi con-
secvent cu principiile unei morale, dar nu este consecvent cu
firea sa proprie ; logica faptelor sale nu este logica firii sale,
ci este o logică impusă.
C. RĂDULESCU-MOTRU, Curs de psihologie.

494 — Experimentul nu este "unica metodă de cercetare a psi-

hologiei, dar este, fără îndoială, metoda cea mai importantă,
mai precisă şi mai fecundă (p. 11).
Alexandru ROŞCA, Metodologie şi tehnici
experimentale în psihologie.

495 -— Poate însă că pentru nimic nu este aşa de neapărat

trebuincioasă experienţa ea pentru cunoaşterea nestatorniciei
şi a schimbării lucrurilor în lume (p. 196).
A r t h u r SCHOPENHAUER, Aforisme asupra
înţelepciunii în viaţă.

496 — Atîta vreme cît cercetarea nu este raţional organizată

pe baza experienţelor metodice, ea întîrzie în ocoluri inutile,
rătăcind prin sferele imaginaţiei fără frîu, iar produsul ei n u
poate, fi decîţ construcţia simplistă, anemică sau mistică, î m -
brăcată în m a n t a u a vrăjitoriei sau magiei (pp. 159—160).
Eugeniu SPERANŢIA, Medalioane muzicale.
 FENOMEN (Î9

497 — Metodica cercetării oglindeşte, pe lîngă viziunea, cu-

noştinţele şi competenţa, de explorare a cercetătorului într-o
a n u m i t ă problemă, şi nivelul concepţiei lui generale privind
domeniul respectiv (p. 18).
Ursula ŞCHIOPU, Psihologia copilului,

498 — Valoarea cercetării, care caută să descopere adevărul,

izvorăşte din stabilirea legăturilor necesare ale obiectului, a
dependenţei sale faţă de un ansamblu cît mai larg de relaţii,
ca şi din analiza elementelor sale primare (p. 27).
Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetări.

499 — Experimentul este confruntarea materială a unei ipo-

teze cu realitatea (p. 172),
Henri WAL.D, Structura logică a gîndirii.
FENOMEN

500 — Fenomenele sociale sînt produse spirituale în primul

rînd, dar ele se dezvoltă într-un mediu fizic şi biologic şi sînt
condiţionate istoriceşte, de aceea sociologia nu se poate limita
la întrebuinţarea unei singure metode rigide.
Petre ANDREI, Sociologit generală.

501 — O axiomă a ştiinţei este că orice fenomen care poate

fi observat, poate fi în principiu explicat fără a se recurge
la nonentdtăţi (p. 36).
S. A. BARNETT, Instinct şi inteligenţă.

502 — Un fenomen ce nu poartă, într-un f e l sau altul, pece-

tea unei matrice stilistice său a unui cîmp stilistic, poate fi
u n fenomen natural, un fenomen biologic, un fenomen psi-
hologic, dar nu u n fenomen „istoric" (p. 135).
Lucian BLAGA, Fiinţa istorică.
70 FENOMEN

503 — Fenomenele cele" m a i simple,, cele m a i e l e m e n t a r e ale

naturii sînt susceptibile de inifint de m u l t e interpretări. Cu
cît f e n o m e n e l e d e v i n m a i complexe, cu atît posibilităţile de
variată i n t e r p r e t a r e se împuţinează (p. 191).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme
şi însemnări.

504 — Toate f e n o m e n e l e vieţii sociale trebuie privite ca u n

proces în continuă t r a n s f o r m a r e şi dezvoltare (voi. I, p. 89).
Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste.

505 — F i e c a r e f e n o m e n psihic a r e deci doi factori : o i n -

f l u e n ţ ă exterioară şi rezistenţa organelor respective.
Vasile CONTA, Bazele metafizicei.

506 — Valoarea şi calitatea fenomenelor pot f i cunoscute

nu s u m a i p e cale raţională, ci şi prin sentiment, cu •condi-
ţia :însă { ^ S e n t i m e n t u l să fie raţional (p. 13).
N. DMITRIEVA, Despre frumos.

507 — Cînd vrem să explicăm u n f e n o m e n social trebuie să

căutăm separat cauza eficientă care îl produce şi funcţia p e
care o îndeplineşte (p. 138).
508 « — O r i d e cîte ori u n f e n o m e n social este direct explicat
p r i n t r - u n fenomen psihologic, p u t e m f i siguri c ă explicaţia
este greşită (p. 146).
Emile DURKHEIM, Regulile metodei socio-
logice.

509 — Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oaiheni, ci p ă r e -

rile lor despre dînsele (p. 46).
EPICTET, Manual.
 21 F E N O M E N

51?0 — Fenomenele vieţii sufleteşti sînt tot atît de nume- '

roase şi de surprinzătoare ca şi fenomenele pe care natura-
liştii le urmăresc în lumea fizică (p. 190).
Gala GALACTION, Nuvele. Povestiri.

511 — La orice fenomen nou. de însemnătate, mulţimea în-

treabă Ba ce foloseşte, şi nu greşeşte, căci ea nu-şi dă seama de
valoarea u n u i lucru decît prin folosul ce i-1 aduce (p. 13@)
512 — Nici un fenomen nu se explică în sine şi din sine ;
numai privite în n u m ă r m a r e şi metodic orînduite, dau pînă
la urmă ceva ce a r putea trece drept teorie (pp, 158—-l 59)
J. W. GOETJIE, Maxime şi reflecţii.

513 — Orice fenomen este determinat şi determină la rîndul

său pe altele, este cauză şi poate fi efect, este influenţat şi
condiţionat în apariţia şi dezvoltarea sa şi, la rîndul său, in-
fluenţează şi condiţionează mişcarea şi dezvoltarea altor fe-
nomene (p. 28).
loara GBIGOEAŞ, Principii de etică socialistă.

514 — Fenomenele sociale sînt continui, a t î t timp "cît condi-

ţiile în care se produc nu se schimbă (p. 54).
Spiru HARET, Mecamro socială.

515 — Fenomenul este deci mai în tăi esenţa în existenţa sa ;

esenţa e prezentă nemijlocit în el (p. 487),
G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.

518 Cu cît u n fenomen se depărtează de om, apropiiatfu-se

de lucruri, cu, atît el durează mai puţin, şi cu cît u n fenomen
exprimă temeiuri umane mai adevărate, cu atît durata lui
istorică este mai mare.
Nicolae LOTREANU, [XI, p. 12],

517 — Omul nu poate cunoaşte un fenomen oarecare fără a

veni în contact cu el, adică- dacă propria lui viaţă (practică)
nu se desfăşoară în ambianţa acestui fenomen (voi. I, p. 515).
518 — Cine nu ia în seamă etapele procesului de dezvoltare
a fenomenului nu este în stare să rezolve în mod curent con-
tradicţiile inerente acestui fenomen (voi. II, p. 433).
MAO ŢZE-DUN, Opere alese.

519 — Orice fenomen reprezintă o unitate de contrarii şi

oricărui proces i se opune un proces contrariu (P. 206). .
S. T. MELIUHIN, Problema finitului şi infi-
nitului.

520 — A găsi cauza fenomenului înseamnă a descoperi

esenţa lui, elementul lui permanent, legea lui (p. 146).
I. V. MESAROŞIU, Logica generală.

521 — Fenomenul nu este numai ceva diferit de esenţă, dar

•este în acelaşi timp o manifestare, o exteriorizare a contrariu-
lui său, a esenţei (p. 29).
Flonta MIRCEA, Esenţă şi fenomen.

522 — în natură fenomenele nu se produc oricum, nu se

produc la întîmplare, fără să urmeze nici o regulă, ci se supun,
pretutindeni şi totdeauna, fără nici o abatere, legilor de care
atîrnă producerea, lor (p. 117).
P . P . NEGULESCU, Pagini alese.
 FENOMEN T3

523 — Orice fenomen material (şi nu există decît fenomene

materiale) aduce, conţine, implică, cheamă, se pătrunde de o
concbmitenţă de timp, o colocaţiune de spaţiu, o inseparabilă
prezenţă de formă şi conţinut (p. 102).
Ed. PAMFIL şi D. OGODKSCTJ, Psihologie şi
informaţie.

524 — Cu cît un fenomen se prezintă mai variabil şi mai

multiplu, cu atît el se dovedeşte mai relativ (voi. II, p. 209).
Edgar PAPU, Barocul ca tip de existentă.

525 — Fenomenul psihic este în sine un fenomen fizic, anume

tot acelaşi care trebuie presupus drept cauză a enervării fi-
brelor nervoase motoare, căci în aceasta trebuie să stăruia,scă
în mod absolut studiul ştiinţific al naturii, că u n efect fizic
trebuie să aibă o cauză fizică.
528 — A. explica un fenomen nu însemnează nicăieri în şti-
inţele fizice altceva, decît a găsi o formulă, sub care el este
cuprins ca un caz, o formulă cu al-cărei ajutor poate fi pre-
văzut, calculat'şi în unele împrejurări şi produs.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

527 — Un fenomen de viaţă omenească e în sine indiferent

şi neutru, ca orice fenomen al vieţii cosmice (p. 49),
Vasile PÂRVAN, Idei şi forme istorice.

528 — .Niciodată un fenomen nu poate produce singur pe

un altul.
Ion PETROVICI, Studii istorico-filozofice.

529 — Fenomenele sociale depăşesc realitatea şi activitatea

74 MIŞCARE

unu! individ, e l e sînt, prin definiţie, fenomene colective,, mul-

tilaterale sau pluripersonale (p. 6).
Mihai RALEA şi T. HERSENI, Introducere
în psihologie socială.
*.,

530 — Cauzalitatea fenomenelor este una şi aceeaşi peste

tot ; este o singură putere, sau o singură înlănţuire de fe-
nomene, cum este o singură energie (p. 268).
C. RĂDULESCU-MOTRU, Puterea sufletească.

531 — Un fenomen n u poate să a p a r ă decît în anumite con-

diţii, dar numai ceea ce-i determină specificul este cauza sa
<p. 72).
Stanciu STOÎAN, Educaţie şi societate.

532 — Fenomenele fiind productul a doi factori : puterea

şi împrejurările ; deci unul din ei e totdeauna statornic — pu-
terea — modul de producere a acestor fenomene va fi stator- ,
nic sau schimbător,, după al doilea element ce conlucrează la
a lor zămislire —- împrejurările (p. 222).
533 — Fenomenele succesive sînt rezultatul întrupării pu-
terilor statornice ale naturii în împrejurările existenţei
(p. 223).
A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.

MIŞCARE
(inerţie)
534 — Nu există nici o mişcare care să fie f ă r ă sfîrşit, ci
fiecare are un scop, şi e peste putinţă să ia naştere .un lucru a
cărui naştere este imposibilă, iar ceea ce a luat n a ş t e r e fee-
buie să existe atunci cînd a l u a t fesit procesul devenirii
(f. 114).
ARISTOTEL, Metafizica.

535 — N u există mişcare în a f a r a lucrurilor (p. 58).

538 — Orice mişcare duce d e la u n lucru spre altul (p 120).
537 — Mişcarea e s t e u n act ne terminat al u n u i lucru care
poate fi mişcat (pp; 202—203).
ARISTOTEL, Fizica.
1
538 — Mişcarea este şi ea u n mod de acţiune, dar unul ne»
desăvîrşit (p. 81).
ARISTOTEL, Despre suflet.

539 — Mişcarea n u este ceva ce s - a r c o m p u n e din stări pe

loc, c u m nici devenirea în general n u este susceptibilă de a fi
r e d a t ă p r i n concepte rigide. Mişcarea a r f i accesibilă n u m a i
unei intuiţii pure, ce se leapădă d e toate conceptele făcute p®
m ă s u r a spaţiului (p. 78).
Lucian BLAGA, Despre conştiinţa filozofică.

540 — Cauza t u t u r o r schimbărilor este mişcarea (p. 50).

Giordano BRUNO, Calilei Campanella.

541 •— Orice mişcare are proprietatea esenţială de a .comu-

nica direcţiunea sa proprie u n e i alte mişcări.
Vasile CONTA, Teoria ondulaţiunil univer-
sale. ~~

5 4 2 — Mişcarea nu-i decît o calitate a lumii nedivizibile,

variind cantitativ în proporţii cu celelalte însuşiri ale l u m i i
 a
1® MIŞCARE

543 — Prin exerciţiul influenţei sale, mişcarea unui corp

trece identic în celelalte corpuri §gse produce numai o prefă
cere în mişcarea proprie a acestora
Vasile CONTA, întîile principii care alcătuiesc
lumea. &

5*44 — Mişcarea, după cum înţelegem de obicei.,, nu e alt-

ceva decît acţiunea prin care ur corp trece iintr-un loc în
altul (p. 157).
Rene DESCARTES, Texte filozofice.

545 — Mişcarea este cea dintîi şi cea mai importantă, nu nu-

mai ca mişcare mecanică şi matematică, dar încă şi mai mult
ca instinct, ca spirit vital, ca tensiune.
Friedrich ENGELS, Despre materialismul Is-
toric.

546 — Mişcarea este forma fundamentală de manifestare a

materiei r(p. 261).
Mihail FLQRESCU, Materia şi realitatea
obiectivă,

547 Nimic nu este mai /echi in natură decît mişcarea

(p. 250)
Galillec GALILEI, Dialoguri asupra ştiinţe-'
lo noi.

548 — Nu există pe lume mişcare care să rfu întîmpine Oi

rezistenţă (p. 508).
Maxim GORKI, Jespre literatură.

549 — Mişcarea se încetineşte pe măsură ce se propagă. Ea

îşi pierde puterea, dar persistă mai multă vreme (p. 23).
 27 M I Ş C A R E

550 — Mişcarea se propagă de la centru la periferie, de la

superior la inferior. Progresia ei poate fi figurată tot atît de
bine în sens vertical ca şi în sens orizontal (p. 23).
Jean GRENIER, Arta şi problemele ei.

551 — Orice mişcare care nu e uniformă se numeşte mişcare

variată (p. 99).
Spiru HARET, Mecanica socială.

552 — Cel care este p e n t r u continua mişcare înainte, nu tre-

buie să privească înapoi, ci trebuie să folosească posibilităţile
existente, deoarece tocmai ele constituie viitorul acestei miş-
cări (p. 59).
O. IAHOT, Ce este adevărul ?

553 — Mişcarea dialectică nu ajunge niciodată la starea de

repaus (p. 12).
Frifz KtJNKEL, Caracterul, dragostea şi căs-
nicia.

554 — Mişcarea este proprietatea de bază a tuturor lucruri-

lor, calitatea esenţială a fenomenelor naturale şi sociale
(voi. III, p. 93).
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

555 — Orice mişcare dialectică din lumea obiectivă îşi poate

găsi, mai curînd sau mai tîrziu, oglindirea în cunoaşterea
umană (voi. I. p. 529).
MAO ZEDONG, Opere alese.

556 — Mişcarea este o succesiune de salturi ale atomilor ma-

tematici în spaţiu şi în timp, iar între fiecare pereche de mo-
78 MIŞCARE

mente indivizibile nu există timp, după cum n u există spaţiu

în intervale dintre atomi matematici (p. 21).
S.T. MELIUHIN, Problema finitului şi infi-
nitului.

557 — Mişcarea este m u t a r e a locului, iar rămânerea întru

acelaşi loc, se zice odihnă (p. 110).
Samui] MICU, Scrieri filozofice.

558 — Mişcarea este factorul esenţial în formaţiunea inteli-

genţei, ce se nutreşte şi trăieşte p r i n cunoştinţele luate din
ambianţa exterioară (p. 222).
559 — Numai prin mişcare voinţa se poate răspîndi, poate
pătrunde şi se poate realiza în fiecare fibră (p. 224).
Mari a MONTESSORI, Taina copilăriei.
/
580 — Mişcarea este pentru u n corp o calitate pozitivă,, fi-
indcă este o activitate reală, obiectivă, a lui. Nemişcarea însă
e o calitate pur aparentă : nemişcarea e p u r şi simplu apa-
renţa subiectivă, pe care o ia p e n t r u ochii noştri lipsa activi-
tăţii reale, obiective, a mişcării (voi. III, p. 207).
P. P. NEGULESCtr, Scrieri inedite. Istoria
filozofiei moderne şi problema ontologică.

561 — Mişcarea insensibilă, pe care o posedă corpurile, este

punctul de plecare al mişcării sensibile, pe care o pot avea în
mod excepţional şi vremelnic, uneori pe suprafaţa pămîntu-
lui, şi pe care o au — se pare — totdeauna dincolo de m a r -
ginile lui în spaţiile cosmice (p. 120).
P. P. NEGULESCU, Pagini alese.

582 — Orice mişcare de apropiere sau îndepărtare, de atac

sau fugă, de apucare s a u respingere, este consecinţa tendinţei
 d e a-şi m e n ţ i n e în- acelaşi fel, t i m p nelimitat; o a n u -
m i t ă stare fiziologică (p. 97).
Vasile- PA^EULCU; Invitaţie la cunoaşterea de
sine.

583 — Mişcarea pricinuieşte fenomenele de conştiinţă, n u -

m a i c u m le pricinuieşte-, r ă m î n e o enigmă veşnică.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filo-
zofie.

