Sunteți pe pagina 1din 14

Cuprins:

I. Comparație dimensiunii culturale Ramâniai-Belgia .............................................................................2


II. Elaborarea unui diagnostic cultural pentru România și Belgia ............................................................5
2.1 Dimensiuni culturale prezentate de Geert Hofstede . Valori şi comparaţii ...........................................5
2.2 Argumente în favoarea/defavoarea dimensiunilor culturale...........................................................................7
2.3 Originea referinţelor culturale ......................................................................................................................8
III. COMPARATII DIMENSIUNI CULTURALE ROMÂNIA – OLANDA..........................................................9
ROMÂNIA .............................................................................................................................................................9
OLANDA............................................................................................................................................................. 10
IV. ORIGINEA REFERINŢELOR CULTURALE .......................................................................................... 11
ROMÂNIA .......................................................................................................................................................... 11
OLANDA............................................................................................................................................................. 12
Bibliografie........................................................................................................................................................... 14

TEMA NR.1: COMPARATII DIMENSIUNI CULTURALE ROMÂNIA -BELGIA

TEMA NR.2: COMPARATII DIMENSIUNI CULTURALE ROMÂNIA -


OLANDA

1
I. Comparație dimensiunii culturale Ramâniai-Belgia

Dintre numeroasele accepţii ale conceptului de cultură ne interesează, în contextul de


faţă, sensul folosit în antropologia socială, acela de ansamblu al tiparelor de gândire, simţire şi
acţiune ale unui grup. Sunt cuprinse aici elemente de „rafinament social" (de civilizaţie în sens
calitativ), dar mai ales trăsături ale vieţii de zi cu zi. Altfel spus, cultura este „programarea
colectivă a gândirii, care distinge membrii unui grup de membrii altuia" (Hofstede, 1996, p. 21).
De asemenea, considerăm valorile şi timpul esenţe şi dimensiuni-cheie ale unei culturi.
Sistemul de valori specific unui grup social dă expresie antitetică gândirii şi simţirii colective
(bun - rău, raţional - iraţional etc.). Timpul în spaţiul cultural, ca scurgere succesivă de
momente, dă membrilor comunităţii înţelegere, sens de acţiune comun şi „continuitate fluidă
între trecut - prezent-viitor" (Gh. Ionescu, 1996, p. 127). Fiecare individ este purtător al unor
modele de gândire, simţire şi manifestări potenţiale dobândite pe parcursul vieţii (Hofstede,
1996, p. 20), care sunt reprezentate în cultura grupului social. Dacă facem referire la
organizaţii, cultura organizaţională „absoarbe" caracteristicile fundamentale ale culturii
naţionale care le definesc specificul (natura diferenţelor). în acelaşi spaţiu cultural, organizaţiile
se autodiferenţiază, din punct de vedere managerial, prin mixul caracteristicilor specifice
culturii organizaţionale care susţin capacitatea de adaptare şi de supravieţuire. Cu alte cuvinte,
binele şi răul, frumosul şi urâtul, raţionalul şi iraţionalul, succesul (performanţele) şi insuccesul
etc. vin toate de la oameni. Rezultă că, la fiecare grup social, putem defini cultura
organizaţională ca un mix valoric al modelelor de gândire, de simţire a realităţii şi de acţiune
(comportament) care impune schimbări de paradigme viabile în „fluiditatea " timpului.
Dezvoltarea unei culturi izvorăşte din faptul că, atunci când un grup de oameni trăiesc
împreună o perioadă mai lungă, tind să împărtăşească aceleaşi valori şi opinii (Brătianu, 2003,
p. 8) cu privire la ceea ce este bine sau rău, adevărat sau fals, adecvat sau impropriu etc.
Cel mai cunoscut instrument de analiză a unor dimensiuni culturale a fost realizat de
profesorul olandez Geert Hofstede, care a studiat, pe baza unui sondaj, comportamentul
organizaţional din câteva zeci de ţări şi a reuşit să identifice un set de cinci variabile
(dimensiuni) fundamentale care diferenţiază o cultură de alta.
Cele cinci dimensiuni culturale au fost denumite, ulterior: PDI (Indexul Distanţei
faţă de Putere), PDV (Individualism), MAS (Masculinitate), UAI (Indexul de Evitare a
Incertitudinii) şi LTO (Orientare pe Termen Lung).Implicaţiile acestor dimensiuni asupra
comportame ntului de la locul de muncă şi, în consecinţă, cele mai aplicabile teorii de
management şi management al resurselor umane în diferite culturi, sunt majore. Indexul
distanţei faţă de putere poate funcţiona ca un barometru privitor la nivelul de corupţie
pe care îl favorizează o anumită cultură. Indexul de individualism poate fi o indicaţie a
produsului intern brut pe cap de locuitor, adică, cu cât creşte produsul intern brut, cu atât
creşte nivelul de individualism. Indexul de evitare a incertitudinii semna lizează gradul de
toleranţă faţă de minorităţi, spre adaptarea de noi tehnologii, timpul petrecut pentru
planificare strategică în organizaţii. Orientarea pe termen lung, respectiv, orientarea pe
termen scurt, pot indica nivelul de economii al oamenilor din cultura respectivă şi nivelul de
investiţii în valori imobiliare.
Pe baza rezultatelor studierii valorilor culturale ale unei naţiuni pot fi anticipate şi evaluate
succesul sau eşecul unei afaceri în plan internaţional, cu atât mai mult, atunci când este
vorba despre un manager străin care are o afacere într-o ţară diferită de ţara de origine.

