Adolescenții și comportamentul grupal

Lisandra Lungu, Lucia Macsim, Mihaela Georgiana Neagu

Abstract

The article addresses the influence groups for adolescents and pursues the development of
interpersonal relationships and behavioral problems. The survey was conducted in the online
environment for a period of one month (February-March 2019), based on a total of 120 subjects,
with the consent of the processing of personal data. The subjects were aged between 15 and 24
years. An individual can be a member of several gangs, the group influence on that individual
being different concerning needs and behavior. The results show that the pattern of the group differs
depending on its typology, field of interest, member needs and contribution. Teoretical and practical
implications of the study are discussed in the end.

Keywords: groups for adolescents, interpersonal relationships, behavioural

problems, clusters, personal interests.

-1-
Introducere
De la apariţia sa, omul a fost o fiinţă eminamente socială. Homo
erectus habilis, prima fiinţă care, cu certitudine, a fost un îndepărtat strămoş
al nostru, trăia în grup şi vâna animale mari, organizându-se în cete
zgomotoase, alungând animalele în gropi dinainte pregătite, unde puteau fi
răpuse cu uşurinţă. O astfel de activitate impune comunicare şi colaborare.
Dar, deşi erau fiinţe semănând mult mai mult între ele decât oamenii
contemporani, existau deosebiri cel puţin de ordin temperamental şi
aptitudinal. Astfel încât fiecare trebuia să se adapteze cât de cât felului de a
reacţiona, ceea ce presupune o conştiinţă implicită a ceea ce poţi pretinde de
la el, la ce te poţi aştepta. E vorba de o reacţie la psihologia celuilalt.( Adrian
Neculau, Psihologie Socială, Polirom Iasi 1996, pagina 206)
Treptat, odată cu dezvoltarea inteligenţei şi complicarea raporturilor
interumane, în lumea antică, au apărut păreri şi credinţe cu privire la felul de
a fi al oamenilor, în mare parte implicite, inconştiente, dar şi explicitate în
vocabular, în sfaturile înţelepţilor, în zicale şi proverb.
Grupul uman, ca formă de acţiune, de echilibrare a raporturilor
contradictorii şi de suport psihomoral, a început să joace un rol din ce în ce
mai important în viaţa oamenilor. Și aceasta în toate tipurile de societăţi.
Fenomenul s-a reflectat imediat în cercetarea din ştiinţele sociale.
Psihologia şi sociologia au manifestat un interes cu totul deosebit pentru
studiul grupurilor. În urmã cu câteva decenii psihologia socială aproape că se
identifică cu studiul grupurilor mici.( Adrian Neculau, Dinamica grupurilor,
Polirom 2001, pagina 11.)

Teoria grupului mic rămâne îndatorată, înainte de toate, pionierilor

europeni ai ştiinţelor umane, lui A. Comte, G. Tarde, F. Tönnies, G. Simmel,
dar îndeosebi lui É. Durkheim şi S. Freud. Concepţiile şi teoriile lui Émile
Durkheim referitoare la solidaritate, la anomie, la simbolurile sociale au
contribuit, în mod hotărâtor, la interpretarea proceselor colective şi
îndeosebi a „grupurilor restrânse” care sunt familia şi clasa de elevi.
Influenţa lui Freud a fost resimţită de mulţi cercetători de astăzi, îndeosebi
de aceia preocupaţi de fenomenele de schimbare prin metode de grup şi de
procesul de influenţă în grup. Nu pot fi ignorate nici cercetările asupra
psihologiei popoarelor sau mulţimilor, altfel spus contribuţiile lui W. Wundt,
H. Taine şi Gustave Le Bon.