564 --— Mişcarea se transmite şi prin transmitere creşte (p. 37).

• PLATON, Tee-tet.

565 — Orice mişcare este u n proces dialectic, o contradicţie

vie (voi. I, p. 451).
G. V. PLJT.HANOV, Opere-filozofice alese.

566 —• Mişcarea este tocmai acest interval d i n t r e două

puncte, acest p r e z e n t precar, valoare, punctuală, nedefinită
p r i n sine însăşi (p. 35).
Marian POPA, Modele şi exemple.

567 —- Mişcarea: e x i s t ă ca u n a din proprietăţile eterne ale

materiei (p. 146),
Alexandru POSESCU, Începuturi ale materia-
lisraului modern.

5.68. • Mişcarea^ înseamnă nu n u m a i - forma, mecanică a aces-

teia, adică simpla, deplasare a corpurilor î n spaţiu ci orice
fel de t r a n s f o r m a r e a m a t e r i e i (p. lv8).
G. RABEGA,. Ohimie generală.
80 MIŞCARE

569 — Fără intensitate nici o mişcare nu dovedeşte o exis-

t e n ţ ă reaiă (pp. 246—247).
Li viu REBREANU, Amalgam.

570 — Mişcarea cît mai liberă, dar ca disciplină consimţită,

prefigurează o esenţă a actului creator (p. 16).
Victor SĂHLEANU, Arta rece şi ştiinţa fier-
binte.

571 — Orice mişcare îşi îndeplineşte eu atît mai bine scopul,

cu cît. este mai grabnică (p. 19).
Arthur SCHOPENHAUER, Aforisme asupra
înţelepciunii în viaţă.

572 — Orişicare mişcare e folositoare din punct de vedere

al instrucţiunii, dar cea uniformă dezechilibrează organismul.
Ioan SLAVICI, Educaţia fizică.

573 — Mişcarea e lege în univers. E modul esenţial de exis-

tenţă a materiei (p. 203).
Stanciu STOIAN, Educaţie şi societate.

574 — Mişcarea devine valoare pozitivă în sine, o afirmare a"

libertăţii, n u numai o reacţie faţă de presiuni exterioare sau
o fugă de ele (p. 95).
Alvin, TOFFLER, Şocul viitorului.

575 — Omul poate înţelege legile unei mişcări, oricare ar fi

ea, numai atunci cînd e în situaţia de a observa unităţi izo-
late şi arbitrar luate ale acestei mişcări.
Lev N. TOLSTOI, Război şi pace. .
 CAUZA — EFECT 81

576 — Mişcarea mecanică stă l a ' b a z a tuturor formelor de

mişcare ale materiei (p. 7).
577 — Mişcarea materiei nu poate fi concepută în afara
spaţiului şi a timpului (p. 8)
Mircea VASIU, Fizica teoretică (ed. a U-a),

57? ^ Mişcarea este esenţa timpului şi spaţiului, Mişcarea

este universală. Ea generează şi infuzează tot ce există obi-
ectivlşi/subiectiv în această lume.
lor, VITNER, Meridiane literare.

579 — O mişcare nu se construieşte ca un edificiu, din bu-

căţi tăiate-după un plan fixat ; trebuie ca mişcarea să înlo
cuiască activităţile anterioare cu propriul său plan (p. 164).
Henri WALLON, Evoluţia psihologică a co-
pilului.

CAUZA EFECT
580 — Unde e fum, acolo este şi foc.
Proverb bengalez

581 — Adevăratele cauze ale pasiunilor noastre nu ie găsim

niciodată în părerile ce le avem, ci în mişcările involuntare
care frămîntă şi zguduie t r u p u l omenesc ţinînd seamă de
structura sa şi de fluidele care circulă în el (voi. I p. 135}
ALAIN, Studii şi eseuri — istoria cugetărilor
mele.

582 — Cauzalitatea e un principiu al gîndirii, după care noi

ordonăm. într-un concept unitar datele diverse ale intuiţiei
sensibile (p. 121). " • *
Petre ANDREI, Filozofia valorii.
 82 C A u / . A — EEEC.T

§S3 — Cine nu cunoaşte cauza vreunei -naturi oarecare, -ca

bunăoară a culorii albe sau a căldurii, deşlt :în-anurniţi s u -
biecţi, n u •.dispune decît de o ştiinţă nedesăvîrşită (p. 221).
Francis BACO®, Despre "ânţelepciunea :iariti~
cilor.

-584 — Efectul asupra unei persoane este mai puternic atunci

cînd se pare că ea află ce voieşte să-i spui i n u r m a unei în-
trebări, din partea sa, decît dacă li .înfăţişezi de-a dreptul
acel lucru poţi provoca o întrebare arătîndu-te cu alt chip
• deeît d e obicei, pentru a da prilej; celui eu care stai de vorbă
să te întrebe care e pricina acestei schimbări (p. 87).
Francis BACOK, Eseuri sau mţwtmri .pslittea
şi morale.

585 — Cînd efectul produs nu mai e în r a p o r t direct, nici î n

proporţie egală cu cauza sa, începe dezorganizarea (p. 56).
Honoriă do BALZAC, "Mărirea şi decăderea lut
Cezar Birotteau.

586 —r Cauza s e numeşte ceea ce contribuie din a f a r ă la pro-;

ducerea lucrurilor şi ceea ce există în afara compasului, cum
este cauza eficientă şi cauza finală faţă de care lucrul produs
este, subordonat (p. 60).
Giordano BRUNO, Despre cauză, principiu şi
unitate.

•587 —- Legea universală c a r e domină n a t u r a -este legea- ©au-"

Ealităţii şi totul' se întîmplă din cauze necesare ;(p. 56).
Giordano BRUNO,' Galilei Campanella.
 CA u z a — EFECT

8.S8 - r Aceeaşi cauză a r e totdeauna acelaşi efect- (voi. II)».

Vasile CONTA, Teoria ondulaiiunii univer-
sale.

589 — Cauzele sînt dovedite prin efecte.

Rene DESCARTES, Studii asupra metodei de
a întrebuinţa bine raţiunea şi de a căuta
adevărul în ştiinţă.

590 — Cauză fără efect nu există (p. 336).

Denia DIDERQT, Scrieri despre artă.
*

591 — Cu cît cauza este mai complexă, eu atît gradul da

neasemănare dintre efect şi cauză este mai mare, cu atît mai
mare este efectul ştiinţei în cunoaşterea cauzelor (p. 112),
Ion DR&GHIGI, Esenţa vieţii.

592 — Fără, îndoială, efectul nu poate exista f ă r ă cauza sa;

dar şi aceasta, la rîndul ei, are nevoie de efectul său (p. 139).
593 — Cauza determinantă a unui f a p t social trebuie să fie
căutată printre faptele sociale antecedente, iar n u printre
stările conştiinţei individuale (p. 151).
Emile DURKHEIM, Regulile metodei social
logice.

594 — Cauzele mari nu • sînt niciodată judecate după meri-

tele lor ele sînt reduse la mărunţişuri pentru a fi pe măsura,
sprijinitorilor, iar lupta este deosebit de înverşunată în jurul
«nor puncte minore (p. 162).
RalpfcW. EMERSON, E s e u r i
 84 C A U Z A — E F E C T 84

595 — Cauza nu poate" fi ruptă de efect, după cum nu există

efect fără cauză (p. 160).
Mihail FLORESCU, Dimensiunile cunoaşterii.

596 — O mare greşeală pe care o comitem este de a concepe

cauze mereu aproape de efect (p. 156).
597 — Cauzele imediate perceptibile sînt palpabile, concrete
şi tocmai de aceea uşor de conceput : din care pricină ne în-
chipuim ca mecanice chiar cauze de natură superioară (p. 157).
J. W. GOETHE, Maxime şi cugetări.

598 — Cauza e cauză numai întrucît produce un efect

(p. 554).
599 — Efectul nu e altceva decît aceasta : să aibă o cauză.
Efectul nu conţine deci în general nimic ceea ce să nu fie
conţinut în cauză (p. 554).
G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.

600 — Cine poate dispune de cauză este stăpînul efectului

(p. 127);
C.A. HELVETIUS, Texte pedagogice alese,.

601 — Cauzalitatea finală umană nu este pe deplin eficientă

decît numai cînd se bazează pe cea eficientă naturală, numai
atunci cînd acţiunea se desfăşoară după legile naturii şi socie-
tăţii (p. 175).
Traian HERSENI, Prolegomene la teoria so-,
ciologică.
602 — Cauzalitatea cauzei supreme este, în raport cu lumea,
ceea ce raţiunea omenească este în raport cu operele de artă
pe care le produce.
Immanuel KANT, Prolegomene.
603 — Desemnăm cu'numele general de „cauză" ceea ce pro-
duce vreo idee simplă sau complexă şi cu numele de „efect"
ceea ce este produs (voi. I, p. 305).
John LOCKE, Eseu asupra intelectului ome-
nesc.

604 — Cauza nu este numai acel lucru fără care consecinţa

lui poate fi imaginată, ci este acela cu care consecinţa lui este
dată în mod necesar (voi. II, p. 54).
Titu MAIORESCU, Jurnal.

605 — într-un-şir de fenomene care şe succed, acela care în

general precede se numeşte cauză (p. 50).
K a r l MARX, Scrisori către Kugelmann.

606 — Numai analiza şi gruparea exactă a cauzelor ne poate

îndruma spre gruparea şi explicarea exactă a efectelor, adică
a formelor (voi. II).
Simion MEHEDINŢI, Terra.

607 — Numim cauză antecedentul invariabil şi efect consec-

ventul" invariabil. *
Nicolae MOISESCU, Cultivarea minţii cu aju-
torul biologiei. •

608 — Cauzele sînt în realitate ceea ce fac să se întîmple

alte lucruri, dar acesta nu este un motiv pentru ca o acţiune
(parţial) liberă să nu fie (parţial) cauzată (p. 258).
Alan MONTEFIORE, Introducere modernă în
filozofie.

609 — în natură aceleaşi cauze produc totdeauna aceleaşi

efecte (p. 117).
P. P. NEGULESCU, Pagini alese.
83 C A U Z A — E F E C T 36

610 — Cauzalitatea e o abstracţiune, l u a t ă fiind ca atare, d a r

tot ea e principiul d e î n l ă n ţ u i r e a realităţii însăşi (p. 70).
Constantin NOIGA, Douăzeci şi şapte trepte
ale realului,

gl i .— Cauză şi efect sînt n u m i t e în fizică şi psihologie f e -

nomene care s t a u în r a p o r t u l de succesiune constantă în timp.
Friedrich FAULSEN, Introducere în filo-
zofie.

612 — O cauză nobilă n u are nevoie de mercenari, de ostaşi

de vînzare, de inteligenţe pervertite. Ea poate trăi n u m a i prin
devotamentul sincer al celor c e au gîndit-o sau au preluat-o
(p. 182).
Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint

613 — Cauza există aşa de p u ţ i n independent,. încît la rîndul

ei ea a fost efect, înainte de a deveni cauză. Efectul de ase-
m e n e a deViiie l a r î n d u l său cauză. I n t r e cauză şi ef ect acţiu-
n e a este deci reciprocă.
Alexandru POSESCU, Introducere în filo-
zofie.

614 — Efectul se schimbă o dată cu cauza (p. 88).

J. J. ROUSSEAU, Despre contractul social
^ Sau principiile dreptului politic,

615 — Cel ce voieşte să a j u n g ă la efecte mari, acela trebuie

să priceapă a-şi concentra toată p u t e r e a n u m a i a s u p r a u n u i
p u n c t (p. 11).
August von SCHMIDT, Arta de a trăi.
 CAUZĂ — EBEOT

616 — Nu există nimic din a cărui natură să n » rezulte vreun

efect (p. 77).
617 —- Numesc cauză adecvată pe aceea al cărei efect poate
fi perceput clar şi distinct p r i n ea. Iar cauza al cărei efect nu.
poate f i cunoscut numai prin ea, o numesc neadecvată sau
parţială (p. 145).
618 - Ceez ce însă se numeşte cauză finală nu este decît
însăşi dorinţa omenească întrucît este considerată ca /prin-
cipiul sau cauza primară a unui lucru (p. 216).
61.9 — Puterea unui efect este determinată de puterea cauzei
sale, deoarece esenţa, lui se explică sau se defineşte prin
esenţa cauzei sale (p. 290).
Baruch SPINOZA, Etica,

620 — Dintr-o cauză dată urmează în mod necesar u n

efect, iar daeă cauza n u - i dată, atunci -e cu neputinţă să u r -
meze u n efect (p. 2).
Baruch SPINOZA,, Etica demonstrată după
metoda geometrică,

621 — Adevărata cunoaştere a efectului nu-i altceva decît a

dobîndi o cunoaştere mai clară asupra cauzei (p. 90).
Baruch SPINOZA, Tratatul despre îndrepta-
rea intelectului.

622 — Efectul acţiunii unui fenomen asupra altuia depinde

nu numai de caracterul acţiunii, ci şi de n a t u r a fenomenului
asupra căruia se exercită (p. 111).
Oisie ŞAFRAN, Instrucţie şi educaţie.

623 — Efectul nu este u n produs pasiv al cauzei, ci repre-

1 — Cugetări fiespre cultură şi civilizaţia
 B8 MOTIVAŢIE

zintă u n factor activ care poate modifica însăşi calitatea cau-

zei ce i-a dat naştere (p. 75).
Alexandru TĂNASE, Libertate şi necesitate.

624 — Nimic nu este fără cauză. Scoateţi aceasta, nu mai

este cu putinţă nici ştiinţă, nici învăţătură, nici explicaţie
(p. 14).
Charles WAGNER, Să fii om !

625 — Cauza este un mod de explicaţiune a faptelor, acela

care se rapoartă la realitate.
A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filozofice.

MOTIVAŢIE

826 — Din punct de vedere al psihologiei pedagogice, moti-

vele sînt condiţii interne care provoacă, susţin şi determină
efortul de învăţare (p. 211).
Txberiu BOGDAN şi Ilie I. STANCULESCU,
Psihologia copilului şi psihologia pedagogică.

627 — Motivaţia este o lege a organizării şi dezvoltării sis-

temului psihic, a comportamentului (p. 194).
Mihai GOLU şi Aurel DICU, Introducere în
psihologie.

628 —" Motivaţia este expresia unor trebuinţe interne — ma-

teriale şi spirituale — specifice personalităţii individualizate,
născute şi satisfăcute în cadrul unor anumite relaţii sociale
<p. 102),
Georgeta HALAŞAN, Personalitatea umană.
 MOTIVAŢIE 89

629 — Unde nu există motiv, se pare că nu există nici faptă

(p. 320).
Victor HUGO, Oamenii mării.

630 — Cele mai nobile motivaţii sînt,.fără îndoială, acele cara

au caracterul dăruirii depersonificate faţă de obiectul pro-
priei pasiuni (p. 85),
Tadeusz KOTARBINSKI, Meditaţii despre
viaţa demnă.

631® —: Motivaţia însumează toate acele mobiluri interioara

care ne determină conduita în viaţă şi ne justifică acţiunile,'
Ioana POPESCU-TUŢA [XIII, voi. IV, p. 90j.

632 — Prin motivaţie se înţelege tot ce dezlănţuie, susţine şî

orientează activitatea (p. 53).
Alexandru ROŞCA, Creativitatea.

633 — Prin motivaţie înţelegem totalitatea mobilurilor in-

terne ale conduitei, fie că sînt înnăscute sau dobîndite, con-
ştiente sau inconştiente, simple trebuinţe fiziologice sau idea-
luri abstracte.
Alexandru ROŞCA, Psihologie generală.

634 — Conceptul de motivaţie sau motivare exprimă în ge-

nere starea de mobilizare, de activizare a individului şi de di-
recţionare, mai ales, a activităţii sale spre scopuri propuse
(voi. II, p. 151).
A n a TUCICOV-BOGDAN, Psihologie gene
ralâ şi psihologie socială.
 80 INDUCŢIE — BEDUCŢIE

miîVVŢm — BSEBECflE

635 — Cucerirea, cea mai impresionantă a metodei deduc-

tive este desigur abstractizarea, detaşarea de concretul sen-
zorial şi putinţa navigaţiei permanente pe oceanul concepte-
lor (p. 158).
Petre BOTEZATU, Valoarea deducţiei.

636 — Prin inducţie, pornind de la planul sensibil al singula-

relor şi faptelor, ne ridicăm la planul logic al generalului şi
conceptelor.
637 —- Deducţia analitică are atît o funcţie generalizatoare,
cît? şi o particularizantă ; deducţia sintetică, ce îşi găseşte apli-
carea îndeosebi în domeniul relaţiilor, e fie generalizatoare,
fie specializatoare.
Atfcamase JOJA, Studii de logică.

638 — A deduce nu înseamnă altceva decît ca, în temeiul

unei propoziţii stabilite ca fiind adevărată, să scoatem o altă
propoziţie tot atît' d e adevărată, adică să vedem sau să presu-
punem. Q: asemenea conexiune între cele două idei a l e propozi-
ţiei deduse (voi. II, p. 283).
JEohn LOCKE, Eseu asupra intelectului ome-
nesc.