2
Capacitatea de a comunica în limba ţării destinatare, este o altă condiţie a succesului
afacerii. Acestea pot fi o condiţii de care să depindă succesul sau eşecul a facerii în sine.
Fiecare cultura trebuie analizata în propriul ei context, si nu prin concepte integratoare
de genul "umanitatii ca întreg" sau a "evolutiei umanitatii".

România

Este o țară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord
de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Suprafața România se
intinde pe o arie de 238 391 km². Clima României este determinată în primul rând de
poziția sa pe glob, precum și de poziția sa geografică pe continentul european. Aceste
particularități conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție.
Conform ultimului recensământ din 2011, România avea o populaţie de 21 680
974 de locuitori, dar in prezent cu siguranţa numarul lor a scazut undeva la 18-19 milioane
de locuitori. Structura etnica în România este formata din: români 90% , unguri 6,6%,
rromi 2,5%, ucrainieni si germani fiecare 0,3%, rusi si turci fiecare 0,2%, alte nationaliati 0,2%.
Din punct de vedere al religiei, cea mai mare parte a populației României,
respectiv 86,7 % s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă, restul
comunitatiilor religioase fiind imparite in: romano-catolicism (4,7%), protestantism (3,7 %),
penticostalism (1,5 %) și greco-catolicism (0,9 %). Învățământul urmărește realizarea
idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversităț ii culturale, pe
aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul
valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și
armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea
bazată pe cunoaștere.
Presedintele actual al României este Klaus Iohannis. Președintele este ales prin vot
universal, egal, direct, secret și liber exprimat. În urma amendamentelor din 2003, mandatul
de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani. Președintele numește primul- ministru,
care la rândul său numește Guvernul. În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul
Cotroceni, primul- ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul
Victoria. Parlamentul României este bicameral, fiind alcătuit din Senat, cu 137 de
membri, și Camera Deputaților, cu 314 de membri, iar un număr de 18 locuri
suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale.
După încheierea Războiului rece în 1989, România şi-a îmbunătăţit relaţiile cu Europa, a
aderat la NATO în 2004 şi a aderat la Uniunea Europeană.Tratatul de aderare a României a
fost semnat la Luxemburg, la Abaţia Neumünster, pe 25 aprilie 2005 şi a intrat în vigoare la 1
ianuarie 2007, după ratificarea sa de către cele 25 de state ale Uniunii Europene.
România are o cultură unică, care este produsul geografiei și evoluției sale istorice
distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa
Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una
dintre ele. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor
dacice si romane, cu multe alte influențe.