Grupul, consemnează Verena Aebischer şi Dominique Oberlé

(1990), a devenit, din nou, interesant pentru psihosociologi: ca mijloc de
schimbare a atitudinilor, ca spaţiu al integrării şi al diferenţierii (prin

-2-
socializare, supunere, nominalizare, comparare, categorizare), ca producător
de idei şi loc de manifestare a puterii. O încercare de sinteză din 1995 (G.
Mugny, D. Oberlé, L.L. Beauvois) înregistrează câteva direcţii recente de
cercetare a grupurilor: coeziunea, atracţia interpersonală, climatul şi stilul
conducerii, diferenţierea de roluri şi interacţiunea acestora, determinanţii
spaţiali ai relaţiilor în grupuri.
Aşadar: influenţă, sensibilizare, învăţare socială – iată temeiurile
teoretice şi practice ale muncii în echipã. Întreaga activitate se bazează pe o
anumită „eticã şi tehnică a muncii colective”, pe comportamente de ajutor
reciproc („echipierul trebuie să fie gata să sară în ajutorul oricui, fie pentru a-
l îndemna, când şovăie, fie pentru a-l opri când ştie ce slăbiciune îl porneşte
pe căi care nu sunt cele mărturisite de echipă”), pe „muncă anonimă şi
modestă”, pe inducerea, la fiecare echipier, „a sentimentului de a te şti pãrtaş
la toate”, şi deci „tot atât de vinovat de înfrângeri, cât şi de mândru de toate
izbânzile obştei tale” (H.H. Stahl). ( Adrian Neculau, Dinamica grupurilor,
Polirom 2001, pagina 12-13)

1. Grupurile si comportamentul grupal

Un grup există atunci când două sau mai multe persoane se definesc
ele însele ca membri ai acestui grup şi când existenţa lui este recunoscută de
o terţă persoană” (Brown, 1988).
Grupul trebuie definit, prin urmare, plecând de la un anume
sentiment de apartenenţă, prin intermediul unei anume vizibilităţi sociale, cu
contururi nedefinite. Fără îndoială, un asemenea proces de identificare
colectivo-personală trimite la un colectiv, şi nu la un agregat.( Adrian
Neculau, Dinamica grupurilor, Polirom 2001, pagina 18.)

Dinamica grupurilor este acea disciplină ştiinţifică ce leagă conduitele

grupului de sistemul de forţe care acţionează în sânul său.
Dinamica grupului, în sondajul de opinie “Adolescenţii şi
comportamentul grupal” influențează fiecare membru afiliat acelei
“organizaţii”, astfel încât fiecare individ aduce un aport pozitiv sau negativ,
ceea ce duce la sudarea sau crearea unor noi “bisericuţe”/microgrupuri.
(https://docs.google.com/forms/d/1D8QsgURPmC-C7PUYe63pL0ZdpZUC7JW-x7fATdbW67A/edit)
Dacă definim rolul, în sens general, ca fiind un comportament
corespunzător unei poziții date într-un ansamblu de interacțiuni personale
posibile, trebuie să luăm în considerare că, întotdeauna, e vorba despre un
tip abstract de conduită care, în realitatea concretă, nu se exercită decât

-3-
aproximativ și sub forme uneori cu atât mai variabile, cu cât și formele de
inserție în ansamblu sunt mai diverse.
Într-adevăr, rolurile pot fi societale, precum cele care se înscriu în
sistemul de statute îi poziții subsumat unei Societăți globale; altele sunt
sociale, raportându-se la sistemele de statute și poziții specifice unor
formațiuni sociale (grupuri sociale, colectivități, organizații, mișcări
sociale…); iar, într-un mod mai circumscris, unele sunt tipic profesionale. în
ceea ce privește rolurile propriu-zis grupale, ele nu vor fi corelate cu statute
reale decât în mpsura în care grupul restrâns se constituie ca echipă sau ca
un grup social sau, cel puțin, îți definește un obiectiv comun pentru toți
membrii săi. (Mielu Zlate, Psihologia la raspântia milenilor ,pagina 235)
În cadrul unui grup restrâns, rolurile vor depinde, cu siguranță, de
stilul de animare, de natura grupului, de obiectivele sale, de mediu; un sistem
de roluri interdependente se poate implanta, într-un asemenea context, atât
de repede, încât rolul unui absent este suplinit în mod perfect natural.
Aceasta nu împiedică însă producerea unui impact între social și societal,
între obișnuit și cotidian: există o interferență între rolurile societale, sociale
și profesionale. Unii dintre participanți își vor păstra rolurile practicate deja,
ca pe niște „conserve culturale”, existând, desigur, și efectul așteptărilor
(implicite sau explicite) de roluri: uneori, coparti-cipanții constrâng un
individ să îndeplinească un anumit rol. Atunci când un sistem de roluri se
fixează într-o formă, eforturile adaptative alunecă în gol, grupul
nemaiprogresând deloc („rezistență la schimbare”?); ne gândim aici la acele
roluri perverse, atât de frecvente, precum „țapul ispășitor”, „cazul [-
problemă]”, „protejatul” etc.( Adrian Neculau, Dinamica grupurilor, Polirom 2001, pagina 587-588)

