www.miron.ro
MAGAZIN VIRTUAL
Prolog
Londra, 1839
vazut pe aici.
- Poate ca sTnt Tngerul tau pazitor.
- Nu pareti tocmai angelic, raspunse ea neTncre-
zatoare, facTndu-l sa rTda.
Se Tnclina §i i se prezenta:
- Lord Syndey, Tn slujba dumneavoastra.
Lottie facu o reverenta.
PRETUL IUBIRII 35
aici?
- Da, spuse el pe un ton ironic, lasmd-o nelamurita.
VTnez.
Din directia petrecerii se auzi muzica §i amTndoi se
uitara spre gradina.
-A m venit sa vad caii, spuse Sydney, larta-ma ca te
am inoportunat. Te Tntorci la petrecere?
Doamne, n-ar fi trebuit ca vreun barbat sa fie atTt de
§armant! Lottie zTmbi.
- Nu Tn seara asta, sire.
- Da-mi voie sa te conduc Tnapoi Tn casa, atunci.
Lottie nu se opuse, iar lordul porni alaturi de ea.
Barbati ca el veneau adesea la Stony Cross Park. Te
Tmpiedicai la tot pasul de masculi feroce Tn cautare de
sporturi dure. In ultimii doi ani, multi dintre ei Ti facusera
propuneri lui Lottie. Dar acesta era diferit. Nu era la fel de
nepasator §i de lipsit de scop ca alti aristocrati care
veneau aici. Avea ceva necrutator, ceva ascuns aproape
de suprafata. Nu se simtea tocmai Tn siguranta alaturi de
el. §i cu toate astea voia sa-l cheme mai aproape §i sa-l
faca sa zTmbeasca din nou.
36 LISA KLEYPAS
wmmmn
40 LISA KLEYPAS
destule. Insa nu-l interesa nimic din ceea ce-i puteau ele
oferi. Voia o femeie cu care sa simta intens pasiunea. O
astfel de femeie era deosebit de experimental Tn pat,
sau, dimpotriva, lipsita cu totul de experienta.
Intinzmd o mtna, cauta printre hainele pe care le
dezbracase §i gasi miniatura cu chipul ei. Aproape din
reflex, apasa butonul §i deschise caseta. A§ezTndu-se pe
spate, privi chipul frumos al lui Charlotte.
Tu e§ti aceea? se gTndi mingiind imaginea cu vTrful
degetului. II cuprinse dorinta. Genele Ti coborira §i
continua sa priveasca imaginea pictata, lasTndu-§i mtna
sa alunece spre pantaloni.
- De ce nu?
- Cararea asta duce la mla§tina §i la ni§te lacuri
adTnci. Daca faceti un singur pas gre?it v-ati putea Tneca
Tn noroi. Asta daca nu va ciupe§te vreun paianjen sau nu
va mu§ca vreun §arpe, spuse ea clatinTnd din cap cu
regret. Am pierdut cTtiva oaspeti foarte simpatici Tn felul
asta.
El zTmbi lent.
- Presupun ca nu vrei sa-mi spui pe ce alta cale s-o
apuc?
- Daca mergeti Tn cealalta directie, o sa ajungeti la o
carare care da Tntr-un drum scufundat. Mergeti pTna la
gradina din vale, intrati prin deschizatura din gardul viu §i
o sa ajungeti la alta potecuta, ce duce spre vTrful dealului.
De acolo se vad lacurile, satele §i padurile. E un peisaj
care-ti taie rasuflarea.
i
- Tu Tntr-acolo mergi?
Ea clatina din cap §i raspunse cu Tndrazneala:
- Eu merg Tn directia opusa.
- §i pe mine cine o sa ma mai salveze din mla§tina?
Ea rise.
- Nu puteti merge cu mine, sire. Nu se cade §i nu e
Tntelept.
Daca ar fi fost vazuti Tmpreuna, lumea ar fi vorbit. §i
cu siguranta ca lady Westcliff nu ar fi fost placut
impresionata, fiindca o. avertizase ca nu are voie sa se
Tmprieteneasca, a§a cum se spunea politicos, cu nici un
barbat.
PRETUL IUBIRII 43
- E o teorie interesanta.
Sydney se opri Tn cadrul portii Tnguste, se sprijini de
margine §i Ti arunca un zTmbet provocator, §tiind bine ca
ea nu avea cum sa treaca pe acolo fara sa-l atinga. Lottie
ridica din sprincene.
- Va a§teptati cumva sa testez teoria?