Belgia
Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene și găzduiește majoritatea
instituțiilor acesteia precum și alte instituții internaționale importante, inclusiv NATO. Belgia
3
ocupă un teritoriu de 30.528 km² și are o populație de peste 11 milioane de locuitori. Belgia se
învecinează cu Țările de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franța și Marea
Nordului.
Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele
două mari regiuni ale țării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra,
situată în jumătatea de nord a țării, are 58% din populație iar regiunea de limbă franceză
Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populație. Regiunea Capitalei Bruxelles,
oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în
apropiere de frontiera cu regiunea valonă și are 10% din populație. O mică comunitate
germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică și conflictele politice și culturale
asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică și în sistemul complex de guvernare.
Belgia este o monarhie constituțională și populară și o democrație parlamentară.
Parlamentul federal bicameral este format din Senat și Camera Reprezentanților. Prima dintre
ele este formată din 40 de politicieni aleși direct și din 21 de reprezentanți numiți de cele 3
parlamente comunitare, 10 senatori cooptați (aleși de alți senatori) și copiii regelui, care sunt
senatori de drept și care în practică nu votează. Cei 150 de reprezentanți din Cameră sunt
aleși după un sistem proporțional în 11 circumscripții electorale. Belgia are vot obligatoriu și
din acest motiv are una dintre cele mai mari prezențe la urne din lume.
Regele (actualmente Filip) este șeful statului, deși are prerogative limitate. El numește
miniștrii, inclusiv prim-ministrul, dacă aceștia au primit vot de încredere din partea Camerei
Reprezentanților pentru a forma guvernul federal. Consiliul de Miniștri este format din cel mult
cincisprezece membri. Cu posibila excepție a prim-ministrului, Consiliul de Miniștri trebuie să
fie compus dintr-un număr egal de membri francofoni și neerlandofoni. Sistemul judiciar se
bazează pe codul civil ce își are originea în codul napoleonian. Curtea de Casație este
instanța supremă, având subordonată Curtea de Apel.
Instituțiile politice ale Belgiei sunt complexe; mare parte din puterea politică este
organizată în jurul nevoii de a reprezenta principalele comunități culturale ale țării. De pe la
1970, principalele partide politice belgiene s-au împărțit în componente distincte ce reprezintă
în principal interesele lingvistice și politice ale comunităților. Marile partide din fiecare
comunitate, deși apropiate de centrul politic, aparțin a trei grupuri principale: creștin-
democrații, liberalii, și social-democrații. Alte partide notabile s-au înființat mult după jumătatea
secolului al XX-lea, în principal în jurul unor tematici lingvistice, naționaliste sau ecologiste sau
pe agende liberale de nișă.
Economia Belgiei și infrastructura sunt puternic integrate cu cele ale Europei de Vest.
Belgia este situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc
printre primele zece țări în clasamentul comerțului internațional. Economia este caracterizată
de o forță de muncă foarte productivă, un PIB ridicat și exporturi importante. Principalele
produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere și chimice,
diamante brute, îmbrăcăminte și accesorii și textile. Principalele produse de export sunt
automobilele, produse alimentare, oțel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante
finisate.
Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferențe
regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, și Valonia, regiune aflată într-o
perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiționale. Ca unul dintre
membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană și
politica de economie deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul
4
belgian definitiv în 2002. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică
comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux.
Belgia a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de
revoluție industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea
minieră și metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a dezvoltat puternic, în
timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război
Mondial, Gent și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților
portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere și a
declinului industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat
centrul economic al țării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-
Louvain-Anvers-Gent.
În ciuda diviziunilor politice și lingvistice, regiunea ce corespunde Belgiei actuale a fost
centrul înfloririi unor mari mișcări artistice, care au exercitat o puternică influență asupra artei și
culturii europene. Astăzi, într-o anumită măsură, viața culturală este concentrată în fiecare
comunitate lingvistică, o sferă culturală comună fiind greu de realizat din cauza diferitelor
bariere. Din anii 1970, nu mai există universități și colegii bilingve în țară, cu excepția
Academiei Militare Regale și a Academiei Maritime de la Anvers, nici mass-media bilingvă și
nu există nicio organizație științifică și culturală în care să fie reprezentate ambele comunități.
Forțele ce îi țineau odinioară pe belgieni împreună—romano-catolicismul și opoziția economică
și politică față de Țările de Jos—nu mai au putere.