639 — Inducţia e s t e mersul ascendent: al cunoaşterii care

urcă d e fc unul Ia unii, şi apoi la toţi, iar deducţia este mer-
sul ei descendent, care coboară d e la toţi l ă u n i i şi de la unii
.la. m u l :
Eficolâe MASSIKEANU, Psihologie logică şi
matematică.
 COMPARAŢIE 91

640 — Deducţia nu este decît u n lanţ n e î n t r e r u p t de intuiţii

(p. 168).
Alexandru POSESCU, începuturi ale mate-
rialismului modern,

COMPARAŢIE

641 — O comparaţie nu este posibilă î n t r e două valori de

altă esenţă (p. 188).
Şerban CIOCULESCU, Varietăţi critice.

642 — Comparaţia este un a c t n e a p ă r a t t r e b u i t o r oricărei

cercetări ştiinţifice. O observaţie răzleaţă a r f i f ă r ă valoare I
trebuie s-o comparăm cu a l t e fapte, în condiţiuni identice,
p e n t r u a ne asigura că rezultatul obţinut nu-i un simplu efect
al întîmpîării, trebuie s-o comparăm cu alte fapte, în condiţii
diferite spre a scoate la iveală legăturile ce există între di-
feriţi factori cu care avem de-a face (p. 379).
Edouard CLAFAREDE, Psihologia copilului ţi
pedagogia experimentală,

843 — A compara un lucru cu ideea despre acel lucra î n -

seamnă a face un act de judecată despre lucruri. A te p r o n u n ţ a
corect despre un lucru comparat corect cu ideea despre el, î n -
seamnă a f o r m u l a o judecată perfectă (p. 57).
J a n AHCIOS C O M E N Î U S , Arta didactici,

644 •— Comparaţia nu înseamnă, desigur, identitate, ci n u -

mai o formă a cunoaşterii, aşa că s u p r a p u n î n d sau diferenţiind
procedeele a doi scriitori, nu anticipăm n i m i c a s u p r a valorii
absolute a operei lor (voi. II, p. 115).
Eugen LOVINESCU, Critice.
 92 ANALIZĂ — SINTEZA

645 — Prin comparaţie se înţelege stabilirea asemănărilor

şi deosebirilor dintre obiecte şi fenomene confruntate.
Alexandru ROŞCA, Psihologie generală.

646 — Comparaţia este [...] o analiză care se realizează prin

intermediul sintezei şi care duce la generalizare şi la o nouă
sinteză (p. 167).
S» L. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

647 — Comparaţia se face întotdeauna dintr-un punct de ve-

dere bine determinat : obiectele şi fenomenele se compară
întotdeauna după anumite proprietăţi, însuşiri sau particula-
rităţi ale lor. Numai compar!nd obiectele ;şi fenomenele a v e m
posibilitatea de a ne orienta în lumea înconjurătoare, de a
reacţiona în acelaşi mod la ceea ce este asemănător in obi-
ecte şi în mod diferit la deosebirile constatate (p. 266).
A. A. SMIRNOV şi alţii. Psihologia.

648 — Comparaţia, fie ea şi la nivelul impresiilor sensibile,

se consideră începutul oricărui act de gîndire umană (voi. II,
p. 27). - ,
Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie gene-
*..-.., rală şi psihologie socială.

649 — Orice comparaţie este un act de interpretare (p. 269).

Dan ZAMFIRESCU, Via magna.

ANALIZA — SINTEZA

650 — Analiza în sine, oricît de minuţioasă şi aplicată ar fi,

pierde mult" din eficienţă, ştirbeşte menirea socială a criticii
dacă nu e integrată într-o viziune de sinteză (p. 268).
Ion Dodu BĂLAN, Artă şi ideal.
 ANALIZA — SINTEZA 93

651 — A analiza înseamnă a descompune u n întreg în ele-

mentele sale, înseamnă a enumera părţile spre. a le studia şi
înţelege mai bine (p. 103).
Robert DOTTRENS, A educa şi a instrui.

652 — Analiza estetică nu se opreşte, evident, la obiectul sin-

gur, ci îmbrăţişează în plus actul (p. 13).
Nicolai HARTMANN, Estetica.

653 — Prin sinteză înţeleg, în sensul cel mai general al

acestui cuvînt, acţiunea de a adăuga unele la altele diverse
reprezentări şi de a concepe diversitatea lor într-o cunoştinţă
(p. 109).
Immaiiuel KANT, Critica raţiunii pure,

654 — Analiza este bună ca unealtă a progresului, a civiliza-

ţiei, bună în măsura în care zdruncină convingerile stupide,
risipeşte prejudecăţile primitive, ruinează autoritatea, cu alte
cuvinte, în măsura în care eliberează, rafinează, umanizează
(voi. II).
Thornas MANN, Muntele vrăjit.

655 — Orice analiză e valabilă atunci cînd e plauzibilă, aşa

că sînt posibile mai multe variante plauzibile, mai multe ade-
văruri, şi în consecinţă, mai multe erori (p. 87).
Dumitru Radu POPESCU, Vînătoarea regală.

656 —' Analiza şi sinteza logică sînt operaţii complimentare,

prin care se realizează desfacerea mintală a unor întreguri în
unităţi componente ori a unor evenimente şi procese în fazele
 •SJSÎCE MAIEEZA'E®:

lor, şi integrarea acestora u n o r noi ansambluri şi n o i întreguri

raţional elaborate (voi II, p. 2#). .
Ana TUCICOV-BOCBAN, Psihologie gene-
rală şi psihologie socială..

.SISTEMATIZARE
(clasificare)

657 — Prin principiul sistematizării se înţelege norma didac-

tică conform căreia în procesul instructiv-educativ predarea
cunoştinţelor necesită evidenţierea ideilor principale şi pre-
zentarea lor într-o strictă succesiune logică şi consecventă
gradată şi continuă, astfel încît să conducă la închegarea lor
într-un tot unitar, încheiat într-un sistem de informaţii şti-
inţifice teoretice şi practice (p. 149),
Ion BONTAŞ, Curs de pedagogie pentru in-
stitutele de învăţămînt superior tehnic.

658 — Qriee clasificare e o înlesnire metodică care reprezintă

aproximativ natura lucrului (p. 143).
B . P . HASDEU, Studii de folclor.

659 —. Clasificaţiâ, avînd ca funcţie identificarea şi recu-

noaşterea obiectelor şi fenomenelor, elaborează eu ajutorul
analizei, sintezei, al asemănărilor şi deosebirilor, însuşiri şi
atribute, c î t » a â e x a c t e şi precise, ale realităţii (pp. 222—223).
Vasile PAVELCU, Metamorfozele lumii inte-
rioare:.

660 — în procesul acumulării cunoştinţele, sistematizarea

contribuie c e ! mai-mult ,1a dezvoltarea promptitudinii memo-
'îâei | p , 223}. •
K. K. PLATONOV, Psihologie distractivă.
 i rYJ I T ~ 95

681 — P e n t r u a l i eficientă, unei -clasificări i se cere să f i e

generală, adaptabilă, maleabilă şi extensibilă.
Eliza ROMAN [X, p. 72].

662 — Sistematizarea sau clasificarea obiectelor şi fenome-

nelor este repartizarea lor mintală î n g r u p e şi subgrupe, "în
iUncţie de asemănările şi deosebirile dintre ele (p. 267).
A. A. SMIRNOV şi alţii, Psihologia.

863 — Capacitatea de.a face ordine, de a selecta datele, d e a'

îe organiza este una din cele m a i f r u m o a s e şi m a i utile însu-
şiri intelectuale care a j u t ă la sistematizarea informaţiilor, la
f o r m a r e a stereotipurilor dinamice (p. 165).
Dumitru ŞERBĂNESCU, Cunoaşterea de sine
şi comportarea etică, a, elevilor.

664 •— Sistematizarea şi clasificarea sînt operaţii mintale de

ordonare a informaţiilor, de organizare a lor în concepte şi
sisteme d e abstracţiuni ; operaţii, totodată, de distribuire a
cunoştinţelor, după a n u m i ţ i operatori şi indici, î n . : specii, ge-
n u r i logice, categorii şi-clase (voi. II, p. 29).
Ana TUCIGOV-BOGEsAN,. Psihologie gene-
rată şi .psihologie socială.

IPOTEZA
(presupunere) »

665 — 'Ipoteza e s t e ' t e h n i c a mintală cea m a i i m p o r t a n t ă pe

care o poate folosi cercetătorul şi rolul ei principal este să
sugereze noi e x p e r i m e n t e .şrnoi observaţii (p.-72).
666 — D a c ă i p o t e z a r e z i s t ă (se d o v e d e ş t e valabilă) î n orke
96 IPOTEZA

condiţii, ea poate fi ridicată la rangul de teorie sau chiar, dacă

eâte suficient de profundă, la cel de „lege" (p. 74).
W. I. BEVERIDGE, Arta cercetării ştiinţb
fice. -

66? Poarte multe din ipotezele cu care ne mulţumeam sînt

făcute numai ca să răspundă la nişte întrebări proaste (p. 260).
- Lucian BLAGA, încercări filozofice.

668 Ipoteza trebuie să fie fecundă, adică să aducă u n

progres în cercetare şi să ofere o explicaţie satisfăcătoare
CP. ii)-
Ion DRĂGAN, Psihologia copilului şi psiho-
logia pedagogică.

669 — Dacă însă accepţi în ipotezele tale şi ceea ce are ne-

voie de confirmare şi ceea ce nu are, nu vei mai putea des-
părţi minciuna de adevăr (p. 33).
EPICUR, Texte filozofice.

670 — Ipoteza constituie o orientare preţioasă în munca şti-

inţifică numai dacă are caracter ştiinţific, dacă are un te-
mei obiectiv. Cînd are acest temei, nu este o simplă combi-
naţie imaginativă, ci o reprezentare în planul gîndirii a reali-
tăţii obiective (p. 231).
Ion V. MESAROŞIU, Logica generală.

971 — Valoarea unei ipoteze sau teorii se apreciază după n u -

mărul de fapte noi a căror descoperire o stimulează (p. 19).
Costin N. NENIŢESCU, Chimie generală.

672 — O ipoteză poate fi oricînd înlocuită cu alta, mai

aproape d e adevăr, şi aşa mai departe pînă la atingerea ade-
 IDEE 97

vărului a b s o l u t — bineînţeles, mai întîij dacă absolutul există

şi, în al doilea rîndj dacă, existînd, el poate fi atins — dar
aceasta-e o altă chestiune (pp. 9—10).
Alexandru PHILIPPIDE, Studii şi eseuri.

673 — Ipoteza- nu se construieşte prin metodă, cum nu se

construieşte nici intuiţia. Ele amîndouă sînt fructul unei rodiri
sufleteşti adinei al cărei proces analitic nu-1 putem urmări.
Ipoteza este necesară, înaintea orişicărei experimentări în
ştiinţa exactă, cum şi intuiţia faptului sufletesc este necesară
orişicărui cercetător psihologic (p. 42).
C. RĂDULESCU-MOTRU, Personalismul
energetic.
674 —• O ipoteză, oricît de strălucită a r fi ea, nu poate pro-
duce o revoluţie .în ştiinţă. Ea poate constitui cel mult o in-
tuiţie,. o anticipare intuitivă genială de felul celor făcute n u o
dată de către materialiştii antichităţii sau mai tîrziu, de către
socialiştii utopici (p. 121).
Valter ROMAN, Secolul XX. Secolul marilor
revoluţii. ;
IDEE

675 — Forţele care p u n în mişcare spiritul sînt ideile, care

a p a r astfel nu numai ca nişte instrumente de manifestare ale
•spiritului, ci şi ca nişte adevărate impulsiuni iniţiale ale spi-
ritului.
Petre ANDREI, Sociologie generală.

.676 — Ideile comode sînt ideile în circulaţie (voi. 21).

Tudor ARGHEZI, Scrieri (Pravilă de morală
practică II).
 IDEE

N
677 ^ Idee înseamnă gîndire, principii, ordine si orînduire
(voi. 31, p. 641).
Tudor ARGHEZI, Scrieri.

678 — Un om care urmăreşte cu încăpăţînate o singură idee,

nu se poate să n-o realizeze, afară numai dacă depăşeşte ca-
pacitatea de dezvoltare a naturii sale (p. 84).
Garabet ASLAN. Pentru ideal.

§79 — Nu orice idee nouă are însă putere de viaţă (p. 208).
Garabet ASLAN, Chestiuni de învăţămînt şi
de educaţie.

680 — Cel mai bun sistem pentru, a reţine o idee e prin u r -

m a r e de a o lega cu cît mai multe idei similare, pentru a forma :
u n tot logic (p, 233).
Garabet ASLAN, Educaţia prin sine însuşi.

681 — Ideile sînt de obicei cumpănite după lumina ce-o

aruncă asupra lucrurilor ; prea puţin după puterea cu care
înfrîng obiceiurile înrădăcinate ale cugetării (p. 260).
Lucian BLAGA, încercări filozofice.

682 — Unele idei sînt atît de intim şi de organic legate de

spiritul nostru, încît ori de cîte .ori le-am nimici, ele cresc din
nou ca ochii extirpaţi ai unui triton (p. 68).
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

683 — Fanatismul ideii poate fi o virtute la tineri, dar e

totdeauna un viciu la bătrîni (p. 209).
 IDEE 99

684 — O idee pe care o iei drept adevăr în absolut îţi răpeşte

libertatea, cel puţin î n limitele unei anume . arii de
preocupări (p, 209).
Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme
şi însemnări.

685 — Nu-i nimic surprinzător în faptul ea o idee să se

împrăştie în lume ; cînd această. idee, concepută chiar în
vederea realizării ei, este de mai înainte potrivită cu con-
diţiile vieţii reale, cînd are ceea ce se cheamă un caracter
practic (p. 63).
Emile BOUTROUX, Chestiuni de morală şi
educaţie.

686 — Orice idee conţine, oricît de generală ar fi ea> u n

oarecare colorit afectiv sau voliţional (p. 92).
Panait CERNA, Lirica de idei.

687 — A şti ideile despre lucruri înseamnă a avea baza

judecăţii despre lucruri (p. '57).
«fân Anios COMF.NIUS, Arta didactică.

688 — Cele mai mari şi cele mai nobile idei nu valorează

nimic dacă nu. .câştigă masele. Dacă cuceresc masele, ele
devin o forţă uriaşă.
F. V. C.OUSTANTINOV, Rolul ideilor înain-
tate in dezvoltarea socială.
689 — Dacă avem.adesea idei care cuprind ceva fals, aceasta
e fiindcă în aceste Idei se găseşte ceva confuz născut din
neant..
-Rep6 DEŞGARTES, Studii; asupra metodei,de
a iriţr-$buinţa'bâ.ue raţiunea di a căuta ade-
vărul î-n ştiinţă.
100 IDEE

' 690 — A voi cu -tărie şi a stărui în hotărîrile noastre atîrnă

de la energia ideilor şi a simţurilor ce dau impulsul voinţei ;
dar energia ideilor şi a simţurilor atîrnă de la întipărirea lor
adîncă în organismul nostru cerebral, şi această întipări tură
se cîştigă prin o' lungă practică a vieţii, începînd cu primii
ani ai copilăriei (p, 113).
C. DIMITRESCU-IAŞI, Texte despre educaţie
şi învăţămînt.

691 — Ideea izvorăşte din sentiment şi punînd stăpînire pe

om generează la rîndul ei altul !
F. M. DOSTOEVSKI, Adolescentul.

692 — Orice idee ofensivă creează arma defensivă

corespunzătoare (p. 31). ~
Victor EFTIMIU, Neguţătorul de idei.

693 — O idee poate fi greşită, fiindu-i premisele greşite,

pentru asta nu trebuie să fie absurdă (p. 198).
Mihai EMINESCU, Scrieri pedagogice.

694 — Ideile sînt bunuri şi ele se cer gospodărite (p. 278).

Paul EVERAC, Dialoguri contemporane.

695 — Ideea de scop rezultă din faptul că noţiunea de elan

presupune, prin ea însăşi, o direcţie, o orientare (pp. 27—28)..
Adolphe FERRlERE, Şcoala activă.

696 — Ideea.nu încetează de a lucra şi de a se dezvolta, pînă

ce nu va căpăta acea formă vie şi acea înrîurire asupra lumii
înconjurătoare, la care putea ajunge în condiţiile date (p. 128).
J. G. FICHTE, Trei scrieri despre educator.
 IDEE 101

697 O idee este puternică în mod autentic atunci cînd

reuşeşte să ridice la î m p o t r i v i r e fiinţe paşnice, oameni
obişnuiţi, şi neimplicaţi în mod direct (p.19).
Paul GEORGESCU, înainte de tăcere.

698 — Ideile se enunţă, circulă, se întîlnesc şi se îmbogăţesc

reciproc, uneori prin afinitate, alteori după ce se ciocnesc şi
t r i u m f ă cea mai tainică şi mai încercată, aceea confirmată de
lupta cu timpul (p. 104).
• Mihnea GHEORGHIU, Scene din viaţa pu-
blică.