Lordul ridica nepasator un umar, privind-o cu un
farmec de bandit, aproape irezistibil.
- Nu te-a§ opri daca ai avea chef sa faci asta.
Era clar ca nu se a§tepta ca ea sa Tncerce. Lottie §tia
ca ar fi fost suficient sa dea ochii peste cap §i sa-l doje-
neasca, §i el s-ar fi dat la o parte. Insa chiar Tn timp ce se
gTndea la asta simti un gol Tn inima. De doi ani n-o mai
atinsese nimeni. Nu mai primise nici o Tmbrati§are de la
prietenele ei, nici o mmgTiere de la mama, nici un sarut
copilaresc de la fratii mai mici. De ce oare simtea asta
mai tare Tn prezenta lui? 0 facea sa vrea sa-i spuna lui
toate secretele ei, ceea ce era, binemteles, de neTngaduit.
Imposibil. Nu putea avea Tncredere Tn nimeni cTnd viata Ti
era Tn pericol.
I§i dadu seama ca zTmbetuI lui disparuse. Fara sa §tie
cTnd, se apropiase la un brat de el. li privi buzele gene-
roase, masculine. Inima Ti batu mai repede, iar tentatia
deveni mai puternica decTt orice altceva, TncepTnd sa
semene cu teama sau foamea.
- Nu va mi§cati, se auzi rostind.
Tncet, T§i puse palma pe pieptul lui. In clipa Tn care
Lottie Tl atinse, Sydney tresari §i inspira adTnc. Bataile
50 LISA KLEYPAS
oferea.
Incet, Charlotte se retrase, a§ezTndu-se din nou pe
calcTie. Indrazni sa-i atinga obrazul, bucurmdu-se de
caldura pielii lui sub palma ei.
-A m platit, §opti ea. Pot sa tree Tn partea cealalta?
El dadu din cap, serios, §i se Tndeparta putin. Lottie
trecu prin poarta §i se Tndeparta de gardul viu, uimita ca-i
PRETUL IUBIRII 51
- Sydney.
Vocea lordului Westcliff Tl facu sa tresara. Nu Ti placea
sa §tie ca fusese atTt de absorbit de Charlotte TncTt uitase
sa fie atent la ce era Tn jur. Se rasuci spre conte §i-i arun
ca o privire inexpresiva. Trasaturile lui Westcliff pareau
mai dure §i mai aspre decTt de obicei. Privirea lui Tntune-
cata avea o stralucire de gheata.
- 0 fata atragatoare. §i vulnerabila. Dar am fost
nevoit sa-mi descurajez oaspetii care §i-au aratat intere
s t pentru domni§oara Miller. Nu a§ permite niciodata
cuiva sa profite de unui dintre angajatii mei.
Nick Ti sustinu privirea, §tiind ca i se sugera sa stea
departe de Charlotte.
- V-am Tncalcat teritoriul, sire?
Pleoapele contelui se Tngustara la auzul Tntrebarii lui
insolente.
- Sydney, te-am invitat aici cu foarte putine conditii.
Oricum, una dintre ele este sa o la§i Tn pace pe dom-
ni§oara Miller. Nu avem ce negocia.
- Tnteleg.
II cuprinse un val de Tndoiala. Oare Charlotte Ti
spusese ceva contelui? Nu credea ca ea avea Tncredere
54 LISA KLEYPAS
- Lord Sydney?
- Da.
- M-ati speriat de moarte!
- Imi pare rau, zTmbi el Tn umbra. Nu voiam sa te
Tntrerup.
Lottie rise §i-l Tnghionti, stTnjenita ca fusese surprinsa
cTntTnd singura, ca o nebuna.
- Cum m-ati gasit?
- Se pare ca am un talent pentru asta.
Sydney Ti dadu drumul §i se sprijini de trunchiul
copacului, zTmbind nepasator, dar privind-o atent. Lottie
T§i cauta basmaua care se desfacuse Tn iure§ul de mai
Tnainte.
-M i-am ascuns parul. Nu-mi dau seama cum m-ati
recunoscut.
- §tiu cum te mi§ti.
Ea nu raspunse, bucuroasa, dar nesigura. Lordul Ti
facuse un compliment, dar era un strain. Nu o cuno§tea
de prea mult timp, nu destul, oricum, ca sa poata sesiza
ceva atTt de subtil.
- V-a placut sarbatoarea de mai, sire? Tntreba ea
prinzTndu-§i naframa.
- Mi-a placut sa ma uit la tine.
Ea Ti arunca o privire prefacut amenintatoare.
