1.

MADUVA SPINARII-SUBSTANTA CENUSIE

Substanta cenusie este dispusa in zona centrala a M.S. , in sectiune transversal avand
forma literei “H” sau a doua semilune unite prin comisura cenusie.Comisura cenusie este
o banda de substanta cenusie strabatuta de canalul ependimar, a carui lumen pe masura
inaintarii in varsta este inlocuit de celule nevroglice.
Ambele jumatati de substanta cenusie ,prezinta:
-un corn anterior- scurt ,cu diametrul transvers mare ,alcatuit din cap si baza.Contine
neuroni motori,mari;
-un corn posterior-mai ingust si mai lung,alcatuit din cap,col si baza.Contine neuroni
ovalari,senzitivi,mici sau de asociatie;
-un corn lateral-dispus intre baza cornului anterior si baza cornului posterior.Contine
neuroni de talie mica ,sferici,fuziformi sau ovalari (neuroni vegetativi preganglionari
simpatici sau parasimpatici);
-substanta reticulate medulara(Deiters)-alcatuita din insule mici de substanta cenusie
separate de fibre nervoase mielinizate;
D.p.d.v. histologic, substanta cenusie contine neuroni,nevroglii,fibre nervoase
amielinice ,vase sanguine si tesut conjunctiv perivascular (cantitate mica).
In coarnele anterioare ,neuronii alfa sau neuronii radiculari , a caror axoni trec in
substanta alba,primesc teaca de mielina si intra in structura rad.and.a nervilor spinali,sunt
cei mai numerosi. Neuronii gamma inerveaza motor fibrele musculare.Ambele tipuri de
neuroni reprezinta neuroni multipolari.
In coarnele posterioare se gasesc neuroni senzitivi,polimorfi,ovalari,fuziformi,dispusi
in mai multe straturi,incomplet delimitate.Aici se mai gasesc neuroni de asociatie.
In coarnele laterale se gasesc neuroni vegetativi : viscerosenzitivi (posterior) si
visceromotori(anterior).Sunt neuroni ovalari sau fuziformi.
In structura substantei cenusii ,dupa lungimea axonului avem 2 categorii de
neuroni:cu axon scurt(Golgi II)care au functie de asociatie si cu axon lung(Golgi I),care
trec in substanta alba (neuronii radiculari si neuroni cordonali).
D.p.d.v. functional neuronii M.S. se clasifica in : neuroni senzitivi(somato- si
viscerosenzitivi),neuroni motori(somato- si visceromotori) si neuroni de asociatie.
Prelungirile neuronale sunt lipsite de teaca de mielina si participa la realizarea
neuropilului.Celulele nevroglice sunt reprezentate de nevroglii parenchimatoase si
nevroglia epiteliala(separa LCR de tesutul nervos).
2.MADUVA SPINARII-SUBSTANTA ALBA
Substanta alba a M.S. se dispune la exteriorul substantei cenusii si este formata din 3
perechi de cordoane:cordoanele anterioare(care comunica intre ele prin comisura alba
anterioara),cordoanele laterale si cordoanele posterioare(ce se continua cu un rafeu
nevroglic median pana la substanta cenusie).
Substanta alba este formata din fibre nervoase mielinice ,grupate in fascicule.Aceste
fibre sunt endogene sau exogene(origine extramedulara).
Fibrele endogene sunt reprezentate de axoni care au pericarionul situate in substanta
cenusie a M.S.Fibrele endogene scurte sau fibrele spino-spinale iau nastere in MS si merg
pana la un etaj medular unde fac sinapsa cu alti neuroni .Aceste fibre formeaza fasciculul
fundamental,fiind prezente in toate cordoanele medulare.Fibrele endogene lungi au
pericarionul in coarnele dorsale ale MS,axonul mielinizat ajunge la nivelul
talamusului,cerebelulului sau a TC.Aceste fibre formeaza principalele fascicule senzitive
ascendente : f.spino-talamic lateral(conduce sensibilitatea termica si dureroasa),f.spino-
talamic anterior(conduce sensibilitatea tactile grosiera) , f.spino-cerebelos
direct(Flechsing) si f.spino-cerebelos incrucisat(Growers) care conduc sensibilitatea
proprioceptiva inconstienta .
Fibrele exogene sunt reprezentate de axoni mielinizati care au pericarionul in afara
MS.Dupa traiect , acestea sunt fibre ascendente si descendente.Cele ascendente au
pericarionul in ganglionul spinal si formeaza fascilulele spino-bulbare Goll si
Burdach(conduc sensibilitatea tactile fina sau epicritica si sensibilitatea proprioceptiva
constienta).Cele descendente au originea in etajele superioare ale sistemului nervos
central si formeaza caile extrapiramidale si caile piramidale(cortico-spinale) care
controleaza motilitatea involuntara si voluntara.
Fasciulele piramidale sunt directe(in cordoanele anterioare)si incrucisate(in
cordoanele laterale).Caile extrapiramidale sunt fasciculul tecto-spinal,nigro-spinal,olivo-
spinal,vestibulo-spinal,reticulo-spinal.
3.CITOARHITECTONIA SCOARTEI CEREBELOASE
Scoarta cerebeloasa prezinta de la suprafata spre profunzime 3 straturi :
1.Stratul molecular sau superficial-bine dezvoltat,constituit din putine celule stelate
si celule tip Golgi II cu functie asociativa.Contine numeroase dendrite provenite de la
celule Purkinje si axoni din stratul granular.Acest strat contine numeroase sinapse si are
functie de asociatie.
2.Stratul celulelor Purkinje sau stratul ganglionar , format dintr-un singu rand de
celule Purkinje .Dendritele acestora urca in stratul molecular unde fac sinapsa cu axonii
in “T” ai celulelor granulare,iar axonul coboara prin stratul granular in substanta alba si
face sinapsa cu neuronii nucleului dintat.La nivelul stratului granular emit colaterale
realizand sinapse axo-axonale.Corpul celulelor Purkinje face sinapsa cu celulele cu
“panier terminal” si cu fibrele “agatatoare” aferente.
3.Stratul granular-constituit din multe celule granulare(sunt neuroni multipolari,de
forma rotunda sau ovalar,au neuroplasma redusa,nucleu mare si hipercrom).Dendritele
formeaza o sinapsa numita”glomerul cerebelos”,care reprezinta o aglomerare de sinapse
intre dendritele celulelor granulare si axonii celulelor”muschioase” sau ale celulelor
Golgi,invelite de o capsula gliala.
4.CITOARHITECTONIA SCOARTEI CEREBRALE
Scoarta cerebrala prezinta de la suprafata spre profunzime,straturi care nu sunt net
delimitate:
1.Stratul molecular sau plexiform-situat sub meninge este sarac in celule nervoase,dar
bogat in prelungiri dendritice si axonice din neuroni straturilor subiacente.Se gasesc
neuroni fuziformi,celule piriforme Cajal (neuroni orizontali de asociatie) si celule Golgi
II(neuroni cu axon scurt). Stratul are functie de asociatie.
2.Stratul granular extern – format din celule granulare mici ( neuronii granulari sunt
celule de dimensiuni variate cu neuroplasma in cantiate mica,nucleu mare ,rotund ,dispus
central si hipercrom) , in special neuroni tip Golgi II,celule Martinotii cu axon ascendant
si neuroni piramidali mici si mijlocii.Functie de asociatie.
3.Stratul piramidal extern-format din celule piramidale mici si mijlocii si rare celule de
tip granular(Golgi tip II si celule Martinotii).Dendritele se indreapta spre scoarta
cerebrala , iar axonul se indreapta spre substanta alba a emisferelor . Functie motorie.
4.Stratul granular intern – format din neuroni granulari de dimensiuni medii si putine
celule de tip piramidal de talie mica .Are functie receptoare.
5.Stratul piramidal intern (patura ganglionara)-celule cu aspect piramidal mici,mijlocii si
mari (celule Betz).Printre acestea se gasesc si neuroni granulari.Are functie motorie.
6.Stratul polimorf-amestec de celule variate ca dimensiuni si forme(piramidale
mici,celule granulare,celule fuziforme,stellate,etc.).Functie de asociatie , deoarece este
bogat in fibre nervoase
5.MENINGELE
Nevraxul este invelit de trei membrane conjunctive concentrice care formeaza
meningele .Aceste au functie de sustinere mecanica,trofica si de aparare.
De la exterior spre interior :
1.DURA MATER-formeaza pahimeningele, fiind o membrane
groasa,dura,inextensibila,formata din tesut conjunctiv dens lamellar,bogat in fibre de
collagen,printre care se gasesc fibrocite,terminatii nervoase libere si vase de sange.Fata sa
externa adera de oasele cutiei craniene(in portiunea cefalica)si este separata de canalul
vertebral prin spatiul epidural,ocupat de un tesut conjunctiv lax bogat in adipocite. Fata
sa interna este acoperita de un epiteliu simplu endoteliform.Intre aceasta si arahnoida se
gaseste spatiul subdural.
2.ARAHNOIDA-foita conjunctiva subtire,avasculara,tapetata pe ambele fete de un
epiteliu simplu turtit.Ea trimite septuri conjunctive fine spre piamater care septeaza
spatiul subarahnoidian prin care circula LCR.In unele zone,trimite spre DURA MATER
prelungiri vilozitare(granulatiile lui Pacchioni) , constituite din mase de celule
leptomeningee si fine fibre de colagen.
3.PIA MATER-structura conjunctivo-vasculara fina care adera la suprafata organelor
nervoase.Formata din fibre de colagen si elastice foarte subtiri,rare celule
conjunctive(fibroblaste,macrofage,mastocite,celule pigmentare) si vase de sange.In
tesutul nervos este inlocuita de o teaca nevroglica.Pe fata interna este dublata de o
membrane gliala.
6.PLEXURILE COROIDE
Plexurile coroide sunt structure specializate ale SNC responsabile de producerea
LCR,localizate in antrul ventriculilor laterali,in cornul temporal,la nivelul orificiului
Monro,pe tavanul ventriculului III,pe tavanul si in recesurile laterale ale ventriculului
IV,in spatiul subarahnoidan,in unghiul cerebelo-pontin.
D.p.d.v. structural sunt proeminente conjunctivo-vasculare,formate din stroma si
epiteliu de acoperire.
Stroma contine celule derivate din leptomeninge(celule piale),substanta
fundamentala putina si fibre de colagen.Stroma are o retea capilara bine
dezvoltata.Capilarele sanguine sunt formate dintr-un endoteliu continuu, celule
endoteliale prezentand fenestratii.Trecerea celor mai multe substante din capilar in LCR
se face in mod activ si nu pasiv.
 Epiteliul plexurilor coroide este unul simplu cubic.Plasmalema polului bazal prezinta
numeroase falduri intre care pe frontal citoplasmatic se gasesc numeroase mitocondrii.La
polul apical celulele prezinta microvilli si uneori cili.Pe fetele laterale ale polului apical
exista dispozitive jonctionale stranse.
LCR format contine elemente biochimice rezultate din filtrarea plasmei sanguine si
elemente biochimice rezultate din secretia epiteliului care inveleste aceste straturi.

7. Ganglionul spinal
Pe traseul radacinii posterioare a nervului spinal, in canalul vertebral,inainte ca
aceasta sa se uneasca cu radacina anterioara pentru a forma nervul spinal,se gaseste cate o
formatiune mica ,ovalara,care formeaza ganglionul spinal sau ganglionul rahidian.
In sectiune longitudinala ganglionii rahidieni prezinta urmatoarele structuri
histologice:
-o capsula conjunctiva fibroasa,la exterior
-o zona corticala
-o zona axiala
Capsula este o structura conjunctiva,fibroasa,formata din fibre de colagen dispuse
in lamele printre care se gasesc rare fibre de reticulina si fibrocite. Din capsula se
desprind fine septuri conjunctive care patrund si se ramifica in interiorul
ganglionului,fara a compartimenta parenchimul ganglionar, constituind stroma
conjunctiva cu rol de support pentru celulele si fibrele nervoase. Pe calea acestor travee
conjunctive patrund in ganglion vasele sanguine care asigura nutritia parenchimului.
Zona corticala,dispusa imediat sub capsula,este constituita dintr-o aglomerare de
neuroni si celule nevroglice. Aici se gasesc doua tipuri de neuroni:
-neuroni pseudounipolari somatosenzitivi
-neuroni pseudounipolari viscerosenzitivi
Din punct de vedere structural acesti neuroni nu difera de alte cellule nervoase dar
din punct de vedere functional ele nu realizeaza nici o sinapsa pe suprafata corpului
neuronal. Cei mai mici neuroni conduc influxul nervos somestezic dureros, cei de talie
intermediara conduc influxul nervos termic, neuronii de talie mare conduc influxul
nervos legat de simtul tactil si proprioceptiv.
Din pericarion porneste o singura prelungire celulara amielinica,fiind neuroni
pseudounipolari.Desprinsa din pericarion,prelungirea neuronala care contine atat dendrite
cat si axonul executa mai multe incolaciri uneori chiar in jurul pericarionului realizand un
aspect de ghem sau glomerul dupa care se divide in doua brate. Corpul neuronal si
prelungirea unica ,nemielinizata sunt invelite de o capsula gliala continua,formata de
celule satelite perineuronale care le izoleaza si asigura troficitatea.
Zona axiala ocupa partea centrala a ganglionului si este constituita din fibre
nervoase aferente si eferente,mielinice si rare insule neuronale.

8.Ganglionul vegetativ
Ganglionii vegetativi sunt formati din grupari de neuroni situati pe traseul nervilor
vegetativi. Astfel,de-o parte si de alta a coloanei vertebrale se gasesc doua lanturi de
ganglioni simpatici paravertebrali; in jurul unor vase de sange sau in apropierea unor
organe exista plexuri nervoase vegetative(plexul celiac,cardiac,etc);iar in peretele unor
organe interne exista grupari de neuroni vegetative ce formeaza ganglionii intramurali.
Ganglionii vegetative,indifferent ca sunt simpatici sau parasimpatici ,prezinta o
organizare structurala similara.
La periferie ganglionul prezinta o capsula fibroasa care trimite in interior septuri
conjunctive ce contin capilare singvine.Corpii neuronali sunt dispusi sub forma unor
insule mici printer fasciculele conjunctive si fasciculele de fibre axonale
mielinice(preganglionare) si amielinice(postganglionare). Celulele satellite perineuronale
invelesc ca o capsula fiecare pericarion si-l izoleaza de tesutul conjunctiv.
La nivelul ganglionilor vegetative fibrele preganglionare fac sinapsa cu corpii sau
cu dendritele neuronilor postganglionari.
Neuronii vegetative sunt neuroni multipolari care prezinta numeroase dendrite de
lungimi variabile si un singur axon care se distribuie organelor efectoare(cellule
musculare netede,cellule glandulare)
In ganglionii vegetative se pot gasi cellule cu functie endocrina,secretoare de
catecolamine(adrenalina si noradrenalina).

9.Nervul periferic
Nervii periferici sunt formati din fibre nervoase grupate in fascicule. Dupa
prezenta sau absenta tecii de mielina,fibrele nervoase periferice se clasifica in:
-fibre nervoase cu teaca de mielina
-fibre nervoase fara teaca de mielina.
Fibrele nervoase cu teaca de mielina sunt formate de axonii neuronilor motori din
coarnele anterioare ale maduvei si ai neuronilor motori ai nervilor cranieni,axonii
neuronilor vegetativi preganglionari(simpatici si parasimpatici) si prelungire
senzitiva(dendrita) neuronilor pseudounipolari din ganglionii spinali.
In jurul acestor prelungiri neuronale se evidentiaza la microscopul optic prezenta
tecii de mielina cu grosimi variabile. In seciune longitudinala teaca de mielina formeaza
un tub discontinuu in jurul prelungirii axonale pana la 1-2 microni de extremitatea distala
a axonului. Acest tub este intrerupt din loc in loc de strangulatiile Ranvier ,locul unde
axonul poate emite colaterale. Datorita compozitiei bogate in fosfolipide,teaca de mielina
se coloreaza slab in coloratiile uzuale.
Celulele Schwann ,situate la periferia tecii de mielina sintetizeaza teaca de
mielina ,hranesc prelungirea neuronala si fagociteaza resturile neuronale in caz de
degenerescenta. De asemenea au capacitatea de a sintetiza collagen.
Teaca lui Henle este reprezentata de o lama fina de tesut conjunctiv dispusa la
exteriorul celulelor Schwann. Ea inveleste fara intrerupere prelungirea neuronala.
Fibrele nervoase sunt solidarizate intre ele printr-o cantitate mai mare sau mai
mica de tesut conjunctiv care formeaza endonevrul,perinervul si epinervul.
Epinervul este o structura conjunctiva care delimiteaza ca o capsula nervul la
periferie si este format din fibre de collagen grosiere,fibre elastice,fibroblaste, rare
mastocite,vase sanguine si limfatice.
 Perinervul este format din septuri conjunctive care se desprind din epinerv si
patrund in interiorul nervului delimitand fascicule de fibre nervoase.
Endonevrul este format din fibre de collagen de grosimi diferite dispuse printre
fibrele nervoase si in jurul fiecarei fibre nervoase cu orientare paralela cu a fibrei.
Fibrele nervoase amilinice denumite si ‘fibrele lui Remack’ sunt formate din
axoni ai unor neuroni somatici .Cele mai numeroase sunt reprezentate de fibrele
vegetative postganglionare simpatice si parasimpatice.
Aceste fibre sunt formate dintr-o succesiune de cellule Schwann .Deoarece
lipseste teaca de mielina,conducerea undei de depolarizare se face lent,din aproape in
aproape.

10.Adenohipofiza

Anatomic,adenohipofiza este formata din trei unitati morfologice:

-lobul anterior
-lobul tuberal
-lobul intermediar
Lobul anterior constituie masa cea mai dezvoltata a adenohipofizei. Prezinta o
structura epiteliala cordonala asemanatoare altor glande endocrine. Cordoanele celulare
sunt delimitate de o membrane bazala pericordonala care separa celulele epiteliale de
tesutul conjunctiv stromal.Intre cordoanele celulare exista o retea densa de capilare
fenestrate care preiau rapid hormonii elaborate de diversele cellule glandulare.
Coloratiile histologice clasice au permis descrierea in microscopia fotonica a mai
multor tipuri de celule:
-celule cromafile cu doua varietati:-celule acidofile(celule somatotrope,prolactinice)
-celule bazofile(celule corticotrope ,tireotrope,
gonadotrope)
-celule cromofobe
Celulele acidofile au in citoplasma granule cu afinitate pentru colorantii
acizi(eozina,eritrozina).Ele sunt PAS-negative deoarece nu contin in structural or
glicoproteine.Sunt reprezentate de celulele secretoare de STH si celulele care produc
prolactina.
Celulele bazofile contin granule cu afinitate pentru coloranti bazici(hematoxilina,
albastru de aniline,albastru alcian). Sunt in marea lor majoritate PAS-pozitive hormonii
secretati de ele fiind din punct de vedere biochimic compusi glicoproteici.Sunt
reprezentate de celulele secretoare de ACTIH,STH,FSH,LH.
Celulelecromofobe sunt cellule care nu contin granule de secretie sau celule care
si-au excretat secretia lor si nu au stocat-o.
Celulele acidofile.bazofile si cele cromofobe nu au o repartizare precisa ,uniforma
in structura adenohipofizei de aceea in coloratiile policrome,adenohipofiza are un aspect
de mozaic celular.