699 —. Lumea ideilor noi le poate infirma, -sau confirma, pe

cele vechi, după trebuintele istoriei, ori împotriva lor
(p. 286).
Mihnea GHEORGHIU, Dionysos.

700 — Orice idee mare socială care are părtaşi trebuie să

aibă şi potrivnici, e lucru de neînlăturat (voi. II, p. 211).
G. Dobrogeanu-GHEREA, Opere complete.

701 — Toate ideile mari au fost cîndva gîndite ; trebuie în-

cercat doar să le mai cugetăm odată (p. 20).
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

702 — Ideea naţională e luntrea cu care plutim noi şi din care

dorim să înregistrăm curentele.
Octa.vian GOGA, Cîntece fără ţară.
, .i. .' , ».-;" •.
703 — Ideea feste concepută adecvat, adevărat, obiectiv sau
adevărul ca atare (p. 756).
G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.
102. RCSEE T

704 — Ideea precedează fapta, întocmai cum fulgerul preee-

dează t u n e t u l (p. 529).
Heinrich HEINE, Proză.

705 — Ideea nu poate fi nici n u m ă r a t ă şi nici măsurată

(voi. III, p. 325).
Heinrich HEINE, Opsrs alese.

706 — Sistemele, ca şi ideile, nu sînt de sine nici bune, nici

rele, — sînt însă bune de a se explica la timpul şi la locul lor,
— sînt rele sau produc u n rău de nu se aplică la timpul şi
la locul lor (voi. III, p. 295).
Ion HEIiIADE-RĂDULESCU, Scrieri în proză.
Teatru.

707 — De la idee însă pînă la realitate este u n mare şi mare

interval, pînă nu devine o faptă, este tot în stare de ideal
(voi II).
Ion HELIADE-RĂDULE5CU, Echilibrul între
antiteze.

708 — Cine are idei limpezi le transmite uşor celorlalţi (p. 76).
C. A. HELVBTIUS, . Texte pedagogice alese.

709 — Ideea îşi găseşte adevărata ei realizare nu înlăuntrul

unei caste, ci în omenire ; ea nu se poate mărgini la cercul
strimt al breslei ; ideea nu cunoaşte fidelitatea conjugală,
braţele ei sînt deschise tuturor.
A. I. HEBZEN, Opere filozofice alese.

710 — Ideile sînt şi ele ca nişte valuri. Ce grabnic acoperă

 IDEE ies

tot ce t r e b u i e să s f a r m e şi să îngroape,, cu repeziciune sapă

prăpăstii înspăimîntătoare ! (voi. III, p. 77).
Victor HUGO, Mizerabilii,

711 — O idee fixă duce în cele din u r m ă la nebunie sau la c

f a p t ă eroică (p. 244),
Victor HUGO, Anul 93,

712 — Orice idee e o copie a unei expresiuni sau a u n u l

s e n t i m e n t precedent, şi u n d e nu p u t e m afla nici o impresiune,
p u t e m fi siguri că n u există nici o idee (p. 70).
David HUME, Cercetare asupra intelectului
^omenesc,

713 — O idee n o u ă în ştiinţă provoacă discuţii, analiză

critică, verificări (p. 67),
Oisie IAHOT, Ce este adevărul ?

714 — Ideile sănătoase sînt acele care pot zbura în luate

(p. 37).
715 •— O idee nu e mai clară cu litere mai m a r i (p 139),
Nicolae îOEGA, Cugetări.

716 — Ideea însăşi rămîne, oricum ea ar fi fost servită

î n t r - u n timp, prin orice construcţii de filozofie-, şi metafizică
trecătoare. Căci rădăcina ei se a f l ă aiurea, şi nimeni n-c?
poate smulge de acolo (voi. I).
Nicolae IORGA, Oameni care au fost,

717 — Ideile devin o f o r ţ ă atunci cînd cuceresc masele (p 33)»

V. I. LENIN, Partidul — forţa conducătoare
în statul socialist şi in construcţia comu-
nistă, ~
1:04 IDEE

•718 -— Fiecare idee care vine de se altoieşte pe ideea princi-

pală, ca o r a m u r ă pe trunchiul arborelui, nu poate fi decît
folositoare cuceririi ştiinţei (p. 16).
S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă.

719 — Nu este suficient, ca ideile să meargă pe pămînt,

important este ca ele să evolueze în direcţia bună, în sensul
istoriei (p. 7).
Mireea MALIŢA, Idei în mers.

720 — Ideile fixe au tenacitatea mistuitoare a maladiilor

incurabile. O dată intrate în suflet, ele îl devorează, nu-i mai
lasă libertatea de a se gîndi la nimic, de a se bucura de cel
mai mic lucru (p. 201).
Gue ele MAUPASSANT, Mai tare ca moartea.

721 — O idee nu poate fi discutată în chip competent, decît

între cei care o mînUiesc zilnic în sfera ştiintei respective
(p. 9).
Simion MEHEDINŢI, Trilogia, ştiinţei.

722 — Ideea ne face prezente însuşirile generale, după cum

imaginea ne face prezente însuşirile individuale.. Ca şi
imaginea, ideea ne face prezente lucrurile absente.
Nicolae MOISEŞCU, Cultivarea minţii cu
ajutorul biologiei.

723 — Ideile mari, ce deschid noi drumuri cunoştinţei, nu

sînt făcute şi inventate, ci vin ca prin inspiraţie.
724 — Ideea finală nu e reală în sine, ea devine astfel de-
abia prin realizarea sa în materie.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.
 IDEE 105

725 — Ideile devin mari eînd li se lasă timp să crească, să

devină mari. Fără răgaz, ele rămîn pitice, monştri, sau cad
strivite în pragul vieţii (p. 35).
726 — Orice idee se deformează nu numai din cauza sărăciei
sau erorilor de transmisie a informaţiei, ci mai ales din
cauza sentimentelor şi intereselor noastre, adică din cauza
aparatului nostru afectiv de recepţie (p. 185).
Vasile PAVELCU, Metamorfozele lumii inte-
rioare.

727 — Orice idee, necontrolată prin alte idei, ni se impune

în cele din urmă ca adevărată (p. 50).
Jules PAYOT, Curs de morală,

728 — Orice idei generoase, pe care le semănăm în minţile

altora, şi în noi înşine, produc sentimente care la rîndul lor
dau loc ca un curent de inducţie, la acţiuni ; întocmai ca
lumina ce se preface în căldură şi mişcare (p. 122).
Steliarr PĂUN, Omul de la catedră.

729 — Ideile — oi'icît de adevărate şi valoroase ar fi —

rămîn inerte şi ineficace dacă nu devin convingeri (p. 171).
Petru PÂNZARU, Convingeri filozofice.

730 — Orice idee. e valoroasă după interesul — programatic

— pe care-1 deşteaptă (p. 10).
731 — Nu forma creează ideea, ci ideea îşi caută forma (p. 26).
732.— Problemele de formă se nasc întotdeauna atunci cînd
ideile sînt puţine şi slabe, cînd omul se simte epigon al altor
vremuri superioare, cînd atitudinea lui în faţa lumii şi vieţii
e ş u a t ă din cărţi şi tradiţii, şi nu' din propriul suflet luptă-
.tor (p. 39). ,
 108 X0BE

Î33 *— Ceea ce face puterea uriaşă a ideii creatoare şi noi

ritmuri este tocmai . spontaneitatea ei, independenţa şi •
superioritatea ei, faţă de mediul contemporan (p. 146).
Vasile PÂR VAN, Idei şi forme istorice.
v.

734 •— O idee care se afirmă fără demonstrare, chiar dacă

nu e o axiomă, din chiar scutirea sa de demonstraţie, capătă
— rostită energie — prestigiul de axiomă.
Ion PETROVICI, Introducere în metafizică.

735 — Ca să exprimi o idee nouă, cu adevărat nouă, nu poţi

fi prolix oricît de larg ai desluşi-o. Prolixitatea începe o
dată cu literatura (p. 222).
Câinii PETRESCU, Teze şi antiteze.

736 — Prea multe idei una după alta, o îngrămădire de idei

împiedică mersul limpede al gîndirii, provoacă o congestie a
cugetului, paralizîndu-1 (p. 336).
Alexandru PHILIPPIDE,- Consideraţii confor-
tabile.

737 — O idee revoluţionară prin conţinutul ei este un fel de

dinamită mai puternică decît toate explozivele din lume
(voi. I, p. 77). '
G. V, PLEHANOV, Opere filozofice alese.

738 — Este bine să sugerezi fiecăruia o idee care să-1 intere-

seze. cu care să fie de acord (p. 55).
PI.INI CS CEL TlNĂR, O pere complete,

539 — Nici o idee nu t r ă i e ş t e atît prin sine însăşi, pît mai

m u l t prin proprietatea de a produce altele noi (p. 78). '
Dumitru POPESCU, Ieşirea din îMiitkit,»
 IDEE 107

740 •— O idee n u se t r a n s f o r m ă î n t r - u n principiu şi n u

dirijează conduita omului, instituindu-se ca o lege a vieţii
lui, atît t i m p cît n u este realizată ca o convingere (p. 149).
Paul POPESCU-NEVEANU, Personalitatea şi
cunoaşterea.

741 — Fecunditatea practică a unei idei este cea m a i b u n ă

m ă s u r ă a adevărului ei (p. 69).
Alexandru POSESCU, începuturi ale mate-
rialismului modem. ,

742 — Ideea singură e capabilă să coaguleze î n t r - o viziuni

•originală ceea ce n e a d u c simţurile.
Marin PREDA, Imposibila întoarcere.

743 — Nu ideile în sine sînt interesante, ci oamenii care -le

practică şi le trăiesc (p. 165).
M a r i n PREDA, Viaţa ca o pradă.

744 — Nici o bogăţie n u poate p u n e capăt înrîuririi pe cara

•o exercită o idee care a devenit cunoscută întregului popor.'
745 — Idei şi iar idei, căci f ă r ă idei, o expresie, oricât de
strălucită ar fi, n u serveşte la nimic.
Aleksandr S. PUŞKÎN, Despre munca literari.

746 — O idee nu-ţi poate produce a d e v ă r a t ă cultură în suflet'

decît dacă ai suferit p e n t r u ea (voi. III).
Mihai RALEA, Scrieri din trecut, In lîterai
tură şi filozofie.
' ' -V
747 — P u t e r e a ideii stă tocmai în aceea că ea constituie o
 IDEE

verigă indispensabilă în lanţul intereselor practice soci-

ale (p. 367).
C. RADULESCU-MGTRU, Puterea sufle-
tească.

748 — A avea idei nu înseamnă nimic. Trebuie'să le realizezi.

Iar pentru a le realiza, "inteligenţa, excelentul simţ artistic,
îndemînărea formei nu ajunge, deşi sînt întotdeauna nece-
sare ; ele' constituie numai porticul. Intraţi în edificiu şi
înălţaţi bolta ! (pp. 206—207).
• <. Rcrnain ROLLAND, Beethoven. Marile epoci
creatoare. De la Eroica la Appassionata.

749 — Din scăpăratul ideilor iese priceperea şi adevărul.'

Alecu RUSSO, Cugetări şi amintiri.

750 — O idee care a produs bucurie numai în momentul

naşterii sale, şi suferinţe i>e parcurs, împiedică naşterea altor
idei (p. 164).
Victor ŞAHLEANU, Nobila aventură a ştiinţei.

751 — Ideile nu pot fi comunicate decît pe cale intuitivă,

care este mijlocul de exprimare specific artei (p.35).
A r t h u r SCHOPENHAUER, Studii de estetică.

752 — O idee adevărată este şi aceea care cuprinde în sine,

în mod obiectiv, un principiu esenţial ce nu are nici o cauză
şi se cunoaşte prin sine şi în sine (p. 73).
753 — Ideile sînt cu atît mai perfecte, cu cît mai mare este
perfecţiunea obiectului exprimat prin ele (p. 103).
Baruch SPINOZA, Tratatul despre'îndrepta-
rea intelectului. •
 IDEE 109

754 — Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului

său (p. 41).
755 — Numesc idee u n concept al sufletului pe care sufletul .
îl formează pentru că el este un lucru cugetător (p. 87).
756 — Prin idei nu înţeleg imaginile care se formează pe
f u n d u l ochiului, sau dacă vreţi, în mijlocul creierului, ci
conceptele cugetării (p. 135).
Baruch SPINOZA, Etica,

757 — O idee seamănă unei s e m i n ţ e ; sămînţa are nevoie,

ca să încolţească, să se dezvolte şi să înflorească, de hrana pe
care i-o aduc apa, aerul, soarele, solul ; iar ideea, ca să se
împlinească şi ca să-şi găsească forma, are. nevoie de comple-
tări şi de adausuri din partea spiritelor vecine (p. 37)
A. II. TAINE, Filozofia artei.

758 — Ideile se nasc şi trăiesc, se dezvoltă şi se realizează

prin stările de tensiune şi căutare ale spiritului şi nu din
lîncezeala sa (p. 258).
Alexandru TĂNASE, Eseuri de filozofie a li-
teraturii şi artei.

759 — Ideea nu se confundă cu materia creată, ci stă dincolo

de ea şi o creează (p. 100)
Grigore TAUŞAN, Variaţi hi literare şi filo-
zofice.

760 —- Ideile socialiste, punînd stăpînire pe mase, devin o

forţă materială de neînvins (p. 540).
Maurice THORES, Articole şi cuvîntări.

761 — O idee nu poate avea decît o singură formulare

ÎJO IDES

artistică în cate îmbinarea de cuvinte: devine asemenea unui

cristal (p. 176).
Alefcsei N, TOLSTOI, Despre mrmca literară

762 — Orice idee nouă n u poate fi exprimată toată, mai ales

dacă ea decurge din observaţii'complexe şi variate,, ce aparţin
unor domenii diferite ale cunoaşterii (voi. I, p, 315).
K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al educaţiei.

fit: Ideile noastre sînt mai pline de imperfecţiune decît

limba (p. 96).
VAUVENARGUES, Maxime şi reflexii.

764 — Biruitoare ni se pare a fi acea idee în care se în-

veşmîntă experienţa milenară a umanităţii, ca o călăuză
sigură în cunoaştere,,, în adaptarea realităţii înconjurătoare
la nevoile noastre (p. 9)
Vasile VETIŞANU, Progresul uman şi traăi-
ţiîlB culturii.

765 —• Orice idee caută" să îmbine ceva cu altceva, să stabi-

lească relaţia dintre ceva şi altceva. Orice idee are o
mişcare, un curs, o desfăşurare, într-un cuvînt, .ideea
îndeplineşte 1 o anumită funcţie, o- anumită activitate, rezolvă
o anumită sarcină (p. 259).
L. S. VIGOTSKÎ, Opere psihologice alese.

766 <— O idee care nu se concretizează nu poate să fie nîsi

înfrîntă, nici dovedită falsă (p. 18#>.
Ştefan ZWEIG, Triumful şi destinul tragic al
IMErasniâmRotteMam.
 •GENEBAiaZARE 111

GENERALIZARE
787 — Operaţia prin care gîndul se ridică la o clasă de
obiecte p e baza abstractizării unor. trăsături esenţiale se
numeşte generalizare (p, 158).
Tiberiu BOGDAN şi L I. STÂNCULESCU,
Psihologia copilului şi psihologia pedagogică.

768 — A generaliza la vreme e cea mai mare minune a

inteligenţei (p. 158).
Emile BOUTROUX, Chestiuni de morală şi
•educaţie.

'769 — Generalizarea nu este decît un mod particular al

funcţiunii abstracte a creierilor noştri.
Vasile CONTA, Teoria fatalismului.

770 »— Generalizarea este echivalentul abstractizării. Ea

reprezintă aplicarea unei abstracţii l a o experienţă concretă
nouă — extinderea ei pentru lămurirea şi orientarea unei
noi situaţii (p. 196).
J o h n DEWEY, Democraţie şi educaţie.

771 — A generaliza pripit din cîteva cazuri nu ni se pare că

ţine de un discernămînt solid (p. 18).
Paul EVESAC, Dialoguri contemporane.

772 — Generalizarea este funcţiunea care, în u r m a exami-

nării mai multor corpuri sau fenomene similare, asociază în-
suşirile comune şi formează cu ele o noţiune generală, un
concept sau o idee generală.
Nicolae MOISESCU, Cultivarea minţii cu
ajutorul bial&gzei.
112 GENERALIZARE

773 — Orice generalizare îşi simte frîul liber (p. 147).

PERPESSICIU3, Memorial de ziaristică.

774 — Generalizarea este una dintre formele fundamentale

ale gîndirii (p. 180).
K. K. PLATONOV, Psihologie distractivă.

775 —- Generalizarea reprezintă întotdeauna nu numai

selecţie, ci şi transformare (p. 174).
776 — Generalizarea este o premisă necesară a cunoaşterii
teoretice (p. 185).
S. L. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

777 — Generalizarea este procesul în care relevarea mintală

a ceea ce este comun în obiectele sau fenomenele realităţii
duce la gruparea lor mintală. Cea mai mare importanţă o are
însă generalizarea bazată pe descoperirea atît a trăsăturilor
comune, cît şi a celor esenţiale pentru „obiectele date. Numai
această generalizare duce la' formarea noţiunilor, la descope-
rirea legilor, la cunoaşterea legăturilor şi raporturilor
necesare (p. 267).
A. A. SMXRNOV şi alţii, Psihologia.