-Aveti de gTnd sa spuneti cuiva ca m-ati gasit aici?
Lordul Sydney se apleca spre ea ca §i cum ar fi avut
sa-i spuna un secret.
- Nici daca viata mea ar depinde de asta.
PRETUL iUBIRII
i
61
Nick zTmbi.
- Nu am spus ca mi-a scapat, sire. De fapt, am §i
adus-o cu mine la Londra.
Radnor sari de pe scaun.
- Unde e?
- Asta nu va prive§te.
Deodata, Nick se simti tare multumit.
- Domni§oara a ales sa se marite cu altul. Mi se pare
ca nu v-a dus dorul.
- Cu cine? reu§i Radnor sa Tntrebe.
- Cu mine.
Aerul din jur paru deodata otravit. Nick vazuse rareori
un barbat attt de furios. Nu se Tndoia ca lordul I-ar fi omorTt
pe loc daca ar fi avut cum. In loc de asta, omul se holba
la el, TntelegTnd ca nu mai putea ajunge vreodata la
Charlotte.
- Nu poti sa te Tnsori cu ea, §opti pTna la urma cu o
furie ucigatoare Tnscrisa pe chip.
Nick Ti raspunse la fel de Tncet.
- Nu ma puteti opri.
Trasaturile contelui zvTcneau.
- CTt vrei? E clar ca ai gasit o cale sa scoti bani de la
mine, a§a ca ti-i dau, §i sa fii blestemat. Spune-mi care e
pretul.
- Nu am venit ca sa cer mai multi bani, Tl asigurS
Nick. O vreau, iar ea pare a ma prefera pe mine.
Scoase miniatura din buzunar §i o arunca pe mas§.
Obiectul se rostogoli, oprindu-se ITnga bratul rigid al
contelui.
120 LISA KLEYPAS
-A §a se pare.
Era clar ca fata murea de curiozitate, dar, cumva,
reu§i sa taca. Lottie lasa prosopul umed §i Tncepu sa
Tmbrace repede lenjeria intima. Dupa ce termina, se
a§eza pe divan ca sa-§i traga ciorapii de bumbac. Se
Tntreba cTte femei se spalasera §i dormisera acolo.
Probabil ca patul lui Gentry era aglomerat ca un bordel.
- Presupun ca le-ai ajutat pe mai multe dintre
doamnele care Tl viziteaza pe Nick, spuse ea TntinzTnd
mTna dupa o jartiera.
Harriet o uimi, spunTnd:
- Nu, domni§oara Howard.
Lottie aproape ca scapa jartiera din mTna.
- Poftim? rosti ea ridicTnd din sprincene §i uitTndu-se
nedumerita la camerista. Doar nu sTnt prima pe care o
aduce aici.
- Din cTte §tiu eu, sTnteti, domni§oara.
- Nu se poate...
Tacu o vreme, apoi adauga direct:
- STnt sigura ca domnul Gentry a adus la el Tn
dormitor femei cTt pentru un harem Tntreg.
Camerista clatina din cap.
- Eu nu am vazut nici o doamna pe aici. Nu pentru
a§a ceva. Sigur, dupa incendiul de la casa lui Barthas,
multe au trimis scrisori §i au venit Tn vizita. Harriet zTmbi
larg. Strada era plina de trasuri, iar saracul domn Gentry
nu putea nici sa iasa din casa. Tl a§tepta o multime de
oameni Tn fiecare dimineata.
128 LISA KLEYPAS
-V ai!
Clipind, se trezi din vis §i T§i dadu seama ca nu e
singura. Draperiile patului erau date la o parte, iar trupul
mare al lui Nick era lipit de al ei. Cu o mtna Ti tinea
§oldurile §i-§i strecurase una dintre pulpe Tntre picioarele
ei. Respiratia Ti era calda la urechea lui Lottie. Buzele Ti
lasara o urma fierbinte pe obraz Tn drumul spre gura, apoi
Ti astupara protestele §i Nick o saruta, explorind,
TmpingTnd-o mai adTnc Tn saltea. Ea Ti simti erectia Tntre
coapse, din ce Tn ce mai aproape, prin haine. Impingea
Tncet, apoi se oprea. Facu asta din nou §i din nou. Era
atTt de placut TncTt fetei nu-i venea sa-l opreasca. I§i
simtea sufletul Tncarcat §i fiecare particica din trup Ti cerea
sa-l traga mai aproape, mai tare, mai strins.