Încă din 1948, Benne și Sheats substituie rolului de lider o funcție

grupală, asumabilă, eventual, de către persoane distincte și distribuită între
ele, uneori simultan. Aceasta dă naștere unui întreg inventar de roluri
posibile:
 roluri referitoare la muncă, ce facilitează urmărirea
obiectivelor: coordonatorul, „cel care lansează ideile”, criticul
sistematic, secretarul, informatorul, anchetatorul…;
 roluri privind întreținerea vieții grupale comune, care
se situează adesea în planul socio-afectiv, acoperind atribuții vizând
reducerea conflictelor, asigurarea unui climat securizant, a unui nivel
moral satisfăcător: mediatorul, „stimulatorul”, „protectorul”, dar și
cei care pun problema valorilor și a nivelului aspirațiilor sau care
observă, comentează, interpretează…;
-4-
  roluri individuale, care urmăresc trecerea pe primul
plan a satisfacției personale, fie că e vorba despre tipul
dominatorului sau al dependentului, trecând prin poziția celui de
tipul „m-ai văzut doar”, pentru a nu mai evoca și acele „stereotipuri”
umane – indivizi care se consideră reprezentanți ai unei categorii cu
care se identifică, cum ar fi, de exemplu, „noi, intelectualii” sau „ca
femeie” etc.( Adrian Neculau, Dinamica grupurilor, Polirom 2001, pagina 586)

Liderii sunt agenți ai schimbări. Managerul determină oamenii să

acționeze, pe când liderul face ca ei să dorească să acționeze…”. Fără
îndoială, aceste diferențe sunt nuanțate de maniera prin care se exercită
funcția. Cât privește termenul „animator”, Harrap’s Shorter French and
English Dictionary 1997 îl traduce prin „stimulating person” [persoană
stimulatoare], dar și mai specific, dacă e vorba de animatorul unei dezbateri,
prin „moderator”, iar în cazul unui centru de tineret, prin „youth leader or
organizer” [liderul sau organizatorul tineretului]. „A anima” se traduce în
engleză prin „to give life, to move, to propel” [a da viața], a pune în mișcare,
a propulsa, într-un sens exact, animatorul ar trebui să fie cel care dă viață”,
fie că este animator de grupuri restrânse sau animator „sociocultural”.(
Adrian Neculau, Dinamica grupurilor, Polirom 2001, pagina 585-586)

Studiile clasice asupra grupurilor au tins sa comportamentalizeze dinamica de

grup, discutând despre roluri, scopuri si norme de grup fara sa faca referire la
fazele
dezvoltarii grupului. Se obtinea un tablou static asupra unor procese dinamice. Or,
scopurile, de exemplu, sunt întelese diferit pe diferite trepte ale ciclului vietii de
grup.
Rolul de lider se schimba în timp. Functia conflictului variaza si ea. Nu este de
ignorat
contextul în care opereaza grupul, modul cum grupul influenteaza si este influentat
de
institutii, organizatii si societate. Grupurile sunt sisteme vii, cu o durata a vietii care
o depaseste adesea pe aceea a fiintei umane. Multe grupuri, cum sunt familiile,
grupurile de munca, grupurile etnice, exista dincolo de durata de viata a membrilor
individuali. (Mielu Zlate, Psihologia la raspântia milenilor, pagina 280)

