Nick Gentiy e cunoscut drept cel mai

priceput amant din Anglia si detectivul care se

ocupa de situatii delicate. Misiunea de a o gasi
pe Charlotte Howard i se pare usoara la inceput,
inainte sa o cunoasca pe domnisoara in cauza.
Fiindca in locul femeii incapatinate pe care se
astepta sa o gaseasca, el descopera o tinara
intr-o situatie disperata, ascunzindu-se de un
barbat care voia sa ii distruga spiritul. Nick ii
face acesteia o propunere cu totul neobisnuita,
pe care nu a mai facut-o nimanui inainte. O cere
de sotie. Stie ca nu va fi o easatorie doar pe
hirtie. Pentru ca simte ceva ce Charlotte nu
intelege inca - apetitul ei pentru senzualitate e
asemenea cu al lui. §i ar face orice ca ea sa il
iubeasca.

www.miron.ro
MAGAZIN VIRTUAL
 Prolog
Londra, 1839

Avea douazeci §i patru de ani §i era prima data cind

intra Tntr-un bordel. Nick Gentry se blestema pentru ca-l
treceau transpiratii reci. Ardea de dorinta, dar inghetase
de frica. Evita de ani de zile sa faca asta, dar acum
nevoia Tl cople§ise. Voia sa-§i gaseasca Tmplinirea m
bratele unei femei, Tn ciuda spaimei care-l Tncerca.
Se forta sa mearga tnainte, sa urce scarile casei
doamnei Bradshaw, cladire construita din caramida ro§ie,
stabiliment care se ocupa de nevoiie tinerilor din Tnalta
societate. Se §tia ca o noapte cu una dintre fetele de aici
costa o avere. Erau cele mai pricepute prostituate londo-
neze.
Nick ar fi putut plati cu u§urinta oricTt i s-ar fi cerut.
CT|tiga mult ca detectiv particular §i, pe deasupra, strm-
sese destul din afacerile pe care le facea cu clasa de jos.
Era cunoscut §i admirat de public, temut de hoti §i detes-
tat de politi§tii de pe strada Arcului, care considerau ca le
este rival §i ca nu are principii. Aveau dreptate, nu avea
principii. Prea multe scrupule te Tmpiedica sa faci afaceri
profitabile.
6 LISA KLEYPAS

Dinspre ferestre se auzea muzica, iar Nick putea

vedea barbati §i femei Tmbracati frumos, socializTnd ca §i
cum ar fi fost la o serata eleganta. Erau, de fapt, prosti-
tuatele §i clientii lor. Locul asta nu se compara cu bordelul
lui de pe malul riului Fleet. Acolo, femeile u§oare furau de
la clienti pe aleile Tntunecate unde-i §i serveau.
Tndreptmdu-§i umerii, Nick apuca ciocanelul cu cap
de leu §i batu la u§a. Un majordom cu chip inexpresiv Ti
deschise §i-l Tntreba ce dore§te. Nu era evident? se
Tntreba Nick iritat.
- Vreau sa cunosc o femeie.
- Ma tern ca doamna Bradshaw nu prime§te clienti
noi, domnule...
- Spune-i ca o cauta Nick Gentry, rosti el bagmd
miinile m buzunare §i arunctndu-i omului o privire aspra.
Barbatul facu ochii mari, semn ca recunoscuse nume-
le. Deschise u§a §i inclina politicos capul.
- Da, domnule. Daca sTnteti amabil sa a§teptati in
holul de la intrare, o anunt imediat pe doamna de sosirea
dumneavoastra.
In aer se simtea miros de parfum §i de tutun. InspirTnd
adinc, Nick se uita in jur, la holul pavat cu marmura §i
marginit de coloane Tnalte, albe. Singurul obiect decorativ
era un tablou care infati§a o femeie goala privindu-se
Tntr-o oglinda ovala, cu o mina a§ezata delicat pe coapsa.
Privi fascinat pictura cu rama aurie. Imaginea din oglinda
era neclara, iar triunghiul dintre pulpe era pictat cu tu§e
largi. Nick se simtea de parca Tnghitise plumb rece. Un
 PRETUL IUBIRII 7

servitor Tmbracat in pantaloni negri traversa holul ducTnd

o tava cu pahare, iar el coborT privirea.
U§a de la intrare era Tn spate. Putea sa iasa oricTnd.
Dar fusese la§ prea multa vreme. Orice s-ar fi TntTmplat
Tn aceasta seara, avea de gmd sa duca lucrurile pTna la
capat. StrTnse pumnii Tn buzunare §i se uita la podeaua
lustruita, la modelul alb cu gri al marmurei care stralucea
Tn lumina candelabrului de deasupra.
De nicaieri veni glasul bITnd al unei femei:
- Ce onoare sa-l primim pe faimosul domn Gentry!
Bine ai venit.
Nick o privi, de la tivul din catifea albastra pTna la ochii
zTmbitori, de culoarea coniacului. Doamna Bradshaw era
inalta §i avea un corp minunat. Pielea alba Ti era decorata
cu pistrui aurii, iar din parul aramiu, prins la spate, Ti
alunecau cTteva §uvite. Nu era o frumusete Tn adevaratul
sens al cuvTntului. Avea chipul prea ascutit §i nasul prea
mare. Dar era eleganta, aranjata impecabil §i avea un aer
atTt de placut TncTt nu conta ca nu e chiar frumoasa.
ZTmbi Tntr-un fel care-1 lini§ti pe Nick, de§i era foarte
emotionat. A§a cum avea sa afle mai tTrziu, nu era singu-
rul caruia i se TntTmpla asta. Toti barbatii se simteau bine
Tn compania Gemmei Bradshaw. §tiai, doar privind-o, ca
nu o supara cuvintele dure sau cizmele ridicate pe masa,
ca Ti plac glumele §i ca nu e vreodata timida sau dispre-
tuitoare. Barbatii o adorau §i ea Ti adora pe ei. Ii zTmbi
conspirativ lui Nick §i facu o reverenta suficient de adTnca
TncTt sa-i scoata Tn evidenta decolteul generos.
8 LISA KLEYPAS

- Spune-mi ca ai venit in cautarea placerii §i nu pen­

tru ca ai de lucru.
El aproba scurt din cap, iar ea zTmbi din nou.
- Ce bine! Vino cu mine Tn salon, ca sa discutam
despre ce ti-ar placea.
Se apropie ca sa-l ia brat. Nick tresari, luptTndu-se cu
impulsul de a-i da mTna la o parte. Doamna Ti simti Tncor-
darea §i coborT bratul, continumd sa vorbeasca pe un ton
prietenos, ca §i cum nimic nu s-ar fi TntTmplat.
- Pe aid. Oaspetilor mei le place sa joace carti §i
biliard sau sa se relaxeze Tn salonul pentru fumat. Poti sa
vorbe§ti cu oricTte fete vrei Tnainte sa o alegi pe una dintre
ele, §i, cmd alegi, cea care Tti place o sa te duca Tntr-o
camera, la etaj. Vei plati o suma fixa pentru fiecare ora
petrecuta Tn compania ei. Eu Tnsami le-am Tnvatat tot ce
§tiu §i fiecare dintre ele are un talent numai al ei. Binem-
teles, noi doi o sa aflam dinainte ce-ti place, fiindca unele
fete sTnt mai delicate decTt altele.
Intrara Tn salon, unde cTteva dintre femei Ti aruncara
lui Nick priviri seducatoare. Toate pareau sanatoase §i
bine Tngrijite, cu totul diferite de prostituatele de ITnga rTu
sau de pe strada Newgate. Flirtau, vorbeau §i negociau
la fel de prietenos ca doamna Bradshaw.
- Mi-ar face mare placere sa te prezint chiar eu
cTtorva dintre ele, Ti spuse aceasta la ureche. Iti place
vreuna Tn mod deosebit?
Nick clatina din cap. De§i era cunoscut ca fiind vesel,
arogant §i sigur de sine, acum, Tntr-o situatie atTt de noua,
cuvintele TI parasisera.
 PRETUL IUBIRII 9

- Pot sa-ti dau cTteva sugestii? Fata cu parul §aten,

in rochie verde, este foarte populara. 0 cheama Lorraine.
E fermecatoare, vesela §i isteata. Cea de ITnga ea,
blonda, e Mercia. Mai tacuta §i mai bITnda. Multi dintre
clientii no§tri o prefera. Iar Nettie, cea micuta de ITnga
oglinda, are talente ceva mai exotice.
Doamna Bradshaw facu o pauza, vazTnd ca Nick era,
parca, §i mai Tncordat.
- Preferi o fata care sa para inocenta? sugera ea cu
blindete. Pot sa-ti aduc o tmara de la tara care se preface
foarte bine ca e virgina.
Nick nu §tia ce-i place. Se uita la fiecare, pe rind, la
brunete, blonde, subtiri sau voluptoase, de toate formele,
marimile §i culorile imaginabile. Deodata, varietatea TI
cople§i. Incerca sa-§i Tnchipuie cum ar fi sa se culce cu
una dintre ele §i picaturi de sudoare Ti napadira fruntea.
Se uita din nou la doamna Bradshaw. Avea ochii caprui
§i privirea calda, umbrita de sprTncene cu o nuanta mai
Tnchise decTt parul. Trupul ei te invita sa te apropii. Buzele
groase Ti pareau foarte moi. Dar pe el TI atrageau cel mai
mult pistruii veseli, festivi.
- Tu e§ti singura care merita atentie, se auzi Nick
rostind.
Doamna lasa privirea Tn pamTnt, ascunzTndu-§i
gmdurile, dar el simti ca o luase prin surprindere. Femeia
zTmbi.
- Draga domnule Gentry, ce compliment minunat!
Dar eu nu ma mai culc de mult cu clientii mei. Da-mi voie
sa te prezint uneia dintre fete, §i...
10 LISA KLEYPAS

- Pe tine te vreau, insista el.

Doamna Bradshaw vazu sinceritatea din ochii lui §i
obrajii i se Tmbujorara.
- Dumnezeule, spuse ea rTzind. E ceva sa faci sa
ro§easca o femeie de treizeci §i opt de ani. Credeam ca
am uitat cum se face.
Nick nu zTmbi.
- Platesc oricTt.
Doamna clatina din cap, uimita, Tnca zimbind, apoi se
uita concentrate la cama§a lui, ca §i cum s-ar fi straduit
sa dea de capat unei probleme dificile.
- Nu actionez niciodata din impuls. E o regula a mea.
Incet, Nick o lua de mTna §i o atinse cu grija, dese-
nTndu-i Tn palma cu o mi§care intima, dar precauta. De§i
ea avea rminile lungi ale unei femei Tnalte, palmele lui
erau mult mai mari, cu degete de doua ori mai groase
decit ale ei. Ii mmgiie falangele umede.
- Orice regula trebuie mcalcata din cind Tn cTnd,
spuse el.
Doamna ridica privirea, fascinata de ceva ce vazuse
pe chipul lui Tncercat. Brusc, paru a lua o hotarire.
-V in o c u mine.
Nick o urma afara din salon, nepasator la privirile care
Ti urmareau. !l conduse prin holul de la intrare §i Tn sus,
pe o scara Tn spirala care ducea la apartamentele ei.
Camerele erau sofisticate, dar confortabile, cu perne
multe, cu tapet frantuzesc §i cu un §emineu in care ardea
un foe generos. Barul din camera de primire era plin cu
 PRETUL IUBIRII 11

sticle §i pahare. Doamna Bradshaw ridica un pahar de pe

o tava de argint §i TI privi Tntrebatoare.
- Coniac?
Nick dadu imediat din cap. Ea turna din lichidul ara-
miu. Cu o mi§care exersata, aprinse o lumTnare §i, tinTnd
paharul de picior, TI rasuci deasupra flacarii pTna cmd
coniacul atinse temperatura potrivita, apoi i-l Tntinse. Nici
o femeie nu mai facuse asta pentru el. Bautura era
parfumata, nuctata, cu o aroma TncTntatoare.
UitTndu-se prin Tncapere, Nick vazu un perete aco-
perit de rafturi cu carti. Erau volume peste tot, Tn fiecare
colti§or. Se apropie, curios. De§i nu citea prea bine, T§i
dadu seama ca majoritatea cartilor erau despre sex §i
anatomie.
- E o placere de-a mea, spuse doamna Bradshaw pe
un ton prietenos. Colectionez volume despre tehnici
sexuale §i obiceiuri ale diferitelor culturi. Unele dintre ele
sTnt destul de pretioase. Tn ultimii zece ani am aflat foarte
multe lucruri despre subiectul meu preferat..
- E mai interesant decTt sa colectionezi cutii deco­
rative, spuse el, facTnd-o sa rfda.
- RamTi aid. Vin imediat. CTt sTnt plecata, e§ti bineve-
nit sa rasfoie§ti cartile.
Intra Tn camera de alaturi, Tn care era un pat cu
baldachin. Pe Nick TI cuprinse din nou teama. Dadu
bautura peste cap, a§eza paharul jos §i se apropie de
rafturile cu carti. Ii atrase atentia un volum mare, legat Tn
piele ro§ie. Era vechi §i coperta scoase un sunet slab cTnd
12 LISA KLEYPAS

o deschise. Paginile erau pline cu ilustratii pictate manual,

desene TntruchipTnd corpuri a§ezate Tn pozitii sexuale mai
neobi§nuite decTt orice §i-ar fi putut el imagina vreodata.
Simti un nod Tn stomac. Inima Ti batu mai tare §i se simti
cuprins de un val de pasiune. Inchise repede cartea §i o
a§eza Tnapoi pe raft. Se Tntoarse la bar T§i mai turna un
coniac, pe care TI dadu peste cap fara sa-i simta gustul.
A§a cum promisese, doamna Bradshaw se Tntoarse
curfnd. Se opri Tn pragul u§ii, Tmbracata Tntr-un halat
subtire, tivit cu dantela. Avea mmeci lungi, triunghiulare,
cu croiala medievala. Matasea alba Ti descoperea sedu-
cator sTnii §i lasa sa se ghiceasca o umbra Tntre coapse.
Doamna avea un trup minunat §i §tia asta. Genunchiul
TndoitTi scotea Tn evidenta linia piciorului, iar parul ro§cat,
acum desfacut, Ti cadea Tn valuri pe umeri §i pe spate,
facTnd-o sa para mai tTnara, mai delicata.
Nick se Tnfiora §i simti cum Ti vine §i mai greu sa
respire.
- Sa §tii ca-mi aleg cu grija amantii, spuse ea che-
mmdu-l mai aproape cu un gest al mTinii. Un talent ca al
meu nu trebuie irosit.
- De ce eu? Tntreba Nick pe un ton grav.
Se apropie de ea. Doamna nu folosea parfum.
Mirosea a sapun §i a piele curata, o aroma mult mai
seducatoare decTt aceea a iasomiei sau a trandafirilor.
- Pentru felul Tn care m-ai atins. Ai gasit imediat cele
mai sensibile locuri de pe mTna mea, Tn centrul palmei §i
Tn interiorul degetelor. Putini barbati sTnt atTt de priceputi.
 PRETUL IUBIRII 13

In loc sa se simta flatat, Nick intra Tn panica. Avea de

la el a§teptari pe care sigur nu le va putea Tndeplini. I§i
pastra chipul impasibil, dar stomacul i se strTnse dureros
in timp ce ea TI tragea Tn dormitorul cald, luminat de
flacarile §emineului.
- Doamna Bradshaw, spuse el stTnjenit Tn timp ce se
apropiau de pat. Trebuie sa-ti spun...
- Gemma, murmura ea.
- Gemma, repeta el, uitTndu-§i gTndurile Tn timp ce ea
TI ajuta sa-§i scoata haina.
DezlegTnd nodul e§arfei umede, doamna Ti zTmbi.
- Tremuri ca un baietan de treisprezece ani. Oare
cunoscutul domn Gentry e atTt de intimidat la gTndul ca
se va cuica cu faimoasa doamna Bradshaw? Nu ma
a§teptam, din partea unui barbat atTt de umblat. Cu
siguranta ca nu e§ti virgin la cei... Douazeci §i trei de ani?
- Douazeci §i patru.
Murea pe interior, §tiind ca n-o poate amagi, n-o
poate convinge ca are mai multa experien^a. Inghitind Tn
sec, spuse:
- Nu am mai facut asta niciodata.
SprTncenele ei arcuite se ridicara putin.
- Nu ai fost niciodata la un bordel?
Cumva, el reu§i sa rosteasca:
- Nu am facut niciodata dragoste cu o femeie.
Expresia de pe chipul ei nu se schimba, dar el Ti simti
uimirea. Dupa o pauza lunga, TI Tntreba cu tact:
- Atunci poate ca ai Tmpartit patul cu alti barbati?
14 LISA KLEYPAS

Nick clatina din cap, uitindu-se pierdut la tapet.

Lini§tea era Tntrerupta doar de bataile inimii lui, iar curio-
zitatea doamnei era aproape palpabila. Urea scarita din
lemn a§ezata ITnga patul malt §i se Tntinse pe saltea.
Incet, se lasa pe-o parte, relaxata ca o pisica. Ii Tntelegea
bine pe barbati, a§a ca tacu §i a§tepta, rabdatoare. Nick
Tncerca sa-§i pastreze tonul egal, dar vocea Ti tremura
putin.
- CTnd aveam paisprezece ani am fost condamnat la
zece luni pe un vapor inchisoare.
Vazu din expresia ei ca Tntelesese. Conditiile de pe o
astfel de nava §i faptul ca barbati in toata firea erau
mchi§i alaturi de baieti tineri nu erau vreun secret.
- Sigur ca detinutii au mcercat sa profite de tine,
spuse ea pe un ton neutru. A reu§it vreunul?
- Nu. Dar de atunci...
Nick tacu un moment. Nu povestise nimanui despre
trecutul care TI bTntuia. Nu-i era u§or sa-§i rosteasca
temerile.
- Nu suport sa fiu atins, rosti Tncet. De nimeni, Tn nici
un fel. Am vrut...
Tacu putin, ezitTnd.
- Uneori Tmi doresc atTt de mult sa fiu cu o femeie ca
aproape-mi pierd mintile. Dar nu reu§esc sa...
Se opri, neajutorat. Nu putea sa-i spuna ca, pentru
el, sexul, durerea §i vina erau legate, ca simplul fapt de a
face dragoste cu cineva parea la fel de imposibil ca a sari
de pe o stTnca. Atingerea altcuiva, oricTt de nevinovata,
declan§a Tn el nevoia acuta de a se apara.
 PRETUL IUBIRII 15

Daca Gemma ar fi avut o reactie prea vehementa,

daca ar fi fost Tngrozita sau Tnduio§ata peste masura,
Nick s-ar fi speriat. Dar ea nu facu decTt sa-l priveasca
atent, Cu o mi§care gratioasa, T§i cobori picioarele pe
podea, veni Tnaintea lui §i Tncepu sa-i desfaca vesta.
- Probabil ca ai fantezii, spuse. Imagini, gtnduri care
te aprind.
Nick Tncepu sa respire mai repede Tn timp ce-§i
scotea haina. FrTnturi de vis i se perindara prin minte.
GTnduri necuviincioase care-l Tncarcasera §i-i chinuisera
trupul. Da, avea fantezii. Vise cu femei legate, care
gemeau sub el cu picioarele desfacute. Dar nu putea sa
marturiseasca astfel de lucruri ru§inoase, nu? Tnsa ochii
caprui ai Gemmei Bradshaw Ti faceau o invitatie pe care
n-o putu refuza.
- Iti spun despre fanteziile mele mai TntTi, rosti ea.
Vrei?
El dadu din cap, TnfierbTntat.
- Mi-ar placea sa fiu goala, pe o scena, Tn fata mai
multor barbati, spuse ea pe un ton scazut §i cald. L-a§
alege pe unul dintre ei, care mi-ar placea mai mult, §i l-a§
aduce alaturi de mine ca sa-mi faca orice Ti spun eu.
Dupa aceea a§ alege altul §i altul, pTna cTnd a§ fi satisfa-
cuta pe deplin.
Ii trase cama§a din pantaloni, iar Nick o scoase peste
cap, fara s-o mai descheie. Era foarte aprins. Gemma Ti
privi pieptul, apoi Ti atinse parul, mai Tntunecat decTt cel
de pe cap, scotTnd un sunet apreciativ.
16 LISA KLEYPAS

- E§ti puternic. fmi place asta.

Degetele ei Ti mTngTiara pielea fierbinte, iar Nick facu,
instinctiv, un pas Tnapoi. Incet, Gemma Ti facu semn sa
se apropie din nou.
- Daca vrei sa facii dragoste, scumpule, ma tern ca
nu poti evita atingerile. Nu te mi§ca, mai spuse, TntinzTnd
mTna ca sa-i deschida primul nasture de la pantaloni. §i
spune-mi despre fanteziile tale.
Nick se uita la tavan, la perete, la ferestrele cu
draperii din catifea, la orice altceva decTt la mTinile ei atTt
de aproape de nasturii pantalonilor lui.
- Vreau sa am eu tot controlul, spuse ragu§it. Tmi ima-
ginez cum ar fi sa leg o femeie de pat. Nu poate sa se
mi§te sau sa ma atinga. Nu poate sa ma opreasca §i eu
Ti fac orice vreau.
- Multi barbati au fantezia asta, spuse Gemma
atingTndu-l cu degetele Tn timp ce-i descheia ultimii nasturi
de jos.
Nick uita sa mai respire. Doamna se apleca spre el,
iar respiratia ei Ti gTdila pieptul.
- §i ce Ti faci dupa ce o legi? murmura ea.
El se Tntuneca, aprins §i stmjenit.
- 0 ating peste tot. Cu gura, cu degetele... O fac sa
ma roage. 0 fac sa tipe.
Strinse din dinti cTnd degetele ei lungi §i reci TI
eliberara din pantaloni.
- Doamne...
- Ei bine, spuse ea mTngTindu-l, e§ti un tTnar foarte
dotat.
 PRETUL IUBIRII 17

Nick Tnchise ochii, TncercTnd sa-§i stapmeasca

senzatiile.
j

- Femeilor le place asta? Tntreba nesigur.

Gemma continua sa-l mTngTie §i raspunse:
- Nu tuturor. Unele nu pot sa cuprinda un barbat atTt
de mare. Dar nu e iremediabil.
Ii dadu drumul cu bITndete §i se apropie de o cutie din
mahon a§ezata pe o noptiera. Cauta Tn ea o clipa,
spunTndu-i fara sa-l priveasca:
- Scoate-ti restul hainelor.
Teama §i dorinta dadeau o lupta Tn interiorul lui. PTna
la urma, dorinta cT§tiga. I§i dezbraca hainele, simtindu-se
vulnerabil §i foarte aprins. Gemma gasi ce cauta, se Tn­
toarse §i arunca spre el un obiect. Din reflex, Nick TI prin-
se. Era o frmghie vi§inie, catifelata. Uimit, o urmari cum
T§i da jos halatul §i-l lasa sa-i cada la picioare. Cu un zTm-
bet provocator, ea se urea pe pat, aratTndu-i posteriorul.
Fiecare particica a corpului ei suplu era la vedere, inclusiv
parul colorat dintre picioare. Sprijinindu-se pe coate, arata
cu capul spre frmghia de catifea din mTna lui.
- Cred ca §tii ce ai de facut mai departe, Ti spuse.
Nick era uimit de lejeritatea cu care se lasa ea pe
mTna unui strain.
- Ai Tncredere sa-ti fac asta?
>

Gemma rosti foarte Tncet:

- E nevoie sa avem Tncredere unul Tn celalalt ca sa
facem asta, nu-i a§a?
18 LISA KLEYPAS

Nick se a§eza ITnga ea pe pat, tremurTnd, §i Ti lega

Tncheieturiie, apoi le prinse de tablia patului. Trupul ei era
la mila lui. Se apleca §i o saruta pe gura.
- Cum sa fac sa-ti placa? §opti el.
- Hai sa facem cum Tti place tie de data asta, spuse
ea atingTndu-i buza de jos cu limba. Ne ocupam mai tTrziu
de nevoile mele.
Nick Ti explora Tncet trupul, iar teama se transforma
Tn caldura. Pe masura ce gasea locuri care-o faceau sa
geama, la baza gTtului, pe Tncheieturi, sub sTni, era din ce
Tn ce mai aprins. 0 atinse, o gusta, o mu§ca, se Tmbata
cu pielea §i parfumul ei. PTna la urma, cTnd simti ca nu
mai rezista, se apleca Tntre coapsele Gemmei §i patrunse
Tn locul cald §i umed pe care-l dorea atTt. Spre ru§inea lui,
termina dupa numai o mi§care, Tnainte sa o multumeasca
§i pe ea. Tremura de placere, T§i ascunse fata Tn parul ei
ro§u §i gemu gutural.
RasuflTnd cu greutate, se grabi sa-i dezlege Tnche­
ieturiie. Dupa ce o elibera, se rasuci pe o parte, cu spatele
la ea, §i se uita Tn gol, spre umbrele de pe perete. Era
ametit. Nu §tia nici el de ce, dar simti ca-l ustura colturile
ochilor, a§a ca Ti Tnchise, TncercTnd sa se apere de
amenintarea lacrimilor.
j

Gemma se mi§ca Tn spatele lui §i Ti puse mTna pe

§oldul gol. Nick tresari, dar nu se feri. Ea Ti saruta baza
coloanei, iar el simti sarutul pTna Tn vTrful degetelor.
- Ai talent, Ti §opti. Ar fi pacat sa nu Tnveti mai multe.
O sa-ti propun ceva ce nu propun multora, Nick. Vino sa
 PRETUL IUBIRI! 19

ma vizitezi din cTnd Tn cTnd, §i eu o sa te Tnvat tot ce §tiu.

Am multe de Tmparta§it. Nu e nevoie sa plate§ti, ci doar
sa-mi aduci cite un cadou din cTnd Tn cmd.
El ramase Tn continuare nemi§cat, a§a ca ea Ti mu§ca
u§or Tncheietura dintre umar §i gTt.
- Dupa ce termin cu tine, nici o femeie din lume nu-ti
va putea rezista. Ce zici de asta?
Nick se Tntoarse, o prinse sub el §i Ti privi chipul
zTmbitor.
- STnt pregatit pentru prima lectie, spuse, sarutTnd-o.
 Capitolul I
Trei ani mai tirziu

A§a cum obi§nuia, Nick intra Tn apartamentele

Gemmei fara sa bata la u§a. Era duminica dupa-amiaza,
ora la care se TntTlneau aproape Tn fiecare saptamTna. De
acum, mirosul familiar al locului, de piele, bautura §i flori
proaspete, era suficient ca sa-i trezeasca dorinta. In acea
zi era mai TnfierbTntat decTt alta data, pentru ca munca TI
tinuse departe de Gemma timp de paisprezece zile.
Inca din prima noapte Ti urmase regulile fara sa puna
Tntrebari. Nu avea de ales, daca voia sa o vada Tn con-
tinuare. Se Tmprietenisera TntrucTtva, dar TntTlnirile lor erau
mereu carnale. Gemma nu se aratase interesata de senti-
mentele lui. Era o femeie cu suflet bun, Tnsa Tn putinele
ocazii cTnd Nick Tncercase sa vorbeasca despre lucruri
mai profunde, ea TI Tntrerupsese cu blmdete. Foarte bine,
se gTndise el. Nu voia sa-i povesteasca despre urTtenia
trecutului sau despre emotiile TncTlcite pe care le simtea.
A§a ca se TntTlneau Tn pat o datS pe saptamTna, dar
secretele ramTneau secrete. Profesoara §i elevul ei
dedicat. In dormitorul cu tapet auriu al Gemmei, Nick
Tnvatase mai multe despre dragoste decTt credea ca se
 PRETUL IUBIRII 21

poate. Aflase cum sa-§i foloseasca degetele, limba, dintii

§i buzele cu delicatete, dar §i cu forta. Mai mult decTt
orice, Tnvatase despre disciplina, despre cum rabdarea §i
creativitatea o puteau face chiar §i pe experimentata
doamna Bradshaw sa tipe pTna cTnd ragu§ea. §tia cum
sa aduca o femeie pe culmiie extazului §i sa o tina acolo
ore Tntregi, cum sa Ti faca placere numai sarutmdu-i
sfTrcurile sau atingTnd-o cu buricele degetelor.
La ultima lor Tntiinire, Gemma TI provocase sa o
satisfaca doar vorbindu-i. El Ti §optise la ureche minute
Tntregi, despre lucruri din ce Tn ce mai neru§inate, pTna
cTnd ea se Tmbujorase din cap pTna Tn picioare §i tremu-
rase ITnga el.
Cu gmdul la trupul ei voluptos, Nick simti un val de
caldura §i nerabdare. Intra Tn camera Tn care ea-§i primea
oaspetii, dar se opri brusc cTnd dadu cu ochii de un tTnar
a§ezat pe un fotoliu de catifea, Tmbracat numai Tntr-un
halat de culoarea vinului ro§u. Era, gTndi el uimit, acela§i
ve§mTnt pe care-l purta §i el cTnd o vizita pe Gemma.
Ea nu-i jurase credinta §i sigur ca el nu era unicul ei
amant. Cu toate astea, TI uimi sa vada acolo un alt barbat
§i sa simta parfumul inconfundabil al sexului.
VazTndu-l, strainul se Tmbujora §i T§i Tndrepta spatele.
Era un tTnar bine facut, cu pielea alba §i destul de inocent
ca sa se simta stTnjenit. Gemma ie§i din dormitor, Tmbra-
cata Tntr-un neglijeu verde, transparent, care abia Ti
acoperea sfTrcurile trandafirii. ZTmbi cTnd TI vazu pe Nick,
deloc deranjata de sosirea lui neanuntata.
22 LISA KLEYPAS

- Buna ziua, dragul meu, murmura, prietenoasa ca

de obicei.
Nu dorea ca ei doi sa se TntTlneasca a§a, dar nici n-o
supara vizita lui Nick. IntorcTndu-se catre barbatul blond,
spuse cu bITndete:
- A§teapta-ma in dormitor.
Acesta o privi cu adoratie, apoi facu dupa cum i se
spusese. Nick TI privi disparmd Tn camera de alaturi §i T§i
aminti de el Tnsu§i Tn urma cu trei ani, nerafinat, aprins §i
ametit de arta senzuala a Gemmei. Ea Ti mTngTie parul
negru cu o mi§care delicata.
- Nu ma a§teptam sa te Tntorci atTt de repede din
investigate, spuse fara urma de suparare. Dupa cum
vezi, sTnt cu noul meu protejat.
- Cel care ma Tnlocuie§te, spuse Nick.
Nu era chiar o Tntrebare, §i TI cuprinsese un sentiment
neplacut.
- Da, spuse Gemma Tncet. Nu mai ai nevoie de mine.
Acum, ca §tii tot ce-a§ putea sa te Tnvat, prietenia noastra
se va destrama. Prefer sa Ti punem punct cTt timp Tnca ne
face placere amTndurora.
Lui Ti veni nea§teptat de greu sa vorbeasca.
- Inca te mai vreau, spuse.
- Numai pentru ca Tti sTnt cunoscuta, familiara.
ZTmbind cu afectiune, se Tntinse spre el §i-l saruta pe
obraz.
- Nu fii la§, dragule. E timpul sa cauti pe altcineva.
- Nimeni nu se compara cu tine, spuse el nemultumit.
 PRETUL IUBIRII 23

Ea rTse tandru §i-l mai saruta o data.

- Dovada ca mai ai multe de Tnvatat, spuse, zTmbind
§iret. Du-te §i gase§te o femeie care merita. Culca-te cu
ea, fa-o sa se Tndragosteasca de tine. Fiecare om ar
trebui sa iubeasca macar o data Tn viata.
Nick Ti atunca o privire suparata.
- Asta e ultimul lucru de care am nevoie, o informa,
facTnd-o sa rTda.
Gemma se retrase cTtiva pa§i, apoi T§i desfacu parul
cu o mi§care lejera.
- Nu vreau sa ne spunem adio, rosti ea lasTnd
agrafele pe o masuta de ITnga fotoliu. Prefer la revedere.
Acum te rog sa ma scuzi, dar ma a§teapta elevul meu.
Bea un pahar Tnainte sa pleci, daca Tti face placere.
Nedumerit, Nick ramase pe loc, Tn timp ce Gemma
disparu Tn dormitor, TnchizTnd u§a Tn urma ei.
- lisuse, mormai el.
Apoi rise, nevenindu-i sa creada ca fusese dat la o
parte cu atTta u§urinta dupa toate lucrurile pe care le
facusera Tmpreuna. Dar nu era furios. Gemma fusese
prea generoasa cu el, prea buna ca sa simta altceva decTt
recuno§tinta fata de ea.
Du-te §i gase§te alta femeie, gTndi el uimit. Parea
imposibil. Erau femei peste tot, elegante sau simple,
voluptoase sau subtiri, cu pielea alba sau Tntunecata,
Tnalte, scunde... Iar el putea gasi ceva frumos la oricare
dintre ele. Dar Gemma fusese singura cu care avea curaj
sa se culce. Nu-§i putea imagina cum ar fi putut sa fie cu
altcineva.
24 LISA KLEYPAS

Cum sa convinga o femeie sa-l iubeasca? ZTmbi

amar, gmdindu-se, pentru prima data, ca Gemma nu §tia
despre ce vorbe§te. Nici o femeie nu l-ar fi putut iubi pe
el. §i, daca vreodata s-ar fi TntTmplat a§a ceva, atunci
aceea ar fi fost cea mai mare prostie din viata ei.
 Capitolul II

Era aici. Nick ar fi putut sa jure. Se uita printre invitatii

care se plimbau Tn gradina de la Stony Cross Park. Baga
mTna Tn buzunarul hainei §i atinse cutiuta cu portretul lui
Charlotte Howard. Incet, mmgTie cu degetul mare margi-
nea emailata, continuTnd sa se uite prin multime.
O cauta de doua luni. Ajunsese Tn Hampshire, un loc
cu dealuri Tnverzite, paduri batrTne §i vai abrupte. Partea
de apus a tarii prospera, cu cele douazeci de centre
pentru comert abundTnd de ITna, lemn, brinzeturi, miere
§i §unca. Stony Cross Park era cea mai vestita dintre
proprietatile locului. Conacul construit alaturi de un lac de
pe valea fertila a rfului Itchen era o ascunzatoare buna.se
gTndi Nick. Daca avea dreptate, Charlotte se angajase ca
doamna de companie Tn casa lordului Westcliff, pentru
mama acestuia.
§tia tot ce se putea §ti despre ea. Voia sa Tnteleaga
cum gTnde§te §i sa afle cum o vad ceilalti. Pove§tile pe
care le auzise erau atTt de contradictorii TncTt se Tntreba
daca rudele §i prietenii ei cuno§teau aceea§i persoana.
Parintii o considerau o fiica ascultatoare, dornica sa
fie pe plac §i care se temea de judecata aspra a celorlal^i.
26 LISA KLEYPAS

Disparitia ei Ti uimise. Credeau ca fata se resemnase §i

avea sa se marite cu lordul Radnor, Charlotte §tia din
copilarie ca bunastarea familiei depindea de asta. Parintii
ei facusera un pact cu diavolul §i o vTndusera pentru be-
neficiile pe care le oferea lordul. Se bucurau deja de
ajutorul lui de peste zece ani. Dar cu putin timp Tnainte ca
el sa-§i ia rasplata, Charlotte fugise. Familia Howard Ti
spusese clar lui Nick ca fata trebuia gasita §i adusa fara
TntTrziere lordului Radnor. Nu Tntelegeau de ce fugise,
pentru ca lor Ii se parea ca ar fi putut fi foarte multumita
ca lady Radnor.
Tnsa Charlotte nu era de acord. Prietenele ei de la
Maidstone, §coala cu internat la care Tnvatase, majori-
tatea maritate de acum, Ti povestisera lui Nick despre o
fata din ce Tn ce mai nemultumita de felul Tn care Radnor
Ti controla fiecare mi§care. Personalul §colii, dorind sa
aiba parte de donatiile generoase ale lordului, se bucu-
rase sa faca dupa cum dorea acesta. Charlotte Tnvata alte
lucruri decTt prietenele ei. Radnor Ti alesese materiile §i
ceruse ca ea sa mearga la culcare cu o ora Tnaintea
celorlalti elevi. Ba chiar stabilise cTt are voie sa manTnce,
cTnd, Tn urma uneia dintre vizitele fetei, lui i se paruse ca
s-a Tngra§at §i ca trebuia sa mai piarda Tn greutate.
De§i Nick Tntelegea nevoia ei de a scapa, nu simtea
mila. Lui nu Ti era mila de nimeni. Acceptase demult
nedreptatile vietii, Tntorsaturile crude pe care nu le puteai
evita la nesfTr§it. Suferinta unei §colarite nu se compara
cu lucrurile prin care trecuse el. Nu avea nici o remu§care
 PRETUL IUBIRII 27

s-o aduca pe Charlotte lordului Radnor, sa-§i ia restul de

bani §i sa uite cu totul de mireasa ghinionista.
Privi nerabdator prin multime. Nici urma de fata. In
casa erau cel putin trei duzini de familii, toate invitate la o
petrecere care tinea o luna. Evenimentul anual era
gazduit de lordul Westcliff. Ziua se vTna, se tragea cu
arcul §i se practicau sporturi de cimp. Seara, oaspetii
mergeau la spectacole muzicale §i la baluri.
De§i era aproape imposibil sa faci rost de o invitatie
la Stony Cross Park, Nick reu§ise cu ajutorul cumnatului
sau, sir Ross Cannon. Se decisese sa pozeze Tntr-un
aristocrat plictisit, care dorea sa se revigoreze petrecTnd
cTteva saptamTni la tara. La rugamintea lui sir Ross, lordul
Westcliff TI invitase §i pe el, fara sa §tie ca Nick e detectiv
§i ca o cauta pe mireasa fugita de acasa.
Bijuteriile doamnelor straluceau sub multimea de lu-
mini atTrnate de crengile stejarilor. Un zTmbet trist Tnflori
Tn coltul gurii lui Nick la gTndul ca porumbitele ar fi putut fi
vaduvite foarte u§or de podoabele lor. Nu cu multa vreme
Tn urma el Tnsu§i ar fi facut asta. Era mai priceput la hotii
decTt la treburi politiene§ti. Dar acum era detectiv, §i
trebuia sa se poarte onorabil.
- Lord Sydney.
Vocea unui barbat Ti Tntrerupse gTndurile, iar Nick se
Tntoarse spre Marcus, lord de Westcliff. Contele era o
prezenta formidabila. De§i nu foarte Tnalt, avea umerii lati
§i semana cu un taur puternic. Trasaturile Ti erau Tndraz-
nete §i bine conturate, cu ochi negri §i vicleni Tnfundati
intr-un chip cu ten Tntunecat.
28 LISA KLEYPAS

Nu arata deloc ca alti membri ai Tnaltei societati. Daca

nu ar fi fost Tmbracat in haine elegante de seara, ai fi
crezut ca e unul dintre muncitorii din port sau un calator.
Avea, in orice caz, smge albastru. Mo§tenise unul dintre
cele mai vechi titluri din tara, cT§tigat de stramo§ii lui in
anii 1300. Ironic, se zvonea ca Westcliff n-ar fi un susti- »

nator al monarhiei §i nici al mo§tenirii titlurilor, fiindca era

de parere ca nici un om nu ar trebui sa fie ferit de pretul
§i Tngrijorarile vietii de rind.
Lordul continua, cu vocea lui grava:
- Bine ai venit la Stony Cross, Sydney.
Nick facu o reverenta scurta.
- Multumesc, sire.
Contele TI privi sceptic.
- Sponsorul dumitale, sir Ross, mi-a scris ca suferi
de plictiseala.
Din tonul lui era clar ca avea foarte putina Tntelegere
pentru bogata§ii plictisiti. La fel simtea §i Nick. Pufni Tn
gTnd, suparat ca era nevoit sa se prefaca a§a.
- Da, spuse, zTmbind obosit. E o suferinta chinui-
toare. STnt tare melancolic. Mi s-a spus ca mi-ar face bine
schimbarea decorului.
Contele scoase un sunet dezaprobator.
- Pot sa-ti recomand un tratament excelent pentru
plictiseala. Pur §i simplu apuca-te de ceva folositor.
-Im i sugerati sa muncesc? spuse Nick straduindu-se
sa para dezgustat. Poate ca a§a ceva i-ar fi de folos
altuia. Plictiseala mea necesita odihna §i distractie.
 PRETUL IUBIRII 29

Ochii negri ai lui Westcliff stralucira cu dispret.

- 0 sa Tncercam sa-ti oferim suficient din amTndoua.
- Abia a§tept, murmura Nick, atent la accentul sau.
De§i se nascuse fiu de viconte, prea multii ani pe-
trecuti Tn patura de jos a societatii londoneze Ti Tmprumu-
tasera vocii sale o cadenta specifica acesteia §i darul
de-a Tnmuia consoanele.
- Westcliff, ce mi-ar placea mai mult acum ar fi sa
beau ceva §i sa gasesc o femeie delicioasa.
- Am un Longueville Armagnac exceptional, rosti Tn
barba lordul, clar nerabdator sa scape de Nick.
- Mi-ar face mare placere un pahar.
- Bine. Trimit pe cineva sa-ti aduca.
Se rasuci §i Tncepu sa se Tndeparteze.
- §i o femeie? insista Nick, abtinTndu-se sa rTda cTnd
lordul se crispa.
- De asta, Sydney, va trebui sa te ocupi tu Tnsuti.
Contele ie§i de pe terasa, iar Nick rmji §iret. PTna
acum jucase foarte bine rolul de tTnar rTzgTiat. Reu§ise
sa-l enerveze pe conte peste masura. De fapt, TI placea
pe Westcliff, fiindca recuno§tea Tn atitudinea acestuia
acela§i cinism hotarTt pe care-1 simtea el Tnsu§i.
Ie§i de pe terasa §i Tncepu sa se plimbe prin gradina,
care fusese creata ca un spatiu deschis, dar avea multe
cotloane intime. In aer se simtea miros de clopotel §i de
mirt. La apropierea lui, pasarile cTntatoare dintr-o colivie
ciripira disperat. Era tentat sa deschida portita §i sa le
elibereze, dar nu arfi fost de nici un folos, fiindca pasarile
30 LISA KLEYPAS

aveau aripile scurtate. Oprindu-se la malul riului, se uita

spre apa §i mai departe, la salciile, fagii §i stejarii printre
ramurile carora straluceau razele lunii.
Se facuse tTrziu. Poate Charlotte era Tn casa. Plim-
bTndu-se la TntTmplare, Nick ajunse aproape de una dintre
aripile conacului construit din piatra de culoarea mierii §i
strajuit Tn cele patru colturi de turnuri Tnalte cTt §ase etaje.
In fata cladirii era o curte foarte mare, iar pe marginea ei
erau un grajd, o spalatorie §i casele joase ale servitorilor.
Fatada grajdului era asemenea intrarii Tn capela din cea-
lalta parte a curtii. Nick se mira de frumusetea cladirii, di-
ferita de orice vazuse Tnainte. Intra printr-o arcada Tntr-o
curte acoperita, unde stateau atTrnate mai multe harna-
§amente. In aer pluteau mirosuri placute - fTn, cal, piele
§i lac. In spate, caii se adapau dintr-o ffntTna de marmura.
Nick calca neauzit pe dalele de piatra, cu pasul u§or al
politi§tilor de pe strada Arcului, dar caii sforaira §i lovira
din copite oricum. Erau cel putin douazeci de armasari Tn
grajd. Pentru ca nu mai era nimeni altcineva, Nick ie§i pe
poarta de vest.
Ajunse Tn fata unui perete Tnalt, de piatra. Cu sigu-
ranta fusese construit ca vizitatorii sa nu cada de pe
creasta abrupta Tn riul care curgea dedesubt. Nick se opri
uimit. Pe zid era o silueta subtire. 0 femeie,1 atTt de
»

neclintita TncTt la Tnceput Ti paruse a fi statuie. Dar un

vTnticel Ti mi§case poalele rochiei §i Ti desfacuse o §uvita
din parul blond. Privind-o fascinat, detectivul se apropie.
Numai un prost s-ar fi catarat pe un zid denivelat,
riscTnd sa cada §i sa moara. Fermeia nu parea a §ti ce-o
 PRETUL IUBIRII 31

a§teapta. Din felui Tn care-§i tinea capul, Nick ?§i dadu

seama ca ea se uita drept tnainte, spre orizontul tntu-
necat. Ce Dumnezeu facea acolo? Cu doi ani tnainte,
vazuse pe cineva sttnd a§a chiar tnainte sa sara de pe
un pod peste Tamisa.
Ti cazura ochii pe tivul rochiei ei, prins sub calcti, §i
asta-l facu sa actioneze. Din ctteva mi§cari sigure, se
urea fara zgomot pe zid.
Femeia tl vazu apropiindu-se, se tntoarse spre el §i
ochii ti stralucira chiar tnainte sa-§i piarda echilibrul. Nick
o prinse §i o trase la piept, apuctnd-o cu bratul de mijloc.
Gestul ti dadu un sentiment ciudat de satisfactie, ca §i
cum o piesa de puzzle §i-arfi gasit locul. Ea tipa, prinztn-
du-se de el. §uvita blonda ti atinse chipul, iar mirosul pielii
ei, proaspat §i sarat, ti invada narile. Imediat simti cum ti
lasa gura apa, §i asta tl uimi, fiindca nu mai avusese
niciodata o reactie attt de viscerala la simpla prezenta a
unei femei. Voia sa sara jos cu ea tn brate §i s-o duca
departe, ca unui dintre lupii padurilor medievale, ca s-o
poata devora tn pace. Ea se crispase tn bratele lui §i
respira cu greu.
- Da-mi drumul, spuse, tncerctnd sa se elibereze. De
ce-ai facut una ca asta?
- Era sa cazi.
- Ba nu! Stateam foarte bine ptna sa vii tu tn fuga §i
sa ma dartmi...
- Ai tivul rochiei prins tn toe.
Mi§ctndu-se tncet, ea ridica piciorul §i vazu ca n-o
mintise.
32 LISA KLEYPAS

- A§a este, spuse scurt.

Pentru ca salvase oameni dintr-o multime de situatii,
Nick era obi§nuit sa primeasca macar ni§te multumiri de
compiezenta.
- Nu spui multumesc?
- Am reflexe foarte bune. A§ fi putut sa scap.
Nick rise, nevenindu-i sa creada, iritat §i fascinat de
TncapatTnarea ei.
- Daca nu eram eu, ti-ai fi frmt gTtul.
- Va asigur, domnule, ca nu era deloc nevoie sa ma
salvati. Oricum, fiindca e clar ca aveti de gTnd sa o tineti
una §i buna, multumesc. Acum va rog sa-mi dati drumul.
Tonul fusese lipsit de recuno§tinta. Nick rinji. li placea
curajul ei, chiar daca Ti simtea inima batmd tare sub
Tncheietura bratului cu care-o prinsese. Incet, o elibera §i
o ajuta sa se Tntoarca. Ea se dezechilibra putin §i Tl apuca
de mTneca, speriata.
-Te-am prins, spuse el calm.
Fata Tl privi §i Tncremenira amTndoi uitTndu-se unui la
celalalt. Nick uita de zidul de sub picioare. Stateau
nemi§cati, plutind Tn lumina albastra a lunii, care facea ca
totul sa para ireal. Ca traznit, o recunoscu. Se uita la
trasaturile care Ti devenisera mai familiare decTt ale sale.
Charlotte.
-Te-am prins, repeta zTmbind din coltul gurii.
 Capitolul III

- Stai jos, Ti spuse strainul lui Lottie, apucTnd-o de

umar cu mma lui mare §i fortind-o sa se apiece.
Ea facu ce i se spunea §i se a§eza pe marginea
zidului, cu picioarele atfrnmd. Barbatul sari cu u§urinta pe
pammt, apoi ridica bratele ca s-o prinda. Lottie ezita §i
inima i se strinse. Intuitia Ti spunea sa nu sara, fiindca
barbatul din fata ei arata ca un animal de prada la pTnda.
- Vino, murmura el, cu ochii alba§tri stralucind Tn
lumina lunii.
Lottie se apleca Tnainte cu grija, TntinzTnd mTinile. Tl
apuca de umeri §i aluneca jos, iar el o prinse de talie,
sustinTnd-o cu o u§urinta care Ti trada forta. MTinile lui
intTrziara pe mijlocul ei, ajutTnd-o sa-§i recapete echilibrul.
Alaturi de el, pe pamTnt, Lottie se mira ca omul era
atTt de mare. Neobi§nuit de Tnalt, cu umerii lati §i mTini
mari. De§i bine Tmbracat, Tntr-o haina cu revere largi,
dupa ultima moda, §i cu pantaloni bine croiti, avea parul
tuns prea scurt §i nu purta barba sau mustata, lucru
neobi§nuit pentru aristocratii de la Stony Cross Park.
Domnii eleganti aveau parul mai lung, cu favoriti §i
mustata. Barbatul asta nu avea nici macar putina barba
34 LISA KLEYPAS

care sa-i Tndulceasca trasaturile aspre. Arata cu capul

spre zid.
- De ce erai acolo, sus?
0 clipa, Lottie nu-§i gasi cuvintele, privindu-i chipul
frumos. Natura fusese darnica. Avea trasaturi princiare §i
ochii de un albastru intens, ca noaptea. Cinismul din ei
contrasta puternic cu umorul tradat de zimbetul buzelor
generoase. Parea a avea cam treizeci de ani, vTrsta la
care barbatii se maturizau. Cu siguranta ca femeile de
toate vTrstele erau atrase de el. Revenindu-§i Tn simtiri,
reu§i sa-i raspunda:
- Imi place priveli§tea.
- Ai putea-o vedea §i de la o fereastra.
Ea zTmbi timid.
- E mult mai placut daca ri§ti putin.
El zTmbi brusc, ca §i cum ar fi Tnteles exact ce voia
sa-i spuna ea. ZTmbetuI o ameti §i o facu sa-§i tina
respiratia. Nu putea sa-§i ia ochii de la el. Tn aer plutea
ceva important, nerostit. Se simtea ca §i cum ei doi s-ar
fi cunoscut de undeva, dar nu mai §tiau de unde.
- Cine sTnteti, domnule? Tntreba ea. Nu v-am mai
> 7

vazut pe aici.
- Poate ca sTnt Tngerul tau pazitor.
- Nu pareti tocmai angelic, raspunse ea neTncre-
zatoare, facTndu-l sa rTda.
Se Tnclina §i i se prezenta:
- Lord Syndey, Tn slujba dumneavoastra.
Lottie facu o reverenta.
 PRETUL IUBIRII 35

- Domni§oara Miller. STnt doamna de companie a

contesei mo§tenitoare, rosti, privindu-l curioasa. Lista
invitatilor lordului Westcliff e destul de restrinsa. Cum ati
» i

reu§it sa faceti rost de invitatie?

- Contele a fost amabil §i mi-a oferit ospitalitatea sa
la recomandarea unui prieten comun.
- Ati venit la vTnatoare? Tntreba ea. De asta sTnteti
* »

aici?
- Da, spuse el pe un ton ironic, lasmd-o nelamurita.
VTnez.
Din directia petrecerii se auzi muzica §i amTndoi se
uitara spre gradina.
-A m venit sa vad caii, spuse Sydney, larta-ma ca te­
am inoportunat. Te Tntorci la petrecere?
Doamne, n-ar fi trebuit ca vreun barbat sa fie atTt de
§armant! Lottie zTmbi.
- Nu Tn seara asta, sire.
- Da-mi voie sa te conduc Tnapoi Tn casa, atunci.
Lottie nu se opuse, iar lordul porni alaturi de ea.
Barbati ca el veneau adesea la Stony Cross Park. Te
Tmpiedicai la tot pasul de masculi feroce Tn cautare de
sporturi dure. In ultimii doi ani, multi dintre ei Ti facusera
propuneri lui Lottie. Dar acesta era diferit. Nu era la fel de
nepasator §i de lipsit de scop ca alti aristocrati care
veneau aici. Avea ceva necrutator, ceva ascuns aproape
de suprafata. Nu se simtea tocmai Tn siguranta alaturi de
el. §i cu toate astea voia sa-l cheme mai aproape §i sa-l
faca sa zTmbeasca din nou.
36 LISA KLEYPAS

- Nu pare sa-ti fie deloc teama de Tnaltime, dom-

ni§oara Miller, rosti el.
- Nu mi-e teama de nimic, raspunse ea sigura de
sine.
- Toata lumea se teme de cite ceva.
- Chiar? spuse ea provocTndu-l. Ce I-ar putea speria
pe un barbat ca dumneavoastra?
Spre surprinderea ei, el Ti raspunse pe un ton serios.
- Nu-mi plac spatiile Tnchise.
Vocea lui grava Ti facu inima sa bata mai tare. Avea
un glas adTnc, ragu§it, ca §i cum abia s-ar fi trezit din
somn, iar ea Tl simtea din cre§tet pma pe §ira spinarii,
alunecTnd ca mierea fierbinte.
- Nici mie, recunoscu Charlotte.
Se oprira Tn fata u§ii care dadea Tn turnul dinspre sud,
unde locuiau multi dintre servitorii de rang mai Tnalt,
inclusiv ea. Lumina de la ferestre stralucea pe aleia
pavata cu pietri§. Lottie T§i dadu seama ca parul lui nu era
negru, ci §aten. Avea o nunata Tnchisa, frumoasa, cu
tonuri de la scoarta de artar la ro§cat Tnchis. Voia sa-i
atinga parul, sa-l simta printre degete. Intensitatea
emotiei o tulbura. FacTnd un pas Tn spate, Ti zTmbi cu
regret §i spuse:
- La revedere, sire. §i multumesc pentru ca ati fost o
companie atTt de placuta.
- A§teapta, spuse el repede. O sa te revad,
domni§oara Miller?
- Nu, sire. Ma tem c£ tot timpul meu Ti este dedicat
contesei.
 PRETUL IUBIRII 37

Nu era convins §i asta i se citea pe chip.

- Domni§oara Miller...
- La revedere, spuse ea din nou, pe un ton cald. Va
doresc §edere placuta, sire.
Pleca repede, simtindu-i privirea atintita asupra ei.
CTnd ajunse Tn camera, Tncuie u§a §i ofta. De cTnd venise
la Stony Cross Park, multi dintre oaspeti Ti facusera
avansuri. PTna acum nu se simtise atrasa de nici unui
dintre ei, oricTt de chipe§ sau de bogat ar fi fost. Dupa
experienta cu Radnor, nu mai voia sa aiba de-a face cu
barbati.
i

Daca lordul ar fi fost blind, nu calculat, daca ar fi fost

cald §i nu dominator, Lottie ar fi putut sa accepte mai u§or
casatoria. Dar intentiile lui fusesera clare de la Tnceput.
Voia sa controleze tot ce tinea de viata ei. Planuia sa-i
distruga personalitatea §i sa o transforme dupa bunul lui
plac. Mariti§ul cu el ar fi fost, literalmente, mai rau decTt
moartea.
Parintii ei refuzasera sa vada realitatea, fiindca aveau
nevoie disperata de banii lui. Iar lui Lottie Ti paruse foarte
rau ca trebuia sa-i paraseasca, pentru ca §tia ce Tnsemna
asta pentru ei. Se simtea des vinovata §tiind ca s-ar fi
putut sacrifica. Dar instinctul de conservare fusese mai
puternic. PTna la urma nu putuse sa nu fuga, iar prov-
identa o adusese Tn Hampshire.
A§a cum se a§teptase, Tnsa, libertatea avea un pret.
Se trezea adesea speriata, din co§maruri Tn care era tTrita
Tnapoi la Radnor. Nu putea sa uite nici un moment ca pe
38 LISA KLEYPAS

urmele ei erau haita§ii lui. Nu era Tn siguranta nicaieri.

De§i Ti placea viata la Stony Cross Park, era ca Tntr-o
colivie, cu aripile taiate, sa nu poata zbura. Nu avea unde
sa se duca, nu avea ce sa faca. Era clar ca Tntr-o buna zi
va fi gasita. Iar asta Tnsemna sa nu aiba Tncredere Tn
nimeni. Nici macar Tntr-un tTnar chipe§, cu ni§te ochi
foarte alba§tri.

In loc sa se Tntoarca la petrecere, Nick merse Tn ca­

mera sa. Bagajul Ti fusese deja despachetat de servitori.
Hainele erau ordonate frumos Tn cufarul de mahon §i Tn
§ifonierul care mirosea a cui§oare.
Nerabdator, T§i dezbraca haina, vesta §i e§arfa din
matase gri. Scoase cama§a §i o mototoli, folosind-o ca
sa-§i §tearga sudoarea de pe fata, de pe gTt §i de pe
piept. Dupa ce o arunca pe podea, se trinti pe patul as-
cuns Tntr-un alcov din partea opusa u§ii. I§i scoase pan-
tofii §i ciorapii, apoi se Tntinse, Tmbracat numai Tn
pantaloni. Se uita la tavanul acoperit cu lambriuri de lemn.
Intelegea Tn sfTr?it obsesia lui Radnor.
Charlotte Howard era cea mai fermecatoare femeie
pe care o cunoscuse vreodata. Radia o remarcabila
vointa, o forta care te facea sa crezi ca se mi§ca de§i ea
statea pe loc. Trupul, chipul ei, fiecare particica a corpului,
era un amestec perfect echilibrat de forta §i delicatete.
Voia sa se scufunde Tn caldura ei, sa o posede pTna cTnd
T§i gasea lini§tea, sa-§i ascunda fata Tn curbura sTnilor ei.
§i-o imagina senina, zTmbind, cu pielea TnfierbTntata de
 PRETUL IUBIRII 39

mingiierile lui. Nici nu era de mirare ca Radnor o voia. Cu

toate astea, din dorinta de-a o poseda cu totul, contele
era Tn stare sa-i distruga spiritul care o facea attt de
atragatoare.
§tia ca poate sa o rapeasca §i sa o duca la Londra
Tnainte ca familia Westcliff sa-§i dea seama de ce se
TntTmpla. Ar fi trebuit s-o faca dimineata, cTnd nimeni nu
se a§tepta la a§a ceva. Tulburat, T§i Tmpreuna degetele
la ceafa. Charlotte Ti spusese ca nu se teme de nimic. Nu
o crezuse, dar Ti admira curajul. Se temea §i ea. §tia ce i
s-ar fi TntTmplat cTnd ajungea Tnapoi la Radnor. Oricum,
asta nu era treaba lui. Singura lui responsabilitate era sa
faca treaba pentru care era platit. Pe de alta parte...
Nu avea de ce sa se grabeasca. Putea sa stea la
Stony Cross Park cTteva zile. Nu era a§teptat pe strada
Arcului decTt peste doua saptamTni, iar padurile din
Hampshire erau mai bune decTt mizeria §i mirosurile
Londrei. Daca statea o zi sau doua ar fi aflat mai multe
despre ea. Trebuia sa §tie daca e a§a cum parea a fi.
Rasucindu-se pe o parte, Nick se gTndi. Nu T§i
Tncalcase niciodata regulile pTna atunci, iar una dintre ele
era sa nu se apropie prea mult de cel pe care-1 urmarea.
Oricum, nu era dornic sa respecte regulile, chiar daca
erau ale lui. GTndul la Charlotte Tl tulbura §i Tl incita.
Gemma Tncheiase relatia dintre ei cu §ase luni Tnainte, §i
de atunci Nick nu fusese cu alta femeie. Nu pentru ca nu
dorea asta. Dimpotriva, focul interior Tl consuma. §i nici
din lipsa de femei care sa-l doreasca, pentru ca erau

wmmmn
40 LISA KLEYPAS

destule. Insa nu-l interesa nimic din ceea ce-i puteau ele
oferi. Voia o femeie cu care sa simta intens pasiunea. O
astfel de femeie era deosebit de experimental Tn pat,
sau, dimpotriva, lipsita cu totul de experienta.
Intinzmd o mtna, cauta printre hainele pe care le
dezbracase §i gasi miniatura cu chipul ei. Aproape din
reflex, apasa butonul §i deschise caseta. A§ezTndu-se pe
spate, privi chipul frumos al lui Charlotte.
Tu e§ti aceea? se gTndi mingiind imaginea cu vTrful
degetului. II cuprinse dorinta. Genele Ti coborira §i
continua sa priveasca imaginea pictata, lasTndu-§i mtna
sa alunece spre pantaloni.

A§a cum obi§nuia Tn fiecare zi, Lottie facu o plimbare

pe mo§ia Stony Cross, dis de dimineata. Traversa dealuri
abrupte, acoperite de padure, trecu de lacuri, iazuri §i
lumini§uri pline de viata. Cei mai multi dintre oaspeti, la
fel ca §i lady Westcliff, dormeau pTna tTrziu §i luau micul
dejun la ora zece. Lottie nu reu§ea sa urmeze un astfel
de program. Ea avea nevoie sa se mi§te, sa scape de
energia nervoasa din trup. In zilele cTnd era prea frig sau
ploua, o exaspera pe lady Westcliff, agitTndu-se.
Avea, pentru plimbare, trei sau patru trasee diferite,
fiecare lung de cTte o ora. In dimineata aceea o apuca pe
drumul care ducea de-a, lungul strazii Hill, trecea printr-o
padure de stejar §i pe ITnga un izvor botezat fTntTna
dorintelor. Era o dimineata rece §i umeda, ca la Tnceput
 PRETUL IUBIRII 41

de mai, iar Lottie inspira adTnc mirosul de pamTnt reavan.

imbracata Tntr-o rochie lunga §i Tncaltata cu cizme pTna
la jumatatea pulpei, fata se Tndeparta cu pas vioi de
conacul Westcliff. Urma o carare nisipoasa care ducea Tn
padure. Broa§te de copac i se ferira din cale. VTntuI se
juca printre frunze, deasupra ei, §i aducea cu el cTntece
de pasari. Un uliu zbura prin apropiere, Tn cautare de
prada.
Deodata, Lottie vazu o silueta masiva Tnainte, pe
drum. Era un barbat care se plimba prin padure, ascuns
de ceata diminetii. Poate un braconier. De§i se oprise la
distanta de el, omul avea auzul foarte fin §i Tntoarse
imediat capul cTnd ea calca pe o ramurica. Fata ramase
pe loc, iar omul se apropie. li recunoscu imediat mi§carile
gratioase, ca de felina. Era Tmbracat lejer, Tntr-o cama§a
cu vesta pe deasupra, o pereche de pantaloni ponositi §i
Tncaltat cu cizme. Lordul Sydney, cu aerul unui bandit
fermecator. Se mira sa-l vada acolo cTnd toti ceilalti
oaspeti de la conac erau Tnca Tn paturile lor. Se mira §i
mai tare de reactia pe care o avu la apropierea lui. O
cuprinsese un fel de bucurie exaltata, a§a cum rar simtea.
- Buna dimineata, spuse lordul zTmbind.
Avea parul Tn dezordine §i e§arfa-i era legata neatent.
- Nu ma a§teptam sa va gasesc afara la ora asta.
- Nu dorm niciodata dupa rasarit.
Lottie arata cu capul spre poteca spre care se
Tndrepta el.
- Voiati sa mergeti Tncolo? Nu va sfatuiesc.
42 LISA KLEYPAS

- De ce nu?
- Cararea asta duce la mla§tina §i la ni§te lacuri
adTnci. Daca faceti un singur pas gre?it v-ati putea Tneca
Tn noroi. Asta daca nu va ciupe§te vreun paianjen sau nu
va mu§ca vreun §arpe, spuse ea clatinTnd din cap cu
regret. Am pierdut cTtiva oaspeti foarte simpatici Tn felul
asta.
El zTmbi lent.
- Presupun ca nu vrei sa-mi spui pe ce alta cale s-o
apuc?
- Daca mergeti Tn cealalta directie, o sa ajungeti la o
carare care da Tntr-un drum scufundat. Mergeti pTna la
gradina din vale, intrati prin deschizatura din gardul viu §i
o sa ajungeti la alta potecuta, ce duce spre vTrful dealului.
De acolo se vad lacurile, satele §i padurile. E un peisaj
care-ti taie rasuflarea.
i

- Tu Tntr-acolo mergi?
Ea clatina din cap §i raspunse cu Tndrazneala:
- Eu merg Tn directia opusa.
- §i pe mine cine o sa ma mai salveze din mla§tina?
Ea rise.
- Nu puteti merge cu mine, sire. Nu se cade §i nu e
Tntelept.
Daca ar fi fost vazuti Tmpreuna, lumea ar fi vorbit. §i
cu siguranta ca lady Westcliff nu ar fi fost placut
impresionata, fiindca o. avertizase ca nu are voie sa se
Tmprieteneasca, a§a cum se spunea politicos, cu nici un
barbat.
 PRETUL IUBIRII 43

- Vrei sa fii singura? Tntreba lordul Sydney cu o

expresie neobi§nuita pe chip, atTt de subtila §i rapida TncTt
nimeni n-ar fi sesizat-o. larta-ma. Ti-am Tntrerupt iar
solitudinea.
Pe Lottie o uimise emotia trecatoare de pe figura lui.
I se paruse ca vede o suferinta foarte mare acolo. De ce
oare? Lordul Sydney avea tot ce i-ar ft trebuit unui om ca
sa fie multumit. Era liber, bogat, chipe§ §i bine vazut Tn
societate. Nu avea de ce sa fie altfel decTt foarte bucuros.
Dar era nefericit, §i natura ei o facea sa doreasca sa-i
aline suferinta.
- Eu sTnt prea obi§nuita sa fiu singura, spuse Tncet.
Poate ca ar fi o schimbare placuta sa am putina com-
panie.
- Daca e§ti sigura...
- Da, veniti cu mine, spuse ea privindu-i trupul bine
facut. Sper doar ca veti putea tine pasul.
- 0 sa Tncerc, o asigura el alaturindu-i-se.
Ajunsera la un trunchi de fag cazut pe poteca, dea­
supra caruia insectele se agitau zgomotos sub razele
soarelui.
- Uite, spuse Lottie aratmd spre o libelula care zbura
prin fata lor. STnt mai mult de o duzina de specii Tn pa-
durea asta, §i cel putin o suta de feluri de fluturi. Daca vii
la apus, poti sa-i vezi pe cei cu dunga purpurie, care se
aduna Tn vTrfurile...
- Domni§oara Miller, o Tntrerupse el. Eu smt lon-
donez. Noua nu ne plac insectele §i tot ce vrem e sa
scapam de ele.
44 LISA KLEYPAS

Lottie ofta teatral, ca §i cum arfi ofensat-o lipsa lui de

interes pentru acest subiect.
- Bine. Atunci nu o sa va descriu speciile de gTndac
de apa.
- Multumesc, raspunse el bucuros. Permite-mi sa te
ajut sa treci peste trunchi...
- Nu e nevoie.
Lottie sari pe copacul cazut §i merse de-a lungul lui,
aratmdu-i fara modestie ce frumos T§i tine echilibrul. CTnd
eforturile ei fura TntTmpinate de tacere, se uita peste umar
§i-l vazu pe Sydney mergind Tn urma ei, cu pasul u§or §i
sigur al unei feline. RTse speriata.
- STnteti foarte agil pentru un domn atTt de bine facut.
Lordul Sydney nu-i raspunse, facmd o grimasa care
Ti dadu de Tnteles ca nu i se parea mare lucru.
- De ce te-ai angajat ca doamna de companie?
Tntreba el cmd ea ajunse pe pamTnt, cu rochia fo§nind.
O urma §i el, sarind Tn acela§i loc. Curios ca nu facu
la fel de mult zgomot, de§i era de doua ori mai mare.
Lottie T§i alese cu grija cuvintele. Nu-i placea sa vor-
beasca despre trecut. Nu doar ca era periculos, dar o §i
Tntrista.
- Familia mea e saraca. Nu am avut de ales.
- Te-ai fi putut marita.
- N-am TntTlnit pe nimeni cu care sa vreau sa ma
marit.
- Nici macar cu lordul Westcliff?
- Lordul Westcliff? repetS ea surprinsa. De ce a§ vrea
sa ma marit cu el?
 PRETUL IUBIRII 45

- E bogat §i are titlu, iar tu locuie§ti de doi ani sub

acoperi§ul lui, raspunse Sydney sarcastic. De ce nu ai
vrea?
Lottie se Tncrunta, gTnditoare. Contele nu era dez-
gustator, ba dimpotriva. Westcliff era aratos, responsabil
§i credea ca un barbat demn nu se pITnge. Nu doar ca
avea principii morale stricte, dar era amuzant §i foarte bun
la suflet, chiar daca ascundea asta. In plus, §tia, vazuse
Lottie, sa se foloseasca de bunele sale maniere ca de o
arma. Femeile erau atrase de el, dar nu §i ea. Simtea ca
nu are cheia care i-ar fi putut deschide inima contelui. §i
nici nu voia sa aiba Tncredere Tn el §i sa-i povesteasca
despre motivul singuratatii ei.
- Un barbat Tn pozitia lui n-ar ft interesat de o doamna
de companie, Ti raspunse lui Sydney. Chiar daca am avea
acela§i statut, sTnt sigura ca el nu m-ar privi a§a, la fel
cum nu-l privesc nici eu pe el. Relatia noastra, daca se
poate numi a§a, nu are acea...
Facu o pauza, cautmd un cuvTnd potrivit.
-Alchimie.
Vorbele atimara Tn aer, disipate de glasul scazut al
lui Sydney:
- STnt sigur ca alchimia pale§te Tn comparatie cu
siguranta pe care ti-ar putea-o oferi.
Siguranta. Ce-§i dorea ea mai mult, dar nu putea
avea. Se opri §i privi chipul Tntunecat al lordului.
- Ce va face sa credeti ca am nevoie de siguranta?
- E§ti singura. O femeie are nevoie sa fie protejata.
46 LISA KLEYPAS

- Eu nu. Am o viata placuta la Stony Cross Park.

Lady Westcliff e buna cu mine §i nu-mi lipse§te nimic.
- Lady Westcliff n-o sa traiasca pentru totdeauna, Ti
atrase el atentia §i, de§i cuvintele fusesera directe, tonul
era Tntelegator. Ce-o sa faci dupa ce moare ea?
Intrebarea lui o surprinse. Nimeni nu-i mai spusese
a§a ceva pina atunci. Tulburata, se glndi clteva clipe.
- Nu §tiu, rosti cu sinceritate. Nu-mi dau voie
niciodata sa ma glndesc la viitor.
Sydney o privea intens, iar ochii lui aveau o nuanta
de albastru aproape nenaturala.
- §i eu fac la fel.
Lottie nu §tia ce sa creada despre el. La Tnceput li
fusese u§or sa-l considere un tlnar bogat §i fara griji, cu
haine frumos croite §i trasaturi perfecte. La o privire mai
atenta semnele indicau altceva. Umbrele de sub ochi
tradau nopti nedormite. Ridurile adlnci de la colturile gurii
li dadeau un aer cinic, nea§teptat la un barbat atlt de
tlnar. Iar In momente ca acesta, In ochii lui se citea du-
rerea. Expresia de pe chipul lordului se schimba Tnsa cu
repeziciune. Deveni din nou banditul zeflemitor.
- Viitorul e prea plictisitor, spuse vesel. Mergem mai
departe, domni§oara Miller?
Uimita de schimbarea lui brusca de dispozitie, Lottie
II conduse afara din padure, pe drumul scufundat.
Soarele se ridicase pe cer, alunglnd purpuriul §i Tncalzind
poienitele. CImpul peste care trecura era plin de clopotei,
mu§chi verde §i flori ro§ii.
 PRETUL IUBIRII 47

- In Londra nu vezi a§a ceva, nu? Tntreba ea.