In loc de asta, Lottie Tl Tmpinse §i suspina un refuz
gTtuit. El Ti dadu drumul, iar ea se rostogoli cu spatele §i
strinse pumnii, respirind sacadat. II simtea lipit de ea, de
la ceafa pTna la calcTie.
- Ai profitat de mine Tn timp ce dormeam, spuse. Nu
e cinstit.
El o mTngTie Tncet pe §old.
- Nu joc cinstit decTt rareori. De obicei e mai u§or sa
tri§ezi.
Ea rise.
- E§ti cel mai neru§inat barbat pe care-l cunosc.
- Probabil, spuse Nick, dTndu-i parul la o parte §i
apropiindu-§i buzele de gTtul ei.
Charlotte tresari cTnd Ti simti sarutarea.
i
132 LISA KLEYPAS
- Nu te teme.
li puse palma pe piept, Tntre sTni §i baza gTtului. Ea
respira adTnc, lini§tita de atingerea lui.
- Am vorbit serios cTnd ti-am spus ca o sa am grija
de tine §i de familia ta. li dai lui Radnor mai multa
importanta dectt merita.
- Nu ai cum sa Tntelegi ce umbra permanenta a fost
Tn viata mea. El...
i
- Ba Tnteleg.
Degetele Ti alunecara spre gTtul ei, spre locul delicat
Tn care o simfea Tnghitind. Avea o mTna puternica §i ar fi
putut-o strivi, dar o atingea cu o incredibila tandrete.
- §tiu ca nimeni nu te-a aparat vreodata de el. De
acum Tnainte o sa te apar eu. A§a ca poti sa nu mai
pale§ti de fiecare data cTnd Ti auzi numele. N-o sa te mai
domine nimeni, niciodata, §i cu atTt mai putin Radnor.
- Nimeni Tn afara de tine, vrei sa spui.
El zTmbi la acuzatia ei Tndrazneata o mTngTie pe par.
- Eu nu vreau sa te domin.
AplecTndu-se, Ti saruta gTtul §i o atinse cu limba. Lottie
ramase nemi§cata, cuprinsa de placere. li venea sa-l ia
Tn brate, sa-i mTngTie parul, sa-§i lipeasca sTnii de pieptul
lui. Efortul pe care-l facea ca sa se abtina o forta sa
ramTna neclintita.
- MTine, dupa ce ne casatorim, te due s-o cuno§ti pe
sora mea, Sophia, rosti Nick, ascuns la Tncheietura
umarului ei. Ti-ar placea?
- Da, foarte mult. O sa fie §i sir Ross acolo?
136 LISA KLEYPAS
El ridica privirea.
- Probabil, spuse, prea putin TncTntat de idee. Astazi
am fost avertizat ca are un plan, ca de obicei, de fapt, §i
ca vrea sa ma vada.
- Nu va suportati deloc?
-Absolut deloc. Sir Ross e un nemernic §i mi-a facut
mereu probleme. Nu §tiu de ce s-a maritat Sophia cu el.
- Il iube§te?
- A§a cred, spuse detectivul cu Tndoiala Tn glas.
- Au copii?
- PTna acum au o fata. 0 pu§tioaica suportabila,
daca-ti plac copiii.
- Sir Ross Ti e credincios surorii tale?
- E un sfTnt, spuse Gentry suparat. CTnd s-au
cunoscut, el era vaduv §i fusese singur de la moartea
sotiei sale. Prea onorabil ca sa se culce cu o femeie fara
sa o ia de nevasta.
- Pare a fi destul de cumsecade.
- Da. E sincer §i moral. Insista ca toata lumea sa fie
ca el §i sa urmeze regulile. Regulile lui. Iar eu, fiindca
sTntem cumnati, am parte de mult mai multa atentie decTt
mi-a§ fi dorit.
§tiind cam cTt de bucuros e Gentry pentru ca sir Ross
Tncerca sa-l aduca pe calea cea buna, Lottie T§i mu§ca
buzele ca sa nu rida. VazTndu-i tresarirea, Nick Ti arunca
o privire amuzat amenintatoare.
-T e distrezi, da?
- Da, recunoscu ea, apoi tipa surprinsa cTnd el
Tmpunse cu degetul Tntre doua coaste. Nu! Ma gTdil acolo!
Te rog!
PRETUL IUBIRII 137
Sophia rise.
- Trebuie sa deschizi cite un cont pentru Lottie la
croitor, la Wedgewood §i, binemteles, la bijutier, la librarie
§i...
- Doamna, adica, Sophia, o Tntrerupse Lottie, stTn
jenita §i TntrebTndu-se de ce cumnata ei nu-§i dadea
seama ca banii lor sTnt numarati comparativ cu ai ei, sTnt
sigura ca nu e nevoie de a§a ceva.