Celulele acidofile
 1.Celulele somatotrope sunt cele mai numeroase celule ale adenohipofizei(50%
din parenchimul glandular).Se disting prin capacitatea granulelor lor de a se colora intens
cu coloranti acizi,in special cu orange G din coloratia policroma Herlant.Aceste celule se
gasesc in numar mai mare in zonele laterale ale lobului anterior.Nucleul este voluminos
,citoplasma contine cantitati mari de reticul endoplasmatic rugos si cisterne golgiene
organite care participa la sinteza hormonului somatotrop(STH).
Celulele somatotrope secreta STH-ul sau hormonul de crestere ce actioneaza asupra
tuturor celulelor din organism, regland sintezele proteice. STH-ul controleaza cresterea
osoasa. Insuficienta STH-ului provoaca nanismul hipofizar caracterizat printr-o
dezvoltare somatica redusa dar armonioasa, fara afectarea dezvoltarii neutopsihice.
Excesul de STH determina la copii gigantismul iar la adult acromegalia. Stecretia de STH
e controlata de un factor hipotalamic care stimuleaza secretia celulara denumit GRH sau
somatoliberina si de un factor inhibitor denumit GIF sau somatostatina.
2. Celulele prolactinice contin in citoplasma granule ce se coloreaza intens in rosu carmin
cu eritrozina. La barbat si la femeia nulipara aceste celule sunt reduse ca numar si contin
cantitati mici de granule. La femeia gravida si in special dupa luna a 4-a de sarcina
celulele prolactinice cresc atat numeric cat si in dimensiuni. Dupa nastere celulele au o
intensa activitate secretorie. Nucleul si nucleolii sunt voluminosi la femeia gravida si in
lactatie. Prolactina provoaca secretia lactata a glandei mamare dar contribuie si la
stimularea cresterii in sinergie cu hormonii sexuali si STH-ul. Controlul secretiei de
prolactina este inhibitor prin PIF care este defapt dopamina. Exista si un factor stimulator,
acesta fiind PRF-ul.
Celulele bazofile
3. celulele corticotrope sunt localizate preponderent in cordoanele centrala ale lobului
anterior. Bogate in granule, aceste celule sunt bazofile si se coloreaza intens in albastru cu
albastru de anilina. Sunt celule voluminoase, PAS-pozitive ceea ce arata bogatia in
substante glicoproteicenucleul este voluminos normocrom, reticuluendoplasmatic
dispersat, mitocondriile mici iar cisternele golgiene si lizozomii sunt in cantitati mari.
ACTH-ul induce secretia de glucocorticoizi in zina fasciculata a corticosuprarenale . Cu
inaintarea in varsta celulele se incarca cu vacuole de lipide ceea ce corespunde unui
declin al activitatii secretorii. Secretia celuleleor corticotrope e stimulata de un factor
hipotalamic denumit CRF.
4. Celulele tireotrope sunt celulele mai putin numeroase ale adenuhipofizei.Sunt celule
bazofile cu granule de secretie mici, PAS-pozitive colorabile in albastru cobalt cu albastru
alcian. TSH-ul controleaza dezvoltarea tiroidei precum si sinteza si eliberarea hormonilor
tiroidieni. Secteria de STH este stimulata de un factor hipotalamic, TRF
5. Celulele gonadotrope sunt celule bazofile PAS-pozitive colorate in albastru violet.
Granulele de secretie sunt voluminoase dar exista si granule mici prezente mai ales la
sexul masculin. Castrarea indivizilor determina o hipertrofie a celulelor gonadotrope.
Celulele prezinta un RE mai fragmentat cu numeroase vacuole. Ele secreta 2 hormoni:
FSH si LH. Prin tehnici de imuno histochimie s-a aratat ca 70% din celulele gonadotrope
secreta simultan FSH si LH, restul de 30% fiind monohormonale. Secretia celor 2
hormoni e stimulata de 2 factori hipotalamici denumiti GnRH. Acestia sunt FRF si LRF.
Celulele plurihormonale sunt bihormonale(celule gonadotrope) altele produc simultan
prolactina si STH.
Celulele foliculo-stelate sunt 2 varietati ale aceluiasi tip celular. In citoplasma contin
putine organite de tip secretor dar au cantitati mari de lizozomi si glicogen. Distributia lor
e foarte inegala in parenchimul glandei si li se atribuie un rol de sustinere.

Lobul intermediar
E reprezentat de o lama fina de tesut glanular dispusa intre lobul anterior si cel posterior.
Celulele lobului sunt celule bazofile PAS-pozitive. Sunt celule care secreta in principal
MSH si mai putin ACTH sau alti prohormoni.
Lobul tuberal: apare ca un tesut de sustinere al vaselor sanguine ce iriga lobul
anterior(sistemul port hipofizal). Tesutul epitelial este sustinut de un tesut conjunctiv mult
mai dezvoltat decat in restul adenohipofizei. Celulele epiteliale sunt in mare parte
cromofobe dar sunt si celule care produc ACTH, STH, Prolactina, TSH, Gonadotrofine.
Relatia hipotalamus-adenohipofiza
Hormonii elaborati din celulele adenohipofiza sunt mentinuti in limite constante datorita
unui sistem de reglaj si control extrem de complex in care hipotalamusul joaca un rol
primordial. Hipotalamusul e un centru integrator care primeste aferente senziriale
multiple(olfactive, termice,tactile,dureroase,vizuale).
Axonii neuronilor hipotalamici ajung in diverse zone topografice ale nevraxului la
distanta mai mare sau mai mica de hipotalamus. O parte din acestia ajung la nivelul
eminentei mediale a hipofizei terminandu-se in imediata vecinatate a capilarelor primare
ale sistemului port hipotalamo-hipofizar. Acesti neuroni realizeaza o “glanda endocrina”
ce elaboreaza hormoni denumiti Releasing Factors(factori de eliberare) si respectiv
Inhibiting Factors(factori inhibitori) ce controleaza activitatea secretorie a celulelor din
adenohipofiza.
Cei mai cunoscuti sunt:
- GRF cu efect stimulator asupra celulelor somatotrope
- GIF (somatostatina) cu efect ionhibitor asupra celulelor somatotrope
- PRF cu efect stimulator asupra celulelor prolactinice
- PIF cu efect inhibitor asupra celulelor prolactinice
- TRF cu efect stimulator asupra celulelor tireotrope
- CRF cu efect stimulator celulelor corticotrope
- FRF si LRF cu efect stimulator asupra celulelor gonadotrope

Astfel, concentratia plasmatica a hormonilor secretati de adenohipofiza, tiroida,

corticosuprerenale sau gramde gonadice, realizeaza un FEED-BACK negativ sau pozitiv
asupra activitatii secretorii a neuronilor hipotalamici.
Sistemul port hipotalamo-hipofizar
Adenohipofiza prezinta un sistem vascular complex care isi are originea in cele 2 artere
hipofizare superioare(ramuri ale arterelor carotide interne). Prin acest sistem vascular
port hipofizar sunt vehiculati hormoni sintetizati de neuronii hipotalamici de la nivelul
terminatiilor butonate din eminenta mediana la celulele din adenohipofiza. Lobul anterior
nu e irigat numai de reteaua de capilare a sistemului port, el primeste si sange arterial
direct din arterele hipofizare supreioare.
11. Neurohipofiza
Are un volum mai mic decat adenohipofiza. Ea contine prelungirile neuronale ale unor
neuroni situati in hipotalamus si anume in nucleii supraoptici si paraventriculari.
Anatomic neurohipofiza are 3 portiuni: eminenta mediana, tija hipofizara si lobul
posterior.
Lobul posterior este format din prelungirile axonice amielinice ale neuronilor
magnocelulari din nucleii supraoptici si paraventriculari ai hipotalamusului, celule gliale
si putin tesut conjunctiv bogat in capilare sanguine. Axonii prezinta zone mai dilatate si
zone mai inguste. Ei contin mitocondrii, neurofibrile, neurotubuli, RE neted si granule de
secretie inconjurate de o membrana proprie. De-a lungul axonilor granulele se
acumuleaza si formeaza ingramadiri de forma rotunda sau ovalara vizibile in microscopia
fotonica prin coloratia cu Hematoxilina cromica cunoscute sub numele de Corpii lui
Herring.
Granulele de secretie contin 2 hormoni vasopresina si ocitocina care sunt sintetizate de
cetre neuronii din nucleii supraoprici si paraventriculari.
Celulele gliale sunt reprezentate de macrogliile fibroase ale caror prelungiri se dispun in
jurul capilarelor sanguine si in jurul axonilor. Alte celule gliale, in numar mult mai mare
si particulare hipofizei sunt pituicitele. Acestea au un metabolism activ si par sa intervina
in procesele secretorii deoarece se hipertrofiaza cand secretia de hormoni neurohipofizali
creste.
Tesutul conjunctiv stromal este slab reprezentat. El este format din fine fibre colagene si
de reticulina, putina substanta fundamentala, dispuse perivascular.
Capilarele din neurohipofiza sunt capilare de til fenestrat, cu endoteliu continuu dispus pe
o membrana bazala subtire si continua.
Eminenta mediana formeaza peretele inferior al ventriculului al 3-lea. Hin punct de
vedere histologin, structura ei este asemanatoare cu cea a lobului posterior fiind formata
din axoni ai unor neuroni hipotalamicu, celule gliale si tesut conjunctiv bogat
vascularizat.
Tija hipofizara este formata din fibrele nervoase ale tractului hipotalamo-hipofizar care
au pericarionii in nucleii supraoptici si paraventriculari. Aceste fibre nervoase transporta
vasopresina si ocitocina. Vasopresina(ADH) actioneaza asupra tubilor contorti distali si
enfronului si tubilor colectori crescand reabsorbtia tubulara a apei. Absenta hormonului
determina diabetul insipid. ADH-ul determina cresterea presiunii sanguine. Ocitocina e
secretata in cantitate mai mare in gestatie, in timpul travaliului si in lactatie. Ea provoaca
contractia fibrelor musculare netede ale miometrului contribuind la expulzia fatului din
cavitatea uterina. Aceasta determina si contractia celulelor mioepiteliale ce inconjoara
acinii glandei mamare, contribuind la expulzia laptelui.
12. Tiroida
Tiroida este o glanda nepereche situate pe linia mediana a organismului pe fata
anterolaterala a cartilajului tiroid,cricoid si primelor 3 inele cartilaginoase ale traheei.
Este cea mai mare glanda endocrina,avand greutatea de circa 25-30g.
Tiroida are origine ectodermica.Ea se dezvolta din planseul faringelui primitive.In
saptamana a III-a de viata intrauterine,in grosimea epiteliului de acoperire al planseului
faringelui primitive se produce o proliferare celulara mai intense si apare mugurele
tiroidian sub forma unei proeminente epiteliale ce se infunda in grosimea mezenchimului
subiacent.
Macroscopic tiroida are forma literei H,fiind formata din 2 lobi situati pe fata
anterolaterala a laringelui si portiunii initiale a traheei,uniti intre ei printr-o portiune
transversala numita istm tiroidian.Inconstant,de pe marginea superioara a istmului
porneste cranial o prelungire glandulara in forma de piramida numita piramida lui
Lalouette.La exterior glanda este delimitate de o capsula conjunctiva formata din 2
straturi:intern si extern.
Din punct de vedere histologic tiroida este formata din 2 componente diferite:
parenchim glandular si stroma.
Parenchimul glandular reprezinta componenta majora a glandei si este format din
totalitatea straturilor epiteliale:foliculii tiroidieni si celulele interfoliculare.
Foliculii tiroidieni constituie forma preponderenta de organizare a parenchimului
tiroidian.Ei sunt formati dintr-un singur rand de cellule epiteliale cubice ce delimiteaza o
cavitate plina cu substanta gelatinoasa denumita colloid tiroidian. Celulele epiteliale se
sprijina cu polul bazal pe o membrane bazala continua subtire formata din fibre de
reticulina si glicozaminoglicani.
In hiperfunctie tiroidian epiteliul devine cilindric iar in hipofunctie devine
aplatizat.
Epiteliul tiroidian este format din 2 tipuri de cellule:
-celule foliculare sau tireocite(cel. Principale)
-celule parafoliculare sau cellule C(cel.clare)
Celulele foliculare sunt cele mai numeroase.Citoplasma este bazofila bogata in
organite celulare.Sunt celule cu o polarizare evidenta prezentand un pol apical in contact
cu coloidul tiroidian si un pol bazal in contact cu membrane bazala. La microscopul optic
electronic s-a observat ca plasmalema polului apical prezinta expansiuni digitiforme si
numerosi microvili care maresc suprafata de contact dintre tireocit si coloidul tiroidian.
Citoplasma apicala contine numeroase vezicule PAS-pozitive pline cu colloid tiroidian.
La polul bazal citoplasma prezinta numeroase mitocondrii si cisterne aoartinand
RE rugos.Membrana bazala este o structura conjunctiva subtire care desparte celulele
foliculare de spatial interfolicular si perivascular.Ea este formata din fibre de reticulina
,collagen si substanta fundamentala bogata in glicozaminoglicani.
 Celulele foliculare asezate intr-un singur rand jonctionate intre ele prin numeroase
compleze jonctionale de tip zonula ocludens,zonula adherens si desmozomi delimiteaza o
cavitate(cavitate foliculara)plina cu coloid tiroidian.Coloidul are un aspect vascos putand
fi acidofil sau bazofil in functie de starea fiziologica si patologica a glandei.El este format
din tireoglobulina(este responsabila de reactia PAS-pozitiva a coloidului) si alte proteine
iodate si neiodate.
Celulele parafoliculare(cel.C)sunt considerate ca celule cu originea ijn crestele
neurale si apartin sistemului endocrin difuz.Sunt celule globuloase cu citoplasma slab
colorata,cu nucleul mai mare si putin excentric.Celulele parafoliculare se gasesc
raspandite difuz printre celulele principale ale epiteliului tiroidian.Dintre organitele
celulare,aparatul reticular Golgi si RE sunt cele mai dezvoltate.In citoplasma de gasesc
granule care contin calcitonina si reprezinta produsul de secretie al celulelor
parafoliculare.Calcitonina este un hormone hipocalcemiant.Ea are actiune antagonica
parathormonului.
Celulele interfoliculare se gasesc dispuse printre foliculii tiroidieni.Sunt celule
isolate(Weber) sau grupate sub forma de insule in jurul vaselor sanguine(insulele lui
Wofler).
Stroma tiroidiana este alcatuita din travee conjunctive care se desprind din
capsula glandei si care se ramifica printre foliculii tiroidieni fara a imparti glanda in
lobuli.Pe calea septurilor conjunctive patrund in glanda vasele sanguine,vasele limfatice
si filetele nervoase.Capilarele tiroidiene sunt capilare atipice sinusoide cu endoteliu
fenestrate.
Hormonii tiroidieni: Celulele foliculare sintetizeaza si elibereaza in mediul intern
2 hormoni tiroidieni:triiodotironina(T3) si tiroxina sau tetraiodotironina(T4).Acestia
actioneaza printr-un mecanism de feed-back negativ asupra celulelor tireotrope din
adenohipofiza reducand secretia de TSH si asupra unor neuroni hipotalamici scazand
sinteza si eliberarea de TRH.Sistemul nervos joaca un rol deosebit in reglarea activitatii
tiroidiene prin stimularea sau inhibarea axului hipotalamo-hipofizar.

13-Paratiroidele
Sunt glande mici de forma ovalara situate pe fata post a lobilor tiroidieni.Sunt in numar
de 4 (2 sup si 2 inf).Sunt alcatuite din parenchim si stroma.
Stroma-saraca,fiecare glanda e delimitata la exterior de o capsula fina formata din tesut
conjuctiv.Din capsula se desprind travee conjuctive care patrund in parenchim fara a-l
imparti in lobi. Traveele sunt formate din fibre de reticulina.Pe calea acestor travee
patrund in glanda vasele sanguine,nervii si limfaticele.Capilarele sanguine sunt
abundente:prezinta un endoteliu fenestrat si realizeaza o bogata retea printre cordoanele
de celule epiteliale ale parenchimului.
Parenchimul glandular- e format din cordoane de celule epiteliale de talie
mica,poliedrice,anastomozate inconjurate de o retea densa de capilare sanguine.
Parenchimul e format din doua tipuri de celule: celule principale intunecate si clare si
celule oxifile.
Celulele principale intunecate-cele mai numeroase,celule de talie mica cu citoplasma
bazofila si nucleu rotund.Aceste celule prezinta un pol vascular-ce vine in contact cu
capilarul sanguin si un pol bazal-vine in contact cu membrana bazala.Celulele se
jonctioneaza intre ele prin complexe jonctionale si prin prelungiri
citoplasmatice.Organitele celulare sunt bine reprezentate,aparatul Golgi fiind format din
cisterne pline cu material de sinteza.
Celulele principale clare-denumite si celule cromofobe,au forma poliedrica,au organite
citoplasmatice putine dar contin numeroase vacuole.Aceste celule sunt de fapt celule
intunecate care si-au eliberat in mediul intern granulele de secretie.
Celulele oxifile-sunt cele mai voluminoase,citoplasma intens acidofila in coloratiie
uzuale datorita prezentei granulelor mari,acidofile(mitocondrii).

14-Pancreasul endocrin
Pancreasul este o glanda anexa a tubului digestiv situat in cavitatea abdominala.El are
dubla secretie: exocrina-asigurata de acinii serosi care elaboreaza sucul pancreatic si
endocrina-reprezentata in principal de insulina si glucagon elaborat de insulele lui
Langerhans Aceste insule au forma sferica sau ovalara fiind mai numeroase la nivelul
capului si corpului pancreasului.Insulele sunt delimitate de o trama fina de fibre de
reticulina si colagen fara sa formeze o capsula.Ca orice glanda,insulele Langerhans sunt
structurate in cordoane celulare cu dispunere neordonata,printre care exista o bogata retea
de capilare sanguine.Ele contin 4 populatii celulare: celule A secreta glucagon,celule B
secreta insulina,celule D secreta somatostatina si celule PP secreta polipeptidul
pancreatic.

15-Corticosuprarenala
Corticosuprarenala ca orice glanda e formata din doua elemente structurale: stroma
conjuctiva si parenchim glandular.
Stroma-e constituita dintr-o capsula groasa formata din fibre de colagen dispuse in
fascicule,fibrocite,rare mastocite si rare fibre musculare netede.Din capsula se desprind
fine septuri conjunctive fara insa a lobula glanda.
Parenchimul-e format din cordoane de celule epiteliale dispuse in 3 zone:
1-zona externa sau glomerulara
2-zona mijlocie sau fasciculata
3-zona interna sau reticulata
Zona glomerulara-e formata din celule de talie relativ mica dispuse in cordoane
arciforme in jurul capilarelor sanguine.Celulele din aceasta zona spre deosebire de
celelalte zone au citoplasma mai intunecata datorita bogatiei in organite.In citoplasma s-
au mai pus in evidenta numeroase granule de glicogen.Nucleul e rotund situat central.
Zona fasciculata-reprezinta partea cea mai dezvoltata a glandei formata din cordoane
lungi de celule poliedrice dispuse paralele sau uneori anastomozate,separate intre ele de
capilare sanguine.Celulele acestei zone sunt cele mai voluminoase cu nucleu
rotund.Aspectul spongios al citoplasmei se datoreaza prezentei a numeroase vacuole
lipidice.Pentru evidentierea lipidelor din aceste vacuole se utilizeaza colorarea cu Sudan
II,Sudan IV.
Zona reticulata-e formata din cordoane de celule mici dispuse sub forma unei retele
anastomotice separate de capilare sanguine largi.Celulele prezinta un nucleu
rotund,hipercrom.Citoplasma intunecata datorita prezentei in cantitate mare a ribozomilor
si reticului endoplasmic rugos.In citoplasma s-au mai evidentiat cantitati mari de
lipofuscina.
Corticosuprarenala sintetizeaza trei grupe de
hormoni:mineralocorticoizi,glucocorticoizi,androgeni.Activitatea corticosuprarenalei e
stimulata puternic de ACTH-UL hipofizar.Administrarea de ACTH determina stimularea
puternica a zonei fasciculate si mai putin a zonei reticulate,iar zona glomerulara nu e
stimulata de niciun hormon.

16-Medulosuprarenala
Stroma-e constituita din figre de colagen.Pe calea acestor fibre ajung in
medulosuprarenala vasele sanguine.Medulosuprarenala are o vascularizatie dubla:pe de o
parte primeste sange din capilarele care traverseaza corticosuprarenala,pe de alta parte
din arteriolele care se desprind direct din arterele suprarenale.
Parenchimul-e format din cordoane de celule de forme di dimensiuni variabile dispuse
neordonat.In citoplasma se gasesc numeroase granule delimitate de o membrana
proprie.Aceste granule contin catecolamine.Secretia principala a acestor celule este
reprezentata de adrenalina si noradrenalina.
Eliberarea catecolaminelor se face prin exocitoza.Adrenalina actioneaza asupra
metabolismului celular producand cresterea glicemiei,cresterea catabolismului cu
producere de energie si cresterea tensiunii arteriale.
Paraganglionii sunt structuri similare medulosuprarenalei si reprezinta un grup de celule
epitelial asociate ggl simpatici paravertebrali care prezentau reactie cromafina.Sunt celule
cu originea in crestele neurale care au capatat proprietati secretorii.Aceste structuri
paraglanglionare sunt bine reprezentate la fat si la copil.Celulele paraganglionare
sintetizeaza catecolamine.