- Nu, raspunse Sydney, de§i nu parea impresionat
de frumusetea tacuta din jur.
- Inteleg ca preferati viata la ora§, spuse ea zTmbind.
Apartamente, strazi pavate, fabrici, fum de carbune §i
zgomot. Cum ar putea cineva sa prefere a§a ceva?
Lumina soarelui Ti scotea Tn evidenta §uvitele aurii.
- Pastreaza tu gTndacii §i iazurile, domni§oara. Eu
prefer Londra.
- 0 sa va mai arat ceva ce nu are Londra.
Cu un aer triumfator, tTnara Tl conduse mai departe.
Ajunsera la o fintTna adTnca, plina cu apa murdara care
se revarsa peste marginile bazinului.
- Ce e asta? Tntreba lordul aruncTnd o privire
neTncrezatoare spre apa.
- 0 fintTna a dorintelor. Toti cei din sat vin aici.
Grabita, Lottie cauta prin buzunarele rochiei.
- Fir-ar sa fie! N-am nici o agrafa.
- La ce ti-ar trebui?
- Ca s-o arunc Tn fTntTna, spuse ea zTmbindu-i
dojenitor. Credeam ca toata lumea §tie. Nu poti sa-ti pui
o dorinta daca nu ai o agrafa.
- Ce dorinta vrei sa-ti pui? Tntreba el ragu§it.
- Nu e pentru mine. Eu mi-am pus multe dorinte aici.
Voiam agrafa pentru dumneavoastra.
ReuntTnd sa mai caute, Lottie ridica privirea spre el.
Sydney avea o expresie ciudata pe chip, uimita, Tndu-
rerata, ca §i cum I-ar fi lovit cineva Tn stomac. Nu se mi§ca
48 LISA KLEYPAS

§i nu clipea, ci doar se uita la ea ca §i cum nu i-ar fi Tnteles

cuvintele. Tacerea deveni stTnjenitoare, iar Lottie a§tepta
fascinata ca el sa spuna ceva. UitTndu-se Tn alta parte,
lordul se Tntoarse spre cTmpul de clopotei §i-l privi intens,
de parea ar fi Tncercat sa priceapa ceva lipsit de sens.
- Puneti-va totu§i o dorinta, spuse Charlotte repede.
0 sa arunc eu o agrafa Tn fintTna data viitoare cTnd tree
pe aici.
Lord Sydney clatina din cap, iar cmd vorbi, paru
chinuit:
- N-a§ §ti ce sa cer.
Continuara sa mearga Tn tacere. Trecura de o poteca
Tnfundata Tn noroi, de-a lungul drumului mla§tinos, pTna
ajunsera la piciorul unui pod care acoperea un pTriia§. Pe
cealalta parte a apei era o poienita Tmbietoare, cu tufe
Tnalte pTna la briu.
- Pe aici, spuse Lottie ridicTndu-§i rochia pma la
genunchi ca sa nu o ude Tn iarba Tnalta.
Se apropiara de un gard viu.
- In spatele tufelor, poteca duce prin padure Tnapoi
la Stony Cross Park, spuse ea aratTnd spre poarta Tnalta
§i arcuita, atTt de Tngusta TncTt nu putea intra decTt o
persoana prin ea.
Se uita la lordul Sydney. Acesta T§i recapatase
stapTnirea de sine.
- Singura cale e prin poarta sarutului.
- De ce i se spune a§a?
- Nu §tiu, rosti fata gTndindu-se putin. Presupun ca
un sarut ar fi consecinta inevitabila daca doi oameni ar
Tncerca sa treaca pe acolo Tn acela§i timp.
 PRETUL IUBIR1I 49

- E o teorie interesanta.
Sydney se opri Tn cadrul portii Tnguste, se sprijini de
margine §i Ti arunca un zTmbet provocator, §tiind bine ca
ea nu avea cum sa treaca pe acolo fara sa-l atinga. Lottie
ridica din sprincene.
- Va a§teptati cumva sa testez teoria?
Lordul ridica nepasator un umar, privind-o cu un
farmec de bandit, aproape irezistibil.
- Nu te-a§ opri daca ai avea chef sa faci asta.
Era clar ca nu se a§tepta ca ea sa Tncerce. Lottie §tia
ca ar fi fost suficient sa dea ochii peste cap §i sa-l doje-
neasca, §i el s-ar fi dat la o parte. Insa chiar Tn timp ce se
gTndea la asta simti un gol Tn inima. De doi ani n-o mai
atinsese nimeni. Nu mai primise nici o Tmbrati§are de la
prietenele ei, nici o mmgTiere de la mama, nici un sarut
copilaresc de la fratii mai mici. De ce oare simtea asta
mai tare Tn prezenta lui? 0 facea sa vrea sa-i spuna lui
toate secretele ei, ceea ce era, binemteles, de neTngaduit.
Imposibil. Nu putea avea Tncredere Tn nimeni cTnd viata Ti
era Tn pericol.
I§i dadu seama ca zTmbetuI lui disparuse. Fara sa §tie
cTnd, se apropiase la un brat de el. li privi buzele gene-
roase, masculine. Inima Ti batu mai repede, iar tentatia
deveni mai puternica decTt orice altceva, TncepTnd sa
semene cu teama sau foamea.
- Nu va mi§cati, se auzi rostind.
Tncet, T§i puse palma pe pieptul lui. In clipa Tn care
Lottie Tl atinse, Sydney tresari §i inspira adTnc. Bataile
50 LISA KLEYPAS

inimii lui sub degetele ei o Tnduio§ara. Incet, Ti atinse buza

de jos cu mTna §i Ti simti respiratia fierbinte pe vTrfurile de-
getelor. Un fluture zbura de la locul lui pe poarta, pata de
culoare strabatTnd aerul.
- Cum te cheama? §opti Lottie. Care e numele tau
mic?
Lui Ti lua foarte, foarte mult timp sa raspunda. Genele
Ti coborTra, ascunzTndu-i gTndurile.
- John.
Era atTt de Tnalt TncTt Lottie fu nevoita sa se ridice pe
vTrfuri ca sa Tncerce sa-i atinga buzele, dar nici a§a nu
reu§i. PrinzTnd-o de talie, el o trase mai aproape §i o privi
pierdut, ca §i cum ar fi fost pe punctul de-a se Tneca.
Tematoare, fata Tl prinse pe dupa gTt. Avea toti mu§chii
Tncordati.
Lordul se apleca spre ea, din ce Tn ce mai aproape,
pTna cTnd buzele li se TntTlnira Tntr-un sarut dulce §i fin.
Gura lui ramase nemi§cata o clipa, moale, lipita de a ei,
apoi se mi§ca Tncet. Dezorientata, Lottie i se topi Tn brate,
dar Sydney o sustinu. Se apropie mai mult de el, instinc-
tiv, ridicTndu-se pe vTrfuri §i TncercTnd sa adTnceasca sa-
rutul. Dar el se abtinu sa ia mai mult din ceea ce i se
i

oferea.
Incet, Charlotte se retrase, a§ezTndu-se din nou pe
calcTie. Indrazni sa-i atinga obrazul, bucurmdu-se de
caldura pielii lui sub palma ei.
-A m platit, §opti ea. Pot sa tree Tn partea cealalta?
El dadu din cap, serios, §i se Tndeparta putin. Lottie
trecu prin poarta §i se Tndeparta de gardul viu, uimita ca-i
 PRETUL IUBIRII 51

tremura genunchii. Insotitorul ei o urma in tacere de-a

lungul potecii care ducea la Stony Cross Park. In apro-
piere de conac se oprira, la adapostul unui stejar.
- Aici va parasesc, spuse Lottie cu chipul umbrit de
frunzi§. Nu se cade sa fim vazuti Tmpreuna.
- Sigur.
Inima i se strTnse cu tristete.
- CTnd plecati de la Stony Cross, sire?
- Curtnd.
- Sper ca nu Tnainte de mTine seara. In sat se sarba-
tore§te luna mai §i toata lumea de la conac merge la
petrecere.
- 0 sa mergi §i tu?
Lottie clatina repede din cap.
- Nu. Eu am mai fost. Probabil ca o sa stau la mine
Tn camera §i o sa citesc. Dar pentru un strain festivalul
poate fi distractiv.
- O s a m a mai gTndesc, murmura el. Multumesc pen­
tru plimbare, domni§oara Miller.
§i, cu o plecaciune politicoasa, Sydney se Tndeparta.

CTndva dupa micul dejun, Charlotte Tmpingea scaunul

cu rotile al lui lady Westcliff de-a lungul aleilor pavate din
gradina. Nick o privea de la o fereastra deschisa la primul
etaj, ascultTnd vorbele contesei:
- Cel mai bine e sa verifici Tn fiecare zi, spunea
aceasta agitTnd o mTna Tncarcata de bijuterii. Maracinii
trebuie smul§i de cum apar. Plantele nu ar trebui sa
52 LISA KLEYPAS

creasca dectt Tn spatiile amenajate special, ca sa nu

strice aspectul gradinii...
Charlotte parea ca o asculta respectuos Tn timp ce
Tmpingea scaunul cu rotile pe alee. U§urinta cu care T§i
Tndeplinea sarcina facea ca greutatea lui sa para mai
mica decTt era de fapt. Bratele ei subtiri erau surprinzator
de puternice, iar fata nu dadea nici un semn ca ar fi
obosit.
Nick o privi cu atentie, TncercTnd sa-§i puna Tn ordine
gTndurile care nu-i dadeau pace. Apetitul Ti disparuse
dupa plimbarea de dimineata. Nu luase micui dejun. De
fapt, nu facuse nimic altceva decTt sa se plimbe pe ITnga
conac, Tntr-o stare de confuzie care Tl Tngrozise. Se §tia
un barbat necizelat, lipsit de onoare §i incapabil sa-§i sta-
pTneasca instinctele. Viata Ti fusese atTt de des ame-
nintata TncTt nu avusese niciodata timp pentru probleme
mai sofisticate. Nu §tia literatura sau istorie §i cuno§tintele
lui despre matematica se reduceau la a numara bani §i
la a pune pariuri. Pentru el, filozofia era un manunchi de
principii cinice Tnvatate din experienta cu cele mai de jos
specimene umane. Credea ca nimic nu-l mai poate
surprinde sau intimida. Nu se temea de pierdere, de
durere sau de moarte. Dar cu numai cTteva cuvinte §i un
sarut nevinovat, Charlotte Howard Tl distrusese.
Era clar ca nu mai semana cu fetita pe care o §tiau
parintii, prietenii §i lordul Radnor. Se obi§nuise sa traiasca
momentui §i sa nu se gTndeasca la viitor. §tia ca este
urmarita, ca zilele de libertate Ti sTnt numarate, iar asta ar
 PRETUL IUBIRII 53

fi trebuit sa o amarasca §i s-o deziluzioneze. Cu toate

astea, ea mea mai arunca agrafe Tn ffntfna ca sa-§i poate
pune o dorinta. O dorinta. Speranta din sufletul ei Tl
atinsese Tntr-un fel pe care-1 crezuse pierdut. Nu i-o putea
lasa lui Radnor. Trebuia sa o pastreze pentru el.
Se sprijini cu toata forta de pervazul din lemn vopsit,
fiindca revelatia Tl dezechilibrase.
5

- Sydney.
Vocea lordului Westcliff Tl facu sa tresara. Nu Ti placea
sa §tie ca fusese atTt de absorbit de Charlotte TncTt uitase
sa fie atent la ce era Tn jur. Se rasuci spre conte §i-i arun­
ca o privire inexpresiva. Trasaturile lui Westcliff pareau
mai dure §i mai aspre decTt de obicei. Privirea lui Tntune-
cata avea o stralucire de gheata.
- 0 fata atragatoare. §i vulnerabila. Dar am fost
nevoit sa-mi descurajez oaspetii care §i-au aratat intere­
s t pentru domni§oara Miller. Nu a§ permite niciodata
cuiva sa profite de unui dintre angajatii mei.
Nick Ti sustinu privirea, §tiind ca i se sugera sa stea
departe de Charlotte.
- V-am Tncalcat teritoriul, sire?
Pleoapele contelui se Tngustara la auzul Tntrebarii lui
insolente.
- Sydney, te-am invitat aici cu foarte putine conditii.
Oricum, una dintre ele este sa o la§i Tn pace pe dom-
ni§oara Miller. Nu avem ce negocia.
- Tnteleg.
II cuprinse un val de Tndoiala. Oare Charlotte Ti
spusese ceva contelui? Nu credea ca ea avea Tncredere
54 LISA KLEYPAS

Tn cineva, nici macar Tntr-un barbat onorabil cum era

Westcliff. Daca Tnsa riscase, contele s-ar fi opus plecarii
ei de la Stony Cross Park. Mai era posibil §i sa-i fi cT§tigat
protectia culcTndu-se cu el. GTndul la ea, goala Tn patul
altui barbat, Ti lasa un gust amar §i Tl Tnfurie. Se mira ca
era gelos. Hristoase!
- O las pe domni§oara Miller sa aleaga, spuse pe un
ton sec. Daca ea dore§te sau nu compania mea, Ti
respect decizia. Pe a ei, nu pe a dumitale.
Nick Tntelese din privirea amenintatoare pe care i-o
arunca Westcliff ca lordul nu avea Tncredere Tn el. Omul
avea instincte bune.
 Capitolul IV

Sarbatoarea lunii mai nu era aceea§i peste tot.

Cintecelor §i dansurilor acestui vechi festival roman Tn
onoarea zeitei primaverii li se adaugasera de-a lungul
timpului obiceiuriurile fiecarui sat Tn parte. Nick T§i amintea
vag, din copilarie, despre festivalul din Worcestershire §i
mai ales despre un barbat costumat Tn Jack cel Verde,
care umbla prin sat acoperit numai cu ramuri Tnfrunzite.
Copii fiind, aparitia Tl speria §i-l facea sa se ascunda Tn
spatele fustelor surorii sale mai mari, Sophia, pTna cTnd
omul pleca.
Trecuse mult de la ultima sarbatoare de mai la care
luase parte. Acum, din punctul de vedere al unui adult,
conotatiile sexuale erau u§or de observat. Satenii dansau
Tnjurul toiagului care amintea de un falus, regele §i regina
de mai mergeau din u§a Tn u§a §i-i stropeau pe sateni cu
„apa vie”, iar strazile erau Tmpodobite cu ghirlande
circulare Tn centrul carora atTrnau galbenele.
Nick era pe un deal din apropierea conacului, alaturi
de alti oaspeti, §i cu totii priveau dansul plin de viata din
mijlocul satului. Sutele de lampioane §i de torte dadeau
ulitelor o stralucire aurie. RTsete, muzica §i cmtec um-
56 LISA KLEYPAS

pleau aerul, pe masura ce femeile se apropiau pe rind de

toiagul de mai. Harmalaia era din cmd Tn cmd Tntrerupta
de sunetul cornului de vTnatoare. Tinerii dansau tinTnd Tn
mTna funii Tmpletite din parul animalelor, funii care dupa
aceea erau umezite Tn roua Tnserarii ca sa creasca
productia de lapte din anul viitor.
- Ma a§tept la o vTnatoare bogata Tn seara asta, se
auzi o voce masculina Tn apropiere.
Era vicontele Stepney, un tmar cunoscut drept mare
crai. Tnsotitorii lui, lorzii Woodsome §i Kendal, risera
copios. VazTnd privirea nedumerita a lui Nick, Stepney
explica, rizTnd:
- Fetele din sat petrec pTna dimineata. Daca o prinzi
pe una dintre ele Tn padure, te lasa sa-i faci orice vrei.
Chiar §i cele maritate au voie sa-§i scoata verighetele
pentru o noapte.
- §i sotii lor nu zic nimic?
Tntrebarea Ti facu pe lorzi sa rida din nou.
- Nu, spuse Stepney, fiindca sTnt prea ocupati sa
prinda ei Tn§i§i vreo feti§cana §i nu le pasa ce fac
nevestele lor. E o sarbatoare antrenanta, nu gase§ti?
Nick zTmbi putin, dar nu raspunse. Era clar ca tTnarul
lord §i Tnsotitorii lui considerau ca e foarte amuzant sa pe-
treci zece minute Tn bratele unei satence, Tn padure. „0
Tmpunsatura §i-o gTdilatura”, cum Ti spusese Gemma
Bradshaw despre majoritatea bSrbatilor care Ti vizitau sta-
bilimentul. Nu §tiau ce este sexualitatea §i nu voiau alt-
ceva de la o femeie decTt ca ea sS-§i desfaca picioarele.
 PRETUL IUBIRII
>
57

Evident ca o partida scurta Tntre doi straini oferea o

oarecare eliberare. Dar a§a ceva era prea simplu §i prea
u§or de obtinut ca sa-l multumeasca pe Nick. Datorita
Gemmei, gusturile lui erau mai rafinate.
Imaginea chipului lui Charlotte, cu ochii Tntunecati,
barbia sub{ire §i gura dulce, zabovea Tn gTndurile lui.
Lasa-i pe Stepney §i pe prietenii lui sa-§i caute iubite de
ocazie. El avea Iucruri mai interesante de facut.
- Vino, Sydney, Tl chema vicontele. Fetele din sat sTnt
libere imediat ce se alege maiul.
VazTnd ca Nick nu §tie despre ce e vorba, tmarul
continua:
- Un baiat bun de Tnsurat se Tntinde pe iarba §i se
preface adormit. Fetele care vor sa-l ia de barbat se Tntrec
sa-l trezeasca. Prima care Tl saruta poate sa se marite cu
el, spuse zTmbind lasciv §i frecTndu-§i palmele. Celelalte
fete, dornice de consolare, fug Tn padure §i a§teapta sa
fie prinse de barbati bine intentionati, a§a ca mine. Ar fi
trebuit s-o vezi pe cea de anul trecut, cu parul negru §i
buzele ro§ii. A fost o partida pe cinste. Hai, Sydney. Daca
e§ti destul de rapid, prinzi §i tu una.
Nick se pregatea sa refuze, cTnd vazu cu coada
ochiului un grup de fete apropiindu-se de panglicile
toiagului de mai. Una dintre ele Ti atrase Tn mod deosebit
atentia. Ca §i celelalte, era Tmbracata Tntr-o rochie alba
§i avea parul ascuns sub o naframa ro§ie. li era greu sa-§i
dea seama de trasaturile ei de la o departare a§a de
mare, §i cu toate astea o recunoscu imediat. l§i aminti
58 LISA KLEYPAS

cum Lottie Ti spusese ca are de gTnd sa stea Tn camera

ei, ca sa citeasca, §i un zTmbet viclean Ti aparu pe buze.
Probabil ca familia Westcliff nu era de acord ca ea sa
mearga la festival, a§a ca venise deghizata. Cuprins de
dorinta, fascinat, Ti urmari silueta subtire. Se TnvTrtea Tn
jurul toiagului, dansTnd cu mTinile ridicate deasupra
capului.
- Cred ca o sa merg §i eu, murmura Nick alaturin-
du-li-se tinerilor care pornisera spre vale.

RTzTnd fericita, Lottie se amesteca Tn multimea de fete

' j

care a§teptau sa o ia la fuga spre tTnarul Tntins pe iarba.

Din ce Tntelesese, maiul de anul asta era o partida foarte
buna. Fiu de macelar, barbatul era chipe§, blond, cu ochi
alba§tri §i mo§tenitor al averii familiei. Nu voia sa ajunga
la el, dar era distractiv jocul, iar entuziasmul fetelor era
molipsitor.
Se auzi semnalul de pornire §i femeiu§tile grabite o
luara pe sus. Nebunia §i zgomotul erau atTt de diferite de
ce §tia ea la Stony Cross Park TncTt simti un val de
exaltare. Petrecuse atTtia ani la Maidstone TnvatTnd cum
i )

sa se comporte cuviincios, apoi alti doi TncercTnd sa

ramTna doamna de companie careia nimeni nu-i dadea
importanta, TncTt nu-§i mai amintea de ultima data cmd
ridicase vocea. Prinsa de fiorul momentului, rise tare §\
tipa odata cu grupul de fete care se repezeau spre alesul
de mai. De undeva din fata se auzi un strigat victorios.
CT§tigatoarea, o ro§cata plinuta, se urea pe umerii lati ai
 PRETUL IUBIRII 59

logodnicului ei agitfnd Tn aer un buchet de flori de cTmp.

-A m reu§it! L-am prins! Ai meu e!
Tn urale, satenii Tnconjurara proaspatul cuplui, iar
celelalte fete fugira spre padure. O multime de barbati le
urmara, nerabdatori sa Tnceapa sarbatoarea de mai.
ZTmbind, Lottie Ti urma pa§ind Tncet, fiindca nu voia sa pri-
measca atentia vreunul tTnar prea zelos. Tn cTteva minute
toata lumea va avea pereche, iar ea se va strecura Tnapoi
la Stony Cross Park. Se opri la marginea padurii §i se
sprijini de un copac mare, oftTnd multumita. Ti tremurau
putin picioarele dupa dans §i dupa vin. Era primul an Tn
care participase la sarbatoare §i nu ramasese pe mar-
gine. Ti placuse mai mult decTt se a§tepta. Tn minte Ti ra­
masese un cTntecel, iar ea Tl TngTna §optind, cu ochii
Tnchi§i, sprijinita de scoarta subtire a copacului.
Nu fugi, fetito, Tn luna lui mai,
Nu fugi, fetito, eu tot te rugai
Nu fugi Tn graba, sa ramTi Tntreaga!
De§i Tn jur era lini§te, ceva Ti spuse ca nu era singura.
Oprindu-se din cTntat, deschise pleoapele §i tresari,
fiindca ITnga ea aparuse o silueta Tntunecata.
- Doamne, Dumnezeule!
Facu cTtiva pa§i Tnapoi, dar doua brate puternice o
oprira. Speriata, Tl lovi pe cel care o prinsese, TncercTnd
sa scape.
- U§urel, se auzi glasul unui barbat. STnt eu.
Ea tresari din nou §i ramase nemi§cata, uitTndu-se la
chipul Tntunecat.
60 LISA KLEYPAS

- Lord Sydney?
- Da.
- M-ati speriat de moarte!
- Imi pare rau, zTmbi el Tn umbra. Nu voiam sa te
Tntrerup.
Lottie rise §i-l Tnghionti, stTnjenita ca fusese surprinsa
cTntTnd singura, ca o nebuna.
- Cum m-ati gasit?
- Se pare ca am un talent pentru asta.
Sydney Ti dadu drumul §i se sprijini de trunchiul
copacului, zTmbind nepasator, dar privind-o atent. Lottie
T§i cauta basmaua care se desfacuse Tn iure§ul de mai
Tnainte.
-M i-am ascuns parul. Nu-mi dau seama cum m-ati
recunoscut.
- §tiu cum te mi§ti.
Ea nu raspunse, bucuroasa, dar nesigura. Lordul Ti
facuse un compliment, dar era un strain. Nu o cuno§tea
de prea mult timp, nu destul, oricum, ca sa poata sesiza
ceva atTt de subtil.
- V-a placut sarbatoarea de mai, sire? Tntreba ea
prinzTndu-§i naframa.
- Mi-a placut sa ma uit la tine.
Ea Ti arunca o privire prefacut amenintatoare.
-Aveti de gTnd sa spuneti cuiva ca m-ati gasit aici?
Lordul Sydney se apleca spre ea ca §i cum ar fi avut
sa-i spuna un secret.
- Nici daca viata mea ar depinde de asta.
 PRETUL iUBIRII
i
61

ZTmbind, Lottie se sprijini §i ea de copac, Tntr-o pozitie

asemanatoare cu a lui.
- Mergeti la prins fecioare, precum ceilalti tineri?
- Depinde, rosti el privind-o interesat. Ai de gTnd sa
fugi prin padure, sperTnd ca vei fi prinsa?
- Cu siguranta ca nu.
- Atunci da-mi voie sa te conduc acasa. Nu mi-ar
placea sa fii oprita de vreun tTnar taran orbit de pasiune.
- Fug mai repede decTt oricare dintre ei, spuse Lottie
Tncet. Cunosc bine padurea §i sTnt destul de subtire ca sa
tree repede printre copaci. Nimeni nu m-ar putea prinde.
- Eu te-a§ prinde.
- Un barbat atTt de solid ca dumneavoastra? Nu cred.
In padurea asta atTt de deasa ati face zgomot cTt un
elefant Tnfuriat.
Sydney deveni mai atent, simtind provocarea din
cuvintele ei.
- Ai fi surprinsa, Tncepu el, dar se opri cTnd auzi tipatul
unei femei venind de undeva din stmga lor.,
Fusese prinsa de un tTnar. O clipa nu se auzi nimic,
apoi un geamat de placere veni printre copaci. CTnd se
Tntoarse Tnsa spre Lottie, fata fugise.

RTzTnd Tn sinea ei, Charlotte aluneca printre copaci,

ca o umbra, cu rochia ridicata pTna la genunchi, ca sa nu
o agate Tn crengi. Trecu repede prin labirintul de trunchiuri
cazute §i puiet abia sadit, pTna cmd nu mai auzi nimic §i
nici nu mai vazu pe nimeni Tn urma. Se opri ca sa-§i traga
62 LISA KLEYPAS

rasuflarea §i se uita peste umar. Nici o mi§care, nimic Tn

afara de sunetele Tndeparatate ale petrecerii. Lordul
Sydney se hotarise sa nu vina dupa ea sau o pierduse la
un moment dat. ZTmbi triumfator. Avusese dreptate. Se
Tntoarse ca sa porneasca spre Stony Cross Park, dar tipa
speriata. Se lovise de pieptul puternic al unui barbat.
Lipita de el §i strinsa Tn brate. Era Sydney, care Ti rise
gutural la ureche. Uimita, Lottie se sprijini de el. Avea
nevoie de un moment ca sa-§i recapete echilibrul.
- Cum ati ajuns Tnaintea mea? Tntreba cu rasuflarea
taiata.
-A m fugit prin lateral.
Degetele lui bITnde Tncercara sa-i aranjeze basmaua,
dar materialul aluneca pe parul ei fin §i-i descoperi coada
Tmpletita care pornea de la ceafa, apoi cazu la pammt. El
zTmbi §i spuse:
-Acum nu mai poti sa scapi.
Cuvintele, de§i o tachina, ascundeau o avertizare.
Lottie ramase nemi§cata, adapostita de trupul lui cald,
Tnvaluita de parfumul lui masculin. Cum ajunsese singura
cu lordul, pe Tntuneric? Nu credea Tn soarta. Se TntTm-
plase pentru ca era atrasa de el. Parea ca §i el e atras de
ea. Tacura amTndoi. In apropiere se auzea un cuplu. Li
se zareau §i siluetele printre copaci. Sunetele pasiunii lor
o facura pe Lottie sa ro§easca.
- Va rog, duceti-ma acasa, rosti ea.
Lordul Sydney Ti dadu drumul, iar Lottie facu un pas
Tn spate, aproape TmpiedicTndu-se de un trunchi de
 PRETUL IUBIRII 63

copac. El se apropie §i o cuprinse cu bratele, aparind-o

de scoarta aspra. Ea tresari §i T§i puse palmele pe umerii
lui, simtindu-i forta de sub haine. §tia ca o va saruta, ca
o dorea. §i, Doamne ajuta, §i ea Tl voia pe el.
Sydney Ti mmgTie obrazul cu un deget, atent de parea
fata ar fi fost o salbaticiune gata sa fuga la cel mai mic
semn de pericol. Lottie suspina uimita cmd el Ti prinse
barbia §i o ridica spre el. Buzele lui moi se lipira de ale ei,
sarutTnd-o, chemTnd-o, facTnd-o sa deschida gura, TncTn-
tata. VTrful limbii Ti atinse dintii, apoi mai departe, Tn inte-
riorul obrazului, explorind-o delicat. Sarutul o ameti §i o
facu sa se sprijine de el, TncercTnd cu disperare sa ramTna
Tn picioare. Sydney se apleca mai mult, stringTndu-i trupul
mai aproape de trunchiul copacului. Lottie se rasuci §i se
zbatu pTna cTnd el scoase un sunet lini§titor §i o mTngTie
pe spate. Atingerea bITnda o aprinse §i mai mult. Se arcui
spre el Tntr-o cautare pierduta §i simti ceva prin materialul
aspru al rochiei... Umflatura din pantalonii lui.
Se potrivea perfect Tntre pulpele ei. Lordul o strinse
mai aproape §i o saruta cu pasiune. Ea Ti mTngTie parul,
§uvitele groase care straluceau ca matasea Tn razele
lunii. El respira Tntretaiat §i o saruta pe gTt. In ciuda
inocentei ei, Lottie simti cTt de bine se stapTnea el, cTta
experienta avea.
Rochia Ti alunecase de pe umar §i-i lasase la vedere
pielea alba, stralucitoare. Degetele lui se strecurara spre
panglica decolteuiui ei §i trasera cu TndemTnare, facTnd
materialul sa alunece Tn jos. Incet, o atinse pe sub rochie.
64 LISA KLEYPAS

Sfircul ei rece §i moale se Tntari, stringtndu-se tot mai mult

cu fiecare mmgTiere a degetelor lui batatorite. Lottie T§i
ascunse chipul Tn curbura umarului lui. Trebuia sa-l
opreasca acum, Tnainte sa-§i piarda orice urma de vointa.
- Nu. Te rog, opre§te-te. Imi pare rau.
El T§i retrase mTna §i Ti atinse buzele.
- Te-am speriat? §opti.
Lottie clatina din cap, rezistTnd tentatiei de-a se
ascunde Tn bratele lui.
- Nu. M-am speriat singura.
Cuvintele ei Tl facura sa zTmbeasca. 0 mTngTie pe gTt,
atTt de Tncet TncTt ei i se taie rasuflarea. fi ridica rochia la
loc pe umar §i lega panglica.
- Atunci o sa ma opresc, spuse el. Vino. Te due
acasa.
Ramase aproape de ea prin padure, dTnd la o parte
cTte o creanga sau luTnd-o de mma ca sa o ajute sa treaca
peste cTte o portiune mai alunecoasa. La cTt de bine
cuno§tea padurea, Lottie nu avea nevoie de ajutorul lui,
dar Tl accepta timid §i nu spuse nimic atunci cTnd el se
opri din nou ca sa o sarute pe Tntuneric. Avea buzele
fierbinti §i dulci §i o saruta Tntruna, sarutari alunecoase,
languroase, adTnci sau din vTrful buzelor. Ametita de
placere, Lottie Ti mTngTie parul §i mu§chii gTtului. CTnd
focul dintre ei ajunse de nesuportat, lordul Sydney gemu
u§or.
- Charlotte...
- Lottie, spuse ea cu rasuflarea taiata.
 PRETUL IUBIRII 65

El o saruta pe tTmpia §i o trase la piept ca §i cum ar fi

fost foarte fragila.
- Nu credeam ca o sa gasesc pe cineva ca tine, §opti
el. Te-am cautat attta timp... Am avut atita nevoie de tine...
Lottie se Tnfiora §i T§i lasa capul pe umarul lui.
- Nu e nimic adevarat, spuse meet.
Sydney o saruta pe git, Tntr-un loc care pe ea o facu
sa se lipeasca mai mult de el.
-Atunci ce e adevarat?
Fata arata spre gardul viu de la marginea gradinii
conacului.
- Tot ce e acolo.
El o strinse mai aproape §i spuse abia auzit:
- Lasa-ma sa vin Tn camera ta. Numai putin.
Lottie rise Tncet, pentru ca §tia bine ce s-ar fi TntTmplat
daca Tl invita Tnauntru.
- In nici un caz.
El Ti acoperi pielea cu sarutari.
- E§ti Tn siguranta cu mine. Nu ti-a§ cere niciodata
mai mult decTt ai vrea sa-mi dai.
Lottie Tnchise ochii, ametita.
- Problema e, spuse ea Tn gluma, ca vreau sa-ti dau
prea mult.
li simti zTmbetuI pe obraz.
- Asta e o problema?
- Da, rosti ea retragTndu-se §i ducTndu-§i mTinile la
obraji, ametita. Trebuie sa ne oprim. N-am Tncredere Tn
mine cTnd smt Tn preajma ta.
66 LISA KLEYPAS

- Nici n-ar trebui, spuse el aprobator.

Respiratiile li se amestecara Tn Tntuneric. Lordul era
attt de cald §i de puternic TncTt Lottie abia daca se putea
stapTni sa nu se repeada la pieptul lui. In loc de asta,
Tncerca sa fie rationala. Lordul Sydney va pleca Tn curind
§i amintirea acestei nopti va disparea. Avea destula vointa
§i nu era o proasta, nu se putea lasa convinsa atTt de
u§or.
- Da-mi voie sa te conduc pma acasa, rosti el. Daca
smtem vazuti Tmpreuna, poti sa spui ca ne-am TntTlnit din
TntTmplare.
Lottie ezita, apoi dadu din cap.
- §i ne despartim pe terasa din spate?
-D a .
Oferindu-i bratul, lordul Sydney o conduse pTna la
scarile de piatra din spatele conacului. Tacura amTndoi Tn
timp ce urcau spre terasa de deasupra gradinii. Lumina
din sala cea mare stralucea prin ferestre §i prin u§ile
franceze. Terasa, locul unde oaspetii veneau adesea ca
sa fumeze §i sa bea vin de porto, era libera, fiindca
aproape toata lumea era Tn sat sau juca biliard Tnauntru.
O silueta singuratica statea Tntr-un fotoliu din apro-
pierea balustradei. Fuma lene§ dintr-un trabuc, scotTnd
un stTIp de fum care se pierdea Tn aer ca un spirit Tn zori.
Mirosul de tutun scump Ti gTdila narile lui Lottie §i Ti facu
stomacul sa se strmga cTnd T§i dadu seama cine era
barbatul.
- Lord Westcliff, murmura ea, facTnd repede o
reverenta.
 PREJUL IUBIRII 67

Se TntrebS speriata ce va gTndi el vazTnd-o Tn com-

pania lordului Sydney. Contele ramase a§ezat §i Ti privi.
Lumina de la ferestre Ti stralucea Tn parul negru §i arunca
umbre ascutite peste trasaturile lui puternice.
- Domni§oara Miller, spuse pe un ton grav, salutTndu-l
apoi din cap pe Tnsotitorul ei. Sydney. Ce coincidenta
convenabila. Vreau sa discut ceva cu tine.
Sigura ca stapTnul ei era nemultumit, Lottie lasa
privirea Tn jos, spre dalele de piatra ale terasei.
- Sire, iertati-ma. Am mers la festivalul din sat §i...
- Se pare ca ai facut mai mult decTt sa prive§ti, spuse
lordul Westcliff pe un ton calm, uitTndu-se la rochia ei
rustica.
- Da. Am participat la dans. §i lordul Sydney s-a oferit
sa ma conduca acasa...
- Sigur ca da, spuse contele sarcastic, tragTnd un fum
din trabuc §i suflTndu-l Tn aer. Nu ai de ce sa te sperii a§a,
domni§oara. Din partea mea, nu Tti este interzis sa mergi
Tn sat, de§i ar fi Tntelept sa nu-i spui nimic despre asta
contesei mo§tenitoare, mai rosti, facmd apoi un semn cu
mTna Tn care avea trabucul. E§ti libera sa pleci. Eu am de
discutat cu lordul Sydney.
Lottie dadu din cap, u§urata.
- Da, domnule.
Incerca sa se Tndeparteze, dar simti uimita ca bratul
lui Sydney o retine.
-A§teapta.
Lottie Tncremeni, confuza, ro§ind. Nu-i venea sa
creada ca el Tndraznise s-o atinga Tn fata contelui.
68 LISA KLEYPAS

- Sire, murmura ea.

Sydney nu o privi, fiindca se uita atent la chipul aspru
al contelui.
- Inainte ca domni§oara sa piece, ati face bine sa-mi
spuneti despre ce e vorba.
- E vorba despre a§a-zisa dumitale familie, spuse
meet lordul Westcliff. §i despre a§a-zisul dumitale trecut.
Cuvintele spuse pe un ton scazut pareau o acuzatie.
Lottie T§i dadu seama din expresia de pe chipul contelui
ca se intimplase ceva foarte rau. Orice urma de bucurie
pe care o simtise Tn padure disparu deodata. Nelamurita,
se uita la lordul Sydney. Trasaturile i se schimbasera §i
nu mai era attt de chipe§, ci rece §i distant. Uitmdu-te la
el ai fi zis ca era Tn stare de orice. Brusc nu-i veni sa
creada ca sarutase buzele acelea strtnse §i ca mtinile lui
o mtngtiasera. Ctnd vorbi, chiar §i vocea ti era diferita, cu
accentul ceva mai ne§lefuit. Inveli§ul aristocratic disparu-
se §i lasase la vedere dedesubturile de piatra.
- A§ prefera sa discutam tntr-un loc mai retras, ti
spuse el contelui.
Westcliff tnclina capul cu un gest de politete rece.
- Avem o biblioteca in aripa familiei. E un loc mai
potrivit?
- Da, spuse Sydney, facind deliberat o pauza.
Domni§oara Miller vine cu noi.
Lottie tl privi nedumerita. Cererea lui nu avea sens.
Brusc, simti ca o cuprind fiori reci.
- De ce? tntreba ea cu gura uscata.
 PRETUL iUBIRII 69

- Domni§oara nu are de-a face cu discutia noastra,

spuse scurt Westcliff, ridicTndu-se din fotoliu.
Figura lordului Sydney era Tntunecata §i neclintita.
- Ba domni§oara are totul de-a face cu discutia.
Lottie simti ca pale§te. Tot corpul i se Tnfiora, ca §i
cum ar fi cazut Tntr-un lac Tnghetat. li era greu sa vor-
beasca sau sa se mi§te. Banuielile o cople§ira. Contele
lasa trabucul sa cada pe jos §i-l strivi cu piciorul. Pe un
ton nerabdator, spuse:
- Domni§oara Miller, sTnteti buna sa ne Tnsotiti? Se
pare ca avem de rezolvat un mic mister.
DTnd din cap ca o marioneta, Lottie II urma pe conte
Tnauntru, de§i instinctul Ti spunea sa fuga. Oricum nu
avea de ales. Fortmdu-se sa ramTna calma, merse cu cei
doi barbati Tn biblioteca ale carei lambriuri din lemn de
trandafir straluceau Tn lumina lumTnarilor. Incaperea
austera, cu tapiterie simpla §i unghiuri drepte, nu avea
nimic decorativ Tn afara de ferestrele cu vitraliu.
Lordul Westcliff Tnchise u§a, iar Lottie se Tndeparta cTt
putu de mult de Sydney. Un presentiment neplacut
aproape ca o facea sa-i fie rau. Nu se putea uita direct la
el, dar Ti simtea clar prezenta. StapTnul casei vorbi:
- Luati loc, domni§oara Miller?
Lottie clatina din cap, temmdu-se sa nu cada daca se
mi§ca.
- Foarte bine, spuse contele mutmdu-§i privirea spre
lordul Sydney. Sa Tncepem cu informatiile pe care le-am
primi eu astazi. Dupa ce ai ajuns dumneata la Stony
70 LISA KLEYPAS

Cross Park, m-am asigurat ca aflu totul despre tine,

fiindca eram sigur ca ma minti, de§i nu §tiam exact in ce
privinta.
Lordul Sydney parea atent, netulburat, cu ochii al-
ba§tri §i reci.
- Ei bine, §i ce ati aflat, sire?
- Nu exista nici un viconte cu numele tau, spuse
Westcliff direct, ignorind tresarirea lui Lottie. Familia a
disparut acum douazeci de ani, cmd adevaratul lord
Sydney a murit fara sa lase mo§tenitori de gen masculin
care sa poata cere titlul Tn mod legitim. Ceea ce ma face
sa Tntreb cine naiba e§ti tu. §i de ce ai venit aici.
- Eu sTnt Nick Gentry.
De§i Lottie nu auzise de el, lordul Westcliff paru a
recunoa§te numele.
- Inteleg, rosti Tncet. A§a se explica legatura cu sir
Ross. Inseamna ca e§ti aici cu treburi care tin de strada
Arcului.
Lottie tresari, nevenindu-i sa creada cTnd T§i dadu
seama ca strainul era detectiv. Auzise despre un grup de
politi§ti care se ocupau de rezolvarea cazurilor de crima
§i lucrau ca garzi pentru aristocratie. Cunoscuti pentru
eficienta, cruzime §i curaj, erau foarte apreciati de Tnalta
societate. Nici nu-i de mirare ca omul parea a§a diferit de
restul oaspetilor. „VTnez”, Ti spusese, uitTnd sa mentioneze
ca prada lui umbla pe doua picioare.
- Nu mereu, Ti raspunse Gentry lordului Westcliff.
Uneori lucrez pentru persoane particulare, rosti, privind
 PRETUL IUBIRII 71

trasaturile Tncordate ale Lottie. Acum doua luni am fost

angajat de lordul Radnor ca sa o gaseasc pe logodnica
lui, Charlotte Haward, care lipse§te de doi ani.
Fata ramase nemi§cata, dar simti o durere cruda Tn
piept, care Tncepu sa se raspTndeasca peste tot. Gura Ti
tremura, TncercTnd sa nege, dar din ea nu se auzi nici un
cuvmt, ci doar un vaiet ascutit §i incoerent despre care
abia mai tTrziu Tntelese ca era al ei. Nu T§i amintea sa se
fi mi§cat, dar se trezi Tn cealaltS parte a Tncaperii,
TncercTnd sa-l zgTrie pe Gentry, Tngrozita §i furioasa.
In urechi Ti rasuna un blestem salbatic §i Tncheieturile
Ti fura strivite de o strinsoare ca de fier, dar ea nu se opri,
fiindca nu putea. Sudoarea §i lacrimile i se amestecau pe
chip, tipa §i suspina, se lupta pentru viata ei, pentru li-
bertatea care Ti era smulsa dintre degetele Tncle§tate. I§i
dadea seama ca se poarta ca o nebuna §i ca asta nu o
ajuta cu nimic, dar nu se putea opri.
- Termina, Lottie, se rasti Gentry scuturind-o. Cal-
meaza-te, pentru Dumnezeu!
- Nu ma due Tnapoi! §uiera ea respirind greu. Mai
bine te omor. Doamne, cTt te urasc!
- Lottie.
Vocea rece a realitatii o opri brusc. Lordul Westcliff.
Unui dintre bratele lui puternice o apucase §i o tragea
departe de Nick. Se lipi de el, ca un animal speriat.
- Ajunge, Ti §opti lordul la ureche, strTngTnd-o mai tare.
Nu te ia cu el, Lottie. Jur. §tii ca eu ma tin Tntotdeauna de
cuvTnt. Acum respira adTnc. §i Tnca o data.
72 LISA KLEYPAS

Vocea lui lini§tita §i aspra o calma cum n-ar fi reu§it

nimic altceva, iar Charlotte facu ce i se spunea. Lordul o
conduse la un fotoliu §i o forta sa se a§eze. Aplecat spre
ea, o privi cu ochii lui negri §i lini§titi.
- Nu te mi§ca. §i nu uita sa respiri.
Lottie dadu din cap cu o mi§care chinuita, cu lacrimile
§iroindu-i pe obraji.
- Nu-l lasati sa se apropie de mine, §opti ea.
RidicTndu-se, Westcliff Ti arunca detectivului o privire
glaciala.
- Stai departe, Gentry. Nu-mi pasa cine te-a platit ca
sa faci asta. E§ti pe proprietatea mea §i nu-ti permit sa
faci nimic fara aprobarea mea.
- Nu ai dreptul legal sa o tii aici, spuse Gentry meet.
Westcliff pufni arogant. Tndreptmdu-se spre bar, turna
putin lichid aramiu intr-un pahar §i i-l duse lui Lottie,
impingmdu-i-l Tntre degetele tremurinde.
- Bea asta, spuse scurt.
- Eu nu...
Incepu ea, dar el o Tntrerupse autoritar:
-Acum. PTna la ultima picatura.
FacTnd o grimasa, ea dadu bautura peste cap §i tu§i
cTnd plamTnii §i gTtul simtira focul catifelat. Era ametita §i
Tl privi pe conte cu ochii Tn lacrimi. El T§i scoase batista §i
i-o Tntinse. Materialul era cald, fiindca statuse aproape de
trupul lui. Fata se §terse la ochi §i ofta.
- Multumesc, spuse cu o voce ragu§ita.
Se uita numai la el, neputmd sa-l priveasca pe
Gentry. Nu visase vreodata ca ar putea simti atTta durere,
 PRETUL IUBIRII 73

cd barbatul chipe§ cu privire dura i-ar fi putut face a§a

ceva. Primul pe care-1 sarutase vreodata. Durerea
trSdarii, umilinta, erau prea greu de Tndurat.
- Acum, spuse contele a§ezTndu-se pe un fotoliu de
ITnga Lottie, reactia ta la cele spuse de domnul Gentry
confirma ca e§ti Charlotte Howard, rosti el a§teptmd pTna
cmd ea dadu din cap. E adevarat §i ca e§ti logodita cu
lordul Radnor?
Lottie se simti Tn siguranta alaturi de contele cel
puternic. §tia ca el e singurul care o poate apara de
pradatorul din apropiere. UitTndu-se Tn ochii lui, se chinui
sa gaseasca ni§te cuvinte potrivite ca sa descrie situatia
in care era. Contele vazu ca e speriata §i o uimi, luTnd-o
de mTna. Atingerea lui puternica, sigura, alunga teama.
Lottie se mira de bITndetea degetelor lui. Nu se mai
purtase niciodata atTt de frumos cu ea. Aproape ca nici
nu o bagase Tn seama pTna atunci.
- Nu a fost alegerea mea, Ti spuse. Logodna a fost
aranjata cTnd eram mica. Parintii mei i-au promis lordului
Radnor ca o sa ma marit cu el, Tn schimbul ajutorului sau
financiar. Am Tncercat din rasputeri sa accept situatia, dar
Radnor nu e rational §i nici Tntreg la minte, dupa parerea
mea. Nu §i-a ascuns niciodata planul. Eu sTnt un fel de
animal care trebuie antrenat dupa bunul lui plac. Mi-ar fi
mai bine moarta. Trebuie sa ma credeti. Nu a§ fi facut
niciodata a§a ceva...
-T e cred, rosti Westcliff continuTnd sa o tina de mTna,
dar TntorcTndu-se spre Nick Gentry. O cunosc pe
74 LISA KLEYPAS

domni§oara Miller de ceva vreme §i nu pot dectt sa pre-f

supun ca obiectiile ei sTnt valide.
- Smt, raspunse detectivul pe un ton sec.
Se sprijini, aparent nepasator, de piatra §emineului.:
Flacarile Ti luminau fata Tntunecata.
i

- Radnor e un pore. Dar asta nu conteaza. Parintii ei

au fost de acord cu logodna. Plata, o suma mare, a fost
facuta. §i daca nu i-o aduc eu, Radnor o sa trimita TncS
doisprezece s-o caute.
- N-o sa ma gaseasca nici unui, spuse Lottie reu§ind
Tn sfTr§it sa se uite la el. 0 sa plec din tara. 0 sa dispar.,
- Prostuta mica, o Tntrerupse Gentry cu blmdete. Vrei
sa fugi tot restul vietii? O sa trimita mereu pe cTte cineva
dupa tine. Nu o sa ai o clipa de lini§te. Nu poti sa fugi
suficient de repede §i de departe...
- Ajunge, spuse Westcliff scurt, simtind fiorul care o
cuprinsese pe Charlotte. Nu, Lottie nu o sa piece peste
hotare §i nici nu o sa mai fuga de Radnor.
- Chiar? spuse Gentry ridicTnd sprTnceana in
zeflemea. Ce interesant. §i ce propui, Westcliff?
Contele tacu, gTndindu-se. Lottie continua sa-l
priveasca pe Nick Gentry, TncercTnd sa se lini§teasca. Va
gasi o cale. Nu se va lasa dusa la Radnor ca mielul la
taiere. Probabil ca acest lucru i se citi pe chip, fiindca
Gentry Ti arunca o privire admirativa.
- Din punctul me.u de vedere ai doua posibilitati,
spuse el Tncet.
Vocea Ti tremura putin cTnd Tl Tntreba:
 PRETUL IUBIRII 75

- Care smt acelea?

- Eu, contra unui pret potrivit, pot fi convins sa te las
sa scapi, §i atunci va trebui sa fugi de Radnor ptna cTnd
altul te va prinde. Sau ai putea sa te eliberezi de el pentru
totdeauna.
- Ce vrei sa spui?
Lordul Westcliff interveni, rupTnd tacerea grea:
- Vrea sa spuna ca ar trebui sa te mariti. Odata
casatorita, sub protectia altui barbat, Radnor nu te va mai
cauta.
Lottie se uita la mina puternica de deasupra miinii ei.
- Dar nu se poate. Nu cunosc nici un barbat care sa
vrea...
Se opri. Avea un gust amar in gura §i-i venea sa
le§ine.
- Se poate, spuse contele cu blfndete.
Lottie se uita la Westcliff nedumerita, iar Gentry spuse
Tncet, batjocoritor:
- Ai de gTnd s-o faci contesa dumitale, sire?
Figura contelui ramase lipsita de expresie.
- Daca e nevoie.
§ocata, Lottie Ti strinse mTna, apoi o retrase pe a ei.
Era de necrezut ca lordul ar fi fost dispus la un asemenea
sacrificiu. Poate ca ea s-ar fi obi§nuit cu ideea de a fi
maritata cu un barbat pe care nu-l iubea. PTna la urma,
era mai bine decTt sa devina lady Radnor. Dar contele era
un om bun, de onoare. Nu §i-ar fi permis sa profite de el
Tn acestfel.
76 LISA KLEYPAS

- STnteti deosebit de bun cu mine, sire, Ti spuse ea.

Dar nu m-a§ marita cu dumneavoastra, fiindca meritatil
mai mult decit o casatorie de convenient^. E un sacrificiu!
prea mare.
- N-ar fi deloc un sacrificiu, raspunse el sec. §i e o
solutie pentru dilema ta.
Lottie clatina din cap, TncruntTndu-se.
- Mai exista o posibilitate, rosti ea.
- Care anume?
Era calma, rece §i se simtea dintr-o data distanta, ca
§i cum s-ar fi uitat din afara la toata scena.
- Prefer sa nu spun Tnca. Daca nu va deranjeaza,
sire, a§ vrea sa vorbesc cu domnul Gentry cTteva clipe.
 Capitol uIV

Nick se a§teptase ca Lottie sa nu ramTna pasiva

aflind ca el o cauta pentru lordul Radnor. Dar furia cu care
se aparase Tl uimea. Acum, ca era din nou calma, Tl privea
cu o disperare calculata pe care el o Tntelegea prea bine.
I se parea ca e mai frumoasa dectt oricTnd.
De§i Westcliff nu era de acord cu rugamintea ei, se
incrunta §i se ridica.
- A§tept alaturi, spuse acesta, ca §i cum s-ar fi a§-
teptat ca Nick sa o atace imediat ce el ar fi Tnchis u§a Tn
urma lui. Striga-ma daca ai nevoie de ajutor.
- Multumesc, sire, murmura Lottie ztmbindu-i recu-
noscatoare lui Westcliff §i facmdu-l pe Nick sa fiarba de
gelozie.
Putin i-ar fi trebuit ca sa-l loveasca pe conte, mai ales
de cTnd o luase de mma ca sa o lini§teasca. I se TntTmpla
ceva. Pierduse controlul situatiei §i nu §tia cum sa-l re­
capete. Nu §tia dectt ca Ti trebuia Lottie §i ca, daca nu o
putea avea, senzatia de foame, frig §i nemultumire nu I-ar
mai fi parasit niciodata.
Ramase ITnga §emineu, relaxat, darcu pumnul strins.
II blestema Tn gTnd pe conte pentru turnura pe care o
78 LISA KLEYPAS

luasera lucrurile. El voia sa-i spuna lui Lottie cu blmdete,

sa o lini§teasca Tnainte ca ea sa fuga speriata. Acum
Westcliff stricase lucrurile, iar ea se temea de el.
Se Tntoarse, palida, cu ochii Tnro§iti de lacrimi. Avea
o expresie calma §i Tl privea foarte atenta, ca §i cum ar fi
Tncercat sa-i citeasca gTndurile. II facu sa se simta ame-
nintat.
i

- Deci totul a fost doar teatru? Tntreba ea Tncet.

Nick clipi. El, care Tndurase ore lungi de Tntrebari,
interogatoriu §i chiar tortura, era cu totul luat prin sur-
prindere de Tntrebarea ei.
- §tiu ca o parte a fost prefacatorie, spuse Lottie.
Trebuia sa-mi cT§tigi Tncrederea. Dar ai mers mai departe
decTt era nevoie, rosti, apropiindu-se Tncet de el. De ce
mi-ai spus toate lucrurile acelea?
Dumnezeu sa-l aiba Tn paza, nu Ti putea raspunde.
Mai rau, nu-§i putea lua ochii de la ea §i simtea ca privirea
ei Ti ajunge Tn suflet.
- Adevarul, domnule Gentry, insista ea. Daca eu pot
sa tree peste ru§iune §i sa Tntreb, sTnt sigura ca poti §i tu
sa-mi raspunzi. A fost ceva adevarat din tot ce mi-ai
spus?
Nick simti ca i se umezesc palmele. fncerca sa nu
raspunda, sa nege, dar nu reu§i.
- Da, spuse gutural, stringTnd din dinti dupa aceea.
La naiba cu ea daca se a§tepta sa auda §i altceva din
gura lui. Raspunsul o facu sa se simta mai Tn largul ei,
de§i Nick nu pricepu de ce. Reu§ind sa se uite Tn alta
parte, T§i atinti privirea la flacSrile din §emineu.
 PRETUL IUBIRII 79

-Acum, mormai, poate vrei sa-mi spui care e cealalta

optiune.
- Am nevoie sa fiu aparata de Radnor, spuse ea
direct. Putini barbati i-ar putea tine piept. Cred ca tu e§ti
unui dintre ei.
Vorbise calm, indiferent. Nu Tl complimenta. Cu toate
astea, Nick simti putina mTndrie fiindca ea Ti recuno§tea
talentele.
-A §a este, raspunse.
-Atunci, Tn schimbul protectiei §i sustinerii financiare,
eu a§ putea sa-ti devin amanta. A§ semna chiar §i un
contract Tn acest sens. Cred ca ar fi destul ca sa-l tina de-
parte pe lordul Radnor. §i n-ar mai fi nevoie sa ma
ascund.
Amanta lui. Nick nu se gTndise ca ea ar fi acceptat o
astfel de Tnjosire. Dar Lottie era realista §i recuno§tea ca
in unele situatii nu putea sa-§i urmeze principiile.
- Mi-ai da voie sa ma culc cu tine, Tn schimbul banilor
§i a protectiei mele, rosti el, ca §i cum cuvmtul „amanta”
ar fi trebuit explicat.
0 privi atent.
- Ai locui cu mine, m-ai Tnsoti Tn public §i nu ti-ar pasa
ca te-ai face de ru§ine. Asta spui?
Ea se Tnro§i, dar nu se uita Tn alta parte.
-D a .
Nick simti cum fiecare particica din trup Ti e inundata
de dorinta. \§\ dadu seama ca Lottie va fi a lui, ca i se
oferea. Ameti. Amanta lui... Dar nu era destul. Voia mai
80 LISA KLEYPAS

mult. O voia cu totul. Merse spre divan, o piesa de m o-I

bilier simpla, tapitata cu piele vi§inie, §i se a§eza c u l
picioarele departate. O masura apreciativ. 1
- Inainte sa accept orice, vreau sa vad ce-mi p o {ii
oferi. 1
Ea se crispa. 1
- Cred ca ai vazut deja suficient. 1
- Te referi la ce s-a TntTmplat Tn padure asta-seara? |
rosti el foarte bITnd, de§i inima Ti batea cu putere. Asta n- j
a fost nimic, Lottie. Vreau mai mult decTt ni§te sarutari \
nevinovate. 0 amanta poate fi tare scumpa, a§a ca
trebuie sa-mi arati ca meriti banii.
f t

Ea se apropie Tncet, cu silueta subtire luminata din

spate de flacarile din §emineu. Intelegea ca el joaca un
joc, dar Tnca nu §tia care era miza.
- Ce vrei de la mine? Tntreba Tncet.
Ce primise de la Gemma. Nu, mai mult decTt atTt. Voia
pe cineva care sa-i apartina. Care sa-l iubeasca. Sa aiba
nevoie de el. Nu §tia daca se poate, dar era gata sa
Tncerce cu Lottie. Era singura lui §ansa.
- O sa-ti arat.
Intinse mma §i o prinse de Tncheietura, tragmd-o spre
el pina cTnd ea aluneca alaturi, pe divan. O prinse de
umeri §i se apleca peste ea, atingmd cu vTrful limbii locul
unde i se putea simti pulsul. In acela§i timp Ti lua mtna §i
i-o a§eza peste pantalonii lui, stringTndu-i degetele Tn jurul
barbatiei sale. Ea se crispa §i tresari, sprijinindu-se de el
ca §i cum ar fi parasit-o puterile. Cu blmdete, Nick Ti mi§ca
 PRETUL IUBIRII 81

mtna Tn sus, spre locul care pulsa umflat §i nerabdator

prin materialul pantalonilor.
Scoase un suspin gutural §i Ti trase rochia, recu-
noscator celui care croise Tmbracamintea femeilor atTt de
u§or de dat la o parte. Pielea sTnilor ei goi straluci Tn
lumina flacarilor. Avea sfTrcurile palide §i trandafirii. Lottie
mtoarse capul, stringTnd bine pleoapele. Nick o ridica Tn
brate §i o sprijini de umarul lui, a§ezmd-o cu posteriorul
deasupra umflaturii din pantaloni. Degetele batatorite Ti
mingTiara un sm dezgolit, ridicTndu-l spre gura care
cobora Tncet. Ea se Tnfiora cTnd Nick Ti prinse sfTrcul Tntre
buze §i strmse pTna cTnd Tl simti Tntarindu-se pe limba.
Ridica mTinile ca pentru a se apara, dar Tl prinse de
reverele hainei §\ gemu de placere. Sunetul Ti aprinse
toate simturile detectivului, care Tncepu sa deseneze
cercuri cu limba Tn jurul sfTrcului ei, facTnd-o sa se
arcuiasca precum o pisica.
li alinta Tn continuare sTnii, dar T§i strecura mTna sub
rochia ei §i apuca marginea desuurilor, Tn locul Tn care se
prindea ciorapul. Lottie Tntelese ce face §i strinse pulpele,
ro§ind. El o mTngTie pe deasupra materialului, alunecTnd
cu palma peste §old §i abdomen, apoi Tncet spre parul
cTrliontat dintre pulpe.
- Nu, spuse ea, cu ochii Tnchi§i.
Nick Ti saruta curbura trandafirie a gTtului §i linia fina
a obrazului. Avea pielea subtire §i catifelata, aproape
translucida. li venea sa o sarute din cap pTna-n picioare.
- Nu a§a vorbe§te o amanta, §opti el. Tti retragi oferta,
Lottie?
82 LISA KLEYPAS

Ea clatina din cap, neputind sa vorbeasca Tn timp c®'

el o mTngTia a§a.
- Atunci desfa picioarele.
Charlotte Ti facu pe plac, desfacind pulpele §i lasTn-
du-§i capul sa cada pe bratul lui. Nick o mmgTie pe dea­
supra materialului subtire, atingTnd-o cu blmdete pTn§
cmd simti umezeala sub degete. Tncercarea ei de a
ramTne tacuta §i nemi§cata Tl incita. Ro§ise toata §i se
crispase la atingerea lui. PTna la urma gemu §i-l apuca de
Tncheietura cu un gest disperat.
- Destul, suspina.
Madularul lui zvTcni sub ea.
- Chiar a§a? Ti §opti, strecurind degetele Tn des-
picatura lenjeriei ei. Eu cred ca vrei mai mult.
Charlotte tresari cTnd Nick Ti atinse parul moale, pie­
lea delicata, locul umed de sub ele. SarutTndu-i curbura
gTtului, o tachina:
- Ce cTrlionti adorabili, Ti spuse la ureche. Ce culoare
au? Blond, ca parul? Sau mai Tnchis?
Uimita de Tntrebarea lui, Lottie Ti arunca o privire fixa,
pierduta.
- Nu-i nimic, spuse el strecurind mma mai aproape.
0 sa aflu data viitoare.
Se arcui cTnd el atinse un loc ascuns Tntre faldurile
trupului ei.
- Doamne!
Nick scoase un sunet lini§titor §i Ti prinse lobul urechii
Tntre dinti.
 PRETUL IUBIRII 83

- Doar nu vrei sa te auda Westcliff.

- Opre§te-te, spuse ea tremurmd.
Dar nimic nu I-ar mai fi putut opri acum. 0 mtngtie
atent, cu cercuri delicate tn jurul punctului celui mai sen­
sibil. Ea se ridica, arcuind §oldurile. Nick o mtngtie §i-§i
strecura degetul mijlociu Tnauntru, pina ia capat.
Lottie respira sacadat §i strtnse pulpele tn jurul palmei
lui, Tn timp ce el o mtngtia tntr-un lent, ritmic. 0 simti Tn-
cordtndu-se, mi§ctndu-se, tncerctnd sa scape de ten-
siunea cople§itoare. Se apleca din nou spre stnii ei, spre
sfircurile tntarite, §i sufia u§or deasupra unuia dintre ele,
apoi tl cuprinse cu buzele. A§a, cu un deget tnauntru §i
cu gura pe stnul ei, se simtea triumfator.
Lottie se zbatu, gemind de frustrare. El t§i retrase
mtna §i i-o a§eza pe §old, mtngtind-o tncet.
- O sa am grija de tine mai tTrziu, ti murmura. Promit.
Fata gemu din nou, arcuindu-se disperata sub palma
lui. Nick §tia ce-§i dore§te §i abia a§tepta sa-i dea tot.
Inspira adtnc parfumul dorintei ei §i aproape ca-§i pierdu
controlul la gtndul ca ar fi putut sa o guste. Se tnfiora §i Ti
trase rochia, acoperind trupul pe care-1 dorea attt.
Westcliff a§tepta tn camera de alaturi §i acum nu era nici
locul, nici momentul sa mearga mai departe. Data viitoare
va face dragoste cu ea a§a cum t§i dorea. Rabdare, t§i
spuse, respirind adtnc de ctteva ori.
Lottie se retrase din bratele lui ptna tn cealalta parte
a divanului. Era foarte frumoasa, cu parul tn dezordine §i
cu obrajii tmbujorati. Grabita, t§i acoperii stnii. Se privirS,
84 LISA KLEYPAS

ea stTnjenita, el sincer §i calculat. Apoi Nick se aventurS

sa spuna:
- De vrut, te vreau. De fapt, probabil ca nimic nu m-
ar putea opri sa te am. Dar nu te vreau pe post de
amanta. Vreau sa fii a mea Tn mod irevocabil. Vreau tot
ce ar trebui sa le dai lui Westcliff sau lui Radnor.
IntelegTnd ce vrea sa spuna, Lottie Tl privi de parea ar
fi fost nebun. li trebui o jumatate de minut ca sa spuna:
- Te referi la casatorie? Ce diferenta ar fi daca m-a§
marita cu tine sau cu lordul Radnor?
- Diferenta e ca eu te las sa alegi.
- De ce ai vrea sa te legi de mine pe viata?
Nick nu era pregatit sa-i spuna adevarul.
- Fiindca vreau sa am o sotie, minti el. §i tu e§ti la fel
de buna ca oricare alta.
Ea tresari, ofensata.
- Alege, o sfatui. Poti sa te ascunzi Tn continuare, sau
poti sa fii sotia cuiva. A mea sau a lui Radnor.
Ea Tl mai privi o data, lung, cu uimire, facTndu-l sa se
Tnfioare. Nu-i placea cTnd se uita a§a la el. Nu putea sa
clipeasca §i nici sa-§i mute ochii de la ea, iar Charlotte
parea a-i citi gTndurile, chiar daca el voia sa le ascunda.
- A ta , spuse ea Tncordata. O sa fiu a ta.
Iar el ofta Tncet, u§urat.

Lottie T§i aranja hainele §i merse la bar ca sa-§i toarne

un pahar de coniac din sticla de cristal. Era ametita §i i
se Tnmuiasera genunchii, semn clar ca nu avea nevoie
 PRETUL IUBIRII 85

de §i mai mult alcool. Ca sa nu mai spunem ca era, Tnca,

servitoarea lordului Westcliff §i nu se cadea sa se ser-
veasca din batutura stapTnului. Pe de alta parte, lucrurile
de acest fel nu mai erau attt de stricte Tn lumina ultimelor
evenimente. Era uimita ca primise doua cereri Tn
casatorie Tntr-o singura noapte, de la doi barbati atTt de
diferiti.
Iar lucrurile pe care i le facuse Nick Gentry... Nu se
putea gTndi acum la asta, cTnd Tnca mai simtea urmele
placerii neru§inate. UmplTnd paharul, se strimba §i lua
doua Tnghitituri mari din bautura fina. Gentry se apropie
de ea §i-i trase paharul dintre degete, fiindca ajunsese
deja la jumatate.
- Curind o sa mergi pe doua carari.
- Conteaza? Tntreba Lottie ragu§it, privindu-l cum da
restul coniacului peste cap.
- Cred ca nu.
Ea se clatina, iar el lasa paharul gol §i o prinse de
talie. Un zTmbet ironic Ti Tnflori pe buze.
- Dumnezeu §tie ca orice femeie ar simti nevoia sa
se Tntareasca putin la gTndul ca va fi maritata cu mine.
Se auzi o bataie nerabdatoare Tn u§a, iar lordul
Westcliff intra Tn biblioteca. Privirea i se opri asupra lor,
atTt de aproape unui de altul, §i contele ridica o sprincea-
na. Gentry o strinse pe Lottie de mijloc atunci cTnd ea
Tncerca sa se Tndeparteze.
- Poti sa ne feliciti, Ti spuse contelui, parodiind urit
anuntul pe care I-ar fi facut un domn cumsecade.
86 LISA KLEYPAS

Domni§oara Howard mi-a facut onoarea de-a accepta sa-

mi devina sotie.
»

Lordul Westcliff o privi pe Lottie printre pleoapele

Tngustate.
-A sta era a treia posibilitate?
- Se pare, spuse ea cu vocea tremurind, ca da.
§tia ca lordul nu are cum sa priceapa de ce facea ea
un pact cu diavolul. II privi rugatoare, ca el sa nu ceara
vreo explicate. Nu-i putea da una multumitoare. Era
obosita sa se ascunda, sa se Tngrijoreze §i sa se teama.
Nick Gentry Ti oferise protectie. Nu avea principii, era
necizelat §i trecut prin multe. Exact genul de barbat care
o putea apara de Radnor. Tnsa toate astea nu ar fi fost
suficiente ca sa o convinga sa se marite cu el. Contase
faptul ca Nick simtea ceva pentru ea §i nu putea ascunde
asta, de§i Tncercase. Chiar daca §tia ca nu e bine, Tl voia.
Sau cel putin Tl voia pe cel care se prefacea el a fi, cel
care o privise disperat, intens, la ffntTna din padure. Pe
cel care o sarutase §i Ti §optise ca avea nevoie de ea.
IncruntTndu-se, contele se apropie §i Tntinse mTna.
- Vreau sa vorbesc cu tine, Lottie.
Ea dadu din cap, ascultatoare, a§a cum se obi§nuise.
- Da, domnule.
CTnd Gentry nu-i dadu drumul, fata Ti arunca o privire
sfidatoare.
- Inca nu sTnt maritata cu tine, §opti. Lasa-ma.
El T§i desprinse mTinile de pe talia ei, iar Lottie se
apropie de conte, care o apuca blind de brat §i o conduse
 PRETUL IUBIRII 87

Tntr-un colt. Atingerea lui respectuoasa era cu totul diferitS

de posesivitatea lui Gentry.
Lordul Westcliff se uita la Charlotte, cu o §uvita din
parul brunet cazuta pe frunte.
- Lottie, spuse el Tncet. Nu poti sa iei o astfel de
decizie fara sa §tii mai multe despre barbatul caruia i te
oferi. Nu te lasa pacalita de faptul c§ e detectiv. Cu sigu­
ranta crezi ca profesia lui presupune simt al onoarei, chiar
eroism. In cazul lui, exact opusul e valabil. Este §i a fost
Tntotdeauna un personaj controversat.
- Cum a§a? Tntreba ea, uitTndu-se spre silueta
Tntunecata din cealalta parte a Tncaperii.
Gentry mai bea un coniac §i se prefacea interesat de
cartile de pe un raft. Curbura nemultumitS a gurii lui
spunea clar ca §tia ce-i §optea ei Westcliff.
- Gentry e detectiv de numai doi sau trei ani. Inainte
de asta a fost un infractor de mare clasa care facea pe
detectivul particular. Conducea o vestita adunatura de
hoti §i a fost arestat de mai multe ori pentru frauda, jaf, §i
fabricare de dovezi. Iti garantez ca Ti cunoa§te pe toti
infractorii din Anglia. In ciuda aparentei reveniri pe calea
cea buna, multi cred ca el Tnca face afaceri ilegale cu
multi dintre fo§tii cunoscuti. Nu poti sa ai Tncredere Tn el,
Lottie.
Ea Tncerca sa nu aiba nici o reactie, dar era §ocata.
UitTndu-se peste umarul lui Westcliff, Tl vazu pe detectiv
mai Tn largul lui Tn umbra decTt la lumina, cu ochii
stralucind ca ai unei pisici. Cum putea un barbat de numai
88 USA KLEYPAS

douazeci §i ceva de ani sa fi avut deja o cariera attt de

variata? Mare infractor, detectiv... Pentru Dumnezeu, cine
era omul asta?
- Domni§oara Howard... Lottie...
Contele Ti recapata atentia, murmurind cu blmdete.
- Trebuie sa te mai gmde§ti la propunerea mea. Cred
ca aranjamentul ne-ar fi pe plac amTndurora. Tti dau cu-
vrntul meu ca voi fi un sot bITnd §i ca nu o sa-ti lipseasca
nimic...
- Sire, Tl Tntrerupse ea pe un ton sincer, sper sa nu
luati refuzul meu ca pe altceva decTt ca pe un semn al
respectului pe care vi-l port. STnteti cel mai de onoare om
pe care Tl cunosc §i asta e motivul pentru care nu v-a§
forta sa va casatoriti cu o femeie pe care n-o iubiti. Nu
puteti nega, sire, ca daca v-ati cauta sotie nu eu a§ fi pri­
ma dumneavoastra alegere. §i daca v-a§ face nedrep-
tatea de-a va lua de sot, am regreta-o amTndoi Tntr-o buna
zi. Eu §i domnul Gentry ne potrivim mult mai bine, fiindca
nici unui dintre noi nu va privi aranjamentul ca pe o
casatorie adevarata, ci ca pe o afacere Tn care, se Tnro§i,
dar continua, Tn care un serviciu va fi schimbat pentru
altul.
Figura lui Westcliff se Tnaspri §i mai mult.
- Nu e§ti suficient de cinica §i de dura ca sa poti
rezista.
- Din pacate, sire, sTnt destul de tare. Din cauza
lordului Radnor nu am sperat §i nu am visat niciodata ca
alte fete de vTrsta mea. Nu am crezut niciodata ca voi
avea o casnicie fericita.
 PRETUL IUBIRII 89

- Dar meriti mai mult, insista el.

> ’

Ea zTmbi fara umor.

- Credeti? Eu nu sTnt chiar atft de sigura.
Indepartindu-se de el, Lottie merse Tn mijlocul
camerei §i se uita la Gentry, a§teptTnd. Apoi spuse pe un
ton sec:
- CTnd plecam?
Gentry se apropie, iar fata vazu Tn ochii lui ca se
a§teptase ca ea sa se razgTndeasca. Acum, ca Ti spusese
din nou care e alegerea ei, nu mai putea da Tnapoi.
- Imediat, raspunse el Tncet.
Ea deschise gura ca sa se opuna. Gentry voia sa o
ia pe sus §i sa nu-i dea ocazia sa-§i ia la revedere de la
nimeni. Nici macar de la lady Westcliff. Pe de alta parte,
ar fi fost mai simplu §i pentru ea sa dispara fara sa explice
nimanui nimic.
- Dar nu e periculos sa calatore§ti noaptea? Tntreba,
dar apoi raspunse ea Tnsa§i. Nu conteaza. Daca ne
TntTlnim cu un hot la drumul mare, probabil ca oricum a§
fi mai Tn siguranta cu el decTt cu tine.
Amuzamentul lui nu dura mult, pentru ca lordul
Westcliff spuse:
- Daca nu o pot face pe domni§oara Howard sa se
razgTndeasca, pot macar sa cer dovada legala a casa-
toriei §i asigurarea ca va avea tot ce are nevoie.
Lottie T§i dadu seama ca nu se gmdise deloc la viata
pe care avea s-o duca alaturi de Gentry. Doamne! CTt
cT§tiga un detectiv de pe strada Arcului? Nu Tncapea
90 LISA KLEYPAS

Tndoiala ca banii erau putini, Tnsa daca adaugai serviciile

pe care le facea persoaneior private, probabil ca traia
decent. Ea nu avea nevoie de mare lucru. O camera sau
doua Tntr-un cartier mai curat al Londrei ar fi fost de-ajuns.
- In nici un caz nu am de glnd sa dau socoteala pen­
tru felul Tn care-mi voi Tntretine sotia, spuse Gentry. Nu ai
nevoie sa §tii decTt ca nu o sa fie muritoare de foame §i
ca o sa aiba un acoperi§ deasupra capului.

Calatoria spre Londra avea sa dureze cam douaspre-

zece ore, ceea ce Tnsemna ca vor ajunge dupa-amiaza.
Lottie se sprijini de tapiteria maronie a trasurii lui Gentry.
Odata plecati, Nick se apleca sa stinga felinarul din
interior.
- Vrei sa dormi? o Tntreba. Mai e mult pTna dimineata.
Lottie clatina din cap. In ciuda oboselii, era prea
emotionata ca sa adoarma. RidicTnd din umeri, Gentry
lasa lumina aprinsa. I§i ridica un picior pe bancheta,
facTnd o grimasa. Un barbat de dimensiunile lui nu se
simtea comod Tntr-un spatiu a§a mic.
- E a ta? Tntreba Lottie. Sau e de Tnchiriat, ca sa se
potriveasca rolului?
IntelegTnd ca ea vorbe§te despre trasura, el zTmbi
ironic.
- E a mea.
- Nu credeam ca un om simplu T§i poate permite a§a
ceva.
Detectivul se juca distant cu tivul draperiei de la
fereastra.
 PRETUL IUBIRII 91

- Calatoresc des cu munca. Prefer sa-mi fie comod.