778 — Unirea datelor în generalizări nu este altceva decît

organizarea cunoştinţelor, fie considerate ca. fenomene
obiective, fie subiective, şi se poate măsura amplitudinea
asimilării avîndu-se în vedere cît de departe se poate merge
cu această organizare (p. 75).
Herbert SPENCER, Eseuri despre educaţie.
779 — Niciodată nu trebuie să generalizăm un fapt din care
extragem o consecinţă, riscăm să ne expunem la mari
erori (p. 89).
STENDHAL, Scrisori către Pauline.
 NOŢIUNE' 113

780 — A generaliza înseamnă a ajunge la o noţiune a cărei

sferă este mai largă decît sfera noţiunii de la care s-a pornit,
deoarece conţinutul ei vizează însuşirile mai generale, care
aparţin nu numai tuturor lucrurilor indicate de sfera
noţiunii iniţiale, ci şi altor lucruri (pp. 88—87).
*;'-: Henri WALD, Structura logică a gîndirii.

NOŢIUNE

781 — Noţiunea este o unitate cu o structură proprie, cu

caractere deosebite. Noţiunea se bazează pe limba şi istoria
unui trecut comun, a unei comunităţi (p. 160).
Petre ANDREI, Filozofia valorii.

782 — Noţiunea exprimă aspectul - formal al obiectului şi e

necesar ca forma să se realizeze într-o materie anume
structurată, dacă urmează să fiinţeze (p. 28).
ARISTOTEL, Despre suflet.

783 — Noţiunea sau conceptul constituie elementul de bază

al gîndirii care reflectă ceea ce este esenţial şi general în
obiecte şi fenomene, sau reflectă relaţiile esenţiale dintre
obiecte şi fenomene (p. 345).'
• Tiberiu BOGDAN şi Nicolae RADU, Note de
curs de psihologia copilului şi psihologia pe-
dagogică.

784 __ Ori de cîte ori o noţiune nouă, formată din ultimele

senzaţii,. intră în magazinul memoriei, întîlnim o alta în-
rudită cu ea, îndată e primită d e aceasta, iar ea la fel atrage
o altă înrudită, şi aşa mai departe (p. 69).
J a n Amos COMENIUS, Arta didactică.
114 NOŢIUNE

785 — Noţiunea este u n rezultat spontan al trecerii cunoaşte-

rii de Ia sensibilitate la intelect (p. 152).
Miron CONSTANTINESCU, Introducere tn
sociologie.

786 — Cu cît o noţiune e mai izolată, mai „în sine", cu atît

e mai abstractă şi cu cat e mai abstractă cu atît e mai ne-
determinată, mai departe de concret, de realitate (p. 87).
Mircea FLORI AN, Dialectica, sistem şi me-
todă de la Pluton la Lenin.

787 — Noţiunea este stima, iar ideea rezultatul e x p e r i e n ţ e i ;

pentru a obţine pe cea dintîi, se cere inteligenţă — pentru a
înţelege pe cea de a doua, raţiune (p. 178).
J. W. GGETHE, Maxime şi cugetări.

'788 — Bodul cel mai înalt al unei noţiuni şi justificarea cea

mai nediscutabilă a existenţei ei pe lume sînt valorile spiri-
tului (vffi. I, p. 499).
Diaaitrie GUŞTI, Sociologia.

789 — Noţiunile se perfecţionează o dată eu progresul ştiin-

ţei. Cu cît noţiunea este mai abstractă, cu atît mai complexe
şi mai variate sînt legăturile ei cu diferitele obiecte şi feno-
mene concrete.
N. D. LEVITGV, Psihologia copilului şi psi-
hologia pedagogică.

790 — Noţiunile sînt dar productul cel mai important, pro-

ductul specific al raţiunii omeneşti. Insă ele se modifică,
schimbă conţinutul, devin mai abstracte, după cum se mo-
difică şi progresul cunoştinţelor omeneşti (voi, II).
Titu MAIORESCU, Critice.
 NOŢIUNE 115

791 — Noţiunea ca a t a r e reflectă n u n u m a i m a n i f e s t a r e a lu-

crurilor, diferite aspecte ale lucrurilor, l e g ă t u r a exterioară
dintre ele, ci înseamnă sesizarea esenţei lucrurilor, a ceea ce
le este comun, a legăturii interioare a lucrurilor (p. 16).
MAO ZEDONG, Articole şi cuvîntări alese.

792 — Nici o noţiune n u este atît de acontextuală încît să

poată fi- epuizată p r i n t r - o definiţie. Orice n o ţ i u n e conţine r e -
ziduu nedeterminat, care n u poate fi l ă m u r i t decît t r e p t a t , în-
t r - u n proces practic infinit, cu a j u t o r u l u n o r noi şi noi con-
texte.
Solomon MARCUS, (X, p, 63).

793 — Se numesc noţiuni psihice, noţiunile f o r m a t e f ă r ă

de. o voită activitate a cugetării, fiindcă ele se nasc din repro-
ducerea şi asociaţiunea reprezentărilor p r i n t r - o activitate in-
voluntară a sufletului.
794 — Noţiunea este deci totalitatea: însuşirilor esenţiale-ale
u n u i obiect.
Emamiel MARÎIG, Psihologia pedagoglcâ.

795 — Nimic nu poate f a c e o noţiune să fie m a i clară, con-

formă eu. realitatea şi durabilă m a i m u l t decît obiectul însuşi
a cărui n o ţ i u n e voim să f o r m u l ă m .
796 — Noţiunea e o operă de sintetizare a u n o r reprezen-
tări î n t r - u n singur act de gîndire şi u n cuvînt.
Nicolae MOISESC.U, Cultivarea minţii ea
ajutorul biologiei. x

797 — Toate noţiunile ştiinţifica»1 se făuresc pentrts s i crea

o ordine m a i comodă şi m a i plăcuta spiritului n o s t r % n g i e ^
zentat. î n p r i m u l loc p r i n f uncţiunile v o l u n t a r a
Iba PEfmP^Ii Sătdii istorico-filozofîcei
116 NOŢIUNE

798 — Noţiunea se defineşte ca o f o r m ă a gîndirii în care se

reflectă proprietăţile generale şi, în acelaşi timp, esenţiale
ale obiectelor şi fenomenelor (p. 180).
K. K. PLATONOV, Psihologie distractivă.

799 — Orice noţiune ştiinţifică este şi produs al gîndirii, şi

reflectare a existenţei (p. 58).
S. L. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

800 — Stăpînirea noţiunii presupune însuşirea totalităţii cu-

noştinţelor despre obiectele la care se referă noţiunea dată
(p. 271).
A. A. SMIRNOV, Psihologia.

801 — Noţiunile ştiinţifice exprimă esenţialul şi generalul

din obiectele şi fenomenele realităţii. Ele sînt rezultatul evo-
luţiei istorice a cunoaşterii umane, rezultatul experimentării
şi ai investigaţiei ştiinţifice de-a lungul vremii (voi. II, p. 36).
Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie generală
şi psihologie socială.

802 — In sens larg, se numeşte noţiune [•••lorice despre care

noi putem considera că reprezintă obiectul gîndirii noastre,
nu al senzaţiei nemijlocite, nu al percepţiei, ci al gîndirii
(voi. I, p. 307)
K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al educaţiei.

803 — Noţiunea oglindeşte identitatea diferitelor lucruri, iar

sensul afectiv reflectă atitudinea cu care oamenii întovără-
şesc oglindirea lucrurilor (p. 68).
Henri WALD, Structura logică a gîndirii.
 == l
CUNOŞTINŢE
117

CUNOŞTINŢE •

804 — Orice cunoştinţă provine clin experienţă (voi II,

p. 259).
ALAIN, Studii şi eseuri — păreri despre fe-
ricire.

805 — Nici o cunoştinţă nu este mai presus de t i m p şi de îm-

prejurările sociale.
P e t r e ANDREI, Sociologie generală.

806 — Cu cît interesul-mijloc va fi m a i intens, cu atît cu-

noştinţele practice vor fi mai bine asimilate, şi cu cît vor fi
mai bine asimilate^ cu atît vor folosi mai mult în viaţă.
G. G. ANTONESCU,. Herbert Spencer şi peda-
gogia u tilitaristă.

807 — Cunoştinţele însuşite în mod creator exercită o in-

fluenţă uriaşă asupra psihicului omului (p. 29).
808 — Cu cît cunoştinţele au fost percepute şi înţelese m a i '
profund, cu atît ele trebuie să joace un rol mai m a r e în ac-
tivitatea practică (p. 38).
809 — Cunoştinţele care nu sînt legate de practică sînt
moarte, nu aduc nici un folos (p. 131).
A. G. BAZANOV, Pedagogia.

810 — Nu cantitatea de cunoştinţe duce la modelare, ci cali-

tatea lor şi maniera de transmitere (p. 161).
Ovidiu BĂDINA, Tineretul şi societatea
noastră socialistă.

811 — Cunoştinţele sînt rezultatul oglindirii în conştiinţa

noastră, sub f o r m ă de percepţii, reprezentări, noţiuni, legi
118 CUNOŞTINŢE

etc ; de informaţii în general, a obiectelor şi fenomenelor

lumii obiective, precum şi a raporturilor dintre acestea
(p. 122).
Ion BONT AŞ şi alţii. Curs de pedagogie pen-
tru Institutele de învăţămînt superior tehnic.

012 — Creşterea volumului de cunoştinţe este importantă nu

numai prin f a p t u l că exprimă un grad mai avansat de dezvol-
tare a ştiinţei, dar şi prin aceea că reprezintă o bază pentru
un ritm încă mai rapid al acestei dezvoltări (p. 37).
Constantin BORGEANU, Eseu despre progres,

813 — Cunoştinţele noi nu reprezintă pentru medici orna-

mente ale culturii lor ştiinţifice, ci indispensabile instrumente
de acţiune. A nu te afla la pas cu progresele ştiinţei echiva-
lează, cînd este vorba de arta vindecării, cu descalificarea pro-
fesională (p. 125).
Gheorghe BRĂTESCU, Etica medicală.

814 -— Cunoştinţele dobîndite f ă r ă o structură precisă, care

să le lege împreună, sînt cunoştinţe care, probabil, vor fi ui-
tate (p. 57).
Jerome S. BRUNER, Procesul educaţiei inte-
lectuale.

815 — însuşirea cunoştinţelor este cu atît mai eficientă, cu

cît se sprijină pe activitatea proprie a elevului, care este pus
în faţa unor întrebări, a unor sarcini cognitive, fiind antrenat
continuu în găsirea de noi legături în stabilirea unor concluzii
în „descoperirea" adevărurilor (p. 347).
Vasile BUNESCU şi alţii, Studii de didactică
! experimentală.
 •CUNOŞTINŢE 119

816 — Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cu-;

noştinţelor dobîndite prin îndelungă experienţă (p. 9).
Eifsebiu CAMILAR, Farmecul depărtărilor.

817 — însuşirea cunoştinţelor nu se limitează la o simplă în-

registrare a datelor ştiinţifice, ci presupune transformarea
lor în convingeri,, care constituie elemente esenţiale ale. for-
mării concepţiei ştiinţifice despre lume şi ale atitudinii f a ţ ă
de realitatea obiectivă (p. 89).
Georgeta CHIRI ŢA, Pedagogie aplicată la do-
meniul educaţiei fizice.

818 — începutul cunoştinţei trebuie să pornească totdeauna

ele la sensuri, căci nimic nu există în inteligenţă, care să nu
fi existat mai întîi în sensuri (p. 279).
819 '— Cunoştinţa completă a unui lucru nu se poate do-
bîndi decît numai prin cunoştinţa tuturor părţilor cum şi
spre ce e făcută fiecare (p. 288).
J a n Amos COMENIUS, Didactica magna.

820 :— Cu cît sfera cunoştinţelor pozitive va fi mai mare, cu

atît şi sfera imaginaţi unilor se va întinde mai departe.
Vasile CONTA, încercări de metafizică. în-
tîile principii care alcătuiesc lumea.
821 — A-ţi însuşi multe cunoştinţe în domenii separate f ă r ă
legături între ele şi fără sudura puternică a unui scop dinainte
stabilit, înseamnă a clădi în. zadar (p. 114).
Constantin CRIŞAN, Eseu despre persona-
litate.
822 — Nimic nu este mai potrivnic cunoştinţelor decît miste-
rul (p. 269).
Denis DIDEROT, Scrieri despre artă

0 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă şl civilizaţie
15
823 — .N.u se poate ca o cunoştinţă cifra,, înviorătoare,, .să
fie lipsită de căldura simţămmtului (p. 273),
.Fr. A. W D!3S%EUWt:'G Texte pedagogice
alese.

§24 — Cunoştinţele nu p o l fi dofeîsdite decît-,pe cale. anali-

tică ; însăsi ştiinţa s-a dezvoltat. : parcurgînd această cale
(p. 99).
N. A. DOBBQUUBQY, Texte pedagogie
a l ese .

825 — Cunoştinţele' se bazează pe cunoaşterea a ceea ce

poate fi diferenţiat..; ştiinţa- ..pe 'recunoaşterea a ceea ce a u
p o a t e l i d i f e r e n ţ i a t (p.l7S) k t
,!. Maxim* şi ruiim^H.

828 -'— Cunoştinţele' au mai ; m«ltă importanţă decît a p t i t u -

dinile p. 24).
• "Jeân- GRENTER. Arta ţi probîepiele ei

827 — Eu c o m p a r , a n s a m b l u i cunoştinţelor o m e n e ş t i cu cla-

viatura. u n e i orgi. (p, 116).
C. A. HfiLVĂTî'JS, Texte pedagogice alese.

028 — Cunoştinţele incomplete n u dau dreptul. îâ p r e s u p u -

neri libere (p. 175). , '
A. I HERZEKT, Despre, educaţie. '

82-9 — Cunoştinţele mici clipesc m e r e u din och,ţ; cele c u -

fernice a r u n c ă f u l g e r e (p'.; 241). >
Victor HţJGp. Oamenii mărit.
 CUNOŞTINŢE m

830 — Cunoştinţele oamenilor despre lume, la fel ca şi lu-

mea însăşi, nu stau pe loc, ele sînt în veşnică mişcare, se-dez-
voltă, nu au sfîrşit (p. 49). •
O; IAHOT, Ce este adevărul ?

83J — Se' poate afirma că orice cunoştinţă nouă dă'loc, mai

devreme sau mai tîrziu, la aplicaţii practice, cercetările f u n -
damentale contribuie într-o măsură importantă Ia progresele
producţiei industriale (p. 191).
Frederic JOLIOT-CURIE; Ştiinţa şi viitorul
omenirii. •

S32 — Orice eunoştinţă-raţională "este sau o cunoştinţă din

concepte, sau o cunoştinţă din construcţia conceptelor ; cea
dintîi se numeşte filozofică, cea de-a- doua matematică (p. 621).
Imrnanuel KANT, Critica raţiunii pure.

833 — Cunoştinţele devin convingeri numai atunci cînd de-

termină toate faptele şi întreaga comportare, a omului (p. 23).
M. P. KOROREINIKOV, Noţiuni de psiho-
logie.

834 — Ceea ce face să ne placă noile cunoştinţe nu-i atît plic-

tiseala de.cele vechi sau plăcerea schimbării, cît jignirea de
a n u fi destul de admiraţi de cei care' ne cunosc prea bine,
şl speranţa câ vom f i admiraţi mai mult de cei care nu ne cu-
nosc atît (p. 48). . .
LA BOCHEFOUCAULD, Maxime, şi cugetări.

835- — Cunoş-tiaţa este clară f...].cînd îmi dă putinţa să Re-

cunosc lucrul pe care-1 reprezintă Cp. 26). —: -.-.-v •
G. W. LEîBNIZ, Opere filozofice.

B*
836 Vai ! nu este decît prea adevărat că cunoştinţele ome-
neşti sînt limitate ; aşa că nu trebuie să blamăm pe .cei ce nu
ştiu, ci pe cei ce nu vor să ştie Cp. 14).
S. LINDER, Pent-hi a reuşi în viaţă.

837 — Nu e ştiinţa mai. trebuincioasă decît cunoştinţa omu-

lui. • • .
Sir John LtJBBOCK, întrebuinţarea vieţii.

838 — Cunoştinţa care vine din afară încercîiid să se inculce

în spaţiul limitat al memoriei prin asociere, repetare, memo-
rizare, are altă valoare decît aceea care se obţine prin curiozi-
tate, căutare, întrebare şi descoperire de către subiect (voi. III,
p. 119). .
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

839 — Cunoştinţele se fixează lucrîndu-se cu ele (p. 259).

Mircea MALIŢA, idei în mers.