II. Elaborarea unui diagnostic cultural pentru România și Belgia

2.1 Dimensiuni culturale prezentate de Geert Hofstede . Valori şi comparaţii


Poziţionare a culturii manageriale şi organizaţionale Românești prin prisma dimensiunilor
modelului lui Geert Hofstede:
 ecart foarte mare al puterii, corespunzător unui mecanism eficient de conserţare şi
evidenţiere a diferenţelor de statut, caracterizat îndeosebi prin conducere arbitrară şi
supunere necondiţionată faţă de superiorii ierarhici, cu un „supliment" de indisciplină
(cerut de nevoia de a etala un statut cât mai înalt);
 individualism foarte redus, mai precis colectivism, caracterizat prin aşteptarea ajutorului
din partea comunităţii, lipsa de iniţiativă, viziunea contra productivă asupra proprietăţii
private şi, mai presus de toate, nepotismul şi primatul intereselor de grup (indiferent de
criteriul formării acestuia);
 masculinitate de nivel mediu, cu o uşoară tendinţă de feminitate; din păcate, din acest
punct de vedere, cultura românească nu este omogenă, ci cuprinde un set de tendinţe
extrem de masculine (diferenţierea pronunţată între comportamentele celor două sexe),
contrabalansat de un set de tendinţe pronunţat feminine (egalitarismul, viziunea
negativă asupra persoanelor bogate, comoditatea ş.a.m.d.);
 evitarea incertitudinii peste nivelul mediu (Hofstede a estimat un nivel foarte ridicat),
dimensiune caracterizată, ca şi cea prezentată anterior, prin tendinţe contrare: pe de o
parte, elemente de evitare puternică (impactul social al religiei, nevoia autorităţilor de
control cât mai puternic asupra cetăţenilor ş.a.m.d.), pe de altă parte, elemente de
acceptare a incertitudinii (delăsarea, nepăsarea, lipsa rigorii);

5
 valoare medie a orientării pe termen lung, consecinţă atât a tradiţionalismului care
există la nivelurile adânci ale culturii, cât şi a uşurinţei schimbărilor la nivelul superficial.
Tabloul comparativ al rezultatelor este cel din tabelul 1.

Tabelul 1. Rezultatele tabloului comparativ al României


Estimări G. Ecartul puterii Individualismul Masculinitatea Evitarea Orientarea
Hofstede (EP) (IDV) (M) incertitudinii pe
(EI) termen lung
(OTL)
România 90 30 42 90 52
Belgia 77 72 44 83 82

EP RO=90 BE=77

Prin nivelul foarte ridicat al indexului fata de autoritate, romanii prefera sa nu intervina in
exercitul autorității, ci sa se supună ordinelor de sus. Prin acest comportament românii
semnalizează nevoia de centralizare în luarea deciziilor, adică nevoia de a avea lideri autoritari
și dorința de a urma regulile acestora.

Sunt învățați să primească ordine de la superior și, să le executăm fără a avea propriile păreri.

În Belgia, distanța față de putere este asemănătoare, demonstrează că Belgienii au un respect


față de acei aflați la putere dar ,adesea sunt cinici cu aceștia. Încălcarea ordinilor superiorilor
este o sursă de amuzament pentru unii belgieni, ceea ce denotă că ei sunt mai degajați la
locul de muncă.

IDV RO=30 BE=72

România are un nivel foarte scăzut de individualism ,ceea ce înseamnă ca tindem spre
colectivism.Vestea proastă este că valorile colectiviste ale unei națiuni sunt un barometru
pentru bogăția unei țări,deoarece individualismul indică nevoia de auto-afirmare si de
independență financiară a societății.

Având un grad mare de invidualism, belgienii au o atitudine mai individualistă și sunt mai
încrezători decât românii.Ei au mare grijă față de ei însuși și de cei din familie .

M RO=42 BE=44

România este o țară feminină, adică membrii societății caută un mediu colaborativ ți cer
susținerea tuturor membrilor societății, indiferent de aportul acesotra. De asemenea femeile
sunt mai puțin competitive și nu urmăresc cu orice preț promovarea și câștigul.