- Iti schimbi mereu numele ctnd faci investigatii?
El clatina din cap.
- De obicei nu e nevoie.
- Ma Tntreb cum de nu ai ales sa te deghizezi mai
bine, spuse ea. In cineva care sa nu poata fi attt de u§or
demascat. Lordului Westcliff nu i-a luat mult sa afle ca nu
exista nici un viconte Sydney.
Pe chipul lui trecu o expresie neobi§nuita, de amu-
zament §i disconfort. Parea a se hotari daca sa Ti spuna
sau nu ceva. PTna la urma strimba din buze §i ofta.
- Westcliff se Tn§ala. Exista un viconte Sydney. Sau
cel putin un mo§tenitor legitim al titlului.
Lottie Ti arunca o privire neTncrezatoare.
- Cine este? §i daca e adevarat, cum de nu §i-a cerut
titlul §i averea?
- Nu toti vor sa fie aristocrati.
- Ba sigur ca da! In plus, nici nu ai de ales. E§ti sau
nu e§ti aristocrat. Nimeni nu poate sa T§i nege dreptul din
na§tere, a§a cum nu poate sa-§i schimbe culoarea
ochilor.
- Ba poate, se rasti el.
- Nu e nevoie sa te superi, spuse Lottie. Tot nu mi-ai
spus cine §i unde e acest misterios viconte, ceea ce ma
face sa cred ca I-ai inventat.
Gentry T§i schimba pozitia, stmjenit §i fara sa o
priveasca.
- Eu sTnt.
92 LISA KLEYPAS

- Poftim? Incerci sa ma pacale§ti ca ai fi un aristocrat

nerecunoscut? Tu, un infractor §i apoi detectiv, sa fii
viconte? spuse Lottie clatinind din cap. Nu prea cred.
- Nu-mi pasa daca ma crezi sau nu, rosti Gentry pe
un ton egal. Mai ales ca nu conteaza, fiindca nu-mi voi
revendica niciodata titful.
Lottie Tl privi nedumerita. Parea sa creada ce spunea.
Dar cum se putea a§a ceva? Daca era adevarat, cum
ajunsese un fiu de aristocrat aici? Nu te na§teai Tn Tnalta
societate ca apoi sa devii... orice ar fi fost el. Nu se putu
abtine §i-i puse o ploaie de Tntrebari.
- E§ti John, lord Sydney? Fiul vicontelui Sydney care
a murit acum douazeci de ani, se presupune ca fara
mo§tenitori? Ai vreo dovada? Poate sa confirme cineva
asta?
- Sora mea, Sophia. §i sotul ei, sir Ross Gannon.
- Judecatorul? Fostul capitan al politiei din strada
Arcului e cumnat cu tine?
Gentry Ti raspunse dTnd doar o data din cap. Lottie
era nedumerita. Nu avea de ales, trebuia sa-l creada, mai
ales ca era u§or de dovedit un neadevar de acest fel.
Povestea era absurda, iar ea nu pricepea nimic.
-Aveam §apte sau opt ani cTnd au murit parintii mei,
explica el pe un ton ragu§it. in afara de mine nu mai
existau rude de gen masculin care sa poata cere titlul. Eu
§i sora mea mai mare, Sophia, am locuit prin sat o vreme,
de la o familie la alta, pTna cTnd ea a fost adoptata de o
veri§oara Tndepartata. Dar eu devenisem o pacoste, iar
 PRETUL IUBIRII 93

veri§oara noastra n-a prea vrut sa ma ia la ea. A§a ca am

fugit la Londra §i am ajuns gainar. Asta pTna cmd am fost
prins §i dus la Tnchisoare. Cmd a murit un baiat de acolo,
eu i-am luat numele, ca sa ma elibereze mai repede.
- Inseamna ca el era adevaratul Nick Gentry, spuse
Lottie.
-D a .
- §i tu i-ai luat identitatea §i ai lasat pe toata lumea
sa creada ca e§ti mort?
El o privi sfidator.
- Nu mai aveam nevoie de numele ala.
- Dar sigur te-ai gmdit mai tTrziu sa-ti recapeti
identitatea §i pozitia Tn societate...
- Am exact pozitia pe care mi-o doresc. Iar Nick
Gentry e acum numele meu mai mult decTt a fost vreo-
data al lui. Intentionez sa-l las pe Sydney sa se odih-
neasca Tn pace, mai spuse, zTmbind ironic. Imi pare rau
ca n-o sa ai prestigiu. Vei fi doar doamna Nick Gentry, §i
nimeni Tn afara de sora mea §i sotul ei nu va §ti adevarul.
Ne-am Tnteles?
Lottie dadu din cap, TncruntTndu-se nedumerita.
- Nu ma intereseaza titlu!. Daca m-ar fi interesat, ma
maritam cu lordul Radnor.
- Deci nu te deranjeaza sa fii sotia unui om de rind,
spuse el privind-o atent. Unui care nu are prea multi bani.
- STnt obi§nuita sa traiesc din putin. Familia mea e
de vita nobila, dar, a§a cum am mai spus, sTntem saraci.
Gentry T§i studie vTrfurile lustruite ale cizmelor.
94 LISA KLEYPAS

- Lordul Radnor a fost un binefacator cam strtns la

punga, daca e sa ma iau dupa conditiile de trai din casa
Howard.
Lottie tresari.
- Ai fost la mine acasa?
Tl privea uimita.
- Da, ti-am vizitat parintii ca sa le pun ctteva Tntrebari.
§tiau ca te caut.
- Vai, spuse Lottie suparata.
Parintii ei vorbisera despre ea. §tiau ca lordul Radnor
vrea sa o gaseasca §i, ca de obicei, Ti facusera pe plac.
Nu ar ft trebuit sa se mire. §i cu toate astea se simtea
tradata. Oare se gindisera vreo clipa la interesul ei? I se
puse un nod Tn gTt.
- Mi-au dat foarte multe detalii, continua Gentry. Am
vazut papu§ile cu care te jucai, cartea cu pove§ti pe care
ai desenat... §tiu §i cTt porti la pantof.
Simtindu-se tare vulnerabila, Lottie T§i strinse bratele
la piept.
- Mi se pare ciudat ca tu i-ai vazut pe ai mei, de§i eu
nu am mai vorbit cu ei de doi ani. Ce mai fac surorile §i
fratii mei? Ce mai face Ellie?
i

- Cea de §aisprezece ani? E tacuta, frumu§ica. Pare

sanatoasa.
- §aisprezece ani, murmura Lottie, tulburata sa-§i
dea seama ca fratii ei crescusera, la fel ca §i ea.
Se schimbasera de cTnd nu-i vazuse. Brusc Tncepu
sa o doara capul §i T§i duse mTna la frunte.
 PRETUL IUBIRII 95

- CTnd ti-au spus ai mei despre mine, ti s-a parut ca...

-C a ?
- Ma urasc? Tntreba ea deta§ata. M-am Tntrebat atTt
de des...
- Nu te urasc, spuse el pe un ton neobi§nuit de bITnd.
STnt Tngrijorati pentru soarta lor, desigur, §i par a crede
sincer ca ti-ar fi mai bine maritata cu Radnor.
- Ei n-au Tnteles niciodata cum e el de fapt.
- Nici nu vor. Au mai mult de profitat daca se mint
singuri.
Lottie era tentata sa-l contrazica, de§i gTndise §i ea
a§a de multe ori.
-A u nevoie de banii lui Radnor, spuse pe un ton sec.
Le plac lucrurile scumpe.
- A§a a pierdut tatal tau averea familiei? Pentru ca a
cheltuit mai mult decTt T§i putea permite?
- Nu cred ca am avut mare avere. Dar parintii mei au
cheltuit cam tot ce aveau. Imi amintesc ca atunci cTnd
eram mica aveam cele mai bune Iucruri. §i, cTnd n-au mai
fost bani, era sa murim de foame. Dar a intervenit lordul
Radnor, mai spuse ea, continuTnd sa T§i tina mTna la
frunte. Se poate spune ca §i eu am profitat de banii lui.
Datorita lui am Tnvatat la cea mai buna §coala din Londra.
A platit pentru mTncare §i haine. Ba chiar mi-a angajat o
camerista. Credeam ca vrea sa ma transforme Tntr-o lady.
La Tnceput i-am fost chiar recunoscatoare ca are atTta
grija de mine, ca ma pregate§te sa-i fiu sotie.
- Dar lucrurile s-au complicat, murmura Gentry.
96 LISA KLEYPAS

Ea dadu din cap.

- Eram tratata ca un animal de companie. Radnor
decidea ce pot sa citesc, ce am voie sa mamnc... Le-a
instruit pe profesoarele mele sa-mi dea voie sa fac baie
doar cu apa rece ca gheata, pentru ca el considera ca e
mai sanatos a§a. MTncam numai supa §i fructe ctnd el
hotara ca e nevoie sa slabesc. Trebuia sa-i scriu in
fiecare zi ca sa-i spun despre ce Tnvatam la materiile pe
care le alegea el. Erau reguli pentru orice. Nu aveam voie
sa vorbesc decTt daca §tiam clar ce vreau sa spun §i ma
puteam exprima frumos. Nu Tmi era permis sa am o
opinie despre nimic. Daca nu stateam cuminte pe scaun,
mi se legau mTinile de spatar. Daca ma bronzam, eram
Tnchisa Tn casa.
Ofta Tntristata.
- Lordul Radnor voia sa ma transforme Tn altcineva.
Nu-mi imaginam cum arfi sa locuiesc cu el, sa-i fiu sotie.
Ce s-ar fi TntTmplat cTnd §i-ar fi dat seama ca nu puteam
sa ajung pe cTt de perfecta ma dorea?
Pierduta Tn amintirile Tntunecate, Lottie T§i frinse
degetele §i vorbi fara sa-§i dea bine seama ce spune.
- Mi-era teama de vacante. i Era mereu acolo,1 ma
a§tepta. Abia daca ma lasa sa-mi vad fratii §i surorile
Tnainte sa fiu nevoita sa ma due cu el §i...
Se opri bruc, dTndu-§i seama ca era sa-i spuna lui
Nick secretul care Ti facuse pe parintii ei sa se Tnfurie. Era
ceva ce tinuse Tn ea ani Tntregi. Reu§isera sa o faca sa
Tnteleaga ca supravietuirea familiei depindea de tacerea
ei. Nu mai spuse nimic §i Tnchise ochii.
 PRETUL IUBIRII 97

- Trebuia sa te duci cu el §i sa...

Ea clatina din cap.
- Nu mai conteaza.
- Spune, rosti el pe un ton blind. Te asigur ca nimic
din ce-a§ putea auzi nu m-ar §oca.
Lottie Tl privi atenta, TntelegTnd ca a§a era. Dupa tot
ce vazuse §i facuse el, nimic nu I-ar fi putut dezgusta.
- Continua, murmura detectivul.
Iar Lottie Tncepu sa-i spuna ceva ce nimeni nu fusese
dispus sa asculte.
- De fiecare data cTnd veneam acasa, trebuia sa
merg cu el Tntr-o camera, sa-i povestesc cum ma com-
portam la §coala, sa-i raspund la Tntrebari despre cursuri
§i prietenele mele §i...
Se uita la figura impasibila a lui Gentry, iar lipsa lui de
reactie o ajuta sa continue.
- Ma punea sa stau la el Tn brate cTt vorbeam. Ma
atingea, pe piept §i sub rochie. Nu-mi placea deloc,
mi-era scTrba, dar nu-l puteam opri, iar parintii mei...
Ridica neputincioasa din umeri.
- Nu m-au ascultat cmd am Tncercat sa le spun. A
durat ani Tntregi. O data, mama mi-a dat o palma §i mi-a
spus ca eram a lorduiui Radnor, ca oricum avea de gTnd
sa se Tnsoare cu mine §i ca trebuie sa-l las sa faca orice
vrea. Siguranta familiei depindea de placerea §i
bunatatea lui. Dar eu am fugit de el §i i-am lasat pe ei Tn
gura lupului, mai spuse stTnjenita.
Gentry vorbi cu grija, ca §i cum ea ar fi fost un copil
nevinovat §i nu o femeie de douazeci de ani.
98 LISA KLEYPAS

- A mers §i mai departe, Lottie?

Ea Ti privi fara sa priceapa.
Nick apleca putin capul §i continua pe acela§i ton
Tntelegator:
- CTnd stateai la el Tn brate a ajuns vreunul dintre voi
la climax?
Ea se Tnro§i, TntelegTnd ce voia detectivul sa afle.
Misterioasa eliberare despre care unele dintre fetele de
la §coala Ti vorbisera, rizTnd ru§inate. 0 placere fizica pe
care cu siguranta n-ar fi putut-o simti cu Radnor.
- Nu cred.
- Ai fi §tiut daca s-ar fi TntTmplat, spuse el ironic.
Lottie se gTndi la felul Tn care o atinsese Gentry Tn
biblioteca luminata de flacarile din §emineu, la senzatiile
pe care i le trezise, la insatisfactia dulce §i dureroasa cu
care o torturase. Oare despre asta era vorba? Sau mai
era §i altceva? Era tentata sa-l Tntrebe, dar tacu, de
teama ca el sa n-o ia peste picior. Mersul trasurii o
legana, adormind-o, iar fata casca.
- Ar trebui sa te odihne§ti, spuse Gentry Tn §oapta,
Lottie clatina din cap. Nu voia sa doarma Tn timp ce
el o privea. Ce prostie, sa se teama de un astfel de nimic
dupa tot ce se TntTmplase Tntre ei! Tncerca sa gaseasca
un alt subiect de conversatie.
- Cum ai ajuns sa lucrezi pe strada Arcului? Nu-mi
prea vine sa cred ca a fost din proprie initiativa.
El rise.
- Ba da, pentru ca nu-rrii placea alternativa. Acum trei
ani am facut o Tntelegere cu sir Ross, cumnatul meu. Pe
 PRETUL IUBIRII 99

atunci el era capitan acolo §i avea dovezi care m-ar fi

trimis sa atTrn in vTnt.
- Sa atirni in vTnt, repeta Lottie, uimita de expresia
pe care n-o §tia.
- Sa atTrn la capatul unei funii. Crede-ma ca ar fi
trebuit sa fiu tras pe roata §i taiat Tn bucatele pentru unele
dintre lucrurile pe care le-am facut.
Se opri ca sa vada ce efect aveau cuvintele lui §i
zTmbi cTnd ea se crispa.
- Ca sa evite neplacuta situatie de a-l spTnzura pe
fratele sotiei sale, sir Ross mi-a spus ca ascunde do-
vezile, daca accept sa-i dau Tn vileag pe complicii mei §i
sa devin detectiv.
- Pentru cit timp?
- Pentru totdeauna. Am fost de acord, fiindca nu
simteam nici o loialitate fata de fo§tii mei cunoscuti §i nici
nu voiam sa-mi pun gTtul Tn §treang.
Lottie se Tncrunta.
- De ce ar fi vrut sir Ross sa lucrezi cu ei?
- Cred ca avea impresia gre§ita ca, daca petrec ni§te
ani Tn serviciul public, voi deveni un om mai bun, spuse
Gentry rinjind. Inca nu s-a TntTmplat asta.
- Nu e periculos sa Tncerci sa-i prinzi tocmai pe
infractorii pe care i-ai turnat?
- STnt destui care mi-ar vrea capul, recunoscu el
nepasator. De fapt, s-ar putea sa nu fie nevoie sa ma
suporti prea mult. Toti cei care ma cunosc ar fi Tn stare sa
jure ca voi muri tTnar.
100 LISA KLEYPAS

- Probabil ca n-o sa am eu atTta noroc, raspunse ea

cu ironie. Dar pot sa sper.
Imediat dupa ce rosti cuvintele, Lottie se ru§ina. Nu Ti
statea Tn fire sa spuna astfel de Iucruri.
- Imi pare rau. Nu trebuia sa vorbesc a§a.
- Nu-i nimic, raspunse el vesel. Mi s-au spus cuvinte
mai grele pentru mai putin lucru.
-A sta pot sa cred, spuse ea, iar el rise.
- 0 sa sting lumina, rosti Nick. E bine sa te odihne§ti
atunci cTnd poti. MTine e o zi lunga.
Se lasa o lini§te placuta. Lottie se ghemui Tntr-un colt,
obosita §i uimita de schimbarea nea§teptata din viata ei.
Nu credea ca poate sa adoarma cu atTtea gTnduri, Tnsa o
cuprinse toropeala §i aluneca mai jos pe peme. Se mi§ca,
TncercTnd sa gaseasca o pozitie mai buna, §i simti cum e
luata Tn brate ca un copil. Visul era atTt de placut TncTt
ceda placerii §i se cuibari mai bine Tn bratele calde. Ceva
moale Ti atinse fruntea, §i ultimele agrafe care Ti prindeau
parul alunecara. Inspira un miros minunat, de ITna, sapun
§i piele curata de barbat. Intelese ca era Tn bratele lui
Gentry §i se mi§ca putin, ametita.
-C e...
- Dormi, §opti el. Nu-ti fac nimic.
Degetele lui lungi Ti mTngTiara parul desfacut. O parte
din ea protesta, dar cealalta Ti aminti ca e foarte obosita
§i ca nu conta ce-i da voie sa faca. Se zbatu, TncapatT-
nata, sa scape de el, sa se indeparteze. Nick Ti dadu
drumul §i ochii Ti sclipirS pe intuneric.
 PRETUL IUBIRII 101

- Nu sint du§manul tau, Lottie.

- Dar Tmi e§ti prieten? raspunse ea. PTna acum nu
te-ai comportat ca §i cTnd ai fi.
- Nu te-am obligat sa faci nimic din ce nu voiai.
- Daca nu m-ai fi gasit tu, a§ fi Tnca fericita la Stony
Cross Park...
- Nu erai fericita acolo. §i pun pariu ca n-ai fost
fericita nici o clipa de cTnd I-ai cunoscut pe lordul Radnor.
CTt ar fi vrut sa-l poata contrazice! Dar nu avea nici
un rost sa minta cTnd adevarul era atTt de evident.
- 0 sa-ti placa sa fii maritata cu mine, continua
Gentry. Nu o sa fii servitoarea nimanui. 0 sa faci ce vrei,
Tn limite rezonabile. §i nu o sa fie nevoie sa te mai temi
de lordul Radnor.
- Toate astea daca ma culc cu tine, spuse ea
nemultumita.
El zTmbi cu o aroganta abia retinuta.
- Asta o sa fie cel mai placut.
 Capitolul VI

Ctnd se trezi Lottie, printre draperiile trasurii intra

lumina ziiei. Se uita ia viitorul ei sot, cu ochii tnceto§ati §i
cu parul tn dezordine. El avea hainele mototolite §i era
foarte treaz.
- Nu am nevoie de prea mult somn, spuse, citindu-i
gtndurile.
Intinse mtna §i-i dadu agrafele. Ea strtnse tntre
degete bucatelele de strma tncalzite de palma lui. Incepu
sa-§i tmpleteasca §i sa-§i stringa parul, cu eficienta cuiva
care facea asta de mult.
Dtnd draperia la o parte, Gentry se uita la ora§ul
aglomerat din jur. Tn ochi ti straluci o raza de soare,
dtndu-le o nuanta de albastru aproape nenaturala. Chiar
§i din trasura se vedea ca el cunoa§te Londra §i ca nu se
teme de nici un loc din ora§.
Dintre toti aristocratii pe care-i tnttlnise ea vreodata,
§i fusesera destul de multi la Stony Cross Park, nici unui
nu cuno§tea strazile a§a bine ca el. §i nici unui nu parea
gata sa faca orice, orictt de tnfiorator, ca sa-§i atinga
scopurile. Barbatii binecrescuti dadeau tnapoi de la unele
Iucruri, aveau principii, standarde... Lucruri pe care nu le
vedea la Gentry.
 PRETUL IUBIRII 103

Daca era Tntr-adevar de vita nobila, Lottie se gTndi ca

fusese Tntelept sa nu-§i ceara titlul §i „sa-l lase pe Sydney
sa se odihneasca in pace”, a§a cum spusese chiar el. Era
sigura ca, daca ar fi ales altfel, i-ar fi fost greu, poate chiar
imposbil, sa-§i gaseasca locul Tn patura de sus a societatii
londoneze.
- Lordul Westcliff mi-a spus ca ai condus o banda de
hoti, comenta ea. A mai spus ca...
- Tmi pare rau sa te informez ca nu am fost un perso-
naj pe cit de puternic ma crede lumea, o Tntrerupse
Gentry. Pove§tile sTnt din ce Tn ce mai exagerate de fie-
care data ctnd le aud. CTtiva ziari§ti s-au chinuit sa ma
transforme Tntr-un personaj la fel de periculos ca Hunul
Attila. Nu spun ca sTnt nevinovat, bineTnteles. Am condus
o operatiune pe cinste. Recunosc ca aveam metode
Tndoielnice, dar am fost mereu un detectiv particular mai
bun decTt oricare detectiv de pe strada Arcului.
- Nu §tiu cum se poate sa conduci o banda de hoti §i
sa fii detectiv Tn acela§i timp.
-Trimiteam spioni §i informatori prin tot ora§ul, chiar
§i Tn afara lui. Aveam dovezi care incriminau pe toata lu­
mea, de la Aleea Bautorilor pma la Strada Mortului.
OricTnd ma Tmpiedica cineva sa obtin ce voiam, Tl dadeam
Tn vileag §i luam recompensa. E mai greu sa prinzi hoti
ca detectiv pe strada Arcului. Capitanul insista sa facem
totul legal. Chiar §i a§a, sTnt cel mai priceput om din
politie.
- §i nu te jenezi s-o spui, raspunse Lottie sec.
104 LISA KLEYPAS

- Nu Tmi place falsa modestie. §i e adevarat.

- Nu ma Tndoiesc. Ai reu§it sa ma gase§ti pe mine,
de§i oamenii lui Radnor Tncercau de doi ani.
El o privi foarte atent.
- Cu cTt aflam mai multe, cu atTt eram mai curios.
Voiam sa vad ce fel de fata are curajul sa-§i faca o viata
noua fara ajutorul nimanui.
- Curaj, repeta ea Tndoita. E ciudat ca-i spui a§a. Eu
am crezut mereu ca sTnt o la§a.
El se pregatea sa raspunda, Tnsa tocmai atunci
trasura lua o curba strTnsa §i intra pe o strada Tngrijit
pavata, marginita de copaci §i de gradini. Pe marginea
strazii adapostite, cu o atmosfera surprinzator de provin-
ciala pentru centrul unui ora§ aglomerat, se Tnaltau case
cu trei etaje, construite din caramida, curate.
- Betterton, spuse Gentry numele strazii. Birourile
detectivilor sTnt la sud, iar Covent Garden, chiar Tn spatele
lor.
- Avem o piata Tn apropiere? Tntreba Lottie, gTndin-
du-se la cum se va plimba prin Tmprejurimi.
Maidstone era Tn vestul Londrei, Tnsa elevele care
Tnvatau acolo nu aveau voie sa iasa nicaieri.
- Da. Dar nu o sa pieci fara mine.
- Eu fac cTte o plimbare Tn fiecare dimineata, spuse
ea, TntrebTndu-se daca va fi nevoita sa renunte la aceasta
mica placere.
- Atunci o sa merg §i eu cu tine. Sau o sa trimit un
servitor. Nu vreau ca sotia mea sa se plimbe singura.
 PRETUL IUBIRII 105

Sotia mea. Lui Lottie i se taie rasuflarea. Deodata,

ideea ca va fi sotia lui, ca Ti va jura supunere §i va face
a§a cum dorea el, deveni realitate. Inainte era doar ceva
Tndepartat, neclar. Probabil ca Gentry se surprinsese §i
pe sine Tnsu§i, pentru ca acum se uita pe geam, cu
buzele strTnse, Tncruntat. Lottie se Tntreba daca ideea
casatoriei devenise reala §i pentru el sau daca, Doamne
apara, Tncepea sa aiba Tndoieli.
Trasura se opri Tn fata unei case construite Tn stil
georgian timpuriu, simetric. Strajuita de coloane dorice §i
cu doua u§i care dadeau Tntr-un hoi Tn forma de dom,
locuinta mica §i eleganta era mult peste a§teptarile fetei.
O privi fascinata.
Gentry cobori din trasura §i o ajuta §i pe ea, iar un
servitor se grabi Tn sus, pe trepte, ca sa anunte sosirea
stapTnului. Picioarele Ti amortisera, a§a ca Lottie facu o
grimasa de durere cmd se sprijini de bratul lui Gentry,
Tnainte sa se Tndrepte Tmpreuna spre intrare. 0 menajera
de vTrsta mijlocie Ti TntTmpina. Era o femeie plinuta, cu
privire calda §i cu parul argintiu.
- Doamna Trench, spuse Gentry pe un ton glumet.
A§a cum vedeti, am un oaspete. Se nume§te domni§oara
Howard. Va sfatuiesc sa o tratati bine, fiindca tocmai ce
m-a convins s-o iau de sotie.
IntelegTnd sugestia lui cum ca ea ar fi insistat sa se
casatoreasca, Lottie Ti arunca o privire aspra, iar el zTmbi.
Doamna Trench nu-§i ascunse uimirea. Era greu sa ti-l
imaginezi pe Nick Gentry Tnsurat.
106 LISA KLEYPAS

- Da, domnule, spuse ea facTnd o reverenta spre

Lottie. Bine ati venit, domni§oara Howard. Felicitari §i
multa fericire.
- Multumesc, rosti fata zTmbindu-i, apoi privindu-l pe
Gentry.
Nu §tia cum trebuie sa se poarte de fata cu servitorii.
Pentru Dumnezeu, nici nu §tia ca are servitori. Probabil
ca oamenii vor afla curtnd ca e vorba despre o casatorie
de convenient^, a§a ca nu avea rost sa se prefaca
Tndragostita.
- Pregatiti o camera, §i spuneti-i bucataresei sa
prepare ceva pentru domni§oara, Ti spuse el doamnei
Trench.
- Dumneavoastra mTncati, domnule?
Gentry clatina din cap.
- Plec curind cu treburi.
- Da, domnule.
Menajera se grabi sa-i faca pe plac.
Gentry se uita la Lottie §i Ti apuca o §uvita rebela, pe
care i-o dadu dupa ureche.
- Nu stau mult. E§ti Tn siguranta aici, iar servitorii vor
face orice le ceri.
Se gTndea ca-i va fi frica singura? Uimita de grija pe
care i-o purta Nick, Lottie dadu din cap.
- Sigur.
- Spune-i doamnei Trench sa-ti arate casa, adauga
el ezitmd putin. Nu ma deranjeaza daca vrei sa schimbi
ceva.
 lliiitliititlltmuta

PRETUL IUBIRII 107

- STnt sigura ca o sa-mi placa tot.

Imprejurimile erau aranjate cu gust §i eleganta. Holul
de la intrare avea o podea de marmura cu model
geometric, in spate era o scara, §i doua u§i de mahon se
deschideau spre un salon cu tavanul jos. Peretii erau
zugraviti Tntr-o nuanta de verde pastelat §i decorati cu
cTteva tablouri simple. Mobila era confortabila, nu formala.
Era o casa eleganta, mult mai frumoasa decTt aceea Tn
care crescuse ea.
- Cine a decorat casa? Cu siguranta nu tu.
El zTmbi.
- Sora mea, Sophia, l-am spus ca nu e nevoie, dar
ea e de parere ca mie Tmi lipse§te talentul pentru astfel
de Iucruri.
- Nu a vorbit lumea despre voi?
- Venea mereu Tnsotita de sir Ross, spuse el strim-
bTndu-se de neplacere. Ei au ales §i personalul. Nu le-au
placut oamenii pe care Ti aveam Tnainte. Piele albastra §i
Bess cea libertina.
- Libertina? Ce Tnseamna asta?
El paru amuzat §i Tn acela§i timp tulburat de ne§tiinta
ei.
- Inseamna o femeie u§oara.
Ea continua sa-l priveasca nelamurita, iar el scutura
din cap cu veseiie:
- Care se culca cu mai multi barbati.
i i

Confuzia ei se transforma repede Tn dezaprobare.

108 LISA KLEYPAS

- Pentru ce Dumnezeu o angajase§i aici? Nu, mai

bine nu-mi spui. Sint sigura ca mi-ar parea rau sa aflu,
spuse, Tncruntmdu-se cmd Tl vazu amuzat. CTti servitori
ai?
- Opt, cu tot cu doamna Trench.
- M-ai lasat sa cred ca nu ai prea multe posibilitati.
- A§a §i este, daca ma compari cu lordul Westcliff.
Dar pot sa-ti ofer un stil de viata confortabil.
- La fel traiesc §i ceilalti detectivi?
Nick rise.
- Unii dintre ei, da. Pe ITnga investigatiile de pe strada
Arcului, multi dintre noi accepta sa lucreze pentru
persoane particulare. Ar fi imposibil sa traie§ti doar din
salariul de la guvern.
- Persoane ca lordul Radnor?
GTndul la el Ti facea stomacul sa se stringa. Acum, ca
era Tn Londra, aproape de Radnor, se simtea ca un iepure
gonit din vizuina.
- Te-a platit deja ca sa ma gase§ti? Ce o sa faci cu
banii?
- 0 sa-i dau Tnapoi.
- §i familia mea? §opti ea stTnjenita. Ce se poate face
pentru ei? Lordul Radnor nu o sa-i mai ajute...
Gentry dadu din cap.
- M-am gTndit deja la asta. O sa am eu grija de ei.
Lui Lottie nu-i venea sa creada. Cerea foarte mult de
la viitorul ei sot, dar cu toate astea Gentry nu parea
suparat.
 PRETUL IUBIRII
>
109

- Multumesc, spuse ea rasuflTnd u§urata. E foarte

frumos din partea ta.
- Pot sa ma port foarte frumos, raspunse el incet.
Daca am de ce.
Nick Ti mTngTie cu blmdete lobul urechii, iar Lottie
ramase Tncremenita. Obrajii i se aprinsera. Era ceva
neTnsemnat, dar Tntr-un loc atTt de sensibil TncTt tresari la
simpla lui atingere. Se apleca sa o sarute, dar ea se feri.
li dadea orice, dar asta nu. Pentru ea sarutul Tnsemna
mai mult decTt ceva trupesc.
El o saruta pe obraz §i ea-l simti zTmbind. li ghicise
din nou gTndurile.
- Ce pot sa fac pentru un sarut?
- Nimic.
El T§i lasa buzele sa alunece Tn sus pe obrazul ei.
- Mai vedem noi.

Pentru cei mai multi oameni, cladirea din strada

Arcului, mirosind a sudoare, chimicale §i hTrtie veche, nu
era un loc prea placut. In ultimii trei ani Nick se obi§nuise
atTt de mult cu fiecare colt al ei TncTt se simtea ca acasa.
Un vizitator ar fi putut crede ca micile cladiri de la nume-
rele trei §i patru erau centrul investigatiilor din Anglia. Aici
Ti aduna sir Grant Morgan pe cei opt detectivi de sub
conducerea sa.
ZTmbind, Nick raspunse la salutul functionarilor §i se
Tndrepta spre numarul trei. Nu durase mult pTna cTnd cei
din politie Tnvatasera sa-i aprecieze talentele, §i mai ales
110 LISA KLEYPAS

disponibilitatea de a intra in casele rau famate §i in bor-

delurile pe care ceilalti le ocoleau. Nu Tl deranja sa faca
investigatii preiculoase, fiindca nu avea familie §i nu se
temea de prea multe Iucruri. Dimpotriva, caracterul lui Ti
cerea sa ri§te din cTnd Tn cTnd, ca un medicament care
dadea dependents §i la care n-ar fi putut renunta. In
ultimele doua luni, din cauza investigatiei prea putin
interesante, strinsese destula energie nervoasa cTt sa
simta ca va exploda. Ajuns Tn fata biroului lui Morgan, se
uita Tntrebator la secretarul pe nume Vickery. Acesta dadu
din cap Tncurajator.
- Sir Grant nu a intrat Tnca Tn §edinta, domnule
Gentry. STnt sigur ca vrea sa va vada.
Nick batu la u§a, iar dinauntru se auzi vocea puter-
nica a capitanului.
- Intra.
Biroul mare de mahon parea o jucarie pe ITnga bar-
batul a§ezat Tn spatele lui. Sir Grant Morgan avea ni§te
dimensiuni impresionante. Era chiar mai Tnalt decTt Nick.
De§i se apropia de patruzeci de ani, nu era carunt §i avea
vitalitatea unui barbat tTnar. Fusese, la vremea lui, cel mai
bun §i mai apreciat politist. Ajunsese chiar §i personajul
unor romane de jumatate de penny, tnainte de el, oamenii
nu prea aveau Tncredere Tn detectivii din strada Arcului.
Nick se bucurase sa afle ca sir Ross l-a numit pe
Morgan capitan. Un barbat inteligent §i autodidact, acesta
ajunsese prin munca Tn locul unde era. La Tnceput fusese
un simplu politist. Nick Tl respecta. ti placea sinceritatea
 PRETUL IUBIRII 111

lui §i faptul ca era foarte rar chinuit de dileme etice Tn

legatura cu ceea ce avea de facut.
Morgan Ti conducea pe detectivi cu o mma de fier, iar
ei Tl respectau pentru asta. Singura lui vulnerabilitate era
sotia, o femeie micuta §i adorabila, a carei simpla pre-
zenta Tl facea pe capitan sa toarca precum o pisica. Era
u§or de ghicit daca lady Morgan trecuse pe la birourile
din strada Arcului. Doamna lasa Tn aer o urma de parfum
§i pe chipul sotului ei o expresie fericita.
Pe Nick Tl amuza slabiciunea capitanului pentru sotia
lui §i era hotarTt sa nu repete gre§eala. Nici o femeie nu
avea sa-l duca de nas. Lasa-i pe sir Morgan §i pe sir Ross
sa se faca de ris. El era mult mai de§tept.
- Bine ai revenit, spuse capitanul, sprijinindu-se de
spatarul fotoliului §i privindu-l atent cu ochii lui verzi. la
loc. Presupun ca ai terminat de lucrat pentru lordul
Radnor?
Nick se a§eza pe scaunul din fata biroului.
- Da. Am gasit-o pe domni§oara Howard Tn
Hampshire, lucrind ca doamna de companie pentru
contesa mo§tenitoare Westcliff.
- II cunosc pe lordul Westcliff. Un barbat onorabil §i
cu bun simt. Probabil singurul aristocrat care nu crede ca
lucrurile moderne sTnt vulgare.
Ceea ce Tnsemna ca Morgan Tl respecta pe conte.
Nick mormai, pentru ca nu dorea sa discute despre
virtutile acestuia.
»

- PoimTine sTnt gata pentru o noua investigate,

spuse. Trebuie doar sa termin ceva.
112 LISA KLEYPAS

Nick se a§tepta ca Morgan sa se bucure. Pina la

urma lipsise timp de doua luni! Dar capitanul tl surprinse,
raspunztndu-i aproape indiferent.
- Sa vad daca gasesc ceva pentru tine. Intre timp...
- Poftim?
Nick tl privi nemultumit. Capitanul nu vorbea niciodata
a§a §i avea mereu ceva de facut. Asta daca nu cumva
toti infractorii din Londra plecasera tn concediu o data cu
el. Parea ca Morgan voia sa spuna ceva important, dar
nu avea voie. Se tncruntase.
- Trebuie sa mergi la sir Ross, spuse el brusc. Are
ceva sa-ti spuna.
Lui Nick nu-i placu ce auzea. Se uita la Morgan cu
netncredere.
- Ce naiba vrea?
Capitanul era unui dintre putinii care ti cuno§tea
trecutul §i §tia despre tntelegerea pe care o facuse tn
urma cu trei ani.
- Asta o sa afli de la el, raspunse Morgan. Ptna nu
vorbiti, eu nu-ti dau nimic de lucru.
- Acum ce-am mai facut? tntreba Nick, presupunTnd
ca avea sa fie pedepsit tn vreun fel.
Se gtndi repede la ce facuse tn ultimele luni. Erau
infractiunile minore, ca de obicei, dar nimic neobi§nuit. Il
tnfuria ca sir Ross, tn ciuda faptului ca se retrasese,
continua sa-l manipuleze. jar Morgan, fir-ar el sa fie, nu
voia sa faca nimic tmpotriva vointei acestuia.
Capitanul paru amuzat.
 PRETUL IUBIRII 113

- Din cite §tiu eu, nu ai gre§it cu nimic, Gentry. Pre-

supun ca sir Ross vrea sa discute despre incendiul de la
casa familiei Barthas.
Nick se strimba. Cu doua luni Tnainte i se ceruse
sadea fuga Tntr-un cartier bine cotat din apropiere de
Covent Garden. Luase foe o casa particulara, apartinTn-
du-i lui Nathaniel Barthas, un vTnzator de vinuri foarte
bogat. Gentry ajunsese primul §i aflase de la oamenii
adunati la fata locului ca toti cei din familie erau Tnca Tn
j » r

cladirea cuprinsa de flacari. Fara sa se gTndeasca, Nick

se repezise Tn infern, li gasise pe Barthas §i pe sotia
acestuia la etajul al doilea, ametiti de fum. Cei trei copii
ai lor pITngeau Tntr-o alta camera. Dupa ce reu§ise sa-i
trezeasca pe cei doi soti, Nick Ti scosese din casa §i Ti
carase Tn spate §i la subtioara pe cei trei copii. La doar
cTteva clipe dupa aceea se darimase acoperi§ul.
Spre nefericirea lui Nick, ziarul „The Times” publicase
un articol extravagant despre incident §i Tl transformase
pe el Tntr-un erou de poveste. Ceilalti detectivi Tl tachina-
sera de nenumarate ori din cauza asta, privindu-l Tn
zeflemea cu ochi adoratori §i exclamTnd bucuro§i atunci
cmd el intra Tn cladire. Ca sa scape, Nick ceruse liber, iar
Morgan Ti daduse voie sa piece. Din fericire oamenii
aveau memorie scurta. In ultimete opt saptammi povestea
se stinsese §i totul revenise la normal.
- Nenorocitul de incendiu nu mai are nici o important
acum, spuse el scurt.
- Sir Ross nu crede asta.
114 LISA KLEYPAS

Nick scutura din cap, enervat.

- Ar fi trebuit sa am bunul simt sa stau departe de
cladire.
- Dar n-ai facut-o, raspunse Morgan. Ai intrat, in
ciuda pericolului. §i, datorita eforturilor tale, cinci vieti au
fost salvate. Spune-mi, Gentry, ai fi facut la fel acum trei
ani?
Nick ramase impasibil, de§i Tntrebarea Tl surprinse.
§tia raspunsul. Nu. N-ar fi vazut nici o valoare Tn a-§i
asuma riscul. Nu avea nimic de cT§tigat salvTnd viata unor
oameni de rind, care nu-i erau de nici un folos. l-arfi lasat
sa moara. L-ar fi deranjat o vreme, Tnsa ar fi gasit o cale
sa uite. Intelese ca acum era alt om §i asta Tl tulbura.
- Cine §tie, spuse ridicTnd din umeri. §i de ce ar conta
pentru sir Ross? Daca sTnt chemat doar ca sa ma laude
pentru o treaba buna...
- E mai mult decTt atTt.
Nick facu o grimasa.
- Daca nu-mi explici §i nici nu-mi dai de lucru, n-am
de gTnd sa pierd timpul stTnd aici.
- Nu te mai retin, rosti capitanul pe un ton prietenos.
0 zi buna, Gentry.
Nick se Tndrepta spre u§a, dar se opri, de parea §i-ar
fi amintit ceva. IntorcTndu-se spre Morgan, rosti:
- Inainte sa plec, vreau sa te rog sa-mi faci o favoare.
Poti sa-ti folose§ti legaturile la primarie ca sa obtii un
certificat pTna mTine?
- Un certificat de casatorie?
 PRETUL IUBIRII
i
115

Singurul semn de nedumerire de pe chipul lui Morgan

erau pleoapele Tngustate.
- Ti faci comisioane lui Radnor? De ce vrea sa se
Tnsoare attt de repede? §i de ce s-ar casatori la primarie
§i nu la biserica? Mai mult...
- Nu am nevoie de certificat pentru Radnor, Tl
Tntrerupse Nick.
Deodata, cuvintele Ti ramasera Tn gTt.
- E pentru mine.
Urma o tacere nesffr§ita. Capitanul se gTndi la ceea
ce tocmai auzise. Revenindu-§i pma la urma, Morgan Tl
privi atent pe Gentry, care ro§ise.
- Cu cine ai tu de gTnd sa te Tnsori?
- Cu domni§oara Howard, mormai Nick.
Capitanul pufni neTncrezator.
- Cu mireasa lordului Radnor? spuse el privindu-l
amuzat §i nedumerit. Doamne. Cred ca e o tmara cu totul
ie§ita din comun.
Nick ridica din umeri.
- Nu chiar. Doar ca m-am decis sa ma Tnsor. Via^a e
mai simpla a§a.
-Tn unele privinte, spuse Morgan sec. Nu §i Tn altele.
Poate ca ar fi fost mai bine sa i-o la§i pe ea lui Radnor §i
sa gase§ti tu alta femeie. Acum ai un du§man de temut,
Gentry.
- Ma descurc eu cu el.
Morgan zTmbi cu un amuzament resemnat care-l iritS
pe Nick.
116 LISA KLEYPAS

- Da-mi voie sa te felicit din toata inima. 0 sa anunti

la primarie. Poti sa iei certificatul mTine dimineata. Te

Tncurajez sa vorbe§ti cu sir Ross curind dupa aceea.
Planurile lui pentru tine sTnt §i mai importante acum, ca
te Tnsori.
- Abia a§tept sa le aflu, spuse Nick pe un ton ironic,
facmdu-l pe capitan sa zTmbeasca.
IntrebTndu-se ce fel de propunere machiavelica voia
sa-i faca sir Ross, detectivul pleca din biroul de pe strada
Arcului. Afara se Tnnorase §i aerul era rece §i umed.
Strecurindu-se printre trasuri, carute §i animale care
aglomerau Londra, Nick se Tndeparta de riu §i calari spre
vest. Knightsbridge se transforma repede Tn ^inut de
provincie §i casele imense, construite din piatra §i
a§ezate pe mo§ii vaste, Tnlocuira rindurile de locuinte mici
§i Tnghesuite.
Nick T§i Tndemna calul sa galopeze mai repede cTnd
vazu Tn departare casa greoaie, Tn stil lacob, a lordului
Radnor. Potcoavele de fier ale calului tropaira sigure pe
aleea pietruita a conacului. Gentry mai fusese aici o sin-
gura data, la Tnceputul investigatiei. Dupa aceea lucrase
cu unui dintre agentii contelui, care Ti transmitea acestuia
ve§tile aduse de Nick.
Detectivul atinse marginile emailate ale cutiutei cu
miniatura §i simti o urma de regret fiindca trebuia sa i-o
Tnapoieze lui Radnor. O purtase cu el §i se uitase la ea
timp de doua luni. Era ca un fel de talisman. Liniile fetei
lui Charlotte, nuanta parului §i curbura dulce a gurii i se
 PRETUL IUBIRII 117

Tntiparisera in minte cu mult Tnainte sa o cunoasca. Cu

toate astea, imaginea era doar aceea a unei fete dragute,
dar banale. Nu surprindea nimic din tot ceea ce o facea
pe ea sa fie atragatoare. Ce-i placea lui atTt? Poate fra-
gilitatea §i curajul ei. Poate intensitatea de sub aparenta
lini§tita, intensitate care vorbea despre o senzualitate
asemanatoare cu a lui.
Nu-i placea gTndul ca e atras de Lottie la fel de mult
ca lordul Radnor. Oricum, o voiau din motive foarte
diferite. Contele Ti spusese ca e dispus sa plateasca orice
pret ca sa creeze femeia perfecta, ca §i cum Lottie ar fi
fost sortita sa-i fie Galatee iar el ar fi fost Pygmalion.
Ideea lordului despre perfectiunea feminina era cu totul
diferita de ea. De ce o dorea tocmai pe Lottie §i nu pe
cineva mai u§or de modelat? Era mai simplu sa domini o
femeie supusa din fire. Poate ca Radnor era atras de
provocare.
AjungTnd la intrare, Nick Ti dadu unui servitor friiele
calului §i se Tndrepta Tncet Tn sus, pe treptele Tnguste. Un
majordom Tl saluta §i Tl Tntreba care e motivul vizitei lui.
- Spune-i lordului Radnor ca am ve§ti despre
Charlotte Howard.
Auzind raspunsul, omul intra imediat Tn alerta.
- Da, domnule, rosti, plecTnd nea§teptat de repede.
Se Tntoarse Tntr-un minut, cu rasuflarea taiata, ca §i
cum ar fi alergat Tnapoi.
- Lordul Radnor va prime§te imediat, domnule
Gentry. Va rog sa ma urmati.
118 LISA KLEYPAS

II conduse printr-un hoi Tngust, iar conacul paru a-l

Tnghiti pe Nick Tn cotloanele lui purpurii. Coridorul Tn care
intrasera era sufocant §i prost luminat, de§i foarte bogat
decorat. Detectivul T§i amintea ca Radnor e sensibil la
lumina. CTnd se vazusera prima data, contele Ti spusese
ca Tl dor ochii Tn camerele puternic luminate. Acum, ca §i
atunci, ferestrele erau acoperite cu draperii grele din ca-
tifea, care ascundeau razele soarelui. Covoarele groase
Tnghiteau orice sunet de pa§i. Majordomul Tl conduse mai
adTnc Tn labirintul de camere mici.
Nick fu poftit Tn biblioteca, unde contele statea la o
masa din mahon, cu chipul Tngust §i ascutit luminat de
flacara unei lampi din apropiere.
- Gentry.
Radnor Tl privi fix, fara sa-l invite sa ia loc. li facu doar
semn sa se apropie, Tn timp ce majordomul se retrase §i
Tnchise u§a, care scoase un sunet slab.
- Ce ve§ti ai pentru mine? Ai gasit-o? Te avertizez ca
rabdarea mi-e pe sfTr§ite.
Nick scoase un cec din buzunar §i Tl puse pe masa,
ITnga lampa.
- V-am adus banii Tnapoi, sire. Din pacate, nu va pot
ajuta Tn privinta domni§oarei Howard.
Contele Tnfipse unghiile Tn lemnul mesei, pe care
pTIpTira umbre ca ni§te gheare.
- Deci nu ai gasit-o. £E§ti un prost incapabil, la fel ca
toti ceilalti. Cum poate o fata netrebnica sa le scape
tuturor barbatilor pe care i-am trimis dupa ea?
 PRETUL IUBIRII 119

Nick zTmbi.
- Nu am spus ca mi-a scapat, sire. De fapt, am §i
adus-o cu mine la Londra.
Radnor sari de pe scaun.
- Unde e?
- Asta nu va prive§te.
Deodata, Nick se simti tare multumit.
- Domni§oara a ales sa se marite cu altul. Mi se pare
ca nu v-a dus dorul.
- Cu cine? reu§i Radnor sa Tntrebe.
- Cu mine.
Aerul din jur paru deodata otravit. Nick vazuse rareori
un barbat attt de furios. Nu se Tndoia ca lordul I-ar fi omorTt
pe loc daca ar fi avut cum. In loc de asta, omul se holba
la el, TntelegTnd ca nu mai putea ajunge vreodata la
Charlotte.
- Nu poti sa te Tnsori cu ea, §opti pTna la urma cu o
furie ucigatoare Tnscrisa pe chip.
Nick Ti raspunse la fel de Tncet.
- Nu ma puteti opri.
Trasaturile contelui zvTcneau.
- CTt vrei? E clar ca ai gasit o cale sa scoti bani de la
mine, a§a ca ti-i dau, §i sa fii blestemat. Spune-mi care e
pretul.
- Nu am venit ca sa cer mai multi bani, Tl asigurS
Nick. O vreau, iar ea pare a ma prefera pe mine.
Scoase miniatura din buzunar §i o arunca pe mas§.
Obiectul se rostogoli, oprindu-se ITnga bratul rigid al
contelui.
120 LISA KLEYPAS

- Se pare ca numai asta veti avea de la Charlotte

Howard, sire.
Radnor nu pricepea ce se TntTmpla §i Ti era greu sa
vorbeasca din cauza furiei care Tl Tneca.
- 0 sa suferiti amTndoi pentru asta.
Nick Tl privi Tn ochi.
- Nu. Dumneavoastra o sa suferiti, sire, daca va
apropiati de Lottie. Nu va permit sa mai luati legatura cu
ea §i cu familia ei. Ei toti sTnt sub protectia mea.
Facu o pauza, apoi simti nevoia sa adauge:
- Daca §titi ceva despre trecutul meu, nu veti
nesocoti avertismentul.
- Netot ignorant! Tndrazne§ti sa ma ameninti? Eu am
creat-o. Fara influenta mea, Charlotte ar fi doar o vita de
la tara, cu §ase copii dupa fusta ei. Sau ar desface
picioarele pentru oricine i-ar da un ban. Am cheltuit o
avere ca sa o transform Tn ceva mult mai bun decTt Ti era
sortit.
- Trimiteti-mi nota de plata.
- Te-ar saraci, Tl asigura contele cu dispret.
- Trimiteti-o orcum, Tl invita Nick pe un ton bITnd. STnt
interesat sa aflu cTt costa sa creezi pe cineva.
Tl lasa pe Radnor stTnd singur Tn camera Tntunecata,
ca o reptila care are mare nevoie sa iasa la soare.
 Capitolul VII

Lottie rrnmca o farfurie de tocana de oaie §i se bucura

de atmosfera lini§tita a micii sufragerii cu pardoseala
ceruita §i cu dulapuri Tn care erau frumos a§ezate farfurii
albe de portelan. Doamna Trench aparu in prag, o pre-
zenta placuta, cu un trup bine facut. Avea o expresie
binevoitoare pe chip, cu doar o urma de nelini§te. Lottie
?§i dadu seama ca femeia avea multe s-o Tntrebe. Nu §tia
daca ei doi chiar se vor casatori, daca nu cumva cazuse
prada vreunei farse, daca se iubeau sau era o conve-
nienta,
i 7o necesitate... Daca sa-i fie mila sau sa se teama
de ea.
- Va place mmcarea, domni§oara Howard?
- Da. Mul^umesc, Ti spuse fata, zTmbind prietenos. De
cTnd lucrati pentru domnul Gentry, doamna Trench?
- De trei ani, raspunse femeia repede. De cTnd a
Tnceput sa lucreze pe strada Arcului. Insu§i sir Ross m-a
angajat, fiindca voia sa-l ajute pe stapTn sa-§i ia oameni
de nadejde. Domnul Gentry e ca un fel de protejat al lui.
- Ma Tntreb de ce e sir Ross a§a de interesat de Nick,
spuse Lottie TncercTnd sa-§i dea seama daca menajera
§tie ca ei doi sTnt rude.
122 LISA KLEYPAS

Doamna Trench clatina din cap, parind Tntr-adevar

nedumerita.
- E un mare mister. Mai ales ca au fost du§mani.
Multi Tl critica pe sir Ross pentru ca l-a adus pe domnul
Gentry la politie. Dar s-a dovedit ca are dreptate. CTnd e
vorba de ceva periculos, pe stapTn Tl cheama. Nu se teme
de nimic, e calm §i rapid. A§a spune sir Grant. Nimeni nu
vrea sa fie cautat de domnul Gentry.
- Intr-adevar, spuse Lottie sec, dar nota ironica din
vocea ei Ti scapa menajerei.
- E un barbat curajos §i Tndraznet, continua aceasta,
§i nimeni n-ar spune altfel dupa incendiul de la familia
Barthas.
- Care incendiu?
- N-ati auzit? Nu demult, stapTnul a salvat familia unui
negustor de vin dintr-o casa Tn flacari. Ar fi murit cu totii
daca nu Ti scotea el de acolo. A scris Tn ziar despre asta,
§i stapTnul a fost cel mai cautat om din Londra. Chiar §i
regina l-a laudat §i a cerut ca el sa-l pazeasca pe printul
consort la cina Fondului Literar.
- Domnul Gentry nu mi-a spus nimic despre asta,
rosti Lottie.
li venea greu sa creada ce auzea. Menajera dadu sa
mai spuna ceva, dar se opri.
- Ma scuzati, domni§oara Howard. Ma due sa ma
asigur ca s-a facut focul -Tn camera de oaspeti ?i ca
lucrurile v-au fost duse sus.
~ Bine.
 PRETUL IUBIRII 123

Dupa ce termina de mtncat, Lottie bau un pahar de

vin Tndoit cu apa. Nick Gentry, sa-§i ri§te viata pentru
altcineva... Greu de imaginat. CTt de u§or ar fi fost sa-l
considere un nelegiuit! Doamne, ai fi putut sa-l tntorci pe
toate partite §i sa nu ajungi la nici o concluzie. Era un om
bun care facea pe raul sau unui rau care se prefacea
bun?
Vinul o ametise. Cu ochii pe jumatate ?nchi§i, Lottie
se sprijini de spatar. Intra un servitor ca sa stringa masa.
Ea zTmbi fara umor la gtndul ca se marita cu un barbat
ca sa evite casatoria cu altul. Era mai bine sa fie doamna
Nick Gentry dectt sa fuga tn continuare de lordul Radnor
§i de oamenii lui. Mai mult, a§a cum Nick ti aratase deja,
legatura lor putea fi foarte placuta.
Se gtndi la atingerea lui §i simti caldura tn obraji §i tn
stomac. T§i aminti sarutarile pe stni, parul matasos tn
palmele ei, mtinile cu degete lungi care alunecau blind
spre...
- Domni§oara Howard.
Se tntoarse spre u§a, speriata.
- Da, doamna Trench?
- Camera de oaspeti e pregatita. Daca ati terminat
de mtncat, trimit o camerista sa va ajute cu hainele.
Lottie dadu din cap, recunoscatoare.
- A§ vrea sa fac o baie, daca se poate.
De§i nu dorea sa le deranjeze pe cameriste sau sa
le puna sa alerge tn sus §i tn jos pe scari cu galeti de apa,
era plina de praf, amortita §i t§i dorea mult sa se spele.
124 LISA KLEYPAS

- Sigur. Vreti sa Tncercati du§ul, domni§oara? Domnul

Gentry a instalat unui Tn baia de sus, cu apa calda care
vine pe teava.
- Chiar a§a?
Lottie era curioasa. Auzise de case bogate care
aveau a§a ceva, dar nu vazuse niciodata un du§. Nici
macar la Stony Cross Park, de§i aveau atTtea altele, nu
era Tnca apa calda curenta.
- A§ vrea sa-l Tncerc. Chiar foarte mult!
Menajera Ti zTmbi entuziasmata.
- Va ajuta Harriet.
Harriet era o tfnara camerista cu ochelari §i boneta
alba, prinsa peste parul Tntunecat. Politicoasa, dar prie-
tenoasa, ea Ti arata lui Lottie camerele de la etaj. Gar-
deroba §i baia aveau u§a de legatura cu dormitorul
stapTnului casei. Inauntru era un pat cu rama lustruita §i
coloane care sustineau un baldachin din matase aramie.
Era mare, dar foarte jos, a§a ca nu era nevoie de scarita
ca sa te a§ezi pe saltea. UitTndu-se la aranjamentul perne
§i cuverturi, lui Lottie i se strinse stomacul. I§i muta pri­
virea la peretii acoperiti cu tapet pictat manual, Tnfati§Tnd
pasari chineze§ti §i flori. Un lavoar de portelan era a§ezat
pe un suport, alaturi de un dulap mare din mahon de u§a
caruia atTrna o oglinda mica §i patrata. O camera
frumoasa, masculina.
Un parfum subtil ajunse pina la ea, ademenind-o sa-l
caute. Descoperi sapunul lui de barbierit, a§ezat Tntr-o
cutie de piatra pe marginea lavoarului. Puse capacul la
 PRETUL IUBIRII 125

loc §i pe degete Ti ramase un miros aromat §i iute. II mai

simtise §i Tnainte, pe pielea calda §i aspra a obrazului lui
Nick.
Doamne, Tn mai putin de o saptamTna fusese scoasa
din ascunzatoare §i adusa la Londra, iar acum era Tn
dormitorul unui strain caruia Ti cuno§tea deja parfumul §i
caldura trupului. Dintr-o data simti ca nu §tie cine este §i
unde e locul ei. Cumva, busola interioara i se stricase, iar
ea nu mai putea deosebi raul de bine. Glasul cameristei
Ti Tntrerupse gTndurile.
- Domni§oara Howard, am dat drumul la apa. Sa va
ajut? Apa calda nu dureaza mult.
Lottie o asculta §i intra Tn camera cu pardoseala alb-
albastra. Vazu cada, cu tevile ei, un cuier §i un scaun.
Du§ul era Tntr-un fel de dulap Tnalt §i Tngust. Dimensiunile
reduse ale Tncaperii explicau de ce lavoarul ramasese Tn
dormitor.
Cu ajutorul lui Harriet, Lottie se dezbraca §i-§i
desfacu repede parul. PurtTnd doar ro§eata din obraji,
pa§i peste pragul Tnaltat al du§ului. Ezita la vederea jetului
de apa care curgea de deasupra. I se facu frig §i pielea i
se Tnfiora.
- Curaj, domni§oara, o Tndemna camerista, vazTnd-o
nehotarita.
Respirind adTnc, Lottie pa§i sub jet, iar u§a se Tnchise
Tn urma ei. Imediat, caldura o Tnconjura §i apa Ti intra Tn
ochi, dar apoi se Tndeparta destul cTt sa poata vedea. Se
§terse cu mTna §i rise TncTntata.
126 LISA KLEYPAS

- Parc-a§ sta Tn ploaie! exclama.

Bataia picaturilor de apa acoperi raspunsul came-
ristei. Nemi§cata, Lottie se bucura de senzatie, de caldura
de pe spate, de aburul care-i umplea plamTnii. U§a se
deschise putin §i o mTna Ti Tntinse sapun §i un burete. i§i
sapuni parul §i trupul, apoi se rasuci Tn cercuri mici, cu
capul Tn sus §i cu pleoapele strme. Apa calda ajungea
peste tot, pe sTni, pe abdomen, pe coapse §i Tntre dege­
tele de la picioare. Era o experienta nea§teptat de sen-
zuala, care o lini§tea §i o entuziasma Tn acela§i timp. Ar
fi vrut sa stea acolo ore Tntregi. Din pacate, apa Tncepu
sa nu mai fie la fel de calda. OftTnd, Lottie se feri din calea
jetului.
- S-a racit! Ti striga lui Harriet, care Tnchise robinetul
§i Ti Tntinse un prosop Tncalzit pe teava de apa.
Tremurind, Lottie T§i §terse parul §i fata, apoi se
Tnfa§ura Tn prosop.
- Mi-ar fi placut sa dureze mai mult, spuse trista,
facTnd-o pe Harriet sa zTmbeasca.
- In trei ore o sa fie destula apa calda pentru Tnca un
du§, domni§oara.
Lottie o urma pe camerista alaturi, unde rochia ei
albastru Tnchis §i ni§te lenjerie curata fusesera a§ezate
pe divanul Tngust.
- Merita sa ma marit cu domnul Gentry doar pentru
du§ul asta, spuse ea.
Harriet Ti arunca o privire Tntrebatoare, precauta.
- Atunci e adevarat, domni§oara? Va maritati cu
stapTnul?
 PRETUL IUBIRII 127

-A §a se pare.
Era clar ca fata murea de curiozitate, dar, cumva,
reu§i sa taca. Lottie lasa prosopul umed §i Tncepu sa
Tmbrace repede lenjeria intima. Dupa ce termina, se
a§eza pe divan ca sa-§i traga ciorapii de bumbac. Se
Tntreba cTte femei se spalasera §i dormisera acolo.
Probabil ca patul lui Gentry era aglomerat ca un bordel.
- Presupun ca le-ai ajutat pe mai multe dintre
doamnele care Tl viziteaza pe Nick, spuse ea TntinzTnd
mTna dupa o jartiera.
Harriet o uimi, spunTnd:
- Nu, domni§oara Howard.
Lottie aproape ca scapa jartiera din mTna.
- Poftim? rosti ea ridicTnd din sprincene §i uitTndu-se
nedumerita la camerista. Doar nu sTnt prima pe care o
aduce aici.
- Din cTte §tiu eu, sTnteti, domni§oara.
- Nu se poate...
Tacu o vreme, apoi adauga direct:
- STnt sigura ca domnul Gentry a adus la el Tn
dormitor femei cTt pentru un harem Tntreg.
Camerista clatina din cap.
- Eu nu am vazut nici o doamna pe aici. Nu pentru
a§a ceva. Sigur, dupa incendiul de la casa lui Barthas,
multe au trimis scrisori §i au venit Tn vizita. Harriet zTmbi
larg. Strada era plina de trasuri, iar saracul domn Gentry
nu putea nici sa iasa din casa. Tl a§tepta o multime de
oameni Tn fiecare dimineata.
128 LISA KLEYPAS

Lottie T§i prinse ciorapul §i Tntinse mTna dupa cealalta

jartiera.
- Dar nu a adus nici o amanta aici?
- Nu, domni§oara.
Era ciar ca Gentry avea mai multe scrupule decTt se
a§teptase ea. Sau cel putin evita sa vina cu femei acasa.
Probabil ca T§i satisfacea nevoile prin bordeluri, sau,
neplacut gTnd, poate ca avea un apetit destul de primitiv
TncTt sa se multumeasca §i cu prostituatele de pe alei
laturalnice. Parea, totu§i, mai rafinat decTt atTt. Felul Tn
care o atinsese era al unui cunoscator, nu al unei brute.
Ro§i, apoi Tncerca sa-§i ascunda stTnjeneala punTndu-i
cameristei alte Tntrebari. Afla repede ca Harriet era mai
dispusa decTt doamna Trench sa vorebasca despre
stapTnul ei. TTnara Ti spuse ca Gentry era un mister chiar
§i pentru servitorii lui, care nu §tiau niciodata la ce sa se
a§tepte. Se comporta ca un domn, dar nu se ferea de
latura mai violenta a profesiei lui. Putea sa fie dur sau
bITnd, brutal sau nu, §i niciodata nu §tiai de ce. Ca §i
ceilalti detectivi de pe strada Arcului, Gentry lucra la ore
neobi§nuite §i putea fi chemat oricmd Tn ajutor la locul
vreunui dezastru, sa participe la vreo investigatie sau sa
prinda vreun fugar periculos. Nu avea un program §i nu-
i placea sa faca planuri. Curios, dar nu dormea prea bine
§i uneori avea co§maruri.
- Ce fel de co§maruri? .Tntreba Lottie fascinata.
- Nu Ti spune nici macar valetului. Dar scoate
zgomote urite Tn somn, dupa care se treze§te §i nu se
 PRETUL IUBIRII 129

mai culca tot restul noptii. Dudley spune ca viseaza Iucruri

pe care §i le aminte§te de cTnd...
Harriet se opri §i se uita speriata la Charlotte.
- De ctnd era infractor? Tntreba Lottie calma. Da, §tiu
ca domnul Gentry nu-i un sffnt.
- N-a fost chiar infractor, domni§oara. Era detectiv
particular §i avea un bordel aproape de malul riului Fleet.
§i a fost Tn lanturi de cTteva ori.
- Adica la Tnchisoare?
Harriet dadu din cap, adaugTnd cu mTndrie:
- Aevadat de doua ori. Se spune ca nu exista nici o
Tnchisoare care sa-l poata tine pe el. A doua oara a fost
legat cu lanturi Tntr-un loc care sigur e iadul pe pamTnt, la
Newgate. A scapat cTt ai zice pe§te.
Lottie nu se mira, §tiind ca Gentry e foarte agil, pu­
ternic §i curajos. Poate ca ar fi trebuit s-o sperie imaginea
logodnicului sau pe post de infractor, Tnsa, ciudat, ideea
o lini§tea. Era mai convins§ decTt oricTnd ca el nu s-ar fi
lasat u§or intimidat sau pacalit de Radnor. Probabil ca o
putea apara mai bine decTt oricine altcineva:
CascTnd, merse cu Harriet Tn camera de oaspeti, o
Tncapere cu pereti zugraviti Tn albastru deschis. In mijloc
era un pat acoperit cu draperii albastre §i crem, iar la
perete, un dulap cu sertare mici pentru manu§i, ciorapi §i
altele asemenea. Intr-unul dintre ele T§i gasi pieptanul. Se
apropie de §emineu ca sa-§i descTlceasca parul §i sa-l
usuce, Tn timp ce Harriet aprindea focul.
- Multumesc. E minunat, spuse ea. Asta e tot pentru
moment.
130 LISA KLEYPAS

- Da, domni§oara. Daca aveti nevoie de ceva,

cordonul clopotelului e aici.
Lottie se pieptana pma cTnd parul ei blond §i fin se
Tncalzi de la flacari. De undeva din casa, o pehdula batu
de patru ori. Se uita la cerul Tntunecat §i la picaturile mari
de ploaie de pe geam, Tnfiorindu-se. Voia sa uite de griji
macar pentru putina vreme. Lasa pieptanul §i se urea Tn
pat, tragTnd draperiile §i sprijinindu-se de perne.
Adormi repede, plutind Tntr-o mare de imagini placute.
Se facea ca se plimba prin padurile din Hampshire, ca
leagana picioarele Tn apa unui lac racoros Tntr-o zi calda
de vara, ca se opre§te la poarta sarutului §i simte
parfumul florilor din poienita, Tncalzite la soare. Cu ochii
Tnchi§i, cu capu\ ridicat spre caldura, se bucura de lumina.
Un fluture i se a§eza pe obraz. Fascinata de atingerea
delicata, ramase Tncremenita. MTngTierea matasoasa Ti
ajunse la vTrful nasului, deasupra buzei de sus, la colturile
gurii.
CautTnd cu ochii Tnchi§i, se Tntinse mai mult §i simti o
apasare bITnda care Ti deschise buzele §i Ti fura un
geamat. Lordul Sydney era cu ea la poarta sarutului, o
tinea Tn brate. Era prinsa Tntre el §i marginea decorata a
portii. Gura lui Ti cauta buzele, trupul Ti era lipit de al ei,
iar Lottie se apropie mai mult, sa fie strinsa mai aproape.
Ca §i cum ar fi §tiut ce are ea nevoie, Sydney T§i Tmpinse
un genunchi prin poalele rochiei ei, apasTnd u§or Tntr-un
loc delicat. Tresarind, ea T§i trecu degetele prin parul lui
matasos, iar el Ti §opti ca va avea grija de ea, ca-i va face
placere...
 PRETUL IUBIRII 131

-V ai!
Clipind, se trezi din vis §i T§i dadu seama ca nu e
singura. Draperiile patului erau date la o parte, iar trupul
mare al lui Nick era lipit de al ei. Cu o mtna Ti tinea
§oldurile §i-§i strecurase una dintre pulpe Tntre picioarele
ei. Respiratia Ti era calda la urechea lui Lottie. Buzele Ti
lasara o urma fierbinte pe obraz Tn drumul spre gura, apoi
Ti astupara protestele §i Nick o saruta, explorind,
TmpingTnd-o mai adTnc Tn saltea. Ea Ti simti erectia Tntre
coapse, din ce Tn ce mai aproape, prin haine. Impingea
Tncet, apoi se oprea. Facu asta din nou §i din nou. Era
atTt de placut TncTt fetei nu-i venea sa-l opreasca. I§i
simtea sufletul Tncarcat §i fiecare particica din trup Ti cerea
sa-l traga mai aproape, mai tare, mai strins.
In loc de asta, Lottie Tl Tmpinse §i suspina un refuz
gTtuit. El Ti dadu drumul, iar ea se rostogoli cu spatele §i
strinse pumnii, respirind sacadat. II simtea lipit de ea, de
la ceafa pTna la calcTie.
- Ai profitat de mine Tn timp ce dormeam, spuse. Nu
e cinstit.
El o mTngTie Tncet pe §old.
- Nu joc cinstit decTt rareori. De obicei e mai u§or sa
tri§ezi.
Ea rise.
- E§ti cel mai neru§inat barbat pe care-l cunosc.
- Probabil, spuse Nick, dTndu-i parul la o parte §i
apropiindu-§i buzele de gTtul ei.
Charlotte tresari cTnd Ti simti sarutarea.
i
132 LISA KLEYPAS

- Ce moale e§ti, §opti el. Ca matasea. Ca blanita unui

pui de pisica.
Atingerea lui Ti trimise valuri de placere de-a lungul
§irei spinarii.
- Nick, eu...
- Doamna Trench mi-a spus ca ai folosit du§ul, spuse
el apucTnd-o de mijloc. Ti-a placut?
- Foarte mult, reu§i ea sa spuna.
- Data viitoare vin sa te vad.
- Ba Tn nici un caz!
El rise Tncet §i spuse:
-Atunci te las pe tine sa te uiti la mine.
Inainte sa-§i dea seama ce face, Lottie §i-l imagina la
du§, cu apa curgTndu-i pe corp, cu parul ud §i cu ochii
alba§tri stralucind prin abur. Nu vazuse niciodata un
barbat dezbracat, a§a ca nu §tia exact ce sa-§i imagi-
neze. Gasise o carte de anatomie Tn biblioteca lordului
Westcliff §i se uitase fascinata la ilustratii, dorindu-§i ca
unele detalii sa fie mai clare. Curind avea sa afle ce §i
cum. El paru a-i citi gTndurile.
- Nu-i nimic daca Tti place, spuse, mTngTindu-i talia.
Cui i-ar folosi daca ti-ai refuza placerea? Plate§ti pretul
protectiei mele, a§a ca de ce sa nu te bucuri?
- Dar Tmi e§ti strain, spuse ea.
- Ce sot nu-i e strain sotiei sale? Ritualul de curtare
presupune un dans la bal, o plimbare supravegheata prin
pare §i o discutie sau doua Tn gradina. Dupa aceea parintii
cad de acord asupra uniunii, are loc ceremonia §i fata e
 PRETUL lUBIRil 133

Tn pat cu un barbat pe care abia daca-l cunoa§te. Nu e

mare diferenta Tntre povestea lor §i povestea noastra, nu?
Lottie se Tncrunta §i se Tntoarse cu fata spre el,
dTndu-§i seama ca era ceva gre§it Tn ce spunea el, dar
ne§tiind ce anume. Gentry se sprijinea Tntr-un cot, cu
umerii lati acoperind lumina lampii de pe noptiera. Era atTt
de mare §i avea atTta Tncredere Tn el TncTt parea ca ar fi
putut-o acoperi ca o cuvertura §i ar fi putut-o apara
mereu. Viclean, Ti cuno§tea nevoia de siguranta, punctul
ei vulnerabil, §i nu ezita sa se foloseasca de asta. O
mTngTie pe spate.
- O sa am grija de tine, Lottie. O sa fii Tn siguranta §i
o sa traie§ti confortabil. Nu Tti cer decTt sa te simti bine cu
mine. Nu-i atTt de rau, nu?
Avea talent Tn a pune problema rezonabil. li simti
slabiciunea §i se apleca peste ea, pTna cTnd trupul lui era
deasupra trupului ei, iar coapsa lui apasa Tntre pulpele ei.
- Saruta-ma, §opti.
Parfumul dulce §i ametitor al pielii §i respiratiei lui Ti
Tmpra§tie gTndurile cum Tmpra§tie vTntuI frunzele cazute.
Lottie clatina din cap, de§i parti din trupul ei pulsau de
dorinta.
- De ce nu? Tntreba el mTngTind-o cu vTrfurile
degetelor.
- Un sarut e ceva ce-i dai unui iubit. Tu nu e§ti iubitul
meu.
Degetele lui alunecara Tn jos pe gTtul ei, Tntre sini,
peste abdomen.
134 LISA KLEYPAS

- La Stony Cross Park m-ai sarutat.

