Nume și Prenume: Pop Georgiana-Beatrice

Grupa: 1002

Titlul articolului recenzat: An educational simulation tool to address some challenges for
sustaining functional agrodiversity in agro-ecosystems.

 Subiectul articolului

Agrodiversitatea funcțională poate fi utilă și chiar esențială pentru sustenabilitatea pe

termen lung a agriculturii. Cu toate acestea, încă multe aspecte ale acestui concept nu sunt bine
înțelese. Interacțiunea dintre specii în diverse agro-ecosisteme se bazează pe procese cum ar fi
concurența, facilitatea și relația pradă-prădători. Efectul net al acestor procese asupra creșterii
culturilor nu este static și se poate schimba în timp.
Densitatea relativă a speciei se schimbă, starea de echilibru a unui agro-ecosistem divers,
ar putea fi departe de optim sau chiar neproductiv. Acest lucru face ca agrodiversitatea să devină
un concept care nu este ușor de înțeles. Credem că un model bazat pe un agent poate facilita
învățarea pe această temă. În această lucrare, este prezentat modelul de simulare pe bază de
agenți, Agrodiversity v.2, dezvoltat în Netlogo 3.1.5. Modelul simulează un agro-ecosistem virtual
cu patru agenți ecologici. Utilizatorul este provocat să exploreze parametrii ecologici și să
elaboreze un sistem productiv durabil."Nivelul cel mai simplu de joc" al modelului arată că există
un echilibru adecvat între speciile coexistente, necesar pentru ca interacțiunile lor ecologice să
permită sistemului cu specii multiple să devină auto-organizat și să persiste de-a lungul timpului.
Acesta demonstrează caracterul tranzitoriu al agrodiversității funcționale profitabile.
De asemenea s-a observat că agro-diversitatea se referă la faptul că fermierii folosesc
biodiversitatea naturală a mediului pentru producție . Este folosită agrodiversitatea funcțională
ca biodiversitate funcțională într-un agro-ecosistem. Se efectuează sisteme agricole diversificate,
servicii ecosistemice esențiale care pot contribui la conservarea corespunzătoare a diversității
(agriculturii), în crearea unei agriculturi prietenoase faunei sălbatice la nivel de peisaj.
  Necesitatea realizării cercetării

Această cercetare este importantă deoarece sunt necesare metode pentru facilitarea
învățarii problemelor complexe. Se observă faptul că un model ecologic bazat pe agenți poate fi
deosebit de important, fiind potrivit pentru a reprezenta, a explora și a preda de ce interacțiunile
ecologice și managementul acestora definește multe din condițiile în care o comunitate formată
dintr-o recoltă, un dăunător, un dușman natural dăunătorului, și o gazdă pentru inamicul
dăunător natural se pot autoorganiza și persista într-un agro-ecosistem productiv. Acest lucru
poate fi util atât in scopul combaterii dăunătorilor, dar și ca exemplu pentru o mai bună
înțelegere a problemelor agrodiversității.

 Cercetări similare prezente în articol

De-a lungul timpului s-au realizat studii referitoare la agro-ecosisteme precum:

 Andow (1988)- a prezentat diverse posibile relații între culturi, buruieni, dăunători și
dușmani naturali în diversele agro-ecosisteme. În unele cazuri, buruienile pot facilita
creșterea culturilor prin găzduirea unui inamic natural al dăunătorilor din culturi. Cu toate
acestea, buruienile nu numai că facilitează creșterea culturilor; De asemenea, concurează
direct cu recolta pentru spațiu și resurse;
 Vandermeer (1989): efectele locale ale concurenței între buruieni și culturi pot diminua
sau chiar elimina efectele benefice ale facilitării de către buruieni. Efectul net al
concurenței și facilității joacă un rol esențial în menținerea unui sistem productiv;

 Xia (1997), Trujillo-Arriaga și Altieri (1990) și McGuinness (1987), au arătat acest lucru
empiric în sistemele de intercropping de grâu, fasole de porumb și fasole de tomate.
Efectul net al concurenței și al facilitării nu este static, dar se schimbă de-a lungul
 timpului, în timp ce populațiile de binefăcători și țintă cresc și densitățile lor relative sunt
modificate. În general, atunci când densitatea (sau biomasa) relativă a populației
binefăcătoare este relativ scăzută, efectul net asupra populației țintă este pozitiv. Cu
toate acestea, dincolo de o densitate relativă optimă, efectul său net poate fi negativ;
 Tonhasca (1993) a măsurat creșterea populației de inamici naturali și efectele sale în
agro-ecosistemele complexe, demonstrând că este necesar un timp pentru o construcție
adecvată a populației. Unele costuri de tranziție de la agricultura convențională la cea
ecologică sunt legate de această construcție necesară a inamicilor naturali și a plantelor
lor gazdă.
Deși s-au realizat toate aceste cercetări de-a lungul timpului, modelul folosit în prezent este
Agrodiversity v.2 creat în 2006 de către García-Barrios și Speelman.