Gentry Ti spuse Sophiei, zTmbind:
- Lottie poate sa deschida conturi oriunde Ti face
placere. Dar du-o mai TntTi la croitoreasa ta. Din cTte §tiu,
n-are trusou de nunta.
- N-am nevoie de rochii noi, se opuse Charlotte.
Poate o singura rochie mai frumoasa, dar atTt.
Nu voia ca Gentry sa cheltuiasca pe Tmbracaminte
pentru ea. I§i amintea cum cheltuisera parintii ei §i cum
saracisera din cauza asta. Se temea sa cheltuiasca prea
mult §i §tia mai bine decTt oricine ca o avere mica poate
fi cheltuita Tn scurt timp.
- Va rog, insist sa nu...
- E Tn regula, o Tntrerupse Gentry atingTnd-o pe umar.
Privirea lui Ti spuse ca nu e momentul sa discute
despre asta. Ro§ind, Lottie tacu. El T§i mai tinu putin mTna
pe umarul ei, apoi o apuca de cot, stringTnd u§or. Din
fericire, un servitor Tntrerupse tacerea, venind sa ia vasele
§i sa aduca desertul, Tnsotit de pahare mici cu un vin
dulce. Pe farfurii, ITnga Tnghetata de vanilie, erau biscuiti
subtiri.
PRETUL IUBIRII 155
prive§te.
- Cu toate astea, eu am facut-o. In ultimii trei ani,
ti-am urmarit cariera...
- Ai urmarit-o? Tl Tntrerupse Gentry pe un ton sec. Mai
degraba m-ai manipulat, te-ai amestecat §i mi-ai stricat
ploile.
Dupa atTta vreme Tn care fusese capitanul politiei, sir
Ross era obi§nuit cu astfel de reactii, a§a ca nu facu decTt
sa ridice din umeri.
-A m facut cum am crezut ca e mai bine. Nu uita ca
aveam Tn vedere §i interesele Sophiei. Numai pentru ea
te-am salvat de la Tnchisoare. Ea credea ca ai putea fi un
om bun. De§i pe atunci nu eram convins, acum recunosc
ca a avut dreptate. Nu e§ti un raufacator, a§a cum te-am
crezut.
Gentry zTmbi rece, §tiind ca nu era laudat degeaba.
- In schimb, da-mi voie sa-ti spun ca nici tu nu e§ti o
acritura ipocrita, a§a cum am crezut.
PRETUL IUBIRII 157
-D a .
Morgan nu parea suparat. De fapt, trasaturile i se
TmblTnzisera, iar zTmbetuI Ti ramasese pe buze. Adauga:
- Cel mai bun lucru care i se putea Tntfmpla. Oricum,
pentru birourile din strada Arcului n-a fost ceva de bun
augur. Acum, ca el s-a retras, Tn parlament se vorbe§te
despre consolidarea politiei metropolitane. §i multi cred
ca noua politie ar fi mai populara daca n-ar concura cu
noi.
- §i au de grnd sa lase Londra pe mtna unor netoti?
Tntreba Nick nevenindu-i sa creada. Doamne, jumatate
dintre ei n-au nici un pic de experienta, iar ceilalti sTnt oi
negre sau idioti...
- Chiar §i a§a, publicul nu va sustine politia daca
exista Tnca detectivii de pe strada Arcului. Vechile
instrumente nu pot fi instalate Tn ma§inaria noua.
Uimit de finalitatea vorbelor capitanului, Nick Tl privi
acuzator.
- Nu ai de gTnd sa te lupti pentru locul asta? Ai o
obligatie fata de...
- Nu, spuse Morgan simplu. Singura obligatie pe care
o am e fata de sotia mea. Ea §i copiii sTnt mai important
decTt orice altceva. l-am spus clar lui Cannon ca nu mi-
a§ vinde niciodata sufletul pentru strada Arcului, a§a cum
a facut ei atTta timp. §i a Tnteles.
- Dar ce o sa se TntTmple cu detectivii? TntrebS Nick
gTndindu-se la colegii lui.
196 LISA KLEYPAS
Sora mai mare a lui Nick, spre lauda ei, era foarte
rabdatoare. Se concentra pe chipul lui Lottie §i zTmbi
convingator, la fel ca fratele ei.
- Draga mea, nu e§ti deloc dificila, dar...
- Lingu§itoareo, spuse Lottie imediat, §i amTndoua
risera.