Ea ro§i.
-Atunci nu §tiam cine e§ti.
El T§i a§eza palma jos, sub stomacul ei. Daca n-ar fi
fost Tmbracata, degetele i-ar fi atins triunghiul de par
dintre picioare.
- Sint acela§i barbat.
Palma Ti aluneca mai jos, pTna cTnd ea i-o prinse §i o
dadu la o parte. Gentry chicoti, apoi deveni serios §i se
retrase putin, ca sa sa o poata privi.
-A m fost la Radnor astazi.
De§i Lottie se a§tepta la vizita asta, tresari alarmata.
- Ce s-a TntTmplat? Ce i-ai spus?
- l-am dat banii Tnapoi, l-am informat ca te-ai decis
sa ma iei pe mine de sot §i l-am avertizat ca nu are voie
sa te deranjeze, pe tine sau pe ai tai.
- CTt de furios a fost?
El tinu aratatorul §i degetul mare la mica distanta unui
de altul.
- AtTt mai avea pTna sa faca apoplexie.
Se bucura la gTndul ca Radnor era furios, dar Ti era §i
teama.
- Nu o sa renunte. 0 sa ne faca probleme.
-A m avut de-a face cu oameni mai rai decTt Radnor,
spuse el pe un ton egal.
- Nu Tl cuno§ti pe cTt de bine crezi.
El deschise gura ca sa o contrazica. VazTnd ca ei Ti
tremura barbia, stralucirea de suparare din ochii lui
disparu.
 PRETUL IUBIRII 135

- Nu te teme.
li puse palma pe piept, Tntre sTni §i baza gTtului. Ea
respira adTnc, lini§tita de atingerea lui.
- Am vorbit serios cTnd ti-am spus ca o sa am grija
de tine §i de familia ta. li dai lui Radnor mai multa
importanta dectt merita.
- Nu ai cum sa Tntelegi ce umbra permanenta a fost
Tn viata mea. El...
i

- Ba Tnteleg.
Degetele Ti alunecara spre gTtul ei, spre locul delicat
Tn care o simfea Tnghitind. Avea o mTna puternica §i ar fi
putut-o strivi, dar o atingea cu o incredibila tandrete.
- §tiu ca nimeni nu te-a aparat vreodata de el. De
acum Tnainte o sa te apar eu. A§a ca poti sa nu mai
pale§ti de fiecare data cTnd Ti auzi numele. N-o sa te mai
domine nimeni, niciodata, §i cu atTt mai putin Radnor.
- Nimeni Tn afara de tine, vrei sa spui.
El zTmbi la acuzatia ei Tndrazneata o mTngTie pe par.
- Eu nu vreau sa te domin.
AplecTndu-se, Ti saruta gTtul §i o atinse cu limba. Lottie
ramase nemi§cata, cuprinsa de placere. li venea sa-l ia
Tn brate, sa-i mTngTie parul, sa-§i lipeasca sTnii de pieptul
lui. Efortul pe care-l facea ca sa se abtina o forta sa
ramTna neclintita.
- MTine, dupa ce ne casatorim, te due s-o cuno§ti pe
sora mea, Sophia, rosti Nick, ascuns la Tncheietura
umarului ei. Ti-ar placea?
- Da, foarte mult. O sa fie §i sir Ross acolo?
136 LISA KLEYPAS

El ridica privirea.
- Probabil, spuse, prea putin TncTntat de idee. Astazi
am fost avertizat ca are un plan, ca de obicei, de fapt, §i
ca vrea sa ma vada.
- Nu va suportati deloc?
-Absolut deloc. Sir Ross e un nemernic §i mi-a facut
mereu probleme. Nu §tiu de ce s-a maritat Sophia cu el.
- Il iube§te?
- A§a cred, spuse detectivul cu Tndoiala Tn glas.
- Au copii?
- PTna acum au o fata. 0 pu§tioaica suportabila,
daca-ti plac copiii.
- Sir Ross Ti e credincios surorii tale?
- E un sfTnt, spuse Gentry suparat. CTnd s-au
cunoscut, el era vaduv §i fusese singur de la moartea
sotiei sale. Prea onorabil ca sa se culce cu o femeie fara
sa o ia de nevasta.
- Pare a fi destul de cumsecade.
- Da. E sincer §i moral. Insista ca toata lumea sa fie
ca el §i sa urmeze regulile. Regulile lui. Iar eu, fiindca
sTntem cumnati, am parte de mult mai multa atentie decTt
mi-a§ fi dorit.
§tiind cam cTt de bucuros e Gentry pentru ca sir Ross
Tncerca sa-l aduca pe calea cea buna, Lottie T§i mu§ca
buzele ca sa nu rida. VazTndu-i tresarirea, Nick Ti arunca
o privire amuzat amenintatoare.
-T e distrezi, da?
- Da, recunoscu ea, apoi tipa surprinsa cTnd el
Tmpunse cu degetul Tntre doua coaste. Nu! Ma gTdil acolo!
Te rog!
 PRETUL IUBIRII 137

El se a§eza cu pulpele peste §oldurile ei, Ti prinse

Tncheieturile §i i le ridica deasupra capului. Lottie nu mai
rise deloc. Se sperie putin, dar simti §\ un val de placere
care o zapaci. Se uita fix la barbatul mare de peste ea.
Era Tntinsa sub el, neajutorata, §i nu Tl putea Tmpiedica
sa-i faca orice ar fi dorit. De§i se temea, nu-i ceru s-o
elibereze, ci doar a§tepta, privindu-i chipul Tntunecat. El
T§i slabi strmsoarea §i T§i strecura degetele mari Tn
paimele ei umede.
- Sa vin la tine Tn seara asta? §opti.
Lottie T§i umezi buzele Tnainte sa spuna:
- Ma Tntrebi pe mine sau te Tntrebi pe tine?
El o privi amuzat.
- Pe tine, bineTnteles. Eu §tiu deja ce a§ vrea.
-Atunci prefer sa nu vii.
- De ce sa amTni inevitabilul? O noapte nu conteaza.
- Prefer sa a§tept pma dupa casatorie.
- Din principiu? o lua el peste picior, mTngTind-o Tn
jos, pe brat.
- Din spirit practic, raspunse ea, neputTnd sa-§i
Tnfrineze un suspin cTnd el Ti atinse pielea sensibila de la
Tncheietura cotului. Cum de putea sa trezeasca astfel de
senzatii Tn locuri atTt de anodine?
- Daca ai impresia ca mi-a§ putea schimba parerea
dupa o noapte de iubire, te m§eli. Apetitui meu nu e a§a
u§or de satisfacut. De fapt, daca o sa te am o data, o sa
te vreau §i mai mult. Pacat ca e§ti virgina. Nu-ti pot face
prea multe Iucruri. Cel putin la Tnceput. Lottie Ti arunca o
privire indignata.
138 LISA KLEYPAS

- Imi pare rau pentru inconvenient.

Gentry zTmbi.
- Nu-i nimic. O sa facem tot ce putem, data fiind
situatia. Poate ca nici nu o sa fie attt de dificil pe ctt m3
a§tept. N-am mai fost cu nici o virgina §i nu §tiu cum e,
pTna nu Tncerc.
- Trebuie sa a§tepti pTna mTine, rosti ea pe un ton
ferm, TncercTnd sa se elibereze de sub el.
Nick se Tncorda §i tresari cmd ea se mi§ca. Lottie se
Tncrunta.
- Ce e? Te-am lovit?
El clatina din cap §i se dadu la o parte. I§i duse mma
prin par, ridicTndu-se.
- Nu, spuse pe un ton chinuit. De§i s-ar putea sa
ramm cu sechele permanente daca nu am parte curind
de putina u§urare.
- U§urare? Tntreba ea cTnd el se ridica de pe pat §i-§i
aranja pantalonii.
- 0 sa afli, spuse el, aruncTndu-i o privire delicioasa
§i promitatoare. Aranjeaza-te §i hai sa luam cina. Daca
nu-mi pot satisface apetitul cu tine, macar sa ma ocup de
celalalt apetit.
 Capitolul VIII

Nunta cu lordul Radnor fusese mereu unui dintre

co§marurile ei. Pentru Lottie, ceremonia parea dificila §i
de temut. A§a ca se bucura cTnd formalitatea din biroul
primarului se dovedi eficienta §i rapida. Era nevoie doar
sa semneze, sa schimbe juraminte §i sa plateasca o taxa.
Nu s-au sarutat, nu s-au privit lung §i nimeni n-a fost
emotionat. Lottie era recunoscatoare pentru aerul de
tranzactie al ceremoniei.
Devenise nevasta unui barbat care nu o iubea, care
probabil nu putea iubi pe nimeni. Casatorindu-se cu el,
T§i refuzase ei Tnse§i dragostea. Oricum, exista o
consolare, anume ca scapase de lordul Radnor. Iar Nick
Gentry era fascinant. Nu se obosea sa-§i ascunda
defectele, a§a cum faceau altii, ci se mindrea cu ele ca §i
cum ar fi fost lucru mare sa n-ai morala §i sa fii un
mercenar. ?i era strain, venea dintr-o lume despre care nu
auzise vorbindu-se dectt m §oapta, o lume populata de
hoti, gainari, oameni violenti §i prostituate. Domnii §i
doamnele trebuiau sa pretinda ca aceasta lume nu exista.
Dar Nick Gentry Ti raspundea la Tntrebari cu o franche^e
uimitoare §i Ti explica exact ce se petrecea Tn casele de
toleranta §i Tn birourile de pe strada Arcului.
140 LISA KLEYPAS

- Unele dintre alei smt atit de Tnguste, Ti spuse in

trasura, pe drum spre casa lui sir Ross, TncTt trebuie sa
mergi Tntr-o parte ca sa intri printre cladiri, Am pierdut cTte
un fugar doar pentru ca era mai slab decTt mine. §i sTnt
unele cladiri care au legatura, pe acoperi§, Tn pivnita sau
Tn curte, a§a ca hotul se strecoara ca iepurele Tntr-o
vizuina. De obicei merg cu politi§tii abia recrutati, ca sa-i
ajut sa nu se piarda. CTnd te pierzi, exista riscul sa cazi
Tn capcana.
- Ce fel de capcana?
- Un grup de hoti a§teapta sa-i crape capul sau sa-l
Tnjunghie pe politistul ghinionist. Sau pun cTteva scTnduri
putrezite peste vreo hazna, omul calca pe ele, cade §i se
Tneaca. Lucruri de felul asta.
Ea Tl privi cu ochii mari.
- Ce Tnfiorator!
- Daca §tii la ce sa te a§tepti, nu e nici un pericol, o
asigura el. Am fost Tn fiecare colt al ora§ului §i cunosc
toate capcanele.
- Pare ca Tti place munca ta. Eu n-a§ rezista.
- Nu-mi place.
Ezita, apoi continua:
- Dar am nevoie de ea.
Lottie clatina din cap, nedumerita.
- Vorbe§ti despre epuizarea fizica?
-Asta e doar o parte. Sa sar peste ziduri, sa ma catar
pe acoperi§uri, sentimentul pe care-l am cTnd prind un
fugar §i-l pun la pamTnt...
 PRETUL IUBIRII 141

- §i bataia? Tntreba Lottie. Asta tti place?

Se a§tepta ca el sa nege, Tnsa Gentry dadu scurt din
cap.
- Creeaza dependents, spuse el. Provocarea,
emotia... Chiar §i pericolul.
Lottie T§i Tmpleti degetele Tn poala §i se gTndi ca era
nevoie de cineva care sa-l TmblTnzeasca destul cTt sa
poata trai lini§tit, ca sa nu i se Tndeplineasca prezicerea
§i sa nu moara tfnar.
Trasura intra pe o strada marginita de platani, care,
cu frunzele lor mari, umbreau vegetatia de sub ei. Se
oprira Tn fata unei case mari, frumoasa, dar simpla, Tm-
prejmuita cu gard de fier §i luminata de felinare. Cei doi
servitori, Daniel §i George, o ajutara pe Lottie sa coboare
§i mersera sa le anunte sosirea. Ea vazu litera „C”
desenata Tn fierul forjat §i o atinse cu degetele. Gentry
zTmbi sarcastic.
- Familia Cannon nu face parte din nobilime, dar nu
ti-ai da seama de asta doar uitmdu-te la ei.
- Sir Ross e traditionalist?
- In unele privinte. Dar, din punct de vedere politic, e
progresist. Lupta pentru drepturile femeilor §i ale copiilor
§i sustine toate reformele pdsibile, spuse, oftTnd §i con-
ducTnd-o spre treptele din fata. 0 sa-ti placa. Toate fe-
meile Tl plac.
Urcara, iar Gentry o surprinse punTndu-i mTna pe
mijloc.
- Sprijina-te de mine. Treapta asta e inegalS.
142 LISA KLEYPAS

O ajuta sa treaca mai departe §i o lasa singura abia

dupa ce se asigura ca §i-a recapatat echilibrul. IntrarS
Tntr-un hol mare, zugravitTn nuante de crem, cu lucraturS
aurita pe tavan. §ase arcade legau sala cea mare de ca-
merele principale ale casei, §i o scara Tn forma de pot-
coava ducea la apartamentele de sus. Lottie abia apuca
sa se uite Tnjur, cTnd se apropie de ei o femeie minunata.
Avea parul blond ca mierea veche, mai Tnchis la
culoare decTt al ei. Probabil lady Cannon. Chipul ei era o
copie delicata a trasaturilor severe ale lui Nick. Avea
nasul mai putin pronuntat, barbia frumos desenata, dar
nu la fel de puternica, §i tenul deschis la culoare. Ochii,
Tnsa, aveau acela§i albastru special, plin, Tntunecat §i
greu de citit. Lady Cannon parea attt de tfnara TncTt
nimeni n-ar fi ghicit ca are cu patru ani mai mult decTt
fratele ei.
- Nick! exclama ea rizTnd exuberant §i apropiindu-se
ca sa-l sarute.
El o Tmbrati§a repede, punTndu-§i barbia pe cre§tetul
ei. Se retrase §i o masura. In acea clipa Lottie T§i dadu
seama cTt de mult se iubeau cei doi, Tn ciuda distantei, a
pierderilor §i a minciunilor.
- E§ti gravida, spuse Gentry dupa un moment, iar
sora sa rise.
- De unde §tii? Sigur ti-a spus sir Grant.
- Nu. Dar ai talia mai groasa. Ori asta, ori ti s-a
desfacut corsetul.
FacTnd un pas Tnapoi, lady Cannon rise §i-l lovi u§or.
 PRETUL IUBIRII
»
143

- E§ti complet lipsit de tact. Da, am talia mai groasa,

§i o sa fie tot mai mare ptna Tn ianuarie, cTnd o sa ai Tnca
un nepot sau o nepoata, numai bun de luat Tn brate.
- Doamne apara, spuse el.
Lady Cannon se Tntoarse spre Lottie §i expresia Ti
deveni mai bITnda.
- Bine ai venit, Charlotte. Nick mi-a trimis vorba
despre tine §i abia a§teptam sa te cunosc.
Doamna mirosea a ceai §i a trandafiri, un parfum
lini§titor §i placut. I§i puse bratul Tn jurul umerilor lui Lottie
§i se Tntoarse spre fratele ei.
- Mi-ai adus o sora minunata, spuse. Sa te porti
frumos cu ea, Nick, sau o invit sa locuiasca aici, cu mine.
Pare mult prea bine crescuta ca sa fie Tn compania unuia
ca tine.
- PTna acum n-am de ce sa ma pITng, spuse Lottie
zTmbind. Sigur, nu sTntem casatoriti decTt de o ora.
Lady Cannon se Tncrunta spre fratele ei.
- Sa te Tnsori cu saraca fata la primarie! Imi doresc
sa fi a§teptat, ca sa va pot pregati ceva aici. Nici macar
nu are un inel! Zau a§a, Nick...
- N-am vrut sa a§tept, o Tntrerupse el brusc.
Inainte ca lady Cannon sa poata raspunde, un copila§
intra Tn hoi, urmat de o dadaca. Fetita cu parul castaniu,
ochii alba§tri §i gropite Tn obraji nu parea sa aiba mai mult
de doi ani.
- Unchiule Nick! tipa ea repezindu-se spre el, cu
bucli§oarele zburmd §i TncurcTndu-se.
144 LiSA KLEYPAS

Gentry o prinse §i o ridica Tn aer, zTmbind cTnd ea tipa

fericita. 0 strinse ia piept. Se vedea ca o iube§te. Strin-
gTndu-l pe dupa gTt, fetita scoase un sunet jucau§, Ti
saruta §i-l trase de par.
- Doamne, ce salbaticie, spuse Gentry rizmd.
O Tntoarse cu capul Tn jos §i o facu sa tipe de fericire.
- Nick, Tl certa sora lui rizTnd. O scapi!
- Ba nu, spuse el Tncet §i o strinse din nou la piept
pe fetita.
- Bomboane, ceru copilul, bagTnd mTna Tn haina lui,
ca un mic raton ce era.
Gasi ce cauta §i scoase o punga de hTrtie pe care o
strinse Tn minute, fericita, Tn timp ce unchiul ei o desfacea
pentru ea.
-Acum ce-i mai dai? Tntreba lady Cannon resemnata.
- Carmele cu miere, spuse el vesel, Tn timp ce
nepotica lui baga o bomboana Tn gura.
Cu ochii stralucitori, o privi pe Lottie §i Tntreba:
- Vrei §i tu una?
Ea clatina din cap §i inima Ti batu mai repede. CTnd o
privea a§a, bITnd, zTmbitor, era atTt de chipe§ TncTt Lottie
simti un val de bucurie din cap pTna-n picioare.
-Amelia, murmura Gentry, aducTnd-o pe fetita Tn fata
ei. Spune-i buna ziua matu§ii tale, Charlotte. M-am
Tnsurat cu ea chiar azi dimineata.
Timida dintr-o data, fetita T?i puse capul pe umarul lui
§i zTmbi. Lottie zTmbi la rindul ei, ne§tiind ce sa spuna. Nu
avea prea multa experienta cu fetite a§a de mici §i
 PRETUL IUBIRII 145

plecase de acasa, de la fratii ei, cu multa vreme Tn urma.

Lady Cannon veni sa-§i ia fetita. li aranja buclele §i spuse:
- Draga mea, n-o la§i pe nana sa te pieptene?
Barbia mica §i rotunda se ridica, iar fetita spuse un
„nu” hotarit, cu gura plina de caramele, rTzTnd.
- Daca n-o la§i sa ti-l descurce, o sa fie nevoie sa-l
taiem.
Gentry adauga pe un ton ademenitor:
- Las-o pe dadaca sa te pieptene, iubito, §i data
viitoare cind vin Tti aduc o funda frumoasa, albastra.
* }

- §i o papu§a? Tntreba Amelia plina de speranta.

- 0 papu§a mare cTt tine, promise el.
AgitTndu-se ca sa coboare din bratele mamei ei, fetita
pleca spre dadaca.
- E un copii foarte frumos, my lady, spuse Lottie.
Lady Cannon clatina din cap, zTmbind mTndra.
- §i e rasfatata cum nu se poate, rosti, TntorcTndu-se
§i apucTnd-o pe Lottie de mTna. Spune-mi Sophia. Sa nu
ne complicam.
- Bine, Sophia.
- Sotul meu ni se va alatura curTnd...
- Minunat, spuse Gentry sec Tn urma lor.
Sophia continua sa vorbeasca, de parea nu I-ar fi
auzit.
- Iar eu o sa trimit pe cineva sa ne aduca ceva bun.
Tocmai am cumparat un serviciu pentru ciocolata. Tie
place ciocolata calda, Charlotte?
Lottie intra alaturi de cumnata ei Tntr-un salon
somptuos, cu un perete de sticla prin care se vedeau
plantele dintr-o sera.
146 LISA KLEYPAS

- Nu am baut niciodata, raspunse ea.

La Maidstone nu se bea a§a ceva. §i chiar daca s-ar
fi baut, lordul Radnor nu i-ar fi dat voie sa guste. Iar
servitorii de la Stony Cross Park n-aveau parte decit rar
de a§a ceva. Pina §i untul §i ouale ajungeau rar la ei,
daramite ceva attt de scump cum era ciocolata.
- Niciodata? Atunci o sa gu§ti chiar azi, spuse ea,
apoi zTmbi §iret. Eu smt o autoritate Tn domeniu.
Salonul era decorat Tn nuante calde, vi§inii, aurii §i
verzi, cu mobila grea, din mahon, tapitata cu brocart §i
catifea. Mese mici, acoperite cu piele, erau Tmpra§tiate
peste tot. Pe ele erau romane foileton, carti §i ziare. La
indicative Sophiei, Lottie se a§eza pe un divan foarte
moale §i se sprijini de perne brodate cu modele reprezen-
tTnd animale §i plante. Nick veni alaturi de ea, iar Sophia
ocupa un fotoliu din apropiere. De ea se apropie o
camerista, care asculta cTteva indicatii §optite, apoi ie§i
discret din Tncapere.
- Vine §i sotul meu imediat, Ti informa vesela stapTna
casei. Charlotte, spune-mi cum v-ati cunoscut. Biletul pe
care mi l-a trimis Nick era scurt §i abia a§tept sa aud
detalii.
Lottie deschise gura, apoi o Tnchise, ca un pe§te pe
uscat, fiindca nu reu§i sa gaseasca un raspuns potrivit.
Nu voia sa-§i minta cumnata, dar adevarul, ca mariajul
lor era un aranjament rece §i cinic, era prea stTnjenitor.
Gentry raspunse Tn locul ei, acoperindu-i mTna cu palma.
- Ne-am cunoscut Tn Hampshire. Eu faceam o
investigate acolo, Ti spuse surorii lui Tn timp ce se juca
 PRETUL IUBIRII 147

absent cu degetele lui Lottie. Ea era logodnica lordului

Radnor, fugita ca sa scape de el. Contele m-a angajat pe
mine sa o gasesc, §i, ctnd am dat cu ochii de ea...
Nick ridica din umeri §i o lasa pe Sophia sa traga
singura concluzia.
- Dar lordul Radnor e cu cel putin treizeci de ani mai
batrtn dectt Charlotte, spuse aceasta strtmbtnd din nas
§i uittndu-se tntelegatoare la Lottie. L-am tnttlnit de ctteva
ori §i mi s-a parut foarte ciudat. Nici nu ma mir ca nu va
potriveati, mai spuse, uittndu-se apoi la Gentry. Te-ai
tndragostit de ea cum ai vazut-o, a§a e?
- Cine nu s-ar fi tndragostit? spuse Gentry cu un
ztmbet bltnd.
Desena un cerc tn palma lui Lottie, ti mtngtie degetele
§i t§i trecu aratatorul peste tncheietura ei. Mtngtierea
subtila o aprinse §i-i taie rasuflarea. Tot trupul i se con-
centra tn locul unde o atingeau degetele lui, tn partea de
sus a palmei. Cel mai tulburator i se parea faptul ca el nu-
§i dadea seama ce face. Se juca lene§ cu ea tn timp ce
vorbea cu Sophia. Servitorii adusera serviciul de cioco­
lata.
- Nu e tnctntator? tntreba lady Cannon arattnd spre
setul de portelan decorat cu modele florale.
Ridica un vas malt §i turna din el un lichid gros §i
parfumat tntr-una dintre ce§tile mici, ptna la mijloc.
- Majoritatea folosesc pudra de cacao, dar cele mai
bune rezultate se obtin daca amesteci lapte cu lichior de
ciocolata.
148 LISA KLEYPAS

Cu o mi§care experta, puse o lingurita de zahar in

lichidul fierbinte.
- Nu vorba despre alcool, Tnsa. Lichiorul se obtine
prin presarea boabelor de cacao, dupa ce au fost prajite.
- Miroase minunat, spuse Lottie, tresarind cTnd
degetele lui Nick apasara la baza degetului ei mare.
Sophia se Tntoarse la prepararea bauturii.
- Da, §i gustul e divin. Prefer sa beau ciocolata
dimineata, Tn loc de cafea.
- E stimulant, deci? Tntreba Lottie, reu§ind sa-§i traga
mTna din palma lui Gentry.
Ramas fara jucarie, el o privi Tntrebator.
- Da, Tntr-un fel, raspunse Sophia turmnd lapte Tn
lichiorul dulce de ciocolata.
Amesteca Tn ce§ti cu o lingurita de argint.
- De§i nu te Tnvioreaza la fel, §i ciocolata te binedis-
pune, rosti ea facTndu-i cu ochiul lui Lottie. Se spune ca
are darul de-a trezi instinctele amoroase.
- Ce interesant, spuse Lottie straduindu-se sa-l ig­
nore pe Gentry §i acceptTnd cea§ca pe care i-o Tntindea
cumnata ei.
InhalTnd apreciativ parfumul Jua o Tnghititura mica din
lichidul stralucitor §i Tntunecat. Dulceata Ti aluneca pe
limba §i-i gTdila simturile. Sophia rise, TncTntata de
expresia de pe chipul ei.
- Tti place. Foarte bine. Am un motiv ca sa te chem
des pe la mine.
Lottie dadu din cap §i continua sa bea. Cmd ajunse
la fundul ce§tii, era ametita de amestecul dulce §i cald.
 PRETUL IUBIRII 149

Gentry T§i pusese cea§ca deoparte dupa ce luase doua

mghitituri.
- E prea dulce pentru mine, Sophia, de§i ai talent la
preparat. Plus ca instinctele meie amoroase n-au nevoie
de nici o Tncurajare.
ZTmbi, fiindca afirmatia lui o facu pe Lottie sa se
Tnece.
- Mai vrei, Charlotte?
- Da, te rog.
Inainte ca Sophia sa Ti toarne o portie noua de lichid
magic, un barbat malt §i brunet intra Tn salon. Avea o voce
extraordinara, adTnca §i bITnda, cu un accent cultivat.
- Ma iertati ca am TntTrziat atTt. A fost nevoie sa Tnchei
ni§te treburi cu administratorul terenurilor.
Lottie se a§teptase ca sir Ross sa fie solid, plinut, de
vTrsta mijlocie. PTna la urma avea peste patruzeci de ani.
Dar el parea mai bine facut §i mai viril decTt barbati care
aveau pe jumatate vTrsta lui. Era chipe§ Tntr-un fel distant,
iar autoritatea lui naturala o facu pe Lottie sa se
cuibareasca mai bine Tntre perne. Era Tnalt, subtire, sigur
pe el §i plin de viata Tntr-un fel care ar fi facut un tTnar sa
para cu totul lipsit de gratie. Eleganta lui naturala ar fi
strabatut §i prin Tmbracamintea unui simplu om de la tara.
Sir Ross purta o haina neagra, frumos croita, §i pantaloni
pe masura, Avea o e§arfa gri, de matase, legata cu
pricepere. Se uita prin Tncapere, mai atent la Lottie, mai
lung la Gentry, apoi la sotia sa. Ce ochi neobi§nuiti avea!
Un gri patrunzator §i stralucitor, ca fulgerul Tntr-o sticla.
150 LISA KLEYPAS

Sophia Ti vorbi creaturii minunate pe un ton jucau§, ca §i

cum el ar fi fost un om de rind:
-Acum, ca ai venit, presupun ca trebuie sa discutam
despre ceva plicticos, ca politica sau reformele sociale.
Sir Ross rTse §i se apleca sa o sarute pe obraz. Ar fi
fost un gest absolut normal, doar ca Tncheie sarutul cu o
mi§care aproape imperceptibila de alint. Ochii Sophiei se
Tnchisera putin, ca §i cum atingerea lui Ti trezea amintiri
foarte placute.
- O sa Tncerc sa ma fac placut, murmura el zTmbind.
Se Tndrepta, iar lumina Ti straluci pe firele de par
argintii de la tTmple. Gentry Tl privi impasibil. Dadura mTna.
- Sir Grant mi-a spus ca vrei sa ma vezi, rosti fara
nici o alta introducere. Ce pui la cale, Cannon?
- Discutam mai tTrziu. Inainte vreau sa o cunosc pe
curajoasa ta sotie.
Lottie rise. Trebuia sa fii curajoasa ca sa te mariti cu
un barbat ca Nick Gentry. Facu o reverenta Tn fata fostului
capitan al politiei. El se apropie de ea §i Ti lua mTinile Tn
palmele lui mari §i calde, apoi rosti:
- Bine ai venit Tn familie, doamna Gentry. Te asigur
ca daca ai vreodata nevoie de ajutor, de orice natura, e
suficient sa-l ceri. STnt la dispozitia ta.
Se privira, iar Lottie §tiu imediat ca el vorbea serios.
- Multumesc, sir Ross. ]mi pare rau ca trebuie sa
pastrez secreta Tnrudirea noastra. Ar fi o onoare sa pot
spune ca fac parte din familia Cannon.
- Poate ca reu§im sa schimbam asta, spuse el
enigmatic.
 PRETUL IUBIRII
»
151

Deodata, Lottie simti mtinile lui Gentry pe talie,

tragmd-o la o parte.
- Nu prea cred, Ti spuse cumnatului sau. Nu pot
permite ca o astfel de informatie sa devina publica.
Sophia interveni repede.
- E prea tTrziu ca sa mai luam traditionalul mic dejun
nuptial, a§a ca va propun sa cerem prTnzul. Bucatareasa
prepara pulpa de miel cu sparanghel §i mai multe feluri
de salata. Iar la desert avem Tnghetata de ananas.
- Minunat, spuse Lottie, alaturindu-i-se Tn Tncercarea
de-a mentine o atmosfera lini§tita.
Se a§eza din nou pe divan, aranjTndu-§i rochia cu
grija.
- Nu am mTncat niciodata sparanghel, dar m-am
Tntrebat Tntotdeauna ce gust are.
- N-ai mTncat sparanghel? Tntreba Sophia, neve-
nindu-i sa creada.
Tn timp ce ea Tncerca sa gaseasca o explicate pentru
faptul ca nu cuno§tea astfel de delicii, Gentry se a§eza §i
o lua din nou de mTna.
- Ma tem ca sotia mea a primit o dieta destul de
restrictiva la §coala, Ti spuse surorii lui. A mers cTtiva ani
la Maidstone.
Sir Ross se a§eza Tntr-un fotoliu, alaturi de Sophia, §i
se uita la Lottie cu atentie.
»

- O institute binecunoscuta, cu reputatia ca are ab-

solvente foarte frumos educate, rosti pe un ton bITnd §i
Tncurajator. Spune-mi, doamna Gentry, ti-a plScut
§ederea la ei?
152 LISA KLEYPAS

- Te rog, spune-mi Lottie, rosti ea cu un ztmbet timid.

Incepu sa povesteasca despre §coala, iar sir Ross
asculta atent, de§i ea nu-§i dadea seama ce era attt de
interesant Tn asta. Dupa aceea veni prmzul, pe care-l
luara Tn sera. La masa plina cu farfurii de portelan §i
pahare de cristal serveau doi dintre angajatii casei. Lui
Lottie Ti placea atmosfera, cu copaci §i trandafiri par-
fumati. Chiar §i dispozitia lui Gentry se schimba. Relaxat,
sprijinit de spatarul scaunului, Tncepu sa le povesteasca
despre birourile de pe strada Arcului. Le vorbi despre cum
detectivii fusesera trimi§i sa inspecteze lenjeria §i ca-
ma§ile murdare ale detinutilor. Ace§tia scriau mesaje pe
hainele care ajungeau la rude, iar membrii famililor le
aduceau haine noi. Tmbracamintea detinutilor era Tntr-o
» i

stare jalnica, a§a ca detectivii fusesera nevoiti sa traga la

sorti ca sa decida cine va Tndeplini dezgustatoarea sar-
cina. CTnd Gentry termina de povestit despre supararea
celui care trasese paiul mai scurt, chiar §i sir Ross ridea
cu pofta.
PTna la urma, cei doi barbati Tncepura sa vorbeasca
despre problemele politiei noi, care aparuse cu zece ani
Tnainte. Detectivii de pe strada Arcului erau separati de
politia noua, dar oamenii lui sir Grant erau mult mai bine
pregatiti §i mai eficienti decTt Tncepatorii, carora li se
spunea „racii cruzi”. Lottie nu rezista §i Tntreba despre
porecla. Sir Ross Ti raspunse zTmbind:
- Racii cruzi smt alba§tri, §i asta e culoarea
uniformelor celor noi. §i racii ciupesc.
 PRETUL IUBIRII 153

Comentariul Tl facu pe Gentry sa rida. Discutia despre

politie continua, iar Sophia se apropie de Lottie.
- Crezi ca fratele meu o sa vrea sa mai lucreze pe
strada Arcului, acum ca v-ati casatorit?
- Mie mi-a lasat impresia ca nu are de ales, raspunse
Lottie cu grija. TTrgul pe care l-a facut cu sir Ross...
- Da, dar Tntelegerea lor nu poate dura la nesffr§it.
Acum, ca Nick e Tnsurat, poate ca sotul meu o sa renunte.
- De ce ar conta casatoria?
Sophia se uita pe sub gene la barbatii din cealalta
parte a mesei.
- Raspunsul e prea personal §i prea complicat. Pot
sa vin pe la tine curind, Lottie? Am putea vorbi atunci.
Poate mergem §i la cumparaturi.
Lottie zTmbi. Nu se a§teptase ca sora lui Gentry sa fie
atTt de amabila. Sophia voia sa vorbeasca despre trecutul
misterios al fratelui ei. Poate ar fi ajutat-o pe ea sa-l
Tnteleaga mai bine.
- Mi-ar placea foarte mult.
- Minunat. Cred ca o sa ne simtim bine Tmpreuna.
Auzind ultima remarca a surorii lui, Gentry ridica o
sprinceana.
- Ce pui la cale, Sophia?
- 0 plimbare pe strada Oxford, nimic mai mult, spuse
ea vesela.
Gentry pufni.
- Pe strada aia sTnt cel putin o suta cincizeci de
magazine. Cred ca o sa faceti mai mult decTt s£ v§
plimbati.
154 LISA KLEYPAS

Sophia rise.
- Trebuie sa deschizi cite un cont pentru Lottie la
croitor, la Wedgewood §i, binemteles, la bijutier, la librarie
§i...
- Doamna, adica, Sophia, o Tntrerupse Lottie, stTn­
jenita §i TntrebTndu-se de ce cumnata ei nu-§i dadea
seama ca banii lor sTnt numarati comparativ cu ai ei, sTnt
sigura ca nu e nevoie de a§a ceva.
Gentry Ti spuse Sophiei, zTmbind:
- Lottie poate sa deschida conturi oriunde Ti face
placere. Dar du-o mai TntTi la croitoreasa ta. Din cTte §tiu,
n-are trusou de nunta.
- N-am nevoie de rochii noi, se opuse Charlotte.
Poate o singura rochie mai frumoasa, dar atTt.
Nu voia ca Gentry sa cheltuiasca pe Tmbracaminte
pentru ea. I§i amintea cum cheltuisera parintii ei §i cum
saracisera din cauza asta. Se temea sa cheltuiasca prea
mult §i §tia mai bine decTt oricine ca o avere mica poate
fi cheltuita Tn scurt timp.
- Va rog, insist sa nu...
- E Tn regula, o Tntrerupse Gentry atingTnd-o pe umar.
Privirea lui Ti spuse ca nu e momentul sa discute
despre asta. Ro§ind, Lottie tacu. El T§i mai tinu putin mTna
pe umarul ei, apoi o apuca de cot, stringTnd u§or. Din
fericire, un servitor Tntrerupse tacerea, venind sa ia vasele
§i sa aduca desertul, Tnsotit de pahare mici cu un vin
dulce. Pe farfurii, ITnga Tnghetata de vanilie, erau biscuiti
subtiri.
 PRETUL IUBIRII 155

Sir Ross deschise subiectul noilor amendamente

propuse pentru legea saracimii, pe care attt el ctt §i cum­
natul lui o sustineau. Surprinzator, Sophia T§i spuse
parerea, iar barbatii o ascultara cu atentie. Lottie Tncerca
sa-§i ascunda uimirea, fiindca ea fusese Tnvatata ca o
femeie nu are de ce sa-§i exprime opiniile cTnd sTnt §i
domni de fata. Nu avea ce sa spuna despre politica, un
subiect fierbinte pe care numai barbatii I-ar fi putut
discuta. Cu toate astea, unui barbat distins ca sir Ross i
se parea normal ca sotia lui sa spuna ce crede. Nici
Gentry nu parea suparat ca Sophia e atTt de directa.
Poate ca i-ar fi dat voie §i ei sa faca la fel. Cu acest gTnd
placut Tn minte, Lottie T§i mTnca desertul gustos §i dulce.
CTnd Tl termina, se gTndi cu jind la Tnca o portie. Oricum,
bunele maniere §i teama ca va parea lacoma o facura sa
nu mai ceara.
Gentry Ti vazu privirea trista §i rise Tncet, TntinzTndu-i
farfuria lui.
- Tti plac dulciurile mai mult decTt Ameliei, Ti §opti la
ureche.
Respiratia lui calda Ti dadu fiori.
- La §coala nu primeam desert, spuse ea jenata.
El T§i folosi §ervetul ca sa-i §tearga tandru un colt al
gurii.
- 0 sa am de lucru. Vreau sa-ti arat tot ce nu ai avut
voie sa §tii. Presupun ca acum o sa ceri desert dupS
fiecare masa.
Oprindu-se cu lingurita Tn aer, Lottie se uita Tn ochii
lui alba§tri §i se simti cuprinsa de caldura. Era ridicol c&
156 LISA KLEYPAS

numai vorbindu-i pe tonul acela tandru reu§ea s-o faca

sa se topeasca. Sir Ross Ti privi atent.
- Gentry, vreau sa discut ceva cu tine. STnt sigur ca
exista cai mai bune prin care a§ putea sa-ti transmit
intenfiile mele, dar eu unui nu le cunosc. Situatia ta e
neobi§nuita, rosti, facTnd o pauza dupa aceea. De fapt, e
putin spus neobi§nuita. Intorsaturile vietii tale au fost de-a
dreptul bizare.
Gentry se sprijini de spatarul scaunului cu o mi§care
gratioasa, deta§ata, Tnsa Lottie Ti simti nelini§tea.
- Nu ti-am cerut sa intentionezi ceva Tn ceea ce ma
i i

prive§te.
- Cu toate astea, eu am facut-o. In ultimii trei ani,
ti-am urmarit cariera...
- Ai urmarit-o? Tl Tntrerupse Gentry pe un ton sec. Mai
degraba m-ai manipulat, te-ai amestecat §i mi-ai stricat
ploile.
Dupa atTta vreme Tn care fusese capitanul politiei, sir
Ross era obi§nuit cu astfel de reactii, a§a ca nu facu decTt
sa ridice din umeri.
-A m facut cum am crezut ca e mai bine. Nu uita ca
aveam Tn vedere §i interesele Sophiei. Numai pentru ea
te-am salvat de la Tnchisoare. Ea credea ca ai putea fi un
om bun. De§i pe atunci nu eram convins, acum recunosc
ca a avut dreptate. Nu e§ti un raufacator, a§a cum te-am
crezut.
Gentry zTmbi rece, §tiind ca nu era laudat degeaba.
- In schimb, da-mi voie sa-ti spun ca nici tu nu e§ti o
acritura ipocrita, a§a cum am crezut.
 PRETUL IUBIRII 157

- Nick, Tl certa Sophia, a§ezTndu-§i mTna mica peste

aceea a lui sir Ross. Sotul meu nu a fost niciodata ipocrit.
§i te asigur ca nu e deloc acru. Ba chiar...
- Sophia, spuse sir Ross Tncet. Nu e nevoie sa ma
aperi, iubito.
- Dar nu e§ti a§a, insista ea.
El Tntoarse palma de sub mTna ei §i Ti apuca degetele.
Pentru un moment, se uitara unui la altul cu o bucurie
Tmparta§ita §i intima. Lottie simti o apasare ciudata Tn
piept. Cum era, oare, sa iube§ti a§a? Ei doi pareau a se
bucura foarte muit unui de celalalt.
- Bine, spuse Gentry nerabdator. Sa trecem la
subiect, Cannon. Nu vreau sa-mi petrec toata ziua nuntii
cu tine.
Fostul capitan al politiei rTnji.
. - Foarte bine, o sa Tncerc sa fiu scurt. De cTnd te-ai
alaturat oamenilor de pe strada Arcului, sir Grant m-a tinut
la curent cu realizarile tale, cu operatiunile la care ai
participat, cu munca pe care ai facut-o alaturi de ceilalti
politi§ti, cu faptele care ti-au pus viata Tn pericol. Dar abia
odata cu incendiul de la casa Barthas mi-am dat seama
cTt de mult te-ai schimbat.
- Nu m-am schimbat, spuse Gentry obosit.
- Ai Tnvatat sa pui pret §i pe viata celorlalti, nu doar
pe a ta, continua sir Ross. Te-ai ridicat la nii/elul
a§teptarilor mele §i ai contribuit la binele public. Iar ast§zi
te-ai Tnsurat. Cu o tTnara pe care, destul de interesant
poate, ai fi ales-o daca circumstantele nu ti-arfi furat titlul
§i pozitia acum mult timp.
158 LISA KLEYPAS

Gentry Tl privi cu suspiciune.

- Nu mi-a pasat niciodata de titlu. §i Dumnezeu §tie
ca nu mai am nevoie de el acum.
Barbatul mai Tn vTrsta se juca putin cu lingurita, avTnd
o expresie potrivita unui §ahist Tn timpul unei partide lungi
de §ah.
- E un lucru pe care nu I-ai Tnteles niciodata despre
titlul tau. Iti apartine, chiar daca nu Tl vrei. El nu dispare
daca tu alegi sa-l ignori.
- Ba da, fiindca am devenit altcineva.
- Dar nu e§ti altcineva, Ti spuse sir Ross. Adevaratul
Nick Gentry a murit acum paisprezece ani. Tu e§ti lordul
Sydney.
- Dar nimeni nu §tie.
-A sta o sa se schimbe, spuse sir Ross calm.
Gentry ramase nemi§cat, TncercTnd sa Tnteleaga ce
auzise.
- Ce naiba vrei sa spui?
- Dupa o atenta deliberare am decis sa Tncep Tn
numele tau procesul de preluare a titlului. De curind i-am
vorbit despre situatia ta lordului cancelar. Nu doar ca l-am
asigurat ca e§ti Sydney, dar am confirmat ca ai §i averea
necesara pentru a te ocupa de titlu. Cam Tn doua
saptamTni functionarul coroanei va emite o citatie prin
care vei fi chemat Tn Camera Lorzilor. Atunci o sa te
prezint public drept lordul Sydney, la un bal Tn onoarea
ta.
Gentry se ridica de la masa, trTntind scaunul la podea.
 PRETUL IUBIRII 159

- Du-te dracului, Cannon!

Lottie tresari din cauza brutalitatii lui. Nick reactionase
de parea viata Ti era amenintata. Pericolul nu era Tnsa
unui fizic, ci unui de neatins, din prinsoarea caruia nu
avea cum sa evadeze. Ea §tiu ca Tn spatele expresiei
Tmpietrite de pe chipul lui erau gTnduri frenetice despre
cum ar putea sa scape.
- 0 sa neg totul, spuse pTna la urma.
Sir Ross T§i Tmpreuna mTinile §i Tl privi, sigur pe sine.
- Daca faci asta, o sa aduc martori, pe sir Grant, pe
mine, pe sora §i pe sotia ta, care sa spuna ca, Tn parti­
cular, ai recunoscut ca e§ti lordul Sydney. Acestea, com-
binate cu dovezi circumstantiate, ca de pilda lipsa vreunui
certificat de deces sau a martorilor care sa poata afirma
ca te-au vazut mort, formeaza ceea ce se nume§te Tn
lege afecundatio ab extra, o situatie rara, dar nu impo-
sibila.
Gentry parea gata sa-l stringa de gTt pe fostul capitan
al politiei.
- 0 sa fac cerere la Camera Lorzilor ca sa mi se dea
voie sa renunt la titlu. Dumnezeu §tie ca ei s-ar bucura
sa scape de mine.
- Nu fi prost. Chiar crezi ca ti-ar da voie sa faci a§a
ceva? Ar Tnsemna un atac la adresa Tntregii institutii a
nobiiitatii. S-ar teme ca diferentele dintre clasele sociale,
» » ’

ba chiar monarhia, ar fi amenintate.

-T u nu crezi Tn privilegiul dat prin na§tere, raspunse
Gentry. De ce vrei sa ma obligi sa accept titlul? Nu-mi
trebuie.
160 LISA KLEYPAS

- Asta n-are a face cu vederile mele politice. E doar

un fapt. E§ti Sydney, oricum ai alege sa-|i spui. Nu o sa
poti da peste cap §apte sute de ani de principiu ereditar,
a§a cum n-o sa poti nici sa-ti mai eviti obligatiile.
- Care obligatii? Tntreba Gentry. Cele pentru o avere
care timp de paisprezece ani a fost a nimanui?
- Ai responsabilitati fata de arenda§ii care Tncearca
sa traiasca de pe urma unor terenuri gestionate de
guvern. Fata de Camera Lorzilor, locul Tn care scaunul
tau s-a racit timp de douazeci de ani. Fata de sora ta, pe
care ai fortat-o sa-§i tina secreta relatia cu tine. Fata de
sotia ta, care ar ft mult mai respectata §i mai avantajata
social purtTnd titlul de lady Sydney. Fata de amintirea
parintilor tai. §i fata de tine. Jumatate din viata te-ai
ascuns sub un nume fals. E momentul sa recuno§ti cine
e§ti.
Gentry strinse pumnii.
- Nu e decizia ta.
- Daca nu insist eu, o sa-ti petreci restul vietii
TncercTnd sa scapi.
-A m tot dreptul!
- Poate ca da. Oricum, nu vei mai putea lucra ca
detectiv. Sir Grant e de acord cu opinia mea, a§a ca nu
mai are nevoie de serviciile tale pe strada Arcului.
Chipul lui Gentry se colora §i el Tnghiti violent,
TntelegTnd ca din acei moment Tncolo nu mai putea fi
detectiv.
- 0 sa-mi petrec restul vietii lucrind pentru particulari.
 PRETUL IUBIRII 161

- Ar fi o noutate, nu? Tntreba sir Ross sarcastic.

Vicontele detectiv.
- Nick, spuse Sophia cu blmdete, §tii ce ar fi vrut
mama §i tata.
El paru a se simti Tngrozitor. Era mai ales indignat.
-A m fost Nick Gentry prea mult timp.
Sophia Ti raspunse cu grija, parind a Tntelege de ce
lui i se parea imposibil.
- 0 sa fie greu. Nu spune nimeni altfel. Dar acum o
ai pe Lottie ca sa te ajute.
Nick nu se uita spre sotia lui, dar pufni dispretuitor,
- Lottie, draga mea, spuse Sophia cu o hotarire plina
de blmdete, ce trada o vointa puternica sub aparenta
delicata,* cTti» ani ai mers la Maidstone?
- §ase, spuse Lottie uittndu-se speriata la profilul dur
al sotului ei.
i

- Daca reputatia lor e adevarata, Tnseamna ca §tii

multe despre comportament, gratie, arta conversatiei
politicoase §i Iucruri care tin de gestionarea bugetului unei
case, despre stil §i bun gust, despre cum se organizeaza
TntTlniri de dimineata sau petreceri la cina... Despre miile
de detalii ale etichetei care fac diferenta dintre paturile
sociale. Presupun ca ai putea avea grija de o casa oricTt
de mare. Cu siguranta ca §tii sa dansezi, sa calare§ti, sa
cTnti la un instrument muzical, sa vorbe§ti frantuze§te §i,
poate, ceva germana.
- A§a e, spuse Lottie scurt, neputTnd suferi senzatia
ca era parte din capcana Tn care era prins Gentry.
162 LISA KLEYPAS

Era obligat sa devina ceva ce nu voia, iar ea §tia bine

cum venea asta. DTnd multumita din cap, Sophia se
Tntoarse spre fratele ei.
- Lottie e un mare avantaj. Ajutorul ei va fi de
nepretuit...
- Nu o sa fac nimic, spuse el, apoi se uita la sotia sa.
Vino. Plecam imediat.
Ea se ridica, §i sir Ross odata cu ea. Tulburata, se
uita la cumnatul ei. Nu parea multumit. Era sigura ca
motivele lui nu aveau legatura cu razbunarea sau cu
reaua vointa. Sir Ross §i Sophia credeau ca era nevoie
ca Gentry sa-§i recapete titlul. Voia sa discute cu ei
despre asta, dar era clar ca Nick abia se mai putea
controla. Orice alt barbat s-ar fi bucurat sa-§i recapete
rangul §i pSmTnturile. insa pentru el era, clar, un vis urit.
Lottie tacu pe drumul spre casa. Sotul ei era
nemi§cat, Tncerca sa-§i stapTneasca furia §i probabil se
chinuia sa priceapa de ce viata i se schimbase Tntr-atTt.
Cam a§a se simtise §i ea la plecarea de la Stony Cross
Park, se grndi cu tristete.
CTnd ajunsera la casa de pe strada Betterton, Gentry
sari din trasura §i o lasa pe Lottie sa coboare cu ajutorul
vizitiului. CTnd ajunse §i ea la intrare, el nu era nicaieri.
Menajera statea Tn hoi, cu o expresie perplexa din care
se putea citi ca Gentry tocmai intrase val-vTrtej.
- Doamna Trench, spuse Lottie pe un ton calm. Ati
vazut Tncotro s-a dus domnul Gentry?
- Cred ca e Tn biblioteca, domni§oara. Adica doamna
Gentry.
 PRETUL IUBIRII 163

Dumnezeuie, ce ciudat era sa ti se spuna a§a. §i mai

ciudat era ca foarte curind avea sa i se spuna lady
Sydney. IncruntTndu-se, Lottie privi spre coridorul care
ducea Tn biblioteca. 0 parte din ea voia sa se retraga la
ea Tn dormitor, Tn siguranta. Insa cealalta parte era atrasa
irezistibil spre Nick. Dupa ce doamna Trench Ti lua boneta
§i manu§ile, Lottie se Tndrepta spre biblioteca. Batu la u§a
Tnchisa, apoi intra. Camera avea lambriuri din lemn de
cire§ §i un covor maroniu cu insertii aurii. Ferestrele
ajungeau pTna la tavan. Umerii (ati ai lui Gentry se profilau
Tn lumina uneia dintre ele. Se crispa cTnd o auzi ca se
apropie. Stringea Tn mTna un pahar de coniac, ca §i cum
ar fi fost pe cale sa-l sparga Tntre degetele lungi. Lottie se
opri nesigura ITnga unui dintre rafturi, uimita ca Tn jur nu
erau prea multe carti.
- Ai o biblioteca aproape goala, spuse.
Gentry ramase la fereastra, uitTndu-se Tn gol. Dadu
pe gTt ultima gura de coniac.
- Atunci cumpara ni§te carti. Daca-ti place, umple
rafturile pTna la tavan.
- Multumesc.
i

Incurajata de faptul ca el nu Ti ceruse sa piece, Lottie

se aventura mai aproape.
- Domnule Gentry...
- Nu-mi spune a§a, se rasti el.
- Imi pare rau, Nick, spuse ea venind mai aproape.
A§ vrea sa corectez ceva din ce-a zis sir Ross. Nu ai nici
o responsabilitate fata de mine. Nu trebuie sa m3 faci o
164 LISA KLEYPAS

lady. A§a cum am spus, nu-mi pasa daca e§ti om de rind

sau aristocrat.
El tacu multa vreme, apoi ofta prelung. Merse la bar
§i T§i mai turna un coniac.
- Ai cum sa-l opre§ti pe sir Ross? Tntreba ea. Am
putea vorbi cu un avocat...
- E prea tTrziu. N cunosc. S-a gmdit la toate
posibilitatile. Are influenta peste tot. In sistemul judiciar,
Tn politie, Tn parlament, la biroul Coroanei... Citatia aia o
sa vina, orice a§ face ca sa o evit.
Spuse un cuvTnt pe care ea nu-l cuno§tea, dar care
parea tare urit.
- Mi-ar placea sa-i zdrobesc fiecare osi§or lui
Cannon, al naibii magar.
- Ce pot sa fac? Tntreba ea Tncet.
- Ai auzit-o pe sora mea, nu? O sa faci pe doamna
conacului §i o sa ma ajuti sa ma prefac ca smt viconte.
- La Stony Cross Park te-ai descurcat destul de bine,
spuse ea. Ai fost convingator pe post de nobil.
- Pentru cTteva zile, spuse el amar. Dar acum se pare
ca va trebui sa joc rolul asta tot restul vieti, adauga,
scuturind din cap pentru ca nu-i venea sa creada.
Doamne! Nu vreau a§a ceva. Tmi vine sa omor un om!
Lottie apleca putin capul §i-l privi curioasa. Probabil
ca ar fi trebuit sa se teama de el cTnd era Tn starea asta.
Chiar arata ca §i cum ar fi fost gata sa omoare pe cineva,
cu ochii stralucind de furie. Curios, dar ea nu simtea decTt
compasiune §i, mai mult, avea senzatia ca sTnt amTndoi
 PRETUL IUBIRII 165

de aceea§i parte. Nici unui nu ceruse o viata ca aceea pe

care o aveau.
- Cum a fost la Stony Cross Park, unde te-ai
prezentat drept lordul Sydney?
- La Tnceput mi s-a parut amuzant. Ironia era ca
jucam propriu-mi rol. Dupa prima zi a devenit ca un sac
pe care-l caram Tn spate. Ma enerveaza §i sa aud
numele.
Lottie se Tntreba de ce era el atTt de iritat de numele
cu care se nascuse. Probabil ca avea §i un alt motiv Tn
afara de acelea pe care i le spusese deja.
- Nick, de ce a spus sir Ross ca ai averea necesara
ca sa sustii titlul?
>

El strimba din buze.

- A vrut sa spuna ca-mi pot permite sa Tntretin o
mo§ie mare §i pot trai a§a cum se a§teapta de la un nobil.
- De unde §tie asta?
- Nu e sigur.
- Se Tn§ala, bineTnteles.
- Nu, mormai el. Nu se Tn§ala. Tnainte sa lucrez pe
strada Arcului, am facut cTteva investitii §i am actiuni pe
ici, pe colo. in total, am strins cam doua sute.
Lottie se gTndi ca doua sute de lire nu era o suma
mica, dar nici nu era suficient ca sa fii asigurat tot restul
vietii. Spera ca investitiile lui sa nu T§i piarda valoarea Tn
timp.
- Pare destul, spuse, nedorind sa-i raneasca orgoliul.
Daca o sa cheltuim cu grija, ne-am putea descurca. Dar
166 LISA KLEYPAS

nu cred ca avem destul pentru un trusou de nunta. Nu

acum. Poate pe viitor...
- Lottie, o intrerupse el, nu e nevoie sa facem
economii.
- Doua sute de lire slnt ceva bani, dar nu destul ca
sa Tntretii o casa cu...
- Lottie, spuse el privind-o Tntr-un fel ciudat. Eu ma
refeream la mii. Dou3 sute de mii de lire.
- Dar... dar...
Lottie era uimita. Era o suma imensa, o avere dupa
standardele oricui.
- §i mai am vreo cinci mii pe an din investitii §i
comisioane, adauga el, uimind-o §i mai mult.
Chipul i se Tntuneca.
- De§i se pare ca s-a terminat cu investigatiile mele
particulare.
- E§ti la fel de bogat ca lordul Radnor, spuse ea
ametita.
i

El facu un gest indiferent cu mTna, ca §i cum banii nu

ar fi contat comparativ cu celelalte probleme pe care le
avea.
- Probabil ca da.
- Ti-ai putea permite o duzina de case. Ai putea avea
orice...
- Nu am nevoie de o duzina de case. Nu pot sa dorm
decTt sub un singur acoperi§. Nu pot sa manTnc dectt de
trei ori pe zi. §i nu vreau sa impresionez pe nimeni.
Lottie constata cu surprindere ca el nu dorea
neaparat sa fie bogat. Averea lui era o consecinta a nevoii
 PRETUL IUBIRII 167

de a se simti superior celorlalti detectivi de pe strada

Arcului. Acum, ca nu mai putea lucra alaturi de ei, avea
nevoie urgent de ceva de facut. Era un barbat foarte activ
§i nu i se potrivea lenea cultivate a vietii de aristocrat.
Cum sa se obi§nuiasca el sa fie nobil?
Probabil ca Nick se gindea la acela§i lucru, pentru ca
mormai suparat §i T§i trecu mma prin par. O §uvita Ti cazu
pe frunte, iar ea tresari cTnd T§i dadu seama ca voia sa
atinga firele de culoarea ciocolatei, sa i le dea la o parte,
sa-§i treaca degetele prin parul lui matasos.
- Lottie, spuse el ragu§it. 0 sa ies o vreme. Probabil
ca ma Tntorc abia dimineata. Ai scapat de mine Tn seara
asta.
- Ce ai de gmd?
- Nu §tiu Tnca.
El facu un pas Tnapoi, putin speriat, nelini§tit, ca §i
cum ar fi fost prins Tntr-o plasa deasa. Lottie §tia ca nu
are de ce sa-i pese daca el pleca sa se Tmbete, sa se ia
la bataie sau sa faca orice altceva faceau barbatii cTnd
voiau sa se destinda. Cu toate astea, Ti pasa.
Fara sa se gTndeasca la ce face, se apropie de el §i
T§i puse palma pe reverul hainei lui, apoi strecura mTna
dedesubt. Avea o vesta la fel de neagra ca §i haina, dar
materialul era mai fin §i aluneca pe deasupra pieptului lui.
Se Tntreba cTt de fierbinte Ti era pielea, daca i se simtea
caldura prin haine. Nick ramase nemi§cat, respirmd mai
adTnc. Lottie nu se uita la el, ci la nodul e§arfei. II mTngTie
pe deasupra cama§ii.
168 LISA KLEYPAS

- Nu vreau sa scap, spuse ptna la urma, desfacTndu-i

gulerul.
Stapmirea lui de sine se topi. Respira sacadat §i
strinse pumnii. Ea Ti desfacu nemdemTnatic cama§a,
decoperindu-i partea de sus a pieptului. Se uita la el.
Agitatia §i furia se transformau repede Tn dorinta. STngele
i se urease Tn obraji, iar ochii alba§tri Ti straluceau.
Apleca Tncet capul, ca §i cum ar fi vrut sa-i dea ocazia
sa scape. Ea ramase pe loc, dar Tnchise ochii cmd Ti simti
buzele sarutTndu-i gTtul, desfacute, matasoase. VTrful
limbii lui desena un cerc delicat §i fierbinte pe pielea ei.
OftTnd tremurat, Lottie se sprijini de el, fiindca o lasau
picioarele. Nick nu puse mTna pe ea, ci continua sa-i
alinte gTtul. Ea se tinu de el, cuprinzTndu-l cu bratele pe
dupa mijloc. Sotul ei o apuca u§or de umeri, parind
nehotarit. Sa o traga mai aproape sau sa o Tndeparteze?
0 Tntreba gutural:
- Ce faci, Lottie?
Inima ei batea tare, a§a ca abia reu§i sa spuna:
- Cred ca te Tncurajez sa termini ce ai Tnceput Tn
biblioteca lordului Westcliff.
- Sa fii sigura, spuse el aspru. N-am mai fost cu o
femeie de §ase luni. Daca te hotara§ti brusc sa ne oprim,
s-ar putea sa nu-mi pice bine.
- N-o sa-ti spun sa te opre§ti.
El o privi aprins, serios..
- De ce acum, daca aseara n-ai vrut?
Nu Ti putea explica. Dupa tot ce se TntTmplase la prmz,
 PRETUL IUBIRII 169

acum Ti parea dintr-o data vulnerabil. Incepea sa vada ca

are nevoie de ea, mai mult decTt Tn pat. §i provocarea
de-al TmblTnzi, de-a Tncerca sa-§i impuna vointa Tn fata
vointei lui, era irezistibila.
j ’

-Acum sTntem casatoriti, rosti ea prima scuza care-i

veni Tn gTnd. A§ prefera sa terminam o data cu asta, ca
sa nu ma mai tem atTt.
Vazu sclipirea de vTnator Tn ochii lui. O dorea. Nu
pierdu timp cu Tntrebarile, ci Ti Tntinse mTna.
-Atunci hai sus.
Cu grija, Lottie T§i puse mTna Tntr-a lui.
- Nick, un singur lucru...
-C e ?
- Inca nu e Tntuneric.
- $ i?
- E cuviincios sa facem asta dupa-amiaza?
Intrebarea Tl facu sa rida.
- Nu §tiu. §i nu-mi pasa deloc.
TinTnd-o de mTna, o conduse pe coridor, apoi pe
scara Tn sus, spre dormitor.
 Capitolul IX

Lottie tl lasa s-o conduca. O tinea strins de mTna.

Cmd ajunsera Tn dormitorul lui, ei i se Tnmuiara genunchii.
Draperiile erau date la o parte §i o lumina cenu§ie intra
pe fereastra. I-ar fi placut sa fie Tntuneric. GTndul ca va fi
dezbracata Tn miezul zilei o facu sa tremure.
- U§urel, spuse Nick, oprindu-se Tn spatele ei.
O prinse cu bITndete de brate §i Ti vorbi pe un ton mai
jos §i mai taraganat decTt de obicei.
- 0 sa fiu atent. Pot sa fac sa-ti placa, daca...
- Daca?
- Daca ai Tncredere Tn mine.
Ramasera nemi§cati §i tacuti. Lottie T§i umezi buzele,
gTndindu-se ca nu mai avusese Tncredere Tn nimeni de
ani buni. §i sa aiba Tncredere Tn Nick Gentry, cel mai lipsit
de scurpule barbat pe care-1 cuno§tea, nu era doar o
prostie, era de-a dreptul nebunie.
- Da, spuse, mirTndu-se de sine Tnsa§i. Da, am
Tncredere.
El scoase un sunet slab, de parea s-ar fi mirat. Incet,
mTna Ti aluneca pe pieptul ei, apasTnd u§or §i facmd-o sa
se sprijine de el. Lottie Ti simti gura pe ceafa, sarutTndu-i
 PRETUL IUBIRII 171

parul. Nick Ti gusta pielea, apoi mu§ca Tncet, dintr-un loc

sensibil. O saruta pe gTt §i pe lobul urechii, apoi Ti desfacu
rochia. Corsetul ei ramase la vedere. O mTngTie pe gTt,
apoi de-a lungul umarului.
- E§ti frumoasa, Lottie, Ti §opti. Gustul, mirosul tau,
pielea, parul...
li scoase agrafele §i le arunca pe covor, scufundTnd
degetele Tn matasea aurie care Ti cadea peste umar. I§i
freca obrazul de firele matasoase. Caldura trupului ei se
Tnteti, crescu, iar ea se sprijini de trupul lui solid. Nick Ti
cobori rochia pTna la briu, ajutTnd-o sa scoata mTinile din
mTneci §i mTngTindu-i bratele, de la cot pTna la subtioara.
IntorcTnd-o cu fata la el, Ti desfacu panglicile corsetului.
STnii ei, ridicati artificial de Tmbracaminte, revenira la locul
lor, iar sfTrcurile i se Tntarira la contactul cu furoul. El o
atinse prin materialul sub^ire, T§i strecura palma sub unui
dintre sTni §i-i desena cu degetul mare conturul sfTrcului.
Atingerea era foarte u§oara, dar atTt de insistenta TncTt ea
simti ca ia foe.
t

Tresari §i Tl prinse de umeri ca sa se sprijine. Nick o

apuca de mijloc §i se juca mai departe cu trupul ei, bITnd,
apucTndu-i sfTrcul Tntre degete §i mTngTind Tncet. Un val
de placere surda se forma Tn interiorul ei, iar el Ti cuprinse
sTnul Tn palma. Ea-§i dori deodata ca el sa-i atinga §i
celalalt sTn. Voia sa o sarute peste tot §i voia sa-i simtS la
rindul ei caldura pielii, sa se lipeasca de trupul lui gol.
Nerabdatoare, Tl trase de haina pTna cTnd el rise.
- lnceti§or, §opti. Nu e nevoie sa ne grabim.
172 LISA KLEYPAS

l§i scoase vesta, ciorapii §i pantofii, pantalonii §i

cama§a, §i ramase Tn lenjeria care Ti ascundea erectia.
Deodata, Lottie nu §tiu unde sa se uite. Ar fi trebuit sa-i
para vulnerabil, a§a gol, dar el parea mai puternic acum
decTt Tnainte. Avea un trup foarte frumos, mare, puternic
§i Tn forma. Bronzul i se oprea la mijloc, iar de acolo avea
pielea mai deschisa la culoare. Pieptul §i locul dintre
pulpe Ti erau acoperite cu par Tntunecat. Degetele lui Ti
mTngTiara obrazul trandafiriu.
- §tii ce o sa se TntTmple?
Lottie dadu din cap, tremurmd.
- Da, a§a cred.
El o mTngTie pe sub barbie, lasTndu-i o urma fierbinte
pe piele.
- Cine ti-a spus? Mama ta?
- Nu. Voia sa-mi explice Tn noaptea dinaintea nuntii
cu lordul Radnor. Dar sigur ca nu s-a mai TntTmplat, spuse
Lottie, TnchizTnd ochii cTnd el o mTngTie pe gTt, cu palma
calda §i putin aspra. Am auzit bTrfe la §coala. Unele dintre
fete facusera... cTte ceva. §i ne-au povestit §i noua.
-C e ?
- S-au TntTlnit cu domni, sau cu veri de-ai lor, carora
le-au permis sa le faca Iucruri.
Lottie deschise ochii §i se uita fix la pieptul lui.
- CTt de departe au ajuns? Au facut ce am facut noi
seara trecuta?
- Da, recunoscu ea.
- Ti-a placut cum te-am atins? Tntreba el bITnd.
 PRETUL IUBIRII 173

Ea se Tnro§i, dar dadu din cap.

- 0 sa-ti placa §i restul, Ti promise el, apucTnd tivul
furoului.
AscultTnd de Tndemnul lui fara cuvinte, ea ridica
bratele §i-l lasa s-o dezbrace. T§i scoase pantofii §i
ramase Tn fata lui doar Tn lenjerie §i ciorapi, cu bratele
Tncruci§ate peste smi. El o privi lung, apoi o mTngTie pe
spate, provocTndu-i fiori.
- la-ma Tn brate, Lottie.
Ea Tl asculta, lipindu-se de el, stTnjenita. SfTrcurile ei
Ti atinsera parul de pe piept. Corpul lui era foarte fierbinte,
iar madularul o ardea prin lenjerie, atingmdu-i stomacul.
Apoi el o apuca de posterior §i o trase mai sus. Nick o
strinse la piept, iar ea Tl simti apasTnd cu trupul Tn locul ei
cel mai sensibil. Un val de senzatie o traversa, urmat de
o dorinta atTt de puternica TncTt se Tntreba cum de nu
le§ina. ApucTndu-l de gTt, T§i ascunse fata Tn umarul lui.
El Ti mTngTie pulpele, alunecTnd tot mai sus. O atinse lent,
rabdator, ritmic, iar materialul de sub degetel. lui se umezi.
0 tinu la piept multa vreme, Tncalzind-o cu corpul lui, pTna
cmd ea nu mai rezista §i Tncepu sa se mi§te, TncercTnd sa
se apropie mai mult.
Nick Ti desfacu lenjeria §i o lasa sa cada, apoi o ridica
Tn brate §i o duse Tn pat cu o u§urinta uimitoare. Lottie se
sprijini de pernele brodate, iar sotul ei o privi zTmbind.
- N-am mai vazut pe nimeni ro§ind din cap pTna-n
picioare.
- Ei bine, n-am mai fost niciodata goala Tn fata unui
barbat, spuse ea.
174 LISA KLEYPAS

Nu-i venea sa creada ca vorbe§te cu cineva Tn timp

ce n-avea nimic pe ea Tn afara de ciorapi. El o prinse cu
blmdete de glezna.
- E§ti adorabila, Ti §opti, apoi se urea §i el Tn pat.
li trase cu dintii una dintre jartiere, desfacTnd funda
care o tinea pe loc. Ea tresari cTnd el sSruta urma ro§ie
pe care o lasase nodul, apoi Ti atinse pielea cu limba. li
scoase ciorapii, pe rind, apoi Ti desfacu pulpele. Lottie se
acoperi cu palma. El ridica privirea, iar respiratia lui
fierbinte Ti Tncalzi pielea. 0 mTngTie de la mijloc pTna la
pulpe.
- Nu te acoperi, o Tndemna.
- Nu ma pot abtine, spuse ea, TncercTnd sa se
fereasca de atingerea limbii lui, care ajunsese Tn locuri Tn
care ea nu credea ca vreun barbat ar putea saruta o
femeie.
Reu§i sa se strecoare sub a§ternut, cautTnd sa scape.
Tremura cTnd simti raceala pe trupul gol. Nick rise §i o
urma. Capul Ti disparu sub patura, iar ea Ti simti mTinile
pe genunchi, desfacmdu-i din nou pulpele. Lottie se uita
pierduta spre baldachin §i Tntreba:
- Nick, asta fac oamenii de obicei?
Vocea lui se auzi Tnfundat:
- Ce Tnseamna de obicei?
Ea tresari cTnd el Ti mu§ca Tn joaca pulpa.
- Nu §tiu sigur. Dar nu cred ca se face a§a.
El Ti raspunse amuzat:
- §tiu ce fac, Lottie.
 PRETUL IUBIRII 175

- Nu voiam sa spun ca nu §tii... Vai, te rog, nu ma

saruta acolo!
II simti rizmd pe Tnfundate.
- Pentru cineva care n-a mai facut asta niciodata, ai
cam multe pareri. Lasa-ma sa fac dragoste cu tine a§a
cum vreau. Cel putin prima data.
O apuca de Tncheieturile mTinilor §i i le dadu Tn laturi.
- Stai locului.
- Nick, Tncepu ea sa spuna cTnd el T§i lasa capul spre
buclele blonde care o acopereau. Nick...
Dar el n-o asculta, vrajit de mirosul sarat al pielii ei.
Respiratia lui o Tncalzi, iar Lottie gemu, tragTndu-§i Tnche­
ieturile din mTinile lui. Limba lui cauta printre cTrlionti pTna
cTnd atinse carnea trandafirie de sub ei. Linse o parte,
apoi cealalta, doar cu vTrful limbii, delicat.
0 mTngTia cu bITndete, iar limba Ti aluneca peste
carnea care se topea sub rasuflarea lui, mai jos, spre
intrarea secreta Tn trupul ei, umplTnd-o, retragTndu-se,
revenind. Lui Lottie i se Tnmuiara genunchii, iar sexul Ti
pulsa nerabdator. tn timp ce el o saruta §i se juca, ea
Tncerca sa se mi§te Tn a§a fel TncTt sa-l faca sa atinga locul
care cerea cu disperare sa fie atins. El paru a nu pricepe
ce vrea §i o atinse peste tot, doar acolo nu.
- Nick, §opti ea negasind cuvinte pentru ceea ce
dorea. Te rog. Te rog...
Dar el continua sa nu-i faca pe plac, pTna cmd Lottie
Tntelese ca asta era jocul. Nerabdatoare, Tntinse mTinile
§i-i atinse parul, apoi simti cum el pufne§te Tn ris. Imediat,
176 LISA KLEYPAS

gura lui aluneca Tn jos, spre genunchii ei, apoi spre

glezne. Cmd se Tntoarse de unde plecase, tot corpul lui
Lottie tremura. 0 atinse cu limba, doar putin. Ea nu-§i
putu retine un suspin §i se arcui.
- Nu, murmura el. Nu Tnca, Lottie. A§teapta Tnca
putin.
- Nu pot. Nu te opri...
II trase de par, gemind cmd el o atinse din nou cu
limba. PrinzTnd-o de Tncheieturi, Nick i le ridica deasupra
capului §i se a§eza Tntre picioarele ei, cu grija sa n-o
striveasca. Madularul Ti era cuibarit Tn valea fierbinte
dintre pulpele ei. Ochii alba§tri §i Tntunecati o privira fix
Tnainte ca el sa-i elibereze mTinile.
- Tine-le acolo, spuse, iar ea Tl asculta, suspinTnd.
Nick Ti saruta sTnii, trecTnd de la unui la celalalt. Cu
fiecare sarut, ea aproape ca se ridica de pe pat. Sexul lui
o atingea cu mi§cari disciplinate, ritmice, care o ademe-
neau, o mTngTiau §i o chinuiau, Tn timp ce gura Tnfometata
Ti tortura sfTrcurile. Ea se arcui, gemTnd §i rugTndu-se de
el. 0 placere care cuprindea totul cre§tea Tn ea, devenea
tot mai mare... Lottie ajunse tot mai aproape... Te rog!
PTna cmd Tn sfTr§it se TntTmpla. Scoase un tipat uimit Tn
timp ce spasme puternice pornira din centrul corpului ei.
- A§a, §opti el sarutTnd-o Tncet.
Senzatiile se mai potolira, transformTndu-se Tn fiori
lungi. El Ti dadu la o parte parul de pe frunte.
- Nick, Ti spuse ea respirmd sacadat. S-a TntTmplat
ceva...
 PRETUL IUBIRII 177

- Da, §tiu. Ai avut un orgasm, Ti spuse el pe un ton

cald §i vag amuzat. Mai vrei unui?
- Nu, spuse ea imediat, facTndu-l sa rida.
-Atunci e rindul meu.
I§i strecura bratul pe sub ea, tragtnd-o la piept, apoi
o acoperi din nou cu trupul sau. Lottie Tl simti atingTnd
locul vulnerabil dintre coapsele ei. El facu mi§cari cir­
culare, deliberate, apoi Tmpinse, iar ea simti ceva ca o
arsura. Instinctiv, se feri. RamTnTnd nemi§cat, Nick o privi,
crispat §i atent. Apleca putin capul spre ea §i o saruta pe
frunte.
- Imi pare rau, spuse Tncet.
- De ce? Tncepu ea sa Tntrebe, dar tresari cmd el o
patrunse cu o mi§care hotarita.
Ea icni, stringTnd pulpele, de§i nu avea cum sa se
fereasca, prinsa cum era sub el, Tnconjurata de caldura
lui. Incet, el Tmpinse mai departe.
- Imi pare rau, spuse din nou. M-am gTndit ca o sa fie
mai u§or daca o facem repede.
Durea mai tare decTt se a§teptase Lottie. Era o
senzatie curioasa. Sa ai o parte a corpului altcuiva Tn
corpul tau. AtTt de uimitor TncTt aproape ca uita de durere.
Simti cTt efort face el ca sa stea nemi§cat. Incerca sa
a§tepte pTna cTnd ea se obi§nuia, Tntelese Charlotte. Dar
disconfortul era tot acolo, §i ea §tiu ca oricTt de mult timp
ar fi a§teptat el, ei nu i-ar fi fost mai u§or.
- Nick, spuse nesigura, e posibil sa termini repede cu
partea asta?
178 LISA KLEYPAS

- Doamne, mormai el amuzat. Da, pot sa fac asta.