Deosebim liderul grupului de animatori şi moderator, implicarea în

luarea deciziilor şi motivarea membrilor pentru a participa la diferite
evenimente. Nu în ultimul rând, competiția pentru ocuparea locului de lider
nu este exclusă în totalitate.
-5-
 a. Întrebări de cercetare / Obiectivele cercetării

Articolul se adresează grupurilor de influență destinat adolescenților

și urmarește dezvoltarea relațiilor interpersoanale și a problemelor de
comportament.
Pattern-ul grupului diferă în funcție de tipologia acestuia și de
interesul vizavi de necesitățile fiecărui membru și aportul adus. Astfel se
modifică substanțial și comportamentul, caracterul, ducând la evoluția
individuală și creșterea stimei de sine.
Ceea ce înseamnă că un individ poate fi membru în mai multe găști,
diferite ca și trebuințe, dar aducând uneori și un aport semnificativ pentru
dezvoltarea de sine a membrului (gașca pentru a ieși în club, gașca pentru a
merge la facultate, gașca de la bloc, etc).

b. Metode de cercetare
Sondajul a fost realizat în mediul online, pe o perioadă de o lună
(februarie-martie 2019), pe baza unui numar de 120 subiecți. Am obținut
consimțământul prelucrării datelor personale, ponderea de 11.7% este
cuprinsă în vârsta de 15-18 ani, iar diferența de 88.3% între 19-24 ani.
Mediul din care adolescenții au provenit a fost de 34.2% din zona rurală, în
minoritate, față de majoritatea care au provenit din mediul urban cu
procentajul de 65.8%, dintre care ponderea feminină a fost de 67.5%, iar
minoritară este genul masculin cu un procentaj de 32.5%.

c. Constatări

1. Adolescenții și deciziile personale. (Există din

partea grupului de prieteni o influență asupra deciziilor personale atunci când
trebuie să le luati?)

-6-
 Având un număr de 120 de participanți (Fig. 1), întrebarea
adresată adolescenților privind deciziile personale a fost referitor la
faptul că uneori grupul poate influența luarea deciziilor personale,
bazîndu-se pe experiența prietenilor de aceeași vârstă, a sfaturilor
primite de la aceștia, cu totul diferite de opinia părinților.
Aceasta scoate în evidență măsura de influență pe care un
grup o poate avea pentru fiecare membru. S-a dovedit, în sondajul
nostru, ca adolescenții se simt influențați în mare masură de membrii
grupului, în privința finalizării unor idei sau acțiuni. Fiind parte dintr-
o gască, cautăm sprijin sau confimare în găsirea răspunsului la
întrebările proprii.. Majoritatea procentelor de 50,8% este susținut de
răspunsul “uneori”, cei care țin cont de opinia prietenilor.

F
i
g
.
1

2. Adolescenții și diversitatea situației financiare.

(Lipsa unei situații financiare asemănatoare cu a celor din grup vă face să vă
simțiți în inferioritate?)

A doua întrebare testează adolesceții cu privire la diversitatea

situațiilor financiare ale membrilor și omogenitatea grupului. Procentajul
de 49,2% exemplifică ceea ce un grup ar trebui să conțină: oamenii sunt
egali, indiferent de situația financiară. Cât despre diferența de 42,5% ce
este reprezentată de cei care consideră că „uneori” se simt depășiți
financiar pentru a participa la evenimente alături de grup, rezultă că
situația financiară poate fi un impedipement, ce cauzează scindarea
grupului în microgrupuri. Acest lucru scoate la iveala faptul că, în unele
găști situația materială este importantă și pune presiune pe cei care nu

-7-
 sunt la același nivel cu ei. De aici încep și unele divergențe, încep să nu
mai participe la întâlniri, iar dintr-un grup mai mare se formează
subgrupuri.