- Bine, spuse Sophia zTmbind larg, atunci e§ti
neobi§nuit de dificila, de§i sTnt sigura ca nu intentionat.
A§a ca o sa-ti cer doua Iucruri. In primul rind, aminte§te-
ti ca asta nu e o problema de viata §i de moarte. Alegerea
unei rochii nu e a§a de dificila, mai ales cTnd ai o prietena
isteata §i la moda care sa te sfatuiasca. Asta a§ fi eu.
Lottie zTmbi.
- §i al doilea lucru?
- Al doilea este sa ai Tncredere Tn mine.
Sophia o privi Tn ochi, iar Lottie T§i dadu seama ca nu
doar Nick §tia sa fie convingator. Cumnata ei avea o
combinatie de caldura §i siguranta de sine careia era greu
sa-i rezi§ti.
- Nu o sa te las sa arati rau sau sa fii vulgara, Ti
promise. Am gusturi excelente §i fac parte din Tnalta
societate londoneza de suficient timp, pe cmd tu ai fost...
- Ingropata Tn Hampshire? spuse Lottie.
- Da, chiar a§a. Daca insi§ti sa te Tmbraci atTt de
auster, cu haine potrivite unei femei de doua ori mai Tn
vTrsta decTt tine, o sa te simti nelalocul tau Tntre cei de
7 »
- Domnule?
Un bijutier se apropie de el. La git Ti atTrna o lupa
mare. II privi pe Nick cu o curiozitate politicoasa.
- Va pot ajuta?
-Vreau un safir, spuse el. Pentru inelul unei doamne.
Barbatul zTmbi.
-A ti ales bine magazinul. Tocmai am adus o selectie
de satire Ceylon. V-ati gTndit la o greutate anume?
- Cel putin cinci carate, fara imperfectiuni. Ceva mai
mare, daca aveti.
Ochii bijutierului stralucira nerabdatori.
- E vorba de o doamna norocoasa, daca prime§te un
astfel de cadou.
- E sotia unui viconte, spuse Nick pe un ton sarcastic,
desfacTndu-§i haina uda.
- Sigur ca nu.
IntorcTnd-o spre el, Nick Ti dadu parul la o parte de pe
frunte.
-Atunci Tti interzic sa te simti vinovata.
i t
- Adica?
El Ti desfacu halatul §i-l lasa sa cada pe podea, apoi
Ti arata exact ce voia sa spuna.
- Unde te duci?
- Nu §tiu, spuse ei fara sa o priveasca, in timp ce-§i
ridica §osetele §i pantofii. Nu Tntreba cTnd vin, ca nu §tiu
nici asta.
- Dar de ce? rosti Lottie facTnd un pas catre el. Nick,
te rog, ramTi §i spune-mi...
El o privi amenintator, cu ferocitatea unui animal ranit.
- Ti-am spus sa ie§i.
Simtind cum pale§te, Lottie dadu din cap §i se
Tndrepta spre u§a. Oprindu-se Tn prag, vorbi fara sa se
Tntoarca:
-Tmi pare rau.
El nu raspunse. Ea T§i mu§ca buzele, blestemTndu-se
§i simtind cum Ti dau lacrimile. Pleca repede §i se
ascunse Tn dormitorul ei, cu orgoliul ranit.
Nick nu se Tntoarse a doua zi. Agitata §i nedumerita,
Lottie Tncerca sa gaseasca Iucruri care sa-i ocupe timpul.
Insa nimic nu era suficient de interesant ca s-o ajute sa
uite de Tngrijorare. Facu o plimbare lunga, cu un servitor
Tn urma ei, cusu, citi §i o ajuta pe doamna Trench sa faca
lumTnari.
Menajera §i servitorii erau tacuti §i respectuo§i Tn
preajma ei. Nici unui nu vorbi despre noaptea dinainte,
de§i §tiau cu totii ca se TntTmplase ceva. Servitorii aflau
tot, dar nici unui n-ar fi recunoscut ca §tie detalii intime
din viata stapmilor.
IntrebTndu-se unde s-o fi dus sotul ei, Lottie se temu
ca, poate, Nick facuse ceva nechibzuit. Se consola cu
244 LISA KLEYPAS
- Bine.
- E§ti furios? Tntreba Lottie,
El ridica un cutit §i-l privi suparat, trecTndu-i lama
peste degetele lui batatorite.
- Incep sa ma resemnez. Vestea a plecat din biroul
Lordului Cancelar. A Tnceput, §i nimeni nu poate face
nimic sa opreasca timpul. Sir Ross ne va prezenta la bal
drept lordul §i lady Sydney. Atunci, Nick Gentry o sa
moara.