Atent, el se Tncorda, iar Lottie simti consternata ca o
patrundea §i mai adTnc. Atunci cmd Ti atinse pTntecele, ea
tresari. Nick se retrase putin, mTngTind-o de la sTni pTna la
§old.
- Data viitoare o sa fie mai bine, Ti spuse, facmd
mi§cari superficiale. E§ti a§a de calda, Lottie. AtTt de
adorabila...
I se taie rasuflarea, strinse pleoapele §i mototoli a§-
ternutul Tn pumni. In ciuda durerii pe care i-o provocau
mi§carile lui, Lottie simti nevoia sa-l protejeze, chiar sa
fie tandra cu el. II mTngTie pe spate, de-a lungul curburii
§irei spinarii. i§i strinse genunchii pe §oldurile lui, timndu-l
Tn brate, ascultTndu-i respiratia. Deodata, el o patrunse
adTnc §i ramase nemi§cat. Lottie Tl simti apoi zvTcnind
violent §i eliberindu-se, gemTnd. II mTngTie Tncet, curioasa,
pTna cTnd Ti atinse posteriorul. Avea mu§chii mai Tncordati
decTt credea ca se poate.
PTna la urma Nick deschise ochii, o stralucire ireal de
albastra pe chipul lui cuprins de pasiune. li §opti numele,
dTndu-i fiori. Dupa ce o Tnveli atent, el se ridica Tntr-un cot
§i o privi. Se Tncrunta putin, apoi spuse:
- Te simti bine?
- Da, rosti ea zTmbind somnoroasa. Nu a fost rau
deloc. PTna la final mi s-a parut ca e chiar mai placut decTt
un du§.
El scoase un sunet amuzat.
- Da, dar a fost mai placut decTt ciocolata?
 PRETUL IUBIRII 179

Lottie Ti mTngTie obrazul §i nu rezista sa nu-l tachi-

neze:
- Nu chiar.
El rise iar.
- Doamne, ce dificil de multumit e§ti.
li saruta palma umeda.
- Eu sTnt mai multumit decTt un marinar pe paji§tea
lui.
Lottie continua sa-i mTngTie chipul. Ro§u Tn orbaji §i
cu liniile din jurul gurii mai moi, parea tinar.
- Ce e paji§tea marinarului? Tntreba ea.
- Un loc din Rai unde se aduna marinarii. Acolo sTnt
doar femei, vin §i cTntece cTt e ziua de lunga.
- Tu cum crezi ca e Tn Rai?
- Eu nu cred Tn Rai.
Lottie facu ochii mari.
- M-am maritat cu un pagTn? Tntreba ea, facmdu-l sa
zTmbeasca larg.
- S-ar putea sa-ti para rau ca nu te-ai maritat cu
Radnor.
- Nu glumi cu asta, spuse ea uitTndu-se Tn alta parte.
Nu e un subiect amuzant.
- larta-ma, o Tntrerupse el apucTnd-o de talie.
O trase la adapostul trupului lui, lipind-o cu spatele
de pieptul lui.
- N-am vrut sa te supar. Sprijina-te de mine, Ti spuse,
sarutTnd-o pe ceafa. Ce femeiu§ca iute la mTnie e§ti.
180 LISA KLEYPAS

- Nu sTnt iute la mTnie, spuse Lottie, care §tia ca o

astfel de Tnsu§ire nu e demna de o absolventa a §colii
Maidstone.
- Ba e§ti, spuse el apucTndu-i §oldul in palma. Am
§tiut de cTnd am dat cu ochii de tine. E unui dintre moti-
vele pentru care te-am vrut.
- Ai spus ca ma vrei fiindca e mai convenabil.
- Mai e §i asta, spuse el zTmbind larg §i ferindu-se
cTnd ea dadu sa-l Tnghionteasca. Dar adevarul e ca te
doream mai mult decTt am dorit vreodata o femeie.
- De ce ai insistat sa ma iei de nevasta, daca eu ma
oferisem sa-ti fiu amanta?
i

- Nu era suficient pentru tine, spuse el, facTnd o

pauza. Meriti tot ce-ti pot eu da. Inclusiv numele meu.
Un gTnd nea§teptat Ti strica lui Lottie bucuria de-a fi
fost complimentata.
- CTnd o sa se afle ca tu e§ti lordul Sydney, o sa fii
foarte cautat.
Un barbat atTt de chipe§, cu avere §i titlu, era o partida
irezistibila. Cu siguranta ca avea sa primeasca atentia
multor femei care T§i vor dori o aventura.
- Nu o sa ma Tndepartez de tine, spuse el, uimind-o.
- Nu poti sa fii sigur. Un barbat cu trecutul tau...
- Ce §tii tu despre trecutul meu? Tntreba el culcTnd-o
pe spate §i strecurind un picior Tntre pulpele ei.
- E clar ca ai multa experienta Tn dormitor.
- Am, recunoscu el. Dar nu am fost cu oricine. De
fapt...
 PRETUL IUBIRII 181

- De fapt? Tl Tndemna ea.

El se uita Tn alta parte.
- Nimic.
- Presupun ca vrei sa-mi spui ca n-ai fost cu a§a de
multe femei, rosti ea sceptica. De§i, evident, asta e o idee
relativa. Ce Tnseamna multe pentru tine, ma Tntreb? 0
suta? Cincizeci? Zece?
- Nu conteaza, spuse el facTnd o grimasa.
- Nu te-a§ crede daca mi-ai spune ca ai fost cu mai
putin de douazeci.
- A i gre§i.
- CTt de mult?
-A m fost numai cu doua femei, spuse el scurt. §i
asta te include §i pe tine.
- Nu cred! exclama ea rizTnd.
- Poti sa crezi ce-ti place, mormai el TntorcTndu-se cu
spatele.
Era nervos, ca §i cum ar fi regretat ce tocmai Ti
spusese. CTnd se ridica §i merse la §ifonier, Lottie Tl privi
cu gura cascata. Nu putea sa creada ce auzise, de§i §tia
ca el nu are nici un motiv sa o minta.
- Cine e cealalta femeie? nu se putu ea abtine.
Mu§chii spatelui lui se mi§cara cTnd Tmbraca un halat
de catifea ro§ie.
- 0 matroana.
- Era frantuzoaica?
- Nu. Genul de matroana care are o cas5 de
toleranta, raspunse el scurt.
182 LISA KLEYPAS

Lottie era sa cada din pat. Reu§i sa para prea uimita

ctnd el se rasuci.
-A ti fost mult timp... prieteni?
-T re i ani.
Lottie tacu. T§i dadu seama cu parere de rau ca
greutatea pe care o simtea Tn piept era gelozie.
- A i iubit-o? reu§i sa-l Tntrebe.
- Nu, spuse el fara sa ezite. Dar am placut-o. Tnca o
mai plac.
Ea se Tncrunta.
- De ce nu te mai vezi cu ea?
Nick clatina din cap.
- Dupa o vreme, Gemma s-a gTndit ca nu mai avem
nimic de cT§tigat continuTnd relatia. Tntre timp mi-am dat
§i eu seama ca avea dreptate. Dar nu m-am culcat cu nici
o alta femeie Tn afara de tine. A§a ca, vezi tu, pot sa-mi
tin pantalonii Tncheiati.
Ea se simti u§urata. De ce era atTt de TncTntata ca-l
poate avea doar pentru ea, nu §tia. §i nici nu voia sa
cerceteze prea Tndeaproape problema. RidicTndu-se din
pat, se grabi sa-§i ia rochia de pe jos §i sa se acopere cu
ea.
- Recunosc ca smt surprinsa, spuse, TncercTnd sa nu
se arate stTnjenita ca e goala. Nu e§ti deloc previzibil.
El se apropie §i Ti cuprinse umerii goi Tn palme.
- Nici tu nu e§ti, Ti raspunse. Nu ma a§teptam sa-mi
placa atTt de mult sa ma culc cu o Tncepatoare.
LuTndu-i rochia din mTna, el o lasa pe podea, apoi o
trase ITnga el, lipind-o de halatul lui. Pielea ei se Tnfiora la
 PRETUL IUBIRII
i
183

atingerea materialului moale, care o mTngTia de la piept

ptna la genunchi.
- Poate pentru ca e§ti a mea, gTndi el cu voce tare,
acoperindu-i un sin cu palma. N-am mai avut o femeie
doar a mea.
Lottie zTmbi trist.
- Parea a§ fi un cal de cumparat.
- Un cal arfi fost mai ieftin, raspunse el, zTmbind larg
cTnd ea se prefacu indignata.
II lovi cu pumnii, Tn joaca, iar el Ti prinse Tncheieturile
§i i le rasuci la spate, facTndu-i pieptul sa iasa Tn fata.
- Nu te obosi, o sfatui zTmbind.
li dadu drumul, apoi o mTngTie pe spate cu o mTna.
- Probabil ca te doare. O sa-ti pregatesc o baie calda.
CTnd e§ti gata, mTncam ceva.
I-ar fi placut o baie. Oricum, gTndul ca trebuia sa-§i
puna corsetul §i rochia nu-i placea.
- Sa cer sa ni se aduca cina Tn dormitor? Tntreba
Nick.
- Da, spuse Lottie imediat, privindu-l curioasa. Cum
faci asta? Parea ai §tii mereu ce gTndesc.
- Se cite§te pe chipul tau.
I§i scoase hafatul §i o Tmbraca pe ea. Haina Tnca mai
pastra din caldura corpului sau.
- N-am mai mTncat Tn dormitor decTt o data, cTnd mi-
era rau, spuse ea. §i asta a fost cu ani Tn urm§.
Nick se apleca §i Ti §opti la ureche:
- Mireasa mea pasionala, Tti arat mai tTrziu de ce
dormitorul e cel mai potrivit loc pentru cinS.
184 LISA KLEYPAS

0 spala chiar el, Tnghenunchind ITnga cada, cu

mTneciie suflecate deasupra bratelor cu par ud §i negru.
Cu ochii pe jumatate Tnchi§i, Lottie se uita ia gTtul lui §i la
pieptul care i se vedea Tn locul unde se desfacea halatul.
Din apa se ridicau aburi, iar aerul era cald §i stralucea.
Lottie se simtea ametita de caldura §i de senzualitatea cu
care mTinile lui puternice Ti sapuneau trupul.
- Te doare aici? Tntreba el atingTndu-i sexul.
- Putin.
>

Se sprijini de bratul lui, cu capul pe marginea de lemn

a cazii mari de portelan. Nick o mTngTie, ca §i cum
atingerea lui ar fi putut-o vindeca.
- Am Tncercat sa fiu bITnd.
- A i fost, reu§i ea sa spuna, desfacTnd pulpele.
Nick T§i cobori genele dese §i se uita la corpul ei
scufundat Tn apa. Trasaturile Ti erau atTt de aspre TncTt ar
fi putut fi turnate Tn bronz. MTneca i se uda, iar catifeaua
se Tncalzi.
- Nu o sa-ti mai fac rau niciodata. Promit.
Lottie tresari cmd el o desfacu §i o mTngTie. Ridica
§oldurile, TncercTnd sa se sprijine de cada alunecoasa. El
o ajuta, tinmd-o strins.
- Sprijina-te de mine, Ti spuse. Lasa-ma sa-ti fac
placere.
Nu, se gTndi ea. Nu se poate Tn cada, cu portelanul
Tntre ei. Dar se relaxa §i deschise picioarele Tn timp ce el
o mTngTia. Ti atinse Tncheietura mTinii, simtindu-i mu§chii
§i tendoanele Tn timp ce el T§i trecea degetul mare peste
 PRETUL IUBIRII
j
185

carnea ei. 0 desfacu Tncet, mTngTind-o cu degetul mijlociu

§i atingTndu-i de fiecare data punctul cel mai sensibil. li
zTmbi cTnd o vazu ro§ind.
- Chinezii Ti spun „terasa cu bijuterii”, §opti el.
Incet, o patrunse cu un deget, doar putin, facTnd
mi§cari circulare.
-A ic i sTnt corzile viorii, iar aici...
0 atinse foarte adTnc.
-A ici e floarea inimii. Te doare cmd pun degetul?
- Nu, suspina ea.
Buzele lui Ti atinsera urechea.
- Data viitoare cTnd facem dragoste, o sa-ti arat o
pozitie care se nume§te Tigrul pe trepte. O sa te iau pe la
spate §i o sa-ti ating floarea inimii din nou §i din nou.
li saruta lobul urechii §i-l mu§ca putin. Ea gemu de
placere. Plutea, lipsita de greutate, dar sprijinita de bratul
lui §i de mma dintre pulpe.
- De unde §tii toate astea? Tntreba ea Tncet.
- Gemma colectioneaza carti despre tehnici erotice.
Una dintre preferatele ei e traducerea unui text scris Tn
timpul dinastiei Tang. Cartea Ti sfatuie§te pe barbati sa T§i
creasca vigoarea amTnTndu-§i cTt mai mult placerea.
Retrase degetul §i Ti mTngTie coapsa cu atingeri ca
aripile de fluture.
- Are §i recomandari pentru sanatate, Tntarirea oa-
selor, prospetimea smgelui §i o viata lunga.
- Spune-mi cTteva dintre ele, rosti Lottie Tnghitind Tn
sec atunci cTnd el o cuprinse Tn mTna, apasmd cu podul
palmei Tn locul cel mai sensibil de pe trupul ei.
186 LISA KLEYPAS

Nick o saruta pe obraz.

- E pasarea Phoenix, despre care se spune ca
vindeca o suta de boli. §i sarutul cocorilor, despre care
se spune ca aduce sanatate.
- Cite ai Tncercat?
- Doar vreo patruzeci. Mae§trii din antichitate m-ar
considera novice.
. Lottie Tl privi uimita, iar mi§carea ei crea un val care
se lovi de marginile cazii.
- Dar cTte sTnt, pentru Dumnezeu?
- Cincisprezece mi§cari Tn timpul sexului, combinate
cu treizeci §i §ase de pozitii de baza... Cam patru sute de
variatii posibile.
- Pare foarte mult, reu§i ea sa spuna.
El rosti amuzat:
- Ne-ar da de lucru, nu?
Lottie tresari cTnd T§i dadu seama ca el Tncerca sa o
patrunda cu doua degete.
- Nick, nu pot...
- Inspira adTnc §i expira Tncet, Ti §opti el. 0 sa fiu
bITnd.
Ea Tl asculta, iar el strecura degetul mijlociu Tn ea. Cu
degetul mare o mTngTie cu mi§cari circulare. GemTnd,
Lottie T§i ascunse chipul Tn bratul lui acoperit cu catifea,
Tn timp ce mu§chii ei interiori se strinsera Tn jurul dege-
telor lui. Dupa ce trecu durerea initiala, Tncepu sa se mi§te
§i sa geama.
- Ce frumos ma tii tu aici, Ti spuse Nick Tncet. Vreau
sa ajung mai adTnc, sa ma pierd Tn tine...
 PRETUL IUBIRII 187

Lottie nu mai auzi restul, pentru ca o asurzira bataile

inimii ei §i tremurul de placere care urma §i care-i aprinse
toate simturile.

Mult timp dupa aceea, ctnd baia se racise deja, Lottie

T§i puse o cama§a de noapte §i se apropie de masa din
dormitor ITnga care statea Nick. Simti cum ro§e§te cmd el
0 privi zTmbind.
- Imi place cum Tti sta, spuse el mmgTindu-i decolteul.
Pari foarte inocenta.
- Dar nu mai smt, rosti ea zTmbind stTnjenita.
El o trase mai aproape §i T§i ascunse chipul Tn parul
ei Tnca umed. Buzele Ti gasira gTtul.
- Ba e§ti, spuse. O sa fie nevoie de foarte mult timp
§i efort ca sa te corup definitiv.
- STnt sigura ca o sa reu§e§ti, rosti ea, apoi se a§eza
Tn fata unei farfurii pline cu §unca, piure §i tartine.
- In cinstea casatoriei noastre, spuse Nick, turnTndu-
1un pahar de vin. Sa speram ca va continua §i mai bine
decTt a Tnceput.
Ridicara paharele §i ciocnira u§or. Lottie lua atent o
Tnghititura §i descoperi o aroma bogata, care echilibra
gustul sarat al carnii. Punmd paharul deoparte, Nick o Iu3
de mTna §i se uita la degetele ei.
- Nu ai inele. MTine o sa ma ocup de asta.
Ea tresari, jenata ca ideea o TncTnta. Nu avusese
niciodata bijuterii. La Maidstone fusese TnvS^ata cS doam-
188 LISA KLEYPAS

nele nu trebuie sa Tncerce sa epateze. Reu§i sa ramTna

impasibila, a§a cum le-ar fi placut fostelor ei profesoare.
- Nu e nevoie, spuse ea. Multe femei maritate nu
poarta inele.
- Vreau ca oricine se uita la tine sa §tie ca e§ti
maritata.
Lottie zTmbi radios.
- Daca insi§ti, presupun ca nu te pot opri.
El zTmbi larg, vazTnd-o atTt de dornica, apoi Ti mTngTie
Tncheietura.
- Ce fel de piatra ti-ar placea?
- Un saftr? spuse ea fericita.
- Safir sa fie.
0 tinu Tn continuare de mTna, jucTndu-se cu degetele
ei §i cu vTrfurile unghiilor taiate scurt.
- Cred ca o sa vrei sa-ti vezi familia cTt mai curind.
j

Atentia ei se Tndeparta imediat de la inel.

- Da, te rog. Ma tem ca lordul Radnor le-a spus deja
ce-am facut. §i nu vreau sa creada ca vor ramme saraci,
acum, ca m-am maritat cu altcineva.
- Nu ai de ce sa pari atTt de vinovata, spuse Nick
desenTndu-i cu degetul venele din interiorul Tncheieturii.
Nu ai facut tu Tntelegerea dintre ei §i nu e vina ta ca n-ai
vrut sa o respecti.
- Dar am profitat §i eu de ea, spuse Lottie. Toti acei
ani la Maidstone, educatia mea, au costat mult. §i acum
lordul Radnor nu a primit nimic Tn schimb.
El ridica o sprinceana.
 PRETUL IUBIRII 189

- Daca vrei sa spui ca ai profitat de conte...

- Nu e vorba de asta. Doar ca... Nu am facut cum ar
fi fost corect.
- Da, nu Tncape Tndoiala ca ar fi trebuit sa te arunci
Tn groapa cu lei pentru familia ta, spuse el sarcastic. Dar
parintii tai vor fi multumiti §i a§a. Nu se poate ca eu sa fiu
un ginere mai rau decTt Radnor.
- E§ti un sot mai bun, asta e sigur, spuse ea.
El zTmbi §i Ti saruta degetele.
- Ai prefera pe oricine Tn locul lui. Nu-i nimic nou Tn
asta.
Lottie zTmbi la rTndul ei, gTndindu-se ca avea un sot
cu mult diferit de ceea ce se a§teptase.
- Ce faci mTine? Tntreba, amintindu-§i de discutia cu
sir Ross.
Era sigura ca Nick nu avea de gTnd sa renunte fara
obiectii la pozitia lui de pe strada Arcului.
DTndu-i drumul, el se Tncrunta.
- Ma due sa-l vad pe Morgan.
- Crezi ca o sa-ti ia partea?
- N-am nici o §ansa la asta. Dar macar voi avea
satisfactia sa-i spun Tn fata ca e un tradator nemernic.
Lottie se apleca §i-i atinse gulerul halatului.
- Te-ai gTndit ca poate amTndoi fac ce cred ca e mai
bine pentru tine? Ca poate e Tn interesul tau sa-ti ceri
titlul?
- Cum sa fie a§a? Doamne, o sa traiesc Tntr-o colivie
de aur.
190 LISA KLEYPAS

- 0 sa fiu §i eu aici, cu tine.

El o privi fix, uimit. Se uita la ea attt de atent §i atTt de
mult timp, TncTt Lottie Tntreba pTna la urma:
- Ce e? La ce te gTnde§ti?
Nick zTmbi fara umor.
- Ma gTndeam ca tu e§ti mult mai pregatita decTt mine
sa duci viata asta.
f

De§i ea Tl invitase sa doarma Tmpreuna, Nick plecase

Tn camera de oaspeti dupa cina. „0 sa fiu §i eu aici, cu
tine.” Cuvintele ei Tl afectasera Tntr-un mod curios, la fel
ca §i remarca de la fintTna. Avea talentul de-a-l face sa
se simta vulnerabil cu o singura fraza. Cuvintele erau
banale,* dar aveau semnificatie.t
Nu §tia ce sa creada despre ea. In ciuda felului Tn
care o amagise la Tnceput, parea hotarita sa-i fie
partenera. li raspunsese cu pasiune §i generozitate, iar
Tn bratele ei, el uitase de secretele care-l bmtuiau de
paisprezece ani. Voia mai mult. Ultimele ore fusesera cu
totul diferite de ceea ce avusese cu Gemma. CTnd facea
dragoste cu Lottie, pasiunea lui era stapTnita de o
tandrete care Ti ascutea senzatiile.
> » i

Ea reu§ea sa treaca de apararile lui, chiar daca nu

§tia ca face asta. Nu putea sa lase pe nimeni attt de
aproape de sufletul lui. Daca ar fi continuat a§a, n-ar mai
fi durat mult pTna cTnd Lottie i-ar fi descoperit toti demonii.
Iar daca se TntTmpla a§a, probabil ca ar fi fugit de el,
speriata. Trebuia sa pastreze distanta, ca ea sa nu ajunga
 PRETUL IUBIRII 191

sa-l priveasca dezgustata. Sau sa-i fie mila de el. N-ar fi

putut suporta una ca asta.
Trebuia sa ramTna deta§at, chiar daca Ti era deja dor
de ea. Tn toti cei douazeci §i opt de ani ai lui, nu simtise
niciodata nevoia atTt de dureroasa de cineva. Doar sa fie
Tn aceea§i camera cu ea.
- Doamne, rosti speriat, mergtnd la fereastra §i
uitTndu-se Tn gol. Ce-i cu mine?

Sir Grant Morgan ridica privirea cTnd Nick dadu buzna

Tn biroul lui, Tn mijlocul diminetii. Privirea capitanului nu
trada nici o parere de rau.
- Tnteleg ca ai vorbit cu sir Ross.
Nick Tncepu sa-§i spuna pasul folosindu-se de cele
mai urite cuvinte din istoria limbii engleze, aruncTnd
acuzatii care I-ar fi facut pe oricare altul fie sa se sperie
de moarte, fie sa duca mTna la tocul Tn care-§i tinea
pistolul. Morgan, Tnsa, asculta calm, ca §i cum Gentry i-ar
fi povestit despre vreme.
Dupa ce Tl acuza pe capitan ca e doar o rrlarioneta Tn
mTinile lui sir Ross, acesta ofta §i-l Tntrerupse.
- Destul, spuse scurt. Tncepi sa te repeti. Daca nu ai
§i altceva de adaugat, mai bine taci. CTt despre ultima
acuzatia, ca situatia i se datoreaza Tn Tntregime lui sir
Ross, te asigur ca decizia a fost Tn egala masura a mea.
PTna Tn acei moment, Nick nu T§i daduse seama cTt
de importanta era pentru el parerea capitanului. Dar cind
auzi asta, se simti de-a dreptul jignit, Tn§elat, ca §i cum
ar fi e§uat.
192 LISA KLEYPAS

- De ce? se auzi TntrebTnd ragu§it. Am fost un detectiv

attt de prost? Ce a§ fi putut face mai mult? Am rezolvat
toate cazurile §i i-am prins aproape pe toti cei dupa care
m-ai trimis. §i am facut-o respectind regulile, a§a cum
mi-ai cerut. Am facut tot ce ai vrut. Chiar §i mai mult.
- Nu am avut probleme cu tine, raspunse Morgan
Tncet. Ti-ai facut datoria pe cTt de bine putea fi facuta. Nu
cunosc nici un barbat la fel de inteligent sau de curajos
ca tine.
- Atunci sustine-ma Tn fata lui sir Ross, spuse Nick.
Spune-i sa renunte la citatie, pentru ca ai nevoie de mine
aici.
Se privira lung, apoi ceva de pe chipul lui Morgan se
schimba. Parea aproape patern, se gTndi Nick suparat,
chiar daca era cu doar zece ani mai Tn vTrsta.
- Stai jos, spuse capitanul.
- Nu vreau sa...
- Te rog.
Invitatia fusese facuta cu o politete hotarTta. Te rog?
Nick se a§eza Tn cel mai apropiat scaun. Se cuno§teau
de trei ani, §i omul nu-i vorbise niciodata cu Tngrijorare
aproape paterna.
- Nu te vreau aici, Gentry. Dumnezeu §tie ca n-are
legatura cu eficienta ta, E§ti cel mai bun detectiv pe care
l-am avut vreodata. De cmd te-am angajat, am Tncercat
sa te sfatuiesc atTt cTt am crezut ca o sa accepti, §i te-am
privit devenind, dintr-un nemernic egoist, un barbat
responsabil, de Tncredere. Dar regret sa spun ca un lucru
 PRETUL IUBIRII 193

nu s-a schimbat. De la Tnceput ti-ai riscat viata, fiindca

nu-ti pasa de tine sau de oricine altcineva. In opinia mea,
o sa continui sa faci asta daca ramTi aici. §i pTna la urma
o sa mori.
- Ce-ti pasa tie?
-A m fost detectiv timp de zece ani §i am vazut multi
barbati cazTnd la datorie. §i eu era sa mor de cTteva ori.
Daca tentezi moartea de prea multe ori §i e§ti prea
TncapatTnat sau prea prost ca sa Tti dai seama, plate§ti cu
sTnge. Eu am §tiut cTnd sa ma opresc §i la fel trebuie sa
faci §i tu.
- Datorita instinctului tau faimos? Tl lua Nick peste
picior, furios. Fir-ar sa fie, Morgan, tu ai fost detectiv pTna
la treizeci §i cinci de ani. Mai am §apte ani pTna atunci.
- Tu te-ai jucat cu focul de mult mai multe ori Tn trei
ani decTt mine Tn zece, raspunse capitanul. §i, spre
deosebire de tine, eu nu mi-am folosit slujba pe post de
ritual de exorcizare pentru demonii interiori.
Nick nu spuse nimic, dar se Tntreba speriat de unde
§tia Morgan. Sophia era singura care cuno§tea uritenia
trecutului sau. Probabil ca-i spusese lui Cannon, care i-
ar fi putut spune capitanului...
- Nu §tiu care sTnt demonii aceia, rosti el bITnd,
privindu-l cu mila sau, poate, cu bITndete. De§i pot s3
ghicesc. Din pacate, nu te pot sfatui. §tiu doar cS n-ai
reu§it sa scapi de ei riscmdu-ti viata, iar eu n-am de gtnd
sa te las sa mori sub nasul meu.
- Nu §tiu despre ce naiba vorbe§ti.
194 LISA KLEYPAS

Morgan continua ca §i cum nu I-ar fi auzit.

- STnt tentat sa fiu de acord cu parerea lui sir Ross,
cum ca nu o sa ai pace pTna nu renunti sa te mai ascunzi
sub un nume fals. OricTt de greu e sa dai piept cu lumea
ca lordul Sydney, cred ca e cel mai bine...
- Ce sa fac ca viconte? Tntreba Nick rizTnd urit. Sa
colectionez cutii §i e§arfe? Sa citesc ziarul la club? Sa-i
sfatuiesc pe arenda§i? lisuse, §tiu la fel de multe ca tine
despre agricultural
- Exista o mie de feluri Tn care te poti face util, spuse
Morgan sec. Crede-ma ca nimeni nu se a§teapta §i nu-§i
dore§te sa devii un indolent.
Facu o pauza §i lua o calimara Tn mTna lui mare,
privind-o atent.
- Detectivii din strada Arcului vor disparea curind. Ar
fi trebuit oricum sa-ti gase§ti altceva de facut. Eu nu fac
decTt sa grabesc lucrurile cu cTteva luni.
Nick simti ca pale§te.
- Poftim?
Morgan zTmbi ironic vazTndu-i expresia.
- Sper ca nu e o noutate pentru tine, chiar daca nu
te intereseaza politica. Atunci cTnd Cannon s-a retras, se
§tia deja ca detectivii vor fi desfiintati. El era sufletul
locului astuia. §i-a devotat fiecare clipa politiei, pTna
cTnd...
Facu o pauza, diplomat, lasTndu-l pe Nick sa umple
tacerea.
- PTna cTnd a cunoscut-o pe sora mea, spuse acesta
amar. §i s-a Tnsurat cu ea.
 PRETUL IUBIRII 195

-D a .
Morgan nu parea suparat. De fapt, trasaturile i se
TmblTnzisera, iar zTmbetuI Ti ramasese pe buze. Adauga:
- Cel mai bun lucru care i se putea Tntfmpla. Oricum,
pentru birourile din strada Arcului n-a fost ceva de bun
augur. Acum, ca el s-a retras, Tn parlament se vorbe§te
despre consolidarea politiei metropolitane. §i multi cred
ca noua politie ar fi mai populara daca n-ar concura cu
noi.
- §i au de grnd sa lase Londra pe mtna unor netoti?
Tntreba Nick nevenindu-i sa creada. Doamne, jumatate
dintre ei n-au nici un pic de experienta, iar ceilalti sTnt oi
negre sau idioti...
- Chiar §i a§a, publicul nu va sustine politia daca
exista Tnca detectivii de pe strada Arcului. Vechile
instrumente nu pot fi instalate Tn ma§inaria noua.
Uimit de finalitatea vorbelor capitanului, Nick Tl privi
acuzator.
- Nu ai de gTnd sa te lupti pentru locul asta? Ai o
obligatie fata de...
- Nu, spuse Morgan simplu. Singura obligatie pe care
o am e fata de sotia mea. Ea §i copiii sTnt mai important
decTt orice altceva. l-am spus clar lui Cannon ca nu mi-
a§ vinde niciodata sufletul pentru strada Arcului, a§a cum
a facut ei atTta timp. §i a Tnteles.
- Dar ce o sa se TntTmple cu detectivii? TntrebS Nick
gTndindu-se la colegii lui.
196 LISA KLEYPAS

Sayer, Flagstad, Gee, Ruthven... Toti erau barbati

talentati, care lucrasera pentru cetateni cu implicare §i
curaj, pe o nimica toata.
- Cred ca unui sau doi dintre ei se vor Tnrola tn politie,
unde e mare nevoie de ei. Ceilalti se vor apuca de alte
Iucruri. S-ar putea sa deschid un birou de detectiv
particulari unde o sa-i angajez pe cttiva, pentru un timp.
Morgan ridica din umeri. Facuse deja avere §i nu
avea nevoie sa munceasca dectt daca tinea neaparat.
- Doamne, am plecat sa ma ocup de un singur caz,
§i m-am tntors ca sa aflu ca tntreaga politie se destrama.
Capitanul rise tncet.
- Du-te acasa la sotia ta, Sydney. Fa-ti planuri. Viata
ti se schimba, orictt ai tncerca sa te opui.
- N-o sa fiu lordul Sydney, se rasti Nick.
Ochii verzi ai capitanului stralucira ironic, iar el rosti
prietene§te:
- Exista §i destine mai rele, sire. Un titlu, pamtnturi §i
o sotie... Daca nu reu§e§ti sa-ti clade§ti o viata cu toate
astea la tndemma, atunci tntr-adevar nu mai ai nici o
speranta.
 Capitolul X

- Cred ca mi-ar placea un galben deschis, spuse

Sophia hotarita, a§ezata Tntre attt de multe materiale TncTt
parea ar fi explodat curcubeul sub ea.
- Galben, repeta Lottie mu§cTndu-§i buza. Nu cred ca
mi-ar veni bine.
Era cel putin a zecea sugestie pe care o respingea,
a§a ca Sophia ofta §i clatina din cap, zTmbind. Rezervase
camera din spate a croitoresei ei de pe strada Oxford
special ca sa-i comande trusoul lui Lottie.
- Imi pare rau, spuse aceasta pe un ton sincer. Nu
vreau sa fiu dificila. E clar ca nu am experienta cu a§a
ceva.
Nu i se permisese niciodata sa aleaga stilul sau cu-
loarea rochiilor. Lordul Radnor Ti ordonase mereu sa
poarte croieli austere §i culori Tnchise. Din pacate, acum
ea nu-§i putea imagina cum arfi sa se Tmbrace Tn albastru
aprins, Tn galben sau, Doamne paze§te, Tn trandafiriu. Iar
ideea de a-§i expune pieptul Tn public era atTt de
stTnjenitoare TncTt se crispase doar vazTnd catalogul cu
modele.
198 LISA KLEYPAS

Sora mai mare a lui Nick, spre lauda ei, era foarte
rabdatoare. Se concentra pe chipul lui Lottie §i zTmbi
convingator, la fel ca fratele ei.
- Draga mea, nu e§ti deloc dificila, dar...
- Lingu§itoareo, spuse Lottie imediat, §i amTndoua
risera.
- Bine, spuse Sophia zTmbind larg, atunci e§ti
neobi§nuit de dificila, de§i sTnt sigura ca nu intentionat.
A§a ca o sa-ti cer doua Iucruri. In primul rind, aminte§te-
ti ca asta nu e o problema de viata §i de moarte. Alegerea
unei rochii nu e a§a de dificila, mai ales cTnd ai o prietena
isteata §i la moda care sa te sfatuiasca. Asta a§ fi eu.
Lottie zTmbi.
- §i al doilea lucru?
- Al doilea este sa ai Tncredere Tn mine.
Sophia o privi Tn ochi, iar Lottie T§i dadu seama ca nu
doar Nick §tia sa fie convingator. Cumnata ei avea o
combinatie de caldura §i siguranta de sine careia era greu
sa-i rezi§ti.
- Nu o sa te las sa arati rau sau sa fii vulgara, Ti
promise. Am gusturi excelente §i fac parte din Tnalta
societate londoneza de suficient timp, pe cmd tu ai fost...
- Ingropata Tn Hampshire? spuse Lottie.
- Da, chiar a§a. Daca insi§ti sa te Tmbraci atTt de
auster, cu haine potrivite unei femei de doua ori mai Tn
vTrsta decTt tine, o sa te simti nelalocul tau Tntre cei de
7 »

vTrsta ta. §i o sa-i strici imaginea fratelui meu, fiindca

bTrfitoarele vor zice ca nu-ti da suficienti bani ca sa te
Tmbraci mai bine...
 PRETUL IUBIRII 199

- Nu, spuse Lottie imediat. Ar fi necinstit, mai ales cS

el mi-a spus ca pot sa cumpar orice-mi doresc.
- Atunci lasa-ma pe mine sa-ti aleg cTteva Iucruri, o
Tndemna Sophia.
Lottie dadu din cap, gTndindu-se ca era, probabil,
exagerat de chibzuita. Trebuia sa Tnvete cum sa aiba
Tncredere Tn ceilalti.
- STnt Tn mTinile tale, spuse resemnata. O sa port
orice-mi sugerezi tu.
Sophia batu fericita din palme.
- Excelent!
Trase Tn poala un catalog cu modele §i Tncepu sa
puna bucatele de hTrtie Tntre paginile care-i placeau mai
mult. Lumina se juca Tn parul ei auriu, scotTnd Tn evidenta
nuantele mai deschise. Era o femeie neobi§nuit de fru­
moasa, cu trasaturi pe atTt de delicate pe cTt de masculine
erau ale fratelui ei. Din cTnd Tn cTnd se oprea §i o masura
pe Lottie, dTnd repede din cap sau facTnd cTte o grimasa
dezaprobatoare.
Lottie ramase cuminte la locul ei §i sorbi din ceaiul pe
care-l adusese asistenta croitoresei. Afara ploua cu
galeata, iar dupa-amiaza era rece §i Tntunecata. Inauntru,
Tnsa, era o atmosfera calda §i lini§tita. Lucru§oare femi­
nine erau aruncate peste tot. Dantela, matasuri, funde §i
catifea, flori artificiale Tmpodobite cu cristate ca stropii de
roua.
Din cTnd Tn cTnd aparea croitoreasa, se sfStuia cu
Sophia, apoi disparea respectuoasa. Unele cliente, II
200 LISA KLEYPAS

spusese lui Lottie cumnata sa, o voiau pe femeie alaturi

tot timpul. Altele erau mai hotarite §i le placea sa ia decizii
fara sa fie deranjate. Pierduta Tn visare, fata tresari cTnd
Sophia spuse ceva.
- Nici nu §tii ce bucuroasa am fost sa aflu ca Nick se
Tnsoara, rosti ea, ridicTnd doua bucati de material §i
privindu-le cu un ochi critic, apoi rasucindu-le, ca sa vada
cum cade lumina pe tesatura. Spune-mi, ce te-a atras la
el?
- E un barbat chipe§, spuse Lottie cu grija. Mi-au
placut privirea, parul castaniu... E foarte §armant. §i...
Facu o pauza, amintindu-§i de poarta sarutului, de
lini§tea din apropierea padurii, de cTt de obosit paruse el,
cTt de domic de consolare.
- Trist, spuse aproape Tn §oapta. M-am Tntrebat cum
de un barbat a§a deosebit poate sa fie atTt de singur.
- Lottie, spuse Sophia Tncet, ma Tntreb cum se face
ca tu ai vazut asta Tn el, de§i toti ceilalti Tl cred de piatra.
AplecTndu-se Tn fata, ea puse o bucata de material
aramiu sub barbia cumnatei ei, ca sa vada cum i-ar veni,
apoi o lasa jos.
- Aproape toata viata, Nick s-a luptat ca sa supra-
vietuiasca. Era foarte mic atunci cTnd au murit parinti
no§tri, §i a devenit foarte rebel dupa aceea.
Clatina din cap, ca §i cum ar fi vrut sa alunge amin-
tirile dureroase.
-A fu g it la Londra §i nu am §tiut nimic de el pma cTnd,
Tntr-o zi, am aflat ca fusese acuzat de furt §i condamnat
 PRETUL IUBIRII 201

pe o nava Tnchisoare. La cTteva luni dupa aceea mi s-a

spus ca a murit, bolnav, la bordul acelei nave. L-am pirns
ani Tntregi.
- De ce nu a venit la tine? Ar fi putut macar sa-ti scrie,
sa nu te lase sa suferi atTt.
- Cred ca Ti era prea ru§ine dupa tot ce i se TntTm-
plase. ATncercat sa uite ca John, lord de Sydney, a existat
vreodata. Era mai simplu sa lase totul Tn urma §i sa-§i
faca o viata noua ca Nick Gentry.
- Dupa tot ce i s-a TntTmplat? Tntreba Lottie nedu-
merita. Te referi la Tnchisoare?
Ochii Tntunecati ai Sophiei Ti cautara privirea. Inte-
legTnd ca fata nu §tia detalii importante, spuse:
- Da, Tnchisoarea.
Lottie §tiu ca Sophia evita sa-i spuna ceva.
- Cum ai aflat ca n-a murit?
- Am venit la Londra, raspunse aceasta, ca sa ma
razbun pe cel care Tl condamnase. II Tnvinovateam pentru
moartea fratelui meu. Spre nefericirea mea, m-am
Tndragostit de el.
- Sir Ross? spuse Lottie privind-o uimita, Nici nu e
de mirare ca Nick nu-l...
DTndu-§i seama ce era sa spuna, se opri brusc.
- Nu-l place? completa Sophia zTmbind. Da, ei doi nu
tin unui la celalalt. Asta nu Tnseamna ca sotul meu n-a
Tncercat sa-l ajute pe Nick. Vezi tu, chiar §i dupa ce s-a
alaturat detectivilor, el a continuat sa se poarte... ne-
chibzuit.
202 LISA KLEYPAS

- Da, spuse Lottie cu grija. Are o constitute robusta

§i simte nevoia sa faca mi§care.
Sophia zTmbi fara umor.
- Ma tern ca nu e vorba doar de asta, draga mea.
Timp de trei ani, Nick a riscat ca un nebun, fara sa-i pese
daca traie§te sau moare.
- Dar de ce?
- Trecutul l-a Tnasprit. Sotul meu §i sir Grant au
Tncercat sa-l ajute. Nu am fost Tntotdeauna de acord cu
metodele lor §i te asigur ca eu §i sir Ross ne-am contrazis
de multe ori. Pe masura ce a trecut timpul, Nick s-a
schimbat Tn bine. §i, Lottie, smt fericita ca s-a Tnsurat cu
tine.
Ti strinse mina cu caldura.
- Sophia, spuse Charlotte vorbind cu greu. Nu cred
ca mariajul nostru poate fi numit chiar o legatura de
dragoste.
- Nu, aproba cealalta. Ma tem ca a iubi §i a fi iubit
smt experience pe care Nick nu le cunoa§te. Va dura pma
cmd o sa poata recunoa§te ce simte.
Lottie era sigura ca Sophie Tncearca s-o lini§teasca.
Cu toate astea, ideea ca Gentry s-ar fi putut Tndragosti de
ea era foarte alarmanta, de§i putin probabila. El nu ar fi
lasat garda jos §i nu ar fi permis nimanui sa aiba o astfel
de putere asupra lui. Daca ar fi facut-o, probabil ca ar fi
putut deveni la fel de obsedat §i de dominator ca Radnor.
Iar ea nu voia sa fie iubita de nimeni. Era clar ca unii se
bucurau de sentiment, ca Sophia §i sir Ross, dar ei i se
 PRETUL IUBIRII 203

parea o capcana. Aranjamentul pe care-1 avea cu Nick Ti

era foarte pe plac.

Dupa ce ie§i din cladirea de pe strada Arcului, Nick

se simti pierdut. Tncepuse sa ploua, iar norii grei
promiteau furtuna. Fara palarie, mergind cu pa§i mari pe
trotuarul ud, simtea picaturile red §i mari cum Ti tree prin
par §i umezesc materialulhainei cu care era Tmbracat. Ar
fi putut intra undeva, poate la Ursul Brun, o taverna de
vizavi de birouri, la cafeneaua lui Tom, pe unde sigur avea
sa treaca medicul preferat al detectivilor, doctorul Linley.
Sau ar fi putut merge acasa. GTndul Ti dadu fiori.
Incepu sa ploua mai tare, Tn rafale reci §i ude care Ti
alungara pe vTnzatorii stradali la adapostul copertinelor.
Baieti subtiri se repezeau Tn strada ca sa opreasca trasuri
pentru domnii luati prin surprindere de ploaie. Se
desfaceau umbrele §i spitele erau imediat chinuite de
vTnt. Cerul era din cTnd Tn cTnd traversat de fulgere
luminoase. Din aer disparu mirosul caracteristic de grajd
§i Tncepu sa se simta prospetimea ploii de primavara. Apa
murdara curgea spre canale §i curata §anturile de mizeria
pe care gunoierii de noapte o uitasera cu o seara Tnainte.
Nick mergea fara directie, iar pe fata Ti alunecau
picaturi de ploaie care apoi i se scurgeau Tn jos de pe
barbie. De obicei, cTnd avea timp liber, mergea cu Sayer
sau Ruthven sa ia prinzul §i sa povesteasca, sau la vreun
spectacol de comedie la Drury Lane. CTteodata mergeau
Tn grup mic prin ora§, inspectTnd aleile §i fundaturile.
204 LISA KLEYPAS

§tia ca in curind nu se vor mai vedea. Era o nebunie

sa spere la altceva. Nu mai avea ce sa caute Tn lumea
lor. Sir Ross se asigurase de asta. Dar de ce? De ce nu-l
lasase nemernicul Tn pace? GTndurile Ti alergau frenetic,
iar el nu reu§ea sa gaseasca un raspuns. Poate ca era
din nevoia de ordine §i dreptate a cumnatului sau. Nick
se nascuse viconte §i trebuia sa-§i poarte titlul, indiferent
cTt de nepotrivit ar fi fost pentru asta.
Se gTndi la ce §tia despre aristocratie, despre obice-
iurile §i traditiile lor, despre nenumaratele reguli de
eticheta §i la felul Tn care erau atTt de departe de realitatea
vietii obi§nuite. Tncerca sa-§i imagineze cum ar fi sa stea
mai tot timpul Tn saloane sau sa citeasca ziarul la club.
Sa vorbeasca Tn Camera Lorzilor, ca sa dea dovada ca
are con§tiinta sociala. Sa mearga la serate §i sa discute
despre arta, literartura §i sa-i bTrfeasca pe ceilalti domni
cu ciorapi de matase.
Tl cuprinse panica. Nu se mai simtise atTt de cople§it
§i de prins Tn capcana de cTnd Tl coborTsera Tn cala
Tntunecata §i puturoasa a Tnchisorii §i-l legasera cu lanturi
alaturi de cele mai decazute fiinte imaginabile. Dar atunci
§tia ca libertatea era Tn afara vasului ancorat. Acum nu
avea unde sa scape.
Ca un animal Tn cu§ca, mintea lui sarea furioasa de
colo, colo, cautTnd un refugiu.
- Gentry!
Exclamatia prietenoasa Ti Tntrerupse gTndurile. Eddie
Sayer se apropie de el zTmbind larg. Mare, vesel §i
 PRETUL IUBIRII 205

pedant, era placut de toti ceilalti detectivi §i era cel in care

Nick avea mai multa Tncredere.
- Te-ai Tntors Tn sfir§it! exclama Sayer, stringTndu-i
mma cu o stralucire Tn ochii caprui §i cu picaturi de ploaie
scurgmdu-i-se de pe borurile palariei. Te-am vazut ie§ind
din birou. Cred ca sir Grant ti-a dat vreo misiune a naibii
de grea ca sa recuperezi.
Nick nu reu§i sa gaseasca un raspuns pe masura.
Scutura din cap, nereu§ind sa explice cum de viata i se
rasucise cu susul Tn jos Tntr-o saptamTna.
- N-am nici o misiune, spuse el. Am fost dat afara.
- Poftim? se mira Sayer privindu-l nedumerit. Adica
de tot? E§ti cel mai bun dintre detectivii lui Morgan. De
ce naiba ar face una ca asta?
- Eu o sa fiu viconte.
Brusc, Sayer rise. Nu mai era uimit.
- §i eu o sa fiu ducele de Devonshire.
Nick nu zTmbi, ci se uita la detectiv cu o resemnare
amara care-1 facu pe acesta sa devina serios.
- Gentry, nu e cam devreme sa fii atTt de beat?
- N-am baut nimic.
Ignorind afirmatia, Sayer arata spre cafeneaua lui
Tom.
- Vino. O sa Tncerc sa te trezesc cu o cafea. Poate e
§i Linley acolo, ca sa ma ajute sa-mi dau seama ce-l cu
tine.
206 LISA KLEYPAS

Dupa mai multe cani de cafea, Tndulcite cu mult zahar

brun, Nick se simtea ca un ceas de buzunar care fusese
Tntors de prea multe ori. Nu se simtea cu mult mai bine
alaturi de Sayer §i Linley, care nu §tiau daca sa-l creada
sau nu. li tot cereau detalii pe care nu le putea da, pentru
ca nu se putea convinge sa discute despre un trecut pe
care petrecuse cincisprezece ani TncercTnd sa-l uite. Pina
la urma Ti lasa singuri §i ie§i din nou Tn ploaie. Se gindi cu
amaraciune ca nu putuse sa decida pentru sine decTt
atunci cTnd era un mare infractor. Ar fi fost foarte simplu
sa uite despre violentele acelor ani §i sa se gTndeasca
numai la placerea pe care o simtea c?§tigTnd Tn fata lui sir
Ross Cannon. Daca i-ar fi spus cineva pe atunci ca Tntr-
o buna zi va lucra pe strada Arcului, va fi Tnsurat §i obligat
sa preia titlul familiei... la naiba. Ar fi facut orice ca sa evite
o astfel de soarta.
Dar nu §tia ce ar fi putut face altfel. TTrgul cu sir Ross
nu putuse fi evitat. §i din momentul Tn care o vazuse pe
Lottie sus, pe zidul de ITnga riul din Hampshire, o dorise.
§tia ca o va vrea mereu §i ca nu avea rost sa Tncerce sa-
§i dea seama de ce. Uneori nu existau motive.
GTndul la parfumul dulce §i Tmbietor al sotiei lui §i la
ochii ei caprui Tl aduse Tn fata vitrinei unui bijutier. Inauntru
nu era decTt un client care se pregatea sa fuga Tn ploaie,
la adapostul unei umbrele cam fragile.
Nick intra cTnd omul tocmai se repezea afara. DTndu-
§i parul la o parte de pe frunte, el se uita prin magazin, la
mesele acoperite cu fetru §i la u§a care ducea Tn spate.
 PRETUL IUBIRII 207

- Domnule?
Un bijutier se apropie de el. La git Ti atTrna o lupa
mare. II privi pe Nick cu o curiozitate politicoasa.
- Va pot ajuta?
-Vreau un safir, spuse el. Pentru inelul unei doamne.
Barbatul zTmbi.
-A ti ales bine magazinul. Tocmai am adus o selectie
de satire Ceylon. V-ati gTndit la o greutate anume?
- Cel putin cinci carate, fara imperfectiuni. Ceva mai
mare, daca aveti.
Ochii bijutierului stralucira nerabdatori.
- E vorba de o doamna norocoasa, daca prime§te un
astfel de cadou.
- E sotia unui viconte, spuse Nick pe un ton sarcastic,
desfacTndu-§i haina uda.

Ajunse Tnapoi pe strada Betterton abia dupa-amiaza.

Descaleca la intrare §i-i dadu haturile unui servitor care
se repezise Tn furtuna cu o umbrela. Nick Tl refuza, fiindca
umbrela nu i-ar mai fi folosit, §i calca apasat pe trepte,
stropind Tn jur. Doamna Trench Tnchise u§a dupa ce el
intra, §i Tl privi mirata. Apoi aparu Lottie, curata §i uscata,
Tntr-o rochie gri Tnchis, cu parul aproape argintiu la lumina
lumTnarilor.
- Dumnezeule, e§ti ud leoarca! exclama ea venind
grabita spre el.
Ajutata de o camerista, Ti scoase haina udS §i-l
Tndemna sa-§i scoata cizmele chiar acolo, Tn hoi. Nick
208 LISA KLEYPAS

abia daca asculta ce le spunea Lottie servitorilor, atent cu

totul la corpul ei mic. 0 urma pe scari Tn sus.
- Cred ca ti-e frig, rosti ea Tngrijorata, privind peste
umar. Dau drumul la apa ca sa te Tncalze§ti, iar dupa
aceea poti sa stai ITnga foe. Am fost la cumparaturi cu
sora ta, care a venit pe la noi. Am mers la croitorul de pe
strada Oxford. Jur ca o sa-ti para rau ca mi-ai dat mTna
libera, pentru ca i-am permis Sophiei sa ma convinga sa
comand un numar nesabuit de rochii. Unele erau de-a
dreptul scandaloase §i ma tem ca nu o sa am curaj sa le
port afara din casa. Dupa aceea am fost la librarie, §i
acolo chiar ca mi-am pierdut capul. STnt sigura ca am
saracit familia...
Urma o descriere pe larg a tuturor lucrurilor pe care
le cumparase, timp Tn care Lottie continua sa-l Tmpinga
spre garderoba, ca sa-§i scoata hainele ude. Nick se
mi§ca foarte atent, aproape neTndemTnatic din cauza ca
era prea concentrat asupra ei. Lottie crezu ca se mi§ca
Tncet fiindca-i e frig §i spuse ceva despre cum T§i riscase
sanatatea mergTnd prin furtuna §i cum ar trebui sa bea o
cea§ca de ceai cu coniac, dupa du§. Dar lui nu Ti era
deloc frig. Ardea chiar, amintindu-§i detaliile noptii tre-
cute... sTnii ei, coapsele desfacute, locul unde matasea
pielii ei lasa loc cTrliontilor aurii.
Nu putea sa se repeada la ea de cum intra Tn casa,
ca un baietan fara stapTnire de sine. Dar, vai, cum T§i mai
dorea sa faca asta, se gTndi zTmbind obosit §i dTndu-§i jos
hainele ude care i se lipisera de corp. In ciuda caldurii din
 PRETUL IUBIRII 209

interior, i§i dadu seama ca Tntr-adevar pielea Ti era rece.

Auzi zgomotul tevilor cTnd Lottie dadu drumul la apa, apoi
o bataia ezitanta Tn u§a.
- Ti-am adus halatul, se auzi glasul ei Tnfundat.
Sotia lui baga mTna prin u§a Tntredeschisa, Tntin-
zmdu-i halatul vi§iniu. Nick Ti privi palma mica, interiorul
Tncheieturii, venele frumos conturate, in seara dinainte Ti
gasise u§or pulsul §i fiecare loc vulnerabil de pe corp.
intinse mTna, ignorTnd halatul §\ stringmd degetele Tn jurul
Tncheieturii delicate. Deschise u§a §i o trase pe Lottie Tn
fata lui. Obrajii ei erau Tmbujorati, fiindca §tia ce dore§te
sotul ei.
- Nu am nevoie de halat, rosti el ragu§it, tragmd
materialul §i lasmdu-l sa cada pe podea.
- Du§ul, murmura Lottie, tacmd cTnd el Tncepu sa-i
descheie nasturii rochiei.
Cu degete sigure el descoperi corsetul care Ti strin-
gea carnea, Ti trase Tn jos mTnecile §i bretelele furoului,
apoi o saruta pe umar. Ea se Tnmuie Tn bratele lui, chiar
mai repede decTt se a§tepta Nick. Aprins, Ti gusta pielea
de pe umar, o saruta pe gTt §i-i elibera mTinile din rochia
pe care dupa aceea i-o ridica pe §olduri.
Du§ul Tncepu sa se Tncalzeasca §i aerul se umplu de
abur. Nick Ti desfacu u§or corsetul, stringTnd putin mar-
ginile tari, apoi elibermdu-le complet. Lottie se sprijini de
umerii lui §i-l ajuta sa o dezbrace. Avea ochii Tnchi§i, iar
pleoapele Ti tremurau. incepu sa respire mai adTnc.
210 LISA KLEYPAS

Infometat, Nick o trase cu el sub du§ul fierbinte.

Ferindu-se de apa, ea T§i sprijini capul pe umarul lui, la-
sTndu-l sa o mTngTie. Avea sTnii mici, dar plini, iar sfTrcurile
i se Tritarisera sub atingerea degetelor lui. Ti mTngTie talia,
§oldurile, fundul... O atinse peste tot, strmgTnd-o mai
aproape. Ea gemu §i desfacu picioarele ca sa-i faca loc
sa o mTngTie, iar Nick Ti atinse pielea delicata, apasTnd cu
degetul mare Tn locul cel mai sensibil. O patrunse cu
degetele, iar ea tresari §i se destinse la atingerea lui
bITnda. O mTngTie Tn locuri adTnci §i secrete, aducTnd-o
foarte aproape de climax. CTnd era aproape gata sa jui-
seze, el o ridica, sprijinind-o de perete §i sustinTndu-i
trupul cu un brat sub §olduri §i unui sub umeri. Ea scoase
un sunet de surpriza §i se agata de el, facTnd ochii mari
cTnd Tl simti patrunzTnd-o. Trupul ei Tl strinse pe al lui §i-l
accepta Tn Tntregime.
- Te-am prins, murmura el strmgTnd-o mai aproape.
Nu te teme.
Respirind greu, ea T§i lasa capul pe umarul lui. Apa
fierbinte §i trupul de femeie din brate Tl facura pe Nick sa
uite de tot. 0 patrunse cu mi§cari ritmice, puternice, iar §i
iar, pTna cTnd ea tipa §i trupul Tncepu sa-i vibreze. El
ramase nemi§cat, simtind-o cum tremura. AdTncul trupului
ei era deodata tare Tngust, iar pulsatiile Ti provocau lui
Nick valuri de placere carora nu le putu rezista.
Dupa aceea, eliberind-o Tncet, o lasa sa alunece de-a
lungul trupului sau pma cTnd talpile Ti atinsera podeaua.
OmTngTie pe par §i o saruta pe cap, pe genele umede §i
 PRETUL IUBIRII 211

pe virful nasului. CTnd ajunse la buze, ea se feri, iar el

gemu suparat, dorindu-§i sa-i simta gustul. Nu-§i mai
dorise niciodata, nimic attt de mult. O clipa fu tentat sa o
forteze,
» 7dar nu i-ar fi fost destul. Nu avea cum sa obtina »
cu forta ce voia de la ea.
0 duse in brate pTna Tn fata §emineului, unde Ti §terse
§i Ti pieptana parul. §uvitele subtiri §i ude erau aramii, dar
redeveneau blonde cTnd se uscau. Admirind contrastul
dintre ele §i halatul purpuriu, Nick le mTngTie.
- Ce ai vorbit cu sir Grant? Tntreba Lottie sprijinidu-
se de pieptul lui.
Era Tmbracata cu un alt halat de-al sotului ei, de cel
putin trei ori mai mare decTt ea.
- BineTnteles ca e de acord cu decizia lui sir Ross,
spuse Nick uimit sa constate ca disperarea de mai
devreme slabise.
Se obi§nuia cu gTndul, chiar daca nu T§i dorea asta. ?i
povesti ce-i spusese Morgan despre detectivi, iar Lottie
se rasuci §i-i arunca o privire Tncruntata, gTnditoare.
- Londra, fara detectivii de pe strada Arcului?
- Lucrurile se schimba, spuse el sec. A§a am auzit.
Ea se Tntoarse ca sa-l poata privi §i se sprijini cu
bratul, fara sa-§i dea seama, de genunchiul lui.
- Nick, spuse cu grija, astazi vorbeam cu Sophia §i
ea mi-a spus ceva ce cred ca ai vrea sa §tii, de§i ar trebui
sa fie o surpriza.
- Nu-mi plac surprizele, mormai el. Am avut parte de
suficiente Tn ultima vreme.
212 LISA KLEYPAS

- A§a m-am gindit §i eu.

Ochii ei erau clari §i limpezi. Nick Ti privi trasaturile
frumoase, cu barbia prea ascutita §i cu nasui prea scurt.
Micile imperfectiuni o faceau sa fie unica §i interesanta.
Un chip ceva mai clasic I-ar fi plictisit repede. li placea
felul in care se sprijinea de el, cu sTnul atingindu-i
genunchiul.
- Ce ti-a spus sora mea? Tntreba.
Lottie aranja faldurile largi ale halatului.
- E vorba despre conacul familiei tale, cel din
Worcestershire. Sophia §i Ross l-au restaurat §i vor sa ti-
I daruiasca. Repara casa §i vor sa refaca gradina. Sophia
a ales materiale §i mobila cTt mai apropiate de cele pe
care §i le aminte§te din copilarie. Spune ca e ca §i cum
ai calatori Tnapoi Tn timp. CTnd intra acolo aproape ca se
a§teapta sa-i auda vocea mamei tale §\ sa-l gaseasca pe
tatal tau fumTnd Tn biblioteca...
- Doamne, spuse Nick furios, ridicTndu-se.
Lottie ramase Tn fata §emineului §i Tntinse mTinile spre
caldura.
- Vor sa ne cheme acolo dupa ce vine citatia. M-am
gTndit ca e mai bine sa §tii dinainte, ca sa te poti pregati
suflete§te.
- Multumesc, reu§i ei sa spuna sec. De§i nu cred ca
mi-ar ajunge tot timpul din lume pentru a§a ceva.
Casa familiei... Worcestershire... Nu mai fusese acolo
de cTnd el §i Sophia ramasesera orfani. Nu putea, oare,
sa scape cumva? Se simtea ca §i cum ar fi fost atras
 PRETUL IUBIRII 213

inexorabil de un hau fara fund. Numele de Sydney, titlul,

conacul, simintirile... Nu le voia, §i cu toate astea Ti erau
bagate pe gTt. Deodata Tl cuprinsera suspiciunile.
- Ce altceva ti-a mai spus sora mea?
- Nimic important.
Nick §i-ar fi dat seama daca sora lui i-ar fi tradat
secretele. Dar se parea ca nu o facuse. §i, daca nu-i
spusese nimic lui Lottie pTna atunci, probabil ca nici nu
avea de gTnd s-o faca. Mai lini§tit, T§i trecu mTna prin parul
Tn dezordine.
- La naiba cu toti §i cu toate, spuse Tncet.
VazTnd expresia indignata de pe chipul ei, adauga:
- In afara de tine.
- A§a sper, raspunse Lottie. Eu sTnt de partea ta.
- E§ti? mtreba el, atras de idee Tn ciuda lui Tnsu§i.
- Nu doar viata ta a fost Tntoarsa cu susul Tn jos, Tl
informa ea. §i cTnd ma gTndesc ca-mi faceam griji din
cauza problemelor pe care ni le-ar fi putut face familia
mea!
Lui Nick Ti veni sa zTmbeasca, Tn ciuda supararii.
Merse ITnga ea §i Ti Tntinse mTna.
- Daca se opre§te ploaia, Ti spuse el ajutTnd-o sa se
ridice, mTine mergem Tn vizita la ai tai.
Pe figura ei se citira uimirea §i nerabdarea.
- Daca nu te deranjeaza... Daca nu ai alte planuri...
Eu pot sa mai a§tept.
- Nu am alte planuri, spuse Nick, gTndindu-se c£
tocmai fusese concediat. MTine e la fel de bine ca oricTnd.
214 LISA KLEYPAS

- Multumesc. Chiar a§ vrea sa-i vad. Sper doar...

Lottie tacu, TncruntTndu-se. Tivul halatului se tfra pe
podea in urma ei, ca o trena. Fata se aproapie de foe, iar
Nick o urma, dorindu-§i sa o ia Tn brate §i sa o lini§teasca,
sa-i sarute buzele moi.
- Incearca sa nu te gmde§ti la asta, o sfatui el. Daca
te agiti nu se schimba nimic.
- Nu o sa fie o vizita placuta. Nu §tiu Tn ce alta situatie
ne-am putea simti la fel de tradati, §i unii, §i ceilalti. Sigur,
majoritatea ar spune ca eu sTnt vinovata.
Nick Ti mTngTie mTinile.
- Daca ai putea face totul din nou, ai ramTne sa te
mariti cu Radnor?
i

- Sigur ca nu.
IntorcTnd-o spre el, Nick Ti dadu parul la o parte de pe
frunte.
-Atunci Tti interzic sa te simti vinovata.
i t

- Imi interzici? repeta ea, ridicTnd din sprmcene.

Nick zTmbi larg.
- A i promis la primarie sa-mi dai ascultare, nu-i a§a?
Atunci o sa faci cum spun eu, sau o sa suporti
consecintele.
i

- Adica?
El Ti desfacu halatul §i-l lasa sa cada pe podea, apoi
Ti arata exact ce voia sa spuna.

Familia Howard locuia Tntr-un satuc aflat la trei

kilometri distanta de Londra, Tntr-o comunitate Tnconjurata
 PRETUL IUBIRII 215

de ferme. Nick T§i amintea casa frumos construita, dar

prost Tntretinuta, de cTnd fusese aici Tnainte, ctnd Tnca o
cauta pe Lottie. Ironia de-a se Tntoarce pe post de ginere
nedorit Tl amuza, fiindca parea o farsa de prost gust.
Oricum, amuzamentul Ti era temperat de tacerea
impenetrabila a sotiei sale. I§i dorea sa o poata scuti de
vizita la familia ei. Pe de alta parte, era necesar sa dea
piept cu ei §i sa Tncerce sa se Tmpace.
Casa mica, Tn stil Tudor, facea parte dintr-un §ir de
constructs asemanatoare. In fata avea o mica gradina.
Fatada din caramida ro§ie era prost Tntretinuta. U§a din
fata, la patru trepte Tnaltime, conducea spre doua camere
ce serveau pe post de saloane. Alaturi de intrare, un alt
set de trepte ducea Tn pivnita, unde erau bucataria §i un
rezervor de apa umplut de la conducta din strada.
In gradina se jucau trei copii, care ascuteau bete §i
alergau Tn cerc. La fel ca §i Lottie, aveau parul blond
deschis, pielea alba §i trupul subtire. Nick Ti mai vazuse
§i le aflase numele, de§i nu §i le mai amintea. Trasura opri
Tn fata casei, iar figurile lor mici aparura la poarta, privind
printre scmdurile arse de soare. Nick o ajuta pe Lottie sa
coboare. Sotia sa parea calma, dar el Ti vazu degetele
Tncle§tate. Simti ceva ce nu mai simtise Tnainte. Era
Tngrijorat pentru sentimentele altcuiva. §i nu-i placea asta.
Lottie se opri la poarta, palid§.
- Buna, murmura ea. Tu e§ti, Charles? Ai crescut de
nici nu te mai recunosc. Eliza §i... Doamne! Bebe Albert?
- Nu sTnt bebe! striga un copila§ indignat.
216 LISA KLEYPAS

Lottie ro§i, Tntre ris §i lacrimi.

- Chiar a§a. Cred ca ai deja trei ani.
- E§ti sora noastra, Charlotte, spuse Eliza, cu chipul
serios Tncadrat de doua codite Tmpletite. Cea care a fugit.
- Da, spuse Lottie cu tristete. Nu vreau sa mai stau
departe de voi. Mi-ati lipsit tare mult.
-Trebuia sa te mariti cu lordul Radnor, spuse Charles
privind-o cu ochii lui mari §i alba§tri. A fost foarte suparat,
a§a ca acum...
- Charles! striga o femeie din pragul u§ii. Taci din
gura §i vino-ncoace!
- Dar e Charlotte, protesta baiatul.
- Da, am vazut. Veniti, copii. Toti. Spuneti-i buca-
taresei sa va dea pTine prajita cu gem.
Cea care vorbise era mama lui Lottie, o femeie ex-
trem de subtire, la vreo patruzeci de ani, cu o figura neo-
bi§nuit de Tngusta §i cu parul blond deschis. Nick §i-l
amintea pe sotul ei ca fiind un barbat gras, cu obrajii ro-
tunzi. Nici unui dintre ei nu era prea aratos, dar, printr-o
minune, Lottie mo§tenise cele mai frumoase trasaturi de
la fiecare dintre ei.
- Mama, spuse ea Tncet, apucTnd marginea de sus a
portii.
Copiii disparura Tn cautarea bunatatilor promise.
Doamna Howard T§i privi cu indiferenta fiica, iar trasaturile
i se crispara.
- Lordul Radnor a venit acum doua zile, spuse ea.
Propozitia era §i acuzatie, §i sentinta. Fara cuvinte,
 PRETUL IUBIRII 217

Lottie se uita peste umar ia sotul ei. El interveni imediat,

alaturindu-i-se la poarta §i descuind cu mma lui.
- Putem intra, doamna Howard? Tntreba el, condu-
clnd-o pe sotia sa spre casa fara sa a§tepte permisiunea.
Apoi adauga, Tmpins de nu se §tie ce diavol:
- Sau sa va spun mama?
Rostise cuvmtul exact ca Lottie, care Tl Tnghionti,
facTndu-l sa zTmbeasca larg. In casa mirosea a mucegai.
Draperiile de la ferestre fusesera de multe ori rasucite, ca
ambele parti sa se decoloreze la fel, iar covoarele erau
atTt de ponosite ca nu li se mai putea recunoa§te modelul.
Totul, de la bibelourile de portelan pTna la tapetul Tnvechit,
vorbea despre o familie de nobili decazuti. Doamna
Howard lasa aceea§i impresie. Mi§carile ei aveau o gratie
obosita, care o facea sa para foarte stTnjenita §i care
vorbeau despre cum femeia era obi§nuita cu o viata mult
mai buna decTt cea pe care o ducea acum.
- Unde e tata? Tntreba Lottie, oprindu-se Tn mijlocul
holului nu mai mare decTt un dulap.
- In vizita la unchiul tau, Tn ora§,
Cei trei ramasera pe loc, tacTnd.
- De ce ai venit, Charlotte? Tntreba pma la urma
doamna Howard.
- Mi-a fost dor de voi. Eu...
Lottie se opri, vazTnd privirea goala a mamei ei. Nick
simti lupta care se dadea Tn sufletul sotiei sale, Tntre
mmdrie §i remu§care.
- Voiam sa-ti spun ca-mi pare rau pentru ce am fScut.
218 LISA KLEYPAS

- A§ vrea sa pot sa te cred, raspunse aspru doamna

Howard. Cu toate astea, nu te cred. Nu Tti pare rau ca ti-ai
abandonat responsabilitatea §i nici ca ai pus nevoiie tale
pe primul loc.
Nick T§i dadu seama ca-i e greu sa asculte cum
cineva o critica pe sotia lui, chiar daca aceea era mama
ei. De dragul lui Lottie, Tnsa, ramase tacut. I§i strinse
mTinile la spate §i se uita atent la modelul greu de deslu§it
al covorului vechi.
- Imi pare rau ca ti-am provocat atTta durere §i
Tngrijorare, mama, spuse Lottie. Imi pare rau ca au trecut
doi ani Tn care n-am vorbit.
In sffr§it, doamna Howard arata putina emotie, rostind
furioasa:
- A fost vina ta, nu a noastra.
-A §a e, recunoscu umila fiica ei. Nu ti-a§ cere sa ma
ierti, dar...
- Ce-a fost, a fost, o Tntrerupse Nick, fiindca nu mai
putea suporta tonul umil al lui Lottie.
Nu o putea lasa sa se Tnjoseasca a§a. Puse o mTna
pe talia ei, cu un gest posesiv. Privirea lui lini§tita §i rece
cazu asupra doamnei Howard.
- Nu avem ce cT§tiga discutTnd despre trecut. Am
venit sa vorbim despre viitor.
- Dumneata nu ai nici un rol Tn viitorul nostru, dom­
nule Gentry, rosti femeia, privindu-l cu dispret. Dumneata
e§ti vinovat, la fel ca §i ea. Nu a§ fi vorbit cu tine §i nu
ti-a§ fi raspuns la Tntrebari daca §tiam ca vrei s-o pastrezi
pentru tine.
 PRETUL IUBIRII 219

- Nu am planuit asta, spuse Nick, strTngTndu-i talia lui

Lottie §i amintindu-§i de pielea moale de sub corset. Nu
§tiam ca vreau sa ma Tnsor cu ea. Dar atunci, ca §i acum,
era clar ca mariajul cu mine e mai bun pentru ea dectt
casatoria cu Radnor.
-TeTn§eli, se rasti doamna Howard. Bandit arogant!
Cum Tti permiti sa te compari cu un aristocrat?
Simtind cum Lottie se Tncordeaza, Nick Ti facu un
j ’

semn subtil, ca s-o Tmpiedice sa spuna ceva. Nu voia

sa-§i foloseasca titlul ca sa se compare cu Radnor.
- Lordul Radnor e un barbat bogat §i rafinat, continua
doamna Howard. Este foarte bine educat §i e un om de
onoare. Daca fiica mea n-ar fi dat dovada de atTta egoism
§i dumneata nu te-ai fi amestecat, Charlotte i-ar fi acum
sotie.
»

- Ati uitat cTte ceva, spuse Nick. De exemplu, faptul

ca Radnor are cu treizeci de ani mai mult decTt Lottie §i
ca e nebun de legat.
Culoarea din obrajii doamnei Howard se concentra Tn
doua puncte foarte aprinse, sus, pe pometi.
- Nu e nebun!
De dragul lui Lottie, Nick se stradui sa controleze furia
care-l cuprinsese brusc. §i-o imagina mica, lipsita de
aparare, Tnchisa Tntr-o camera cu un pradator de teapa
contelui. Iar femeia asta permisese ca a§a ceva s5 se
TntTmple. Jura Tn gTnd ca Lottie nu va mai fi niciodata
lipsita de aparare. O privi aspru pe doamna Howard.
- Nu vi s-a parut nimic Tn neregula la faptul c3 Radnor
era obsedat de o fetita de opt ani? Tntreba Tncet.
 U M iiiiiililM lr t t t i

220 LISA KLEYPAS

- Nobilimii i se permit unele Iucruri, domnule Gentry.