Fig. 2

3. Adolescentii si conflictele de grup. (Vă confruntați

cu divergențe în grupul de prieteni?)
A treia întrebare se referă la neîntelegerile în grup. Am putea lega
acest răspuns de ce este mai sus, și anume că, un criteriu de la care pot pleca
unele diferențieri este situația fianciară și pot aparea unele neîntelegeri între
partenerii grupului. Bineînteles că sunt foarte multe teme de la care pot pleca
contraziceri între membri și conflictul în rândul adolescenților este des
întâlnit. Un procentaj de 67,5% afirmă că, uneori, schimbul de
opinii declansează mici conflicte între adolescenți.

Fig
.3

-8-
 4. Popularitatea adolescentului raportată la
integrarea în grupul de prieteni. (Sunteți de părere că popularitatea
unui adolescent favorizează integrarea rapidă într-un nou grup de prieteni?)

A patra întrebare urmărește alegerea cercului de prieteni,

integrarea ușoară și acceptărea rapidă a personajului în grupul dorit.
Adolescenții sunt mult mai deschiși în a primi pe cineva din exterior
care este popular, pentru a avea beneficii de pe urma acestuia.. În
procentaj de 48,3% se aduce cu sine o creștere mai mare a integrării
în acel grup, individul fiind o persoană cu diferite activități, aducând
un plus de experiență, cunoaștere ori popularitate pentru nivelul și
target-ul acelui grup. Cei care consideră că tot timpul este utilă
popularitatea unui adolescent, în proporție de 44,2%, spun asta
deoarece favorizează accesul la anumite informații în cadrul grupului,
anumite direcții pentru a descoperi cine este liderul și care sunt
grupurile ce s-au format în interior.

Fig.4

-9-
 5. Adolescenții și afirmarea ideilor în grup. (Vă
simțiți deranjat atunci când ideile dumneavoastră nu sunt mereu acceptate de
grupul de prieteni?)
Este important că în cadrul grupului, ideile fiecărui individ să
fie cunoscute, acceptate sau nu de către restul prietenilor și, de ce nu,
dacă este posibil să fie puse în aplicare. Un număr majoritar de 66,7%,
mentionează că ideile le-au fost acceptate în grup, restul de 27,5%
adaugă la polul opus, faptul că niciodată părerile lor nu au fost
acceptate, nefiind posibilă găsirea unui numitor comun din punct de
vedere al targget-ului grupului.. Este de înteles că în grup sunt des
întalnite schimburile de opinii, dar uneori, nu toate parerile sunt
considerate a fi importante, respectiv apreciate. De altfel, faptul că
prietenii nu acceptă deciziile unei persoane, poate declanșa conflicte,
precum și schimbări. Este util ca adolescentul să fie învățat să
acționeze chibzuit în relațiile cu ceilalți.

Fig5

6. Atitudinea adolescentului față de conflictele din

grupul de prieteni. (Atunci când două persoane din gașcă intră

- 10 -
 în conflict și nu își mai vorbesc, obișnuiești să ții partea uneia
dintre ele?)

Cea de a șasea întrebare arată un procentaj care demonstrează

că, atunci când apare un conflict între doi adolescenți din gască,
implicarea celor exteriori depinde de o serie de factori: relațiile pe
care le au cu cei doi (din discuțiile cu participanții), subiectul
disputei, consecințele conflictului asupra relațiilor din grup etc. De
regulă, conflictul se poate amortiza doar prin cei implicati, dar există
cazuri în care un ajutor venit din afară poate să medieze situația. Un
număr de 50,8% din adolescenții evaluați rămân indiferenți la
conflictul apărut între două persoane din anturaj și preferă să adopte o
poziție neutră, în timp ce un număr minoritar de 7,5% mărturisesc că
tot timpul se alatură de una dintre persoanele aflate în conflict.