Lottie Tl privi atenta, uimita de felul Tn care vorbise.
- Vrei sa spui ca numele lui nu va mai fi folosit, rosti
ea. Tu, lordul Sydney, o sa fii Tn viata. Sa Tncep sa-ti spun
John Tn particular?
El facu o grimasa, apoi lasa cutitul jos.
- Nu. O sa fiu Sydney pentru tot restul lumii, dar Tn
casa mea voi raspunde la numele pe care mi l-am ales.
- Foarte bine... Nick.
Lottie T§i puse zahar Tn ceai §i sorbi din lichidul
fierbinte §i dulce.
- Numele asta ti-a folosit multi ani, a§a e? Indraznesc
sa spun ca I-ai facut mai renumit decTt ar fi putut s-o faca
cel care s-a nascut cu el.
Remarca ei fu TntTmpinata de o privire ciudata din
partea lui, cumva plina de speranta, dar suparata Tn
acela§i timp. Deodata ea Tntelese ca de adevaratui Nick
Gentry, baiatul care murise de holera la bordul vasului Tn-
chisoare, era legat secretul care-1 chinuia pe sotul ei.
Lottie se uita absenta la cea§ca de ceai, TncercTnd sa
vorbeasca pe un ton obi§nuit.
250 LISA KLEYPAS
- Lottie Howard!
Doua tinere venira Tn graba spre ea §i o prinsera de
miini, zTmbind larg, fericite. Daca nu ar fi fost atTt de strict
educate la Maidstone, cele trei ar fi tipat Tnr-un fel foarte
nedemn pentru ni§te doamne din Tnalta societate.
- Samantha, spuse Lottie cu caldura, uitmdu-se la
bruneta Tnalta §i atragatoare care Ti fusese mereu ca o
sora. §i Arabella!
Arabella Markenfield arata la fel ca-n anii de §coala.
Frumoasa §i putin cam plinuta, cu par blond auriu §i
ondulat, perfect aranjat Tn jurul chipului ca de portelan.
-Acum smt lady Lexington, spuse Samantha mmdra
de sine. Am prins un conte, nici mai mult nici mai putin,
cu o avere serioasa, rosti, luTnd-o de brat pe Lottie §i
rasucind-o putin. E chiar acolo, aproape de u§ile serei.
Cel Tnalt, cu putina chelie. II vezi?
Lottie dadu din cap cTnd privirea Ti cazu pe un domn
Tmbracat auster, de vreo patruzeci de ani, cu ochi mari §i
putin disproportionati fata de figura prelunga.
- Pare un domn foarte amabil, remarca Lottie, iar
Samantha rise.
- E§ti foarte diplomata, draga mea. Eu sTnt prima
care spune ca domnul conte nu arata cine §tie ce. Plus
ca n-are simtul umorului. Oricum, barbatii cu simtul umo-
i 1 » »
El se strTmba.
- Daca vrea Lottie.
- Da, spuse ea hotarita.
O durea Tncheietura, dar se simtea Tn stare sa dea
piept §i cu diavolul daca era nevoie. Vazu felul Tn care cei
doi se uitara unui la altul,’ca §i cum ar fi decis sa discute
despre Radnor Tntr-un moment mai potrivit.
Sit Ross pleca, lasTndu-i singuri, iar Lottie se ridica,
PRETUL IUBIRII 277
Ea zTmbi.
- Nu e nevoie. O rog pe doamna Trench sau pe unul
dintre servitori sa vina cu mine.
Se opri, amintindu-§i.
- Ce s-a TntTmplat mai departe? intreb§ Lottie meet.
Spune-mi.
Chipul lui deveni inexpresiv. Sufletul Ti pastrase atTta
vreme secretele TncTt acum refuza sa le elibereze. Un
zTmbet ciudat, rece, Ti aparu pe fata cTnd spuse, plin de
dispret pentru sine Tnsu§i:
- Nu pot.
Lottie se Tncorda ca sa nu sara din pat §i sa nu se
repeada spre el. Caldura tuturor lacrimilor necurse i se
strTnse sub pleoape cmd Ti privi silueta Tntunecata.
- Cum a murit Gentry? Tntreba ea.
El Tnghiti Tn sec §i clatina dn cap. Tn fata chinului sau
tacut, ea Tncerca sa Tncline cumva balanta.
- Nu te teme, §opti. O sa ramTn cu tine orice ar fi.
