Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CU ACȚIONARE
ELECTROMECANICĂ
Coordonator,
Conf.Univ.Dr.Ing. Adrian Sachelarie
Studenți,
Vlad-Florin Dulceanu
Ana-Maria Ioniță
IAȘI
2017
CUPRINS
INTRODUCERE .................................................................................................................................... 3
I.GENERALITĂȚI PRIVIND SISTEMUL DE FRÂNARE.................................................................. 4
1.1.Scurt istoric ................................................................................................................................... 4
1.2 Generalități ale sistemului de frânare........................................................................................... 5
1.3 Rolul si calitățile sistemului de frânare ......................................................................................... 6
1.4.Clasificare sistemelor de franare ................................................................................................... 7
II.SISTEMUL DE FRÂNARE CU ACȚIONARE ELECTROMECANICĂ ......................................... 8
2.1. Generalități privind sistemul de frânare cu acționare electromecanică........................................ 8
2.2.Principiul de funcționare al sistemului de frânare cu acționare electromecanică ......................... 9
2.3. Sistemul de control al sistemului de franare cu actionare electromecanica ............................... 10
2.4. Sistemul de frânare electromecanică EWB( Electronic Wedge Brake) ..................................... 12
III. Concluzii privind sistemele de frânare cu acționare electromecanică ............................................ 13
IV. Bibliografie ..................................................................................................................................... 14
INTRODUCERE
3
I.GENERALITĂȚI PRIVIND SISTEMUL DE FRÂNARE
1.1.Scurt istoric
Sistemul de frânare, a suferit în ultima perioadă (10-20 ani) numeroase îmbunătăţiri. Ceea
ce a început în anii 60 ca o încercare de a aduce distanţa de frânare în limite rezonabile, a sfârşit
prin a genera un adevărat fenomen. Introducerea de materiale ca: fibră de carbon, metalele
sinterizate şi otelurile uşoare, împreună cu diverse sisteme ca ABS au contribuit decisiv la
reducerea spaţiului de frânare şi în general, la un automobil mai sigur.
Unul din primii paşi în această direcţie a fost făcut în anii '70 când producătorii au trecut
la folosirea masivă a frânelor disc, renunţând la cele cu tambur. Deoarece la automobile forţa
principală de frânare, acţionează asupra roţilor din faţă (din considerente de Dinamică
Autovehiculului), o lungă perioadă doar la aceste roti frânele cu saboţi au fost înlocuite cu frâne
disc. De atunci, majoritatea producătorilor de automobile au introdus frâne cu disc la toate
rotile, existând doar câteva excepţii de automobile echipate cu frâne cu saboţi la roţile spate
din considerente de reducere a preţului.
În prezent la nivel mondial se fac cercetari in vederea îmbunatăţirii performanțelor de
frânare ale autovehiculelor, pentru adoptarea unor normative şi reglementări internaţionale ale
diferitelor aspecte legate de sistemul de frânare.
Aceste măsuri sunt determinate de rezultatele numeroaselor investigaţii referitoare la
cauzele şi gravitatea accidentelor de circulaţie, care au arătat că cele provenite din cauze
tehnice legate de defectarea sau comportarea nesatisfăcătoare a sistemului de frânare, se
caracterizează printr-o gravitate deosebită.
4
1.2 Generalități ale sistemului de frânare
5
Principiul frânării autovehiculelor implică conversia energiei cinetice în energie termică.
Când se acţionează pedala de frână, se ordonă o forţă de oprire de câteva ori mai puternică
decat forţa care pune autovehiculul în mişcare şi disipă energia cinetică sub formă de căldură.
Sistemul de frânare trebuie să fie în stare să reducă viteza autovehiculului într-o perioadă de
timp scurtă, indiferent cât de mare este viteza. Ca rezultat ,frânele trebuie să aibă abilitatea de
a genera un moment mare de torsiune şi de a absorbi energia de la nivele foarte mari, pe o
perioadă de timp scurtă. Frânele trebuie să aibă un mecanism cu capacitatea de absorţie a
căldurii pe o perioadă lungă de timp. Dispozitivele de frânare ale autovehiculelor trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
să fie capabile de anumite deceleraţii impuse;
să asigure stabilitatea autovehiculului în timpul frânării;
frâna să fie progresivă, fără şocuri; distribuirea corectă a efortului de frânare la
punţi;
să nu necesite din partea conducătorului un efort prea mare pentru acţionare;
conservarea calităţilor de frânare ale autovehiculului în toate condiţiile de lucru
întâlnite în exploatare;
să asigure evacuarea căldurii care ia naştere în timpul frânării;
să aibă fiabilitate ridicată;
să prezinte siguranţă în funcţionare în toate condiţiile de lucru;
să între rapid în funcţiune;
frânarea să nu fie influențată de, denivelările drumului şi de bracarea roţilor de
direcţie;
să permită imobilizarea autovehiculului în pantă;
forţa de frânare să acţioneze în ambele sensuri de mişcare ale autovehiculului;
frânarea să nu se facă decât la intervenţia conducătorului;
să fie conceput, construit şi montat astfel încât să reziste fenomenelor de
coroziune şi îmbătrânire la care este expus;
să aibă o construcţie simplă şi ieftină.
Unul dintre cei mai folosiţi parametrii pentru aprecierea eficacităţii dispozitivului de
frânare al unui autovehicul este deceleraţia maximă sau medie care se poate obţine în timpul
frânării.