Fig.6

7. A
dolescenții
și dorința
de
apreciere/atenție în grupul de prieteni. (Obișnuiți să fiți în centrul
atenției în grupul dumneavoastră de prieteni?)
Aprecierea unei persoane dintr-un grup aduce numeroase avantaje
personale. Din cei 120 de subiecti, 59,2% recunosc că uneori preferă să fie
“sufletul” grupului depinzând și de moment, eveniment. Acest fapt
evidențiază faptul că adolescenții au o stimă de sine ridicată în această
perioadă a vieții și simt nevoia că toată atenția să se canalizeze asupra lor,
datorită fluctuațiilor hormonale, trebuințe de autorealizare și autoafirmare.
Pe de alta parte, doar unui sfert din totalul tinerilor interogați nu le face
plăcere să fie în centrul atenției într-un grup și au menționat că nu au fost
- 11 -
niciodată în mijlocul vâltorii, iar cei care au fost tot timpul, posibil să fi avut
ceva de spus, categorizați drept glumeții grupului sunt în procentaj de
16,7%.

Fig.
7

8. I
mportanța
prezenței unui lider în grupul de prieteni. (Considerați un aspect
important existența unui lider într-un grup de prieteni?)

Liderul este persoană care se bucură de o mare abilitate și este

recunoscut ca fiind cel mai competent. Restul grupului îl admiră. El este cel
care oferă siguranță, protecție și își ghidează colegii în diferite situații. În
urma chestionarului, 64 de subiecți din totalul de 120 consideră că nu e
necesară prezența unui lider în grupul de prieteni, deoarece acesta poate
impune anumite reguli, în timp ce 20 de tineri sunt de părere că o persoană
care să îi reprezinte, constituie un aspect important. Pe baza acestor
raspunsuri, putem afirma faptul că un lider nu este principalul personaj
dintr-un grup, și chiar fară el, această unitate poate exista, chiar colabora mai
ușor.

- 12 -
 Fig.8

9. Asocierea unui membru din grup cu liderul

pentru a beneficia de anumite avantaje. (Considerați importantă
asocierea cu liderul pentru a avea beneficii?)

Asocierea cu liderul grupului poate aduce diverse avantaje dar și

numeroase dezavantaje. Între membrii unui grup se stabilește un proces de
influențare care determină o anumită apariție a coeziunii grupului. Dacă un
membru din anturaj se asociază voluntar cu liderul și restul găștii are de
suferit, acel grup nu prezintă omogenitate. În studiul nostru, 69,2% din tineri
nu prezintă interes pentru avantajele de pe urma asocierii cu liderul, în timp
ce 10 subiecți mărturisesc că liderul grupului este vazut ca un mentor și
obisnuiesc să se alieze cu acesta doar pentru a se face remarcați și de a primi
unele recompense.

- 13 -
 Fig.9

10. Existența unor mici găsti în grupul de prieteni.

(Se formează în grupul de prieteni mici găști?)
În multe cazuri, în cadrul grupului de prieteni, cu timpul apar
microgrupurile, mici găsti formate din 2-3 persoane care se identifică
între ele. În mod tipic, adolescenţii fac parte dintr-o diversitate de
grupuri la acest nivel care variază ca durată şi stabilitate a membrilor. De
asemenea, variază şi suprapunerea membrilor în grupurile mici din care
face parte o persoană. Alcatuirea micilor grupuri ale adolescenţilor ar
putea influenţa funcţionarea, ca reţea de sprijin, şi ar putea releva ceva
despre personalitatea sau aptitudinile lor sociale. În sondajul aplicat,
majoritatea adolescenților interogați, 55,8%, sunt de părere că uneori, în
grupul lor de prieteni, se formează mici grupuri, microgrupuri sau diade.
Acest fapt se datorează faptului că tinerii au personalitate proprie,
puncte de vedere diferite și nu se pot adapta în totalitate întregului
anturaj. De asemenea aceștia au mărturisit că prezența diadelor apare și
ca o reacție a unor mici conflicte între alți membri ai grupului.