17-Terminatiuni nervoase in tegument

Organul cutanat prezinta o inervatie bogata care face ca pielea sa reprezinte un camp vast
pentru sensibilitatea exteroceptiva.La nivelul organului cutanat se gasesc terminatiuni
nervoase libere si corpusculi senzitivi,care asigura urmatoarele tipuri de sensibilitate:
-sensibilitatea tactila e asigurata de corpusculii Meisner si Merkel
-sensib. termica e asigurata de corpusculii Krause pt frig si de corpusculii Ruffini pt cald.
-sensib. presionala e asigurata de corpusculii Vater-Pacini.
-sensib.dureroasa e asigurata de terminatiile libere din dermul superficial.
Terminatiile nervoase libere sunt mielinice si amielinice.Fibrele mielinice pierd teaca de
mielina la nivelul membranei bazale a epidermului dupa care strabat MB si se ramifica
printre celulele stratului bazal si stratului poliedric.Fibre nervoase libere se gasesc si la
nivelul dermului,fiind mai abundente la nivelul dermului superficial.
La nivelul epidermului se gasesc formatiuni nervoase specifice,organele tactile Merkel
care sunt formate dintr-o componenta nervoasa si o componenta epiteliala.
Corpusculii Meissner,Golgi-Mazzoni,Vater-Pacini,Ruffini,Krause au urmatoarele
elemente structurale:
-componenta nervoasa reprezentata de o prelungire a neuronilor pseudounipolari din ggl
spinali sau fin ggl senzitivi ai nn. cranieni.Inainte de a patrunde in corpuscul,fibra
nervoasa pierde teaca de mielina.
-componenta interna e formata din multiple celule Schwann.
-componenta conjuctiva(periferica) e formata din fibre de colagen dispuse in
lamele.Lamelele apartin perinervului si contin pe langa fibrele de colagen rare
fibroblaste,vase sanguine.
Corpusculii Meisnner se gasesc preponderent in dermul papilar.Au o forma alungita cu
axul mare perpendicular pe Mb de care se ancoreaza fibre fine de colagen.E format din
multiple celule shwanniene asezate unele peste altele.
Corpusculii Vater-Pacini sunt cei mai mari corpusculi senzitivi de la nivelul pielii.Se
gasesc in nr mai mare la nivelul hipodermului.Sunt formati dintr-o terminatie nervoasa
groasa care,patrunzand in corpuscul,pierde teaza de mielina si se termina
butonat.Componenta interna e formata din celule Schwan.
Corpusculii Golgi-Mazzoni sunt localizati in derm.Lamele schwanniene formeaza 2
coifuri emisferice intre care se gaseste prelungirea nervoasa.Aceasta prelungire trimite
expansiuni digitiforme printre lamele formate de celulele Schwann.
Corpusculii Ruffini au forma ovalara si sunt localizati in derm.Terminatia nervoasa
patrunde in corpuscul si emite multiple ramificatii care se indreapta spre capsula
externa.Celulele Schwann au forme variate si dispuse neordonat.

18-Tunica externa a globului ocular(sclerotica si corneea)

Sclerotica-reprezinta invelisul extern al ochiului ea asigura protectie,fiind rezistenta si
bine ancorata in orbita.In partea anterioara a globului ocular se continua cu corneea.
Sclerotica e constituita din fascicule de fibre de colagen dispuse in straturi paralele in
interiorul unei lame.Grosimea lamelor variaza de la 10 la 100 de microni.Pe suprafata
externa a scleroticii se insera tendoanele mm extrinseci ai globului ocular care asigura
mobiltatea ochiului si multiple fibre conjunctive care se insera pe capsula Tenon.Intre
capsula Tenon si sclerotica exista un spatiu numit spatiul episcleral ocupat de un tesut
conjunctiv lax care permite rotirea globului ocular.
In partea ant sclerotica se continua cu corneea printr-o zona scurta de tranzitie,numita
limg sclero-cornean.La polul post sclerotica prezinta o zona cu numeroase orificii numita
aria cribiforma prin care trec fibrele n. optic.
Corneea-e formata dintr-un tesut propriu corneean(stroma corneei),acoperit pe fata ant
de epiteliul anterior,iar pe fata post de epiteliul post al corneei.
Tesutul propriu corneean-e format din 40-50 de lame de fibre de colagen tip I dispuse
paralel.Intre lame se gasesc rare celule conjunctive aplatizate cu prelungiri lungi care se
ancoreaza pe fibrele de colagen ale lamelor.Substanta fundamentala este redusa cantitativ
fiind formata din glicozaminoglicali,cel mai de seama reprezentant fiind keratan-sulfatul.
Epiteliul anterior-e un epiteliu malpighian fara keratinizare format din 5-7 randuri de
celule suprapuse care se jonctioneaza intre ele prin desmozomi.Stratul bazal e frmat dintr-
un rand de celule cubie,cu nucleu rotund si citoplasma abundenta.In acest strat de
identifica rare celule in mitoza. In celelalte straturi celulare sunt formate din nuclei
ovalari si mai hipercromi.Stratul superficial e format din celule pavimentoase acoperite
de o pelicula lichidiana rezultata din secretia glandelor lacrimale.
Epiteliul posterior e format dinr-un singur singur rand de celule aplatizate cu nucleu turtit
si citoplasma vacuolara bogata in mitocondrii asezat pe o membrana bazala
groasa,membrana Descemet.Aceste epiteliu e scaldat de umoarea apoasa din camera
anterioara a globului ocular .
Corneea nu e vascularizata.
Jonctiunea sclero-corneeana reprezinta zona de trecere de la corneea transparenta la
tesutul opac al sclerei.

19.Corpul ciliar
Este o structura inelara care e intinde de la codoida pana la iris.In sectiune are
forma tringhiulara, proeminand in cavitatea globului ocular.Ca si coroida, corpul ciliar se
jonctioneaza prin fata externa cu sclerotica
Corpul ciliar prezinta 2 regiuni:
-una situate imediat in spatele irisulu,cu suprafata foarte neregulata, formata din
circa 70-80 de pliuri radiare, zona proceselor ciliare:
-a doua,neteda, numita partea plana,dispusa intre procesele ciliare si ora serrate,
locul in care se continua cu coroida.
Irisul este un diaphragm muscular de forma unui disc, cu diametrul de circa 12 mm,
care separa camera anterioara a ochiului de cea posterioara.In partea central prezinta un
orificiu rotund, pupila,iar la periferie se insera pe corpii ciliari.Este Constituita din tesut
conjuctiv lax bine vascularizat care formeaza stroma iriana, acoperit pe fata posterioara
de un epiteliu bistratificat, continuare a epiteliului ciliar.Acest epiteliu, lipsit de pigment
la nivelul corpului ciliar,devine intens pigmentat la iris.Suprafata anterioara a irisului nu
este acoperita de epiteliu dar prezinta un strat discontinuu de fibroblasti si melanocite,
miofribroblaste si foarte multe vase de sange.Culoare irisului depinde de numarul
melanocitelor din stroma.
In stroma iriana se gasesc fibre musculare netede cu disupunere circular si radiara,cu
efect antagonic.Fibrele circulare sunt mai abundente in vecinatatea pupilei si prin
contractia lor determina micsorarea diametrului pupilar(mioza);fibrele cu disupunere
radiara sunt mai abundente la periferia irisului si prin contractia lor determina dilatarea
pupilei(midriaza).Muschiul constrictor al pupiei este invervat parasimpatic, iar muschil
dilatator al pupilei are invervatie simpatico.Modificarile diametrlui pupilar sunt
coordinate de reflexele vegetative care depend de catitatea de lumina care ajnge la retina.
20. Retina
Prezintă două zone: retina vizuală situată posterior de ora serrata şi retina oarbă
situată anterior de acest reper.
Retina vizuală, având o grosime de aproximativ 0,5 mm, este formată dintr-o foiţă
externă - stratul celulelor pigmentare şi o foiţă internă formată din celule senzoriale
receptoare, neuroni şi celule nevroglice.
Stratul celulelor pigmentare este separat de coroidă prin membrana Bruch, iar de
celulele senzoriale printr-un spaţiu virtual care poate deveni real în deslipirile de retină.
Acest strat este format dintr-un singur rând de celule de formă prismatică la polul
posterior al retinei, de formă cubică spre meridianul ochiului şi de formă turtită anterior
de ora serrata. Ele se ancorează în structura membranei bazale (care face corp comun cu
membrana Bruch) prin numeroase prelungiri digitiforme. Polul apical prezintă numeroase
prelungiri de înălţimi variate care pătrund printre conurile şi bastonaşele celulelor
senzoriale. Nucleul este rotund dispus bazai. Citoplasmă supranucleară a celulelor
epiteliului pigmentar este plină de granule de melanină de dimensiuni variate, fagozomi
şi fagolizozomi. Citoplasmă bazală conţine un abundent reticul endoplasmic neted, locul
de stocare şi reciclare al vitaminei A utilizată de celulele cu conuri şi bastonaşe. Celulele
pigmenatre contribuie la formarea „camerei întunecate a ochiului^ şi la sinteza purpurului
retinian.
Foiţa internă a retinei este formată din celulele senzoriale (celulele cu conuri şi
bastonaşe), celulele bipolare, celulele multipolare, celulele ganglionare, celulele
nevroglice Miiller, celulele amacrine şi celulele orizontale.
Celulele senzoriale fotoreceptoare sunt neuroni modificaţi, cu structură microscopică
similară.
Celulele cu bastonaş sunt înjur de circa 120 milioane. Prezintă un corp neuronal uşor
alungit din care porneşte spre epiteliul pigmentar o prelungire externă (dendrită
modificată) groasă de circa 1 pm, mai lungă sau mai scurtă, cu aspect de bastonaş. La
nivelul corpului celular există un nucleu hipercrom, de dimensiuni mici şi o cantitate
redusă de organite celulare. Prelungirea externă prezintă două segmente:
- un segment extern, lung, de formă cilindrică este caracterizat prin prezenţa unui
număr foarte mare de plicaturări ale plasmalemei celulare, ce determină intrânduri adânci
(discuri membranoase) ce-i dau o striaţie transversală. Aici se găsesc circa 600-900 de
vezicule aplatizate (în formă de discuri) cu dimetrul de circa 2 pm şi grosimea 16 nm,
înconjurate de membrana plasmatică. Membrana discuri lor conţine rodopsină.
- un segment intern de aspect cilindric, cu diametrul de circa 2 pm care prezintă o
striaţie longitudinală în porţiunea externă dată de prezenţa mitocondriilor lungi şi aspect
granular în porţiunea internă determinat de reticulul endoplasmic, microtubulii cu
orientare longitudinală şi aparatul Golgi.
21. Organul de simţ acustic (organul lui Corti), structura
microscopică esenţială a melcului, este aşezat pe membrana bazilară, pe toată lungimea
canalului cohlear, motiv pentru care este numit şi „organul spiral al lui Corti“. Este un
masiv celular înalt diferenţiat, provenind din epiteliul de acoperire.
în structură sa există două componente: componenta epitelială şi componenta
nervoasă.
Componenta epitelială este formată din trei categorii de celule: de susţinere,
senzoriale şi bazale
Componenta nervoasă este reprezentată de terminaţiile dendritice ale neuronilor
bipolari senzitivi din ganglionul Corti.
Componenta epitelială
Celulele de susţinere
La unirea 1/3 interne cu 2/3 externe ale membranei bazilare se găseşte un masiv
celular de formă triunghiulară numit tunelul lui Corti. Acesta este delimitat de-o parte şi
de alta de celule de susţinere înalte, depărtate între ele la bază şi joncţionate la vârf, care
alcătuiesc pilierii tunelului. Celulele care delimitează tunelul lui Corti au o morfologie
particulară, prezentând:
- o bază de implantare situată pe membrana bazilară unde se găseşte şi nucleul
celulei;
- un corp celular care formează peretele tunelului lui Corti;
- un cap, mai mult sau mai puţin dilatat care se „articulează^ cu capul celulei din
peretele opus.
Citoplasmă acestor celule prezintă numeroase filamente aşezate paralel, cu diametrul
de 6-27 nm, care par să confere celulelor o rigiditate crescută.
Medial de pilierul intern se găsesc un rând de celule de susţinere specializate
(celulele Deiters) şi un rând de celule senzoriale; lateral de pilierul extern se găsesc trei
rânduri de celule de susţinere şi trei rânduri de celule senzoriale.
Celulele de susţinere Deiters sunt celule mult mai înalte decât celulele care
delimitează tunelul lui Corti. Au o formă particulară: de fotoliu cu spetează. Celulele
prezintă o citoplasmă abundentă, bogată în organite şi fascicule de filamente cu o
structură similară cu cele din celulele care delimitează tunelul lui Corti. Nucleul este
rotund sau ovalar dispus central. In 1 /3 superioară, celule Deiters prezintă o fosetă în
care se sprijină polul bazai al celulelor senzoriale. în această zonă citoplasmă este bogată
în filamente dispuse paralel, ascendent, având rol mecanic. La polul apical, celulele
Deiters prezintă o zonă lăţită numită falangă, cu structură cuticulară, care se articulează
prin intermediul unui material amorf cu celelalte celule de susţinere formând membrana
reticulata. Membrana reticulată nu este altceva decât o structură cu pori rezultată din
fuziunea polului apical al celulelor Deiters, prin care pătrund şi proemină la suprafaţa
epiteliului perii celulelor senzoriale.
Celulele Deiters au rol de susţinere pentru celulele senzoriale. Ele se dispun într-un
singur rând, medial de tunelul lui Corti şi pe trei rânduri, lateral de tunelul lui Corti.
Celulele de susţinere Hensen se găsesc dispuse medial de celulele Deiters din stâlpul
intern şi respectiv lateral de celulele Deiters din stâlpul extern. Sunt celule înalte,
cilindrice, voluminoase, cu un nucleu rotund, normocrom, situat central. Citoplasmă este
acidofilă, mai săracă în organite şi fără filamente. Polul apical proemină la suprafaţa
epiteliului în endolimfa şi prezintă câţiva microvili de mici dimensiuni.
Celulele Claudius sunt celule de formă cubică care se găsesc pe membrana bazilară
în afara celulelor Hensen, aşezate una lângă alta ajungând până la nivelul ligamentului
spiral. Sunt celule cu citoplasmă mai clară şi nucluel rotund situat central.
Celulele bazale (Bottcher) sunt celule mici, aplatizate, bogate în organite, în special
în mitocondrii, cu citoplasmă mai întunecată, situate pe membrana bazilară printre
celulele de susţinere; ele au rol de înlocuire a celulelor de susţinere epuizate funcţional.