840 — Adevărul cunoştinţelor sau al teoriei se determină nu

în funcţie de senzaţiile subiective, ci în funcţie de rezultatele
practicii sociale obiective (p. 14)..
MAO ZEDONG, Articole şi cuvîntări alese.

841 — Valoarea cunoştinţelor se poate socoti după utilitatea

pe care ele o oferă în conservarea vieţii, al acestui bun su-
prem al întregii naturi.
Nicolae MOISESCU, Conducerea' vieţii emo-
tive, intelectuale, instructive şi sociale.

842 — O cunoştinţă este cu atîţ mai mult, a cuiva, cu cît a

avut mai multă iniţiativă la dobîndirea ei.
Constantin NAELY, Pedagogia generală.
 CUNOŞTINŢE

843 — O cunoştinţă adevărată este aceea care se poate ve-

rifica în chip practic (voi. I, p. 237). , . •
P. P. NEGULESCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii.

844 — Cunoştinţele care nu a j u t ă mintea nici din punct de

vedere teoretic, nici din punct de vedere practic, nu merită
să fie învăţate (p. 78).
Ion NISIPEANU, Didactica generală.

845 — Cu cît percepem mai des un lucru, cu atît dobîndim o

cunoştinţă mai sigură, mai limpede, mai întreagă despre el
(p 198)
346#e— Cunoştinţele sînt, deci, puse în serviciul dorinţei sau
voinţei de a trăi (p. 235).
Ion NISIPEANU, Psihologie populară.

847 — A-ţi însuşi cunoştinţele, înseamnă a-ţi însuşi ştiinţa,'

faptele şi legile ei.
I. T. OGOIiODNlKOV, Pedagogia.

848 — A poseda bine anumite cunoştinţe înseamnă a le

aplica cu uşurinţă în practică (p. 45).
Wincenty OKON, Didactica generală.

849 — Cunoştinţele sînt rezultatul reflectării realităţii încon-

jurătoare în conştiinţa omului, adevăruri care dezvăluie as-
pecte ale realităţii obiective (p. 88).
Nicolae OPRESCU, Didactica.

850 — Claritatea cunoştinţelor noastre atîrnă de apropierea

_ . — , „ - _ . .. /
134 "cJXNOŞT.IN'f'E

saia depărtarea iuermiitor -care izbesc simţurile noastre

(Ser. VI, p. 153).
3. H. ^ESTAIsQZZI, Cum îşi învaţă Ghertruâa
copiii.'

851 — OuBsştkîŞele •ateaw'ă din acţiune, mm în «aamal umor

simple răspunsuri,, ei iHtaMua sens «judii mai pro&md, Jassfe al
asimilării realului la coordonările necesare şi gen-eirgle ale
acţiunii (f>„ 28).
J e a n PIAGET, Psihologie şi pedagogie.

852 —- Cu -cît a v e m m a i nau-lte cunoştinţe î n t r - u n 'domeniu,

cu atît reţinem mai repede şi mai temeinic a l t e c u r M g t t a ţ e
noi, în domeniul respectiv ; posibilitatea formării de asqg|aţu
este mai mare (p. 78).
P a u l P O P E S C U - N E V E A W J şi alţii, Psfhtilo-
gie generată şi noţiuni de logică.

853 — Cunoştinţele însuşite mecanic, neasimiîate, sînt un

obstacol pentru activitatea creatoare a gîndirii fix 45).
A l e x a n â r u R0ŞTCA, Oreativitaiiu.

854 — S ă nu -căutăm ;a ti w o ! ta exc!«siv ian -şir de cunoş-

tinţe în paguba altora, orieit de inse-mnaate « r t i «te ; să ;ree
aţintim mintea asupra tatamir, ®ă prop.orţionăm silinţele
noastre cu valoarea lor relativă (p. 41).
• •. H e r h e r t SBEN.C.ER, Despre educaţia intelec-
tuală, morală şi fjzică.

855 — Nici un act de gîndire-Creator n u este posibil f ă r ă

folosirea unor •cunoştinţe dinainte existente, de natură să fie
incluse. în procesul rezolvării diferitelor probleme (p. 127).
Oisie .ŞAFRAN, instruirea mar a!ii.
 DEFHffiDfHS. l;2,5

•SSff'— & primul 5 rîfodţ altfel; ne slujim? de propriile noastee'

cunoştinţe şi altfel de cele împrumutate, şi în chip vădii e o
mare deosebire să» stăpîneş® sinşgur cunoştinţele pe care le
expui sau le iei de la alţii: (voi. I, p. 40).
W. CsEiSellua; m i E M r a S î , ."

857 — Nu se cuvine să judecăm bamenii d u p ă ce rm ştiu,

ci după ce ştiu şi dUpă felul î n care Ştrcr (p. 47).
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii.

DEFINIŢIE •

858F- — © de£irai|i© riguroasă' survine, oMşMi't, în urma unei

analize ; analiza. oMeetafei, dte orîee • waturiS ar f;i" el" fvol-. I,
p , iri?)i . - • - . \
G. ST. A N T O N ® ; Istoria matematicii în
România,

859 — Befiffliţţa descoşteră'. esenţa unui lucru (voi. 132).

880 — Orice definiţie (noţiune), este totdeaaifl universală
"(voii®,p.ÎWv'' "" / ,;; •
ARISTOTEL, Organon — analitica secundă.

8M — feunş, definire, y^^şmnă, wa» paa în-'cunoaşterea lu-ţ

C F u r i l o r ( v o i . I, p . 5 8 1 ) . :
GEAPGJA £JTLINES£,U, Gîlceava înţeleptului cu
lumea.

062 — Definiţia este actul idţffiftiâate a$ ©«rarefeaiHsefMife

p:e ca®e: vrem s~# inteoducem? â» circuitult şfm^eii (§»s'l7$).
126 DEFINIŢIE'

863 — A defini î n s e a m n ă a găsi unitatea obiectului definit'

(P- 62). v q d - i n i : , •:• WitiM^
Gheorghe ENESCU, Logică şi adevăr. , ,,,

864 — Definiţia n u prezintă deci altceva decît determinarea

f o r m a l ă a conceptului î n t r - u n conţinut dat, f ă r ă reflectarea
conceptului în sine însuşi (p. 802).
G. W. Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii.

865 — A da însă o definiţiune exactă sau justă, este una din

cele mai serioase şi dificile ocupaţiuni ale filozofului. A defini,
după noi, e să ştii în adevăr (voi. II).
866 — Cele m a i bune şi m a i clare definiţiuni sînt adesea în-
săşi n u m e l e cu .care sînt n u m i t e obiectele (voi. I).
Ion HELIADE-RADULESCU, Echilibrul între
antiteze.

867 — Cred că toată lumea este de acord că o definiţie nu

î n s e a m n ă altceva, decît „a arăta înţelesul unui cuvînt prin
alţi cîţiva t e r m e n i care n u sînt sinonimi" (voi. II, p. 27).
John LOCKE, Eseu asupra intelectului ome-
nesc.

868 — Definiţia este rezultatul unei cugetări sistematice des-

pre f e n o m e n e l e unei" ştiinţe, ceea ce nu se poate fără ajutorul
unei terminologii exacte (voi. II).
Simion MEHEDINŢI, Terra.

869 — O definiţie corectă trebuie să fie concisă. Nu trebuie

să cuprindă c u v i n t e inutile (p. 73).
870 — Definiţia are o însemnătate deosebită prin faptul că,
prin ea, omul de ştiinţe totalizează rezultatele cercetărilor şi
 DEEÎNIŢ.IE 127

le fixează-într-o formă clară-şi-concisă, pentru ca, pe baza

lor, să poată ajunge la noi cunoştinţe despre obiectul definit.
Accentuăm că definiţia fixează notele esenţiale şi caracteris-
tice, şi nu toate cunoştinţele asupra obiectivului respectiv.
Cei care studiază nu trebuie să se limiteze la învăţarea defi-
niţiilor. Definiţiile a j u t ă numai la înţelegerea şi la fixarea
materialului studiat (p. 74). ,
Ion V. MESAROŞItI, Logica generală. . vX

87.1 :—• Cel mai important punct ce ar trebui eventual stabilit,.

ori de cîte ori ni se cere o definiţie, este dacă întrebarea se
referă în primul rînd la modul de întrebuinţare al cuvintelor
sau la n a t u r a lucrurilor despre care e vorba'(p. 37).
872 -— Orice definiţie, în sensul în care vom întrebuinţa noi
termenul, se referă la cuvinte şi nu la lucruri (p. 46). \
Alan MONTEFIORE, Introducere modernă în
filozofie.

873'— Definiţiile nu sînt făcute decît spre a desemna lu-

crurile pe care le numim, iar nu spre a arăta de ce natură
sînt (p. 151).
Blaise PASCAL, Scrieri alese". Cugetări.

874 —- Cine recunoaşte definiţiile, trebuie să recunoască şi

consecinţele, este obligat în mod logic ; dacă sînt în realitate
lucruri care să corespundă noţiunii, este cu desăvîrşire indi-
ferent. :. - ,, . j
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

875 — Definiţia este instrumentul prin care analizăm inten-

siunea u n u i concept şi evidenţiem schimbările intervenite în
 ENOETAKE

gs-itub acesteia ea ' u r m a r e a îmbogăţirii experienţei practice

,şjş.'teeafetice- a agenţilor cunoscători ( p 70). .
Corne! P 0 P A , Teoria: cunoaşterii. Perspectivă
-.,, se miaiico-pr axiologică. asupra. actului: cunoaş-
• terii. - * - ' •;.;..' < - ., : i

8.76 — Definiţia este explicarea î n termeni: proprii, precişi şi

pe scurt ®lucrurilor p u s e i » discuţie (..-voi. I, p. 243). .
M. Fabius QUINTILIAN, Arta oratorică. .

077 — P e n t r u ca o. definiţie să fie numită perfectă, ea trebuie

să explice natura, intimă, a unui lucru ; trebuie la fel evitat, să
nu expunem anumite însuşiri în locul naturii lucrurilor
•înseşi (p. 91). "
Baruch SPFNOZA:, Tratatul despre îndreptarea
inteleetiilm. - :-

§78 — O definiţie este totdeauna' rezultatul unei documen-

taţii şi al unui studiu îndelungat (p. 103).
Patru VLNTILĂ. Mic îndreptar de compar-
>fi;;i tare e.imlizată. v,..r

8-79 — Definiţia este. forma logică, a .cunoştinţelor noastre

explicite despre un anumit gen de lucruri (p. 90).
. Henri, WAIJD. Structura logică a gîndirii.

' ©EGIETARE; '/. '

380 — Cugetul curat, nici se dă, nici se ia.

f i ! - —- €ugetuî't§u.'Să>-fî 'fie -Mul;eefcraai bun.
882 — Cugetul ne stăpîneşte, cugetul ne porunceşte, cugetul
n e topeşte.
,,, ,•, • Proverbe româneşti.
 (SUCKTABK .129

88:3 — Ori de cîte ori .o cugetare asupra ta însuti n u te în-

viorează, eşti păcălit. Cugetul care doar se contemplă nu-i
decît ..plictiseală, sau amărăciune, .sau nelinişte, sau nerăb-.
dare (voi. II, p. 84).
884 — Nimeni n u poate cugeta ce spune, căci cugetarea sa
e încă altceva decît ce spune ..(voi. II, p . 281).
ALAIN, Studii şi eseuri.

885 — -Libera cugetare e o metodă, a u o doctrină.

886 — E liber cugetător oricine nu afirmă nimic fără de probe
suficiente, oricine nu recunoaşte altă autoritate decît raţiunea
(p. 43).
Ganibet ASLAN, Din problemele vieţii.

887 — Cugetul însuşi nu-L d e c î t existenţă î n existenţă (p. 38).

Mihai - BENIUC, Un bătrîn către un tfeaf
cărturar.

8.88 - - Cugetarea înalţă, nu oboseşte niciodată (voi. I).

,- . * N. D. C O C E A , Scrieri.

8-89 — Acel care n u poate să exprime cugetările spirituluj

său e o statuie, şi acel care vorbeşte f ă r ă pricepere e un p.â§
pagal,(p. 208). • - ' ..• <
J a n Amos COMENIUS, Didactica magna.

(890 — Cugetă n u numai pentru a cugeta, ci şi pentru a lucra.

Cugetările valorează mai ales prin faptele cărora le dau naş-;
tere (p. 228), , , "
;
.M. DESH.UMBERT, Morala întemeiată pe
legile naturii.
130 CUGETARE

891 — Cea mai frumoasă Cugetare nu poate să placă minţii

dacă zgîrie urechea (p. 94).
Denis DIBEROT, Scrieri despre 'arta. ' '

'892 •— N-u trebuie să ne mîndrim mult cu biruinţele, ci sa

cugetăm la schimbările soartei (p. 124).• ;> ;
ESOP, Fabule.

893 — Este înţelept a cugeta cele ce trebuie chiar şi în neno-

rocire- .
KUJtIPIDK, Hecuba.

894 — Cugetarea lucrează sub dictarea sentimentului : ob-

servă, reţine, asimilează, combină aceea ce convine unei ten-
dinţe, trece cu vederea, înlătură, elimină din organismul su-
fletesc intelectual ceea ce contrazice aceeaşi tendinţă.
Ion GÂVĂNESCU, Etica.

895 — Cugetarea eliberează ideea existentă în timp şi spaţiu,

aducînd-o într-o sferă mai adecvată ei,' anume : în sfera con-
ş t i i n ţ e i ; ea o trezeşte, ca să mă exprim astfel, din somnul în
care încă mai era cufundată, învăluită de materialitate, fiin-
ţînd numai ca existenţă.
A. I. HER.ZEN, Opere filozofice' alese.

396 Firele. cugetării.^e destramă în mintea noastră mai cu

seamă atunci cînd avem nevoie, mai mult decît oricînd, să le
legăm de realităţile chinuitoare ale vieţii (voi. I, p. 359).
897 — A cugeta nu înseamnă a trîndăvi. Există o muncă'vă-
zută de toţi şi una care nu se vede (voi. II, p. 296).
Victor HUOO, Mizerabilii.
 CUGETÂBE 131

898 — Cugetător înseamnă în vremile noastre un om a eărui

meserie <| de a cugeta pentru alţii (p. 178).
Nicolae IORGA, Cugetări.

899 -—. A cugeta gste deci egal cu a judeca.sau a raporta re-

prezentările la judecăţi in general.
Immanuel KANT, Prolegomene.

900 — Cugetările noastre trebuie să purceadă din bunul-simţ

si din dreapta judecată, să fie rod al raţiunii noastre (voi. I,
p. 238).
La B R U Y E R E , Caracterele sau moravurile
acestui veac.

901 -— Cugetarea face pe om să cunoască toate lucrurile îh

adevărata lor Valoare.
902 — Cînd omul inteligent cugetă şi raţional, atunci îşi în-
dreaptă spiritul spre ideal..., spre tot ce e adevărat, frumos şi
bun, şi astfel cugetarea lui are, o influenţă binefăcătoare asu-
pra simţăminte! or.
Emanuel MARTIG, Psihologia pedagogică.

903 — O cugetare temeinică este aceea a cărei temelie merge

pînă în păturile cele mai adînci ale instinctului, pe cînd bol-
ţile şi turnurile ei se înalţă pînă în meleagurile luminate şi
limpezi ale spiritului (p. 46).
Andre MAURO ÎS. Ştiinţa fericirii.

904 — Cugetarea nu este numai funcţia primă a raţiunii, ci

şi actul prim al cunoaşterii, prin care luăm cunoştinţă de la
care purced toate celelalte cunoştinţe (p. 34).
•U ' • Nicolae MĂRGINEANU, Psihologie logică şi
matematică.
tM G&SSBXmRB

W5 — A te" coborî în lumea faptelor eonecete e cea dintîi re-

gulă pentru siguranţa «ugetării şi rodniciei vfefii; ,
Simion MEHEDINŢI, Altă creştere.

986 — <5'cugetare lipsită de experienţă, -ne îndrumă tot -aşa

de puţin spre-cunoştinţa realităţii, ca şi o experienţă lipsită
ţie cugetare.
Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

967 •— Libertatea cugetării se -opreşte numai acolo unde se

stinge şi puterea celui care cercetează adevărul (p.. 20).
Jiâîes PA.YOT, Curs 'de morală.

988 •—: Forma elementară a cugetării omeneşti nu este no-

ţiunea cristalizată, ci judecata, ca operaţie vie (p. 182).
Ion PETROVICI, Arte şi artişti.

003 •— Un cap cugetător nu trebuie să se izoleze de nevoile

timpului şi ale locuita în care trăieşte ţesîndu-şi în singurătate
-o pînză de păianjen ce-i .slujeşte numai. lui.
Ion PETROVICI, Studii istorico-filozofice.
Probleme de logică.

m — Numai prin cugetare justă şi ştiinţifică, -şi exerciţiul

virtuţii putem noi oamenii să trăim demn şi fericiţi (p. 13).
Dumitru THEODOSIU, Introducere în psiho-
logie.

