IUL.

2012 Lasă un comentariu

by Raluca Apetrei in Povestile mele Etichete:coleg, dezbinare, invidie, rautate
Într-o mare companie franceză din zilele noastre, managerul general a făcut într-o zi un lucru
neobişnuit. A venit într-o dimineaţă la serviciu şi şi-a convocat de urgenţă toţi angajaţii.

Printre aceştia, se afla şi unul renumit pentru piedicile pe care le punea colegilor care erau pe
punctul de a fi promovaţi. Managerul auzise şi el despre acest individ şi s-a gândit să se convingă
el singur dacă nu cumva cei care îl informau erau rău intenţionaţi.

L-a pus să se ridice în picioare pe împricinat, iar apoi a mai ridicat un tânăr foarte ambiţios care
avea şanse de a ajunge director de departament. Apoi, i-a adresat celui invidios următoarea
întrebare:

–Uite, eu te las să îţi alegi singur o recompensă pentru munca pe care o depui de
atâţia ani în compania noastră. Alege o promovare, o mărire de salariu, un concediu
prelungit…..Ce vrei tu. Dar să ştii că indiferent ce ai alege, acest coleg al tău va
primi dublu faţă de ce ai primit tu.
Atunci faţa invidiosului se întunecă brusc. Toţi angajaţii se uitau uimiţi unii la alţii, neînţelegând
de ce făcea şeful lor acest gest.

–Am nevoie de timp de gândire , răspunse angajatul chestionat.

–Te aşteptăm , îi zise managerul calm.
„Dacă cer o mărire de salariu de 20%, celălalt primeşte 40%. Dacă cer o promovare, pe el îl va
promova şi mai mult şi culmea…îmi ajunge şef direct. Nu, nu, nu….”

–Ştiţi ce îmi doresc? Să îmi tăiaţi 50% din salariu şi să mă chemaţi şi sâmbăta la
serviciu fără să mă plătiţi.
Cei prezenţi erau şocaţi.

Managerul nu putea crede ce aude.

–Iar cu colegul tău ce vrei să fac? Să-l concediez?

–Exact, a răspuns triumfător angajatul. Iar luna asta să-l chemaţi şi sâmbătă şi duminică
la muncă fără să-l plătiţi.
Bineînţeles că managerul nu a dat curs cererii sale, dar a vrut să le dea o lecţie angajaţilor săi şi
să le arate că dacă se vor lăsa copleşiţi de ideea rivalităţii, vor ajunge şi ei asemeni acestui coleg
al lor pe care toţi l-au calificat drept nebun când i-au auzit cererea.

Morala:

Invidia este un sentiment care face mai mult rău celui care îl lasă să-i pătrundă în
inimă decât celui care este victima invidiei cuiva. Succesele celor de lângă noi
trebuie să reprezinte un imbold pentru a ne strădui mai mult, nicidecum motive de
a ne „otrăvi” sufletele cu acest urât sentiment.
REPORT THIS AD

REPORT THIS AD
O altă „pildă a talanţilor”
17IUL.2012 Lasă un comentariu
by Raluca Apetrei in Povestile mele Etichete:câştig, perseverenţă, responsabilitate,talent
Paul şi George erau vecini. George era un băiat foarte alintat, căruia părinţii îi îndeplineau toate
capriciile. Cum a împlinit vârsta de 18 ani, familia i-a cumpărat o maşină foarte scumpă. Paul
provenea dintr-o familie modestă, iar pentru a-şi permite şi el o maşină second-hand, s-a
angajat grădinar la familia lui George.

Peste 15 ani, un om foarte sărăcăcios îmbrăcat făcea autostopul la marginea unei autostrăzi.
După două ore de aşteptare, o camionetă ca decupată din reviste opri lângă el. Bărbatul sărac
era George, iar cel care se oprise să facă un bine drumeţului era Paul.

Cum au ajuns cei doi în această situaţie? George şi-a trăit prima parte a vieţii crezând că totul i
se cuvine şi că părinţii săi îl vor sprijini tot timpul. Într-adevăr, în timp de 5 ani, băiatul a distrus
vreo patru maşini scumpe, a renunţat la facultate, a devenit dependent de jocurile de noroc şi
părinţii săi suportau toate aceste cheltuieli. Doar că la un moment dat, părinţii lui nu au mai
putut fi “acolo” pentru el. Firma tatălui său a falimentat, mama s-a îmbolnăvit de cancer şi
stătea mai mult prin spitale. În următorii trei ani, părinţii săi au murit amândoi.

Rămas singur, George nu şi-a putut croi un drum în viaţă. I se părea nedrept că trebui să vândă
casa lor cea mare şi să se mute într-o garsonieră insalubră, că trebuia să muncească 10 ore pe zi
la un job prost plătit…I se părea nedrept tot ce i se întâmpla şi a început să îşi caute alinarea în
alcool. De aici, problemele sale au devenit şi mai mari.

În tot acest timp, Paul a avut grijă de maşinuţa sa modestă. A folosit-o aproape zece ani,
întreţinând-o cu grijă şi făcându-i toate reparaţiile necesare. A ajuns un mecanic foarte priceput
şi toţi clienţii săi plecau mulţumiţi, revenind ori de câte ori aveau nevoie. Ba mai mult, îl
recomandau şi altora. În decurs de câţiva ani, Paul a devenit cel mai căutat mecanic din regiune.
Câştiga bani frumoşi de pe urma seriozităţii şi profesionalismului său, era respectat datorită
caracterului său integru şi avea o familie pentru care mulţi l-ar fi invidiat.

În Pilda talanţilor pe care o regăsim în Biblie, cei care au primit mai mulţi talanţi au ştiut să-
şi fructifice avutul, pe când cel care avea un singur talant l-a îngropat şi l-a pierdut. Dar la fel de
întâlnită este şi situaţia inversă: cei care primesc mult de la început, dar sunt delăsători pot fi şi
sunt adeseori depăşiţi de cei care prin efort şi voinţă, ajung „să-şi sporească micuţul talant”
primit iniţial.