22. ORGANUL DE SIMŢ AL GUSTULUI MUGURELE SAU

CORPUSCULUL GUSTATIV
Corpusculii gustativi sunt mici formaţiuni ovalare localizate în epiteliul cavităţii bucale,
în special în epiteliul papilelor fungiforme şi circumvalate, dar există muguri gustativi
diseminaţi şi la nivelul palatului, faringelui, laringelui şi epiglotei. Se conside¬ră că în
structura limbii umane se găsesc peste 3000 de corpusculi gustativi.
Mugurii gustativi sunt formaţiuni epiteliale în formă de „butoiaş11, constituiţi din
aproximativ 50-75 de celule, care ocupă toată grosimea epiteliului de acoperire, de la
membrana bazală până în lumenul cavităţii orale. Ei au înălţimea de 50-80 pm şi
grosimea de 30-50 pm. în coloraţiile histologice uzuale mugurii gustativi se ob¬servă
foarte bine, deoarece celulele componente sunt celule alungite, fuziforme, cu polul bazai
pe membrana bazală şi cu polul apical la suprafaţa epiteliului care tape- tează mucoasa
linguală. în plus, celulele componente ale mugurilor gustativi au citoplasmă mai clară faţă
de celulele epiteliului de acoperire, iar nucleii sunt mai mari, hipocromi şi ovalari, cu
axul mare perpendicular pe membrana bazală. Acest aranjament structural contrastează
puternic cu aranjamentul celulelor din epiteliul malpighian fără keratinizare al mucoasei
orale.
Mugurii gustativi prezintă la polul apical o deschidere, numită por gustativ care se
deschide liber în cavitatea bucală.
în structura corpusculului gustativ sunt prezente două componente:
- componenta epitelială;
- componenta nervoasă.
Componenta epitelială conţine trei tipuri de celule ce diferă ca aspect mor¬fologic şi
colorabilitate:
- celule tip I - celule întunecate, situate la periferia corpusculului gustativ sunt
dotate cu microvili proiectaţi în porul gustativ. Citoplasmă lor este bogată în filamente
fine, ribozomi, reticul endoplasmic rugos şi conţine mici granule secreto- rii. Sunt celule
cu rol de susţinere şi de fagocitoză. La polul apical prezintă comple¬xe joncţionale de tip
cuticular, prin care se conectează cu celulele de susţinere din jur, dar şi cu celulele
epiteliului malpighian de acoperire. Ele delimitează un canal, numit canal gustativ, lung
de circa 7-10 pm şi larg de 3-5 pin, delimitat de „un por intern11 şi „un por extern11.
Printre acestea, la polul bazai al corpusculului se găsesc nişte celulele mici, cu citoplasmă
mai întunecată, cu nucleul rotund, celule care sunt considerate celule stem, capabile de a
se diferenţia în celelalte tipuri celulare.
-celulele tipii-celule clare, înalte, mai puţin numeroase, conţin în citoplas¬mă un reticul
endoplasmic neted abundent şi puţine filamente. Ele prezintă incon¬stant sinapse, dar
rolul lor nu este bine cunoscut.
- celulele tip III - celule senzoriale, sunt situate în centrul corpusculului gus¬tativ.
In microscopia electronică, citoplasmă lor conţine microtubuli longitudinali şi puţin
reticul endoplasmic neted; în citoplasmă bazală se găsesc mici vezicule ase¬mănătoare
veziculelor sinaptice. Aceste celule prezintă la polul apical câte o pre¬lungire, numită păr
gustativ, situat în canalul gustativ, iar la polul bazai prezintă numeroase sinapse. Sunt
celule cu funcţie de chemorecepţie.
23. Mucoasa olfactivă constituie un organ senzorial capabil să identifice
anumite molecule introduse în organism o dată cu aerul inspirat. Ea are o suprafaţă de
2,5- 5 cm2 şi este localizată pe plafonul cavităţii nazale (faţa inferioară a lamei ciuruite
aetmoidului), pe o parte a cornetului superior, iar median pe regiunea superioară a
septului nazal. Are o culoare galben-brun ce contrastează cu aspectul roz al mu¬coasei
respiratorii învecinate.
Impactul dintre substanţele conţinute în aerul inspirat în suspensie şi mucoasa olfactivă
este favorizat de prezenţa coanelor şi meaturilor nazale care creează un curent de aer
turbionar în cavităţile nazale şi de inspiraţiile scurte şi puternice.
Mucoasa olfactivă este constituită din epiteliul olfactiv şi corion (lamina propria).
Pasajul de la epiteliul de tip respirator al cavităţilor nazale la epiteliul olfactiv se face
brusc, între celulele celor două tipuri de epitelii lipsind joncţiunile de tip desmozonal.
Epiteliul olfactiv este un epiteliu pseudostratificat cilindric lipsit de celule caliciforme şi
cili, cu grosimea de aproximativ 60-100 pm. El este aşezat pe o membrană bazală subţire
şi continuă sub care se găseşte un corion bogat vascula- rizat. Este un neuroepiteliu, fiind
singurul loc din organism în care celulele nervoa¬se (neuroni) sunt localizate în grosimea
unui epiteliu de acoperire.
Conţine trei tipuri de celule: bazale, de susţinere şi olfactive.
Celulele bazale numite şi celule de înlocuire sunt situate la baza epiteliului olfactiv;
considerate celule steni, se pot divide şi diferenţia în celule olfactive sau celule de
susţinere. Au dimensiuni mici, formă piramidală şi un nucleu sferic. Cito¬plasmă conţine
organite comune şi câteva fascicule de microfilamente. Celulele bazale emit multiple
prelungiri care se joncţionează cu alte celule bazale dar şi celulele de susţinere. Unele
dintre aceste prelungiri vin în contact cu prelungirea axonică a celulelor senzoriale.
Celulele de susţinere înalte, columnare, ajung cu polul apical la suprafaţa epiteliului.
Polul apical este dotat cu microvili scurţi. Citoplasmă conţine granule de pigment galben-
brun, reticul endoplasmic neted (REN), complex Golgi (supranu¬clear), mitocondrii.
Nucleul are formă ovalară şi este situat la acelaşi nivel cu nucleii celulelor de susţinere
vecine. Celulele de susţinere prezintă nişte adâncituri laterale care găzduiesc corpul
celulelor nervoase.
Celulele olfactive sunt neuroni senzitivi bipolari situaţi printre celulele de susţinere.
Corpul neuronal (pericarionul) de aspect fusiform, conţine un nucleu rotund situat în 1/3
medie şi o citoplasmă înzestrată cu toate structurile unei celule nervoase, inclusiv
neurofîbrile şi neurotubuli. Prelungirea dendritică porneşte de la polul extern al
pericarionului se termină la suprafaţa epiteliului printr-o formaţiu¬ne rotundă numită
veziculă olfactivă; de pe corpul veziculei se desprind 8-14 filamente lungi de 70 pm,
numite cili olfactivi (peri olfactivi) cu rol de a recepţiona stimulii olfactivi, ce se
orientează paralel cu suprafaţa epiteliului,. Axonul, opus dendritei, depăşeşte membrana
bazală, traversează corionul şi apoi lama ciuruită a etmoidului. Axonii lipsiţi de mielină şi
grupaţi în filete nervoase vor constitui nervul olfactiv.
Uşurinţa epiteliului olfactiv de a-şi regenera neuronii senzitivi primari este unică în
sistemul nervos.
Lamina propria este despărţită de epiteliul olfactiv printr-o membrană baza¬lă
condensată; în atmosfera de ţesut conjunctiv săracă în fibre şi bogată în celule a laminei
propria se pot observa aglomerări limfocitare şi chiar foliculi limfoizi. Glan¬de tubulare
alveolare numite glande Bowman, formate din celule piramidale cu granule secretorii la
polul apical, sunt şi ele prezente în lamina propria. Secreţia acestor glande creează o lamă
fină de fluid ce înconjoară cilii olfactivi, facilitând accesul substanţelor odorizante din aer
spre receptorii senzoriali. Dispozitivul vas¬cular sanguin şi limfatic al laminei propria
este bine reprezentat.
24. EPIDERMUL este un epiteliu pavimentos, stratificat cu keratinizare, ondulat
şi în continuă regenerare. Grosimea lui este variabilă de la 0,04-4 mm.
Majoritatea celulelor prezente în structura epidermului, numite keratinocite, au
capacitatea de a sintetiza keratină. Keratinocitele, legate între ele prin joncţiuni
desmozomale, sunt aşezate stratificat, din profunzimea epidermului până la suprafaţa sa
existând 5 straturi: bazai, spinos, granulos, lucios şi comos. Stratificarea evidenţiază
procesele morfologice şi biochimice de diferenţiere treptată a keratinocitelor, în migrarea
lor din stratul bazai până la suprafaţa epidermului. Denumirea şi caracteristicile fiecărui
strat epidermic se bazează pe stadiul diferenţierii keratinocitare la acel nivel.
Diferenţierea celulelor epidermului este echivalentă cu keratinizarea. Acest proces,
programat genetic, este forte complex din punct de vedere biochimic şi structural. El
include:
- sinteza de structuri proteice noi şi modificarea unora existente;
- apariţia de noi organite celulare şi reorganizarea structurală a celor prezente;
- modificarea formei celulare;
- modificarea progresivă a metabolismului celular;
- creşterea sintezelor proteinelor ce intervin în keratinizare;
- degradarea coordonată şi controlată a unor organite celulare;
- modificări progresive ale plasmalemelor, suprafeţelor antigenice şi receptorilor;
- deshidratarea celulelor superficiale.
Fiecare strat celular reprezintă un stadiu al diferenţierii keratinocitare în care celulele
devin mai specializate, dar cu funcţii mai restrânse. Finalul procesului de keratinizare, ce
se realizează la nivelul stratului cornos, este însoţit de moartea celulelor, transformarea
acestora într-o matrice proteică ce conţine numeroase filamente, modificarea membranei
celulare şi apariţia lipidelor la suprafaţă, structuri care permit realizarea funcţiei de
barieră a pielii.
Epidermul este aşezat pe o membrană bazală, o structură microscopică cu aspect ondulat
ce-1 desparte de derm, servindu-i ca suport şi ca barieră imperfectă.
Stratul bazai sau germinativ este format dintr-un singur rând de celule de formă cilindrică
cu dispunere palisadică, cu axul mare perpendicular pe membrana bazală. El reprezintă
aproximativ 18% din grosimea epidermului fiind format predominant din keratinocite.
Printre keratinocite se întâlnesc intercalate rare celule dendritice nekeratinocitare
(melanocite, celule Merkel, celule Langerhans).

25. Dermul
Dermul sau corionul pielii este limitat la suprafata de membrane bazala care-l
separa de epiderm, iar in profunzime se continua fara o delimitare neta cu hipodermul. In
ansamblu, dermul este un sistem integrat de celule, fibre, filamente si substanta
fundamental amorfa.
Dermul este stratul care confera pielii rezistenta, protejand organismal impotriva
agentilor mecanici, dar in acelasi timp este si un organ de depozit al apei. Intervine
.de asemenea, in procesele de reglare termica si in receptionarea stimulilor senzoriali.
Structura histologica a dermului este formata dintr-un schelet fibrilar alcatuit
predominant din fibre de colaagen, alaturi de care exista si fibre elastice si de
reticulina, o componeta celulara formata din cellule proprii tesutului
conjunctiv(fibrocite, fibroblaste, mastocyte si histiocite) si cellule migrate din sange
(granulocyte, limfocite, plasmocite), toate incluse in substanta fundamental.
Microscopic dermul prezinta 2 zone :
1) Dermul papilar (sau superficial): este situat imediat sub membrana bazala si
reprezinta aproximativ 1/5 din grosimea totala a dermului . Contine fibre de
colagen de tip VII care formeaza fibrele de ancorare prin care solidarizeaza
epidermul cu dermul prin membrana bazala. Contine terminatii nervoase libere
sau incapsulate (corpusculii Meissner –mecanoreceptori si Krause-rece).
2) Dermul profund (dermul propriu-zis sau dermul reticular): cuprinde 4/5 din
grosimea totala a dermului. Contine fribre de colagen tip I organizate in fascicule,
glande sebacee, glande sudoripare, foliculi pilosi, muschii erector ai firului de par,
corpusculi Vater-Pacini (presiune) si Ruffini (cald).
Jonctiunea dermo-epidermica este o membrane bazala cu aspect ondulat format
papile dermice si creste epidermice care contribuie la solidarizarea epidermului de
derm si este importanta in patologia dermatologica.

26. Hipodermul
Este stratul cel mai profund al tegumentului, uneori denumit strat subcutanat,
reprezinta de fapt continuarea dermului profund.
El este alcatuit din benzi groase de colagen, care prin ramificare si anastomozare
dau nastere unor spatii populate cu numeroase adipocite.Grosimea stratului adipos ce ia
nastere in acest fel variaza cu regiunile corpului, fiind foarte dezvoltat pe abdomen si
aproape inexistent la nivelul pleoapelor.
In hipoderm pot fi localizate portiunile secretorii ale glandelor sudoripare si
numeroase vase si nervi.
27. Glandele sudoripare
Dupa raportul lor cu firul de par exista 2 tipuri de glande sudoripare : glande
eccrine si glande apocrine.
1) Glandele eccrine sunt glande tubulare glomerulate cu secretie
merocrina(integritatea celulara nu este alterata) si prezinta urmatoarele componete
structurale :
 Glomerulul glandular : este situate in 1/3 inferioara a dermului sau la
nivelul limitei dermo-hipodermice. Este format dintr-un tub contorsionat,
alcatuit la randul sau dintr-un singur rand de celule secretorii cu aspect
cubic, cu citoplasma mai clara, usor acidofila, bogata in granule de
glycogen, cu nucleul rotund, normocrom, situate bazal. Celulele secretorii
se sprijina ci polul bazal pe glandilema, dar intre glandilema si celulele
secretorii exista un strat discontinuu de celule mioepiteliale
 Canalul de excretie : este format dintr-un epiteliu bistratificat cubic, cu
celule a caror citoplasma este usor bazolfila, este asezat pe o membrane
bazala continua; aceste celule intervin in reglarea compozitiei ionice a
sudorii. Canalul sudoripar are un traseu spiralat, traverseaza dermul,
membrane bazala a epidermului si se continua cu traiectul sudoripar.
 Traiectul sudoripar : este prezent la nivelul epidermului ,este lipsit de
membrana bazala fiind delimitat de un singur rand de keratinocite.
Traiectul sudoripar se deschide la suprafata epiermului printr-un por
sudoripar limitat de un inel de keratina.
Reglarea secretiei glandelor eccrine este asigurata de factori intrinseci
(hormonali si nervosi), dar si de factori extrinseci (temperature mediului
ambient, umiditatea). Sudoarea secretata contine 99% apa si 1% reziduu uscat.
Are un gust sarat si pH acid. Ea este secretata in mod continuu, in cantitate de
cca 800 ml/zi.
2) Glandele apocrine : din punct de vedere structural sunt asemanatoare cu cele
eccrine, numai ca sunt mai voluminoase (de 10 ori mai mari) si secretia lor este
holo-merocrina adica are loc prin eliminarea unei parti din polul apical al
celulelor secretorii. Aceste se deschid la suprafata pielii la nivelul unui orificiu
pilar. Sunt mai putin numeroase decat glandele eccrine si ating dezvoltarea
maxima la pubertate, activitatea lor fiind corelata cu cea a gonadelor. Sunt
localizate numai in anumite regiuni :axile, inghinal, perigenital, perimamelonar
insa exceptional pot fi localizate si pe fata si scalp dar sunt mici si nefunctionale.
Forme modificate ale acestora sunt glandele ceruminoase de la nivelul
conductului auditiv extern si glandele Moll de la nivelul pleopelor. Sudoarea
secretata de aceste glande este vascoasa, alb-laptoasa, cu pH slab alcalin. Secretia
este intermitenta, cantitatea este redusa si nu au rol in termireglare. Sudoarea
apocrine are un miros particular, aceste glande fiind numite si glande odorizante,
datorita degradarii secretiei de flora microbiana ce se poate dezvolta in zonele cu
 glande apocrine. Glandele sudoripare apocrine nu reactioneaza la stimuli termici
sau psihici.

28. Glandele sebacee

Sunt glande alveolare pline care secreta sebum. Marea majoritate a acestora se
dezvolta impreuna cu foliculul pilos, ele existand in toate zonele anatomice acoperite cu
par, fiind absente pe palme, plante si spatiile interdigitale.
In afara glandelor sebacee associate firului de par, exista si glande sebacee libere
care se deschid direct la suprafata pielii. Acestea sunt glandele Meibomius de la pleope,
glandele Tyson de pe preput, glandele din regiunile de tranzitie dintre piele si mucosae de
la nivelul buzelor, areolei mamare, regiunii anale sau genitale.
Glandele sebacee libere sunt de 2 feluri :
1) Primare : derivate ontogenetic din epidern
2) Secundare : devenite libere prin atrofia si distrugerea foliculului pilos.
Histologic, aceste glande sunt formate dintr-un singur rand de celule epiteliale
mici, de forma cubica, ovala sau turtite, cu citoplasma bazofila, bogata in organite de
sinteza, jonctionate intre ele prin desmozomi, asezate pe o membrane bazala groasa si
continua. Prin diviziuni de tip mitotic aceste celule dau nastere la 2 celule progene, care
evolueaza diferit : una ramane pe glandilema formand celule cu functie proliferative, iar
cealalta evolueaza spre lumenul glandei unde se incarca cu sebum. Celulele care se
incarca cu sebum iau forma poliedrica, devin voluminoase, au citoplasma mai clara si
vacuolara datorita continutului ridicat in substante lipidice. Nucleul acestor celule devine
din ce in ce mai tahicrom, picnotic, iar in final sufera un process de carioliza. Pe masura
acumularii sebumului, organitele celulare se reduc cantitativ, astfel ca in final intreaga
celula se transforma intr-o vezicula plina cu sebum (un amestec complex de lipide si
resturi celulare).
Fiecare glanda isi trimite produsul de secretie printr-un canal propriu la nivelul
foliculului pilos, impregnand firul de par si stratul cornos al pielii cu sebum. Secretia
sebacee este continua, fiind o secretie de tio holocrin.
Glandele sebacee isi intensifica activitatea dupa pubertate, cantitatea de sebum
fiind redusa in copilarie, deoarece unii homoni sexuali (androgeni), hidrocortizonul si
catecolaminele stimuleaza secretia glandulara. Estrogenii inhiba secretia glandelor
sebacee.

29. Dintele – pulpa dintelui si dentina

Pulpa dintelui se gaseste situata in cavitatea pulpara, cavitate care se prelungeste
pana la varful radacinii.
Este un tesut mezenchimatic in care se gasesc vasele si nervii dintelui.Acest tesut
este bogat in substanta fundamentala, prezinta celule neuniforme, in marea lor majoritate
fibroblasti. Se gasesc putine histiocite si limfocite, acestea fiind mai bine reprezentate in
partea centrala a pulpei.
Celulele proprii pulpei sunt fibroblastii si odontoblastele, celule specializate ale
pulpei, celule cu prelungiri.Unele din aceste prelungiri sunt orientate in directia dentinei
iar altele in interiorul pulpei si formeaza stratul fibrelor subodontoblastic (WEIL).Aici se
gasesc si fibre reticulare, evidente prin tehnici de impregnare argentica, precum si fibre
de colagen (fibrele lui KORFF).
Fibroblastele sunt situate pe un singur rand la periferia pulpei dentare, sunt celule
mari cu nucleu voluminos si citoplasma slab bazofila.Odontoblastele au astept
pseudostratificat.
Dentina(ivoriul) e un tesut osos de origine mezenchimatoasa, acelular si
avascular, nutritia se face prin intermediul limfei dentare.Este primul tesut dur care ia
nastere in cursul dezvoltarii dintilor ca rezultate al activitatii celulelor
odontonlastice.Substanta fundamentala omogena, constituie predentina care se depune in
jurul fibrelor lui Tomes si ale lui Korff constituind canaliculele dentinale.

30. Dintele – smaltul si cementul

1) Smaltul este o formatiune dura,cuticulara,de origine ectoblastica,care acopera
dentina la nivelul coroanei. Mbriologic, smaltul apare dupa inceperea calcificarii dentine.
Smaltul este sintetizat de celule special, denumite adamantoblaste, care constituie un
epiteliu simplu denumit epiteliu adamantin. Celulele acestui epiteliu sintetizeaza si
excreta spre polul bazal (spre dentina) o matrice proteica care se mineralizeaza foarte
repede, devenind smalt. Prin comprimare reciproca, produsul de secretie al
adamantoblastelor ia forma de prisma hexagonala, alungita si formeaza “prismele
smaltului”, aranjate perpendicular pe suprafata dentine. Ele confera smaltului un aspect
striat si ii asigura rezistenta la presiune in timpul masticatiei.
Smaltul este cea mai dura structura din organism, fiind mineralizat in proportie de
96%. Este incolor si transparent. Si la smalt, mineralizarea ritmica este reflectata in linii
paralele cu suprafata, linia neonatala fiind mai evidenta.
La limita smalt-dentina se gaseste o membrane limitanta numtia membrane
Huxley, iar la suprafata smaltului se gaseste “cuticula smaltului” (membrane Nasmith), o
structura keratinizata care protejeaza suprafata smaltului.
2) Cementul acopera dentina la nivelul radacinii dintelui. Este un tesut osos
fibros, cu substanta fundamental mineralizata in proportie de 45-60%.
Cementul este format dintr-o matrice organica incarcata cu saruri minerale ce
constituie substanta fundamentala, din fibre de collagen si celule denumite cementocite.
Cementocitele sunt dispuse in niste cavitati ale substantei fundamentale denumite
cementoplaste.
Dupa aspectul histologic se deosebesc 2 zone ale cementului :
- Cementul fibrilar : sarac in celule, situat intern in jurul dentine
- Cementul celular : bogat in cementocite, situate in partea externa a acestuia
Cementul face parte din structurile periodontiului si participa la contentia dintelui
(odontonului) in alveola osoasa. Ligamentele alveolo-dentare se ancoreaza in
cement prin fibre de colagen denumite “fibrele Sharpey”. Hranirea cementului se
face prin difuziune din vasele sanguine ale peridontiului.
31 Limba este un organ musculos mobil ce cuprinde in structura sa un schelet,
muschi striate, glande, vase, nervi si mucoasa.Epiteliul mucoasei este stratificat
pavimentos moale sau cheratinizat (la rumegatoare si feline). Corionul mucoasei se
densifica concurand la structura aponevrozei linguale. Mucoasa linguala apare neteda pe
fata ventrala a limbii iar pe fata dorsala prezinta papile linguale. Limba este lipsita de
submucoasa.
Papilele linguale sunt formate dintrun ax conjunctiv acoperit de un epiteliu stratificat
pavimentos. Papilele au rol mecanic sau rol gustativ.
– papilele filiforme prezinta un epiteliu ce poate fi cheratinizat (la rumegatoare si feline)
sau necheratinizat
– papilele fungiforme au aspect de ciuperca; epiteliul lor este mai putin cheratinizat sau
necheratinizat; in epiteliul de pe laturile papilei se pot obs. muguri gustativi
– papilele foliate sunt formate din 8-10 pliuri ale mucoasei cu aspect de foi de carte
dispuse perpendicular pe axul limbii; contin rar muguri gustativi
– papilele conice sunt prezente la rumegatoare si canide avand aspect conic
– papilele circumvalate (sau caliciforme) apar dispuse la baza limbii; sunt inconjurate de
un sant in fundul caruia se deschid glande de tip seros; epiteliul ce delimiteaza santul
include numerosi muguri gustativi
Muschii limbii (intrinseci sau extrinseci) sunt formati din fibre musculare striate .
32 ESOFAGUL
structura histologica-
• organ tubular de 25 cm cu rol de transport al alimentelor
Peretele : 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si externa
Mucoasa-formeaza pliuri longitudinale ce permit distensia mucoasei esofagiene la
trecerea bolului alimentar
-formata din 3 componente: epiteliu de acoperire, corion si musculara mucoasei
Epiteliu de acoperire - epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat, gros, dispus pe
aproximativ 25 randuri
-turnover rapid: 3-4 zile
Corionul - tesut conjunctiv lax infiltrat cu limfocite
-contine vase sanguine mici, vase limfatice si nervi
-contine glande mucoase in portiunea inferioara(glande esofagiene superficiale), acestea
secreta mucus neutru cu rol de lubrifiere pt trecerea bolului alimentar
Musculara mucoasei
-strat subtire de muschi neted interpus intre mucoasa si submucoasa
-contine fibre muscular netede dispuse in 2 planuri: intern-circular,
extern- longitudinal
Submucoasa
- contine tesut conjunctiv dens bogat in fibre elastic
- se gasesc vase sanguine si vase limfatice
-contine pe toata lungimea mucoasei glande mucoase(glande esofagiene propriu
zise).Acestea secreta mucus(lubrefiaza suprafata epiteliului si favorizeaza alunecarea
bolului alimentar) si lizozimi (enzima cu rol bactericid)
-contine plexul nervos Meissner format din microganglioni, fibre amielinice simpatice si
parasimpatice cu rol in reglarea secretiilor glandular
Tunica musculara-formata din fibre muscular striate in portiunea proximala si netede in
portiunea distal. Fibrele musculare sunt dispuse in 2 straturi: intern-circular si extern-
longitudinal. Intre cele 2 straturi : plexul mienteric Auerbach(contine microganglioni
vegetative si fibre amielinice simpatico si parasimpatice cu rol in reglarea
peristaltismului.
Tunica externa – adventice, cu exceptia esofagului abdominal care este invelit de
seroasa. Adventicea- strat de tesut conjunctiv lax care se continua fara delimitare neta cu
tesut conjunctiv din jur.
Seroasa-strat de tesut conjunctiv lax acoperit la exterior de mezoteliul peritoneal .