§11 — Cînd o cugetare este prea slabă ca sa suporte o ex-

primare simplă, e un semn că trebuie s-o- aruncăm (p. 5),
912 —• Ceea ce numim noi o cugetare strălucitoare nu este*
de obicei, decît expresia înşelătoare care, cu ajutorul unei
fărîme de adevăr, ne impune o eroare ce ne uluieşte (p. 48).
913 — Orice cugetare este nouă cînd autorul o exprimă-îa-
tr-un mod personal (p: 6€). ...
914 — Cugetările sânt vorbele de duh ale filozofilor (p. 95).
VAUVENARGUES-,. Maxime şi reflecţii.

(păraeiaiaiitate) -

915 -— Principiu se . numeşte mai întîi punctul de la. care, la

un lucru, începe mişcarea. în al doilea rînd, se numeşte prin-
cipiu acel ceva de la care pornind, un lucru e săvîrşit cît, mai
potrivit scopului său, cum de exemplu la învăţătură uneori
nu începe cu- primele elemente şi cu ceea ce ar veni la înce-
putul materiei respective,. ci: de acolo de unde învăţătura se
poate căpăta cît mai lesne cu putinţă (p. 160).
ARISTOTEL, Metafizică.

916 — Oiiee- principiu trebuie să fie cunoscut prin definiţie

(voi. IV, p. 233).
• ARL-STG'TEI,,. Organon. Topica. Respingerile
sofistice,

917 — Principiile descoperite. şi. stabilite în mod just dac

la practică, cuprinzătoare, nu mărginită, şi atrag" după sine
o, mulţime şi o grămadă de opere (p. 59). '
Erancis BÂCON, Noul Organon.

918 — Principiu, este un termen mai general decît cauza

(P- 60).
Giordano BRUNO, Despre cauză, principiu şi,
• ' unitate. '
A,y.
919 — Principiile trebuie înţelese cu bunăvoinţă din partea
134 PRINCIPII

celui care le propagă şi a celui care e pus în faţa lor, ca să-

devină pentru fiecare o lege interioară (p. 116). .-.
Lucia B E M E T R I U S , Scrisoare către fetele-
tinere.

920 — A fi principial şi combativ înseamnă nu numai a-ţi

spune părerea sincer şi deschis, a arSta altuia lipsurile lui
aceasta înseamnă, de asemenea, ca tu însuţi să nu te temi de
critică sinceră şi, îndrăzneaţă din partea tovarăşilor ; în-
seamnă să vorbeşti despre tovarăşii din colectiv fără să te
omiţi pe tine, să nu-i ierţi vecinului, dar nici ţie atitudinea
de nepăsare, lipsa de conştiinciozitate în muncă (pp. 68—69).
• Miu DOBREŞCU, Critica şi autocritica —
factor de seamă în întărirea partidului,

921 — Cine susţine însă ca absolute şi neînlăturabile prin-

cipii a căror aplicare ar fi echivalentă cu sacrificarea unui
interes naţional, acela nu poate fi omul nostru..
Mi hai EMINESCU, Scrieri politice.

922 -— Principiile nu sînt punctul de plecare al cercetării,

ci rezultatul ei final ; ele nu se aplică naturii şi istoriei ome-
nirii, ci se abstrag din ea ; nu natura şi omenirea se orien-
tează după aceste principii, ci, dimpotrivă, principiile sînt
exacte numai în măsura în care concordă cu natura şi cu is-
toria (p. 14). .
Friedrich ENGELS, Anti-Diihring.

923 — Principiile nu sînt tranzacţii utilitariste, ci jaloane ale

personalităţii conştiente (p. 17).
Paul EVERAC, Dialoguri contemporane.
 PRINCIPII 135

924 — Principiile reprezintă temeiurile fundamentale şi ori-

ginare atît pentru normele şi regulile, morale cît şi pentru vo-
inţa şi comportamentul moral ca atare (p. 19).
925 — Principiile morale sînt principii practice prin însăşi
esenţa lor întrucît ele au caracterul unor norme fundamentale,
care dirijează însăşi activitatea socială a oamenilor ; ele fi-
nalizează împlinirea, în această activitate, a unor modele
etice (p. 38);
926 — Principialitatea presupune integritate morală, armo-
nie între cuvînt şi faptă, între măsura aplicată altora şi. aceea
pentru sine, o conduită care să poată fi calificată ca echita-
bilă în toate planurile vieţii (p. 88).
927 — Principiul etic al umanismului stimulează grija şi
preocuparea societăţii pentru realizarea unui anumit ideal
(model) de om, pe măsura exigenţelor ei de progres, ideal care
oglindeşte năzuinţele reale de dezvoltare a personalităţii
umane (p. 234).
Ioan GRIGORAŞ, Principii de etică socialistă.

928 — Cu cît principiul superior este mai simplu, mai puţin

mistic şi mai puţin unilateral, cu cît el se dovedeşte mai apro-
piat ele Realitate şi mai uşor de aplicat, cu a.tît mai lesne re-
duce termenii contradictorii la expresia lor cea mai simplă
(voi. III, p. 271).
A. I. HERZEN, Amintiri şi cugetări, •

929 — Acela care ar voi să se conducă după principiile pu-

rului adevăr, fără a admite chestiunea relativităţii s-ar an-
gaja în calea unei neizbînzi inevitabile (p. 71).
S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă.

930 — Oricît de juste ar fi principiile, ele rămîn legi abstracte

 PfflWC'fPIl

'dacă nis sini aplicate în viată de oameni înaintaţi',, cu orizontul

larg (p, 238). .
Q£®rge' MACGVESCtJ,/Vtrstete tiimp&lwi.

931 — Principiile rele au ca urmare neliniştea conştiinţei,;

luptă internă şi' mustrare de cuget.
Emanuel MARTIG, Psihologia ped&g&gită
• 'pentvu şff'o&lele normale.

932: — A, fi principial îmeaiaa& a fi' consecvent fastă de o

idee directoare, faţă de convingerile fe ca«re aă ajuns şi care
corespund concepţiilor înaintate ale epocii, înseamnă a-ţi în-
suşi idealul comunist, care presupune devotament faţă de pa-
trie,, faţă- de popor, efort neprecupeţit de a transpune, în viaţă
politica internă şi externă a partidului. (,p„ 36).
Aurelian MOISE, Cinste, demwiitate,, modestie.

933 — A fi principial înseamnă a fi consecvent, fidel faţă de

o idee şfe urni ideal de viafăr faţă de convingerile cele mai îna-
intate ale epocii (p. 11651.
934 -— Principialitatea este- indisolubil legată de atitudinea
faţă de eeea ce este nou, de ceea ee se dezvoltă, faţă de lupta
dintre vechi şi nou — forţa motrice a dezvoltării socialiste
(P. 119):
Marin NEAGU (VI, p. 116 şi 119). ,

935 — Principiul de cauzalitate afirmă că orice fenomen tre-. -

.buie să aibă o cauză,, pe care ştiinţa modernă o caută într-un
fenomen anterior.
Ion PETROVICI,, Studii istorico-filozofice.
 137

936 —• Principiu numim o regulă după care ne îndreptăm

activitatea în viafă (voi. I).
Ion P I L L Â T , Poezii.

937 — Principiul moral este o normă socială de reglementare

a relaţiilor practice ; gradul de afirmare a principiului se sta-
bileşte dbservînd modul în care cerinţele lui sînt respectate
în viaţa de zi cu zi, se transformă în criterii interioare de
conduită (p. 58). '' "•"•' : X r î ; '
Vasile POPESCU, Etică - şl •edkit«$e socialistă.

933 — Orice ştiinţă dispune de a seamă de adevăruri fun-

damentale care, rezultînd din generalizarea cunoştinţelor ana-
litice şi fiind verificate de practică., .dobînde&c valoare de prin-
cipii p. 10).
P. POPESCU-NEVEÂNtJ, Psihologie generală
şi noţiuni de logică. •--•'
CONCEPŢIE
(concept)
939 — Gonceptete sînt elemente ale gkidirii logice, care vrea
să stabilească relaţiuni între conţinuturi psihice (p. 56).
Petre ANDREI, Filozofia 'valorii. .
. .«. -•- -.• ' - •>; • • :i;>.< •. yii'^ffj, -KJ -• l-i
940 — La baza întregii activităţi/jMitico-educalive şi .cul-
turale trebuie să stea permanent concepţia revoluţionara des-
pre viaţa, materialismul dM-eCtic şi istoric, principiile nobile
ale socialismului ştiinţific. întreaga activitate de educaţie şi
cultură trebuie să asigure formarea unei înalte conştiinţe re-
voluţionare, a omului nou, făuritor conştient al istoriei sale^
•al viitorului său comunist, liber'şâ iadepeadent (p. %
i v • Nicolae ; -CEAîIŞESCU, Cu-vîntare la Cangresul
ml lî-lpu ai 'eănp&ţiei $oMtioe şi aulturji so-
cialisţ'e din -25 iunie Î982.
 .338 CONCEPŢIE

941 — Conceptul este distribuitorul sensului. Un nou con-

cept înseamnă o nouă lumină proiectată asupra anumitor lu-
cruri (D. 135).
Mikel DUFRENNE, Pentru om. '

942 — Cu cît un concept filozofic este'mai cuprinzător şi

reprezintă o sinteză mai amplă a unui număr mai mare de
determinări, cu atît el reconstituie mai profund şi mai exact
realitatea (p. 152).
Radu FLORÎAN, Reflecţii asupra filozofiei
marxiste.

943 —• Cine se obişnuieşte cu o Concepţie greşită, orice eroare

îi este binevenită (p. 173).
J . W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

944 — Conceptul generează propoziţia şi raţionamentul

(p. 140). 7"
Athanase JOJA,' Logos Architekton.

945 — Concepţia despre lume nu este altceva decît un sistem

unitar, închegat, iar diferitele idei, reprezentări şi convin-
geri sînt elemente componente ale acestuia (p. 28).
M. P. KOROBEINIKOV, Noţiuni de psiho-
t.y . , :" logie. •.,:..• •, • , ' , ' .

946 — E adevărat că e plăcut să concepi o soluţie conformă cu

aceea la care speri ; dar este şi mai plăcut să te bucuri de
triumful raţiunii care a pregătit-o prin mâditări înţelepte, ge-
neratoare de rezoluţii ferme şi logice, (p. 88).
S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă.
947 — Formarea unei concepţii despre viaţă e o premisă şi o
bază necesară pentru dezvoltarea unei voinţe supetioare
(p. 447). y
A. A. SMIRNOV şi alţii, Psihologia.

948 — Ceea ce nu Se poate concepe prin altceva trebuie să fie

conceput prin sine (p. '41).
Baruch SPINOZA, Etica.

TEGKIE

-949 — Teoriile nu au numai o funcţie socială, ci şi una re-

flectorie, de cunoaştere, una emotiva, volitivă, precum şi o
structură logică (p. 43).
.Pavel APOSTOL, Probleme de logică în fi-
lozofia lui G. W. Fr. Hegel,

950 — Ce teorie a cunoştinţei adaptezi este un pas de-o im-

portanţă enormă pentru viaţa sufletească, căci teoria cunoş-
tinţei nu este o simplă teorie între multe altele, ci începutul
strălucit sau dezastruos al unei adinei sau mărginite concepţii
despre lume (p. 10). '.
Lucian BLAGA, Pietre pentru templul meu.

951 — Teoria trebuie atacată în substanţa ei intimă, şi nu în

termenii ei, care pot foarte bine să fie de natură convenţio-
nală (p. 438),
Lucian' BLAGA, Trilogia cunoaşterii.

952 _ O bună teorie este utilă nu numai pentru a înţelege

pe «romertf.uh fenomen, ci şi pentru a-i putea reproduce mai
iindu (p. :52). ..
Jeroine S. BRUNER, Procesul educaţiei in-
leieclmî.e.

-0Ş3 • — Să facem ca.teoria noastră revoluţionară să constituie

flacăra vie ce luminează permanent activitatea partidului, a
comuniştilor, a întregului popor în uriaşa operă de edificare a
societăţii comuniste "(p. B3).
954 — Este cunoscut că teoria-ştiinţifică a socialismului se
dezvoltă ca rezultat al schimbărilor în viaţa socială, in -de^r
veltarea forţelor de producţie, al cunoaşterii ştiinţifice, îmbo-
găţindu-se cu noile concluzii ale practicii "revoluţionare, ale
activităţii desfăşurată de fiecare «pftrtiSsfp.
Nicolae C E A U Ş E S 0 0 , Raport la Congresul
al Kîl4m- ®î- P.CM., din 19 noiembrie 1979.

955 — Teoria e s t e o generalizare a experienţei, a practicei,

care deschide-perspective acestei activităţi:
-Miram CONSTANTINESCU, Concepţia
partidului proletariatului mupra lumii şi is-
toriei omenirii.

S§6 —. Orice teorie şi .grup de practici sînt dogmatice cînd

nu se bazează pe examinarea critica a propriilor sale principii
de bază (p. 179). .
John BKWEY. Trei scrieri despre .educaţie.

957 — Teoria ştiinţifică ar deveni un-volum static, acelaşi

pentru totdeauna, dacă progresul în cunoaştere nu ar fi po-
sibil (p. 83).
B . DUMITUAŞCU, Trepte spre ştiinţă .
 TsSlmc"

958 — Q> teorie cteespilă? a- dorinţelor ştie să raporteze toate

dorinţele şi aversiunile la sănătatea. corpului şi liniştea, s u -
fletului, «deoarece acesta este scopul unei vieţi fericite
(pp. 28—29).
EPICUH, Texte filosofice. . "

959 — Nici o teorie şi, nici o practică nu s-au luminat

vreodată reciproc şi nu- s-a. confirmat una cu alta mai bine
decît' teoria biologica şi practica pedagogică a şcolii, active
(P- 15)-
Adolphe FERRIfîRE, Şcoala activă.
> v . , .. ... r -!J-;'•!.,• ... . ' . . i : ' . .. '.> . ' ' .

960 — Orice teorie nouă dtesefefete un eî-mp vast de cercetări

ştiinţifice, este supusă unor analize critice, ceea. ee. deferirăm
dispariţia sau extinderea teoiwei, eOnSi-marea sau- infirmarea
ei (p. 222).
' afibatt.' FECffiQESCţli. Dimensiunile cunoaşterii.

§•81 • -l—; Teoria ştiinţifică îndeplineşte, ia acţiunea, socială — aa

în orice domeniu'de. activitate — colul de proiect care o anti-
cipează ş.i-: condiţionează eficienţa (p. 5). . . . .
Radu. FLORIAH, Procese definitorii ale. dez-
valtârii societăţii socialiste.

962 — Teoria, nu slujeşte în. sine decît în masura în care ne

face să credem în raporturile dintre fenomene (p. 28).
J . W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

963: — Teoria constituie- ansamblul de- cunoştinţe pe baza

•cărorse: interpretează.faptele .care, aparţin unei anumite ca-
tegorii de fenomene (p. 13).
C. Gh. MACAROVICI, Chimie geiier<jfăt
ed. a lîl-a.
142 TEORIE

964 — o teorie este numai atunci învinsă, cînd i se îngăduie

realizarea cea mai perfectă şi totuşi i se arată tocmai atunci
viciul în însăşi concepţia ei (voi. II). * •
Titu MAIORESCU, Critice.

905 — O teorie care ar nega rolul maselor în istorie, spriji-

nindu-se pe vocaţia elitelor de a conduce societatea, mărtu-
riseşte nesocotirea autocinetisinului omului (voi. III, p.. 118).
Mircea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

966 — ~Nu există decît o singură teorie adevărată pe lume ;

aceasta este. teoria dedusă din realitatea obiectivă şi confir-
mată de realitatea obiectiva (vol.IV, p. 68).
967 •— Teoria fără obiect nu-i bună de nimic, e greşită şi
trebuie respinsă^ifvol. IV, p. 69).
MAO ZEDONG, Opere alese.

968 — Teoria determină generalul în particular ; ea ridică

fenomenele nemijlocite, concrete ale societăţii date la con-
ceptul lor şi surprinde tendinţele care la nivelul practicii pot
fi deviate şi blocate. în aceasta rezidă caracterul abstract al
teoriei ; ea face abstracţie de realitatea mistificată, de expe-
rienţa deformată (p. 514).
Herbert MARCUSE, Scrieri filozofice.

969 — Teoria este dezvoltarea integrală a definiţiei în ra-

port cu tot ceea ce ştim despre tema în dezbatere (p. 249).
Nicolae MÂRGINEANU, Psihologie logică şi
matematică.

970 — Teoriile ştiinţifice reprezintă o apropiere continuă a

 TfiORIE

minţii omeneşti de înţelegerea naturii interne a proceselor

cercetate (p 85).
Flonta MIRCEA, Esenţă, şi fenomen.

971 — Teoria devine... o călăuză a experienţei, contribuind

în mod eficient la dezvoltarea ştiinţei, care fără ea nu ar putea
progresa (p. 19).
C. N NEN-IŢESCU, Chimie generalizată,
ed. a îi a.

972 — O condiţiune strictă a oricărei, teorii,: e-să nu o con-

trazică fapte'K. -
ton PETROVICI, Introducere în metafizică.