În țările cu o masculinitate ridicată, asa cum este și Belgia, masculinitatea este caracterizată
prin faptul că bărbații urmăresc să aibă șanse de a accede la posturi cât mai înalte, să obțină

6
un salariu cât mai mare și să fie permanent la curent cu evoluțiile din domeniu
tehnologiilor,etc.

EI RO=90 BE=83

Datorită gradului ridicat de evitare a incertitudinii,populația din România are un grad ridicat de
anxietate în privința viitorului, și, preferă siguranța zilei de astăzi pentru a evita riscurile.

Belgia având un grad de evitare al riscului peste mediu,arată că totuși este deschisă spre
risc,spre elemente noi și inovatoare.Belgienii luptă oarecum pentru a influența și controla
viitorul.

2.2 Argumente în favoarea/defavoarea dimensiunilor culturale


Dintre valorile măsurate în cercetarea noastră, cele pentru primele două dimensiuni (EP
şi IDV) sunt, de departe, cele mai nocive. La nivel mondial există o legătură directă între
dezvoltarea economică şi individualism; şi, fiindcă individualismul corelează negativ cu ecartul
puterii, dezvoltarea economică este influenţată negativ de un ecart ridicat al puterii.
Indexul distanței față de putere în România are un rezultat destul de ridicat(90).
Specialiștii de la Interact consideră că nivelul PDI este foarte mare. Românii preferă o atitudine
de comoditate, ei neîmplicându-se foarte mult, decât dacă vin ordine de sus. Un argument
solid pentru care România are un index ridicat este acela că angajații doresc o relatie
apropiată de un singur șef, pentru a obține protecția acestuia și pentru a evita asumarea
responsabilității unor păreri contrare. Personalul din organizații cu astfel de culturi nu exprimă
păreri contrare față de superior și,primeșăte ordine pe care le execută fără să discute.

Belgia avand indexul mai scazut(77) sunt mult mai degajați ca Românii și nu iau «totul așa în
serios »,dar se implică destul de mult, în tot ceea ce fac indiferent dacă li se cere asta sau nu.

Această diferență poate explica și alte paradoxuri, cum ar fi preferința pentru a lucra într-un
mediu anglo-american, cu stil de conducere participativ, prin distanța mică față de autoritate.

Fiindcă România este un popor care tinde spre colectivism, se supune regulilor grupului.
Grupurile au scopul promovării intereselor membrilor acestora în detrimentul celorlalte grupuri.
Mentalitatea colectivistă consideră că resursele sunt limitate și că aceste puține resurse
moștenite trebuie distribuite în asa fel încat să obțină cât mai multe, în detrimentul celorlalți.
Colectivismul reproduce o gândire agrară, în care resursa principală este pământul, prin
urmare, cine vrea mai mult nu o poate face decât dacă îl deposedă pe vecin. În viitor membrii
societății colectiviste o să aibă oportunități de a deveni independenți financiar față de cercul
familiei și de a fi autoritari propriei bunăstări datorită finanțărilor externe.

Belgia având o cultură individualistă, nivelul acestuia fiind ridicat, belgienii știu cum să aibă
grijă de ei însuși și de cei apropiați. Relațiile dintre membrii unei organizații se bazează pe
interese personale.

7
România este o țară feminină, membrii societății sunt mai colaborativi și cer susținerea tuturor
membrilor societății. România se plasează în țările in care rolurile între cele două sexe nu sunt
predeterminate și în care bărbații pot prelua cu ușurință responsabilități domestice.

Datorităb culturii « feminine »,adică orientată spre relații și cooperare ne este ușor să deservim
clientul și să ne adaptăm cerințelor sale, spre deosebire de culturi masculine cum este Belgia
,unde se percepe o ușoară răceală din poziția de client.

România înregistrează un nivel foarte mare de evitare a incertitudinii(90) ceea ce


demonstrează că populația are un grad ridicat de anxietate în privința viitorului. Unii români au
dificultăți în a face față unor situații ambigue și opiniilor contrare ale altora. În general oamenii
din astfel de culturi se simt mai confortabil În situații de consens general. Nivelul ridicat de
anxietate are impact și asupra structurii organizaționale. Acțiunile preferate sunt cele care
rezolvă situatia ambiguă de astăzi »quick fixes »,fără a avea în vedere impactul lor asupra zilei
de mâine.