33 Stomac – regiunea fundica

Glandele fundice, numite şi glande gastrice propriu-zise, sunt cele mai numeroase şi cele
mai importante. Ele sunt răspândite de la nivelul fomixului şi corpului gastric până în
regiunea pilorică. Sunt glande tubulare drepte, uşor sinuoase în partea profundă, cu
lungimea de circa 0,4-0,7 mm. Ele ocupă toată grosimea corionului, ajungând cu partea
profundă până la musculara mucoasei.
La periferie glanda este delimitată de o membrană bazală care se continuă cu membrana
bazală a epiteliului de acoperire. Lumenul glandelor fundice este îngust şi stelat; el se
deschide la baza criptelor gastrice.
Glandele fundice prezintă trei regiuni: gâtul sau coletul, corpul şi fundul glandei.
Celulele mucoide se găsesc numai la nivelul gâtului glandei. Aici epiteliul este format din
celule similare cu cele din partea profundă a criptei gastrice. Sunt celule mici, cu
citoplasmă mai întunecată, bogată în organite şi enzime, capabile de multiplicări rapide şi
diferenţieri, care regenerează pierderile celulare fiziologice sau patologice care apar atât
la nivelul epiteliului de suprafaţă cât şi la nivelul glandelor. Celulele de la gâtul glandei
prezintă la polul apical granule de secreţie. Unele dintre aceste granule conţin mucus, iar
altele conţin pepsinogen. Secreţia de pepsinogen este totuşi redusă la acest nivel.
Epiteliul corpului şi fundului glandelor conţine celelalte trei tipuri de celule.
Celulele parietale (oxifile) sunt mai numeroase la nivelul corpului glandei. Sunt celule de
formă rotundă sau ovalară, de dimensiuni mari, cu diametrul de 20-22 pm. Nucleul este
rotund, situat central, hipocrom, iar citoplasmă este acidofilă. Studii de microscopie
electronică au evidenţiat prezenţa a numeroase organite intracelulare, dispuse relativ
omogen în toată citoplasmă.
Celulele principale (pepsinogene) sunt localizate preponderent spre fundul glandei. Sunt
celule de formă poliedrică sau piramidală, cu nucleul mai mic şi mai hipererom dispus
spre polul bazai, cu citoplasmă abundentă şi bazofilă.
Celulele cufuncţie endocrină sunt mult mai rare decât primele trei categorii de celule.
Sunt răspândite neuniform în toată mucoasa gastrică, izolate sau grupate 2-3 la un loc,
printre celulele glandelor din corion şi foarte rar la nivelul epiteliului de suprafaţă.
După modalitatea de a reacţiona cu sărurile de argint şi crom s-au descris două categorii
de celule cu funcţie endocrină:
- celulele argentafine, capabile de a reduce sărurile de argint şi crom;
- celulele argirofile reduc sărurile de metale (argint şi crom)

34 Stomac regiune pilorica

Glandele pilorice sunt prezente în număr mare în mucoasa antro-pilorică. Sunt glande
tubulare ramificate, formate din celule cu secreţie exocrină şi endocrină. Celulele cu
secreţie exocrină sunt preponderente; sunt celule de formă cilindrică, secretoare de mucus
PAS-pozitiv. In coloraţiile uzuale, citoplasmă acestor celule se colorează slab şi are un
aspect vacuolar. Nucleul este împins spre polul bazai deoarece mucusul este depozitat sub
formă de granule la polul apical.
Celulele cu funcţie endocrină sunt reprezentate de celulele argentafine secretoare de
serotonină şi celulele argirofile secretoare de gastrină.
Trecerea de la mucoasa de aspect fundic la mucoasa de aspect piloric nu este bruscă, ci se
întinde pe o distanţă de 2-3 cm, distanţă în care se găsesc atât glande de tip fundic cât şi
glande de tip piloric. Această zonă de tranziţie se găseşte la o distanţă de circa 7-8 cm de
orificiul piloric.
Musculara mucoasei este mult mai complexă la nivelul stomacului decât la nivelul altor
segmente ale tubului digestiv. Ea este mult mai groasă decât la esofag şi la intestinul
subţire, şi este formată din fibre musculare netede dispuse în două planuri: un plan
circular intern şi un plan longitudinal extern. Din partea internă se desprind fibre
musculare care merg ascendent în corion printre glandele acestuia. De asemenea, prin
dezvoltarea mai accentuată în anumite zone determină ridicarea mucoasei sub formă de
arii gastrice.
Submucoasa este bine reprezentată. Ea este constituită din ţesut conjunctiv lax, bogat în
celule conjunctive (limfocite, plasmocite, mastocite, polimorfonucleare eozinofile),
substanţă fundamentală, fibre dc colagen şi elastice, vase sanguine şi limfatice.
Musculara la nivelul stomacului este, de asemenea, bine dezvoltată. Ea este formată din
fibre musculare netede dispuse în trei straturi: un strat extern, longitudinal, care continuă
stratul extern al muscularei esofagiene; un strat mijlociu, circular, foarte dezvoltat în
regiunea pilorică unde formează şi sfincterul piloric; un strat intern oblic mai dezvoltat în
porţiunea verticală a stomacului.
Seroasa peritoneală acoperă stomacul şi participă la fixarea lui de organele din cavitatea
abdominală (ficat, colon, diafragm). Ea este formată dintr-un epiteliu pavimentos simplu
aşezat pe o membrană bazală. între tunica musculară şi seroasă există un spaţiu ocupat de
o cantitate variabilă de ţesut conjunctiv lax care formează stratul subseros.
35 Duodenul
-duodenul, un segment lung de circa 25-30 cm, care începe la nivelul orificiului piloric şi
se termină la nivelul unghiului Treitz. El formează porţiunea fixă a intestinului subţire
fiind situat retroperitoneal. Are o formă aproximativ inelară sau în“U“ şi înveleşte capul
pancreasului ca o „potcoavă";
Suprafaţa internă a intestinului subţire prezintă numeroase pliuri permanente,
perpendiculare pe axul lung al intestinului, numite valvule conivente Kerkring sau plicite
semilunare. Ele sunt constituite din mucoasă şi submucoasă, ocupă circa 1/3-2/3 din
circumferinţa intestinului şi pot atinge până la 8 mm înălţime. Valvulele conivente încep
imediat după bulbul duodenal, la circa 4 cm de orificiul piloric; sunt mai numeroase la
nivelul duodenului şi jejunului şi se reduc atât numeric cât şi în dimensiuni spre ileonul
terminal.
Mucoasa intestinală este prevăzută cu proeminenţe digitiforme de circa 1 mm
înălţime, vilozitâţile intestinale, care-i conferă un aspect catifelat. La baza vilozităţilor se
găseşte orificiul de deschidere al glandelor Lieberkuhn. Valvulele conivente şi vilozitâţile
intestinale măresc suprafaţa de absorbţie a intestinului subţire care ajunge astfel la circa
40 m2.
36 Jejun
JEJUNUL prezintă, ca toate organele tubului digestiv, patru tunici concentrice: mucoasa,
submucoasa, musculara şi seroasa peritoneală.
1. Mucoasa intestinală sau tunica internă este, ca şi la stomac, cea mai importantă şi
cea mai complexă structură histologică. Ea este formată din: epiteliu, corion şi musculara
mucoasei.
Epiteliul intestinal este un epiteliu simplu cilindric aşezat pe o membrană bazală continuă
care-1 separă de corion. El este format din trei tipuri de celule:
- enterocitele sau celulele absorbante, cele mai numeroase;
- celulele caliciforme dispersate neuniform printre enterocitc;
- celulele cu funcţie endocrină, cele mai rare.
Enterocitele sunt celule cilindrice cu înălţimea de 25-30 pm şi diametrul de 7-8 pm. La
polul apical enterocitele prezintă microvili înalţi de 1 pm care formează „platoul striat"
Microvilii sunt incluşi într-un strat de glicocalix gros de 1 -2 pm cu reacţie PAS-pozitivă.
La nivelul platoului striat s-a pus în evidenţă o intensă activitate enzimatică pentru
fosfataza alcalină, leucin-aminopeptidază, ATP-ază, dizaharidaze etc.
Feţele laterale prezintă numeroase complexe j oncţionale de tip zonula ocludens cel mai
extern, zonula adherens şi desmozomi mai profund. Zonule ocludens înconjoară complet
celula ca un cadru şi reprezintă o barieră fiziologică în calea pasajului unor substanţe
biochimice din lumenul intestinului în spaţiile intercelulare. Spre polul bazai, enterocitele
se îndepărtează unele de altele şi generează, împreună cu membrana bazală, nişte spaţii
triunghiulare numite spaţiile Grunhagen prin care se face tranzitul unor substanţe
absorbite.
Nucleul este mare, hipocrom, nucleolat, împins spre polul bazai. Citoplasmă este
abundentă, bogată în organite cu dispunere neuniformă. La polul apical, imediat sub
platoul striat, organitele sunt reduse ca număr, dar spre polul bazai numărul acestora
creşte. Mitocondriile sunt numeroase, cu aspect fîlamentos sau ovalar, dispuse atât
supranuclear cât şi la polul bazai; aparatul reticular Golgi se găseşte dispus supranuclear.
Reticulul endoplasmic este relativ bine reprezentat şi dispus în toată celula. Există
cantităţi aproximativ egale de reticul endoplasmic rugos şi neted. Lizozomii se găsesc în
cantitate mai mare în 1/2 apicală a celulei, iar ribozomii liberi sunt mai rari şi dispersaţi
în toată citoplasmă.

37.ILEON – SUBIECTUL
Epiteliul de acoperire contine un numar mai mare de cellule caliciforme si cu functie
endocrina decat epiteliul jejunal Vilozitatile sunt mai subtiri.
- In corion exista un infiltrat limfoid mai bogat si mai multi foliculi limfoizi
- In partea terminala a ileonului , pe peretele opus insertiei mezenterului , se gasesc
placile lui Peyer; acestea sunt structuri limfoide formate din 20-30 de foliculi
limfoizi agminati situati in corionul mucoasei , dar si in submucoasa ; la nivelul
lor , mucoasa intestinala este aproape neteda , nu mai prezinta valvule
convinente , iar vilozitatile sunt rare
- Glandele Lieberkuhn sunt de asemenea , mai putin dezvoltate.

38.COLON – SUBIECTUL
-Mucoasa are aspect neted , deoarece lipsesc valvulele convivente si vilozitatile
intestinale.
-Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric , fiind format din cellule cu platou
striat ( enterocite),celule caliciforme, celule cu functie endocrina.
-Corionul este format din tesut conjunctiv lax ; in corion sunt infiltratii limfoide intinse si
foliculi limfoizi izolati.
-Glandele Lieberkuhn sunt foarte numeroase si de dimensiuni mari(0.5-0.7 mm
lungime) ; ele sunt formate mai ales din celule caliciforme , enterocite si rare celule cu
functie endocrina.
-Musculara mucoasei este formata din 2 straturi de celule musculare netede : unul intern
si unul extern.
-Submucoasa este similara cu cea de la intestinal subtire
-Musculara este formata din 2 straturi de celule musculare netede : unul intern cu
dispozitie circulara si unul extern cu dispozitie longitudinala ; stratul extern prezinta tenii
sau bandelete colice(teniile sunt responsabile de formarea haustrelor colice).
-Seroasa sau tunica externa are structura identica cu cea de la intestinal subtire ; pe toata
lungimea intestinului gros seroasa peritoneala prezinta evaginatii sau ‘’ciucuri epiploici ‘’
plini cu tesut adipos.
39.TEORII PRIVIND ORGANIZAREA PARENCHIMULUI
HEPATIC
Exista mai multe conceptii privind organizarea parenchimului hepatic:
Lobulul hepatic clasic
-reprezinta o portiune de parenchim hepatic de forma piramidala , penta – sau hexagonala
- periferia lobulului e marcata de prezenta a cate unui spatiu Kiernann
-fiecare latura a lobulului este formata de cate o ramura terminala a arterei hepatice si a
venei porte alcatuind ‘’cadrul vascular ‘’perilobular din care pornesc capilarele sinusoide
Lobulul portal(Sabourin)
-reprezinta o zona de parenchim hepatic din care bila e drenata spre acelasi canalicul
biliar din spatiul Kiernann
-elementul central al acestui lobul este canaliculul biliar din spatial Kiernann
Acinul hepatic
-reprezinta o zona de parenchim hepatic situata de o parte si de alta a axei sale nutritive
-are forma romboidala , e centrat tot de spatiul Kiernann si e irigat de un singur ram
terminal al arterei hepatice si un ram terminal al venei porte
40.COMPONENTA EPITELIALA A LOBULULUI
HEPATIC
Este cea mai dezvoltata fiind reprezentata de hepatocite aranjate sub forma de cordoane
Remack
Hepatocitele sunt celule polarizate , prezinta un pol vascular si un pol biliar.
Hepatocitele sunt celule poliedrice mari , cu diam de cc 20-30 mm cu citoplasma
abundenta , acidofila , cu nucleul sferic , normocrom , nucleolat , dispus central
Citoplasma contine numeroase mitocondrii dispuse neuniform ; hepatocitele de la
periferia lobulului contin cantitati mari de mitocondrii
Reticulul endoplasmic , bine dezvoltat , este format din numeroase sisteme canaliculare si
cisterne ; predomina reticulul endoplasmic rugos ce e implicat in numeroasele sinteze
proteice
Aparatul Golgi , de asemenea , bine dezvoltat , se afla dispus in cea mai mare parte
perinuclear si e format din microvezicule si saci aplatizati.
Lizozomii sunt in toata citoplasma , mai abundenti la polul biliar ; contin in special
fosfataze si hidrolaze acide
Peroxizomii sunt niste formatiuni sferice si contin enzime implicate in neoglucogeneza
Hepatocitele contin numeroase sisteme enzimatice implicate in metabolismul proteic ,
glucidic , lipidic
Se gasesc cantitati mari de citocromoxidaze , fosfataza alcalina si acida ,
hidrolaze.Citoscheletul este format din microtubule si microfilamente de actina
raspandite in toata citoplasma
Plasmalena hepatocitului prezinta la polul vascular numeroase prelungiri microvilozitare ,
neregulate prin care maresc suprafata de schimb dintre celula si componenta vasculara ;
la polul biliar plasmalena hepatocitului prezinta microvilozitati scurte si neregulate
Fetele laterale ale hepatocitelor se angreneaza intre ele prin zonulle ocludens , zonule
adherens si desmozomi.
41.COMPONENTA VASCULARA A LOBULULUI
HEPATIC
Este reprezentata de o retea de capilare sanguine sinusoidale cu dispozitie centripeta ;
aceste capilare sinusoide iau nastere din venulele spatiului Kiernann , ultimele ramificatii
ale venei porte ; capilarele contin sange functional adus de vena porta dar si sange
nutritiv din artera hepatica.
Capilarele hepatice prezinta un lumen larg si un perete discontinuu ; peretele lor este
format dintr-un endoteliu discontinuu asezat pe o membrana bazala discontinua.
Endoteliul capilarului sinusoid este format din celule endoteliale si celulele lui Kupffer.
Celulele endoteliale sunt aplatizate , cu citoplasma subtire , nucleu hipercrom , lentiform ;
ele prezinta pori cu diam de cc 80-100 microni ; in citoplasma , in jurul nucleului ,
celulele prezinta organite comune si vezicule de pinocitoza
Celulele Kupffer reprezinta cc 15 % din nr total de celule din structura lobulului hepatic ;
au capacitate de fagocitoza deosebita ; apartin sistemului macrofagic
- Celule Kupffer sunt celule mari , de forma stelata sau neregulata ., cu multiple
prelungiri ce ajung in lumenul capilarului
- Nucleul este ovalar , normocrom iar in citoplasma prezinta un nr important de
lizozomi si vacuole de endocitoza
- Celulele Kupffer capteaza din lumenul capilarului agenti patogeni si toxine
microbiene iar din sangele circulant capteaza bilirubina , hematiile imbatranite
- Intervin in sintezele proteice prin reticulul endoplasmic
- Au originea in maduva osoasa rosie
Intre peretele capilarului sanguine si hepatocite exista un spatiu fin , numit spatiul
pericapilar Disse ; in acest spatiu se gasesc fibre de reticulina , celule mezenchimale ,
substanta fundamentala bogata in glicozaminoglicani , celule Ito.
42.COMPONENTA BILIARA SI STROMALA A LOBULULUI HEPATIC
Componenta biliara
-incepe in grosimea cordoanelor de hepatocite
-intre polul biliar al hepatocitelor adiacente se delimiteaza un spatiu in care este eliminate
bila , secretata de hepatocite ; acest spatiu se numeste traiect biliar ; spre periferia
lobulului acest traiect se continua cu pasajul Herring
-pasajul Herring se deschide in canalicului biliar din spatial Kiernann
Componenta stromala
-este formata de o retea de fibre de reticulina pe care se sprijina cordoanele de hepatocite
si capilarele sinusoide
-la periferia lobulului hepatic stroma fibrilara intralobulara se continua cu tesutul
conjunctiv al spatiului Kiernann
-spatiul Kiernann sau spatial portobiliar se gaseste la periferia lobulilor hepatici ; la
delimitarea lui participa mai multi lobuli ; e un spatiu ocupat de un t. conjunctiv lax in
care se gasesc 1-2 arteriole ,1-2 venule si 1-2 canalicule biliare delimitate de un epiteliu
cubic simplu , un vas limfatic si fibre nervoase amielinice.
43. Vezicula biliara
-o dilatatie sacciforma dispusa la capatul canalului cistic, avand lungimea de aprox. 6-10
cm, diametrul transversal de 3-4 cm si o capacitate de cca. 40-50 ml. vezicula prezinta
doua zone: corpul si colul. Colul se continua cu canalul cistic.
-peretele colecistului are dpdv histo o structura similara cu a cailor biliare extrahepatice
dar cu anumite particularitati:
-- tunica interna (mucoasa) prezinta numeroase pliuri bine vizibile cand organul este
gol; acestea se sterg progresiv pe masura ce vezicula biliara se umple cu bila. Vezicula
biliara prezinta un corion aglandular cu exceptia unei zone de la nivelul coletului unde se
gasesc cateva insule de glande mucoase.
-Epiteliul veziculei b. e un ep. Cilindric simplu, avand acceasi origine ca ep intestinal. La
polul apical celulele epiteliale prezinta un “platou striat”, putin vizibil in microscopia
optica, format din microvili mai scurti, mai putin numerosi si cu dispunere mai neregulata
decat microvilii de la enterocite. Fetele laterale ale polului apical prezinta complexe
jonctionale stranse (membrana impermeabila).
-Corionul e format din tesut conj. lax bine vascularizat si bogat in celule de tip limfocitar
si macrofagic.
--tunica musculara e formata din fibre musculare netede, organizate in fascicule, dispuse
longitudinal si oblic, uneori plexiform, separate de un tesut conj. lax bogat in fibre
elastice. Sub influenta colecistokininei, tunica musculara se contracta si vezicula b. isi
evacueaza continutul in duoden.
--adventicea e formata dintr-o lama de tesut conj. care “ancoreaza” vezicula b. la fata
inferioara a ficatului. In adventice exista fibre de colagen fine, fibre elastice, limfocite,
macrofage, vase sanguine si limfatice, fibre nerboase senzitive si vegetative.