973 - în orice teorie se pune în mod necesar problema ve-

riHicităţii, respectiv a concordanţei dintre informaţiile furni-
zate de teorie şi starea de fapt a lucrurilor şi probleme cleri-
vabilităţii unor enunţuri din altele (p. 182).
Cornel POPA, Teoria cunoaşterii. Perspectivă
semiotico-praxiologică asupra actului cunoaş-
terii.

974 — O teorie dă roade în măsura în Care ea stimulează, că-

lăuzeşte şi ordonează cercetarea ; în măsura în care valori-
fică mai deplin (adică pe plan general) rezultatele cercetării,
reprezintă o depăşire dialectică a faptelor care au generat-o
(3 115).
Victor. SĂHLEANU, Nobila aventură a ştiinţei.'

975 — A face teorie e a gîndi ori a exprima gîndirea,asupra

proprietăţilor dintre ele, ori asupra regulilor de urmat în di-
ferite împrejurări. Teoria e fapt mintal (p. 7).
. Eugeniu SPERANŢIA, Cartea omului practic.
M4- GEBiriUDlNa .

(incertitudine)

976 — O certitudine singură, este, adesea superioară unui

Întreg; tratat (p, 1 8 %
Constantin CRIŞA-N,. Eseu des&re persgna-
litate.

977 — Ceea ce este sigur este că totul ae transformă, totul se

schimbă pe globul nostru, totul -se vestejeşte, se usucă, se
stinge, cade şi dispare (p,, ai)», : ,-»:>.
Denis DIDEROT, Scrieri ateista.

§78 — Certitudinea decurge din evidenţa faptelor şi a eve-

nimentelor (p. 3.4),
RoMert BOTTRENS, A educa şi a instrui.

979 — Nimic nu este mai cert dteât eertitudinea (p. 522)

Ktciru-sich' HHWE, Proză. •

980 — Certitudinea este un caz limitat al probabilului

(vol.I, p. 15).
,., Miccea MALIŢA, Aurul cenuşiu.

9SÎ. — Niciodată nu mă simt mai-sigur deqît atenei cînd-îmi

închid, sufletul îp, faţa unui prieten,, pentru că atunci înţeleg
şi mai bine piedica peste care nu se poate trece (p. 288).
G uy EiK MAU.P ASSA NT, Nuvele şi schiţe.

— CrKeriul certitudinii; este cugetarea* clară" şi distinctivă

I, p. 244).
. P: P. NEGOTJÎSCU, Scrieri inedite. Problema
cunoaşterii<
 ÎNTEXJEPCTniTE

(isteţime)

983 —- înţelepciunea e o achiziţie bună, cu toate că plătim

scump pentru ea.'
Proverb englez

984 — Cu cit înţelepciunea este mai întinsă, cu atît ea « f e r a

mai mult din cauza limitelor ei.
Proveriy francez
a
&85 — Cu timpul şi răbdare dobîndeşti înţelepciunea.
Proverb german

986 — înţelepciunea nu e niciodată prea multă.

Proverb italian

987 —. înţelepciunea-minţii nu constă în îmbrăcăminte.

988 — începutul înţelepciunii e sfârşitul prostiei.
Proverbe latine

989 — înţelepciunea la toate, ca o cîrmă Ia corăbii.

§90 — Isteţimea născoceşte, duhul ghiceşte şi isprava să-
vrrşeşte. J . - .
9.91 — Nici o avăre mai cu - temei decît înţelepciunea la om:
992 -—• Cine se duce şi umblă după înţelepciune, mai înţelept
se întoarce
acasa.
. 993 — -Darul înţelepciunii numai cu moartea se poate pierde.'
994 — Arată cu fapta ta înţelepciunea, iar n u numai cu
graiul.
995 — înţelepciunea la tinereţe, ca zilele de primăvară.
146': r înţelepciune

996 — Să-ţi potriveşti isteţimea după cum cere înţelepciunea.

997 — Norocul e nimic, înţelepciunea e totul.
Proverbe' româneşti

998 — înţelepciunea este virtutea specifică intelectului

(voi. I, p. 294).
999 — Cel dintîi rod al înţelepciunii este munca (voi. I,
p. 295).
ALAIN, Studii "şi eseuri — istoria cugetărilor
mele.
m
1000 — înţelepciunea constă deci în o puternică conştiinţă
de sine însuşi, prin care îşi alcătuieşte omul o viaţă interimară
constantă (p. 53).
Petre ANDREI, Problema fericirii.

1001 — înţelepciunea este cea mai desăvîrşită ştiinţă.

1002 •—• înţelepciunea este o cunoştinţă şi o înţelegere a ace-
lor lucruri care după natura lor sînt cele mai venerabile.
ARISTOTEL, Etica nicomahică. •

1003 — A nu aştepta nimic de la oameni'şi împrejurări, a

aştepta totul din forţele .sale, iată o regulă de înţelepciune
practică (p. 158).
Garabet ASLAN, Educaţia prin sine însuşi.

1004 —. Nu există, de bună seamă, înţelepciune mai mare

decît aceea de. a alege bine momentul începutului şi atacului
s într-o treabă oarecare (p. 76).
Francis BACON, Eseuri sau sfaturi politice
şi morale.
 ÎNŢELEPCIUNE 14T

1005 — Semnul înţelepciunii, este, ca din cele văzute şi auzite

să adulmeci cele nevăzute şi neauzite ; iar prin cele viitoare
să le judeci din cele trecute.
Dimitrie C.ANTEMIR, Lupta dintre Inorog şi
. • corb,

1006 — Deşteptăciunea nu ţi-o dau . anii, ci educaţia şi învă-

ţătura (p. 332).
> A. P. CEHOV, Un, impresar sub divan.
i
1007 —- Înţelepciunea este mama tuturor faptelor (voi. II,
p. 207).
CICERO, Opere alese.
•f •
1008 — Ce e înţelepciunea altceva decît cunoştinţa tuturor
lucrurilor în esenţa lor.
' J a n Amos COMENIUS, Didactica magna.

1009 —Adevărata înţelepciune are drept bază o cunoaştere.

intimă a mediului imediat şi capacitatea dobindită de a se ac-
ţiona asupra lui (p. 52).
John şi Evelyn DEWEY, Şcoalele de miine>

1010 — înţelepciunea este cunoştinţa adevărată şi dreaptă a

lucrurilor, este dibăcia omului de a se strecura teafăr şi cu
obrazul curat în toate împrejurările vieţii.
Panteîimon DIACONESCU, Adevăr şi drep-
tate.

1011 — Adevărata înţelepciune a fost şi va fi întotdeauna in-

compatibilă cu viciul şi cu desfrîul : preceptele sale nu pot
niciodată să fie în opoziţie cu acelea ale moralei (p. 119).
DIDEROT, Scrieri ateiste.
148 TO'ţ'BLIEÎ-K-l UK15

1012 — înţelepciunea se arată, prin rezistenţa 3a plăceri;

prostia prin sclavie absolută faţă de eBmseîe (p. 103).
EPICTET, Maniw'i.

1013 — înţelepciunea ne dă încredere şi ne fereşte de frica

de chinurile eterne (p. 33).
EPJCUR, Texte ftlmofice.

1014 — Nu e nimic mai smintit deeit o înţelepciune nelalo-

cul ei. si nimic mai neghiob clecît o cuminţenie de-a-ndoselea
#1 - ' ' 1 *
ERASMUS, Elogiul nebuniei. • .

1015 — înţelepciunea oamenilor se naşte din nefericirea

aproapelui (p. 90).
ESOP, Fabule.

1016 ;—• Nu e semn de-nţelepciune a te crede înţelept şi a

depăşi cu gxndul margiiiile omeneşti.
• ' E'URIPIDE, Aîcesta, Medeea, Bachantelv, 'Ci-
clopul.

1017 —• înţelepciunea este acea îmbinare a tot ce simţim,

voim şi gmdim, care ne face să biruim suferinţa şi să cîştigâm
mingii erea, păstrînd totuşi un suflet cît rhai luminos, în înţe-
legere şi cît mai generos, în faptă (p. 38).
101'8 — înţelepciunea nu este' uh bun'-eiştigat de la început,
ci un bun ce-trebuie cucerit şi păstrat prin luptă necurmată
(p. 48). .
Mircea F L O R I AN, Arta ăe ct suferi.

101 9 — înţelepciunea nu e declt în a d w i r (p. St).. •

3. W. QOETH-E, Maxime şi reflecţii.
 • "1 __
T7TTLvl'<aiuOT: ' "* 549

10.20 — Nu există-decît, o stegiară înţelepciune, şi aceasta

are 'anumite limite ; există insă o mie de necazuri fără mar-
gini (p, 253).
Heinrich HEI NE, Proză.

i i a i — Cea ifeti/ înţelepciune e de a te- cunoaşte bine.

HOHA-ŢIÎT, SaHwe .şi scrimri.

1022 — î nţelep-cianea, e, a ta numai cînd dai altuia : altfel, ea

este numai în tine (p. 41).
102,3 — înţelepciunea m se -împrumută cui carul,, ei se cîştigă
ca bobul (p. 6@).
. : Niicelae I-OBGA, Cug&t&i'i. .

1024 — înţelepciunea noastră nu esţe maâ puţin la cheremul

întîmplării ea -avuţia noastră (p. 84)..
1035 — înţelepciunea este pentru suflet ceea ce este sănăta-
tea pentru trup (p. 155).
L A ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii.

1028 — înţelepciunea, în accepţiunea, sa populară, este cali-

tatea omului care-şi conduce treburile cu pricepere şi cu pre-
vedere. Ea este rodul unei fericite dispoziţii a firii, al încor-
dării .minţii -şi al experienţei şi de aceea .ea. depăşeşte- puterea
copilului'(p 103) , , fi
John LOCKE, Tearte pedagogice aleşe.

1027 —- înţelepciunea este îmblînzirea instinctelor şi îndul-

cirea normelor, precum şi căutarea locului şi momentului po-
trivit eace.'3sifiBEă -e.ei.iîîai bun. compromis înSre- norme şi in-
stincte (p. 40).
.' • Nicolae MĂRGINEANU, Psihologie şi lite-
ratură.
 130^ '' ÎNŢELEPCIUNE' _ '~ ."

1028 — Mare înţelepciune este a nu crede îndată şi fără so-

coteală (p. 2:57).
| Samuil MICU, Scrieri filozofice.

1029 — Cel mai vădit semn al înţelepciunii este o nestrămu-

tată voie bună, starea ei se arată ca fiind luminată dincolo de
luciul Lunii, mereu senin-(voi. I, p. 153).
Michel de, MONTAIGNE, Eseuri.

1030 — înţelepciunea omului va consta tot mai mult nu în

contrarierea naturii, ci în înţelegerea naturii, încercarea nu
de a o întărită împotriva umanităţii, ci de a le integra pe
amîndouă, natură şi umanitate, în unghiul aceluiaşi efort, în
nobleţea aceleiaşi strădanii (p. 44).
Adrian PĂUNESCU, De la Bârca la Vi£.na
şi înapoi.

1031 : — înţelepciunea e un bine, căci face buni pe. cei ce o

au, şi niciodată..răi (p. 185). -
PLATON, Dialoguri.

1032 1— înţelepciunea fără viaţă e ca săminţa aruncată pe

stîncă. Nu rodeşte nimic, nu naşte nimic. înţelepciunea stearpă
nu e cunoaştere (p. 166).
|f Dumitru POPES.CU, Ieşirea din labirint...

1033 — învăţarea. înţelepciunii, e o treabă a tinereţii ; bătrî-

neţea cată s-o pună în practică (p. 29).
J . J . ROUSSEAU, Visările unui hoinar sin-
guratic. „
 ÎNŢELEPCIUNE 151

1034 — înţelepciunea stă uneori mai prejos decît inima?

Mihail SADOVEANU, Viaţa lui Ştefan cel
Mare.

1035 — Rostul cel mai de seamă al înţelepciunii — şi o do-

vadă totodată — este să pună de acord faptele cu vorbele
omului, să-1 facă în orice moment egal cu sine şi acelaşi (Ser.
a XX-a. p, 51).
SENECA, Scrisori către Luciliu.

1036 — înţelepciunea constă mai ales din acea calitate a

spiritului,, care dă posibilitate individului să aibă o atitu-
dine dreaptă, discretă şi inimoasă în faţa împrejurărilor prac-
tice ale vieţii, de aceea oamenii culţi şi cu experienţă sînt
totdeauna răbdători, în timp ce ceilalţi sînt meschini şi ne-
toleranţi (p. 136).
Samuel SMIhES, Fii om de caracter !

1037 — Căile înţelepciunii te învaţă şi te pun pe tine la că-

rări drepte (p. 14).
1038 — Mai bună este înţelepciunea decît pietrele cele
scumpe, şi tot cinstitul nu este vrednic de ei (p. 25).
SOLOMON, Par.emiile (proverbe).

1039 — Nu se poate ţese o pînză a înţelepciunii ele bună ca-

litate dintr-o materie putredă (p. 76).
Herbert SPENCER, Eseuri despre educaţie,

1040 — A fi înţelept înseamnă a-ţi cunoaşte coordonatele

tale de referinţă faţă de universul înconjurător şi a te integra
deplin în societate şi în univers (p. 291).
Virgiî SŢANCOVICI, Filozofia integrării.

1 1 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă ' ş i civilizaţie
' li
 IGltaHit^TĂ

1041 — înţelepciunea e într-adevăr un izvor de fericire

(p, 161).
STEND-HAL, Jurnal.

1042 — înţelepciunea este astfel rodul construcţiei inte-

rioare, al unui progres continuu, care cu fiecare treaptă în-
registrează modificări ale naturii ; dobândirea ei e compa-
rată cu un fenomen de acumulare, care, în punctul culmi-
nant, antrenează o'schimbare calitativă (voi. I, p. 184).
Ernest STERE, Din istoria doctrinelor morale.

! 043 — înţelepciunea este fructul autoconştiinţei (voi. I,

p. 445). r
K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al educaţiei.

1044 —înţelepciunea este tiranul celor slabi (p. 88).

VAUVENARGTJES, Maxime şi reflecţii.

IGNORANŢA
(prostie, naivitate)

1045 — Prostia n-are rînduială şi de aceea nu te poţi înţe-

lege cu dînsa.
Proverb arab

104.6 — Prostul nu intră pe uşă ; face pe grozavul sărind

peste zid.
1047 — Prostul nu crede ce vede, mai Vrea să şi audă.
1048 — Deşteptul înţelege chiar prin gesturi ; prostul nu
înţelege nici dacâ-1 baţi !
, . Proverbe bengaleze
 • r\iî!' \ ' 153.

1049 — Laudă un prost şi poate îl vei faee folositor.

1050 —- Nimeni nu e totdeauna prost, fiecare e uneori.
1051 — Prostul cere multe, dar e mai prost cel care-i da?
Proverbe engleze

1052 — A arăta soarele cu o făclie..

1053 — A arde o luminare pentru a găsi un ac.
1054 — A forţa o uşă deschisă.
1055 — A omorî găina pentru a avea oul.
1058 — Struneşte calul ele coadă.
~ Proverbe franceze

1057 — Cînd îi merge prea bine măgarului, se duce să dan-

seze pe, gheaţă şi îşi rupe un picior.
1058 — Proştii se fac şi la bătrîneţe.
1059 —• Proştii găsesc pretutindeni lucruri de care să se mi*
nuneze. . .
Proverbe germane

1 Of.® —. Prostiile cele mari le fac cei cuminţi.

Proverb italian

1081 — A folosit un cuţit de bou pentru a tăia o găină.

1062- Cu proştii şi cu foarfecele să umbli uşor.
Proverbe japoneze

1063 — îl doare capul şi se tratează la călcîi,

1064 — Prost e cine gîndeşte că altul nu gîndeşte.
1065 — Caută aripi la lup.
1066 — Fu.ge ca să nu se ude de ploaie şi se tăvăleşte îf-
şanţ. • • f î;
1067 — Sapă puţul lîngă fluviu.
Proverbe latine
154 IGNORANŢĂ

1068 — A face pe prostul la timp potrivit, e cea mai mare

înţelepciune.
1069 — E plăcut lucru să fii prost cînd trebuie.
1070 — Mai bine aiurit şi năuc, decît înţelept morocănos.
Proverbe olandeze

1071 — Caută acul în carul cu fîn.

1072 — A da în gropi ziua mare, cu luminare.
1073 — Dă foc casei ca să ardă* şoarecii.
1074 — M.ie-mi arde casa şi el îşi pîrleşte bîta.
1075 — Nebunul bate balta şi tot pe f i se stropeşte.
1076 — Nerodul fxămîntă făina cu picioarele şi lutul cu
mina.
1077 — Prostul cearcă gîrla-n glumă şi se-neacă înadins,
1078 — Vinde via şi cumpără stafide.
1079 — Se culcă în tindă ca să-şi scurteze din cale.
1080 — Se oblojeşte la nas ca să-i treacă la deget.
1081 — Clinele moare de drum lung şi prostul de grija
altora.
1082 — Dacă spui prostului adevărul te toacă-n cap.
1083 — Nu-i mai mare duşmănie decît cînd zici prostului
că-i prost.
1084 — Unde nu e cap, vai de