Fig.10

- 14 -
 11. Impactul unui nou membru în grupul de
prieteni. (Apariția unei noi persoane în grupul de prieteni afectează coeziunea
și ritmul întrevederilor grupului?)

32,5% din studentii interogați, consideră că un membru nou în

grupul de prieteni nu afectează regulile acestuia, în timp ce 7,5% susțin
că odată cu apariția unui nou camarad se schimbă regulile și ritmul
grupului. Acest fapt se datorează modului de gandire diferit în randul
adolescenților. În sarcinile de opinii, conflictele create de o sursă
susținând păreri divergente sunt de natură fundamental identitară.

Fig.11

12. Impactul bisericuțelor în cadrul grupului de

prieteni. (Micile găști din grup (bisericuțele) deteriorează calitatea grupului de
prieteni?)

- 15 -
 Apariția microgrupurilor poate afecta armonia unui grup. 33,3%
din adolescenții sondajului consideră că întotdeauna bisericuțele nu sunt
deloc apreciate în anturaj și de obicei duce la destramarea grupului. 17
subiecți din totalul de 120 nu dau importanță deosebită acestor
bisericuțe și niciodată nu au simțit momente tensionate în acest mediu,
pe când 55% manifestă o oarecare nehotărâre mărturisind că uneori
bisericuțele au avut un impact negativ asupra prietenilor ajungându-se la
deteriorarea grupului de prieteni.

Fig.12

- 16 -
 13. Problemele familiale destăinuite în grupul de
prieteni. (Aveți tendința sa câștigați empatie prin dezvăluirea problemelor de
acasă în grupul de prieteni?)

În sondaj, adolescenții au mărturisit că nu consideră că

dezvăluirea situației familale le aduce un plus de empatie, înțelegere,
compasiune din partea membrilor grupului– 57,5%, deoarece
problemele de acasă nu sunt considerate a fi un impendiment în a te
face plăcut și acceptat de către grup, aspectul suportiv al grupului
uneori- 36,7% pentru că individul uman apelează la persuasiune
pentru a fi acceptat cu ușurință în unele cazuri, și proporția de 9,2%
consideră că problemele de acasă chiar sunt o sursă de empatie
pentru a avansa în grupul de prieteni.

Fig.13

d. Concluzii

În urma sondajului “Adolescenții și comportamentul grupal”, se

observă faptul că grupul de prieteni se află într-o continuă transformare, și

- 17 -
majoritatea răspunsurilor au fost “uneori”, acesta având procentajul care de
cele mai multe ori cel care a ieșit în evidență.
Pe de o parte putem observa în rândul congenerilor capacitatea de
cooperare pentru realizarea unei sarcini, comunicare, autonomie și pe de altă
parte distingem sectarismul și alienarea. Găștile sunt instabile în adolescență.
Principalul factor care influentează instabilitatea grupului îl reprezintă
statutul socio-economic al membrilor, astfel se exercită o presiune asupra
camarazilor prin diferite metode de tachinare, bârfe. Studiul de mai sus, arată
și faptul că într-un grup de prieteni, egalitatea și reprocitatea sunt esențiale și
persoanele care au șansele cele mai mari să fie selectate drept prieteni, se
aseamană între ele, având interese, scopuri comune.( Sălceanu, C. Psihologia
dezvoltării umane, Craiova: Sitech, 2016, pag. 331)

e. Bibliografie

Neculau, A. Psihologie Socială Iași: Polirom , 1996

Neculau, A. Dinamica grupurilor, Iași: Polirom, 2001

Sălceanu, C. Psihologia dezvoltării umane, Craiova: Sitech, 2016

Mielu Zlate, Psihologia la raspântia milenilor, pagina 280, Iași:
Polirom, 2001
M., Zlate, C., Cunoașterea și activarea grupurilor sociale, Editura
Politică, București, 1982

- 18 -