Belgia fiind o țară cu un nivel de evitare al incertitudinii peste medie, demonstrează că


populația își asumă o doză de risc,dar totuși este dispusă să accepte lucruri noi fără să se
gândească prea mult,prin prisma faptului că dispun de resure foarte mari. Au o mentalitate
mult mai dezvoltată decât românii, deoarece nu se gândesc să dea greș ,ci incearcă să
controleze fiecare mișcare anticipând-o din timp.

2.3 Originea referinţelor culturale


ISTORICĂ

Conform lui Geert Hofstede, indexul demonstrat al distanței față de putere al țării noastre, și
anume un index înalt, este datorat moștenirii Imperiului Roman. Majoritatea țărilor care au fost
ocupate de români la începutul erei noastre au moștenit o distanță mare față de autoritate
datorită stilului autoritar al reprezentanților Imperiului (exemplu Italia, Franta, Spania, etc.).
Amestecul fortat cu alte naționalități prin migrații și lupta pentru menținerea unei identități
naționale sub multe stăpâniri străine ar putea constitui o explicație pentru nivelul ridicat de
anxietate. Împreună cu nivelul de colectivism al țării, care favorizează identificarea cu un grup
de interese și respingerea “outsider”-ilor, gradul ridicat de evitare a incertitudinii s-ar fi putut
dezvolta ca mecanism de aparare contra “celorlalți”.
RELIGIOASĂ
Religia unei țări poate fi o sursă a valorilor feminine sau masculine, în funcție de modul în care
proiectează diferențele între sexe. Religia ortodoxă, predominantă in România, este mai
inclinată spre complementaritatea sexelor decât spre subordonarea femeii bărbatului.
Hofstede crede că valorile lumii întregi vor deveni în timp mai feminine datorită faptului că
slujbele pe care tradițional le executau bărbații au devenit automatizate, iar cele rămase sunt
acele servicii care nu pot fi mecanizate și în care factorul uman și cooperarea sunt cele mai
importante. Aceste servicii cer învățarea unor valori feminine.
8
III. COMPARATII DIMENSIUNI CULTURALE ROMÂNIA – OLANDA
ROMÂNIA
Conform studiilor lui Geert Hofstede, România înregistrează următoarele valori ale
dimensiunilor culturale (www.geert-hofstede.com):

1. Indicele Distanţei faţă de Putere – 90


2. Individualism – 30
3. Masculinitate – 42
4. Indicele de Evitare a Incertitudinii – 90

Interpretând valorile pe care România le înregistrează, putem concluziona că România se


încadrează în categoria ţărilor cu un indice ridicat al distanţei faţă de putere, având o cultură
predominant colectivistă şi moderat feminină, dar caracterizându-se şi printr-un grad înalt de
evitare a incertitudinii.

Distanţa mare faţă de putere se manifestă prin concentrarea informaţiilor relevante, mai ales
de natură economică, a bogăţiei materiale şi a puterii politice, economice sau sociale doar în
mâna celor care formează clasa bogată, de altfel extrem de redusă în România din punct de
vedere numeric, dar extrem de solidă din punct de vedere material; prin dependenţa exagerată
a copiilor de părinţi, a salariaţilor de proprietari sau manageri; prin corelarea exagerată a
modului de rezolvare a problemelor cu dimensiunea şi puterea grupului care este obligat să le
soluţioneze.

În realitate, însă, în România se poate constata o tendinţă contradictorie mai ales în cadrul
organizaţiilor, foarte mulţi români exprimându-şi afinitatea pentru un stil de conducere
participativ şi cooperativ. Prin urmare, diferenţa observabilă între nivelul dorit şi nivelul
demonstrat prin comportament a dus la concluzia existenţei unui complex de autoritate.