6
Confortul este calitatea care contribuie la creşterea securităţii circulaţiei rutiere
(progresivitatea fânării, eforturi reduse la pedală, absenţa zgomotelor şi vibraţiilor).
Sistemul de frânare trebuie să asigure decelerarea maximă a automobilului, permisă de
aderenţă, cu condiţia ca automobilul să rămână manevrabil, adică sistemul de direcţie să poată
realiza traiectoria comandată.
7
II.SISTEMUL DE FRÂNARE CU ACȚIONARE ELECTROMECANICĂ
8
Din punct de vedere al siguranţei în trafic (siguranţa activă), sistemul de frâne
electromecanic asigură în primul rând un răspuns mai rapid şi mai precis la comenzile
conducătorului auto. Sunt îmbunătăţite substanţial atât comportamentul dinamic al
autovehiculului (stabilitate, răspuns, controlabilitate) cât şi modul de distribuţie al forţelor şi
presiunilor de frânare pe părţile laterale sau pe fiecare roată. În plus sunt introduse o serie de
noi obtiuni precum posibilitatea de menţinere a frânelor în pante, respectiv introducerea
protecţiei de prevenire a blocării roţilor (ABS) şi în situaţia frânei de parcare. Parcarea este şi
ea mai simplă şi mai sigură.
Înlocuirea pedalei de frână cu un simulator de pedala fără legături mecanice simplifica
reglarea poziţiei şi cursei permiţând ajustarea gradului de rezistenţă la apăsare, adică a senzaţiei
de percepţie a frânării. Prin dispariţia legăturii mecanice sunt înlăturate senzaţiile neplăcute de
vibraţii ale pedalei specifice dispozitivelor ABS. Răspunsul mai rapid la apăsarea pe pedală de
frână determina o reducere a distanţei de oprire.
9
Cuplul produs de motorul electric şi amplificat de către dispozitivul de angrenare planetar
este transmis la un arbore (arbore de antrenare) care, printr-o transformare a mişcării de rotaţie
într-una liniară, provoacă deplasarea garniturilor de frână astfel încât acestea să genereze forţa
necesară de apăsare asupra discului de frână şi implicit, deccelerarea dorită. Fiecare din cele
patru dispozitive electrice de acţionare a garniturilor pot produce forţe de ordinul câtorva tone
în timpi de ordinul milisecundelor.
10
Mai pe larg, funcţia de bază se referă la determinarea valorii nominale a forţei de frânare
necesare pentru fiecare roată pe baza informaţiilor amintite anterior, respectiv a gradului de
apăsare a pedalei. Valoarea forţei de frânare calculate, reprezintă o măsură a acţiunii de frânare
pentru fiecare roată şi poate fi determinată prin diverse mărimi precum momentul său puterea
de frânare, intensitatea curentului prin motorul electric din modulele de frânare, unghiul de
rotaţie al motorului electric sau cursa arborelui de antrenare a garniturilor de frână, alunecarea
roţilor, turaţia roţilor, etc.
11
2.4. Sistemul de frânare electromecanică EWB( Electronic Wedge Brake)
12
III. Concluzii privind sistemele de frânare cu acționare electromecanică
Având in vedere studiul realizat anterior asupra acestei noi tehnologii privin sistemele de
siguranță putem sa luăm in considerare atat avantajele cat si dezavantajele acestei inovatii, cum
ar fi:
Avantajele aduse constau în înlocuirea dispozitivelor mecanice şi hidraulice precum
cilindru principal de frâna, a limitatorilor hidraulici sau a pompei centrale tip TANDEM prin
dispozitive electrice de acţionare, senzori, dispozitive electronice de comandă, toate având un
randament mult superior dispozitivelor mecanice şi/sau hidraulice. Sunt reduse sau eliminate
complet atât frecările reziduale dintre garniturile şi discul de frână fapt ce îmbunătăţeşte
consumul de combustibil. Prin eliminarea lichidului de frână se reduc impactul şi poluarea
mediului ambiant, dar şi cheltuielile pe care completarea sau schimbul periodic al lichidului de
frână le implica.
Dezavantajele acestui sistem de franare sunt in principal de natura economica, deoarece
implica costuri suplimentare de productie, de cercetare si de implementare a acestor tehnologii
la autovehiculele curente.Un alt dezavantaj il reprezinta complexitatea si fiabilitatea sistemului,
avand in vedere ca acesta va fi utilizat in conditii meteorologice nefavorabile, in cazul prezentei
unor defectiuni in etapa de fabricatie si de asamblare acesta poate fi usor deteriorat de prezenta
umezelii in contactele electrice din interior, ce ulterior pot provoca scurtcircuituri si functionari
defectuoase ale sistemului. Un ultim dezavantaj ar fi si acela ca exista necesitatea prezentei
unui al doilea sistem de siguranta, in principal de natura mecanica, ce poate fi utilizat in situatii
de urgenta sau in cazul in care apare o defectiune asupra sistemului electric global al
autovehiculului.
În concluzie, putem spune că această tehnologie reprezintă un pas important în industria
constructorilor de autovehicule, deoarece eficientizeaza în mod clar utilizarea autovehiculelor,
dar trebuie luați în considerare toți factorii,atât de natură economică cât și tehnică, pentru a fi
siguri că acest sistem este rentabil atât pentru producator cât și pentru consumator.
13
IV. Bibliografie
14