STngeie lor superior aduce cu sine ceva excentricitati. Dar
sigur ca dumneata n-ai de unde sa §tii asta.
-A ti fi surprinsa, rosti el sarcastic. Chiar §i a§a, lordul
nu e un model de comportament rational. Legaturile
sociale pe care le-a avut odata s-au stins din cauza
acestor excentricitati despre care vorbiti. S-a retras dintre
oameni §i petrece majoritatea timpului la el Tn conac,
ascunzmdu-se de soare. Viata lui se TnvTrte Tn jurul efor-
tului de-a transforma o fata vulnerabila Tn femeia visurilor
lui, o femeie care n-are voie nici sa respire fara per-
misiune. Inainte sa dati vina pe Lottie ca a fugit, raspun-
deti-mi sincer, dumneavoastra ati vrea sa fiti maritata cu
un astfel de barbat?
Doamna Howard nu apuca sa raspunda, fiindca
aparu sora mai mica a lui Lottie, Ellie, o tfnara frumoasa
de §aisprezece ani, cu obrajii bucalati §i ochi alba§tri, cu
gene lungi. Avea parul mult mai Tnchis la culoare decTt al
lui Lottie, nu blond, ci castaniu deschis, §i era mai plinuta.
Se opri Tn prag, cu rasuflarea taiata, §i o privi fericita pe
sora ei.
- Lottie!
Se repezi §i o lua Tn brate.
- Lottie, te-ai Tntors! Mi-a fost dor de tine Tn fiecare zi.
M-am gmdit la tine §i mi-a fost teama pentru tine.
- Ellie, mie mi-a fost §i mai dor de tine, spuse Lottie
rizTnd emotionata. Nu am Tndraznit sa-ti scriu, dar, vai, cTt
 PRETUL IUBIRII 221

Tmi doream. Ai putea sa-ti tapetezi peretii cu toate

scrisorile pe care voiam sa ti le trimit...
- Ellie, o Tntrerupse mama ei. Mergi Tnapoi la tine Tn
camera.
Fiica ei nu o auzi sau o ignora, fiindca se apropie §i
mai mult de Lottie.
- Ce frumoasa e§ti! exclama ea. §tiam ca a§a o sa
fii. §tiam...
Vocea i se stinse cTnd dadu cu ochii de Nick.
- Chiar te-ai maritat cu el? §opti scandalizata §i
TncTntata, lucru care-l facu pe Nick sa zTmbeasca larg.
Lottie Tl privi curioasa, iar el se Tntreba daca nu cumva
Ti parea rau ca trebuie sa-l prezinte ca fiind sotul ei. Nu
parea suparata, dar nici prea entuziasmata.
- Domnule Gentry, spuse Lottie, cred ca o cuno§ti pe
sora mea.
- Domni§oara Ellie, murmura el facTnd o plecaciune
scurta. O placere sa va revad.
Fata ro§i, apoi facu o reverenta, privind Tnapoi la
Lottie.
- §i o sa stai la Londra? Tntreba ea. O sa ma prime§ti
Tn vizita? Mi-ar placea atTt de mult...
- Ellie, spuse doamna Howard cu subTnteles. Mergi
ia tine Tn camera. Destul cu prostiile.
- Da, mama.
Fata o mai Tmbrati§a o data pe Lottie §i Ti §opti ceva
ia ureche, o Tntrebare la care sora ei raspunse cu un
murmur Tncurajator. Ghicind ca fusese vorba despre o
222 LISA KLEYPAS

alta rugaminte sa fie primita in vizita, Nick se abtinu sa

zTmbeasca. Se parea ca Lottie nu era singura fiica Tnca-
patTnata a familiei Howard. AruncTndu-i o privire timida lui
Nick, Ellie pleca din camera §i ofta, TndepartTndu-se.
Tncurajata de bucuria acesteia, Lottie se uita la mama ei.
- Mama, am sa-ti spun atTtea Iucruri...
- Ma tem ca nu are rost sa mai discutam, rosti femeia
cu o demnitate aspra. Ai ales, la fel ca §i mine §i tatal tau.
Legatura noastra cu lordul Radnor e prea strinsa ca sa
poata fi rupta. Noi ne vom Tndeplini obligatia fata de el,
Charlotte, chiar daca tu nu vrei s-o faci.
Lottie o privi nedumerita.
- Cum o sa faci asta, mama?
- Nu te prive§te.
- Dar nu §tiu cum ai putea, Tncepu Lottie, dar Nick o
Tntrerupse, privind-o pe doamna Howard.
Ani la rind negociase cu criminali Tnraiti, cu judecatori
obositi, cu vinovati, cu nevinovati §i cu cei TntrucTtva
vinovati. Era sigur ca poate sa ajunga la un compromis
cu soacra lui.
- Doamna Howard, §tiu ca nu sTnt primul pe care l-ati
alege drept sot pentru Lottie, rosti, zTmbindu-i obosit, Tn
felul care de obicei le cucerea pe femei. Dumnezeu §tie
ca nimeni nu m-ar prefera pe mine. Dar voi fi un
binefacator mult mai generos decTt Radnor, spuse el
aruncTnd o privire Tn jur, apoi uitTndu-se din nou la ea. Nu
aveti de ce sa nu cumparati cTte ceva prin casa, chiar sa
luati alta mobila. O sa platesc §i pentru educatia copiilor
 PRETUL IUBIRII 223

§i o sa ma ocup ca Ellie sa fie primita in societate a§a

cum se cuvinte. Daca doriti, puteti calatori Tn strainatate,
ca sa petreceti vara pe coasta. Spuneti-mi ce doriti §i veti
avea.
Mamei lui Lottie nu-i venea sa creada.
- §i de ce ai face toate astea?
- De dragul sotiei mele, raspunse el fara sa ezite.
Lottie se Tntoarse spre sotul ei, facTnd ochii mari de
uimire. El o mTngTie, gTndindu-se ca pretul era mic dupa
cTt Ti oferise ea. Din pacate, gestul atTt de intim o facu pe
doamna Howard sa se crispeze.
- Nu vrem nimic de la dumneata, domnule Gentry.
-Tnteleg ca aveti datorii fata de Radnor, insista Nick,
simtind ca nu are cum sa deschida discutia altfel decTt
direct. O sa ma ocup eu de asta. l-am propus deja sa-i
platesc pentru anii de §coala ai lui Lottie, a§a ca pot sa
preiau §i restul obligatiilor dumneavoastra financiare.
- Nu-ti poti permite sa-ti pastrezi promisiunea, spuse
doamna Howard. §i chiar daca ai putea, raspunsul ar fi
tot nu. Te rog sa pleci, domnule Gentry. Nu avem ce sa
mai discutam.
Nick o privi atent, vazTnd disperare, stTnjeneala §i vina
pe chipul ei. Instinctul Ti spunea ca femeia ascunde ceva.
- O sa mai vin, rosti cu bITndete, cTnd va fi acasa §i
domnul Howard.
- Raspunsul lui va fi acela§i.
Nick nu dadu nici un semn ca i-ar fi auzit refuzul.
- 0 zi buna, doamna Howard. Va dorim multS
sanatate §i fericire.
224 LISA KLEYPAS

Lottie apuca strins mmeca lui Nick, TncercTnd sa-§i

controleze emotiile,
9

- La revedere, mama, rosti ea, ie§ind Tmpreuna cu el.

Nick o ajuta sa urce Tn trasura §i se uita Tnapoi, spre
gradina goala. Toate ferestrele aveau draperiile trase, mai
putin una singura, la etaj, unde aparuse chipul rotund al
lui Ellie. Le facu semn cu mTna §i T§i puse barbia Tn palme
cTnd se Tnchise u§a trasurii.
Vehiculul pleca de pe loc cu o smucitura, dupa care
caii T§i intrara Tn ritm. Lottie se sprijini de tapiteria din
catifea, cu ochii Tnchi§i §i cu buzele tremurind. Stralucirea
lacrimilor necurse aparu la colturile genelor ei blonde.
- A fost o prostie din partea mea sa ma a§tept la o
primire mai calduroasa, spuse ea TncercTnd sa fie ironica,
dar nereu§ind §i scapTnd un suspin.
Nick, tulburat §i neputincios, o privi crispat. PITnsul
sotiei lui Tl alarma. Spre u§urarea sa, ea reu§i sa-§i
stapTneasca emotiile §i se §terse la ochi cu dosul unei
mTini Tnmanu§ate.
- Nu §i-ar fi putut permite sa refuze oferta mea, spuse
el, daca nu ar fi primit Tnca bani de la Radnor.
Lottie clatina confuza din cap.
- Dar nu are sens ca el sa continue sa le dea bani,
acum, ca m-am maritat cu tine.
- Au alta sursa de venit?
- Eu nu §tiu nici una. Poate ca unchiul meu le-ar mai
fi putut da cTte ceva. Nu destul ca sa dureze pe termen
lung, oricum.
 PRETUL IUBIRII 225

Nick se sprijini de spatar, gindindu-se la posibilele

optiuni §i privind Tn gol pe fereastra.
- Nick... Chiar i-ai spus lordului Radnor ca Ti dai banii
pe care i-a cheltuit cu taxeie mele §colare?
-D a .
Ciudat, dar Lottie nu-l Tntreba de ce, ci prefera sa-§i
aranjeze rochia §i sa-§i traga mTnecile hainei peste Tn-
cheieturi. I§i scoase manu§ile, apoi le Tmpaturi §i le a§eza
alaturi de ea, pe bancheta. Nick o privi printre gene. CTnd
nu mai avu ce sa aranjeze, se uita §i ea la el.
- §i acum? Tntreba, ca §i cum s-ar fi a§teptat sa
primeasca ve§ti proaste.
Nick se gTndi putin, simtind cum inima i se stringe la
expresia hotarita de pe chipul lui Lottie. Rezistase Tn
ultimele zile cu un calm extraordinar pentru o fata de
vTrsta ei. Cu siguranta ca orice alta tfnara ar fi suspinat
neconsolata pTna acum. Voia sa Ti §tearga supararea de
pe chip §i sa o vada lini§tita §i fara griji.
- Ei bine, doamna Gentry, spuse el a§ezTndu-se ITnga
ea, Tn urmatoarele zile, Tti propun sa ne distram.
- Sa ne distram, repeta ea de parea n-ar mai fi auzit
cuvintele. larta-ma, dar Tn clipa asta nu prea pot sa ma
bucur de mare lucru.
Nick Ti zTmbi, a§ezTnd palma pe piciorul ei.
- E§ti Tn cel mai interesant ora§ din lume, murmurs
el, alaturi de un sot tTnar, viril §i plin de bani otyinuti pe
cai necinstite, rosti, sarutTnd-o pe ureche §i f§cTnd-o s i
tremure. Ai Tncredere, Lottie, ca poti sa te distrezi.
226 LISA KLEYPAS

Nu credea ca se va mai simti bine curind dupa o

astfel de primire glaciala din partea mamei, dar Nick se
ocupa sa-i umple urmatoarele zile, iar ea aproape ca nu
mai reu§i sa se gTndeasca la altceva Tn afara de el.
Intr-una dintre seri o duse la o taverna unde se juca
teatru, iar muzica §i comediile erau special gTndite ca sa
atraga clienti. Construita Tn Covent Garden §i numita
Vestris, dupa o dansatoare de opereta faimoasa cTndva,
taverna era locul de TntTlnire al actorilor, al nobililor
decazuti §i al tuturor personajelor colorate. Era aglo-
merata §i mirosea a vin §i a fum, cu podele atTt de mur-
dare TncTt Lottie era sa ramTna fara pantofi.
Fata trecu pragul cu Tndoiala, fiindca tinerele
binecrescute nu aveau ce sa caute Tntr-un astfel de local
singure sau chiar cu sotii lor. In jurul lui Nick se strinsera
repede cTtiva dintre clientii localului, unii dintre ei parind
a fi de-a dreptul banditi. Dupa cTteva saluturi §i cTteva
insulte prietene§ti, Nick o duse pe Lottie la o masa. Li se
aduse friptura cu cartofi, o sticla de vin de porto §i doua
cani din ceva ce se numea „umezeala”. De§i Lottie nu mai
mTncase niciodata Tn public §i se simtea absurd de
stmjenita, se Tnfrupta curajos din friptura care ar fi putut
tine de foame unei familii cu patru membri.
- Ce e asta? Tntreba ea apucTnd cu grija cana §i
uitTndu-se la lichidul maroniu, cu spuma.
- Bere, spuse Nick, punTnd bratul pe spatarul
scaunului ei. Gusta, o Tndemna.
Ea Tl asculta §i lua o Tnghititura mica din bautura cu
gust de cereale, strTmbTndu-se dezgustata. Nick rise §i Ti
 PRETUL IUBIRII 227

spuse unei slujnicute din apropiere sa-i aduca gin. In local

se Tnghesuira §i mai multi clienti. Se aglomera, se cioc-
neau cani §i se beau carafe Tntregi de vin.
Undeva mai Tn fata se juca un spectacol de comedie.
Actori erau o femeie subtire, Tmbracata Tn haine bar-
bate§ti, §i un domn plinut, cu mustata, Tmbracat Tn rochie
de camerista §i cu un piept improvizat imens, care se
mi§ca Tntr-o parte §i-n alta odata cu el. „TTnarul” fugea
dupa „camerista” §i cTnta un cTntec de dragoste. Clientii
izbucnira Tn ris. Era imposibil sa rezi§ti umorului unei
astfel de stupizenii. Lipita de sotul ei, cu cana de gin Tn
mTna, Lottie Tncerca sa-§i stapTneasca un chicotit.
Urmara alte piese de teatru, se cTnta §i se dansa,
cineva recita ni§te versuri comice §i altcineva facu un
numar de jonglerie. Era deja tTrziu §i Tn colturile tavernei
lumina scazuse. tn atmosfera relaxata, cuplurile Tncepeau
sa se sarute §i sa se mTngTie indiscret. Lottie §tia ca ar fi
trebuit sa fie revoltata, Tnsa ginul o ametise §i o amortise.
T§i dadu seama ca e Tn bratele lui Nick, cu picioarele Tntre
picioarele lui, §i ca poate sa stea dreapta doar pentru ca
o sustine el.
»

- Vai de mine, spuse, uitTndu-se la cana aproape

goala. Eu am baut tot asta?
Nick Ti lua cana §i o a§eza pe masa.
-A § a ma tem.
- Numai tu ai fi Tn stare sa ma faci sa uit toatfi
pregatirea de la Maidstone Tntr-o singura noapte, spuse
ea, facTndu-l sa zTmbeasca larg.
228 LISA KLEYPAS

li privi buzele §i o mTngTie pe obraz cu vTrful degetului.

- §i acum e§ti corupta pe deplin? Sau nu? Ce-ai zice
sa mergem acasa §i sa terminam treaba?
Ametita §i Tncalzita, Lottie chicoti Tn timp ce el o
conducea spre ie§ire.
- Se mi§ca podeaua, Ti spuse, sprijinindu-se de el.
- Nu se mi§ca, iubito. Te iasa pe tine picioarele.
GTndindu-se putin, Lottie se uita de la chipul lui amu-
zat la talpile ei.
- Ce-i drept, mi se pare ca sTnt ale alteia.
Nick clatina din cap, privind-o amuzat.
- Nu tii deloc la gin, a§a e? Lasa-ma sa te due Tn
brate.»

- Nu vreau sa ne dam Tn spectacol, protesta ea Tn

timp ce el o ridica la piept §i o ducea afara, pe strada.
VazTndu-i, un servitor se grabi sa le aduca trasura
care a§tepta Tntr-un §ir lung de trasuri.
- O sa ne dam Tn spectacol mai tare daca o sa cazi,
spuse el.
- Nu sTnt atTt de ametita, protesta Lottie.
Cu toate astea, bratele lui erau atTt de solide §i
umarul, atTt de ademenitor, TncTt ea se lipi de el §i ofta.
Mirosul de mosc al pielii lui, amestecat cu acela de apret
al cama§ii, era Tmbietor, iar ea se apropie mai mult §i
inspira adTnc. Nick se opri pe marginea drumului, Tntoarse
capul §i obrazul lui barbierit Tl atinse pe al ei, facTnd-o sa
tremure.
- Ce faci?
 PRETUL IUBIRII 229

- Mirosul tau, spuse ea visatoare, e minunat. L-am

simtit de prima data c?nd te-am vazut, cmd era sa ma faci
sa cad de pe zid.
El rise meet.
- Vrei sa spui c!nd te-am salvat de la cadere.
Intrigata de textura pielii lui, Lottie Tl saruta sub
ureche. Simti cum el Tnghite cu greutate. Era prima data
cTnd Ti facea avansuri, iar gestul atTt de mic era surprin-
zator de eficient. Nick ramase pe loc, tinTnd-o strins, cu
pieptul ridicTndu-se §i coborind din ce Tn ce mai repede.
Uimita ca-l putea aprinde atTt de u§or, ea trase de nodul
e§arfei §i-l saruta pe gTt.
- Nu, Lottie.
Ea desena cu unghia pe pielea Tnasprita de par,
zgTriind u§or.
- Lottie...
Dar uita ce voia sa spuna, fiindca ea Tl saruta pe
ureche §i Tl mu§ca u§or. Trasura se opri Tn fata lor, iar
vizitiul scoase scarita. Cu o expresie impasibila, Nick o
urea pe Lottie Tnauntru, apoi o urma. Imediat ce Tnchise
u§a Tn urma lor, o trase Tn poala §i-i desfacu nerabdator
partea de sus a rochiei. Ea Tntinse mTinile ca sa se joace
Tn parul lui. DesfacTndu-i panglicile corsetului, el Ti elibera
un sTn §i Ti apuca sfTrcul cu gura. Atingerea o facu s£-§i
arcuiasca spatele, suspinTnd de placere. Nick T§i strecurS
mTinile sub rochie, cautTnd cu ardoare locul umed de sub
multimea de materiale. Avea palma prea mare ca sfi o
poata atinge pe sub lenjerie, a§a ca trase §i rups*
230 LISA KLEYPAS

Tmbracamintea cu o u§urinta care pe ea o facu sa tresara.

I§i desfacu picioarele, neajutorata, a§teptmd, §i, cmd el o
patrunse cu un deget, ea simti ca amete§te mai tare. La
el Tn brate, mmgiiata a§a de intim, Lottie simti cum mu§-
chii din interior Tncep sa i se Tncordeze ritmic. El gemu §i
o trase mai aproape, desfacTndu-§i repede pantalonii.
- E§ti atTt de uda... Nu pot sa mai a§tept, Lottie. Lasa-
ma sa... A§eaza-te peste mine, cu picioarele... Doamne,
da! Acolo...
Lottie se a§eza deasupra lui, tinTndu-§i respiratia cmd
el o patrunse §i o trase Tn jos, pTna cTnd se scufunda cu
totul Tn ea. Senzatia delicioasa era amplificata de mi§-
carile trasurii, care le faceau trupurile sa salte, de§i el o
tinea pe loc. Lottie era cuprinsa de valuri fierbinti care o
Tndemnau sa Tncerce sa ajunga mai aproape. El o mTngTie
Tncet pe spate, iar ea tresari cTnd o mi§care mai brusca a
trasurii Tl Tmpinse mai adTnc.
- Nu avem mult timp, reu§i sa spuna, cu buzele lipite
de gTtul lui. Taverna e foarte aproape de casa.
Nick gemu chinuit.
- Data viitoare Ti spun vizitiului sa ne plimbe prin toata
Londra. De doua ori.
I§i strecura mTna Tntre ei §i o mTngTie repede cu
degetul mare, fara sa apese, facTndu-i placere pTna cTnd
ea se lipi de el suspinTnd, cople§ita de senzatia ca o
explozie. Mi§cTndu-§i §oldurile Tn sus, repede, Nick gemu
§i-§i ascunse chipul Tn umarul ei.
Respirau greu, prin§i Tn Tmbrati§are.
 PRETUL IUBIRII 231

- Nu e niciodata de-ajuns, spuse Nick ragu§it, apu-

cTndu-i carnea moale §i strmgind-o mai aproape. E prea
placut ca sa ma opresc.
Lottie Tntelegea foarte bine ce voia sa spuna. Nevoia
care Ti lega era mai puternica decTt dorinta fizica. Placerea
de-a fi cu el nu se reducea la satisfactia trupului. PTna
acum nu §tiuse, Tnsa, ca el simte la fel ea. Se Tntreba
daca §i lui Ti era frica sa-§i recunoasca sentimentele.
 Capitolul XI

Londra era atTt de diferita de lini§titul Hampshire TncTt

lui Lottie nu-i venea sa creda ca amTndoua sTnt Tn aceea§i
tara. Capitala era o lume a modei §i a distractiei, o
alaturare aspra Tntre saracie §i bogatie, cu alei pline de
infractori, Tn spatele strazilor cu magazine §i piete
prospere. Erau zona de dupa Temple Bar, care se numea
Ora§ul, §i partea de vest, care se numea „ora§elul”. Mai
erau gradini, parcuri, sali de concert §i magazine cu
Iucruri atTt de scumpe TncTt ea nici nu §i le imaginase
vreodata.
In a doua saptamTna a casniciei lor, Nick se purta cu
Lottie ca §i cum ea arfi fost un copil pe care el voia cu tot
dinadinsul sa-l rasfete. O duse la o cofetarie din piata
Berkeley §\ Ti cumpara o Tnghetata facuta cu piure de
castane §i amestecata cu cire§e confiate. Dupa aceea
mersera pe strada Bond, de unde Ti lua mai multe pudre
frantuze§ti, cTteva sticlute cu apa de toaleta §i o duzina
de perechi de ciorapi din matase, cu broderie. Lottie
Tncerca sa-l opreasca, dar el cheltui o avere pe manu§i
albe §i pe batiste. In ciuda protestelor ei, Ti cumpara o
 PRETUL IUBIRII 233

pereche de pantofi din matase trandafirie, Tmpodobti cu

ciucuri aurii, care costau cTt o luna la Maidstone. §i con­
tinua sa-i cumpere Iucruri care-i placeau, ignorindu-i m-
cercarile de a-l opri. La ultima pravalie, un magazin de
ceaiuri, el comanda §ase borcane de ceai exotic, cu
nume ca „praf de pu§ca”, „congou” sau „souchong”.
Imaginmdu-§i muntii de pachete care aveau sa fie
livrati mai tTrziu la casa de pe strada Betterton, Lottie Tl
implora sa se opreasca.
- Nu mai am nevoie de nimic altceva, spuse ea ferm,
§i refuz sa mai intru Tn vreun magazin. Nu are rost sa fim
a§a cheltuitori.
- Ba are, raspunse Nick Tn timp ce-o conducea spre
trasura plina de pachetele §i cutii.
- Cum a§a?
El raspunse cu un zTmbet enervant. Cu siguranta nu
credea ca Ti cumpara favorurile sexuale, din moment ce
ea fusese mai mult decTt generoasa Tn aceasta privinta.
Poate ca voia doar ca ea sa-i fie datoare? Dar de ce?
Viata cu Nick Gentry era ametitoare. Erau clipe de
mare tandrete, amestecate cu mici Iucruri care le amin-
teau ca sTnt, totu§i, straini. Ea nu Tntelegea de ce el plea-
ca din patul ei Tn fiecare noapte, dupa ce faceau dragoste,
§i de ce nu-§i dadea voie sa adoarma alaturi de ea. Dupa
toate lucrurile pe care le Tmpartisera, nu parea mare lucru.
Dar el refuza invitatiile ei stTnjenite de-a ramTne, spumnd
ca prefera sa doarma singur, mai ales ca le-ar fi
amTndurora mai comod a§a.
234 LISA KLEYPAS

Lottie descoperi repede ca unele subiecte aveau

darul de-al irita pe Nick la fel de repede cum se aprindea '
praful de pu§ca. Tnvatase sa nu-l Tntrebe nimic despre •
copilaria lui, pentru ca doar mentionarea zilelor de
dinainte ca el sa devina Nick Gentry Tl Tnfuria. CTnd era
suparat, nu striga §i nu arunca Iucruri, ci pleca, rece §i
tacut, §i nu se mai Tntorcea decTt la mult timp dupa ce ea
adormea. Invatase §i ca el nu-§i permitea sa fie vulnerabil \
Tn vreun fel. Prefera sa ramTna controlat. Considera ca e
lipsit de barbatie sa te Tmbeti §i ea nu-l vazuse Tnca Tntr-
o astfel de stare. Chiar §i somnul parea a fi un lux pe care
nu §i-l permitea prea des, ca §i cum nu §i-ar fi putut da
voie sa se relaxeze. De fapt, Sophia spunea ca Nick nu
permisese niciodata durerilor fizice sa-l Tncetineasca §i
refuzase mereu sa T§i recunoasca durerile sau sla-
biciunile.
- De ce? Tntrebase Lottie uimita Tn timp ce a§teptau
Tmpreuna, la croitor, sa fie gata modificarile unor rochii.
Se teme sa fie vulnerabil o clipa?
Un moment, sora mai mare a lui Nick se uita la ea ca
§i cum ar fi vrut foarte mult sa-i raspunda. Ochii ei alba§tri
erau foarte tri§ti.
- Sper ca Tntr-o buna zi sa-ti spuna, rosti ea Tncet. E
o povara prea grea ca s-o duca singur. STnt sigura ca se
teme de reactia pe care'ai putea-o avea daca ai §ti.
- Ce sa §tiu? insita Lottie, dar, spre nemultumirea ei,
Sophia nu Ti raspunse.
 PRETUL IUBIRII 235

Un secret de temut, despre care ea nu aflase nimic.

Nu putea decTt sa presupuna ca omorise pe cineva, poate
Tntr-un moment Tn care pierduse controlul. Era cel mai urit
lucru pe care §i-l putea imagina. §tia ca facuse rau Tn
trecut, Iucruri care probabil ar fi Tngrozit-o. Iar acum era
atTt de retinut §i de controlat TncTt ea avea impresia ca nu-
I va cunoa§te niciodata pe de-a-ntregul.
In alte privinte, Tnsa, Nick era un sot nea§teptat de
tandru §i de generos. 0 facuse sa-i spuna toate regulile
pe care le Tnvatase de la §coala, apoi Tncercase s-o
convinga sa le Tncalce pe toate. In unele nopti o facea sa
uite de modestie, dezbracmd-o la lumina lummarilor §i
obligTnd-o sa-l priveasca sarutTnd-o din cap pTna Tn
picioare. In alte nopti facea dragoste cu ea Tn feluri
neobi§nuite, care o faceau sa ro§easca §i sa se topeasca
de placere. Putea s-o aprinda cu o singura privire, o
mTngTiere, o §oapta. I§i petrecea ziua Tntr-o fierbinteala
placuta, mereu con§tienta de apropierea lui.
Dupa ce sosira cutiile cu cartile pe care le coman-
dase, ea Ti citea seara, Tn pat. Uneori, Tn timp ce-o as-
culta, Nick Ti masa talpile, apasTnd §i jucmdu-se cu
degetele ei. OricTnd facea o pauza de la citit §i se uita la
el, Nick o privea. Nu parea sa oboseasca, de parea arfi
incercat sa descopere un mister ascuns Tn ochii ei.
Intr-una dintre seri o Tnvatase sS joace carti, cerindu-i
sa-i permita libertati sexuale de fiecare data cTnd pierdea.
Ajunsesera pe covor, Tntr-o gramada amestecata de
haine, mTini §i picioare, Tn timp ce ea Tl acuza ca a tri§at.
236 LISA KLEYPAS

El nu facuse decTt sa rinjeasca §i sa-§i bage capul sub

rochia ei, facind-o sa uite de suparare.
Nick era un partener interesant, un povestitor talentat,
un dansator foarte bun §i un amant priceput. Era jucau§,
dar nu copilaros, fiindca nu-§i pierdea niciodata aerul de
maturitate care spunea ca a vazut §i a facut destule ctt
pentru mai multe vieti. 0 insotea pe Lottie prin Londra cu
o energie mult mai mare decTt avea ea, §i parea a cu-
no§te §i a fi cunoscut de toata lumea. De mai multe ori,
la petreceri sau la plimbare, observase cita atentie
atragea el. Nick era privit ca un erou sau ca un du§man,
in functie de fiecare, dar toata lumea parea a vrea sa se
apropie. Nenumarati barbati veneau sa-i stringa mTna §i
sa-i ceara opinia In diverse probleme. Femeile, pe de alta
parte, se Tnfiorau, chicoteau §i flirtau fara ru§ine, chiar §i
in prezenta ei. Lottie era surprinzator de numultumita de
asta §i se mira cind i§i dadu seama ca e o sotie geloasa.
La invitatia unor prieteni, Nick §i Lottie mersera la o
piesa de la Drury Lane, despre o batalie navala. Pe scena
se foloseau ma§inarii complicate §i efecte luminoase inte-
resante. Actorii imbracati in marinari se aruncau dintr-o
parte in alta a navei improvizate, in tandem cu focurile de
tun §i cu cama§ile inro§ite cu vopsea, ca sa semene cu
singele. Rezultatul era atit de Tnfrico§ator incit Lottie i§i
acoperi urechile §i i§i ascunse chipul Tn cama§a sotului
ei, chiar daca el incerca din rasputeri s-o convinga sa se
uite la piesa.
 PRETUL IUBIRII 237

Poate ca din cauza violentei sau a vinului pe care-1

bause la cina, Lottie avea o senzatie neplacuta cTnd
piecara din loja lor, Tn pauza. Spectatorii se adunasera Tn
sala de jos, unde se serveau gustari §i se discuta despre
bataliile de pe scena. Pentru ca se aglomerase, Nick o
lasa pe Lottie Tn compania prietenilor cu care venisera §i
se duse sa-i aduca o limonada. Ea se forta sa zTmbeasca
j

§i asculta conversatiile din jur, sperTnd ca el se va Tntoarce

curind. Se obi§nuise cu prezenta lui.
Era ironic. AtTtia ani i se spusese ca-i apartine lui
Radnor, dar ea nu acceptase ideea. Cu toate astea, acum
i se parea normal sa-i apartina unui barbat care-i era
aproape strain. T§i amintea de avertismentul lordului
Westciiff, care Ti spusese sa nu aiba Tncredere Tn Nick.
Dar contele se Tn§elase. Chiar daca avea un trecut
intunecat, sotul ei fusese blmd, atent cu ea §i Ti cT§tigase
increderea.
Lottie se uita prin multime, sperTnd sa-l vada, Tnsa
atentia Ti fu atrasa de o figura aflata la 0 oarecare
departare de ea. E Radnor, se gTndi, cuprinsa de un val
de raceala. Fiecare mu§chi Ti paraliza §i o cuprinse tema
care-o Tnsotise timp de doi ani, cTt se ascunsese de el.
Omul avea figura pe jumatate Tntoarsa, dar Ti vazu parul
carunt, pozitia capului, sprTncenele Tntunecate. Apoi el se
rasuci spre ea, de parea ar fi simtit-o acolo.
Imediat, teroarea se transforma Tn uimire. Nu era el,
ci doar un barbat care-i semana. Domnul acela Tnclina
capul §i-i zTmbi, a§a cum faceau uneori strainii cmd se
238 LISA KLEYPAS

priveau. Omul se Tntoarse spre amicii lui, iar Lottie se uitS

la mTinile ei Tncle§tate, Tmbracate Tn manu§i trandafirii, §i
Tncerca sa-§i lini§teasca inima. li era putin rau, o cuprin-
sese o sudoare Tnghetata §i tremura fara oprire. E§ti
ridicola, T§i spuse, dezgustata de faptul ca doar o privire
din partea cuiva care semana cu Radnor Ti putuse
provoca o reactie atTt de puternica.
- Doamna Gentry, se auzi o voce din apropiere.
Era doamna Howshman, o femeie placuta §i blTnd&
pe care Lottie o cunoscuse de curind.
- Ti-e rau, draga? E§ti cam palida.
Se uita la doamna Howsham §i rosti:
- E foarte aglomerat aici. §i cred ca mi-am strins
corsetul cam tare.
- Da, spuse femeia pe un ton de trista Tntelegere,
aratTnd ca §tia ce efecte pot avea §nururile corsetelor. CTt
trebuie sa suferim pentru moda.
Spre u§urarea lui Lottie, Nick se apropie de ea cu un
pahar de limonada. VazTnd ca se TntTmplase ceva, el o
apuca de talie.
- Ce-i? Tntreba, uitTndu-se Tngrijorat la chipul ei palid.
Doamna Howsham lua asupra ei responsabilitatea
raspunsului.
- A strTns prea tare corsetul, domnule Gentry. Va
sugerez sa o duceti Tntr-un loc mai ferit. Aerul proaspat
ajuta de multe ori.
Cu bratul Tn jurul taliei ei, Nick o conduse afara. Aerul
noptii o facu pe Lottie sa se Tnfioare, pentru ca hainele
 PRETUL IUBIRII 239

umede se racira brusc. Cu grija, sotul ei o trase la baza

unei coloane masive care Ti ascundea de lumina §i de
zgomotul celorlalti spectatori.
- N-a fost nimic, Ti spuse Lottie jenata. Nimic. Ma simt
ca o proasta fiindca am facut atTta caz dintr-o nimica
toata.
AcceptTnd paharul de limonada, bau cu sete, fara sa
se opreasca pma nu-l termina. Nick se apleca §i iasa
paharul pe jos, apoi se ridica §i o privi din nou. Avea
chipul crispat cTnd scoase din buzunar o batista §i Ti
§terse picaturile de sudoare de pe obraji §i de pe frunte.
- Spune-mi ce s-a TntTmplat, rosti Tncet.
Lottie ro§i, jenata.
- Mi s-a parut ca-l vad pe Radnor. Dar era doar
cineva care semana cu el, ofta ea tensionata. STnt o la§a.
Imi pare rau.
- Radnor iese foarte rar Tn public, murmura Nick.
Probabil ca n-o sa dai peste el la un astfel de eveniment.
- §tiu, spuse ea. Din pacate n-am apucat sa ma
gTndesc la asta.
- Nu e§ti la§a.
0 privi Tngrijorat. In spatele Tngrijorarii se simtea o
emotie mai profunda, misterioasa.
-A m reactionat ca un copil care se teme de Tntuneric.
Degetele lui Ti apucara barbia, fortTnd-o sa-l pri-
veasca.
- E posibil ca, Tntr-o zi, sa te TntTlne§ti cu Radnor,
spuse el Tncet. Dar eu o sa fiu cu tine cTnd §i daca se
240 LISA KLEYPAS

TntTmpla asta, Lottie. Nu trebuie sa te mai temi de el. 0

sa te apar eu.
Ea se mira de tandretea §i seriozitatea cu care Ti
vorbise.
- Multumesc, raspunse, respirind adTnc pentru prima
data de cmd ie§isera. Continumd sa o priveasca, Nick
scutura capul §i se Tncrunta, ca §i cum teama ei i-ar fi pro-
vocat durere. Nu se putu stapTni §i o trase spre el, Tm-
brati§Tnd-o, oferindu-i confort cu apropierea lui. Nu era o
atingere seducatoare, dar parea mai intima decTt orice
facusera Tmpreuna ptna atunci. Bratele lui erau puternice,
posesive §i o tineau strins, in timp ce respiratia lui fier-
binte §i umeda Ti atingea gTtul.
- Sa te due acasa? §opti.
Lottie dadu din cap Tncet, Tn timp ce o viata de
singuratate se transforma Tntr-o u§urare greu de imaginat.
0 casa, un sot... Erau Iucruri la care nu Tndraznise sa
spere. Cu siguranta ca aceasta iluzie nu putea dura.
Cumva, intr-o zi, toate aveau sa-i fie luate. PTna atunci,
avea de gmd sa pretuiasca fiecare moment.
- Da, spuse, cu vocea Tnfundata de haina lui. Sa
mergem acasa.

Trezindu-se Tncet, Lottie T§i dadu seama ca Tn casa

se auzeau sunete neobi§nuite, GTndindu-se ca, poate, i
se pare §i ca Tnca mai viseaza, clipi §i se ridica Tncet. Era
miezul noptii, iar Tn dormitor era Tntuneric bezna. Se auzi
din nou, ca un geamat, o fraza abia rostita... ca §i cum
 PRETUL IUBIRII 241

s-ar fi certat cineva. Amintindu-§i ca Nick avea uneori co§-

maruri urite, Lottie sari din pat. Aprinse cu grija lampa,
a§eza la loc sticla care acoperea fitilul §i o lua cu ea,
ie§ind pe coridor. Umbrele dispareau Tnaintea ei, pe
masura ce se apropia de camera Tn care dormea Nick.
Oprindu-se la u§a, batu cu grija. Nici un raspuns. Dupa o
clipa, auzi mi§cari violente dinauntru. Apasa pe clanta §i
intra.
- Nick?
El era pe pat, Tntins pe burta §i cu a§ternutul rasucit
pe §olduri. Respirind repede, stringea din pumni §i mor-
maia incoerent, iar chipul Tntunecat Ti stralucea de
sudoare. Privindu-I Tngrijorata §i nedumerita, Lottie se
intreba ce monstru nevazut Ti facea trupul mare sa se
zbata Tn ghearele a ceea ce parea a fi furie sau frica
reprimata. A§eza lampa pe noptiera §i se apropie de el.
- Nick, treze§te-te. E doar un vis.
Intinse mTna spre el §i a§eza palma pe curbura
umarului lui.
- Nick...
Dintr-o data, o furtuna de violenta o lua pe sus. Tipa
speriata, fiindca el o apuca §i o arunca pe pat, apoi se
napusti asupra ei, prinzTnd-o Tntre coapsele lui puternice.
Lottie auzi un racnet ucigator §i, privind spre chipul care
acum semana cu o masca umbrita, vazu un pumn uria§
care se pregatea sa loveasca.
- Nu! striga ea, acoperindu-§i fata cu mTinile.
242 LISA KLEYPAS

Lovitura nu veni. Totul ramase nemi§cat. Tremurind,

Lottie i§i descoperi ochii §i se uita la Nick, ale carui
trasaturi se schimbara, pierzmd urmele co§marului §i
capatmd din nou o expresie con§tienta. Lasa pumnul jos
§i se uita nedumerit la degetele Tncle§tate. Apoi vazu
silueta subtire a sotiei sale, iar furia §i teroarea din ochii
lui o speriara.
- A§ fi putut sa te omor, se rasti el cu dintii albi
straluncind ca ai unui animal. Ce faci aici? Sa nu ma
atingi niciodata cTnd dorm, fir-ai tu sa fii!
- Nu am §tiut. Eu... Ce Dumnezeu visai?
El se dadu la o parte §i se ridica din pat, respirind
greu.
- Nimic. Absolut nimic.
-A m crezut ca ai nevoie de ceva...
- Am nevoie doar sa stai naibii departe de mine, o
repezi el.
I§i gasi hainele §i Tmbraca pantalonii. Lottie se simtea
de parea ar fi fost lovita. Nu Ti placea puterea pe care o
aveau cuvintele lui asupra ei. Mai mult, suferea pentru el
§i T§i dorea sa nu fie nevoit sa mdure singur un astfel de
chin.
- Pleaca de aid, Ti spuse, tragindu-§i pe el cama§a
§i haina, fara sa mai Tmbrace vesta sau sa-§i lege e§arfa
la git.
- Pled? Tntreba Lottie. Nu e nevoie. O sa ma due
Tnapoi la culcare §i...
- Da, plec.
 PRETUL IUBIRII
i
243

- Unde te duci?
- Nu §tiu, spuse ei fara sa o priveasca, in timp ce-§i
ridica §osetele §i pantofii. Nu Tntreba cTnd vin, ca nu §tiu
nici asta.
- Dar de ce? rosti Lottie facTnd un pas catre el. Nick,
te rog, ramTi §i spune-mi...
El o privi amenintator, cu ferocitatea unui animal ranit.
- Ti-am spus sa ie§i.
Simtind cum pale§te, Lottie dadu din cap §i se
Tndrepta spre u§a. Oprindu-se Tn prag, vorbi fara sa se
Tntoarca:
-Tmi pare rau.
El nu raspunse. Ea T§i mu§ca buzele, blestemTndu-se
§i simtind cum Ti dau lacrimile. Pleca repede §i se
ascunse Tn dormitorul ei, cu orgoliul ranit.
Nick nu se Tntoarse a doua zi. Agitata §i nedumerita,
Lottie Tncerca sa gaseasca Iucruri care sa-i ocupe timpul.
Insa nimic nu era suficient de interesant ca s-o ajute sa
uite de Tngrijorare. Facu o plimbare lunga, cu un servitor
Tn urma ei, cusu, citi §i o ajuta pe doamna Trench sa faca
lumTnari.
Menajera §i servitorii erau tacuti §i respectuo§i Tn
preajma ei. Nici unui nu vorbi despre noaptea dinainte,
de§i §tiau cu totii ca se TntTmplase ceva. Servitorii aflau
tot, dar nici unui n-ar fi recunoscut ca §tie detalii intime
din viata stapmilor.
IntrebTndu-se unde s-o fi dus sotul ei, Lottie se temu
ca, poate, Nick facuse ceva nechibzuit. Se consola cu
244 LISA KLEYPAS

gTndul ca el se pricepea sa aiba grija de sine Tnsu§i, Tnsi

asta nu o ajuta prea mult. Era atTt de suparat! §i probabtt|
ca mai mult din cauza ca ar fi putut-o rani pe ea.
Oricum, era sotia lui §i merita mai mult decTt sa fie!
abandonata fara nici o explicate. Ziua i se paru foarte
lunga §i la apropierea serii Lottie nu putu decTt sa se simtS
u§urata. Dupa ce lua singura cina, facu o baie lunga, T§i
puse o cama§a de noapte lunga §i alba §i citi ziarele pTnS
cTnd reu§i sa adoarma. Epuizata de atTta agitatie, dormi
admc.
Cu mult Tnainte sa se crape de ziua, se trezi §i T§i
dadu seama ca era dezvelita. Se mi§ca §i simti o
prezenta putemica Tn spatele ei, care Tnclina salteaua.
Nick, se gTndi ea u§urata, cascmd §i TntorcTndu-se spre
el. Era atTt de Tntuneric TncTt abia daca-i distingea forma.
Caldura cunoscuta a mTinilor lui o Tmpinse Tnapoi pe pat,
cu o palma odihnindu-se pe pieptul ei, §i cu cealaita
ridicTndu-i Tncheieturile deasupra capului.
Lottie murmura surprinsa, trezindu-se cu totul cTnd
simti ca el Ti rasuce§te ceva Tn jurul fiecarei Tncheieturi.
Inainte sa-§i dea seama ce se TntTmpla, legaturile erau
strinse §i prinse de tablia patului, lastnd-o expusa sub el.
Aproape ea nu mai putea respira de uimire. Nick se
mi§ca, aplecat peste ea ca o felina §i respirind sacadat.
O atinse prin bumbacul cama§ii de noapte, cu degetele
aiunecTnd sub sTni, pe talie, pe §olduri §i pe coapse. I§i
muta greutatea §i Ti cuprinse sfTrcul cu buzele, udTnd
materialul. Era gol, iar mirosul cald al pieiii lui o Tnconjura.
 PRETUL IUBIRII 245

Ametita, Lottie Tntelese ca el avea de gmd sa faca

dragoste cu ea a§a, legata. Ideea o sperie. Nu Ti placea
sa nu se poata mi§ca. Dar Tntelegea ca el vrea ca ea sa
fie neajutorata, sa aiba Tncredere Tn el, sa §tie ca-i poate
face orice voia, fara nici o opreli§te. Ti linse sfTrcul Tncet,
apoi Tl supse cu putere prin material, pTna cTnd ea suspina
§i se mi§ca, rugTndu-l fara cuvinte sa-i scoata cama§a de
noapte. El nu facu decTt sa coboare de-a lungul trupului
ei, sprijinit Tn brate.
Pipai cu degetul mare legatura de la una dintre
incheieturi §i T§i dadu seama ca Nick folosise ciorapii ei
de matase. Tensiunea din brate parea a amplifica
senzatiile pe care i le provoca el.
O saruta pe abdomen, cu respiratia fierbinte TncingTnd
materialul subtire. O saruta §i o mu§ca Tncet, languros,
de§i respiratia sacadata Ti trada nerabdarea, li desfacu
pulpele §i o atinse bITnd, prin bumbac. Lottie se Tntinse
spre el, strTngTnd neputincioasa pumnii, cu calcTiele Tnfipte
Tn saltea. El se juca Tnca putin, apoi revisni la sTni,
sarutTndu-i §i mTngTindu-i prin cama§a de noapte pma o
facu sa simta ca Tnnebune§te daca nu o dezbraca.
Fiecare bucatica de piele Ti era fierbinte §i sensibila, iar
ea simtea ca atingerea materialului e insuportabila.
- Nick, rosti agitata, cama§a, da-o jos, te rog.
Scoate-o...
El Ti atinse buzele cu doua degete, facmd-o sa taca.
Dupa ce se linifti, o mTngTie pe obraz cu degetul mare,
Tncet, bITnd. Tntinse mTna spre tivul cama§ii de noapte §i
246 LISA KLEYPAS

o descoperi, iar ea suspina recunoscatoare. Tresari ctnd

el Ti dezgoli pulpele, iar Tncheieturile i se zbatura in lega-
turile de matase. Bumbacul ajunsese deasupra pieptului
ei, atingTndu-i sfTrcurile.
Nick o mTngTie pe abdomen, lasTndu-§i mTna sa
alunece Tncet spre pielea sensibila de pe coapse, li atinse
cTrliontii cu degetele, gasi locul umed de sub ei §i o
mTngTie lent. Ea desfacu picioarele, nerabdatoare, §i sus­
pina cTnd el lua mTna de pe ea. Cu vTrful degetului, Nick
Ti desena conturul buzei de sus. Era umed de la elixirul
sarat al trupului ei §i Ti lasa parfumul oriunde ajungea.
Deodata, narile lui Lottie simtira aroma propriei placeri,
care Ti umplu plamTnii la fiecare rasuflare. Incet, Nick o
Tntoarse pe o parte §i Ti atinse Tncheieturile, ca sa se asi-
gure ca nu sTnt strmse prea tare, apoi se a§eza Tn spatele
ei §i o saruta pe gTt. Lottie se Tntinse spre el, apasTndu-i
madularul cu posteriorul. Voi sa-l atinga, sa se Tntoarca
§i sa-i mTngTie pieptul, apoi sa-i apuce sexul §i sa simta
cum pielea matasoasa i se strecoara printre degete. Dar
pozitia Tn care era nu-i permitea sa se mi§te, a§a ca nu
avea de ales decTt sa a§tepte ca el sa-i faca orice dorea.
Nick Ti ridica o coapsa §i o patrunse Tncet, ademe-
nind-o, facTnd-o sa-l a§tepte. Lottie tremura din tot corpul,
rugTndu-l cu suspine §i cuvinte nerostite, iar el o saruta
pe gTt. PatrunzTnd-o a§a, superficial, el o mTngTie, Ti ciupi
sfTrcul, Ti desena un cerc-Tn jurul buricului. Incet, mTngTie-
rile devenira mai apasate, iar degetele lui pricepute Ti
atinsera cTrlionti de par blond.
 PRETUL IUBIRII 247

AsudTnd, gemind, Lottie T§i ondula §oldurile, Cciutin-

du-i degetele. Simti ca o patrunde cu totul §i tipa, tremu-
rind de placere. Nick a§tepta pTna cTnd ea se lini§ti, apoi
Tncepu sa se mi§te, atent, deliberat. Ea respira greu, cu
gura deschisa, iar Tncheieturile trageau de legaturile de
matase. Ajunse din nou la climax, gemind lung §i tremu-
rat. El Tmpinse mai tare Tn ea, cu mi§cari delicioase, respi-
rTnd printre dintii Tncle§tati. Patul se mi§ca odata cu el.
Lottie se simti vulnerabila §i puternica totodata, fiindca §i
el era al ei, a§a cum §i ea era a lui, cu inima batTndu-i sub
palma lui §i cu trupul Tnconjurindu-I pe-al lui. El se Tncor-
da, zvTcni §i pulsa, deschizTnd buzele lipite de umarul ei.
Multa vreme Lottie ramase nemi§cata, lipita de el,
gemTnd Tncet cmd Ti desfacu legaturile §i Ti mTngTie cu
blmdete Tncheieturile, cuprinzTndu-i apoi sexul Tn palma.
Respira mai rar §i, la gTndul ca adoarme ITnga ea, Lottie
se Tnfiora. Deodata, nimic pe lume nu era mai important
decTt ca el sa ramTna cu ea Tntreaga noapte. Dar ptna la
urma Nick se ridica, se apleca §i-i saruta sTnul, lingTnd
sfircul matasos.
CTnd el pleca din pat, ea T§i mu§ca buzele ca sa nu-l
roage sa ramTna, §tiind ca el va refuza, ca Tntotdeauna.
U§a se Tnchise Tn urma lui, iar ea ramase singura. De§i
trupul Ti era satisfacut, obosit, iar pielea Ti era cuprinsa de
o caldura placuta, simti cum Ti dau lacrimile. li parea rau,
nu pentru ea, ci pentru el. li era dor sa-l poata consola,
chiar daca ar fi urit-o pentru asta. Simtea o tandrete foarte
profunda pentru acest barbat pe care abia daca-l
248 LISA KLEYPAS

cuno§tea, un barbat care avea nevoie sa fie salvat cu

mult mai mult decTt avusese ea nevoie vreodata.

In dimineata urmatoare sosi un pachet de la sir Ross,

care continea documente cu peceti eleborate §i o invitatie
la un bal de peste o saptamTna. Lottie intra Tn sufragerie
§i-l gasi pe Nick stmd singur la masa, cu o micul dejun
mmcat pe jumatate. El o vazu §i privirea i se Tntuneca,
apoi se ridica §i o privi fara sa clipeasca. Ea simti cum
ro§e§te. In diminetile de dupa cTte o seara neobi§nuit de
pasionala, Nick o tachina sau zTmbea, spunTnd ceva care
sa-i u§ureze stTnjeneala. Astazi nu facu decTt sa se uite
la ea, lipsit de expresie. Se schimbase ceva Tntre ei, iar
u§urinta cu care vorbeau Tnainte disparuse. Lottie arata
stTnjenita spre hTrtia pe care o tinea el Tn mTna.
- A venit?
Nu era nevoie sa-i spuna despre ce era vorba. Nick
dadu scurt din cap, privind iar citatia. IncercTnd sa
mentina aparenta normalitate, Lottie merse §i T§i lua de
mTncare din vasele acoperite. Nick Ti trase scaunul ITnga
el, apoi se a§eza la rindul lui. Privi concentrat resturile din
farfurie. Aparu o slujnica §i puse o cea§ca de ceai Tn fata
lui Lottie. Tacura amTndoi pTna cTnd fata ie§i.
- Balul e sTmbata viitoare, spuse Nick brusc, fara sa
se uite la ea. Poti sa faci rost de o rochie potrivita pTna
atunci?
- Da. Mi s-au iuat deja masurile pentru o rochie de
bal, §i nu mai e nevoie decTt de mici modificari.
 PRETUL IUBIRII 249

- Bine.
- E§ti furios? Tntreba Lottie,
El ridica un cutit §i-l privi suparat, trecTndu-i lama
peste degetele lui batatorite.
- Incep sa ma resemnez. Vestea a plecat din biroul
Lordului Cancelar. A Tnceput, §i nimeni nu poate face
nimic sa opreasca timpul. Sir Ross ne va prezenta la bal
drept lordul §i lady Sydney. Atunci, Nick Gentry o sa
moara.
Lottie Tl privi atenta, uimita de felul Tn care vorbise.
- Vrei sa spui ca numele lui nu va mai fi folosit, rosti
ea. Tu, lordul Sydney, o sa fii Tn viata. Sa Tncep sa-ti spun
John Tn particular?
El facu o grimasa, apoi lasa cutitul jos.
- Nu. O sa fiu Sydney pentru tot restul lumii, dar Tn
casa mea voi raspunde la numele pe care mi l-am ales.
- Foarte bine... Nick.
Lottie T§i puse zahar Tn ceai §i sorbi din lichidul
fierbinte §i dulce.
- Numele asta ti-a folosit multi ani, a§a e? Indraznesc
sa spun ca I-ai facut mai renumit decTt ar fi putut s-o faca
cel care s-a nascut cu el.
Remarca ei fu TntTmpinata de o privire ciudata din
partea lui, cumva plina de speranta, dar suparata Tn
acela§i timp. Deodata ea Tntelese ca de adevaratui Nick
Gentry, baiatul care murise de holera la bordul vasului Tn-
chisoare, era legat secretul care-1 chinuia pe sotul ei.
Lottie se uita absenta la cea§ca de ceai, TncercTnd sa
vorbeasca pe un ton obi§nuit.
250 LISA KLEYPAS

- Cum era? Nu mi-ai spus.

- Era orfan. Mama lui fusese spmzurata pentru ca
furase. Locuia pe strada, Tncepuse cu gainarii §i ajunsese
sa aiba o bada de zece tTlhari.
- Gainarii, repeta Lottie nedumerita.
- Fura mTncare ca sa poata supravietui. E cea mai
de jos speta, Tn afara de cer§etori. Dar Gentry Tnvata
repede, a§a ca devenise un hot eficient. PTna la urma a
fost prins jefuind o casa §i a fost Tnchis pe vapor.
- Acolo v-ati Tmprietenit, spuse Lottie.
Chipul lui Nick capata o expresie distanta, Tn timp ce
amintirile de mult Tngropate se grabeau la suprafata.
- Era puternic, viclean, avea instincte ascutite dupa
atTta vreme petrecuta pe strada. Mi-a spus lucrurile de
care aveam nevoie ca sa supravietuiesc acolo. Uneori m-
a aparat...
- De ce anume? §opti Lottie. De gardieni?
Nick tresari, revenind la prezent §i clipind. Se uita la
mTna Tn care acum strmgea prea tare cutitul. Atent, lasa
obiectul pe masa §i se ridica.
- O sa ies o vreme, spuse fara intonatie. Ne vedem
la cina, diseara.
Lottie raspunse pe acela§i ton atent, neutru:
- Foarte bine. Sa ai o zi buna.

Zilele §i noptile saptammii urmatoare au fost ametitor

de diferite. Ziua, Lottie se ocupa de Iucruri practice. Nu
era sigura daca-l va vedea pe Nick, fiindca el venea §i
 PRETUL IUBIRII 251

pleca dupa bunul plac. La cina discutau despre Tntilnirile

pe care le avusese cu partenerii de investitii §i cu ban-
cherii sau despre vizitele lui ocazionale pe strada Arcului,
cTnd sir Grant Tl chema ca sa Ti ceara parerea legat de
unele cazuri. In timpul zilei, TntTlnirile lor erau cordiale §i
conversatiile, placute, dar impersonale.
Noptile erau, Tnsa, cu totul alta poveste. Faceau dra-
goste cu o intensitate aproape disperata. Nick facea lu-
cruri care o §ocau, §i nici o parte a trupului ei nu
ramasese neatinsa de pasiunea lui. Uneori era o Tntflnire
urgenta, primitiva, aiteori lenta §i languroasa, fiindca nici
unui dintre ei nu voia sa se termine. Erau §i momente
nea§teptate de umor, cmd el se juca, o tachina §i o
ademenea sa Tncerce pozitii atTt de nedemne TncTt ea
chicotea ru§inata.
Dar oricum §i-ar fi petrecut noptile, fiecare zi Ti apropia
de momentul Tn care sir Ross avea sa le schimbe vietile »

cu anuntul sau. Lottie §tia ca sotul ei se temea de bal §i

ca Tn lunile de dupa aceea va fi greu, cTt timp el se va
adapta noii sale situatii. Era sigura, Tnsa, ca Tl poate ajuta.
CTnd acceptase casatoria nu banuise ca el va avea
nevoie de ea Tn vreun fel §i nici nu crezuse ca i-ar placea
sa se TntTmple asta. Cu toate astea, se simtea ca o
partenera pentru el §i, uneori, cTte o clipa, ca o sotie.

Veni Tn sfTr§it seara balului, iar Lottie se bucura ca o

ascultase pe Sophia cTnd T§i alesese rochiile. Cumnata ei
o ajutase sa aleaga croieli tinere§ti, dar elegante, Tn culori
252 LISA KLEYPAS

pale, care Ti veneau foarte bine. Rochia pe care se decise

sa o poarte era din satin bleu, cu tul alb pe deasupra §i
cu un decolteu Tndraznet, care Ti lasa umerii descoperiti.
Lottie statea Tn mijlocul dormitorului, iar doamna Trench
§i Harriet Ti trageau rochia peste cap §i o ajutau sa
Tmbrace mTnecile din saten apretat. Era o rochie mai
frumoasa decTt vazuse ea Tn Hampshire. Se bucura
gTndindu-se la bal §i la reactia lui Nick cTnd avea s-o vada.
Probabil ca ameteala i se tragea §i de la corsetul mai
strins decTt de obicei, peste care menajera sa poata
Tncheia rochia strfmta. Tresarind Tntre saten §i tul, Lottie
se uita Tn oglinda Tn timp ce camerista §i menajera
aranjau rochia. Materialul transparent era brodat cu
trandafiri albi, din matase. Pantofii albi erau §i ei din saten
§i se asortau cu manu§ile lungi §i e§arfa brodata. Toate
la un loc o faceau sa se simta ca o printesa. Singurul
defect era parul drept, care nu ramasese buclat indiferent
cTt de fierbinte era fierul. Dupa cTteva Tncercari nereu§ite,
Lottie alesese un coc Tmpletit, inconjurat de trandafiri albi.
GTnd Harriet §i doamna Trench facura cTtiva pa§i
Tnapoi ca sa vada rezultatul muncii lor, Lottie rise §i se
rasuci repede, facTnd rochia albastra sa se TnvTrta sub
materialul alb §i subtire de deasupra.
- STnteti foarte frumoasa, my lady, spuse doamna
Trench bucuroasa.
Oprindu-se brusc, Lottie se uita la ea Tntrebatoare.
Nick nu vorbise cu servitorii despre titlu, a§a ca fusese ea
nevoita sa faca asta. Dupa uimirea initiala, angajatii lor
 PRETUL IUBIRII 253

parusera mai mult decTt multumiti. Cei care lucrau Tn

casele nobililor aveau un statut social mai bun.
- Multumesc, doamna Trench, raspunse ea. Ca de
obicei, m-ati ajutat nespus. Nu ne-am descurca fara
dumneavoastra, mai ales Tn saptamTnile care vin.
- Da, doamna.
Menajera avea pe chip o expresie de nerabdare
bucuroasa. A§a cum discutasera deja, noua lor casa va
fi Tn Worcestershire, §i la Tnceput vor avea cel putin
treizeci de servitori. Doamna Trench avea sa fie res-
ponsabila de angajarea lor.
Lottie ie§i din camera, cu rochia fo§nind. In timp ce
cobora Tl vazu pe Nick a§teptTnd Tn holul de la intrare,
tensionat ca o pantera gata sa atace. Trupul lui mare, cu
umeri lati, era Tmbracat Tntr-o haina neagra care Ti venea
foarte bine, cu vesta argintie §i e§arfa gri la gTt. Cu parul
castaniu Tnchis frumos pieptanat §i cu obrazul proaspat
ras, era viril §i elegant. Se Tntoarse spre ea, iar uimirea
lua iocul nerabdarii din privire.
Lottie se bucura sa-l vada privind-o a§a. Se Tndrepta
Tncet spre el.
- Arat ca o vicontesa? Tntreba ea.
El zTmbi trist.
- Nici o vicontesa pe care am vazut-o vreodata nu
arata ca tine, Lottie.
ZTmbi §i ea.
- Asta a fost un compliment?
- Da. De fapt...
254 LISA KLEYPAS

Nick o lua de mma §i o ajuta sa coboare ultima treap-

ta. 0 privi cu atentie, stringmdu-i degetele, §i Ti raspunse
cu o seriozitate care o uimi:
- E§ti cea mai frumoasa femeie din lume, spuse
ragu§it.
- Din lume? Tntreba ea rizTnd.
- Cmd spun ca e§ti frumoasa, murmura el, nu vreau
sa adaug nimic. Doar, poate, ca ai fi §i mai frumoasa
dezbracata.
Ea rise de obraznicia lui.
- Ma tem ca va trebui sa te obi§nuie§ti cu ideea ca
voi fi Tmbracata Tn seara asta.
- Doar pTna se termina balul, raspunse el.
Ti trase degetele manu§ii stfngi, scottndu-le pe rmd.
- Ce faci? Tntreba ea cu rasuflarea taiata.
Ochii lui alba§tri o tachinara.
- Tti scot manu§a.
- Tn ce scop?
- Ca sa-ti admir mTna.
»

Scoase de tot manu§a, apoi o a§eza pe balustrada

§i-i ridica degetele. Lottie Tl privi cum le saruta pe rind, cu
buzele calde. Cmd termina, o saruta Tn palma §i Ti dadu
fiori Tn tot bratul. Nick Ti lasa mTna jos §i o privi gTnditor.
- Ti lipse§te ceva.
Baga mma Tn buzunar §i murmura:
- Tnchide ochii.
Lottie Tl asculta, zTmbind. Simti ceva rece §i greu pe
inelar, la baza. Tntelegmd ce era, deschise ochii. VazTnd
 PRETUL IUBIRII 255

bijuteria, i se taie rasuflarea. Inelul avea un safir imens,

cu taietura ovala, de un albastru aproape la fel de adtnc
§i de stralucitor ca ochii sotului ei. Piatra era montata Tn
aur §i Tnconjurata de diamante mici. Safirul era uimitor
fiindca pe suprafata lui juca o stea, odata cu lumina.
Fascinata, Lottie se uita la Nick.
- Iti place? Tntreba el.
Ea nu gasi nici un raspuns potrivit, a§a ca Ti strinse
mTna, deschizTnd §i TnchizTnd de cTteva ori gura Tnainte
sa poata vorbi.
- N-am mai vazut niciodata ceva atTt de frumos. Nu
ma a§teptam la o astfel de piatra. Ce generos e§ti!
Intr-un gest necugetat, ea Tl lua de gTt §i-l saruta pe
obraz. Nick o strinse Tn brate, iar ea Ti simti rasuflarea
calda pe gTt, Tn timp ce cu o mTna o mTngTie bITnd pe
spate.
- Nu §tii ca ti-a§ da orice ai vrea? Tntreba Tncet. Orice.
Lottie ramase la pieptul lui, fiindca se temea sa-l lase
sa-i vada expresia. Vorbise fara sa se gTndeasca. Ori
asta, ori cuvintele nu Tnsemnau ce §tia ea ca Tnseamna.
Nick se Tncorda, dTndu-§i seama ce spusese, §i se
retrase. Lottie risca sa-l priveasca §i-i vazu chipul lipsit de
expresie. Tacu, lasTndu-l pe el sa decida ce se TntTmpla
in continuare.
Sotul ei clatina din cap §i T§i recapata cu greu
autocontrolul. CTnd o privi iar, avea o stralucire ironica Tn
ochi.
- Mergem, lady Sydney?
256 LISA KLEYPAS

- Da, Nick, §opti ea apucTnd bratui pe care el i-l

oferea.

Sir Ross Tl convinsese pe prietenul sau, ducele de

Newcastle, sa gazduiasca balul la care demult pierdutul
lord Sydney avea sa fie prezentat. Ducele §i ducesa erau
o pereche distinsa, un cuplu respectat, casatorit de pa-
truzeci de ani. Reputatiile lor impecabile aveau sa fie de
folos Tn aceasta situatie, pentru ca un om atTt de vestit
pentru faptele lui mai putin morale, a§a cum era Nick,
avea nevoie de sustinatori carora sa nu ii se poata
repro§a nimic.
Conacul din Londra al ducelui era ceea ce se numea
politicos o casa „importanta”, adica atTt de mare TncTt
vizitatorii se pierdeau frecvent TncercTnd sa treaca dintr-o
aripa Tntr-alta. Cladirea avea nenumarate saloane,
camere pentru dejun, pentru supa, pentru cafea. Mai erau
o biblioteca, o sufragerie §i o sala a vTnatorii, camere
pentru studiu, Tncaperi pentru fumat, camere de muzica.
Sala principals avea o podea ce parea infinita, cu parchet
lustruit Tn care se reflecta lumina a §ase candelabre
atTrnate la doua etaje mai sus. Marginita de balcoane sus
§i jos, camera oferea multe spatii intime, numai bune
pentru bTrfa §i intrigi.
La bal participau cel putin cinci sute de invitati, multi
dintre ei ale§i pentru statutul social. A§a cum Ti spusese
Sophia lui Nick pe un ton sec, invitatiile la acest eve-
niment erau o marca a distinctiei, a§a ca nimeni nu
 PRETUL IUBIRII 257

Tndraznea sa refuze, ca nu cumva sa se creada ca n-a

fost invitat.
Nick se arata recunoscator fata de duce §i ducesa,
care Ti cunoscusera parintii.
- Semeni izbitor cu tatal dumitale, spuse ducesa
atunci cTnd el se apleca sa-i sarute mTna.
Era o femeie micuta §i eleganta, care purta o
diadema cu diamante deasupra parului grizonat §i care
avea la gTt un colier de perle atTt de mare TncTt ai fi crezut
c-o poate rasturna.
- Chiar daca nu mi s-ar fi spus cine sTnt parintii tai,
continua ducesa, a§ fi §tiut doar uitTndu-ma la tine. Ochii
a§tia... Da, e§ti un Sydney. Ce tragedie sa-ti pierzi
deodata amTndoi parintii. A fost un accident pe mare, nu?
- Da, alteta.
’ »

Mama lui Nick murise Tnecata, atunci cTnd vasul de

petrecere pe care era se rasturnase. Tatal lui T§i pierduse
viata TncercTnd s-o salveze.
- Mare pacat, spuse ducesa. Se iubeau foarte mult,
din ce-mi amintesc. Poate ca din punctul asta de vedere
a fost o binecuvTntare sa moara Tmpreuna.
- Chiar a§a, spuse Nick pe un ton sec, ascunzTndu-§i
iritarea.
Imediat dupa moartea parintilor sai, multa lume
spusese acela§i lucru. Ce frumos ca soarta Ti luase pe
amTndoi odata! Din pacate, nici unui dintre copiii familiei
Sydney nu era de aceea§i parere §i amTndoi §i-ar fi dorit
ca macar unui dintre parintii lor sa fi ramas Tn viatS. Nick
258 LISA KLEYPAS

se uita la sora lui, care era aproape, alaturi de sir Ross.

Auzind comentariul ducesei, ea Tngusta putin pleoapele;
§i zTmbi vag catre fratele ei.
- Alteta, murmura Lottie Tmpaciuitor, ce frumos din
partea dumneavoastra sa ne primiti. Eu §i lordul Sydney
va sTntem recunoscatori §i ne vom aminti mereu de
dumneavoastra ca de aceia care au facut posibil acest
eveniment.
Flatata, ducesa discuta cu Lottie cTteva momente, ]
timp Tn care ducele se Tntoarse spre Nick, cu un zTmbet
radios.
- Ti-ai ales foarte bine sotia, Sydney, remarca el.
Calma, retinuta §i foarte frumoasa. E§ti norocos.
Oricine ar fi fost de acord cu asta, §i mai ales Nick.
Lottie era o revelatie Tn seara aceea, cu o rochie ele-
ganta, dar nu exagerat de sofisticata, cu un zTmbet placut
§i cu postura regala a unei regine tinere. Nici maretia
conacului, nici sutele de priviri curioase nu pareau a o ;
tulbura. Era atTt de frumos aranjata §i de cocheta TncTt
nimeni nu ar fi banuit otelul de sub aparenta atragatoare.
Nimeni nu avea cum sa ghiceasca despre ea ca e genul
de tTnara Tn stare sa-§i sfideze parintii §i sa traiasca
singura timp de doi ani. Genul de femeie care Ti poate
face fata unui detectiv experimentat de pe strada Arcului.
Ducele continua sa-§i primeasca oaspetii, iar ducesa
continua conversatia cu Lottie, aplecTndu-§i capul
grizonat spre cel blond deschis al fetei. Sophia se apropie
de Nick, folosindu-se de evantai ca sa-§i ascunda buzele,
Tn timp ce rostea:
 PRETUL IUBIRII 259

- Ti-am spus eu.