El se uita Tn alta parte §i strTnse pleoapele, ca §i cum
ar fi ie§it brusc la lumina dupa o lunga perioada petrecutS
pe Tntuneric.
- Intr-o noapte, unul dintre prizonieri m-a atacat.
Numele lui era Syles. M-a tras jos de pe platforma, Tn timp
ce dormeam, §i m-a lipit de podea. M-am luptat din toate
puterile, dar era de doua ori cTt mine §i nimeni n-avea de
gTnd sa se amestece, fiindca se temeau prea tare de el.
L-am strigat pe Gentry, sa-l ia pe nemernic de pe mine
Tnainte sa apuce sa...
Oprindu-se, el scoase un sunet ciudat, un fel de rTs,
dar total lipsit de umor.
- §i te-a ajutat? Tntreba Lottie.
PRETUL IUBIRII 295
- Foarte bine.
- Pe de alta parte, munca ta a fost Tn beneficiul altora,
indiferent daca recuno§ti asta sau nu. De aceea o sa fie
nevoie acum sa-ti gase§ti o ocupatie cu sens.
Lottie merse mai departe, pa§ind peste o creanga
cazuta.
- Vrei sa ma transform Tntr-un reformist? Tntreba el
dezgustat, urmTndu-i pa§ii.
IgnorTndu-i dispozitia proasta, Lottie continua sa
mearga printre copaci pTna cTnd ajunsera la un lac micut,
ale carui ape straluceau.
- Trebuie sa existe ceva ce sa te intereseze. Ceva
pentru care sa-ti dore§ti sa lupti. Ce zici de Tmbunatatirea
conditiilor de pe Tamisa? Sau despre azilele Tn care sTnt
amestecati batrTni, copii §i nebuni de care n-are nimeni
grija?
- Curind o sa vrei sa tin discursuri Tn Parlament §i sa
dau baluri de caritate, spuse el strTmbmdu-se la idee.
Lottie continua sa-i vorbeasca despre problemele
sociale.
- Nu sTnt suficiente §coli, unele sporturi sTnt pline de
cruzime, orfanii nu sTnt bine Tngrijiti, prizonierii eliberati...
-A m Tnteles, o Tntrerupse Nick venind ITnga ea.
- Dar o reforma pentru Tnchisori? Asta e un subiect
despre care ai putea vorbi cu ceva convingere.
Nick Tngheta, nevenindu-i sa creada ca Lottie Tn-
draznise sa-i spuna a§a ceva. Acea parte a trecutului sau
era pastrata Tntr-un cotlon Tntunecat al mintii lui. Faptul
PRETUL lUBIRIi 309
detectiv fusesera cei mai frumo§i din viata sa. De§i ura
manipularile cumnatului sau, nu putea nega ca acesta Ti
Tmbunatatise viata.
» >
- Desigur, my lady.
Trasura fu gata tn timp record, iar Lottie strtnse biletul
tn pumn. Curtnd plecara de pe strada Betterton, iar ea
tncerca sa gtndeasca limpede §i sa priceapa ce se
tnttmpla. Ce voia Radnor de la sora ei? In toti anii tn care-
I cunoscuse, abia daca t§i daduse seama ca fata exista.
Cu exceptia ocaziilor tn care o criticase, spuntnd ca e
grasuta, proasta §i nerafinata. De ce ar fi ales-o pe ea
drept amanta? Poate pentru ca §tia ca a§a o va rani pe
Lottie. N-ar fi putut fi fericita alaturi de Nick cu pretul
suferintei surorii ei. Furioasa §i speriata, Lottie t§i ascunse
palmele tn poala rochiei.
Intr-un sfert de ora erau la casa parintilor ei. A§tep-
tarea fusese de nesuportat. Ctnd ajunsera in sftr§it §i nu
vazu trasura lordului Radnor, Lottie t§i permise sa simta
o raza de speranta. Poate ca nu era prea tTrziu. Vehiculul
se opri, iar Daniel o sprijini, ca sa coboare. Figura lui
calma o ajuta sa se mai lini§teasca. Pa§i jos §i tl lasa sa
o conduca spre poarta. Curtea din fata era goala. Fratii
ei mai mici, ciudat, nu erau nicaieri.
Atunci ctnd Lottie ti facu semn din cap, Daniel batu la
ferm la u§a, anuntindu-i pe locatari de sosirea lor. Curtnd,
le deschise o camerista.
- Domni§oara Howard, spuse ea sttnjenita §i privind-
o cu ochii mari.
328 LISA KLEYPAS
Sfir§it