44. Pancreasul exocrin

-P. e o glanda abdominala situata retroperitoneal, dispusa intre cadrul duodenal si splina,
lunga de cca. 20-25 cm si cu o greutate variabila 65-160g.
-prezinta mai multe zone: capul, gatul, corpul si coada.
-glanda e invelita la exterior de o capsula fina din care pornesc septuri conjunctive care
impart glanda in lobuli. Pe calea acestor septuri patrund in glanda elementele vasculare si
nervoase.
-P. exocrin e o glanda acinoasa seroasa pura, avand o suprafata totala de secretie de cca.
11 m2.
-parenchimul format din 2 componente: c. secretorie, cea mai dezvoltata, reprezentata
de acinii glandulari; c. excretorie reprezentata de canalele de excretie.
-Acinii pancreasului sunt formati din celule piramidale asezate pe o membrana bazala
fina. Celulele acinoase prezinta nucleu sferic, normocrom, nucleolat, central sau in
treimea bazala. Citoplasma e bazofila, dar bazofilia scade progresiv spre polul apical.
Contine RE rugos, mitocondrii, ribozomi. La polul apical se acumuleaza granule de
zimogen. Membrana polului apical al celulelor acinoase prezinta rare prelungiri
microvilozitare care proemina in lumenul acinului. Sunt jonctionate prin zonulle
ocludens, zonulle adherens si desmozomi.
-C. excretorie prezinta celule aplatizate, cu citoplasma palida datorita continutului redus
de organite citoplasmatice, cu nucleul turtit si normocrom.
-Vascularizatia: pancreasul primeste sange arterial din artera splenica si a. mezenterica
superioara. Arterele patrund prin calea septurilor conj. care se desprind din capsula si se
ramifica perilobular.
-inervatia pancreasului e vegetativa, simpatica si parasimpatica, realizata de ramuri din
plexul celiac si din nervul X.

45. Glandele salivare

-saliva este un amestec apos de diverse substante organice si anorganice secretate de
numeroase glande de mici dimensiuni, numite gande intramurale sau intrinseci, situate in
corionul mucoasei bucale sau in mucoasa si scheletul muscular al limbii, si de 3 perechi
de glande extrinseci, organe anatomice situate in apropierea cavitatii bucale: g. parotide,
submandibulare, sublinguale.
-formate din parenchimul (componenta epiteliala) si stroma (componenta conjunctiva).
-Parenchimul e constituit din: componenta secretorie; componenta excretorie.
-C. secretorie e formata din acini serosi, acini mucosi sau acini micsti.
-Acinii serosi au o forma sferica sau ovalara, sunt formati din celule piramidale care
delimiteaza un lumen ingust si stelat. Nucleul celulelor este rotund, normocrom,
nucleolat, dispus in treimea inferioara a celulei. Citoplasma este intens bazofila la polul
bazal (cu mult RE rugos), si slab bazofil sau contine granule acidofile de zimogen.
Organite citoplasmatice sunt bine reprezentate. Acinii serosi sunt inconjurati de niste
celule stelate, celulele mioepiteliale, care se jonctioneaza intre ele prin desmozomi si
poseda proprietati contractile.
-Acinii mucosi au o forma ovalara sau sferica, sunt de dimensiuni mai > decat acinii
serosi si sunt formati din celule trapezoidale sau piramidale care delimiteaza un lumen
mai larg decat al acinilor serosi. Mucusul se coloreaza cu PAS, mucicarmin sau cu
albastru alcian.
-C. excretorie formata din: canale intralobulare, canale interlobulare (extralobulare),
canalul colector.
-Caile intralobulare au doua segmente: segmentul excretor pur, numit si canalul
intercalar Boll, format din celule cubice care realizeaza un canal lung si ingust; segmentul
excreto-secretor sau canalul Pfluger care continua canalul Boll. Canalul Pfluger are
peretele format din celule inalte, cilindrice, al caror pol bazal prezinta numeroase pliuri
ale membranei plasmatice. Nucleul este ovalar, cu axul lung perpendicular pe membrana
bazala, normocrom.
-Canalele extralobulare se gasesc in tesutul conjunctiv interlobular. Ele primesc saliva
de la mai multi lobi. Sunt canale excretoare pure, cu lumenul mult mai larg, tapetate de
un epiteliu bistratificat cubic sau cilindric.
-Stroma e formata din: capsula glandei, septurile conjunctive, tesutul interstitial.
-Capsula glandei e o structura conj formata din tesut conj. dens ordonat, bogat in fibre de
colagen si fibrocite, care delimiteaza glanda la exterior si o ancoreaza mecanic de
tesuturile din jur.
-Din septurile conj. se desprind elemente conj-vasculare care se ramifica printre
elementele parenchimului glandular, formand tesutul interstitial.
-Tesutul conj interstitial e format din tesut conj lax in care se gasesc capilare capilare
sanguine, capilare limfatice, terminatii nervoase libere, microganglioni nervosi si grupari
de adipocite.

46. Lobulul timic si bariera timus-sange

Lobulii timici au forma neregulata, poligonala si dimensiuni variabile de la 0,5 la 2 mm.
lobulii pot fi complet delimitati de septurile conjunctive sau pot fi uniti mai multi printr-o
medulara comuna.
- unitatea structurala si functionala a timusului.
- fiecare lobul e delimitat la exterior de o structura conjunctiva reprezentata de capsula si
de septuri conjunctive care se desprind din capsula. Capsula si septurile prezinta o
structura fibroasa, bogata in fibre de colagen, putine fibre elastice si de reticulina,
fibrocite, mastocite si vase sangvine si adipocite (in unele).
Pe preparatele histologice (in coloratii HE, tricromice), in fiecare lobul timic se disting
doua zone: - o zona periferica de aspect mai intunecat, bogata in celule mici cu nucleul
hipercrom numita corticala lobulului; - o zona mai clara ce ocupa partea centrala a
lobulului numita medulara.
- lobulul timic e format dpdv histologic din doua componente: stroma si parenchim.
- Stroma, prezenta atat in corticala cat si in medulara, este particulara, specifica, formata
din celule epiteliale cu prelungiri jonctionate intre ele prin desmozomi, care creeaza o
retea 3D in ochiurile careia se gasesc elementele parenchimului timic. NU contine fibre
de reticulina, fiind un citoreticul stromal. Se mai numesc “celule dendritice” datorita
prelungirilor pe care le prezinta. Prezinta un nucleu mare de cca. 10 microni, rotund,
asezat central, hipocrom si nucleolat. In citoplasma lor s-au evidentiat organite celulare
comune, granule si vacuole, precum si tonofilamente, elemente ultrastructurale specifice
celulelor epiteliale. In medulara timica exista unul sau mai multi corpusculi Hassall, la
formarea carora participa numai celulele stromale.
- Parenchimul timic este format preponderent din limfocite T sau timocite. Dispunerea
limfocitelor in parenchim determina aparitia a doua zone in cadrul lobulului: - zona
corticala (periferia lobulului), - zona medulara (centru).
-Corticala timica incepe imediat sub capsula sau sub traveele conjunctive care
delimiteaza lobulul. Are o grosime variabila si se continua fara nicio delimitare neta cu
zona medulara.
-Medulara timica contine o populatie celulara mai heterogena: limfocitele T sunt mai
putine decat in corticala, celulele epiteliale stromale si macrofagele sunt mai numeroase.
Prezenti sunt corpusculii Hassall.
-Capilarele sangvine si tesutul conjunctiv pericapilar sunt invelite de un manson celular
continuu format din celule stromale, reticulo-epiteliale, astfel ca limfocitele timice sunt
izolate de antigenele circulante. Aceasta structura, cunoscuta sub numele de bariera
timus-sange este formata din urmatoarele elemente: endoteliu capilar continuu;
membrana bazala subendoteliala; tesutul conjunctivpericapilar care contine macrofage ce
pot neutraliza eventualele antigene care au trecut peretele capilar; celulele reticulo-
epiteliale stromale.
47.Microvascularizatia timusului
-asigurata de ramuri arteriale ce provin din arterele tiroidiene inferioare si arterele
mamare interne. Ele traverseaza capsula organului si patrund in septurile conjunctive
interlobulare, unde, odata patrunse in lobul, formeaza un cerc arteriolar intre corticala si
medulara.
-Capilare din corticala sunt mai numeroase decat din medulara;
-capilarele sangvine, atat din medulara cat si din corticala, se incurbeaza in ansa si
dreneaza sangele in venule postcapilare situate la acest nivel. Venulele prezinta endotliu
inalt, de aspect cubic si permit trecerea limfocitelor T in circulatia sangvina. Venulele
postcapilare se indreapta spre septurile interlobulare si conflueaza in venule interlobulare
care dreneaza sangele in venele tiroidiene inferioare si venele mamare interne.
-Capilarele sunt formate dintr-un endoteliu continuu, celulele endoteliale jonctionandu-se
intre ele prin zonule occludens, iar sub ele se gaseste o membrana bazala, de asemenea
continua. In jurul capilarelor exista tesut conjunctiv format din fibre de colagen,
fibroblaste si putina substanta fundamentala.

48. Pulpa alba a splinei

-splina prezinta macroscopic 2 structuri: - pulpa rosie formata dintr-un tesut imbibat cu
sange; - pulpa alba formata din insule albicioase cu diametru de 1-3 microni diseminate
omogen in structura pulpei rosii.
-Stroma splenica (prezenta atat la pulpa alba cat si la pulpa rosie) este specifica, formata
din tesut reticular spongios si celule reticulare. Celulele reticulare sunt celule stelate cu
prelungiri foarte lungi care se insera pe fibrele de reticulina. Stroma se insera pe capsula
organului, pe septurile conjunctive care se desprind din capsula si pe tesutul conjunctiv
perivascular.
-Parenchimul splenic este format din pulpa alba si pulpa rosie. Arterele centrale (din a.
trabeculare) care patrund in parenchim sunt inconjurate de o teaca de tesut limfoid
formand “mansoanele limfoide periarteriale”. Mansoanele limfoide sunt formate din
limfocite mici si rare celule reticulare. Din loc in loc apar foliculii limfoizi (corpusculii
Malpighi), care pot fi primari sau secundari.
-Mansoanele limfoide (structuri timo-dependente) si corpusculii Malpighi (structuri
burso-dependente) formeaza pulpa alba.

49. Pulpa rosie a splinei

Pulpa rosie a splinei este formata dintr-un tesut imbibat cu cantitati mari de sange.
Aceasta este formata din cordoanele Billroth si capilarele sinusoide.
Cordoanele Billroth sunt formate din tesut limfoid care umple spatiile dintre
capilarele sinusoide. Se gasesc aici numeroase celule reticulare care trimit prelungiri pana
in lumenul capilarelor sinusoide, numeroase macrofage care prezinta in citoplasma resturi
de hematii endocitate, hematii intregi sau pigment brun de hemosiderina, plasmocite
izolate sau grupate in insule de 5-6 celule, rare limfocite mici, rare hematii si plachete
sanguine.
Capilarele sinusoide formeaza o retea vasculara imensa. Sunt capilare cu peretele
discontinuu, cu lumen neregulat, cu diametrul de la 30 la 100 microni. Peretele capilar
este format din celule endoteliale alungite, cu axul mare in lungul capilarului, care lasa
spatii largi intre ele de circa 10-40 microni. Celulele prezinta un nucleu turtit, asezat
central; citoplasma contine organite citoplasmatice comune, numerosi microtubuli si
microfilamente, vezicule de pinocitoza. Printre discontinuitatile capilarelor, celulele
reticulare si macrofagele isi trimit prelungirile pana in lumenul capilarului de unde
capteaza antigenele.

50. Microvascularizatia splinei

Arteriolele pulpei rosii provin din arteriolele centrale. Unele din aceste arteriole se
capilarizeaza rapid in manşoanele limfoide periarteriale, altele se capilarizeaza in zona
marginala, iar altele patrund in pulpa rosie unde dau ramificatii arteriolare scurte si
drepte, neastomozate denumite arteriole penicilinate. Fiecare arteriola penicilinata da 2-3
arteriole situate in cordoanele Billroth.
Capilarele rezultate din arteriole se deschid fie in tesutul limfoid al cordoanelor
Billroth realizand "circulatia deschisa", fie in sinusoidele splenice, realizand "circulatia
inchisa". Prin cordoanele Billroth circulatia sangelui se realizeaza incet, pe cand prin
capilarele sinusoide circulatia este mai rapida.
Capilarele sinusoide se varsa in venele pulpare care conduc sangele in venele
trabeculare, iar de aici in vena splenica. Sangele venos splenic este bogat in limfocite,
plasmocite si macrofage care sunt retinute la nivelul ficatului sau pulmonului.
Circulatia limfatica a splinei este, de asemenea, mai putin cunoscuta. Ea incepe
prin capilarele limfatice la nivelul pulpei albe si in zona marginala. Aceste capilare
conflueaza in vase limfatice eferente care insotesc venele splenice si se varsa in
ganglionii hilari sau din vecinatatea splinei.

51. Corticala limfoganglionului

Regiunea corticala este situata la periferie, imediat sub capsula, iar tesutul limfoid
este organizat sub forma de foliculi limfatici primari sau secundari ce se dispun intr-un
singur rand.
Foliculii primari sunt formati din numeroase limfocite mici, celule reticulare si
rare macrofage. Nu contin plasmocite.
Foliculii limfatici secundari sau reactivi sunt de dimensiuni mai mari decat cei
primari. Ei prezinta un centru germinativ de forma ovalara cu aspect mai clar datorita
prezentei a numeroase limfoblaste (celule tinere ale seriei limfocitare) care prezinta un
nucleu mare, voluminos, hipocrom si nucleolat, citoplasma bogata si de aspect bazofil.
Centrul germinativ mai contine macrofage, plasmocite si celule reticulare (denumite si
celule dendritice). Foliculii secundari stimulati intens contin in centrul germinativ
numeroase limfoblaste, limfocite si plasmocite, in timp ce macrofagele sunt mai reduse
numeric. Foliculii secundari, pe cale de involutie, se recunosc prin prezenta in centrul
germinativ a unui numar mare de macrofage si de limfocite degenerate.
Limfocitele din corticala limfoganglionului sunt, in marea lor majoritate, de tip B,
luand nastere in urma stimularii antigenice. Se gasesc si rare limfocite T inductoare sau T
supresoare.

52. Medulara limfoganglionului

 Regiunea medulara este situata spre hilul organului si este formata din cordoanele
si sinusurile medulare.
Zona medulara este formata din cordoane medulare care se ramifica si se
anastomozeaza intre ele, separate de capilare sinusoide. Cordoanele medulare sunt
formate preponderent din limfocite mici, macrofage si plasmocite. Limfocitele din
medulara sunt de tip B. Uneori se gasesc rare granulocite neutrofile, eozinofile, mastocite
si chiar hematii.
Are un aspect lacunar si se vizualizeaza celule reticulare din stroma de sustinere.

53. Circulatia limfatica in limfoganglion

Ganglionii limfatici se gasesc dispusi pe traiectul vaselor limfatice. Ei primesc
limfa dintr-un anumit teritoriu al organismului prin vasele limfatice aferente. Aceste vase
sunt prevazute cu valvule care imprima directia de circulatie a limfei. Vasele limfatice
aferente traverseaza capsula si se deschid in sinusul subcapsular (sinus marginal). Acest
vas limfatic se gaseste imediat sub capsula ganglionului. El este tapetat spre capsula de
un rand de celule endoteliale aplatizate; spre corticala, peretele sinusului subcapsular este
mai greu de evidentiat datorita faptului ca endoteliul prezinta multiple discontinuitati prin
care patrund celule din parenchimul limfoid.
Sinusul subcapsular se continua in profunzimea ganglionului cu sinusurile
perifoliculare. De aici limfa strabate zona paracorticala si se acumuleaza in sinusurile
medulare. In apropierea hilului, sinusurile medulare conflueaza si genereaza 1-2 vase
limfatice eferente care parasesc ganglionul prin hil.

54. Amigdale
La nivelul istmului buco-faringian exista mai multe structuri limfoide denumite
amigdale (amigdala palatina, tubara, linguala, faringiana). Ele sunt conectate prin vase
limfatice si formeaza o structura morfofunctionala cunoscuta sub numele de "cercul
limfatic Waldeyer".
Structurile limfoide amigdaliene sunt acoperite la suprafata de epiteliul de
acoperire care este de tip malpighian fara keratinizare pentru amigdalele palatine, tubare
si linguale si de tip respirator pentru amigdala faringiana. Epiteliul de acoperire trimite in
profunzimea corionului prelungiri denumite cripte amigdaliene. In lumenul criptelor se
gasesc limfocite, antigene, detritusuri celulare, mucus. In criptele inguste secretiile pot
persista si bacteriile se pot multiplica rapid daca capacitatea imunitara scade. Se produce
astfel inflamatia amigdalelor (amigdalita).
In structura epiteliului de acoperire exista celule Langerhans (celule dendridice)
care capteaza antigenele de la suprafata epiteliului sau criptei amigdaliene si apoi migraza
in corion prezentand antigenele captate celulelor imunocompetente si astfel se initiaza
raspunsul imun.
Corionul mucoasei prezinta numerosi foliculi limfoizi secundari, agminati prin
corticalele lor, in imediata vecinatate a criptelor sau sub epiteliul de suprafata. O cripta
amigdaliana impreuna cu foliculii limfoizi din jur constituie un lobul amigdalian.
Foliculii limfoizi contin limfocite B.
 Inflamatiile repetate ale amigdalelor determina hipertrofia acestora, modificarea
structurii histologice si reducerea capacitatii imune.Uneori ele se pot transforma in
"focare de infectie", stare in care se impune inlaturarea lor chirurgicala.

55. Traheea
Traheea este un conduct aerian, cu diametrul de circa 1,8-2,5 cm si lungimea de
10-12 cm. Ea continua laringele, intinzandu-se pana la nivelul 1/3 medii a mediastinului,
unde se bifurca si genereaza 2 bronhii primare. Locul de bifurcatie al traheei poarta
numele de carena.
Traheea are o forma de cilindru, cu peretele posterior turtit. Acest aspect este
realizat de prezenta in peretele sau a 16-20 de inele cartilaginoase, incomplete posterior.
Peretele traheal este format din 3 structuri concentrice denumite tunici: tunica
interna (mucoasa), tunica medie (fibro-musculo-cartilaginoasa) si tunica externa
(adventicia).
Mucoasa traheei captuseste organul la interior, este subtire, putin ondulata. Ea este
formata din epiteliu si corion, despartite de o membrane bazala continua si neteda.
Epiteliul traheal este un epiteliu pseudostratificat cilindric, ciliat si cu celule
caliciforme.Unele celule au aspect cilindric (ocupa grosimea epiteliului si prezinta la
polul apical cili). Celulele intermediare cu aspect cilindric nu ajung cu polul apical in
lumenul organului. Celulele bazale au aspect rotund, ovalar sau poliedric situate pe
membrana bazala. Printre aceste celule se gasesc celule mucoase, numite celule
caliciforme.
Toate celulele epiteliului sunt unite intre ele prin tipuri jonctionale diverse, si
anume: desmozomi in portiunea epiteliala profunda, macula adherens si macula ocludens
spre suprafata epiteliului.