Nick zTmbi sec, amintindu-§i cum sora sa Ti spusese
ca Lottie Ti va fi de mare ajutor.
- Astea sTnt, fara Tndoiala, cele mai suparatoare
cuvinte din lume, Sophia.
- E o creatura adorabila §i e mult prea buna pentru
tine, Tl informa sora lui amuzata.
- Nu am sustinut niciodata contrariul.
- Pare a tine la tine, continua Sophia. A§a ca eu, Tn
locul tau, a§ avea grija sa m§ port frumos cu ea.
- Tine la mine, repeta el pe un ton trist. De ce spui
asta?
- Ei bine, acum cTteva zile a...
Sophia se opri cTnd vazu cuplul care tocmai sosise.
- Uite-I pe lordul Farrington! Ma scuzi, dragule. Lady
Farrington nu s-a simtit bine o luna Tntreaga. Vreau s-o
intreb de sanatate.
- A§teapta, ceru Nick. Termina ce voiai sa spui!
Dar Sophia se Tndepartase deja, cu sir Ross Tn urma
ei, IasTndu-i pe Nick nemultumit. CTnd Lottie scapa de
ducesa, Tl lua de brat §i-l Tnsoti prin sala de bal, oprindu-
se sa discute cu cTte cineva. Se pricepea sa vorbeasca
despre Iucruri marunte, sa fie amabila, fara sa se lase
prinsa Tn conversatii lungi. Se mi§ca gratios printre invitati,
amintindu-§i de aceia cu care se mai TntTlnisera Tnainte.
Era clar ca daca Nick s-ar fi decis sa o lase singura §i sa
mearga la fumat sau la biliard alaturi de cuno§tintele sale,
ea s-arfi simtit perfect Tn largul ei. Oricum, fiindca vazuse
260 LISA KLEYPAS

privirile care-o urmareau peste tot, el ramase aproape, Tn

urma ei, uneori a§ezTndu-i o mTna pe talie Tntr-un gest
posesiv, pe care-1 Tntelegea orice barbat care-i vedea.
0 melodie placuta umplea aerul, venind dinspre o
orchestra atent ascunsa Tn spatele unei paduri de ghivece
cu plante, dintr-un balcon. In timp ce mergeau prin sala
aglomerata, Lottie flirta discret cu sotul ei, punTndu-i mTna
pe piept, ridicTndu-se pe vTrfuri ca sa-i §opteasca la
ureche §i atingTndu-i pielea cu buzele Tn acela§i timp. Pe
jumatate atTtat §i pe de-a-ntregul fascinat, Nick simti
parfumul trandafirilor albi din parul ei §i se apropie destul
cTt sa vada praful fin de pudra care i se adunase Tntre sTni.
Deodata, atentia lui Lottie fu atrasa de un grup mic
de femei. Doua dintre ele o priveau evident TncTntate.
- Nick, vad ni§te prietene cu care nu am vorbit de
cTnd eram la Maidstone. Trebuie sa merg la ele. Ce-ar fi
sa li te alaturi domnilor pentru o vreme? STnt sigura ca nu
te intereseaza bTrfele despre zilele noastre de §coala.
Lui Nick nu-i placu ce auzea.
- Foarte bine, spuse scurt. Ma due Tn camera de
biliard.
Lottie Ti arunca o privire provocatoare, pe sub gene.
- Promiti ca vii sa ma cauti la primul vals?
DTndu-§i seama ca era manipulat cu delicatete, el
mormai aprobator §i o privi pe Lottie cum plute§te spre
femeile care o a§teptau..Sper uimirea lui, ramase pe loc,
simtindu-se complet parasit. Era atTt de fascinat de o
femeie micuta TncTt abia daca putea sa gTndeasca
 PRETUL IUBIRII 261

rational. Nick, mereu sigur pe sine, era acum Tn pericol

sa fie dus de nas chiar de sotia lui. Tocmai ctnd se gTndea
la asta, suparat, de undeva de alaturi se auzi vocea
cumnatului sau:
- Li se TntTmpla §i celor mai buni dintre noi, Sydney.
Nick se rasuci §i dadu cu ochii de sir Ross, care, Tn
mod cu totul neobi§nuit, parea a Tntelege exact ce simtea
el. Ochii cenu§ii ai acestuia stralucira amuzati §i omul
continua pe un ton Tntelegator:
- OricTt de puternici am fi, pTna la urma tot ne lasam
vrajiti de o femeie. Ai fost prins, amice. N-ai decTt sa
incepi sa te obi§nuie§ti cu ideea.
Nick nu se obosi sa nege.
- Aveam de gTnd sa fiu mai de§tept decTt tine, spuse
pe sub mustata.
Sir Ross rinji.
- Prefer sa cred ca inteiigenta n-are legatura cu asta.
Daca intelectul unui barbat e masurat Tn functie de >

capacitatea sa de-a nu fi atins de iubire, atunci eu sTnt cel

mai mare idiot din lume.
CuvTntuI „iubire” Tl facu pe Nick sa tresara.
- Cum sa te fac sa taci, Cannon?
- Da-mi un pahar de Cossart-Gordon din 1805, spuse
acesta amabil. §i, daca nu ma Tn§el, Tntr-una dintre
camerele de biliard tocmai s-a desfacut o cutie.
- Sa mergem, atunci, spuse Nick.
Se Tndreptara Tmpreuna spre ie§ire.
262 LISA KLEYPAS

- Lottie Howard!
Doua tinere venira Tn graba spre ea §i o prinsera de
miini, zTmbind larg, fericite. Daca nu ar fi fost atTt de strict
educate la Maidstone, cele trei ar fi tipat Tnr-un fel foarte
nedemn pentru ni§te doamne din Tnalta societate.
- Samantha, spuse Lottie cu caldura, uitmdu-se la
bruneta Tnalta §i atragatoare care Ti fusese mereu ca o
sora. §i Arabella!
Arabella Markenfield arata la fel ca-n anii de §coala.
Frumoasa §i putin cam plinuta, cu par blond auriu §i
ondulat, perfect aranjat Tn jurul chipului ca de portelan.
-Acum smt lady Lexington, spuse Samantha mmdra
de sine. Am prins un conte, nici mai mult nici mai putin,
cu o avere serioasa, rosti, luTnd-o de brat pe Lottie §i
rasucind-o putin. E chiar acolo, aproape de u§ile serei.
Cel Tnalt, cu putina chelie. II vezi?
Lottie dadu din cap cTnd privirea Ti cazu pe un domn
Tmbracat auster, de vreo patruzeci de ani, cu ochi mari §i
putin disproportionati fata de figura prelunga.
- Pare un domn foarte amabil, remarca Lottie, iar
Samantha rise.
- E§ti foarte diplomata, draga mea. Eu sTnt prima
care spune ca domnul conte nu arata cine §tie ce. Plus
ca n-are simtul umorului. Oricum, barbatii cu simtul umo-
i 1 » »

rului sTnt enervanti. Pe cmd al meu e un adevarat domn.

j

- Ma bucur, spuse Lottie sincer, §tiind din con-

versatiile ei cu Samantha ca un astfel de mariaj era exact
ce-§i dorise ea. §i tu, Arabella?
 PRETUL IUBIRII 263

- Eu m-am maritat cu cineva din familia Seaforth,

anul trecut, spuse aceasta chicotind. Ai auzit de ei, smt
sigura. Mai §tii... una dintre fiicele lor era mai mare ca noi
cu un an.
- Da, spuse Lottie amintindu-§i de familia foarte unita
§i cu mult pamrnt de cultivat. Nu-mi spune ca te-ai maritat
cu fratele ei, Harry.
- Ba da! spuse fata, facTnd inelele de par sa-i joace
pe frunte. Harry e chipe§, de§i s-a Tngra§at ca un butoi
de cTnd ne-am casatorit. §i e fermecator. Nu o sa am titlu,
dar exists compensate Am trasura mea §i o menajera
frantuzoaica adevarata, nu una dintre cele care abia daca
TngTna cTteva cuvinte pocite Tn franceza.
RTse, TncTntata de gluma pe care o facuse, apoi T§i
reveni destul cTt s-o priveasca pe Lottie cu atentie.
- Draga mea, e adevarat ca e§ti lady Sydney acum?
-D a .
Lottie se uita spre sotui ei, care tocmai ie§ea din sala
Tn compania lui sir Ross. Simti un val de mTndrie privin-
du-l, atTt de viril §i de gratios, distins Tn hainele elegante
de seara.
- E chipe§, comenta Samantha. E pe cTt se spune de
pacatos, Lottie?
- Deloc, minti ea. Lordul Sydney este un domn
temperat §i amabil.
Din pacate, Tn acei moment Nick se uita spre ea cu o
pasiune care ameninta sa-i faca rochia scrum. §tiind ce
Tnseamna acea privire §i ce avea sa se TntTmple seara,
264 LISA KLEYPAS

dupa bal, Lottie simti un fior, dar se stradui sa ramTna

impasibila.
Samantha §i Arabella, Tntre timp, T§i deschisera
evantaiele §i le fluturara cu elan.
- Doamne sfinte, exclama prima dintre ele pe un ton
scazut, se uita la tine de-a dreptul indecent, Lottie.
- Nu §tiu ce vrei sa spui, raspunse aceasta timid, de§i
simti cum se Tmbujoreaza.
Arabella chicoti Tn spatele evantaiului de matase.
- Singura data cTnd am vazut expresia asta pe chipul
lui Harry al meu a fost cTnd i s-a a§ezat Tn fata o farfurie
cu budinca.
Ochii Tntunecati ai Samanthei o priveau cu interes.
- Credeam ca-i e§ti promisa lordului Radnor, Lottie.
Cum ai scapat de el? Unde ai fost Tn ultimii doi ani? §i
mai ales, cum naiba ai reu§it sa pui mTna pe unui ca Nick
Gentry? Oare e doar un true povestea asta cu titlul lui
demult pierdut?
- Nu, spuse Lottie imediat. El chiar e lordul Sydney.
- §tiai ca e viconte atunci cTnd v-ati casatorit?
- Ei bine, nu, rosti Lottie fncercmd sa gaseasca o
explicatie cTt mai simpla. In primul rind, §titi ca am plecat
de la §coala ca sa nu ma marit cu Radnor...
- Cel mai mare scandal de la Maidstone, o Tntrerupse
Arabella. Am auzit ca Tnca se mai vorbe§te despre asta.
Nici uneia dintre profesoare nu-i venea sa creada ca
scumpa §i ascultatoarea Charlotte Howard a disparut
a§a.
 PRETUL IUBIRII 265

Lottie tacu o clipa, stTnjenita. Nu era deloc mmdra de

actiunile ei, dar nu avusese de ales.
- Ca sa nu fiu gasita, mi-am schimbat numele §i am
lucrat pe post de doamna de companie pentru contesa
Westcliff, Tn Hampshire...
- Ai lucrat? repeta Arabella uimita. Vai de mine, cTt
trebuie sa fi suferit!
- Nu mai mult decTt era cazul, spuse Lottie zTmbind
melancolic. Cei din familia Westcliff sTnt oameni buni, §i
Tmi placea destul de mult contesa mo§tenitoare. CTnd
eram Tn slujba ei l-am cunoscut pe domnul Gentry. Adica
pe lordul Sydney. El m-a cerut de sotie curmd dupa
aceea, §i...
Se opri, amintindu-§i de seara petrecuta Tn biblioteca
iordului Wescliff, de flacarile care Ti luminau lui Nick
chipul, de gura lui pe sTnul ei...
- Iar eu am acceptat, spuse repede, simtind ca
ro§e§te.
Samantha Ti zTmbi vazTnd-o stTnjenita, parea ghicind
motivul.
- Pare a fi fost o cerere memorabila.
- Parintii tai au fost foarte suparati? Tntreba Arabella.
Lottie dadu din cap, gindindu-se ca „suparati” nu era
o descriere potrivita pentru reactia pe care o avusese
familia ei. Chipul Samanthei lua o expresie Tntelegatoare.
- N-o sa fie suparati la nesffr§it, draga mea, spuse
ea cu un pragmatism care o facu pe Lottie sa se simta
mai bine decTt orice dovada de empatie. Daca sotul tau e
266 LISA KLEYPAS

pe jumatate cit de bogat se spune despre el ca e, familia

ta va fi mai mult decTt fericita sa-l accepte ca ginere.
Mai discutara o vreme despre viata fiecareia §i facura
planuri sa se viziteze. Lottie nu-§i dadu seama de tre-
cerea timpului pTna ctnd nu auzi orchestra TncepTnd sa
cTnte un vals cunoscut. „Mugurii prim&verii” se numea
melodia §i ea atrase multe cupluri la dans. Intrebmdu-se
daca Nick T§i va aminti sa vina sa danseze Tmpreuna
primul vals, Lottie se decise sa-l caute. Se scuza §i merse
de-a lungul uneia dintre galeriile primului etaj, care era
separata de sala principals printr-o balustrada §i
numeroase ghivece de flori trandafirii. CTteva cupluri
purtau conversatii private, ascunse Tn spatele florilor, iar
ea T§i feri privirea, zTmbind.
Tresari ctnd cineva Ti atinse bratul §i se bucura la
gTndul ca o gasise Nick. Dar, cTnd se uita la mTna care-i
atingea Tncheietura Tnmanu§ata, nu vazu palma lata a
sotului ei, ci ni§te degete subtiri, scheletice. Scoase un
suspin Tngrozit, apoi auzi o voce care-i bTntuise visele
timp de ani Tntregi:
- Credeai ca poti sa ma eviti la nesflr§it, Charlotte?
 Capitolul XII

Pregatindu-se suflete§te, Lottie Tl privi pe Arthur, lord

Radnor. Timpul Tl schimbase foarte mult. Arata ca §i cum
ar fi Tmbatrinit cu zece ani, nu doar cu doi. Era mai palid
decTt oricTnd, cu pielea de culoarea oaselor albite de
vreme §i cu sprincenele §i ochii Tntunecati contrastTnd
puternic cu restul. Chipul Ti era Tmpartit de riduri de
amaraciune.
Lottie §tia ca nu I-ar fi putut evita la nesfTr§it. Pe
undeva, presupusese ca o va uri. Dar sentimentul din
ochii lui era mult mai alarmant. Parea Tnfometat. 0 vora-
citate care nu avea nimic de-a face cu dorinta sexuala §i
care parea mult mai consumatoare. Instinctiv, Tntelese ca
absenta ei Ti amplificase dorul §i ca tradarea Tl transfor-
mase Tntr-un calau neTnduplecat.
- Sire, rosti ea pe un ton calm, de§i tremura. Ma
deranjati. Va rog sa-mi dati drumul.
Radnor Ti ignora cererea §i o trase Tntr-o galerie mar-
ginita de coloane, strmgTnd-o ca Tntr-o menghina. Lottie
merse cu el, hotarita ca uritenia trecutului ei sa nu strice
o seara atTt de importanta pentru sotul sau. I se parea
ridicol sa se teama atTt Tntr-o Tncapere a§a de aglomerata.
268 LISA KLEYPAS

Radnor nu putea sa-i faca rau aici. Daca ar fi fost singuri,

pe de alta parte, probabil ca i s-ar fi parut justificat s-o
sugrume cu degetele lui lungi.
Radnor o privi cu dispret.
- Doamne, Tn ce te-a transformat? Simt mirosul poftei
trupe§ti venind dinspre tine. Un strat subtire de eleganta
acoperea originea ta proasta, iar acum s-a spulberat.
-Tn acest caz, rosti Lottie stringTnd pumnul, ar fi bine
sa va Tndepartati imediat de mine, fiindca sint sigura ca
nu vreti sa fiti contaminat de prezenta mea.
- Proasto, §opti Radnor cu privirea aprinsa. Nici nu
Tntelegi ce ai pierdut. §tii ce o sa fii fara mine? Nimic. Eu
te-am creat. Te-am ridicat din intestinele societatii. Voiam
sa te transform Tntr-o creatura gratioasa, perfecta. In loc
de asta, tu m-ai tradat §i i-ai Tntors spatele familiei tale.
- Nu v-am cerut sa fiti protectorul meu.
- Cu atTt mai mult ar fi trebuit sa-mi multume§ti Tn
genunchi. Imi datorezi totul, Charlotte. Chiar viata ta.
Lottie Tntelese ca nu avea rost sa-l contrazica, fiindca
omul T§i pierduse mintile.
- Chiar daca ar fi a§a, spuse ea Tncet, acum sTnt a
lordului Sydney. Nu aveti nici un drept asupra mea.
El facu o grimasa malefica.
- Drepturile mele asupra ta sTnt mai mari decTt un
amarit de certificat de casatorie.
- Oare aveti iluzia ca ma puteti cumpara ca pe un
obiect dintr-o vitrina? Tntreba ea cu ura.
- Sufletul tau Tmi apartine, §opti Radnor stringTndu-i
Tncheietura pTna cTnd simti oasele delicate lovindu-se §i
 PRETUL IUBIRII 269

o vazu lacrimind de durere. L-am cumparat cu pretul

sufletului meu. Am investit mai mult de zece ani din viata»

in tine, §i o sa-mi primesc recompensa.

- Cum? Sint sotia altui barbat. §i nu simt nimic pentru
dumneavoastra. Nici ura, nici teama... Doar indiferenta.
Ce-ati mai putea obtine de la mine?
Exact cind Lottie credea ca bratul ii va ceda, din
spate se auzi un sunet infundat. Era Nick, care se a§eza
intre ei. Bratul lui cobori cu o viteza uimitoare §i-l
determina pe lordul Radnor sa-i dea drumul lui Lottie §i
sa geama de durere. Eliberarea brusca o facu pe aceasta
sa-§i piarda echilibrul, dar Nick o prinse in brate §i o
strinse la piept. Imediat, ea se ghemui aproape de el §i-i
auzi vocea adinca spunindu-i lui Radnor:
- Daca te mai apropii de ea, te omor.
Era o afirmatie fara drept de apel.
- Pore insolent, spuse Radnor ragu§it.
Riscind sa se uite la el din bratele protectoare ale
sotului ei, Lottie vazu cum figura omului capata o culoare
gri-purpurie. Nick o atinse pe ceafa §i o mingiie pe spate,
provocindu-l deliberat pe conte.
- Foarte bine, §opti acesta. Te las in mocirla in care
te-ai scufundat, Charlotte.
- Pleaca, rosti Nick. Acum.
Radnor se indeparta, cu umerii tepeni, furios ca un
monarh deposedat de drepturi. Lottie, care i§i tinea
incheietura ranita cu mina cealalta, vazu ca atrasesera
destule priviri curioase de la cei care treceau pe linga ei.
270 LISA KLEYPAS

De fapt, unii dintre invitati erau foarte atenti la ce se

TntTmpla.
- Nick, §opti ea, Tnsa el deja intrase Tn actiune.
Cu un brat Tn jurul ei, Ti facu semn unui servitor care
ducea o tava cu pahare goale.
- Tu, spuse el aspru. Vino Tncoace.
Servitorul cu par negru se apropie Tn graba.
- Da, sire?
- Spune-mi unde pot gasi o camera privata.
Omul se gTndi repede.
- Daca mergeti de-a lungul coridorului, sire, veti
ajunge la o camera de muzica unde cred ca nu e nimeni
acum.
- Bine. Adu acolo ni§te coniac. Repede.
- Da, sire.
Ametita,
» 1
Lottie merse cu Nick. GTnduri frenetice Ti
umpleau mintea Tn timp ce sala de bal ramTnea Tn urma
lor. Trupul Ti era Tncarcat cu o ciudata energie nervoasa.
Lung temuta confruntare cu Radnor Ti facuse rau, o
TncTntase, o Tnfuriase. Se simtea u§urata. Cum era posibil
sa ai atTtea emotii la un loc?
i

Salonul de muzica era luminat discret, iar silueta unui

pian, a unei harpe §i a mai multor stative cu partituri
aruncau umbre adTnci pe perete. Nick Tnchise u§a §i se
Tntoarse spre ea. Lottie nu-l mai vazuse niciodata atTt de
crispat.
- N-am nimic, spuse' Lottie, Tnsa ascutimea neobi§-
nuita a vocii ei o facu sa chicoteasca. Serios. Nu ai de ce
sa fii a§a de...
 PRETUL IUBIRII 271

Facu o pauza ca sa rida iar, pentru ca era clar ca

sotul ei o credea cu mintea dusa. Nu i-ar fi putut explica
sentimentul de libertate care o cuprinsese acum, dupa ce
daduse piept cu teama ei cea mai mare.
- Tmi pare rau, spuse vesela, dar cu ochii umezi de
u§urare. Mi-a fost atTt de teama de lordul Radnor toata
viata... Dar acum, cTnd l-am vazut, am Tnteles ca nu mai
are putere asupra mea. Nu-mi mai poate face nimic. Nu
ma simt obligata fata de el §i nici macar nu ma simt
vinovata din cauza asta. S-a ridicat povara, a disparut
teama §i e atTt de ciudat...
Tremura, rizTnd §i §tergTndu-se la ochi cu degetele
Tnmanu§ate, iar Nick o lua Tn brate, TncercTnd s-o
lini§teasca.
- U§urel, Ti §opti, mmgTindu-i umerii §i spatele.
Respira adTnc. Gata, e§ti bine.
Buzele lui calde Ti sarutara fruntea, genele umede,
obrajii.
- E§ti in siguranta, Lottie. E§ti a mea, sotia mea, §i o
sa am grija de tine. E§ti Tn siguranta.
Lottie Tncerca sa-i spuna ca nu se teme, dar el Ti
murmura sa se lini§teasca §i sa se sprijine de el. Ea
incepu sa respire adTnc, de parea ar fi alergat kilometri
Tntregi, fara oprire, §i T§i sprijini capul de pieptul lui. Nick
?§i scoase manu§ile, o atinse cu mTinile lui calde pe pielea
rece §i Ti masa gTtul §i umerii.
Se auzi o bataie Tn u§a.
- A venit coniacul, spuse Nick Tncet, ajutTnd-o sa se
a§eze Tntr-un fotoliu.
272 LISA KLEYPAS

Lottie aluneca pe perne §i asculta exclamatia apre-

ciativa a servitomlui atunci ctnd sotul ei Ti dadu o moneda,
pentru efort. El se Tntoarse cu o tava pe care erau o sticla
§i un pahar §i o a§eza pe masa.
- N-am nevoie de asta, spuse Lottie zTmbind.
El Ti ignora afirmatia §i turna un deget de coniac, apoi
strinse paharul Tntre palme. CTnd alcoolul se Tncalzi, i-l
Tntinse.
- Bea.
Ascultatoare, Lottie lua paharul. Spre uimirea ei,
degetele Ti tremurau atTt de tare ca abia putea sa-l tina.
Nick se Tntuneca vazlndu-i efortul. Se a§eza Tn genunchi
Tn fata ei, cu picioarele desfacute, §i Ti apuca mTna, con-
ducTndu-i-o. Ea sorbi putin §i se strimba cmd bautura Ti
arse gTtul.
- Mai mult, murmura el, fortTnd-o sa bea pTna cmd
ochii Ti lacrimara din cauza focului catifelat.
- Cred ca e cam prost, spuse ea ragu§it.
El o privi amuzat.
- Nu e prost. E un Fin Bois din ’98.
- Cred ca n-a fost un an prea bun.
El zTmbi larg, mmgTindu-i mTinile.
- Atunci sa le spuna cineva §i vTnzatorilor de vinuri,
fiindca o sticla din asta costa cincizeci de lire.
- Cincizeci de lire? Tntreba Lottie §ocata.
Inchise ochii, termina paharul de coniac §i tu§i,
dTndu-i-l Tnapoi sotului ei.
- Bravo, murmura Nick mTngTind-o pe ceafa.
 PRETUL IUBIRII 273

Ea se gmdi ca, de§i mTinile lui erau mai mari §i mai

puternice decTt ale lui Radnor, nu-i provocasera nici o
clipa de durere. Atingerea lui Ti oferea numai placere.
Tresari cTnd T§i puse Tncheietura Tndurerata pe bratul
fotoiiului. OricTt de discreta ar fi fost mi§carea, Nick o vazu
imediat. Blestema Tncet §i o lua de mTna, TncepTnd sa-i
scoata manu§a.
- Nu am nimic, spuse Lottie. Prefer sa nu-mi dau jos
manu§a. Lordul Radnor m-a apucat de mTna, dar n-a fost
a§a de...
Tacu §i suspina cTnd Nick Ti trase manu§a §i Tn-
cremeni vazmd vanataile lasate de Radnor. Furia care-1
cuprinse o facu pe Lottie sa tresara, alarmata.
- Ma Tnvinetesc repede, spuse ea. Nu trebuie sa te
superi. Urmele o sa dispara Tntr-o zi, doua...
- II omor, rosti Nick dezvelindu-§i dintii Tntr-o expresie
furioasa. CTnd o sa termin cu el n-o sa mai fie decTt o pata
pe jos, fir-ar el blestemat sa fie!
- Te rog, spuse Lottie mmgTindu-i obrazul. Lordul
Radnor avea de gmd sa ne strice seara, iar eu refuz sa-l
las sa faca asta. Vreau sa-mi legi Tncheietura cu o batista
§i sa ma ajuti sa-mi pun manu§a Tnapoi. Trebuie sa ne
grabim, ca sa nu observe nimeni ca nu sTntem Tn sala. Sit
Ross va tine un discurs, §i noi...
- Nu ma intereseaza.
- Pe mine ma intereseata.
Redevenind calma, Lottie Tl mTngTie cu vTrfurile
degetelor.
274 LISA KLEYPAS

- Vreau sa mergem in sala de bal §i sa valsam. Apoi

vreau sa stau alaturi de tine cmd sir Ross le spune tuturor
cine e§ti cu adevarat.
Genele Ti coborira cTnd rosti:
- §i dupa aceea vreau sa ma conduci acasa §i sa ma
porti Tn brate spre pat.
A§a cum intentionase, reu§i sa-i distraga atentia.
Privirea salbatica i se stinse din ochi.
- §i dupa aceea?
Inainte ca ea sa poata raspunde, la u§a se auzi o
bataie nerabdatoare.
- Sydney, spuse cineva pe un ton Tnfundat.
- Da, raspunse Nick ridicTndu-se.
Silueta Tnalta a lui sir Ross umplu pragul u§ii. Avea
chipul inexpresiv.
- Tocmai am aflat de prezenta lordului Radnor.
Merse spre Lottie §i se a§eza Tn fata ei, la fel cum
facuse Nick mai devreme. VazTndu-i bratul vTnat, arata
spre el, TntrebTnd:
- Imi dai voie?
Avea un ton mai bITnd decTt oricTnd.
- Da, murmura Lottie, dTndu-i voie sa o ia de mTna.
Sir Ross examina Tncheietura §i se Tncrunta. Avea
chipul foarte aproape de al ei, iar ochii lui cenu§ii erau atTt
de Tngrijorati §i de bITnzi TpcTt Lottie se Tntrebci cum de Tl
crezuse distant. I§i aminti ca e vestit pentru bunatatea pe
care le-o arata femeilor §i copiilor. Fusese preocupat de
 PRETUL IUBIRII
i
275

asta cTt timp lucrase ca magistrat, a§a Ti spusese Sophia.

Barbatul zTmbi putin, Tncurajator, apoi Ti dadu drumul.
- Nu o sa se mai TntTmple niciodata a§a ceva, Tti
promit.
- Minunata petrecere, spuse Nick sarcastic. Poate ca
ne-ai putea spune cine naiba l-a invitat pe Radnor?
- Nick, interveni Lottie. Nu e nimic, Smt sigura ca sir
Ross nu a...
- Nu e chiar nimic, spuse acesta pe un ton scazut.
Ma consider vinovat §i te rog sa ma ierti, Charlotte. Lordul
Radnor nu a fost pe nici una dintre listele cu invitati pe
care s-o fi aprobat eu, dar o sa aflu cum a reu§it sa faca
rost de invitatie, spuse, TncruntTndu-se. Comportamentul
lui din seara asta a fost lipsit de ratiune §i de cuviinta. E
clara ca obsesia lui pentru tine nu se va opri aici.
- Ba o sa se opreasca, spuse Nick aspru. Am mai
multe metode care Tl vor vindeca. In primul rind, daca nu
a plecat deja, ma due dupa el...
- A plecat, Tl Tntrerupse sir Ross. Doi dintre detectivi
sTnt aici §i i-am rugat sa-l dea afara cTt mai discret cu
putinta. Calmeaza-te, Sydney. Nu are rost sa te porti ca
un taur Tnfuriat.
Nick Tngusta pleoapele.
- Spune-mi cTt de calm ai fi tu daca i-ar lasa cineva
a§a ni§te vTnatai Sophiei.
Sir Ross dadu din cap §i ofta scurt.
- Ai dreptate.
Sprincenele Tntunecate i se Tncruntara cTnd continua:
276 LISA KLEYPAS

- E clar ca ai dreptul sa te ocupi de Radnor oricum

gase§ti de cuviinta, Sydney, §i nu a§ Tncerca niciodata sa
te opresc. Dar sa §tii ca intentionez sa Ti vorbesc §i sa-l
lamuresc ca Lottie e §i sub protectia mea, nu doar a ta.
Faptul ca Radnor a Tndraznit sa acosteze pe cineva din
familia mea este o insulta fara seaman.
Lottie era impresionata de grija lui. Nu-§i imaginase
ca va avea doi barbati atTt de puternici care sa o apere
de lordul Radnor. Nu doar sotul ei, ci §i cumnatul.
- Multumesc, sir Ross.
- Nimeni nu te-ar Tnvinovati daca ai vrea sa mergi
acasa, Ti spuse acesta. CTt despre discursul pe care
planuiam sa-l tin, se pot face alte aranjamente...
- Nu plec, spuse ea pe un ton sigur. §i daca nu tii
discursul Tn seara asta, sir Ross, jur ca-l tin eu Tn locul
tau.
El zTmbi imediat.
- Bine, atunci. N-a§ vrea sa-ti nesocotesc dorinta.
Se uita Tntrebator la Nick.
- Va Tntoarceti curind Tn sala?
j

El se strTmba.
- Daca vrea Lottie.
- Da, spuse ea hotarita.
O durea Tncheietura, dar se simtea Tn stare sa dea
piept §i cu diavolul daca era nevoie. Vazu felul Tn care cei
doi se uitara unui la altul,’ca §i cum ar fi decis sa discute
despre Radnor Tntr-un moment mai potrivit.
Sit Ross pleca, lasTndu-i singuri, iar Lottie se ridica,
 PRETUL IUBIRII 277

hotarTta. Nick veni imediat alaturi de ea, apucTnd-o de

talie ca §i cum s-ar fi temut sa nu cada. Ea zTmbi vazTn-
du-l atTt de protector.
-Acum ma simt bine, Ti spuse. Sincer.
A§tepta sa vada umorul din ochii lui, sa-l vada rede-
venind el Tnsu§i, dar Nick ramase Tncordat, privind-o neo-
bi§nuit de serios. Arata ca §i cum ar fi vrut s-o Tnfa§oare
Tn vata de bumbac §i sa fuga cu ea.
- RamTi ITnga mine tot restul serii, Ti spuse el.
Ea apleca putin capul §i-i zTmbi.
- Ar putea fi Tntelept, mai ales ca m-a ametit coniacul.
El o privi cu caldura §i una dintre palme Ti aluneca Tn
sus, mmgTindu-i un sin.
- Ai ametit?
Ea se Tnmuie la atingerea lui, simtind cum un val de
senzualitate se ridica de la suprafata pielii ei sensibile.
Aproape ca uita de durere, cople§ita de senzatiile pe care
i le provoca degetul lui mare mTngTindu-i sfTrcul.
- Numai cTnd ma atingi tu a§a.
Incheind atingerea cu o apasare u§oara, Nick T§i
retrase mTna Tntr-un loc mai putin sensibil.
- Abia a§tept sa se termine seara asta blestemata,
spuse el. Vino. Cu cTt mergem mai repede acolo, cu atTt
poate Cannon sa tina mai repede discursul.
IntinzTnd mTna, Lottie se Tncorda, ca sa nu tresara
cTnd el Ti trase manu§a strimta peste Tncheietura umflata.
CTnd terminara, ea era palida, iar el transpira ca §i cum
ar fi simtit §i el durerea.
278 LISA KLEYPAS

- Blestematul de Radnor, spuse Nick pe un ton dur,

mergTnd sa-i mai toarne un coniac. O sa-i rup gTtul pentru
asta.
- §tiu ceva care I-ar durea mult mai mult.
Atenta, Lottie Ti §terse fruntea cu o batista, Tn timp ce
el o privea cu sprTncenele ridicate. Degetele ei se
strinsera Tn jurul materialului, transformTndu-l Tntr-o
minge. Tacu multa vreme Tnainte sa vorbeasca, timp Tn
care un val de speranta Ti umplu pieptul §i ameninta s-o
sufoce. LuTnd paharul de coniac din mTna lui, sorbi putin,
pentru curaj.
-A m putea Tncerca sa fim fericiti Tmpreuna, spuse ea.
E ceva ce el n-ar putea Tntelege. Ceva de care n-ar avea
niciodata parte.
Nu se putea uita la el de teama sa nu vada ironie §i
respingere Tn ochii lui. Dar inima Ti batu mai tare ctnd Tl
simti sarutTnd-o pe par §i jucTndu-se cu petalele tran-
dafirilor din cocul ei.
-A m putea Tncerca, spuse el Tncet.

Dupa doua pahare de coniac, Lottie era placut

ametita §i Ti era recunoscatoare lui Nick, care o conduse
cu o mTna sigura Tnapoi Tn sala de bal. Puterea §i durita-
tea bratului sau o fascinau. OricTt s-ar fi sprijinit pe el,
sotul ei o putea sustine cu u§urinta. Era un barbat puter-
nic, dar pTna Tn seara asta nu banuise ca Ti putea oferi §i
atTta tandrete. Probabil ca nici el nu §tiuse. De data asta
nu se gTndisera prea mult, ci reactionasera pur §i simplu.
Ea se sprijinise de el, iar el Ti sarise Tn ajutor.
 PRETUL IUBIRII 279

IntrarS in sala de bal §i se apropiara de sir Ross.

Urcat pe o scara mica, astfel ca toti cei prezenti sa-l poata
vedea, cavalerul facu semn orchestrei sa se opreasca din
crntat §i ceru atentia invitatilor. Avea o voce autoritara §i
eleganta pe care orice politician ar fi invidiat-o. In sala se
facu lini§te, iar oaspetii de prin colturile mai ferite venira
spre sala cea mare, Tn timp ce o mica armata de servitori
aduse §ampanie.
Sir Ross tncepu discursul amintind despre lunga lui
cariera de magistrat §i despre multumirea pe care i-o
adusese mereu Tndreptarea nedreptatilor. Continua,
amintind despre cum traditiile §i obligatiile nobilimii erau
inviolabile, ceea ce, evident, facu placere audientei din
care faceau parte viconti, conti, marchizi §i duci.
- Credeam ca sir Ross nu e foarte mare sustinator al
*

principiului ereditar, Ti §opti Lottie lui Nick.

El zTmbi amar.
- Cumnatul meu poate fi un mare actor atunci ctnd
vrea. §i §tie ca, daca le aminte§te de traditie, ma vor
accepta mai u§or printre ei.
Sir Ross continua sa descrie un domn care fusese
lipsit de drepturile lui mult prea mult timp, un om care era
descendentul direct al unei familii distinse §i care Tn ultimii
ani fusese devotat serviciului public.
- De aceea, concluziona el, sTnt recunoscator sa am
privilegiul de-a fi cel care anunta ca lordul Sydney T§i cere
astazi titlul, dupa multa vreme, §i locul cuvenit Tn Camera
Lorzilor. Ma a§tept ca el sa continue sa-§i serveasca tara
§i pe regina din rolul pe care l-a primit din na§tere.
280 LISA KLEYPAS

Apoi, ridicmd paharul, spuse:

- In cinstea domnului Nick Gentry, cel care de acum
Tncolo va fi cunoscut drept John, vicontele de Sydney.
Un val de uimire strabatu adunarea. De§i majoritatea
§tiau care va fi anuntul lui sir Ross, era surprinzator sa
auzi cuvintele rostite cu voce tare.
- In cinstea lui Sydney, se auzira sute de ecouri,
urmate de aplauze.
- §i a lui lady Sydney, mai spuse sir Ross, iscmd Tnca
un raspuns entuziast din partea oaspetilor, la care Lottie
facu o reverenta gratioasa.
RidicTndu-se, ea Ti atinse bratul lui Nick.
- Poate ca ar fi bine sa toastezi §i tu Tn cinstea lui sir
Ross, Ti sugera ea.
El Ti arunca o privire graitoare, dar ridica paharul spre
cumnatul sau.
- Tn cinstea lui sir Ross, spuse pe un ton puternic,
fara de care n-am fi fost aici asta-seara.
Adunarea raspunse entuziast, iar cumnatul lui rinji
brusc, §tiind ca vorbele lui Nick nu erau cTtu§i de putin
Tncarcate de recuno§tinta.
Ciocnira apoi Tn cinstea reginei, a tarii §i a nobilimii,
dupa care orchestra Tncepu sa cTnte, Sir Ross o invita pe
Lottie la un vals, iar Nick dansa cu Sophia, care Ti zTmbi
fericita. Privindu-i, el cu pielea atTt de mtunecata, ea, cu
tenul alb, dar amTndoi la fel de atragatori, Lottie zTmbi. Se
Tntoarse spre sir Ross §i T§i puse cu grija mTna lovita pe
umarul lui. Incepu valsul. A§a cum era de a§teptat,
 PRETUL IUBIRII 281

cumnatul ei dansa foarte bine, sigur pe sine §i u§or de

urmat. Cuprinsa de bucurie §i recuno§tinta, Lottie Ti studie
figura frumoasa §i severa.
- Ai facut asta ca sa-l salvezi, a§a e? Tntreba ea.
- Nu §tiu daca o sa mearga, raspunse el Tncet.
Cuvintele o speriara. Tnsemna ca el credea ca Nick e
mea Tn pericol? Dar nu mai era detectiv pe strada Arcului
§i pericolele meseriei nu-l mai puteau atinge. Acum era
Tn siguranta. Doar daca nu cumva sir Ross voia sa spuna
ca pericolul cel mai mare venea chiar din inima sotului ei.

Tn zilele de dupa anuntul lui sir Ross, casa de pe

strada Betterton primi foarte multi vizitatori. Doamna
Trench vorbi cu toata lumea, de la fo§tii camarazi ai lui
Nick pTna la reprezentantii reginei. La u§a, pe tavita de
argint speciala, se strinsera atTtea carti de vizita §i invitatii
TncTt curind nu mai era loc, iar masa pe care erau a§ezate
sustinea un munte de hTrtie. Ziarele Tl numeau „vicontele
fara voie”, amintindu-§i despre eroismul lui ca detectiv pe
strada Arcului. Reporterii Ti calcau pe urme lui sir Ross,
iar Nick era descris ca un campion altruist, care ar fi
preferat sa fie Tn serviciul public §i nu sa accepte titlul.
Spre amuzamentul lui Lottie, Nick era indignat de
imaginea sa publica, fiindca nimeni nu se mai temea de
el. Strainii se apropiau cu u§urinta, dornici sa-i vorbeasca,
§i nimeni nu mai era intimidat de aerul lui amenintator.
Pentru un barbat atTt de retinut, a§a ceva era aproape
imposibil de tolerat.
282 LISA KLEYPAS

- Nu peste muit timp o sa ie piara interesuf pentru

tine, II consola ea dupa ce el fusese nevoit sa T§i faca loc
printr-un grup de admiratori doar ca sa ajunga la u§a din
fata a casei lor.
Suparat, strimbTndu-se, el T§i dezbraca haina §i se
a§eza pe un divan, cu picioarele desfacute, Tntr-o pozitie
nepasatoare.
- Abia a§tept, spuse uittndu-se spre tavan. Locul asta
e prea u§or accesibil. Avem nevoie de o casei cu alee
privata §i cu gard Tnalt.
- Am primit mai multe invitatii de la prietenii din
provincie.
Lottie se apropie de el §i se a§eza pe covor, cu rochia
de muselina Tn jurul pulpelor. Nick se sprijini Tn cot, a§a
ca acum aveau chipurile aproape la acela§i nivel.
- Am primit chiar §i o invitatie de la Westcliff, care ne
Tntreaba daca nu vrem sa petrecem doua saptamTni la
Stony Cross.
Nick se Tntuneca.
- STnt sigur ca vrea sa se asigure ca nu e§ti
maltratata de sotul tau diabolic.
Lottie rise.
- Recunoa§te! Nu ai fost prea fermecator atunci.
Nick Ti apuca degetele cTnd ea Tntinse mTna ca sa-i
desfaca e§arfa.
- Te doream prea mult ca sa ma complic cu politeturi.
0 mTngTie cu degetul mare.
 PRETUL IUBIRII 283

- Mi-ai spus ca oricare alta ar fi fost la fel de buna Tn

locul meu.
- Am Tnvatat ca, daca vreau ceva, cea mai simpla
cale de-a obtine acei lucru e sa ma prefac ca nu-l vreau.
Lottie clatina din cap, uimita.
- N-are sens.
Nick zTmbi §i Ti dadu drumul, jucTndu-se cu dantela de
pe marginea decolteului ei.
- Dar a functional spuse.
Pentru ca erau atTt de aproape §i pentru ca ochii lui
alba§tri o priveau fix, Lottie simti cum ro§e§te.
- Ai fost tare neru§inat Tn seara aia.
El strecura vTrful unui deget Tn decolteul ei.
- Nu pe cTt de neru§inat a§ fi vrut sa fiu.
Se auzi o bataie puternica la u§a de la intrare. Nick
T§i retrase mTna §i asculta cum doamna Trench deschide
§i Ti spune vizitatorului ca lordul Sydney §i sotia lui nu
primesc pe nimeni momentan. Amintindu-§i ca n-au pic
de intimitate, Nick se strimba.
-Asta e ultima picatura. Vreau sa plecam din Londra.
- Pe cine sa vizitam? Lordul Westcliff ar fi foarte...
-N u .
- Bine, continua Lottie lini§tita. Familia Cannon este
la Silverhill...
- Doamne, nu. Nu pot sa petrec doua saptamTni sub
acela§i acoperi§ cu sir Ross.
- Am putea merge Tn Worcestershire, sugera Lottie.
Sophia spune ca restaurarea e aproape gata. N-a facut
un secret din faptul ca vrea sa vezi rezultatul muncii ei.
284 LISA KLEYPAS

El scutura imediat din cap.

- Nu vreau sa vad locul ala blestemat.
- Sora ta s-a straduit mult. Doar nu vrei sa-i rane§ti
sentimentele, nu?
- Nu i-a cerut nimeni sa faca asta. Sophia §i-a ales
asta §i nu am de ce sa-i fiu recunoscator.
-A m auzit ca e frumos Tn Worcestershire, rosti Lottie
visatoare. Aerul ar fi mult mai placut decTt aici. Vara la
Londra e Tngrozitoare. §i Tntr-o zi mi-ar placea sa vad lo­
cul Tn care te-ai nascut. Daca nu vrei sa mergem, Tnteleg,
dar...
-Acolo n-avem servitori, Ti atrase el atentia cu un aer
triumfator.
-A m putea sa luam cTtiva cu noi. N-ar fi placut sa fim
Tn provincie, Tn casa noastra, §i nu Tn vizita la altii? Doar
vreo doua saptamTni.
Nick tacu, TngustTnd pleoapele. Lottie simti ca e Tm-
partit Tntre dorinta de-ai face ei pe plac §i reticenta de a
se Tntoarce Tn locul pe care-1 parasise de atTta vreme. Nu
putea fi placut sa-§i aminteasca de felul nea§teptat Tn
care ramasese orfan. Lottie cobori privirea, ca el sa nu
vada compasiunea din ochii ei §i sa nu o Tnteleaga gre§it.
- li spun Sophiei ca vom merge alta data. Va Tn-
telege...
- Mergem, spuse el scurt.
Lottie Tl privi surprinsa. Era tensionat, ascuns Tn
spatele unei armuri invizibile.
- Nu e nevoie, rosti ea. Mergem Tn alta parte, daca
vrei.
 PRETUL IUBIRII 285

El clatina din cap, facTnd o grimasa ironica.

- Mai TntTi Tmi spui ca vrei sa mergi m Worcestershire,
apoi spui ca nu mai vrei. Perverse sTnt femeile!
- Nu e adevarat, protesta ea. Dar nu vreau sS mergi
Tntr-un loc Tn care ai fi suparat pe mine tot timpul.
- Nu smt suparat. Barbatii nu se supara.
- Se enerveaza? STnt exasperati? Iritati?
li zTmbi tandru, dorindu-§i sa-l poata apara de
co§maruri §i de amintiri §i de demonii din sufletul lui. Nick
Tncepu sa spuna ceva, dar, uitTndu-se la ea, paru a-§i uita
cuvintele. Intinse mTna, dar se opri. Lottie Tl privi cum se
ridica §i iese repede.

Calatoria spre Worcestershire dura o zi Tntreaga,

destul TncTt aceia care-§i puteau permite asta sa piece
Tntr-o dupa-amiaza, sa Tnnopteze la un han §i sa continue
calatoria Tn zori. Oricum, Nick insista sa mearga Tntins,
oprindu-se doar ca sa schimbe caii §i sa manTnce.
De§i Lottie Tncerca sa glumeasca, descoperi curind
ca Ti era greu sa faca asta. Calatoria cu trasura era
dificila, drumuriie nu foarte bune §i mi§carea constanta a
vehiculului Ti facea rau. Nick vazu ca nu se simte bine, iar
pe chipul lui aparu o expresie dura §i distanta. Taceau
amTndoi.
Servitorii plecasera spre conac cu o zi Tnainte, ca sa
pregateasca locul §i sa cumpere de-ale gurii. A§a cum
stabilisera dinainte, familia Cannon avea sa-i viziteze Tn
286 LISA KLEYPAS

dimineata urmatoare. Convenabil, locuinta din provincie

a lui sir Ross, la Silverhill, era la numai o ora distanta.
CTnd trasura ajunse Tn Worcestershire, ultima geanS
de lumina disparea de pe cer. Din cTt T§i putea da seama
Lottie, comitatul era fertil §i prosper. Pa§uni verzi §i ferme
Tngrijite acopereau cTmpiile, iar din loc Tn loc erau dealuri
pe care pa§teau oi albe §i grase. Canalele riurilor erau
rute sigure §i u§oare pentru comert §i schimburi. Orice
vizitator ar fi fost placut impresionat de peisaj. Nick, pe
de alta parte, era din ce Tn ce mai indispus §i din fiecare
por emana o reticenta indignata, tot mare pe masura ce
se apropiau de pamTnturile familiei Sydney.
In sffr§it, intrara pe o alee Tngusta §i lunga de aproape
un kilometru, care ducea la conac. Lumina de la lampile
din curte arunca o stralucire calda asupra intrarii §i facea
ca ferestrele din fata sa semene cu diamantele negre.
Nerabdatoare, Lottie dadu la o parte draperiile trasurii, ca
sa vada mai bine.
- E minunat, spuse ea emotionata. A§a cum mi-a
povestit Sophia.
Casa mare, Tn stil Palladian, era frumoasa, chiar dacS
nu foarte deosebita. Combinatia de caramida ro§ie,
coloane albe §i pavaje decupate frumos formau o simetrie
curata. Lottie o iubi de la prima privire.
Trasura se opri Tn fata intrarii. Chipul lui Nick era lipsit
de expresie cTnd coborT §i o ajuta pe sotia lui. UrcarS
treptele, spre u§ile duble, iar doamna Trench le ura bun
venit Tntr-un hoi larg, oval, pavat cu marmura trandafirie.
 PRETUL IUBIRII 287

- Doamna Trench, spuse Lottie cu caldura, ce mai

faceti?
»

- Foarte bine, my lady. Dumneavoastra?

- Smt obosita, dar ma bucur ca am ajuns Tn sfir§it. Ati
avut ceva dificultati aici?
- Nu, doamna, dar smt multe de facut. O singura zi
nu e suficienta pentru pregatiri...
- Nu e nimic, spuse Lottie zTmbind. Dupa calatoria
asta lunga, eu §i lordul Sydney n-avem nevoie decTt de
un loc curat Tn care sa dormim.
- Camerele smt Tn ordine, my lady. Sa va conduc sus
chiar acum, sau vreti sa luati cina?
• » »

Menajera tacu, uitmdu-se la Nick. Lottie ?i urmari

privirea §i constata ca sotul ei se uita spre sala principala.
Parea a vedea ceva ce nimeni altcineva nu observa, ochii
urmarindu-i ni§te actori nevazuti care veneau pe rind pe
scena ca sa-§i recite rolurile. Era ro§u la fata, febril. Fara
sa spuna nimic, merse prin sala mare de parca ar fi fost
singur, explorind ezitant, ca un baietel. Lottie nu §tia cum
sa-l ajute, a§a ca facu unul dintre cele mai dificile iucruri
pe care le facuse vreodata, adica Ti raspunse menajerei
pe un ton calm:
- Nu, multumim, doamna Trench. Nu cred ca vom lua
cina. Poate ca ati putea sa ne trimiteti ni§te vin §i ni§te
apa. §i rugati-le pe cameriste sa scoata numai cTteva
Iucruri m seara asta. Pot despacheta restul mTine. Tntre
timp, eu §i cu lordul Sydney o sa aruncam o privire Tn jur.
288 LISA KLEYPAS

- Da, doamna. O sa ma ocup ca lucrurile dumnea­

voastra personale sa fie despachetate imediat.
Menajera pleca §i le dadu instructiuni cTtorva dintre
menajere, care se grabira sa le Tndeplineasca. Deasupra
era un candelabru Tnca stins, iar camera era luminata
doar de doua lampi. Lottie II urma pe sotul ei §i se apro-
piara Tmpreuna de arcada de la capatul salfi mari, care
dadea spre o galerie cu portrete. Aerul mirosea a vopsea
proaspata §i a covoare noi.
Charlotte Ti studie lui Nick profilul, Tn timp ce el se uita
uimit la peretii galeriei, §i ghici ca-§i amintea pTnzele care
fusesera o data acolo, Tn locurile acum goale.
- Se pare ca trebuie sa cumparam cTteva tabouri,
spuse ea.
- Au fost vindute ca sa platim datoriile tatei.
Venind mai aproape, Lottie T§i lipi obrazul de haina
lui, acolo unde se TntTlneau umarul §i bratul.
- Tmi arati casa?
Nick tacu multa vreme. CTnd o privi, Tn ochii lui se
citea Tntelegerea faptului ca toate urmele baiatului care
locuise aid dis parusera.
- Nu Tn seara asta. Trebuie sa o vad singur.
-Inteleg, spuse Lottie luTndu-l de mTna. Smt, oricum,?
destul de obosita. A§ prefera sa vad casa mTine;
dimineata, pe lumina.
Degetele lui le strTnsera imperceptibil pe ale ei, apoi
le dadura drumul.
- Te due sus.
 PRETUL IUBIRII 289

Ea zTmbi.
- Nu e nevoie. O rog pe doamna Trench sau pe unul
dintre servitori sa vina cu mine.

De undeva din casa se auzea o pendula batTnd ora

douasprezece §i jumatate cTnd Nick intra in sfTr§it Tn
dormitor. NeputTnd sa adoarma Tn ciuda epuizarii, Lottie
luase un roman dintr-o valiza §i citise deja jumatate.
Incaperea era comoda, iar patul avea o tablie tapitata cu
matase §i draperii din aceia§i material. Peretii erau zu-
graviti Tntr-o nuanta frumoasa de verde. Prinsa de po-
vestea pe care o citea, Lottie ridica privirea abia cTnd auzi
parchetul scTrtTind.
Puse cartea jos §i Tl vazu pe Nick Tn prag. A§tepta
rabdatoare ca el sa vorbeasca, Tntrebindu-se cTte amintiri
se trezisera dupa plimbarea lui prin casa, cite fantome
tacute Ti taiasera calea.
- Ar trebui sa dormi, spuse el ptna la urma.
- La fel §i tu.
Lottie dadu cuvertura la o parte §i Tntreba, dupa o
pauza lunga:
- Vii ITnga mine?
El o privi, zabovind asupra volanelor de pe pieptul
cama§ii de noapte, genul de ve§mTnt Tnchis pTna sus,
decent, care avea darul sa-l aprinda mai mult decTt orice
altfel de croiala. Parea atTt de singur, dezolat... Ca atunci
cTnd Tl cunoscuse.
- Nu Tn seara asta, Ti spuse el pentru a doua oara Tn
acea zi.
290 LISA KLEYPAS

Se privira Tn ochi. Lottie §tia ca ar fi bine sa pastreze

aparenta de calm §i sa aiba rabdare cu el. Cerintele,
supararile ei, n-ar fi facut decit sa-l Tndeparteze. Dar, spre
oroarea ei, se auzi spunTnd curajos:
- RamTi.
§tiau amTndoi ca nu-i cerea cTteva minute sau cTteva
ore. Voia o noapte Tntreaga.
- §tii ca nu pot, rosti el Tncet.
- Nu o sa-mi faci nimic rau. Nu ma tem de co§ma-
ruriie tale.
Lottie se ridica Tn capul oaselor, privindu-l fix.
Deodata nu mai putu sa tina Tn frTu o cascada de cuvinte
nechibzuite, rostite pe un ton emotionat:
- Vreau sa ramTi cu mine. Vreau sa fiu aproape de
tine. Spune-mi ce sa fac sau sa spun ca sa se TntTmple
asta. Spune-mi, te rog, fiindca nu pot sa ma stapTnesc.
Vreau mai mult decTt e§ti dispus sa-mi dai.
- Nu §tii ce-mi ceri.
- Tti promit ca niciodata...
- N-am nevoie sa ma Tncurajezi sau sa-mi promiti
ceva, spuse el aspru. E un fapt. Exista o parte din mine
pe care n-ai vrea s-o cuno§ti.
- CTndva mi-ai cerut sa am Tncredere Tn tine. Acum
te rog eu acela§i lucru. Spune-mi ce s-a TntTmplat de ai
astfel de co§maruri. Spune-mi ce te bTntuie.
-N u , Lottie.
Dar, Tn loc sa piece, Nick ramase pe loc, de parca
picioarele nu mai ascultau de el. Deodata, ea Tntelese cTt
 PRETUL IUBIRII
>
291

de mult dorea sa-i spuna ce-l chinuie§te. Dar la fel de

puternica era credinta ca ea l-ar respinge daca ar §ti.
Incepuse sa transpire, iar pielea Ti stralucea ca brozul ud.
CTteva §uvite din parul castaniu i se lipisera de frunte.
Voia din tot sufletul sa-l atinga, dar reu§i sa ramma pe
loc.
- Nu o sa plec de ITnga tine, spuse ea Tncet. Orice ar
fi. S-a TntTmplat pe nava Tnchisoare, nu? Are legatura cu
adevaratul Nick Gentry. L-ai omorTt ca sa-i iei locul? Asta
te chinuie§te atTt?
Vazu cum Nick tresare §i se gTndi ca, probabil, se
apropiase de adevar. Apararile lui slabira §i sotul ei clatina
din cap, TncercTnd sa le depa§easca. Nu reu§i, a§a ca-i
arunca o privire disperata.
- Nu a fost a§a.
Lottie continua sa se uite la el.
-Atunci cum?
Liniile trupului sau se schimbara, devenira resem-
nate. Se sprijini cu un umar de perete, TntorcTndu-se Tntr-
o parte §i privind Tn podea.
-A m fost trimis pe nava pentru ca am omorTt un om.
Aveam paisprezece ani. Ma alaturasem unui grup de hoti
la drumul mare, §i un batrTn a murit Tn timp ce noi Ti
jefuiam trasura. CurTnd dupa aceea am fost judecati §i
condamnati. Mi-era prea ru§ine sa spun cuiva cine sTnt,
a§a ca am zis ca ma cheama simplu, John Sydney.
Ceilalti patru au fost repede spTnzurati, dar, din cauza
vTrstei mele, magistratul mi-a u§urat sentinta. Zece luni
pe Scarborough.
 tm m ni liMWHMM mummmmmmmmmmmM

292 LISA KLEYPAS

- Sir Ross te-a condamnat, murmura Lottie,

amintindu-§i cuvintele Sophiei.
Nick zTmbi amar.
- Habar n-aveam noi ca Tntr-o zi vom fi cumnati, zise,
sprijinindu-se mai mult de zid. Cum am plecat spre vas
am §tiut ca n-o sa rezist mai mult de o luna acolo. Ar fi
fost mai bine sa ma spTnzure. Navei i se spunea Aca­
demia lui Duncombe. El era capitanul. Jumatate din
prizonieri tocmai murisera de febra. Cei noroco§i. Era un
vapor mai mic decTt altele §i era ancorat chiar Tn afara
portului. Era potrivit pentru o suta de prizonieri, dar ei
Tnghesuiau acolo Tnca jumatate pe atTt, sub punte.
Tavanul era atTt de jos TncTt nu puteam sta Tn picioare.
Detinutii dormeau pe podea sau pe o platforma construita ;
Tn lateral. Fiecare avea voie sa doarma Tntr-un spatiu de
doi metri pe cincizeci de centimetri. Eram mereu Tn lanturi,
iar zgomotul lor ajunsese de nesuportat. Oricum, cel mai
rau era mirosul. Ni se dadea rar voie sa ne spalam,
pentru ca nu aveam niciodata suficient sapun, §i trebuia
sa ne clatim cu apa sarata. Nu exista ventilatie, ci doar
un §ir de hublouri lasate deschise spre largul marii.
Mirosul era atTt de puternic TncTt pe gardienii care des-
chideau u§ile dimineata Ti cople§ea. Unul dintre ei a le§i-
nat odata. De cTnd eram Tnchi§i, seara, §i pTna cTnd se
deschideau u§ile, dimineata, eram lasati Tn plata
Domnului, fara nici un gardian.
- §i ce faceati atunci? Tntreba Lottie.
El desfacu buzele, rinjind salbatic §i dTndu-i fiori.
 PRETUL IUBIRII 293

- Prizonierii pariau, se bateau, faceau planuri de

evadare §i se violau Tntre ei.
Ea nu Tntelese, iar el o privi uimit, repettnd ce tocmai
spusese. Lottie clatina din cap, nedumerita.
- Dar un barbat nu poate fi violat.
- Ba te asigur, spuse Nick sarcastic, ca se poate. Iar
eu voiam cu tot dinadinsul sa evit asta. Din pacate, baietii
de vTrsta mea, paisprezece, cincisprezece ani, erau cele
mai u§or de prins victime. Eu am fost Tn siguranta pentru
ca ma Tmprietenisem cu un baiat ceva mai mare §i mai
experimentat decTt mine.
- Nick Gentry?
- Da. Avea grija de mine cTnd dormeam, ma Tnvata
cum sa ma apar §i ma obliga sa manmc ca sa nu mor,
chiar daca mTncarea era atTt de rea TncTt abia daca o
puteam Tnghiti. Discutiile cu el mi-au tinut mintea ocupata
Tn zilele Tn care credeam ca o sa Tnnebunesc din lipsa de
activitate. N-a§ fi supravietuit fara el §i §tiam asta. Mi-era
foarte frica de ziua Tn care avea sa piece. La §ase luni
dupa ce am fost Tnchis, Gentry mi-a spus ca va fi eliberat
dupa Tnca o saptamTna.
Expresia de pe chipul lui Ti facu lui Lottie stomacul sa
se strmga.
- Mai avea doar o saptamTna, dupa ce supravietuise
doi ani Tn acea gaura de iad. Ar fi trebuit sa ma bucur
pentru el, dar nu ma bucuram. Nu ma puteam gTndi decTt
fa siguranta mea, care n-avea sa dureze nici cinci minute
dupa plecarea lui.
294 LISA KLEYPAS

Se opri, amintindu-§i.
- Ce s-a TntTmplat mai departe? intreb§ Lottie meet.
Spune-mi.
Chipul lui deveni inexpresiv. Sufletul Ti pastrase atTta
vreme secretele TncTt acum refuza sa le elibereze. Un
zTmbet ciudat, rece, Ti aparu pe fata cTnd spuse, plin de
dispret pentru sine Tnsu§i:
- Nu pot.
Lottie se Tncorda ca sa nu sara din pat §i sa nu se
repeada spre el. Caldura tuturor lacrimilor necurse i se
strTnse sub pleoape cmd Ti privi silueta Tntunecata.
- Cum a murit Gentry? Tntreba ea.
El Tnghiti Tn sec §i clatina dn cap. Tn fata chinului sau
tacut, ea Tncerca sa Tncline cumva balanta.
- Nu te teme, §opti. O sa ramTn cu tine orice ar fi.
El se uita Tn alta parte §i strTnse pleoapele, ca §i cum
ar fi ie§it brusc la lumina dupa o lunga perioada petrecutS
pe Tntuneric.
- Intr-o noapte, unul dintre prizonieri m-a atacat.
Numele lui era Syles. M-a tras jos de pe platforma, Tn timp
ce dormeam, §i m-a lipit de podea. M-am luptat din toate
puterile, dar era de doua ori cTt mine §i nimeni n-avea de
gTnd sa se amestece, fiindca se temeau prea tare de el.
L-am strigat pe Gentry, sa-l ia pe nemernic de pe mine
Tnainte sa apuce sa...
Oprindu-se, el scoase un sunet ciudat, un fel de rTs,
dar total lipsit de umor.
- §i te-a ajutat? Tntreba Lottie.
 PRETUL IUBIRII 295

- Da, idiotul, spuse e( icnind. §tia ca nu are rost sa

faca asta pentru mine. Daca n-a§ fi fost molestat atunci,
cu siguranta s-ar fi TntTmpiat dupa ce pleca el. Nu trebuia
sa-i cer ajutorul §i el nu trebuia sa ma ajute. Dar l-a dat la
o parte pe Syles §i...
Tacu din nou, mult timp.
- A murit Tn Tncaierare? se forta Lottie sa-l rntrebe.
- A murit mai tTrziu, Tn acea noapte. §i-l facuse
du§man pe Syles, iar razbunarea nu s-a lasat mult a§-
teptata. Inainte sa se crape de ziua, nenorocitul l-a stran-
gulat Tn somn. CTnd mi-am dat seama ce se TntTmplase,
era prea tTrziu. M-am dus la Nick, am Tncercat sa-l fac sa
se trezeasca, sa respire. Nu se mi§ca. Trupul i s-a racit
Tn bratele mele.
ii tremura barbia. I§i drese glasul. Lottie nu-l putea
lasa sa se opreasca Tnainte sa afle toata povestea.
- Cum ai schimbat locul cu el?
- In ftecare dimineata, asistentul medical venea jos,
Tmpreuna cu unul dintre gardieni, ca sa adune cadavrele
celor care murisera Tn timpul noptii, bolnavi, flamTnzi sau
din cauza a ceva ce ei numeau „deprimarea sufletului”.
Cei care nu murisera, darerau pe moarte, ajungeau sus,
pe punte. M-am prefacut bolnav, lucru simplu de altfel,
date fiind conditiile. Ne-au dus pe amTndoi sus §i au Tn-
trebat cum ma cheama §i cine e cel care a murit. Gardie-
nii nu Ti cuno§teau pe prizonieri. Pentru ei, toti eram la fel.
§i eu Tmi schimbasem hainele cu ale... ale cadavrului lui,
a§a ca nu aveau de ce sa nu creada cTnd le-am spus ca
296 LISA KLEYPAS

sint Nick Gentry §i ca baiatul mort era John Sydney. In

urmatoarele cTteva zile am ramas pe punte, prefacTn-
du-ma bolnav, ca sa nu fiu trimis Tnapoi. Ceilalti barbati
care fusesera adu§i sus erau prea bolnavi sau prea slabiti
ca sa le pese cum Tmi spuneam eu.
- §i curind ai fost eliberat, spuse Lottie Tncet. In locul
lui Gentry.
- El a fost Tngropat Tntr-o groapa comuna din
apropiere de port, iar eu am scapat. Iar acum, numele lui
Tmi e mai aproape decTt al meu.
Lottie era cople§ita. Nu se mira ca sotul ei preferase
sa pastreze numele lui Nick Gentry. Intr-un fel, probabil
ca simtise ca-i pastreaza acestuia amintirea vie. Numele
era ca un talisman, un nou Tnceput. Nici nu putea Tncepe
sa Tnteleaga cTt de ru§inat se simtise de adevarata lui
identitate, crezTnd ca e responsabil de moartea priete-
nului sau. Nu era, bineTnteles, vina lui. Dar chiar daca l-ar
fi putut face sa recunoasca asta, nu avea cum sa-l
vindece de vinovatie.
Se dadu jos din pat, calcTnd cu talpile goale pe co-
vorul aspru. Se apropie de el §i se simti, brusc, nelalocul
ei. Daca Tl trata cu blmdete, Nick ar fi putut crede ca Ti e
mila de el. Daca tacea, ar fi luat-o ca pe un semn de
dispret sau dezgust.
- Nick, spuse Tncet. '
El nu se uita la ea. Merse Tn fata lui, ascultTndu-i
respiratia sacadata.
 PRETUL IUBIRII 297

- Nu ai facut nimic rau strigmd dupa ajutor. El voia sa

te ajute, a§a cum ar fi facut orice prieten bun. Nici unul
dintre voi nu a gre§it.
Sotul ei se §terse la ochi cu dosul mmecii, respirmd
Tntretaiat.
- l-am furat viata.
t

- Nu, rosti ea repede. N-ar fi vrut nici el sa ramTi

acolo. Cui i-ar fi folosit?
0 picatura fierbinte §i sarata Ti atinse buzele. CTt de
bine Tntelegea ea sentimentul de vinovatie §i ura de sine
pe care o genera, mai ales daca nu avea cine sa te ierte.
Iar cel a carui iertare o cauta Nick murise.
- Nu poate sa vina sa-ti vorbeasca, spuse ea. Dar o
sa vorbesc eu Tn locul lui. Daca ar putea, ti-ar spune ca
e§ti iertat. Acum totul e bine. Smt lini§tit, §i a§a ar trebui
sa fii §i tu. E momentul sa te ierti.
- De unde §tii ca asta ar spune?
- Astea ar fi cuvinteie oricui tine la tine. Iar el te-a
»

iubit, fiindca altfel nu §i-ar fi riscat viata ca sa te apere.

Pa§ind Tnainte, Lottie Tl cuprinse cu bratele pe dupa
gTt.
- §i eu tin la tine, spuse, folosindu-se de toata
greutatea ca sa-l faca se se apiece spre ea. Te iubesc,
§opti. Te rog, nu te feri de mine.
§i Tl saruta. Dura mult pTna cTnd el Ti raspunse.
Scoase un sunet neclar, apoi mTinile tremurmde Ti apu-
cara chipul, timnd-o pe loc, Tn timp ce buzele lui le sa-
rutara pe ale ei. Avea obrajii uzi de lacrimi §i de sudoare,
iar sarutul era aproape dureros Tn fervoarea lui.
298 LISA KLEYPAS

- Te ajuta sa auzi asta? Tntreba Lottie cTnd o elibera.

- Da, spuse el ragu§it.
- Atunci o s-o spun oricfnd ai nevoie, pTna cTnd o sa
Tncepi sa ma crezi.
II apuca pe dupa gTt §i-l trase spre ea, sarutTndu-l, iar
Nick o sperie cu salbaticia de care dadu dovada. O ridica
Tn brate cu o u§urinta Tnfrico§atoare §i o duse spre pat,
unde o culca pe saltea. I§i smulse hainele, neobosindu-se
sa desfaca nasturii. Se urea deasupra ei §i Ti sfT§ie
cama§a de noapte. Lottie Tntelese vag ca nevoia lui de-a
fi cu ea era atTt de mare TncTt T§i pierduse tot autocontrolul.
li desfacu picioarele cu genunchiul §i se pozitiona la
intrarea Tn corpul ei, care era nepregatit, Tn ciuda dorintei
ei de a-l primi.
AlunecTnd Tn jos, Nick o saruta, cu mTinile lui mari
stringTndu-i §oldurile §i apasTndu-le pe saltea, Tn timp ce
ea se arcui, surprinsa. 0 patrunse cu limba, umezind §i
Tnmuind carnea sensibila. Gasi punctul delicat de dea­
supra intrarii §i-§i trecu limba peste el, din nou §i din nou,
pTna cmd simti parfumul dorintei ei. Se ridica din nou §i o
patrunse grabit.
Odata ajuns unde-§i dorea, ferocitatea lui Nick
disparu. Ramase pe loc, cu bratele puternice de-o parte
§i de alta a capului ei, respirind greu. Lottie era prinsei
dedesubt, cu carnea tremurind Tn jurul sexului lui.
0 saruta din nou, eti blmdete, tachinTnd, atingTnd-o
cu vTrful limbii. Ea pretuise Tn secret amintirea saruturilor
lui, atingerea delicata a buzelor unui strain... Dar acum
 PRETUL IUBIRII 299

era diferit, mtunecat, ametitor §i puternic. Se arcui,

suspinTnd u§urata ctnd el Ti atinse sffrcurile. Nick se folosi
de tot talentul lui ca s-o aprinda, s-o faca sa-l doreasca
mai mult. Lottie Tncerca sa-l traga mai aproape. El Ti
rezista, mentimnd ritmul languros §i Tndemnlnd-o sa taca,
sarutTnd-o ca sa-i alunge protestele. Apoi, deodata, o
patrunse cu putere. Uimita, Lottie se uita la el.
- Ce faci? Tntreba pierduta.
El o saruta Tncet. Dupa un timp, ea T§i dadu seama
ca mi§carile lui urmareau un ritm anume. Opt erau lente,
doua, adTnci. §apte lente, trei adTnci... §i tot a§a pma
ajunse la zece mi§cari puternice. Lottie suspina §i ridica
§oldurile spre el, cuprinsa de placerea volatila a
climaxului. CTnd senzatiile Tncepura sa se stinga, Nick
schimba putin pozitia, ridicmdu-se mai mult deasupra ei
§i desfacTndu-i mai larg pulpele, astfel ca locul pe care-!
atingea Tnauntrul ei sa fie diferit. O patrunse adTnc,
!ipindu-§i corpul de ea, §i facu mi§cari circulare, lente.
- Nu mai pot, spuse Lottie cu rasuflarea taiata,
TntelegTnd ce vrea el §i §tiind ca e imposibil.
- Lasa-ma sa Tncerc, §opti Nick, neobosit §i talentat,
continuTnd mi§carile circulare, folosindu-§i corpul ca sa-i
faca placere.
Lottie constata cu uimire ca dorinta o cuprindea
repede, iar simturiie ei se bucurara de stimularea
rabdatoare care Ti facea carnea sa se Tnfioare Tn timp ce
el se mi§ca din nou §i din nou Tn ea.
-Vai...
300 LISA KLEYPAS

Sunetele disparura cTnd ea ajunse pe o noua culme,

miinile §i picioarele Ti zvTcnira §i obrazul i se lipi de umarul
lui. Apoi el relua ritmul. Noua mi§cari lente, una adinca...
Lottie nu mai §tia de cite ori o adusese la extaz sau
de cit timp faceau dragoste. li §opti la ureche, o alinta, o
laud§, Ti spuse cTt de mult o dore§te, cTt de mult Ti place
sa fie cu ea §i cTt T§i dore§te sa o satisfaca. li facu mai
multa placere decTt credea ca poate suporta, pTna cTnd Tl
ruga sa se opreasca, fiindc^ era epuizata.
Nick Ti facu pe plac, de§i nu prea ar fi vrut, §i se mi§ca
din nou Tn ea, o ultima data, eliberTnd toata tensiunea pe
care o acumulase, gemmd §i tremurTnd. O saruta din nou
§i se retrase din trupul ei satisfacut. Lottie abia avea
puterea sa ridice capul, dar Tl prinse de mTna §i Tntreba:
- RamTi cu mine?
- Da, Tl auzi spunmd. Da.
U§urata §i obosita, ea cazu repede Tntr-un somn fara
vise.
 Capitolul XIII

Prin fereastra lasata deschisa cu o seara Tnainte intra

acum soarele diminetii. Lottie casca §i se Tntinse, tre-
sarind de durere ctnd Tncorda mu§chii picioarelor §i cTnd
simti senzatia de disconfort din...
i i

Amintindu-§i deodata de noaptea trecuta, se rasuci.

Un fior de placere o strabatu cTnd Tl vazu pe Nick dormind
pe burta alaturi de ea, cu spatele lat §i puternic stralucind
Tn lumina. Avea capul pe jumatate ascuns Tntr-o perna §i
buzele desfacute. Umbra barbii crescute peste noapte Ti
acoperea obrazul, facmdu-l sa para un bandit chipe§.
Lottie nu mai simtise vreodata un astfel de interes pasio-
nal pentru cineva sau pentru ceva. Era o dorinta aprinsa
de-a-i cunoa§te toate detaliile mintii, trupului §i sufletului.
Era bucuria de-a fi cu el.
RidicTndu-se Tntr-un cot, T§i dadu seama ca pTna
atunci nu avusese ocazia sa-l studieze dupa pofta inimii.
Liniile corpului sau erau prelungi §i puternice, cu spatele
lat deasupra unei talii subtiri §i unor §olduri Tnguste. Avea
pielea fina §i era bine facut. li admira fundul, acoperit de
a§ternut. Dar voia sa vada mai mult. Privindu-i cu grija
chipul adormit, Tntinse mTna spre marginea cearceafului
Tncepu sa-l traga Tn jos, din ce Tn ce mai jos.
302 LISA KLEYPAS

Cu o mi§care atTt de rapida TncTt o facu s§ tresara,

Nick Ti prinse Tncheietura. Deschise ochii §i o privi
adormit, apoi zTmbi. CTnd Ti vorbi, avea vocea Tnasprita
de somn.
- Nu-i cinstit sa te holbezi la un barbat adormit.
- Nu ma holbam, spuse Lottie pe un ton jucau§.
Femeile nu se holbeaza, adauga, masurTndu-l din priviri.
Dar Tmi place cum arati dimineata.
Nick Ti dadu drumul §i clatina din cap, pufnind §i
aranjTndu-§i parul Tn dezordine. Se rasuci pe o parte,
lasTnd sa i se vada pieptul. Lottie nu rezista §i se apropie
mai mult, lipindu~§i sinii de trupul lui.
- Ai dormit vreodata cu acea prietena a ta? Tntreba
ea strecurindu-§i picioarele Tntre ale lui.
- Te referi la Gemma? Doamne fere§te! Nu.
- Atunci eu sTnt prima femeie ITnga care ai dormit.
El o atinse u§or, desenTndu-i curbura umarului cu
vTrful degetelor.
-D a .
Ea nu se opuse atunci cTnd Nick o culca pe spate §i
Ti saruta sTnii. Erau Tnca sensibili din seara dinainte §i
tresari cTnd Ti simti limba fierbinte facTnd cercuri bITnde Tn
jurul sfTrcului trandafiriu. Destinsa Tn lumina soarelui, Tntre
cearceafurile albe, Lottie Tl cuprinse Tn brate.
- Nick, nu putem, spuse brusc, uitTndu-se la ceas.
Doamne, Dumnezeule, am TntTrziat!
- La ce? Tntreba el Tnfundat, fara sa se lase dat la o
parte.
 PRETUL IUBIRI! 303

- Sophia §i Ross au promis ca vin la ora zece. Abia

daca avem timp sa ne spalam §i sa ne imbracam. Da-te
la o parte! Trebuie sa ma grabesc!
Incruntat, Nick Ti dadu voie sa se strecoare de sub el.
- Eu mai stau.
- Nu se poate. Trebuie sa facem turul casei cu
Sophia §i cu Ross, iar tu o sa fii amabil §i o s-o lauzi pe
sora ta pentru treaba minunata pe care a facut-o, apoi o
sa ie multume§ti ammdurora pentru generozitate. Dupa
care o sa luam cina mai devreme §i ei o sa se Tntoarca la
Silverhall.
Nick se Tntinse pe o parte §i o privi.
- Asta o sa tina cel putin zece ore. N-o sa pot sta
departe de tine atita vreme.
-Trebuie sa gase§ti o cale...
Lottie se opri brusc, tragmd aer Tn piept.
- Ce e? Tntreba el Tngrijorat.
Lottie ro§i din cap pTna Tn picioare.
- Ma doare... In locuri Tn care de obicei nu ma doare.
Nick Tntelese imediat. ZTmbi larg, apoi apleca privirea,
incercTnd sa para cuprins de remu§cari.
- Imi pare rau. Asta e efectul secundar al dragostei
tantrice.
- A§a se nume§te ce-am facut noi?, spuse ea
mergTnd spre un fotoliu, aproape de §emineu, unde T§i
lasase halatul Tn care se Tnfa§ura grabita.
- E o forma de arta din India antica, explica el.
Metode ritual, folosite pentru a face dragoste mai mult.
304 LISA KLEYPAS

Obrajii ei continuara sa arda la amintirea lucrurilor pe

care i le facuse Tn noaptea dinainte.
- A fost cu siguranta mult.
- Nu chiar. Expertii fac sex §i noua sau zece ore la
rind.
Ea II privi §ocata.
- Ai putea sa faci asta daca ai vrea?
RidicTndu-se, Nick se apropie de ea, nederanjat ca e
gol. 0 lua Tn brate §i o alinta, sarutmdu-i parul blond §i
moale §i jucTndu-se cu coada Tmpletita care-i atTrna pe
spate.
- Nu m-ar deranja sa Tncerc asta cu tine, spuse
zTmbind cu buzele lipite de tTmpla ei.
- Nu, multumesc. §i a§a abia daca mai pot sa merg.
Ea Tl mmgTie pe piept, atingTndu-i sffrcul.
- Ma tern ca nu te pot Tncuraja sa-ti testezi
cuno§tintele tantrice.
- Nu-i nimic, raspunse el amabil. Putem face alte
Iucruri, adauga pe un ton scazut, seduc^tor. Nici macar
n-am Tnceput sa-ti arat ce §tiu.
- De asta ma temeam, spuse ea rtzTnd.
Nick o apuca de barbie §i Ti ridica privirea spre el.
Lottie se mira de expresia din ochii lui, de caldura care
se simtea Tn admcurile albastre. 0 saruta, aplecmdu-se
Tncet, ca §i cum s-ar fi a§teptat ca sa se fereasca. ParcS
se temea ca nu cumva dorinta de a-l saruta sa se fi
evaporat peste noapte. StTnd nemi§cata, Tnchise ochii §|
Ti simti buzele catifelate apasTndu-le pe ale ei.
 PRETUL IUBIRII 305

Nick abia daca se recunoscu pe sine Tn zilele

urmatoare. Dupa marturisirea pe care i-o facuse lui Lottie
§i reactia ei atTt de nea§teptata, totul se schimbase. Ar fi
trebuit sa-l respinga pentru ce facuse, dar ea Tl
Tmbrati^ase, Tl acceptase fara sa ezite. Nu Tntelegea nici
el de ce. A§teptase atent ca ea sa dea semne ca regreta
§i ca-§i revine Tn simtiri. Dar ea tot nu-l respinsese. Lottie
se deschidea Tn fata lui, sexual §i emotional. Tncrederea
ei Tl speria, la fel ca §i reactia lui la aceasta Tncredere.
Doamne, cTt de compromisa Ti era independent... Dar nu
avea ce face ca sa Tmpiedice asta.
In fata inevitabilului, nu avea de ales, a§a ca alese sa
cedeze. In fiecare zi lasa caldura §i bucuria sa-l cuprinda
tot mai mult. Era fericit. Nu mai era atTt de Tncarcat §i de
tensionat, nu mai era Tnfometat dupa Iucruri pe care nu
le putea avea. Pentru prima data Tn viata era Tmpacat.
Chiar §i co§marurile Ti dadeau pace. Dormea mai adTnc
§i mai bine decTt oricTnd §i, daca visele Tncepeau sa-l
supere, se trezea cu corpul mic al lui Lottie alaturi de el,
cu parul ei matasos peste brat. Nu fusese niciodata atTt
de indulgent cu sine. Acum lenevea Tn pat, facea dragoste
cu sotia lui §i se plimba cu ea, ba chiar mersese la picnic
§i Ti placuse, de§i avea impresia ca ar fi trebuit sa fie Tn
Londra, cu Morgan §i cu detectivii, ca sa faca Iucruri utile.
Incepea sa simta nevoia sa fie pe strada. II chemau
vfnatoarea, urmarirea. Nu §tia cum sa fie viconte §i avea
impresia ca locul lui nu e acolo, Tn casa copilariei. Nu se
petrecuse nici o schimbare magica de cTnd sosise citatia
306 USA KLEYPAS

§i, cu sau fara singe albastru, el era un produs al vietii pe

strada.
- M-am tot gindit la ce ti-ar trebui, Ti spuse Lottie Tntr-o
dimineata, Tn timp ce se plimbau pe o alee marginita de
trandafiri, pe marginea unui iaz cu nuferi.
Pe cealalta parte a apei, o paji§te Tntinsa ducea la un
lant de lacuri artificiale marginite de o padure de cedri §i
ulmi. Nick o condusese pe o scurtatura pe care o
cuno§tea de mic, care ocolea paji§tea, trecea peste un
zid §i pe o poteca, ducTnd drept Tn padure.
ZTmbind, el ridica bratele ca sa o ajute sa coboare de
pe zid. De§i ar fi putut sari singura, ea Ti accepta ajutorul,
sprijinindu-se de umerii lui. Sotul ei o prinse de talie.
- §i ce mi-ar trebui? Tntreba, lasTnd-o sa alunece pTnS
cTnd ajunse cu talpile pe pammt.
- 0 cauza.
- O ce?
- O cauza care sa merite efortul. Ceva care sa n-aib3
legatura cu gestionarea averii.
Nick se uita la trupul ei mic, Tmbracat Tntr-o rochie de
culoarea piersicii, cu tiv maroniu.
-A m deja o cauza, spuse sarutTnd-o.
O simti zTmbind Tnainte sa Tl sarute §i sa deschidS
gura ca sa-l primeasca Tnauntru.
- Ma refer la ceva care sa te tina ocupat Tn timpul
liber, spuse ea cu rasuflarea taiata atunci cmd el se opri.
Nick Ti mTngTie talia fara corset.
- §i eu.
 PRETUL IUBIRII 307

Lottie nse §i pa§i Tnapoi, calcmd cu gheteie fara toe

pe covorul de frunze de la marginea padurii. Raze subtiri
de lumina intrau printre coroanele copacilor, stralucind Tn
acul de par pe care §i-l prinsese Tn coc.
- Sir Ross e interesat de reformarea sistemului de
justitie, spuse ea, §i de drepturile femeilor §i ale copiilor.
Daca ar fi sa alegi §i tu ceva ce sa serveasca publicului,
ai putea sa-ti folose§ti mai bine pozitia Tn Camera
Lorzilor...
- Stai, spuse ei trist, urmTnd-o prin labirintul de
trunchiuri. Daca ai de gTnd sa ma compari cu sfintul meu
cumnat...
- Era doar un exemplu, nu va comparam.
Se opri ITnga un ulm imens §i pipai scoarta crapata.
- Ideea e ca Tn ultimii cinci ai ai lucrat pentru oameni,
i-ai ajutat. §i sa te opre§ti atTt de brusc...
- N-am ajutat oamenii, o Tntrerupse Nick, suparat.
M-am amestecat cu infractorii §i cu prostituatele, Tn
cautarea fugarilor de la Tyburn §i de la East Wapping.
Lottie Tl privi bITnd, cu ochii caprui plini de tandrete.
- §i, facTnd asta, ai trasnsformat Londra Tntr-un loc
mai sigur §i i-ai adus Tn fata justitiei pe cei care-o meritau.
Pentru Dumnezeu, de ce te simti jignit de implicatia ca
ai facut ceva bun?
- Nu vreau sa se creada ca sTnt altfel decTt sTnt,
raspunse el taios.
- Eu te vad exact a§a cum e§ti, Tl informa ea, §i sTnt
ultima care ar spune ca e§ti un sfrnt.
308 LISA KLEYPAS

- Foarte bine.
- Pe de alta parte, munca ta a fost Tn beneficiul altora,
indiferent daca recuno§ti asta sau nu. De aceea o sa fie
nevoie acum sa-ti gase§ti o ocupatie cu sens.
Lottie merse mai departe, pa§ind peste o creanga
cazuta.
- Vrei sa ma transform Tntr-un reformist? Tntreba el
dezgustat, urmTndu-i pa§ii.
IgnorTndu-i dispozitia proasta, Lottie continua sa
mearga printre copaci pTna cTnd ajunsera la un lac micut,
ale carui ape straluceau.
- Trebuie sa existe ceva ce sa te intereseze. Ceva
pentru care sa-ti dore§ti sa lupti. Ce zici de Tmbunatatirea
conditiilor de pe Tamisa? Sau despre azilele Tn care sTnt
amestecati batrTni, copii §i nebuni de care n-are nimeni
grija?
- Curind o sa vrei sa tin discursuri Tn Parlament §i sa
dau baluri de caritate, spuse el strTmbmdu-se la idee.
Lottie continua sa-i vorbeasca despre problemele
sociale.
- Nu sTnt suficiente §coli, unele sporturi sTnt pline de
cruzime, orfanii nu sTnt bine Tngrijiti, prizonierii eliberati...
-A m Tnteles, o Tntrerupse Nick venind ITnga ea.
- Dar o reforma pentru Tnchisori? Asta e un subiect
despre care ai putea vorbi cu ceva convingere.
Nick Tngheta, nevenindu-i sa creada ca Lottie Tn-
draznise sa-i spuna a§a ceva. Acea parte a trecutului sau
era pastrata Tntr-un cotlon Tntunecat al mintii lui. Faptul
 PRETUL lUBIRIi 309

ca ea o mentionase pe un ton atTt de obi§nuit era un atac.