În ceea ce priveşte dimensiunea culturală individualism/colectivism, în România se manifestă


predominant trăsături specifice colectivismului, daro dată cu deschiderea economică şi socială
şi cu trecerea treptată la economia de piaţă - au apărut recent şi elemente specifice
individualismului. Colectivismul românesc este un rezultat al moştenirii culturale şi ideologice
din ultimii 60 de ani, dar şi o urmare a mentalităţii specifice, adesea confundată cu partea
negativă a conceptului de balcanism.

România este o ţară feminină, membrii societăţii căutând un mediu colaborativ şi cerând
susţinerea tuturor membrilor societăţii, indiferent de aportul acestora, fiind totodată mai puţin
competitivi şi neurmărind cu orice preţ promovarea şi câştigul. Valoarea 42 plasează România
în familia ţărilor în care rolurile celor două sexe nu sunt predeterminate.

Într-o ţară predominant creştin-ortodoxă (o religie tolerantă, dar extrem de puţin implicată din
punct de vedere social) şi în care sistemul legislativ este încă incomplet şi generator de

9
instabilitate şi de interpretări tendenţioase, un grad ridicat de evitare a incertitudinii se explică
destul de uşor.

OLANDA
Conform studiilor lui Geert Hofstede, Olanda înregistrează următoarele valori ale dimensiunilor
culturale:

1. Indicele Distanţei faţă de Putere – 38


2. Individualism – 80
3. Masculinitate – 14
4. Indicele de Evitare a Incertitudinii – 53

Conform valorilor constatate de Geert Hofstede, Olanda este o ţară cu distanţă medie faţă de
putere, fiind o cultură predominant individualistă şi totodată o cultură care tolerează
incertitudinea. Valoarea indicelui masculinităţii denotă o cultură medie, la limită între feminitate
şi masculinitate, dar cu un oarecare avans al trăsăturilor specifice masculinităţii.

1. Comparații dimensiunii culturale

Graficul alăturat prezintă comparativ valorile înregistrate de Olanda şi România, conform


studiului lui Geert Hofstede.

După cum se poate observa, între cele două ţări se înregistrează diferenţe mari. În ceea ce
priveşte dimensiunea culturală individualism /colectivism, România este o țară mai mult
colectivistă, însă Olanda înregistrează un nivel ridicat de invidualism, diferenţa de nivel fiind
mare (52 unităţi). Valorile masculinităţii sunt, de asemenea, mia depărtate, însă România
depăşind Oalnda cu 28 de unități, putând fi încadrată în categoria culturilor masculine.

Fig.1

10
IV. ORIGINEA REFERINŢELOR CULTURALE

ROMÂNIA
PDI extrem de ridicat

a) conform lui Geert Hofstede, indexul demonstrat al distanţei faţă de putere al ţării
noastre este datorat moştenirii Imperiului Roman, majoritatea ţărilor care au fost
ocupate de romani la începutul erei noastre moştenind o distanţă mare faţă de
autoritate datorită stilului autoritar al reprezentanţilor Imperiului (exemplu Italia, Franţa,
Spania);
b) aproape 50 de ani, românii au fost învăţaţi să aştepte de la „partidul şi conducătorul
iubit” indicaţii preţioase; nimic nu se făcea fără directive de la autorităţi; altfel spus, o
cauză politică a nivelului ridicat al PDI o constituie comunismul;
c) epoca comunismului a încurajat corupţia şi practica privilegierii
d) structurile organizaţionale din fostele firme de stat, unde exista întotdeauna un singur
şef şi deci o centralizare a deciziilor la nivelul unei singure persoane, ceea ce nu a
permis formarea de opinii personale şi de spirit de iniţiativă.

IDV scăzut (colectivism)

a) colectivismul reproduce o gândire agrară, în care resursa principală – pământul – este


limitat ca suprafaţă şi, prin urmare, cine vrea mai mult nu poate sa o facă decât
deposedându-l pe vecin;
b) societate agricolă, având tendinţa de a dezvolta valori colectiviste deoarece membrii
societăţii se gruprează în familii extinse pentru a asigura supravieţuirea;
c) nivelul scăzut de dezvoltare economico-socială al României, inhibator al spritului de
iniţiativă, de afirmare şi de independenţă financiară;
d) determinarea climaterică şi geografică, ce a stimulat dezvoltarea şi axarea pe sectorul
agricol;
e) teama de securitate, în perioada comunistă, şi orientarea către familia extinsă (lipsa
încrederii în ceilalţi semeni);
f) corupţia, invocarea privilegiilor anumitor grupuri de interese în perioada comunismului.