56.Bronhie extralobulara

Din ramificarea bronhiilor segmentare rezulta bronhiile interlobulare sau

extralobulare, cu diametrul mai mare de 1 mm (intre 1-2 mm).
Bronhiile extralobulare au in structura peretelui lor urmatoarele: mucoasa, tunica
musculo-cartilaginoasa si adventitia
Mucoasa bronhiilor prezinta pliuri longitudinale datorita contractiei fibrelor
musculare netede ce apartin muscularei mucoasei.
Musculara mucoasei (lamina muscularis mucosae) continua muschiul traheal si
este cunoscuta sub denumirea de muschiul Reissessen. Epiteliul este pseudostratificat
prismatic ciliat si devine simplu prismatic ciliat la nivelul bronhiei intralobulare.
Corionul este format din tesut conjunctiv lax ce contine fibre elastice (lamina
fibrarum elasticarum), infiltratii limfoide si glande de tip tubulo-acinos mucos.
Musculara mucoasei este formata din fibre musculare netede dispuse circular sau
spiralat.
Tunica musculo-fibro-cartilaginoasa este formata din tesut conjunctiv in care
predomina fibrele elastice, ce adera la pericondrul placii cartilaginoase.
57.Bronhie intralobulara
Bronhiolele intralobulare au diametrul sub 1 mm si sunt situate in plin
parenchim pulmonar.
Structura histologica:
-tunica mucoasa
-epiteliu simplu cilindric ciliat, in care celulele calciforme devin mai rare
-corion, bogat in fibre elastice dispuse longitudinal, fibre de reticulina, fibre colagene mai
rare si celule conjunctive (fibrocite, mastocite), limfocite
-un inel muscular complet, muschiul bronsic (Reissessen).
Acestea se formeaza prin ramificatii succesive si sunt de trei ordine: de ordinul I
(sau de calibru mare); de ordinul II (sau de calibru mijlociu) si de ordinul III (sau de
calibru mic). Cele de calibru mic se continua cu bronhiolele terminale (bronchiolus
terminalis).
Bronhiolele terminale sunt ultimele ramificatii ale arborelui bronsic. Au un
diametru mic si un perete foarte subtire. Epiteliul de suprafata este de tip cubic, fara
celule ciliate, fara celule caliciforme si cu rare celule cromafine. Sub epiteliu se gaseste
un tesut conjunctiv aglandular bine vascularizat si cu fine terminatii nervoase libere.
Adventicia este foarte redusa. Bronhiolele terminale se continua cu bronhiolele
respiratorii.
Bronhiolele respiratorii se disting de bronhiolele terminale prin prezenta, din loc
in loc, in peretele lor a alveolelor pulmonare care intrerup epiteliul bronhiolar.Numarul
alveolele in peretele bronhiolelor respiratorii creste pe masura ce se indeparteaza de
bronhiolele terminale. Epiteliul acestor bronhiole este un epiteliu continuu, cubic, asezat
pe o membrana bazala continua. El nu mai contine celule cu functie secretorie.Corionul
este redus la un strat fin de tesut conjunctiv lax in care se gasesc rare fibre musculare
netede.

58.Alveola pulmonara
Alveolele pulmonare sunt structurile parenchimului pulmonar, la nivelul carora se
produc schimburile gazoase.Ele au un aspect sacciform sau in „cuib de randunica” si se
deschid in canalul alveolar. In structura alveolei s-au identificat 3 elemente:
-epiteliul alveolar
-tesutul conjunctiv stromal
-capilarele sanguine
Epiteliul alveolar este un epiteliu continuu, turtit, care tapeteaza cavitatea
alveolara. El este asezat pe o membrana bazala continua, subtire.Celulele epiteliului
alveolar denumite pneumocite sau alveolocite sunt celule turtite, jonctionate intre ele.
In structura alveolei pulmonare s-au descris 2 tipuri de pneumocite:
-pneumocite de tip I sau membranare sunt cele mai numeroase, sunt aplatizate. Ele
prezinta prelungiri citoplasmatice largi, care formeaza adevarate „panze citoplasmatice”
-pneumocite de tip II, globulare sau granulare sunt celule de dimensiuni mai mari, in
contact direct cu membrana bazala prin polul lor bazal. Ele proemina in lumenul alveolei
pulmonare. Au o forma ovalara sau cubica. La polul apical prezinta numerosi microvili
scurti.Ele secreta prin merocrinie in cavitatea alveolara corpii lamelari contibuind la
realizarea surfactantului pulmonar, ele fiind adevaratele celule secretorii.
Tot in peretele alveolar au fost remarcate macrofage care strabat aceasta structura
pentru a ajunge in lumenul alveolei.

59.Corpusculul renal

Corpusculul renal e format din glomerul si capsula Bowmann. Corpusculul renal

Malpighi are forma rotunda sau ovalara, culoare rosie deschisa si un diametru de circa
150-200 microni.
Corpusculii renali se gasesc raspanditi neomogen la nivelul corticalei renale si in
partea superioara cordoanelor Bertin; lipsesc in cortex corticis.Fiecare corpuscul renal
este format dintr-un ghem de capilare (glomerulul) inconjurate de o capsula epiteliala,
care il delimiteaza de restul parenchimului renal (capsula Bowmann).
Corpusculul renal prezinta un pol vascular (locul prin care intra arteriola aferenta
si iese arteriola eferenta) si un pol urinar (locul in care capsula Bowmann se continua cu
tubul urinifer).
Corpusculul renal este format din 2 componente: componenta vasculara si
componenta epiteliala.
Componenta vasculara este formata din multiple capilare anastomozate intre ele,
rezultate din capilarizarea arteriolei aferente.
Arteriola aferenta, cu un diametru mediu de circa 50 microni, patrunde in
corpusculul renal Malpighi printr-un pol al acestuia, denumit pol vascular.Arteriola
eferenta are un perete mai subtire si un lumen mai mic decat arteriola aferenta. Ea se va
recapilariza in jurul tubilor uriniferi ai nefronilor sau in jurul tubilor colectori.
La nivelul glomerulului renal se realizeaza o retea admirabila de tip arterial
(artera-capilare-artera).Capilarele glomerulare se dispun in jurul unui ax format de
mezangiu.Peretele capilarelor glomerulare este format dintr-un endoteliu continuu,
fenestrat, asezat pe o membrana bazala continua.
Componenta epiteliala a glomerulului renal este reprezentata de capsula
Bowmann.Ea inveleste ghemul de capilare si delimiteaza corpusculul renal de restul
structurilor renale. Capsula Bowmann e formata din 2 foite: foita externa sau parietala si
foita interna sau viscerala.

60. Tubi uriniferi

Tubul urinifer continua corpusculul renal si este format din 3 segmente: tubul
contort proximal, ansa lui Henle, tubul contort distal.
Tubul contort proximal continua foita externa a capsulei Bawmann; el incepe la
polul urinar al corpusculului Malpighi.Tubul contort proximal are o lungime de circa 12-
14 mm si un diametru de 50-65 micro metri.El este alcatuit dintr-un singur rand de celule
piramidale, numite nefrocite, de circa 20 micrometri inaltime, care delimiteaza un lumen
ingust si stelat.
Nefrocitele sunt dispuse pe o membrana bazala continua care reprezinta o
prelungire a membranei bazale a foitei externe a capsulei Bawmann.La polul apical,
celulele prezinta microvilozitati lungi constituind „margine in perie”. Nefrocitele au
citoplasma abundenta, acidofila, bogata in organite citoplasmatice si sisteme enzimatice.
Ansa Henle continua brusc tubul contort proximal. Ea este formata din 2 portiuni
(ramuri, brate), descendenta si, respectiv, ascendenta.Nefronii care au corpusculul
Malpighi situat juxtamedular prezinta o ansa Henle lunga care coboara la diferite niveluri
in medulara renala (piramidele Malpighi), pe cand corpusculii Malpighi, situati in
corticala profunda sau superficiala prezinta o ansa Henle scurta care nu patrunde in
medulara renala.
Tubul contort distal continua, in corticala renala, partea ascendenta a ansei
Henle.Este mai scurt decat tubul contort proximal, iar peretele sau este format dintr-un
singur rand de celule cubice sau cubico-cilindrice.

61.Aparatul juxtaglomerular
Aparatul juxtaglomerular, prezent în apropierea polului vascular al corpusculului
renal Malpighi, este format din celule prezente în tunica medie a arteriolei aferente
(celule granulare), în peretele tubului contort distal (macula densa) şi în triunghiul format
de arteriola aferentă, arteriola eferentă şi tubul contort distal (lacisul). Aceste structuri
histologice conţin celule care au căpătat proprietăţi secretorii prezentând în citoplasmă
numeroase granule de secreţie.
Celulele granulare, numite celulele mioepiteloide ale lui Ruyters, prezintă atât caractere
contractile cât şi caractere secretorii. Ele sunt separate de endoteliul arteriolar numai de
membrana bazală a acestuia. Citoplama este abundentă şi conţine cantităţi mari de
organite celulare implicate în sinteze (reticul endoplasmic rugos, ARG, ribozomi,
mitocondrii, lizozomi), precum şi granule de secreţie de natură glicoproteică, PAS-
pozitive, rotunde sau ovalare, cu diametrul de circa 10-40 nm, înconjurate de o membrană
densă la fluxul de electroni (la microscopul electronic), în citoplasmă s-au mai evidenţiat
miofilamente de proteine contractile şi pigment lipofuscinic. Granulele de secreţie conţin
renină, substanţă organică implicată în menţinerea presiunii sanguine şi a volumului
plasmatic.
Macula densa. Nucleul este alungit sau ovalar, iar citoplama este abundentă, uşor
acidofilă. Polul apical este lipsit de microvili, iar feţele laterale nu prezintă decât foarte
rar interdigitaţii. în citoplasmă se găsesc numeroase organite comune (în special ARG
dispus spre polul bazai), microfilamente şi granule de secreţie. Aceste granule conţin
renină.

Lacisul este format din celule care comunică cu celulele mezangiale la nivelul polului
vascular al corpusculului renal Malpighi. Aceste celule sunt alungite, cu prelungiri,
dispuse în grămezi, înconjurate de o membrană bazală. Citoplasmă este săracă în
organite, conţine microfilamente şi granule de secreţie. Nucleul este ovalar situat central.
Celulele sunt legate între ele, dar şi cu unele celule mezangiale intraglomerulare prin
numeroase joncţiuni de tip „gap“. Celulele lacisului secretă renină şi eritropoietină.
62.Ureter
Ureterul este un conduct lung de 25-30 cm ce coboară pe peretele posterior al
abdomenului, retroperitoneal, spre vezica urinară. Lumenul său este stelat datorită
prezenţei a patru pliuri longitudinale care-i reduc lumenul. Mucoasa are un uroteliu mai
gros decât la calice şi bazinet, dar mai subţire decât la vezica urinară. Corionul este
format din ţesut conjunctiv lax cu numeroase infiltraţii limfoide.
Tunica musculară este mai dezvoltată decât la calice fiind formată din fibre
musculare aranjate în două planuri (intern longitudinal şi extern transversal) în 1/3
superioară şi trei planuri (longitudinal extern şi intern şi un plan mijlociu cu fibre
circulare) în 2/3 inferioare. Printre fibrele musculare se găsesc numeroase fibre elastice şi
fibre de colagen.
Adventicea este formată din ţesut conjunctiv lax care fixează ureterul de peritoneu şi
planul posterior al abdomenului.

63.Vezica urinara
Vezica urinară prezintă o mucoasă groasă cu numeroase pliuri şi depresiuni, când
organul este în stare de vacuitate. La nivelul trigonului vezical, mucoasa vezicii urinare
este netedă. Corionul mucoasei este bine dezvoltat, bogat în fibre elastice şi de colagen cu
dispunere neordonată, formând un „corion de rezistenţă 11. Cu excepţia trigonului vezical
unde pot fi găsite câteva glande, corionul este şi la acest nivel aglandular.
Tunica musculară este foarte groasă. Ea este formată din fibre musculare netede
dispuse în fascicule. După orientarea de ansamblu a fasciculelor se disting trei straturi:
- stratul intern cu dispunere longitudinală;
- stratul mijlociu, cel mai dezvoltat cu dispunere plexiformă;
- stratul extern cu dispunere longitudinală.
între fasciculele de fibre musculare se găseşte o cantitate variabilă de ţesut
conjunctiv, bogat în fibre elastice, fibre de colagen şi vase sanguine. De asemenea, în
structura muşchiului vezical există numeroase terminaţii nervoase simpatice şi
parasimpatice, cu efect antagonic asupra musculaturii.
Adventicea este constituită din ţesut conjunctiv lax în care se găsesc numeroase
adipocite. Pe faţa superioară a vezicii adventicea este înlocuită de seroasa peritoneală.
64.Foliculi ovarieni (fara foliculul de Graaf)
Foliculii ovarieni se formează în cursul vieţii embrionare. La sfârşitul lunii a VH-a
de viaţă intrauterină, procesele de formare a foliculilor ovarieni sunt încheiate.. La
pubertate, odată cu începerea activităţii ciclice hipotalamice şi secreţia de către
adenohipofiză a FSH-ului şi LH-ului, foliculii ovarieni încep să crească atingând pe rând,
lunar, stadiul de folicul matur. într-un ovar găsim în acelaşi timp foliculi în diverse faze
evolutive: foliculi primari, secundari sau cavitari. La finalul procesului de evoluţie rezultă
foliculul matur sau foliculul De Graaf. în perioada genitală activă, în funcţie de mărime şi
de stadiul de dezvoltare al acestora, se pot distinge trei tipuri de foliculi:
-foliculi primordiali;
-foliculi în creştere (primari, secundari, terţiari);
- foliculi maturi sau foliculii De Graaf.
Foliculii primordiali. Fiecare folicul este constituit dintr-un ovocit de ordinul I blocat
în cursul profazei primei diviziuni meiotice. Ovocitul este o celulă, cu nucleul situat
central, voluminos, cromatina dispusă în reţea şi cu nucleoli evidenţi. Organitele celulare
sunt bine reprezentate (mitocondrii, reticul endoplasmic neted, ribozomi liberi, ARG),
fiind mai numeroase perinuclear. In citoplasmă se găsesc şi numeroase vacuole.
Fiecare ovocit este înconjurat de un rând de celule foliculare aplatizate, joncţionate
între ele prin desmozomi, cu nucleul alungit şi hipocrom, separate de stroma
înconjurătoare printr-o membrană bazală foarte fină.
Foliculii primari marchează începutul procesului de creştere foliculară. Sub influenţa
hormonilor hipotalamo-hipofîzari ovocitul creşte progresiv, celulele foliculare se
multiplică şi îşi schimbă aspectul microscopic. Astfel, foliculul primar apare ca o
formaţiune sferică ,cu un ovocit înconjurat de un rând de celule foliculare de aspect cubic
sau cilindric. Ovocitul prezintă o citoplasmă abundentă, mai clară în coloraţiile uzuale, cu
nucleul mare, sferic, hipocrom, situat central.
Celulele foliculare sunt la început cubice, cu nucleu rotund, normocrom, situat
central. Prin creştere ele devin cilindrice. Citoplasmă conţine numeroase organ ite, în
special mitocondrii, ARG, reticul endoplasmic neted şi rugos, ribozomi liberi etc., ceea
ce-i conferă un aspect mai întunecat.
Foliculii secundari; ovocitul este foarte mare, ocupă o poziţie centrală în cadrul
foliculului şi este înconjurat de o membrană acidofilă, omogenă, PAS-pozitivă,
membranapellucida. Celulele foliculare sunt mult mai numeroase datorită multiplicării
rapide şi se dispun în 3-4 straturi. Acestea se joncţionează între ele prin joncţiuni
comunicante „gap“ şi formează granuloasa foliculară. Celulele din granuloasă devin
rotunde, ovalare, poliedrice şi capătă proprietăţi secretorii. Ele secretă un lichid clar,
bogat în acid hialuronic, lichidulfolicular, care se acumulează printre celule generând
mici cavităţi pline cu lichid numite corpii Call Exner.
La periferia granuloasei, membrana bazală este evidentă, mult îngroşată, fiind
cunoscută sub numele de membrana Slavjanski.
Stroma care înconjoară foliculul se modifică şi formează teaca internă. Aceasta este
formată din celule cubice ce prezintă caractere de celule secretoare de steroizi. Teaca
internă este foarte bine vascularizată.
Foliculii terţiari (cavitari) parcurg o lungă perioadă de creştere.. Intre celulele
granuloasei corpii Call-Exner fuzionează, generând o cavitate unică, ce se măreşte din ce
în ce mai mult, antrul folicular. Ovocitul are dimensiuni mari,. Prin confluarea corpilor
Call-Exner şi constituirea antrului folicular care ocupă partea centrală a foliculului,
ovocitul înconjurat de 1 -2 rânduri de celule foliculare din granuloasă este împins spre un
pol al foliculului. Se formează astfel o structură microscopică numită cumulus oophorus
sau discul proliger.
65.Foliculul de Graaf
Foliculul matur sau/'oticului De Graff constituie ultimul stadiu în evoluţia foliculilor
ovarieni. Foliculul apare ca o veziculă transparentă care proemină la suprafaţa ovarului
într-o regiune numită stigma. Ovocitul înconjurat de 1-2 rânduri de celule foliculare este
împins la periferia cavităţii antrale constituind „cumulus oophorus”. Celulele foliculare
care înconjoară ovocitul şi vin în contact direct cu acesta, devin cilindrice, se orientează
radiar şi constituie corona radiata. Corona radiata este despărţită de ovocit printr-o
membrană pellucida groasă, acidofilă, PAS-pozitivă, hialină, bogată în glicoproteine.
Pereţii cavităţii antrale sunt tapetaţi de câteva rânduri de celule foliculare care constituie
membrana granuloasă. In afara granuloasei se găseşte membrana Slavjanski care este
bine constituită şi evidentă la examenul microscopic. Teaca internă şi teaca externă ating
şi ele maximum de dezvoltare.
Teaca internă, numită şi glanda interstiţială a ovarului sau glanda tecală, este
constituită din celule stromale, de origine mezenchimală, care au căpătat proprietăţi
secretorii. Aceste celule au formă alungită sau poliedrică şi sunt răspândite printre
elementele stromale, alcătuind o glandă endocrină de tip difuz (reticulată). Citoplasmă
este bogată, slab acidofilă, conţine cantităţi mari de mitocondrii, reticul endoplasmic
neted, ribozomi liberi şi vacuole cu lipide. Nucleul este ovalar sau rotund, dispus central,
cu cromatina laxă.
Stroma conjunctivă la nivelul tecii interne este formată din fibre de colagen fine şi
numeroase fibre de reticulină cu rol de suport atât pentru celulele secretoa- re cât şi
pentru vasele sanguine.
Celulele tecii interne secretă estrogeni (foliculină) sub influenţa FSH-ului hipofizar.
Teaca externă este formată din fibre conjunctive stromale, densificate, dispuse
concentric în jurul foliculului, constituind o „capsulă perifoliculară”.
66.Ovogeneza
Apariţia, evoluţia şi maturarea ovocitelor este un proces foarte complex, coordonat
endocrin, care începe încă din viaţa embrionară şi se termină la menopauză. Acest proces
este format din trei etape sau faze:
- faza de multiplicare;
- faza de creştere;
- faza de maturare.
Faza de multiplicare are loc înainte de naştere, în perioada de formare a ovarului.
între luna a IlI-a şi a Vl-a în ovarul fetal ovogoniile se multiplică intens prin diviziuni de
tip mitotic şi se înconjoară de un rând de celule foliculare, constituind „zestrea" de
foliculi primordiali. După formarea foliculilor primordiali, ovogoniile nu se mai divid ci
se transformă în ovocite de ordinul I. Până la naştere ovocitele de ordinul I întră în prima
diviziune de maturaţie, în prima meioză, dar rămân în stadiul de profază până în
momentul ovulaţiei
Faza de creştere începe în ovarul fetal şi se termină cu puţin timp înainte de ovulaţie.
Procesul de creştere este mai intens după pubertate. în această perioadă, ovocitele cresc în
dimensiuni prin sinteza unor constituenţi nucleari şi citoplasmatici. Celulele foliculare
cresc în dimensiuni, devin cubice, apoi cilindrice, se multiplică activ şi formează
granuloasa foliculilor ovarieni. Celulele foliculare din jurul ovocitului emit prelungiri
citoplasmatice care se intrică cu prelungirile microviloztare ale membranei ovocitului,
formând zona pellucida. Acest dispozitiv de joncţiune are un rol mecanic, dar şi rol
nutritiv în aprovizionarea ovocitului cu materiale necesare metabolismului său. Pasajul de
materiale nutritive din zona pellucida spre ovocit se face prin pinocitoză şi chiar
fagocitoză.
Faza de maturaţie începe în momentul ovulaţiei când se termină prima diviziune a
meiozei, în urma căreia rezultă ovocitul de ordinul II şi se elimină primul globul polar.
Nucleul ovocitului de ordinul II are o formulă haploidă ..
în momentul fecundaţiei, pătrunderea capului spermatozoidului va determina
finalizarea celei de-a doua diviziuni de maturaţie, ovocitul de ordinul II devenind ovocit
matur şi expulzarea celui de-al 11-lea globul polar. Ovocitul matur are o formulă
cromozomială haploidă Stadiul de ovocit matur este foarte scurt deoarece se formează
zigotul şi începe segmentarea acestuia.
Dacă ovocitul de ordinul II expulzat din ovar nu este fecundat în primele 24 de ore,
involuează fără a deveni ovocit matur.
Deci, faza de maturaţie începe în ovar şi se finalizează în trompele uterine.