O tradare. Dar privind-o §i straduindu-se sa-i raspunda,
vazu bITndetea din expresia ei. Ochii caprui Tl ademeneau
sa se simta Tn largul lui alaturi de ea §i sa Tmparta povara.
Se uita Tn alta parte, iar furia defensiva se transforma
Tn alarma. Sfinte Sisoe, voia sa cedeze. Voia sa-i dea ei
§i ultima bucata din sufletul lui, aceea pe care lumea Tnca
n-o patase, n-o distrusese, n-o facuse mici farime. Dar
cum sa fie atTt de vulnerabil?
- 0 sa ma gTndesc la asta, se auzi spunTnd ragu§it.
Lottie zTmbi, TntinzTnd mma ca sa-l mTngTie pe piept.
- Ma tem ca, daca nu gase§ti ceva care sa consideri
ca merita, o sa Tnnebune§ti din cauza lipsei de activitate.
Nu e§ti genul de barbat care sa poata petrece tot timpul
amuzTndu-se. §i acum, ca nu mai lucrezi pe strada
Arcului...
Facu o pauza, tulburata de ceva ce vazuse Tn privirea
lui.
- Ti-e dor de munca ta, nu?
- Nu, spuse el repede.
- Adevarul, insista ea Tncruntata.
El o lua de mTna §i o trase dupa el, pe marginea
lacului.
- Tmi lipse§te, recunoscu. Am fost detectiv prea multa
vreme. Tmi place provocarea §i Tmi place sa simt ca sTnt
mai de§tept decTt nemernicii de pe strada. §tiu cum
gTndesc ei. De fiecare data cTnd urmaresc un criminal
scapat din Tnchisoare sau vreun violator nenorocit §i Tl
310 LISA KLEYPAS

aduc Tnapoi pe strada Arcului simt o satisfactie care nu

seamana cu nimic altceva. Eu...
Se opri, cautind cuvintele potrivite.
-Atunci §tiu ca am cT§tigatjocul.
- Jocul? repeta Lottie cu grija. Asta crezi ca e?
- A§a se gTndesc toti detectivii. Trebuie, daca vrei sa
fii mai de§tept decTt inamicul. Trebuie sa ramTi deta§at,
ca sa nu-ti fie distrasa atentia.
- Cred ca e greu sa fii mereu deta§at.
- Pentru mine nu e, o asigura el. Mi-a fostTntotdeuna
u§or sa-mi ignor sentimentele.
- Inteleg.
Dar de§i paruse ca Tntelege, tonul ei avea o nota de
scepticism. De parca s-ar fi Tndoit ca el mai putea sa fie
lipsit de emotie §i acum. Tulburat §i iritat, Nick tacu. Se
plimbara mai departe pe marginea lacului, iar el T§i spuse
ca abia a§tepta sa piece din Worcestershire §i sa se
Tntoarca la Londra.
 Capitolul XIV

-A z i te duci pe strada Arcului, nu-i a§a? Tntreba Lottie

timnd Tntre palme o cana de ceai §i privindu-l pe Nick cum
mTnca omleta, fructe, cereale §i pTine cu stafide.
El o privi, zTmbind retinut.
- De ce Tntrebi?
De cmd se Tntorsesera din Worcestershire, cu trei zile
Tnainte, se TntTlnise cu bancheri, angajase un adminis­
trator pentru averea sa, T§i vizitase croitorul §i petrecuse
o dupa-amiaza cu prietenii, la cafeneaua lui Tom. Din cTte
§tia ea, ziua aceea avea sa decurga la fel. Cumva, Tnsa,
inuitia Ti spunea ca va fi diferit.
- Ai o privire anume cTnd te duci sa te vezi cu sir
Grant sau cu oricine altcineva de la politie.
Nick nu se putu abtine §i zTmbi larg vazTndu-§i sotia
atTt de suspicioasa. Avea instinctul §i perseverenta unui
terrier, ceea ce din punctul lui de vedere era un com­
pliment, de§i probabil ca ea nu ar fi fost de acord.
- De fapt, nu ma due pe strada Arcului, spuse el pe
un ton degajat.
Era adevarat, de§i Tntr-un sens foarte restrTns.
312 LISA KLEYPAS

- Ma due doar sa-mi vizitez un prieten. Pe Eddie

Sayer. Ti-am mai spus despre el, Tti aminte§ti?
- Da. E unul dintre detectivi, spuse Lottie privindu-l
printre pleoapele Tngustate §i pe deasupra ce§tii de ceai.
Ce puneti voi doi la cale? Nu ai de gmd sa faci ceva
periculos, nu?
Tonul ei era putin Tngrijorat, §i Tl privi cu o grija po-
sesiva care-i facu lui Nick inima sa bata mai tare. Se
chinui sa Tnteleaga ce Tnsemnau toate aceste Iucruri.
Aproape ca parea a fi speriata pentru el, ca §i cum era
important pentru ea sa fie Tn siguranta. Nu-I mai privise
niciodata a§a, iar el nu §tia cum sa reactioneze. Cu grija,
Tntinse mTinile §i o ridica, a§ezTnd-o la el Tn brate.
- Nimic periculos, Ti spuse cu buzele lipite de obrazul
ei.
Ametit de gustul pielii lui Lottie, o saruta pma la
ureche §i o atinse cu limba.
- N-a§ risca sa vin acasa altfel decTt Tntreg.
Ea se mi§ca putin, iar asta-l aprinse mai tare.
- Unde te TntTlne§ti cu domnul Sayer? insista ea.
IgnorTndu-i Tntrebarea, Nick o mTngTie peste pieptarul
din material alb §i moale, pictat cu floricele §i frunze.
Decolteul circular Ti descoperea linia gTtului §i Tl tenta
peste puteri. Se apleca §i o saruta, strecurTndu-i o mTna
sub poalele rochiei.
- Nu-mi poti distrage atentia a§a, spuse ea, dar el o
auzi suspinTnd cTnd Ti atinse coapsa.
 PRETUL IUBIRII 313

Imediat, descoperi repede ceva ce-i trezi interesul §i-i

facu sexul sa se Tntareasca sub posteriorul ei.
- Nu porti lenjerie, murmura, mTngTindu-i picioarele
goale.
-Astazi e prea cald, spuse ea cu rasuflarea taiata,
TncercTnd sa scape §i TmpingTndu-i mTna de sub rochie.
Nu i-am scos pentru tine, §i... Nick, termina. 0 sa dea
menajera peste noi.
-Atunci trebuie sa ma grabesc.
- Tu nu te grabe§ti niciodata. Nick... Ah...
Se lipi de el ctnd o atinse Tntre coapse, Tn locul deja
umed, Tnvatat sa raspunda imediat la atingerea lui.
- 0 sa-ti fac asta saptamTna viitoare, la balul de la
Markenfield, spuse Tncet, mTngTind-o cu degetul mare. O
sa te due Tntr-un colti§or mai ferit §i o sa-ti ridic poalele
rochiei, ca sa te mTngTi §i sa te sarut pTna-ti dai drumul.
- Nu, protesta ea slab, TnchizTnd ochii cTnd el strecura
un deget Tn ea.
- Ba da.
Nick T§i retrase degetul ud §i o mTngTie pTna cTnd ea
Tncepu sa tremure Tn bratele lui.
- O sa te sarut ca sa taci, Ti §opti. §i o sa te sarut cTnd
o sa-ti dai drumul, cu degetele mele Tnauntrul tau. Ca
acum...
0 patrunse cu doua degete §i o saruta, iar ea gemu
§i tremura violent. Dupa ce se scursese §i ultimul strop
de placere din trupul ei, Nick Ti zTmbi mTndru de sine.
-A fo s t suficient de repede pentru tine?
314 LISA KLEYPAS

Scurta aventura de la masa de dimineata Tl

binedispuse pe Nick §i-i umplu mintea cu idei pentru mo-
mentul cmd aveau sa se revada. Vesel, Tnchirie un calut
care sa-l duca la TntTlnirea cu Eddie. Nu era Tntelept sa
mergi cu trasura sau cu un cal bun la taverna Ulciorului
msmgerat, un loc de Tntilnire al infractorilor §i sanctuar al
nelegiuitilor.
Nick mergea des acolo, fiindca taverna se afla in
cartierul Tn care el avusese un bordel. Fleet Ditch,
principals canal din Londra, trecea printr-o zona cu foarte
mare activitate criminala. Probabil ca acolo era inima
infractionalitatii din capitala, Tntre Tnchisorile Newgate,
Fleet §i Bridewell.
Ani Tntregi Nick nu avusese alt camin. Tn momentul
de v?rf al carierei lui de infractor, ?§i conducea afacerea
dintr-un birou elegant, Tnchiriat undeva in ora§, unde se
TntTlnea cu bancherii §i clientii din patura de sus, care,
binemteles, nu voiau sa vina in Fleet Ditch. Dar majo-
ritatea timpului §i-o petrecuse mtr-un bordel nu departe
de acolo, devenind treptat parte din decor. Acolo facuse
planuri, Tntinsese capcane §i strmsese o retea de infor-
matori §i traficanti. Crezuse Tntotdeauna ca acolo o sa
moara, tTnar §i bogat, de acord cu vorbele unui criminal
pe care-l spmzurase la Tyburn, §i care Ti spusenea ca o
viata bine traita e scurta, dar fericita.
Tnsa Tnainte sa apuce el sa-§i Tnfrunte moartea
binemeritata, aparuse sir Ross cu tTrgul lui. OrcTt nu i-ar
fi placut sa recunoasca, anii pe care Ti petrecuse ca
 PRETUL IUBIRII 315

detectiv fusesera cei mai frumo§i din viata sa. De§i ura
manipularile cumnatului sau, nu putea nega ca acesta Ti
Tmbunatatise viata.
» >

Se uita curios la strazile Tntunecate §i aglomerate,

unde multime de oameni se Tnghesuiau printre cladirile
darapanate ce pareau construite una peste alta. Era
§ocant sa te Tntorci aici cTnd acasa aveai o sotie frumoasa
§i cocheta, Tntr-o locuinta senina de pe strada Betterton.
Ciudat, dar acum nu mai dorea cu atTta ardoare sa
vTneze. Nick se a§tepta sa simta placerea salbatica a
cautarii prin cele mai periculoase locuri din ora§, dar Tn
loc de asta...
Aproape ca-i parea rau ca acceptase sa-l ajute pe
Sayer. Dar de ce? Nu era un la§ §i nici un aristocrat
delicat. Doar ca avea sentimentul nea§teptat ca locul lui
nu mai era acolo. Acum avea ceva de pierdut §i nu voia
sa ri§te.
ClatinTnd uimit din cap, Nick intra Tn taverna Ulciorul
msingerat. Sayer Tl a§tepta la o masa dintr-un colt
Tntunecos. Localul era la fel de mizerabil ca Tntotdeauna
§i mirosea a gunoi, a gin §i a corpuri murdare.
Sayer Ti zTmbi prietene§te. TTnar, vesel §i Tnalt, omul
era acum, fara Tndoiala, cel mai bun detectiv al lui sir
Grant, dupa plecarea lui. De§i se bucura sa-§i vada prie-
tenul, Nick avu un sentiment ciudat. Privirea barbatului
avea o stralucire de nechibzuinta, pe care T§i dadu seama
ca el nu o Tmparta§e§te. Cu siguranta ca instinctul §i
abilitatile nu-l parasisera, dar nu mai dorea sa vTneze.
316 LISA KLEYPAS

Voia sa fie acasa, alaturi de sotia lui. Fir-ar sa fie, gmdi

agitat.
- Morgan m-ar despica pe burta ca pe un pe§te daca
ar §ti ca te-am rugat sa ma ajuti, spuse Sayer glumet.
- N-o sa afle.
Nick se a§eza la masa §i refuza berea pe care i-o
oferi o slujnica. Fata se prefacu Tmbufnata, dar Ti facu
semn cu ochiul cTnd se Tndeparta.
- M-a§ descurca §i singur, cred, spuse Sayer Tncet,
ca sa nu fie auzit. Dar nu cunosc cartierul la fel de bine
ca tine. Nimeni nu-l §tie ca tine. §i e§ti singurul care poate
sa-l identifice pe cel pe care-l urmaresc, fiindca-l cuno§ti.
- Cine e? Tntreba Nick punTnd mTinile pe masa, apoi
ridicTndu-le repede, ca sa nu se murdareasca pe haina.
- Dick Follard.
Numele Tl surprinse pe Nick. Spre deosebire de in-
fractorii de rind, care erau, majoritatea, oportuni§ti,
Follard era un infractor de elita, talentat §i lipsit de
con§tiinta. Nick Tl arestase cu doi ani Tnainte, dupa ce
nemernicul jefuise casa unui avocat, pe care Tl omorise
§i caruia Ti violase sotia. Follard nu fusese spTnzurat, ci
expatriat, drept rasplata pentru ca depusese marturie
Tmpotriva fo§tilor lui complici.
- Follard a fost trimis Tn Australia, spuse Nick.
- S-a Tntors, raspunse Sayer zTmbind trist. Ca un
cTine dupa propria voma.
- De unde §tii?
 PRETUL IUBIRII 317

- Nu pot dovedi, din pacate. Dar au aparut zvonuri §i

lumea spune ca l-a vazut. Plus ca au avut loc ni§te jafuri
violente care arata exact ca acelea ale lui Follard. leri am
interogat-o pe saraca femeie violata de un hot care a
intrat Tn casa ei §i i-a ucis sotul. Aceea§i metoda, acelea§i
taieturi de cutit, iar descrierea ei seamana cu Follard. Mi-a
spus chiar §i despre cicatricea de pe gTt.
- lisuse.
Incruntat, Nick T§i duse mTna la frunte §i se gTndi.
- Nu pot sa cred ca Morgan te-a trimis sa-l prinzi
singur pe Follard.
- Nu m-a trimis sa fac asta, spuse Sayer vesel. Vrea
doar sa-i interoghez pe cTtiva dintre vechii lui complici §i
sa-i due lui raportul. Eu a§ prefera sa-l prind direct pe
Follard.
Nick zTmbi larg, §tiind exact ce reactie ar fi avut
Morgan.
- Daca reu§e§ti, o sa-ti ia pielea de pe tine fiindca ai
facut a§a o prostie.
- Da. §i dupa o sa ma pupe-n fund pentru ca l-am
prins pe expatriat. §i o sa fiu pe prima pagina a ziarului
„Times” §i sute de femei o sa ma implore sa le bag Tn
seama.
Nick zTmbi trist.
- Faima nu e pe cTt de placuta pare, Tl informa.
- Nu? Eu oricum vreau sa Tncerc, spuse Sayer
ridicTnd o sprinceana. Ma ajuti?
Nick dadu din cap, oftTnd.
318 LISA KLEYPAS

- De unde vrei sa Tncepi cautarea?

- Rapoartele spun ca Follard a fost vazut Tn maha-
laua dintre aleea Toporului §i strada Mortului. Acolo, cu
toate gaurile din pereti §i tunelele dintre pivnite, e ca un
mu§uroi de furnici.
- Da, §tiu locul.
Nick ramase impasibil, dar simti un fior neplacut. Mai
fusese acolo §i §tia ca, oricTt de obi§nuit erai cu ororile
din mahala, tot era o experienta neplacuta. Ultima data
cTnd fusese pe aleea Toporului vazuse o mama care-§i
prostitua copilul pentru o sticla de gin, Tn timp ce femeile
u§oare §i cer§etorii se Tnghesuiau ca sardinele pe strazile
Tnguste.
- 0 sa fie nevoie sa cautam repede, spuse Nick.
Odata ce se afla ca am venit, Follard o sa fuga.
Sayer rinji abia retinut.
-Atunci sa mergem. Dupa tine.
Plecara din taverna §i o apucara pe strazi desfundate,
pe care mirosul animalelor moarte din gunoaie atTrna
greu Tn aer. Cladirile Tn paragina se sprijineau una de alta
sfir§ite, gemTnd cTnd batea vrntul mai tare. Nici o placuta
cu numele strazilor nu se vedea nicaieri, iar casele §i
cladirile nu aveau numere. Strainii se pierdeau repede
aici §i erau jefuiti, atacati §i lasati sa moara Tn vreo curte
sau pe vreo alee Tntunecata. Saracia locuitorilor din
mahala era greu de imaginat §i singura lor scapare
temporara era Tn pravaliile cu gin de la fiecare colt de
strada.
 PRETUL iUBIRil 319

Pe Nick Tl deranja sa vada conditiile Tn care traiau

acei oameni, copiii slabi, femeile degradate §i barbatii
disperati. Singurele creaturi sanatoase erau §obolanii §i
§oarecii care alergau pe strada. PTna atunci, Nick
acceptase toate aceste Iucruri ca pe o parte inevitabila a
vietii. Acum, pentru prima data, se Tntreba ce-ar putea
face pentru acei oameni. Dumnezeule, aveau nevoie de
atTtea TncTt se simtea aproape cople§it. \§\ aminti ce-i
spusese Lottie cu cTteva zile Tnainte, ca trebuie sa existe
ceva ce sa-l intereseze, ceva pentru care sa fie dispus sa
lupte. Acum, ca se gTndise la asta, recuno§tea ca ea are
dreptate. Ca Sydney putea face mult mai multe decTt ca
Gentry.
I§i Tnfipse mTinile Tn buzunare §i se uita cu grija la
Sayer, care se gTndea, evident, doar la cum sa-l prinda
pe Dick Follard. A§a §i trebuia. Concentrare, T§i aminti
Nick, dar Tn acela§i timp auzea o voce care-i spunea ca
nu e bine sa tentezi soarta de prea multe ori §i sa fii
TncapatTnat sau prost, altfel plate§ti cu sTnge. Morgan
§tiuse cTnd sa se opreasca §i era cazul sa Tnvete §i el
acela§i lucru.
Era momentul sa se opreasca, T§i dadu el seama.
Dupa ce-l ajuta pe Sayer, avea de gtnd sa renunte la a
mai lucra pe strada §i sa se reinventeze. De data asta ca
lord Sydney. Un barbat cu sotie, casa §i, poate, copii.
Ideea de-a o §ti pe Lottie gravida Ti facu inima sa
tresalte. incepea sa Tnteleaga de ce Ti fusese atTt de u§or
lui sir Ross sa renunte la a mai fi capitanul detectivilor §i
320 LISA KLEYPAS

de ce Morgan T§i pretuia familia mai mult decTt orice

altceva.
- Gentry, murmura Sayer. Gentry?
Pierdut m ginduri, Nick nu-l auzi.
- Sydney!
Nick Tl privi Tntrebator.
-D a ?
Sayer se incrunta.
- Fii atent. Pari distras.
- N-am nimic, spuse el scurt, dtndu-§i seama ca era,
Tntr-adevar, preocupat.
Intr-un astfel de loc, a§a ceva era o gre§eala. Se
aventurara in mahala, iar Nick privi cu un ochi critic
Tmprejurimile, TncercTnd sa-§i aminteasca tot ce §tia
despre alei, tuneluri §i trecerile dintre cladiri. I§i duse mina
la piept, atingmd bastonul scurt, cu tier la un capat, pe
care-1 tinea Tn haina.
- Sa Tncepem cu cladirile din nord, spuse el, §i sa
maintam treptat spre coltul strazii.
Sayer dadu din cap, Tncordindu-se, gata de actiune.
Cautara metodic, facTnd scurte pauze ca sa le puna
Tntrebari celor care pareau a §ti ceva. Camerele §i vizui-
nile m care intrara erau prost luminate, aglomerate §i
puturoase. Nick §i Sayer nu Tntimpinara nici o problema,
de§i multi le aruncara priviri ostile.
Intr-un atelier dinspre capatul strazi, care functiona
pe post de magazin de catarame, dar era de fapt o as-
cunzatoare pentru hoti §i contrabanda, Nick vazu sclipirea
 PRETUL IUBIRII 321

de recunoa§tere Tn ochii unui batrTn caruia Ti vorbira

despre Follard. Sayer verifica pravalia, iar Nick se apropie
de barbat cu o privire curioasa.
- §tii ceva despre Follard? Tntreba el bITnd, atingTndu-
§i una dintre mTneci cu mTna opusa, un semnal bine
cunoscut de infractorii londonezi.
Gestul era o promisiune de plata pentru informatii
valoroase. Pleoapele subtiri ale batrinului coborira peste
ochii Tngalbeniti cTt timp acesta se gTndi la propunere.
- S-ar putea.
Nick Ti puse cTteva monede Tn palma, iar degetele
Tncretite ale omului din fata lui se strmsera peste ele.
- Ai putea sa Tncerci Tn pravalia cu gin de pe strada
Melancoliei.
DTnd din cap drept multumire, Nick se uita la Sayer §i
Ti facu acestuia semn ca e timpul sa piece. Se Tndreptara
spre locul cu pricina, la doua strazi distanta de aleea
Toporului. A§a cum se TntTmpla cu majoritatea pravaliilor
care vindeau gin Tn Fleet Ditch, se aglomera cu mult
Tnainte de prTnz, iar clientii beti zaceau deja pe podea.
Dupa ce se sfatuira putin, Nick merse la intrare, iar Sayer
o lua prin spatele cladirii darapanate.
Imediat cum intra Nick, se auzira cTteva murmure
furioase din multime. Un detectiv Tnalt nu se putea as-
cunde Tntre oameni. §i mai rau era ca el T§i facuse nenu-
marati inamici pentru ca Ti turnase pe multi §i plecase sa
lucreze pentru detectivii de pe strada Arcului. Nu era
foarte popular Tn Fleet Ditch. Ignorind murmurele
amenintatoare, se uita atent printre oameni.
322 LISA KLEYPAS

Deodata, vazu chipul pe care-1 cauta. Dick nu se

schimbase nici un pic. Figura lui de §obolan era sub
acela§i par negru §i uleios, iar gura cu dinti ascutiti Ti
dadea un aer feroce. Se privira rece, provocator.
Apoi Follard disparu, strecurindu-se prin multime cu
u§urinta unui rozator, spre u§a din spate. Nick trecu de
masa de oameni dintre ei, facTndu-§i loc cu hotarire
oarba. CTnd ajunse pe alee, Follard fugise deja, iar Sayer
nu se vedea nicaieri.
- Sayer! striga Nick. Unde naiba e§ti?
- A id , se auzi strigatul sugrumat al detectivului, iar
Nick se rasuci §i-l vazu urcTnd un gard Tnalt, pe urmele
fugarului.
Nick sari gardul dupa ei §i fugi de-a lungul unei alei
umbrite de acoperi§urile cladirilor de pe lateral. Aleea era
Tnfundata, iar Nick se opri brusc, vazTndu-l pe Sayer ca
se uita Tn sus. Follard escalada zidul deteriorat al unui
depozit cu trei etaje, ca o insecta care cauta sprijin Tn
gaurile dintre caramizi. Dupa ce urea doua etaje, ajunse
la o gaura suficient de mare TncTt sa Tncapa prin ea §i
trupul lui subtire disparu Tnauntru. Sayer blestema
dezgustat.
- L-am pierdut, spuse scurt. Eu nu ma catar acolo.
Nick masura zidul, apoi se apropie Tn fuga §i-§i lua
avTnt, sarind Tn sus. 0 lua pe urmele lui Follard, sprijinin-
du-se cu mTinile §i picioarele Tn gaurile caramizii sfarimi-
cioase, ca sa urce mai departe. Respirind greu, se catara
pe urmele fugarului.
 PRETUL IUBIRII 323

- Fir-ar sa fie, Gentry! exclama Sayer apreciativ.

Gasesc eu alta cale sa intru.
Nick se catara mai departe, ptna ctnd ajunse la o
gaura mare de la etajul al doilea. Odata intrat, se opri §i
asculta atent. Auzi sunet de pa§i de deasupra. Vazu o
scara de fier care ducea la ultimul etaj, a§ezata acolo
unde cmdva fusesera trepte de piatra, acum sfarimate.
Nick facu pa§i mari, dar atenti, Tntr-acolo. Scara era destul
de noua, deci depozitul era inca folosit, in ciuda starii sale
de degradare. Probabil ca aid se aduceau bunuri furate
sau de contrabands §i se adaposteau fugarii. Nici un
ofiter cu capul pe umeri nu ar fi Tndraznit sa intre.
Scara scTrtii sub greutatea lui Nick. CTnd ajunse la
etajul al treilea, vazu ca podeaua era aproape cu totul
putrezita §i ca doar un rind de scTnduri mai ramasesera,
asemanatoare cu coastele unui animal mare. De§i pe
margini mai erau cTteva bucati de lemn subtire, centrul
podelei disparuse, la fel ca la etajul al doilea, ceea ce
Tnsemna ca, daca ar fi cazut de acolo, ar fi murit cu
siguranta.
CTnd Dick Follard Tl vazu, se Tntoarse §i se repezi spre
scheletul din lemn. Imediat, fostul detectiv Tntelese care
’ i

Ti erau intentiile. Cladirea de alaturi era atTt de aproape

TncTt ai fi putut sari Tn ea. Fugarul nu trebuia decTt sa se
arunce pe una dintre ferestrele fara geam §i ar fi scapat,
fugind pe acoperi§ul de alaturi.
Nick Tl urmari, ignorind sunetul spart al lemnului
putrezit. CalcTnd cu grija, Tl urmari pe Follard. Trecu de
324 LISA KLEYPAS

mijlocul grinzii §i se mi§ca cu mai multa Tncredere. Spre

capatul ei, Tnsa, auzi scTrtTit puternic §i simti cum scindura
Ti aluneca de sub picioare. Greutatea lui era prea mare
pentru lemnul putrezit.
BlestemTnd, Nick se arunca spre grinda de alaturi.
Cazu o cascada de lemn §i de stinghii, scotind un zgomot
infernal, il orbi o ploaie de praf §i de rumegu§. Respirmd
greu, se chinui sa se ridice pe grinda, Tnsa o lovitura
puternica Tn spate aproape ca-l facu sa cada. Gemu,
surprins §i fndurerat, §i se uita la chipul triumfator al lui
Follard, care era chiar deasupra lui. Un rinjet malefic Ti
despica figura Tngusta.
- 0 sa te trimit Tn iad, Gentry, spuse el apropiindu-se.
II calca pe mina cu cizma sa grea. Oasele degetelor
lui Nick trosnira, facmdu-l sa geama de durere. Follard
rise ca un maniac.
- Unu, striga el. Doi.
Calca din nou, iar forta zdrobitoare a piciorului sau Ti
provoca o durere sfT§ietoare lui Nick. Cizma T§i lua din
nou avTnt.
-Trei.
Nick icni §i Tl apuca de glezna pe infractor, facTndu-l
sa-§i piarda echilibrul. UrITnd ascutit, Follard cazu de pe
grinda la doua etaje mai jos, unde se zdrobi de pamTnt.
Nick nu Tndrazni sa se uite dupa el. Se concentra cu
disperare sa se ridice pe grinda. Din pacate, nu mai avea
forta §i Tl durea mma stTnga. AgitTndu-se ca un vierme Tn
cTrligul unditei, T§i arcui neputincios trupul deasupra haului
§i Jntelese uimit ca avea sa moara.
 PRETUL IUBIRII 325

Lui Lottie Ti tremurau mTinile cind reciti biletul.

„Lottie, te rog s i ma ajuti. Mama spune ca lordul
Radnor o sa vina sa ma ia cu el. Nu vreau sa merg, dar
ea §i tata spun ca trebuie. M-au inchis fn camera mea ca
si-1 a§tept. M i rog ca tu sa nu la§i sa se tntfmple asta,
Lottie. E§ti singura mea speranta.
Sora ta iubitoare,
Ellie”
Un baiat din sat Ti adusese scrisoarea patata de
iacrimi, la putin timp dupa plecarea lui Nick, Baiatul spu-
nea ca Ellie Tl rugase sa vina la fereastra ei §i Ti daduse
mesajul.
- Mi-a spus sa-l aduc la dumneavoastra, ea o sa
primesc jumatate de coroana, spuse el stTnjenit, ca §i cum
ar fi crezut ca nu va primi banii.
Lottie Ti dadu de doua ori pe atTt, apoi Tl trimisese la
bucatarie, cu doamna Trench, ca sa primeasca de mTn-
care. MergTnd agitata prin holul de la intrare, T§i mu§ca
speriata buzele, ne§tiind ce sa faca. Nu putea §ti cTnd se
va Tntoarce Nick. Dar, daca a§tepta prea mult, Radnor ar
fi putut sa vina §i s-o ia cu el pe Ellie.
GTndul o chinuia atTt de tare TncTt strTnse pumnii §i
tipa, suparata. Parintii ei Ti dadeau voie sa vina sa o ia pe
saraca, nevinovata Ellie, ca §i cum ar fi fost un animal la
tTrg.
- Are doar §aisprezece ani, spuse ea cu voce tare,
ro§ie de furie. Cum pot sa faca asta? Cum pot sa se mai
suporte?
326 LISA KLEYPAS

In bilet nu scria nimic de vreo nunta, ceea ce o facea

sa creada ca parintii ei o prostituau pe Ellie pentru binele
lor. I se facu rau. Nu Tl putea a§tepta pe Nick. Avea sa se
duca sa o ia pe Ellie, Tnainte sa ajunga Radnor acolo. Era
furioasa pe ea Tnsa§i ca nu facuse asta deja. Dar cine ar
fi putut §ti ca lordul o va vrea pe sora ei, sau ca parintii
lor i-o vor da atTt de u§or?
- Harriet! striga tare, sunmd tare din cei mai apropiat
clopotel. Harriet!
Camerista cu parul Tnchis la culoare aparu imediat.
Fugise atTt de repede ca aproape-i cazusera ochelarii.
- Da, doamna?
- Adu-mi haina de calatorie §i boneta.
Oprindu-se putin, Lottie se gTndi la servitorii lui Nick
§i decise ca Daniel era cel mai mare §i mai capabil sa o
ajute.
- Spune-i lui Daniel sa vina cu mine. §i pregatiti
imediat trasura.
- Da, lady Sydney!
Harriet se grabi, molipsita de urgenta din glasul lui
Lottie. In mai putin de un minut aparu Daniel, Tmbracat
Tntr-o livrea neagra.
- Doamna, spuse el facTnd o plecaciune impecabila
§i a§teptTndu-i instructiunile.
Primind boneta de la Harriet, Lottie o lega sub barbie.
- Daniel, mergem acasa la parintii mei, ca sa o
aducem aici pe sora mea mai mica. STnt sigura ca ai mei
se vor opune. E posibil chiar sa fie vorba de o altercatie
 PRETUL IUBIRII 327

fizica. Nu vreau sa fie nimeni ranit, dar trebuie sa o

aducem pe sora mea aid. Pot sa ma bazez pe tine?
El Tntelese ce i se cerea.
>

- Desigur, my lady.
Trasura fu gata tn timp record, iar Lottie strtnse biletul
tn pumn. Curtnd plecara de pe strada Betterton, iar ea
tncerca sa gtndeasca limpede §i sa priceapa ce se
tnttmpla. Ce voia Radnor de la sora ei? In toti anii tn care-
I cunoscuse, abia daca t§i daduse seama ca fata exista.
Cu exceptia ocaziilor tn care o criticase, spuntnd ca e
grasuta, proasta §i nerafinata. De ce ar fi ales-o pe ea
drept amanta? Poate pentru ca §tia ca a§a o va rani pe
Lottie. N-ar fi putut fi fericita alaturi de Nick cu pretul
suferintei surorii ei. Furioasa §i speriata, Lottie t§i ascunse
palmele tn poala rochiei.
Intr-un sfert de ora erau la casa parintilor ei. A§tep-
tarea fusese de nesuportat. Ctnd ajunsera in sftr§it §i nu
vazu trasura lordului Radnor, Lottie t§i permise sa simta
o raza de speranta. Poate ca nu era prea tTrziu. Vehiculul
se opri, iar Daniel o sprijini, ca sa coboare. Figura lui
calma o ajuta sa se mai lini§teasca. Pa§i jos §i tl lasa sa
o conduca spre poarta. Curtea din fata era goala. Fratii
ei mai mici, ciudat, nu erau nicaieri.
Atunci ctnd Lottie ti facu semn din cap, Daniel batu la
ferm la u§a, anuntindu-i pe locatari de sosirea lor. Curtnd,
le deschise o camerista.
- Domni§oara Howard, spuse ea sttnjenita §i privind-
o cu ochii mari.
328 LISA KLEYPAS

-Acum sint lady Sydney, raspunse Lottie, uitindu-se

apoi la Daniel. Poti sa ma a§tepti aici. 0 sa te strig daca
am nevoie de ajutor.
- Da, doamna.
Intra §i i§i vazu parintii stTnd Tn pragul unuia dintre
saloane. Mama ei parea foarte hotarita, iar tatal abia daca
putea ridica privirea din pamTnt. Semnele de vinovatie pe
care le dadeau o Tnfuriara.
- Unde e Ellie? Tntreba ea fara alta introducere.
Mama ei o privi cu o expresie lipsita de emotie.
- Nu e treaba ta, Charlotte. A§a cum ti-am spus la
ultima ta vizita, nu e§ti binevenita aici. Actiunile tale
egoiste te-au separat de familia asta.
Lottie fu tentata sa-i dea o replica usturatoare, dar,
Tnainte sa poata spune ceva, auzi un bubuit puternic de
undeva din spatele casei.
- Lottie! se auzi strigatul surorii ei. Lottie, sTnt aici! Nu
ma parasi!
- Vin! striga Lottie, aruncTndu-le parintilor ei o privire
care spunea ca nu-i vine sa creada ce aude. Sa va fie
ru§ine! spuse Tncet, acuzator. Voiati sa i-o dati lui Radnor,
§tiind ca n-ar mai putea avea niciodata o viata normala.
Cum puteti trai cu voi Tn§iva?
IgnorTnd strigatele mamei ei, Lottie merse spre
dormitorul lui Ellie §i rasuci cheia lasata Tn broasca. Sora
ei se repezi afara din camera, suspinTnd recunoscatoare
§i aruncTndu-i-se Tn brate. Avea parul TncTlcit §i hainele Tn
dezordine.
 PRETUL IUBIRII 329

- §tiam ca o sa ma ajuti, spuse ea §tergindu-§i obrajii

uzi. §tiam, Lottie, la-ma de aici. Vine Radnor. Ajunge
imediat.
Tmbrati§md-o pe sora ei care Tnca pITngea, Lottie o
mTngTie §i spuse:
- 0 sa vin mereu daca ai nevoie de mine, Ellie. Du-te
sa-ti iei lucrurile §i o sa te iau la mine acasa.
Fata scutura din cap.
- N-avem timp. Trebuie sa plecam acum.
- Bine, spuse Lottie apucmd-o de mijloc pe sora ei.
Poti sa-mi poveste§ti pe drum.
- Lottie, pITnse Ellie, a fost oribil, atTt de...
Fata se opri cTnd ajunsera aproape de intrare, unde
silueta subtire a lui Arthur, lord Radnor, se profila alaturi
de parintii lor. Probabil ca ajunsese imediat dupa Lottie,
care nu dadu nici un semn ca ar fi tulburata, de§i inima Ti
batea foarte tare. Contele avea o privire calculate, rece.
TTnara o strinse pe sora ei pe dupa umeri §i vorbi cu o
raceala pe care n-o simtea deloc.
- Nu-ti dau voie sa pui mma pe ea, Radnor.

- Sydney! auzi Nick strigatul lui Sayer de undeva de

sub el. Tine-te bine!
- Asta... §i intentionez, mormai acesta Tn timp ce
degetele pline de sTnge Ti alunecau de pe grinda putrezita.
Urechile Ti tiuiau Tnfundat §i avea bratele amortite. Era
cople§it de durere. Ciudat, dar gTndurile Ti erau calme §i
ordonate. ]§i dadu seama ca Sayer nu avea cum sa
330 LISA KLEYPAS

ajunga la timp ITnga el. Nu voia sa moara. Ce ironie! Daca

ar fi fost Tn aceea§i situatie cu cTteva luni Tn urma, poate
ca nu i-ar fi pasat. 0 viata scurta, dar vesela... AtTt T§i
dorise. Nu i-ar fi trecut prin cap sa ceara mai mult.
Dar asta fusese Tnainte de Lottie. Acum voia timp cu
ea. Voia sa o mai tina Tn brate o data. Voia sa-i spuna cTt
de mult o iube§te, de§i nu crezuse ca poate iubi pe
cineva. §i voia sa aiba grija de ea. GTndul ca nu va putea
face asta, ca ea va ramTne fara aparare, vulnerabila...
Degetele Ti mai alunecara putin, iar el icni. InchizTnd ochii,
strinse cTt putea de tare grinda, §tiind ca fiecare secunda
care trece Tl apropie de ea. Demoni cu securi fierbinti Ti
Tntepau mu§chii §i-l faceau sa asude cu nemiluita.
Lottie, se gTndi el speriat, agonizmd. Intelegea atTt de
multe Tn sfTr§it, acum, ca era prea tTrziu. GTndul la ea avea
sa fie ultimul lui gTnd, iar numele ei, ultimul sunet de pe
buzele lui. Lottie...
Deodata, simti o presiune foarte mare Tn Tncheietura,
ca §i cum I-ar fi apucat un pumn de fier.
- Te-am prins.
Vocea calma a lui Sayer Ti Tntrerupse §irul gTndurilor.
In ciuda gemetelor lemnului putrezit, prietenul lui era ITnga
el, pe grinda. Nick voia sa-i spuna sa-l lase, fiindca
structura nu-i putea tine pe amTndoi, dar nu mai avea
suficient suflu.
- Trebuie sa ai Tncredere Tn mine, Sydney, continua
Sayer. Da drumul grindei §i o sa te ridic.
 PRETUL IUBIRII 331

Instinctul lui Nick Ti spuse sa nu faca asta. Daca

dadea drumul grinzii ar fi atTrnat deasupra haului, bazTn-
du-se doar pe forta altuia...
- Nu ai de ales, rosti Sayer printre dinti. Da-i drumul
§i lasa-ma sa te ajut. Acum!
Nick T§i descle§ta degetele de pe lemn. O clipa
mgrozitoare atTrna liber. Apoi simti cum strinsoarea lui
Sayer cre§te §i cum omul Tl trage Tn sus, destul cTt sa-l
urce pe grinda.
- Mergi Tnainte, spuse acesta, timndu-l in continuare
de brat §i conducTndu-l departe de hau.
Cmd ajunsera Tmpreuna pe podeaua relativ solida,
cazura unui ITnga celalalt, respirind din greu.
- La dracu’, spuse Sayer cmd T§i regasi suflul destul
cTt sa vorbeasca. E§ti un nemernic al naibii de greu,
Sydney.
Dezorientat, cople§it de durere, Nick Tncerca sa
Tnteleaga ca era Tnca viu. I§i sterse fruntea cu mTneca, iar
bratul Tl duru §i-i tremura, cu mu§chii Tnnebuniti de efort.
Sayer se ridica §i-l privi cu teama.
- Ti-ai Tntins ni§te mu§chi. §i mma arata de parca a
trecut prin sita.
Dar era viu. Un miracol greu de crezut. Nick mai
primise o §ansa, pe care §tia ca nu o merita, §i, pe tot ce
avea mai sffnt, voia sa profite de asta. Se gTndi la Lottie
§i i se facu dor de ea.
- Sayer, am decis ceva.
-D a ?
332 LISA KLEYPAS

- De acum inainte, n-ai decTt sa te descurci singur

prin Fleet Ditch.
Sayer rinji, parind a §ti care era motivul din spatele
vehementei lui.
- Probabil te crezi prea bun pentru locul asta, acum,
ca e§ti viconte. §tiam ca nu mai trece mult §\ o sa-ncepi
sa-ti dai aere.
j

Lordul Radnor era §ocat s-o vada pe Lottie Tn casa

parintilor ei. Privirea lui dura §i Tntunecata se muta de la
ea la Ellie, comparTndu-le, observTnd diferentele. CTnd se
uita din nou la Lottie, era crispat §i avea o expresie de
ura amestecata cu dor.
- N-ai nici un drept sa ma Tmpiedici, Ti spuse.
- Sora mea e o tTnara nevinovata care nu ti-a gre§it
cu nimic, se aprinse Lottie. Nu merita sa sufere din cauza
actiunilor mele. Las-o Tn pace!
-A m investit doisprezece ani din viata Tn tine, spuse
Radnor printre dinti, facTnd un pas Tnainte. §i o sa fiu
rasplatit pentru ei, Tntr-un fel sau altul.
Lottie se uita la parintii ei, nevenindu-i sa creada.
- Doar nu aveti de gmd sa-l lasati s-o ia! Cum de ati
decazut Tn a§a hal? Sotul meu v-a spus ca o sa aiba grija
de voi §i o sa va plateasca datoriile...
- Ellie o sa aiba o viata mai buna, mormai tatal ei.
Lordul Radnor o sa-i ofere de toate...
- Nu te deranjeaza ca vrea sa §i-o faca amanta?
 PRETUL IUBIRII 333

Lottie se uita urit la ei, cu Ellie ascunsa Tn spate,

tremurmd §i suspinmd.
- Nu accept a§a ceva! Plec imediat §i o iau cu mine.
Daca ?ndrazne§te cineva sa puna mma pe noi, o sa aiba
de-a face cu lordul Sydney!
Numele lu Nick ?l Tnfurie pe Radnor.
- Cum mdrazne§ti? M-ai in§elat, m-ai tradat §i m-ai
insultat peste limita, iar acum ai de gmd sa ma vaduve§ti
de unica recompensa pe care o cer?
- Nu o vrei pe Ellie, spuse Lottie privindu-l Tn ochi.
Vrei sa te razbuni pe mine. Sa ma pedepse§ti fiindca m-
am maritat cu altul.
- Da, rabufni Radnor, pierzTndu-§i controlul. Da.
Vreau sa te pedepsesc. Te-am ridicat din noroi, §i tu tot
acolo te-ai Tntors. Acum e§ti corupta, §i m-ai lasat fara
singurul lucru pe care l-am dorit vreodata.
Se apropie la cTtiva pa§i de ea, amenintator.
- In fiecare noapte stau Tn pat §i mi te imaginez alaturi
de porcul ala mizerabil, striga el. Cum ai putut sa-l alegi
pe animalul ala scTrbos Tn locul meu? Cel mai infect §i mai
depravat...
Lottie ridica palma §i-l lovi tare peste obraz.
- Nu meriti sa-i roste§ti numele!
Se privira Tn ochi; iar Lottie vazu cum Radnor T§i
pierde Tn sfTr§it mintile. Intinse mTna spre ea, apucTnd-o
§i tragTnd-o spre el. Din spatele ei, Ellie scoase un tipat
TnspaimTntat.
334 LISA KLEYPAS

Parintii lui Lottie erau prea speriati ca sa faca vreo

mi§care, iar lordul Radnor o trase dupa el, afara din casa.
Prinsa Tn bratele lui, ea se Tmpiedica pe treptele din fata.
Contele striga la vizitiul sau Tn timp ce ea se zbatea. 0
lovi peste cap, ITnga ureche. Lottie se feri §i se scutura,
ca sa scape de durere. Dadu cu ochii de Daniel, care
fusese prins de oamenii lui Radnor. In ciuda dimensiunilor
lui, nu se putea pune cu alti doi barbati.
- Doamna! striga el Tnainte ca un pumn sa-l faca sa
taca.
Radnor o apuca pe Lottie de par §i T§i Tnfipse degetele
Tn §uvite!e frumos coafate. O prinse de gTt cu cealalta
mma §i o obliga sa urce Tn trasura sa.
- Ei bine, Radnor, se auzi vocea nelini§tita a tatalui
ei, am spus ca o poti lua pe Ellie. Da-i drumul lui Lottie
§ i-
- Pe asta o vreau, urla Radnor tragmd-o pe fata dupa
el, stringTnd-o de gTt §i facTnd-o sa se Tnece. Nu mai fac
nici un tTrg. Nu vreau pe altcineva. O iau pe Charlotte §i
la naiba cu voi toti!
j

Lottie trase cu toata puterea de mTna care o stringea

ca o menghina, Tn timp ce plamTnii Ti ardeau. Nu putea
respira... Avea nevoie de aer... Dungi negre §i ro§ii Ti jucau
Tn fata ochilor §i simti cum T§i pierde cuno§tinta Tn
Tmbrati§area criminala a lui Radnor.
 Capitolul XV

Lottie T§i reveni abia cTnd simti ca e pe jumatate tTrTta,

pe jumatate purtata in brate in casa lui Radnor. O dureau
capul §i gTtul. Se zbatu in strmsoarea lui de fier. Undeva,
sub frica §i furie, se bucura ca Ellie scapase. Sora ei era
in siguranta, iar acum totul se reducea la confruntarea
dintre ea §i barbatul care-i dominase aproape toata viata.
De§i auzi exclamatiile uimite ale cTtorva servitori,
constata repede ca nici unui nu avea curaj sa intervina.
Se temeau de Radnor §i nu aveau cum sa-l Tmpiedice sa
faca orice dorea. Se Tntreba de ce o adusese aici. Casa
lui din Londra era primul loc Tn care ar fi fost cautata odata
ce se descoperea ca lipse§te. Se a§teptase s-o duca
undeva, departe, unde sa nu poata fi u§or gasiti.
Contele o trase Tn biblioteca, Tncuie u§a §i o Tmpinse
Tntr-un fotoliu. Cu o mTna la gTtul care Tnca o durea, ea se
ghemui Tntre perne. CTteva clipe mai tTrziu, simti ceva dur
§i rece apasTndu-i tTmpla, Tn timp ce el Ti tragea capul spre
spatar. Inima i se opri cTnd Tntelese de ce-o adusese
Radnor aici. Daca nu o putea avea, intentiona sa o
distruga.
336 LISA KLEYPAS

- Te-am iubit, Ti spuse el Tncet, parmd a fi Tn toate

mintile, chiar daca pistolul Ti tremura Tn mTna. Ti-a§ fi dat
totul.
Ciudat, dar Lottie reu§i sa-i raspunda pe un ton la fel
de rational, ca §i cum ar fi purtat o conversatie obi§nuita.
Ca §i cum viata nu i-ar fi fost la mila degetului de pe
tragaci.
- Nu m-ai iubit niciodata.
0 durea gTtul atunci cTnd vorbea, dar se forta sa
continue.
- Nu §tii ce Tnseamna sa iube§ti.
Pistolul tremura mai tare.
- Cum poti sa spui asta, dupa tot ce am sacrificat
pentru tine? E§ti chiar atTt de ignoranta?
- In toti anii de cTnd ne cunoa§tem, ai dat dovada ca
poti fi dominator, ca ma vrei §i ca e§ti obsedat de mine...
Dar asta nu Tnseamna ca ma iube§ti.
-Atunci spune-mi tu ce e iubirea, rosti el cu dispret.
- Iubirea Tnseamna respect, acceptare §i altruism.
Toate lucrurile pe care mi le-a aratat sotul meu Tn numai
cTteva saptamTni. Defectele mele nu conteaza pentru el.
Ma iube§te fara sa-mi puna conditii. §i eu Tl iubesc la fel.
- Dragostea voastra mi se datoreaza mie, spuse el
aspru.
- Poate ca a§ fi simtit ceva pentru tine, daca ai fi
Tncercat vreodata sa fii blfnd.
Lottie se opri, TnchizTnd ochii §i simtind pistolul care-i
apasa tTmpla.
 PRETUL IUBIRII 337

- Ciudat, dar nu mi s-a parut niciodata ca pentru tine

conteaza daca te iubesc sau nu.
- Dar conteaza, spuse Radnor furios. Merit macar atTt
din partea ta!
- Ce ironic, spuse ea zTmbind fara umor. Te a§teptai
ca eu sa fiu perfecta, a§a cum n-a§ fi putut fi niciodata. §i
cu toate astea, niciodata n-ai vrut ceva ce a§ fi putut sa-ti
dau. Afectiune.
- Vreau acum, spuse Radnor, uimind-o.
Cu pistolul la tTmpia sa, veni Tn fata fotoliului §i
Tngenunche, ajungTnd cu ochii la nivelul chipului ei. Era
Tmbujorat, iar culoarea venea din admc, nu de la supra-
fata pielii. Avea ochii negri de furie, sau, poate, de
disperare, §i gura subtire se strTmba, cuprinsa de cine §tie
ce emotie puternica. Lottie nu-l vazuse niciodata a§a. Nu
Tntelegea de ce e atTt de tulburat, de ce parea atTt de
chinuit la gTndul ca o pierde, cTnd ea §tia clar ca el nu
poate iubi.
MTna ca o gheara o prinse pe a ei §i o forta sa-i atinga
obrazul. Uimita, Lottie Tntelese ca Tncerca s-o faca sa-l
mTngTie, acum, a§a, cu pistolul la tTmpia.
-Atinge-ma, spuse el febril. Spune-mi ca ma iube§ti.
Lottie nu se mi§ca.
- Tmi iubesc sotul.
Radnor se Tnro§i mai mult, furios.
- Nu se poate!
Aproape ca Ti era mila de el, pentru ca nu Tntelegea
nimic.
338 LISA KLEYPAS

- Tmi pare rau pentru tine, spuse ea. Nu poti sa-ti

imaginezi cum e sa iube§ti pe cineva care nu e perfect.
Probabil ca te simti tare singur.
- Pe tine te-am iubit, striga el furios. Te-am iubit,
necredincioaso!
-Atunci ai iubit pe cineva care n-a existat. Ai iubit un
ideal imposibil. Nu pe mine, spuse ea umezindu-§i
buzele. Nu §tii nimic despre mine, sire.
- Te cunosc mai bine decTt oricine, spuse el
vehement. N-ai fi nimic fara mine. E§ti a mea.
- Ba nu. STnt sotia lordului Sydney.
Ezita Tnainte sa spuna ceva la care se gTndise de mai
multe ori Tn ultimele zile.
- §i sTnt destul de sigura ca-i port copilul.
Ochii lui Radnor devenira doua puturi Tntunecate pe
chipul alb ca un craniu. Tntelese ca-l §ocase, ca lui nu-i
trecuse niciodata prin cap ca ar putea fi Tnsarcinata cu
copilul altui barbat. Tncet, degetele contelui se retrasera
de peste mTna ei. Se ridica. Pistolul rece nu-i parasi
tTmpia, iar el se muta Tn spatele ei. Simti palma lui
asudata care-i mTngTia parul.
- Ai stricat totul, spuse Radnor pe un ton nea§teptat
de calm.
Ridica siguranta pistolului.
- Nu mai e nimic aici pentru mine. N-o sa fii niciodata
cum mi-am dorit.
- Nu, aproba ea Tncet. Tot efortul tau a fost Tn zadar.
 PRETUL IUBIRII 339

Picaturi reci i se scurgeau pe chip Tn timp ce a§tepta

ca el sa traga. In fata unei astfel de Tnfringeri definitive,
Radnor avea s-o omoare, cu siguranta. Dar ea nu voia
sa-§i petreaca ultimele clipe temTndu-se. Inchise ochii §i
se gTndi la Nick, la sarutarile lui, la zTmbetuI lui, la caldura
bratelor sale. Lacrimi pline de regret §i de bucurie cursera
de sub pleoapele ei Tnchise. Daca ar fi putut sa traiasca
mai mult, alaturi de el... Daca ar fi apucat sa-i spuna ce
simte pentru el. Ofta Tncet §i a§tepta aproape Tmpacata
ca Radnor sa traga.
Atunci cTnd o auzi rasuflTnd, el ridica pistolul. In
tacerea grea care urma, Lottie deschise ochii, uimita de
nemi§carea absoluta. Daca nu I-ar fi auzit respirind, ar fi
crezut ca lordul ie§ise din Tncapere. Incepu sa se
rasuceasca spre el, dar un sunet exploziv o inunda §i-i
facu urechile sa tiuie. Cazu pe spate, lovind podeaua, §i
ni§te picaturi calde Ti stropira rochia §i bratele. Confuza,
Tncerca sa-§i traga rasuflarea §i sa §tearga stropii de ro§u
de pe mTini, nereu§ind decTt sa-i transforme Tn dTre lungi.
STnge, se gmdi §ocata. Privi silueta Tngramadita pe podea
a lui Radnor. Zacea la mica distanta de ea, pe moarte.

CazTnd de acord ca, oricTt le-ar fi displacirt ideea,

trebuiau sa-i dea raportul lui Morgan, Nick §i Sayer
mersera pe strada Arcului. Pe Sydney Tl durea peste tot,
mu§chii Tl ardeau §i degetele rupte i se umflasera sub
batista cu care le legase. Era obosit, Tndurerat §i abia
a§tepta sa ajunga acasa, la Lottie.
340 LISA KLEYPAS

Intrara Tn cladirea Tnvechita §i familiara, TndreptTndu-

se direct spre biroul lui sir Grant §i sperind ca acesta sa
fi revenit de la §edintele de judecata din acea dupa-
amiaza. Secretarul acestuia, Vickery, sari de la birou cTnd
Ti vazu apropiindu-se. Omul ramase uimit de cTt de
murdari erau.
- Domnule Sayer, domnule... Lord Sydney...
- Am avut o altercatie Tn apropiere de Fleet Ditch,
spuse Sayer. Putem intra la Morgan?
Din nu se §tie ce motiv, omul Ti arunca lui Nick o
privire ciudata.
- Pentru moment e cu cineva, raspunse el.
- CTt dureaza? Tntreba Nick iritat.
- N-am idee, lord Sydney. Se pare ca e urgent. De
fapt, vizitatorul e servitorul dumneavoastra, sire.
Nick clatina din cap, temTndu-se ca n-a auzit bine.
- Poftim?
- Domnul Daniel Finchley, lamuri Vickery.
- Ce naiba cauta aici?
Ingrijorat, Nick intra Tn biroul lui Morgan fara sa mai
bata la u§a. Figura acestuia era crispata. li arunca o
privire §i spuse:
- Intra, Sydney. Ai ajuns la timp. Ce-ai patit ia mTna?
- Lasa asta, spuse Nick nerabdator.
Vazu ca, Tntr-adevar, vizitatorul magistratului era
Daniel, vTnat la un ochi §i cu hainele rupte.
- Cine ti-a facut asta? Tntreba Tncruntat. Ce faci aici,
Daniel?
 PRETUL IUBIRII 341

- Nu v-am gasit acasa, sire, spuse omul pe un ton

agitat. Nu §tiam ce sa fac, a§a ca am venit sa-i spun lui
sir Grant. I s-a TntTmplat ceva lui lady Sydney.
Nick tresari §i pali.
- Ce i s-a TntTmplat?
- Doamna a mers in vizita la familia dumneai azi
dimineata, ca s-o ia pe sora sa. M-a rugat s-o Tnsotesc §i
voia sa o ajut daca ar fi fost nevoie, Tn caz ca familia
Howard n-ar fi vrut s-o lase pe cea mica sa piece.
Cauta Tn buzunar §i Ti Tntinse un bilet.
- Lady Sydney a lasat asta Tn trasura.
Grabit, Nick citi cele scrise pe bucatica de hTrtie,
privind mai lung primul rind. „Te rog sa ma ajuti. Mama
spune ca lordul Radnor vine sa ma ia...” BlestemTnd, Nick
se uita la chipul palid al servitorului.
- Continua, mTrii el.
- La cTteva momente dupa ce am ajuns acolo, a
aparut lordul Radnor. A intrat Tn casa §i cmd a ie§it parea
ca-§i pierduse mintile. 0 tinea pe lady Sydney de gTt §i a
obligat-o sa urce Tn trasura lui. Am Tncercat sa-l opresc,
daroamenii lui m-au Tmpiedicat.
Un val de groaza Tl strabatu pe Nick. §tia ca omul e
obsedat, iar acum sotia lui era la mila celui de care se
temea mai mult. Iar el nu era ITnga ea, sa o ajute. GTndul
Tl Tnnebunea.
- Unde a dus-o? aproape ca striga el, apucTndu-l pe
om de guler cu mma sanatoasa. Unde sTnt, Daniel?
- Nu §tiu, raspunse acesta tremurind.
342 LISA KLEYPAS

- II omor! striga Nick repezindu-se la u§a,

Avea de gind sa distruga toata Londra, TncepTnd cu
casa lui Radnor. Ti parea rau doar ca nu-l poate omorT de
mai multe ori, fiindca §i-ar fi dorit s-o faca Tntr-o mie de
feluri.
- Sydney, Tl Tntrerupse Morgan cu asprime,
mi§cTndu-se atTt de repede ca ajunse la u§a odata cu el.
Nu te las sa pleci de aici ca un nebun. Daca sotia ta e Tn
pericol, are nevoie ca tu sa-ti pastrezi mintile.
Nick icni ca un animal.
- La o parte din calea mea!
- 0 sa organizez o echipa de cautare. Trimit cTtiva
detectivi §i cel putin treizeci de politi§ti, peste cel mult
cinci minute. Spune-mi unde ar fi putut-o duce Radnor. Tl
cuno§ti mai bine decTt mine.
Morgan Tl masura pe Nick, TntelegTnd teroarea
acestuia, §i adauga pe un ton bITnd:
- Nu e§ti singur, Sydney. O gasim, Tti jur.
Chiar atunci se auzi o scurta bataie Tn u§a.
- Sir Grant, se auzi vocea Tnfundata a lui Vickery, mai
aveti un vizitator.
t

- Nu acum, se rasti Morgan. Sa vina mTine.

Urma o scurta pauza.
- Sir Grant?
- Ce naiba e, Vickery? strigS Morgan aruncTnd o
privire furioasa spre u§a. .
- Nu cred ca vreti sa vina mTine.
- Nu-mi pasa cine e, spune-i doar sa...
 PRETUL IUBIRII 343

Morgan tacu dupa ce u§a se deschise Tncet. Nick se

uita speriat spre vizitator, apoi aproape ca aluneca Tn
genunchi.
- Lottie...

Cu hainele Tn dezordine §i patate de sTnge, Lottie

reu§i sa zTmbeasca putin, vazTndu-l pe sotul ei.
-A m fost tare ocupata azi, spuse ea.
Sunetul glasului sau dezlantui un val de emotie.
Icnind, Nick Ti spuse pe nume §i se repezi spre ea. 0
trase Tn brate §i o strinse, gata s-o sufoce.
- STnge, spuse el incoerent, atingTnd-o frenetic Tn
cautarea ranii.
- Nu e al meu. Eu n-am nimic, doar ni§te...
Lottie se opri §i facu ochii mari, vazmdu-i mTna
bandajata.
- Nick, e§ti ranit!
- Nu e nimic.
li ridica barbia §i o privi speriat. Degetele Ti tremurau
cmd o mTngTie pe obraz.
- Doamne, Lottie...
Continua sa o exploreze, panicat, §i descoperi
vtnataile de pe gTt. Striga furios.
- Sfinte Dumnezeule! A Tndraznit sa... O sa-l
macelaresc pe ticalos!
Lottie Ti duse o mTna la gura.
- STnt bine, spuse cu bITndete.
Simtindu-I cum tremura, Tncepu sa-l mTngTie pe piept.
344 LISA KLEYPAS

Dupa evenimentele traumatizante din ultimele ore, era

atTt de bucuroasa ca e cu el TncTt zTmbi, tulburata, apoi se
uita la el cu Tngrijorare.
- De fapt, cred ca eu ma simt mai bine decTt tine.
El gemu §i o strinse cu bratul drept, aplecTndu-se
deasupra ei.
- Te iubesc, spuse cu fervoare, tulburat. Te iubesc
foarte mult, Lottie.
O saruta pasional. Era clar ca uitase de restul lumii.
Lottie Tntoarse capul §i rise Tnfundat.
- §i eu te iubesc, §opti. Dar nu e locul potrivit, dragul
meu. Mai tTrziu, cind o sa fim singuri, putem...
Tacu, pentru ca Nick o saruta iar. Deodata simti cum
el o Tmpinge la perete, aprins. DTndu-§i seama ca nu-l
poate opri, ea Tl mTngTie pe spate, TncercTnd sa-l calmeze.
0 saruta foarte aprins, respirind a§a de greu TncTt Ti putea
simti pieptul ridicTndu-se §i coborind. Incerca sa-l aline
mmgTindu-l, Tn timp ce el o saruta cu pasiune. Din cTnd Tn
cTnd Ti §optea numele:
- Lottie...
De fiecare data cTnd ea Tncerca sa-i raspunda ceva,
ei o saruta.
- Sydney, spuse sir Grant dupa ce-§i dresese glasul
de mai multe ori. Sydney...
Dupa multa vreme, Nick ridica privirea. Lottie Tl
Tmpinse putin, facTndu-l sa-i dea drumul. Imbujorata §i cu
rasufiarea taiata, observa ca Sayer devenise brusc foarte
interesat de vremea de afara, iar Daniel ie§ise §i a§tepta
la u§a.
 PRETUL IUBIRII 345

- Imi pare rau ca te Tntrerup, sire, spuse sir Grant pe

un ton glumet. Dar insist sa aflu ce s-a TntTmplat cu
Radnor §i unde este el acum, mai ales data fiind starea
hainelor sotiei tale.
»

Intelegmd ca Morgan se refera la urmele de sTnge de

pe rochia ei, Lottie dadu din cap. Nick continua s-o tina
Tn brate Tn timp ce ea explica.
- Lordul Radnor s-a sinucis, rosti. M-a dus la el acasa
§i, dupa ce am vorbit cTteva minute, §i-a luat viata.
- Cum a facut asta? Tntreba calm sir Grant.
- Cu pistolul.
Lottie simti ca Nick tremura la auzul vorbelor ei.
- Nu pot sa explic actiunile lui, dar pot sa va spun ca
parea sa-§i fi pierdut mintile. Le-am spus servitorilor lui
sa lase cadavrul exact acolo unde era §i sa nu atinga
nimic, pentru ca s-ar putea sa doriti sa trimiteti un detectiv
care sa investigheze.
- Bine lucrat, my lady, spuse sir Grant. Pot sa va rog
sa-mi mai raspundeti la cTteva Tntrebari?
- MTine, spuse Nick pe un ton apasat. A trecut prin
destule azi. Trebuie sa se odihneasca.
- A§ fi mai mult decTt fericita sa va dau toate detaliile,
raspunse Lottie, daca trimiteti dupa un medic care sa se
ocupe de mTna lordului Sydney §i sa-l examineze pe
servitorul nostru.
Ochii verzi ai capitanului stralucira amuzati.
-Trimitem chiar acum pe cineva dupa doctorul Linley.
- Ma due eu, se oferi Sayer, ie§ind repede.
346 LISA KLEYPAS

- Excelent, comenta Morgan uitTndu-se Tnapoi la

Nick. §i cTt Tl a§teptam pe Linley, sire, poate ca mi-ai
putea spune cum te-ai ranit §i de ce arati §i miro§i de
parea ai fi fost Tn trecere prin Fleet Ditch.

Mult mai tTrziu, acasa, Tn pat, dupa ce vorbisera ore

Tntregi, Nick Ti spuse lui Lottie ce simtise cmd credea ca
o sa moara, Tn depozit. Ea Tl asculta, ghemuindu-se sub
bratul lui §i mTngTindu-l pe piept. Vocea Ti era admca §i
adormita dupa medicamentele pe care i le daduse
doctorul, Tnainte sa-i Tndrepte oasele degetelor. Nick le
luase doar pentru ca alternativa ar fi fost ca Sayer §i
Morgan sa-l tina la pammt, cTt timp medicul Ti turna solutia
pe gTt.
- Nu mi-am dorit niciodata atTt de mult sa traiesc cTt
mi-am dorit acolo, atTrnat de grinda aia putrezita, spuse
el. Nu puteam suporta gTndul ca n-o sa te mai vad. Nu
vreau decTt sa fiu cu tine tot restul vietii. Nu-mi pasa de
nimic altceva.
§optindu-i ca-l iube§te, Lottie Ti saruta pielea
matasoasa de pe umar.
- Mai §tii cTnd ti-am spus ca am nevoie sa fiu
detectiv? Tntreba el.
Ea dadu din cap.
- Nu mai simt la fel, spuse vehement.
- Slava Domnului, rosti ea zTmbind §i ridicTndu-se Tn
cot. Fiindca acum n-a§ mai putea trai fara tine.
Nick Ti mTngTie curbura spatelui.
 PRETUL IUBIRII 347

- §i acum §tiu Tn sfTr§it ce sa-mi doresc.

Ea Tl privi nedumerita, cu §uvite din parul lung
alunecTnd pe pieptul §i pe umerii lui.
- Poftim?
- La fTntTna dorintelor, rosti el.
- Da, spuse ea sarutmdu-l pe piept §i amintindu-§i de
dimineata din padure. Nu ai vrut sa-ti pui nici o dorinta
atunci.
- Nu §tiam ce sa-mi doresc. Acum §tiu.
- §i ce-ti dore§ti? Tntreba ea tandru.
El o trase mai aproape §i o saruta.
- Sa te iubesc pentru totdeauna, Ti §opti Tnainte ca
buzele sa li se atinga.
 Epilog

La o ora dupa na§terea cona§ului John Robert

Cannon, sir Ross T§i duse fiul nou-nascut in salon, unde
a§teptau familia §i prietenii. Un cor de exclamatii TncTntate
se auzi la vederea baiatului adormit, Tnfa§at Tntr-o patura
cu dantela. Sir Ross Ti dadu copilul mamei sale,
Catherine, §i se a§eza Tntr-un fotoliu, oftmd.
Nick T§i studie cumnatul §i se gmdi ca nu-l mai vazuse
niciodata atTt de obosit §i de tulburat. Sir Ross ramasese
cu sotia sa Tn timpul travaiiului §i al na§terii, Tmpotriva
obiceiului. Cu parul negru Tn dezordine §i cu siguranta de
sine pierduta pentru o vreme, barbatul parea mai tmar
decTt de obicei. Un om normal, care avea nevoie de un
pahar de tarie.
Nick Ti turna un coniac §i i-l aduse.
- Cum se simte Sophia? Tntreba.
- Mult mai bine decTt mine, spuse sir Ross primind
recunoscator paharul. Multumesc.
Inchise ochii §i lua o Tnghititura, lasTnd bautura sa-i
lini§teasca emotiile.
- Doamne, nu §tiu cum se descurca femeile, mormai
el.
 PRETUL IUBIRII 349

Pentru ca nu §tia nimic despre na§tere, Nick se a§eza

pe un fotoiiu din apropiere §i Tntreba nedumerit:
- l-a fost greu Sophiei?
- Nu. Dar mie §i cea mai u§oara na§tere mi se pare
un efort foarte mare.
Sir Ross se destinse §i mai bau din coniac, surprin-
zTndu-l pe Nick cu sinceritatea lui neobi§nuita.
- Ti-e §i teama sa te mai culci cu sotia ta cTnd te
gTnde§ti unde se ajunge. CTt a fost Tn travaliu, nu-mi
venea sa cred ca eu sTnt de vina pentru toata suferinta,
spuse, zTmbind obosit. Pe de alta parte, natura cT§tiga
Tntotdeauna.
Nick se uita uimit la Lottie. Ca §i celelalte femei, se
aplecase deasupra bebelu§ului, fericita. Avea o mTna
peste pTntecele Tn care cre§tea copilul lor. Simtindu-I ca
o prive§te, ea se uita la el §i zTmbi.
- Fir-ar sa fie, spuse Nick dTndu-§i seama ca §i el va
fi Tn aceea§i situatie cu sir Ross cTnd i se va na§te copilul.
- O sa supravietuie§ti, Tl asigura acesta zTmbind. §i
eu o sa vin sa-ti torn un pahar de coniac.
Se privira prietene§te, iar Nick simti un val nea§teptat
de simpatie pentru cel care Ti fusese atTta vreme inamic.
Clatina din cap, zTmbind, §i Ti Tntinse mTna lui sir Ross.
- Multumesc.
Cumnatul lui Ti strinse mTna, TntelegTnd pentru ce-i
multumea Nick.
- Deci a meritat? Tntreba Tncet.
350 LISA KLEYPAS

Sprijinindu-se de spatar, Nick se mai uita o data la

sotia lui, simtind mai multa iubire decTt crezuse vreodata
» ’ j

ca poate simti. Pentru prima data Tn viata era Tmpacat cu

sine §i cu lumea §i nu mai era brntuit de umbrele din
trecut.
- Da, spuse simplu, bucunndu-se cTnd Lottie Tl mai
privi o data.

Sfir§it