MASCULINITATEA scăzut

a) religia creştin-ortodoxă, predominantă în România, promovează egalitatea între sexe,


complementaritatea şi nu subordonarea femeii bărbatului – „Familia, casa, se
intemeiaza prin casatorie, adica prin legatura de buna voie si pentru toata viata dintre
un barbat si o femeie. In spiritul invataturii crestine insusirile de baza ale casatoriei sunt:
unitatea, trainicia, sfintenia si egalitatea dintre soti;
b) mentalitatea tradiţională „muncim pentru a trăi”, performanţa şi profitul nefiind
principalele valori după care se ghidează românii;

11
c) cultul timpului liber şi al cooperării, în detrimentul obiectivelor de competiţie şi
performanţă.

UAI ridicat

a) datorită culturii colectiviste, individul român manifestă un grad mare de reticenţă faţă de
opiniile altora;
b) amestecul forţat cu alte naţionalităţi prin migraţii şi lupta pentru menţinerea unei
identităţi naţionale sub multe stăpâniri străine ar putea constitui o explicaţie pentru
nivelul ridicat de anxietate; împreună cu nivelul de colectivism al ţării, care favorizează
identificarea cu un grup de interese şi respingerea “outsider”-ilor, gradul ridicat de
evitare a incertitudinii s-ar fi putut dezvolta ca mecanism de apărare contra celorlalţi.

OLANDA
PDI scăzut

Caracteristica acestei țări, reliefează concepția potrivit căreia toată lumea trebuie să aibă
drepturi egale și posibilitatea de a-și schimba poziția în societate. În Olanda, există o mare
aversiune pentru diferențierile sociale. Munca, cunoștințele, dar mai ales rezultatele muncii
sunt cele care definesc o persoană. Fiecare are dreptul să-și schimbe poziția în societate, să
schimbe părerea celorlalți despre sine, să ajungă pe un loc de muncă mai bun, cu mai multe
satisfacții personale și profesionale.

IDV ridicat (individualism)

În ceea ce priveste indicele individualismului, acesta este la o valoare ridicată. Accentul


se pune pe individ, pe capacitatea și dorința acestuia de afirmare. Sistemele de
management sunt centrate pe factori motivaționali, individuali: libertate și interes
individual, comunicare formalizată și asumarea răspunderii individual, accent pe
dezvoltarea personală, recompense individuale, etc.

MASCULINITATEA scăzut

Valorile tradiționale existente în Olanda demonstrează un indice ridicat al


feminității. Aceste valori sunt: apropierea față de om, mediu, natură, respect pentru valorile
civice. Competiția, ambiția, acumularea de bani ți alte bunuri materiale nu sunt atât de apreciate în
aceste două țări. Numărul mare de femei în pozitii de conducere, în companii, guvern sau
parlament este de asemenea o caracteristică comună.

UAI ridicat

Managerii olandezi acceptă mai ușor riscul decât alții colegi europeni. Această înseamnă că
sunt caracterizați de un nivel relativ scăzut de evitare a incertitudinii. Managerii sunt în
general specialiști, oameni pregătiți în domeniul lor de activitate, pe care o desfășoară cu

12
eficiență. După cum spunea și Peter Drucker, „În afaceri cel mai mare risc este sa nu riști”.
Această nu înseamnă că managerii olandezi intră într-o afacere, fară să evalueze cu atenție
factorii determinanți și situațiile neprevăzute ce pot apărea, ci presupune
observarea oportunităților și folosirea lor.

13
Bibliografie
1. Hofstede, Geert (1996). Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică, Bucureşti
2. Geert Hofstede, Cultural Dimensions, http://www.geert-hofstede.com
3. https://www.researchgate.net/publication/46542792_Cultural_Dimensions_in_the_Romanian_M
anagement
4. http://www.rasfoiesc.com/business/management/STUDIU-COMPARARTIV-AL-
MODELELO25.php
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Belgia

14