67. Trompele uterine

Trompele uterine (salpingele, oviductele, trompele lui Fallope) sunt organe tubulare
musculo membranoase care fac jonctiunea dintre ovare si uter. Trompele prezinta 4
portiuni distincte:
-pavilionul sau segmental incipient, care are forma unei palnii cu marginile neregulate,
formate din mai multe fimbrii. Prin ostiumul abdominal comunica direct cu cav. abdom.
-ampula, care este portiunea cea mai dilatata si cea mai lunga a trompei (ocupa cca 2/3
din lungime). Pe masura ce se apropie de istm, ampula se reduce progresiv.
-istmul sau portiunea rectilinie a trompei
-portiunea interstitiala sau uterina
Dpdv histologic, peretele trompelor este format din 3 tunici: mucoasa, musculara si
seroasa parietala.

Mucoasa- prezinta numeroase pliuri longitudinale care ocupa aproape tot lumenul
organului. Este formata dintr-un epiteliu de acoperire dispus pe o membrana bazala
continua si un corion.
Epiteliul tubar este un epit simplu cilindric, alcatuit din celule ciliate si celule secretorii.
Celulele ciliate sunt grupate in zonele mai proeminente ale mucoasei. Celulele secretorii
sau celulele non-ciliate sunt adevarate celule glanudulare care secreta un mucus bogat in
glicoproteine.
Corionul este aglandular, fiind format din tes conj lax. In structura sa se gasesec celule de
tip fibrocitar, limfocite, monocite, plasmocite etc. Tot aici se gaseste o bogata retea de
capilare sangvine, arteriole, venule si o bogata retea limfatica.
Musculara- este formata din fibre musculare netde dispuse in 2 straturi: un strat circular
intern si un strat longitudinal estern. Printre fibrele musculare netde se gaseste un tesut
conj interstitial care ancoreaza direct stratul muscular al trompei la structura ligamentului
larg.
Seroasa peritoneala acopera cea mai mare parte din supraf trompei, Ea este formata din
mezoteliul peritoneal si nu prezinta particularitati la acest nivel.

Vascularizatia sangvina a trompei este asigurata din doua surse arteriale: artera uterine si
artera ovariana.
Rolul trompelor: au rol essential in captarea si conducerea ovulului de la ovar spre cav
uterine. Au de asemenea rol in conducerea si hranirea spermatozoizilor.

68. Endometrul

Este format dintr-un epiteliu de acoperire simplu cubic asezat pe un corion subtire, sarac
in cellule, si substanta fundamentala cu glande reduse ca numar. In perioada genitala
activa, endometrul reprezinta structura cea mai importanta a uterului, suferind ciclic
transformari tructurale si functionale.

Mucoasa este formata dintr-un epit de acoperire si un corion glandular. Epitelul mucoasei
uterine este un epiteliu simplu cilindric, format din celule ciliate si celule secretorii.
Celulele ciliate prezinta cili mobile, scurti si rarefiati. Celulele secretorii sunt in nr redus,
intercalate printe celulele ciliate.
Corionul endometrial contine o cantitate mare de celule tinere de tip fibroblastic,
limfocite si macrofage, fibre de collagen si de reticulina dispuse intr o retea fina si laxa.
Datorita nr lui mare de celule, el poarta numele de corion cotogen.
Corionul mucoasei uterine este puternic vascularizat. Arteriolele provin din miometru si
iau un aspect spiralat(arteriole spiralate). Ele genereaza o retea densa de capilare
sanguine tipice.
Endometrul prezinta 2 zone distincte:
-zona superficiala sau stratul functional-reprez 2/3 superficiale care se descuameaza si se
elimina ciclic.
-zona profunda sau stratul bazal, situate in treimea profunda, fiind formata din fundul
glandelor endometriale si corionul profound; constituie zona regeneratoare.

69. Ciclul endometrial

In perioada genitala active, sub actiunea hormonilor ovarieni(estrogeni si progesterone),

endometrul sufersa modificari morfofunctionale ciclice, proces cunoscut sub numele de
ciclul endometrial. In ansamblu,ciclul endometrial se deruleaza in aralel cu ciclul ovarian
si are durata de cca 28 de zile.
Ciclul endometrial este impartit in 3 faze:
-faza menstruala-intre prima si a 4 a zi a ciclului
-faza proliferativa-intre a 4 a si a 15 a zi(corespunde fazei preovulatorii ovariene)
-faza secretorie-intre a 15 si a 28 zi a ciclului(corespunde fazei postovulatorii)

Faza menstruala sau descumativa are loc daca nu se produce fecundarea ovocitului. In
aceste conditii scaderea progresiva a cantitatii sanguine de estrogeni si progesterone, ca
aurmare a atrofiei progressive a corpului galben, va antrena contractii si relaxari ale
vaselor spiralate din endometru.
Faza menstruala dureaza 3-4 zile si consta in eliminarea unei cantitati de cca 30-35 ml de
sange necoagulabil, detritusuri celulare, mucus, apa, prostaglandine.
Daca are loc fecundarea ovocitului, celulele embrionare sintetizeaza un hormone-
gonatotropina corionica umana, care actioneaza similar LH-ului hipofizar si mentine in
funnctiune corpul galben care elibereaza estrogeni si progesterone, hormone care
impiedica aparitia menstrutiei.

Faza peoliferativa este numita si faza foliculinica deoarece ea se deruleaza concomitet cu

dzvoltarea foliculilor ovarieni care produc foliculina. Aceasta faza se deruleaza intre a 4 a
si a 14 zi a ciclului endometrial. Corionul, in primele zile ale fazei proliferative, mai
contine mici subfuziuni hemoragice. Este un corion dens cellular, bogat in fibroblaste.
Celulele din corion se multiplica rapid prin diviziuni mitotice ceea ce duce la cresterea
grosimii endometrului de la 1 mm la cca 5 mm in numai 9-10 zile. Epiteliul glandular
este format din celule secretoare de aspect cilindric cu inaltimea de 15-20 microni, cu
nucleul ovoidal dispus spre polul bazal.
Faza secretorie se deruleaza intre a 15 si a 28 a zi a ciclului endometrial. In aceasta faza,
sub influenta estrogenilor si progesteronului care actioneaza synergic, mucoasa uterine
sufera transformari semnificative atat la nivelul corionului cat si la nivelul epiteliului.
Corionul endometrial in zona bazala ramane neschimbat, dar in zona functionala apare un
exudat serofibrinos, mai bogat sub epiteliul de suprafata. Vasele sanguine sunt foarte
numeroase iar nr ul de anastomoze arterio-venoase in partea superficiala a corionului este
crescut.
In ultimele doua zile ale acestei faze, in substanta fundamentala apar mici subfuziuni
hemoragice, mai ales in partea superficiala a corionului datorita ruperii peretelui unor
capilare.
70. Vaginul

Vaginul este un conduct musculo membranos, impar, situat pe linia mediana, de forma
aplatizata, care se insera pe colul uterin, iar extremitatea inferioara se deschide in
vestibulul vulvar.
Peretele sau este format din 3 tunici:
Mucoasa- este acoperita de o pelicula de mucus de origine uterina. Dpdv histologic, este
o mucoasa coriocapilara formata dintr un epiteliu stratificat fara keratinizare si un corion
bogat in fibre elastice si de colagen.
Epiteliul mucoasei vaginale este format din 3 straturi de celule: bazal,intermediar si
superficial.
Stratul bazal este format dintr un singur rand de celule cubico-cilindrice; citoplasma este
omogena, bazofila, iar nucleul rotund, situat central. Este numit si strat germinativ
deoarece celulele din acest strat sunt surprinse adesea in mitoza.
Stratul intermediar prezinta 2 zone: zona parabazala si zona intermediara propriu-zisa.
Zona parabazala este formata din cateva randuri de celule dispuse imediat deasupra
stratului bazal, celule care provin din diviziunea celulelor bazale. Zona intermediara
propriu-zisa este formata din celule poliedrice cu citoplasma usor acidofila, nucleul
rotund sitiat central, unite intre ele prin desmozomi.
Stratul superficial este format la randul sau tot din 2 zone: zona granuloasa si zona
superficiala propriu-zisa. Zona granuloasa este reprezentata de 3-4 randuri de cellule
alungite, cu citoplasma neomogena datorita prezentei unor granule bazofile. Zona
superficiala propriu zisa este formata din 2-3 randuri de celule pavimentoase, cu
citoplasma acidofila si nucleul picnotic, central si hipercrom.
Corionul mucoasei vaginale este un corion papilar, bogat in fibre elastice, fibre de
colagen si vase sanguine. Celulele din corion sunt reprez de fibroblaste, limfocite,
plasmocite, mastocite si macrophage.
Musculara este formata din fibre musc netede dispuse in 2 planuri: unul longitudinal
extern si altul circular intern.
Adventicea este un strat de tesut conjunctiv lax greu de individualizat care delimiteaza la
exterior peretele organului si-l ancoreaza de organele si de structurile histologice din jur.
71. Glanda mamara

Glandele mamare sunt glande cu secretie exocrine, anexe ale pielii care se dezvolta, ca si
glandele sudoripare din epidermulembrionar.
Glandele mamare sunt glande cu secretie agminate, fiind formate din cca 18-20 de glande
compuse de tip tubulo-acinos sau tubulo-alveolar, inconjurate de testut conj fibros si
adipos, care constituie lobuli glandulari.
Fiecare lobul isi trimite produsul de secretie printr un canal galactofor care se deschide la
nivelul mamelonului alaturi de celelalte canale galactofore din mamela respective.
Mamelonul are forma cilindrico-conica si este situate in centrul unei areole.
Fiecare lobul glandular este format din parenchim si stroma.
Parenchimul glandular este format din adenomeri si canale galactofore(componenta
excretorie) Adenomerii au forma tubulo-acinoasa, fiind formati dintr un epiteliu simplu
cubic asezat pe o membr bazala continua. Celulele secretorii au citoplasma abundenta,
bogata in organite citoplasmatice, in special reticul endoplasmatic, ribozomi si aparat
retocular Golgi.
Din adenomer, secretia este eliberata in canalul galactofor intralobular care are un lumen
mic delimitat de un pepiteliu simplu cubic. Canalele intralobulare se continua cu cele
extralobulare; acestea converg si formeaza canalul galactofor al lobulului care prezinta un
epit bistratificat cilindric. El se deschide la nivelul mamelonului printr un por galactofor.
Stroma reprezinta tesutul conj de sustinere al parenchimului glandular. Exista o stroma
intralobulara(formata din septuri de tesut conjunctiv care inconjoara fiecare acin
glandular in care exista numeroase capilare sanguine, vase limfatice si terminatii nvoase
libere) si o stroma perilobulara bogata in fibre de colagen si tesut adipos.
Cresterea gl mamare in graviditate este stimulatade prolactina, hormonii sexoizi ovarieni
si placentari, hormonal lactogen placentar. Etrogenii stimuleaza dezvoltarea canalelor
excretoare in timp ce progesteronul stimuleaza formarea si dezvoltrea adenomerilor.

72. Tubii seminiferi

Tubii seminiferi reprez structura histologica la nivelul carora, prin procese de diviziune si
diferentiere celulara, se formeaza gametii masculini sau spermatozoizii. Tubul seminifer
incepe la periferia lobulului testicular printr un capat infundat si se continua la nivelul
mediastinului testicular cu canalul drept.
Peretele tubului seminifer este format dintr unepiteliu stratificat polimorf, epteliu
seminal, asezat pe o membrane bazala continua si groasa. Epiteliul tubului seminifr
contine 2 populatii celulare: celulele liniei seminale si celulele Sertoli.
Celulele liniei seminale constituie populatia celulara majoritara. Ele sunt aranjate in
grosimea epiteliului, fiind localizate in niste nise sau lojete ale fetelor laterala ale
celulelor Sertoli. De la membr bazala spre lumenul tubului, in grosimea epiteliului
seminal, se intalnesc urmatoarele categorii de celule:spermatogonii, spermatocite,
spermatide si spermatozoizi. Etapele parcurse de celulele germinative de la stadiul de
spermatogonie pana la stadiul de spermatozoid reprezinta procesul de spermatogeneza.
Celulele Sertoli sunt celule inalte, voluminoase, columnare, ajungand cu polul apical in
lumenul tubului seminifer. Nucleul este voluminos, ovalar, cu axul lung perpendicular pe
peretele tubului. Citoplasma este abundenta, slab colorata, cu organite numeroase. Pe
fetele laterale aceste cellule pezinta niste adancituri numite “nise” care gazduiesc celulele
liniei seminale.
Celulele Sertoli au functii multiple:
-de aparare, nutritie si de suport pt celulele liniei seminale.
-de fagocitoza a celulelor liniei seminale care nu raspund morfo-functional I a corpilor
reziduali eliminatide spermatide in cursul procesului de spermatogeneza.
-de secretie a lichidului seminal ce are rolul de a antrena spermatozoizii spre caile
spermatice.
-intervin in procesele de spermatogeneza si de spermiogeneza.

73.Spermatogeneza
Spermatogoniile sunt cellule mici, sferice sau ovale situate in patura
profunda a epiteliului tubilor seminali. Contin o citoplasma redusa,bazofila,
cu organite commune si 2 centrioli. In functie de aspectul nucleului exista:
a) Spermatogonia A= citoplasa bazofila, putin diferentiata,se divid activ
la pubertate rezultand:
1. Spermatogonie Ad=nucleu intunecat, nucleoli situati periferic,
aderenti la membrana nucleara
2. Spermatogonii Ap=nucleu palid si nucleoli situati central.
 b) Spermatogonii B= cromatina nucleara sub forma de blocuri si un
nucleol central
Prin diviziune mitotica a spermatogoniilor Ad rezulta atat spermatogonii Ad(
asigura persistenta liniei seminale) cat si Ap (care evolueaza spre
spermatogoniile B).
A doua faza a spematogenezei(de crestere si maturare)= dureaza 24 de zile;
se acumuleaza in spermatogonia B material citoplasmatic si nucleat
rezultand spermatocitul primar.
Spermatocitul primar=cellule mari cu citoplasma abundenta,nucleu sferic,
formula cromozomiala diploid. Ele dau nastere printr-o diviziune
reductionala spermatocitelor secundare = cellule haploide cu nucleu
tahicrom.
Spermatocitele secundare printr-o diviziune ecvationala dau nastere
spermatidelor.
Spermatidele= mici, nucleu sferic, hipocrom,citoplasma redusa, au forma
poliedrica sau ovalara si sunt localizate spre polul apical al cel. Sertoli.
Etapa a treia a spermatogenezei cuprinde procesul de transformare a
spermatidelor in spermatozoizi(spermiogeneza) care dureaza 23 de zile este
lent si progresiv.
74. Epididimul
Epididimul este un organ alungit, situate pe marginea posterioara a
testiculului caruia i se descriu :cap,corp si coada.
Epididimul este structurat din: -conurile eferente
-canalul epididimar
1. Conurile eferente- 10-15 canalicule ce continua reteaua Haller. Fiecare
canalicul are un traiect ondulat, in spirala, care se deschide in prima portiune
a epididimului, alcatuind in totalitate capul. Lumenul acestor ducte prezinta
un diametru redus. Peretele ductelor prezinta un epiteliu simplu, cu inaltime
variabila, format din zone cu cellule cilindrice inalte care alterneaza cu
cellule cubice. Polul apical al celulelor cilindrice prezinta kinocili. Epiteliul
este asezat pe o MB continua care se sprijina pe un corion subtire si
inconjurat de un strat muscular “delicat” dispus circular. Datorita inaltimilor
diferite, epiteliul ia aspect pseudostratificat.
2. Canalul epididimar- traiect incolacit. In structura peretelui identificam:
mucoasa, strat muscular si adventice. Epiteliul mucoasei este
pseudostratificat cilindric ciliat format din 2 tipuri de cellule:
a)cubice- situate profund, citoplasma clara, polul apical nu delimiteaza
lumenul. Au rol regenerator.
b) cilindrice inalte- nucleu ovalar situat spre polul bazal, la polul apical
prezinta stereocili.
Sub epiteliu este un corion redus, delimitat de o MB sub care se afla o tunica
de fibre musculate netede dispuse circular.
La exterior se dispune adventice- testut conjunctiv lax bogat in fibre de
collagen, vase, nervi si microganglioni vegetative.
75. Duct deferent
Ductul deferent continua epididimul si de continua cu canalul ejaculator.
Grosimea peretelui este mare. Este structurat din 3 tunici
a) Mucoasa prezinta 4-5 pliuri si un lumen stelat. Epiteliul e
pseudostratificat cilindric, sub care se alfa un corion slab reprezentat
continand numeroase fibre elastice.
b) Tunica musculara este bine dezvoltata, reprezentand 2/3 din grosimea
peretelui . Are 3 straturi: cel intern si extern-longitudinala, cel
mijlociu-circular.
c) Tunica externa(adventicea) tesut conjunctiv bogat in fibre elastic, vase
si nervi.
In portiunea terminal, canalul deferent se largeste iar mucoasa prezinta un
epiteliu cu character secretor.
76. Prostata
Este un organ musculo-glandular unic, in jurul vezicii urinare. Este formata
din acierea a 30-50 glande tubule-alveolare ramificate situate postero-lateral
de uretra in care isi elimina produsul de secretie.
La suprafata prezinta o capsula conunctivo-musculara din care pornesc
expansiuni in interiorul parenchimului care impreuna cu stroma realizeaza
lobii glandulari.
Stroma- component conjuncttivo-elastica si musculara.
Parenchimul = totalitatea componentelor epiteliale din structura prostatei ,
fiecare prezentand: ademoner si canal excretor.
Adenomerul= forma tubule-alveolara este tapetat cu un epiteliu
pseudostratificat format din celule cuboidale, prismatice sau turtite de tip
secretor. Citoplasma= slab eozinofila, granule de secretie,picaturi lipidice,
enzyme granule de pigment. Celulele secretorii elaboreaza prostaglandine.
Canalul excretor= epiteliu simplu cilindric care in portiunea imbraca un
aspect de uroteliu.
Secretia glandei este reprezentata de un lichid opalescent, pH=6.5. Prostata
este un organ hormo-dependent.
77. VEZICULELE SEMINALE
Reprezinta diverticule situate in portiunea terminala a canalului deferent, la
nivelul deschiderii in canalul ejaculator.Morfologic are aspect de glanda
tubulara.Mucoasa prezinta numeroase pliuri ramificate.Epiteliul mucoasei
este inegal ca inaltime,prezentand zone joase cu celule cilindrice si zone
inalte cu celule cilindrice cu dispozitie pseudostratificata.Citoplasma este
usor eozinofila, corionul este bogat in fibre elastice, plexuri nervoase si
microganglioni vegetativi.Patura musculara e slab dezvoltata, adventicea e
reprezentata printr-un tesut conjunctiv lax.
Secretia glandelor seminale este un lichid vascos, de nuanta galbuie care
contine acid ascorbic, fructoza, globuline, prostaglandine
Veziculele seminale sunt hormono-dependente, secretia lor favorizeaza
conservarea, nutritia si tonificarea spermatozoizilor.

78. ORGANUL COPULATOR

Este reprezentat printr-un tesut erectil dispus in 3 formatiuni cilindrice: 2
corpi cavernosi situati dorsal in care se gaseste corpul spongios.Fiecare corp
erectil este invelit de o teaca subtire, fibroasa, denumita albugineea proprie,
care contine numeroase fibre elastice si musculare netede.In zona de contact
a celor 2 corpi cavernosi, cele doua albuginee fuzioneaza si formeaza septul
median.La nivelul glandului albugineea lipseste.
Toate cele 3 structuri sunt invelite de o teaca conjunctiva fibroasa, fascia
penisului.Tegumentul care o acopera e subtire si pigmentat, cu glande
sebacee, sudoripare si fire de par.Suprafata interna a preputului si glandul
contin glande sebacee modificate numite glandele lui Tyson
Tesutul erectil al corpului cavernos e alcatuit dintr-o retea de cavitati ai carei
pereti, structurati din fibre elastice si musculare netede, sunt tapetati cu un
endoteliu.
Structura corpului spongios este asemanatoare cu cea a corpilor cavernosi iar
traveele care separa spatiile vasculare sunt mai subtiri si contin mai putine
miocite.