 Desfășurare și implementare a studiului de caz

Agrodiversity v.2 este o simulare de joc dezvoltată pentru a facilita învățarea pe concepte și
procese implicate în agricultură. Utilizatorii sunt provocați să exploreze variabilele și procesele
ecologice și să gestioneze un sistem virtual divers.

Agro-ecositemul virtual divers are patru agenți ecologici: o recoltă care crește și produce
fructe anual – căpșuni în cazul acesta, o populație de insecte care mănâncă recolta, frunzele și,
prin urmare, reduc randamentul culturilor, o populație de păienjeni care mănâncă aceste insecte
și un soi de buruieni asemănătoare cu iarba care cresc mult mai lent decât cultura, concurează
cu aceasta din urmă pentru spațiul 2D și este gazda pentru păianjeni. Cele patru specii
interacționează direct și indirect printr-o rețea ecologică care implică relații prădător-pradă,
comensalism, facilitare direct și indirectă, concurența inter-specifică și intra-specifică.

De când s-a dezvoltat Agrodiversity v.2 în 2006, a fost folosit cu succes de peste o sută de
studenți de la cursurile masteratului de Agroecologie în Mexic, Indonezia, Spania și Olanda. În
cadrul atelierelor de simulare, participanții au fost entuziasmați de software. Ei au fost
întotdeauna capturați și surprinși de provocările legate de proiectarea unui sistem agrodivers
durabil. Ei au demonstrat o înțelegere sporită a proceselor ecologice, cum ar fi concurența,
facilitarea și conceptele de dinamică a sistemului aplicate în analiza durabilității.

Educația formală a studenților a fost, din păcate, sub nivelul standardelor naționale și
internaționale. Nu au fost niciodată expuși la simulări computerizate, altele decât jocuri de
război. Foarte puțini au avut anterior ocazia de a fi participat la o sesiune privind interacțiunile
ecologice.
Tocmai din aceste motive au fost definite obiective specifice de predare și învățare pentru
studiu, unde studenții ar înțelege că:

a) biodiversitatea într-un agro-ecosistem poate, dar nu va duce întotdeauna la profitabilitate pe

termen lung;

b) rezultatul depinde de interacțiuni printre specii și modul în care acestea evoluează în timp;

c) într-un foarte simplu agro-ecosistem de insecte-buruieni-păianjeni, cum ar fi Agrodiversity

V.2, agrodiversitatea funcțională se poate autoorganiza și profiturile pot fi atinse ca o condiție
tranzitorie, dar atractorul sistemului neadministrat este un stand neproductiv al buruienilor;

d) Acest lucru are loc deoarece nicio specie nu scade populația buruienilor, mai degrabă, încet,
crește prin încalcarea culturii de creștere rapidă, profitând din oscilațiile induse de insecte;

e) Ratele de creștere și densitățile inițiale ale tuturor celor patru specii pot fi combinate pentru a
extinde starea tranzitorie, astfel încât profiturile să poată fi făcute pe o perioadă destul de lungă;

f) Odată ce un "agro-ecosistem satisfăcător cu un tranzitoriu relativ lung" a fost "proiectat", este

inoportună reducerea semnificativă a populațiilor inițiale de insecte și păianjeni cu pulverizare
insecticidă "preventivă", deoarece aceasta poate modifica drastic dinamica sistemului.
 Concluzii

 Agricultura funcțională poate fi un atuu util și chiar esențial pentru sustenabilitatea

agricolă pe termen lung;
 Concurența și facilitarea între diferitele specii din diversele agroecosisteme pot avea
efecte net-benefice pentru creșterea culturilor, efecte neutre sau net-negative;
 Agrodiversitatea funcțională nu este întotdeauna un concept ușor de înțeles și ușor de
atins;
 Un model educațional bazat pe agenți poate facilita învățarea și creșterea întelegerii
asupra agrodiversitatii.

Din punctul meu de vedere, aceasta este o cercetare utilă deoarece a reușit să
implementeze un model agroeconomic care are rolul de a ajuta la ințelegerea unui ecosistem
complex dar și de a facilita învățarea pe concepte și procese implicate în agricultură. În ceea
ce privește îmbunătățirea cercetării, cred ca ar fi utilă diversificarea speciilor prezente în
Agrodiversity v.2 și prezentarea mai multor situații, întâlnite de asemenea și în viața agricolă
de zi cu zi.
În viitor, consider că această cercetare va fi dusă la un nivel mult mai ridicat, fiind
realizată în mai multe centre de studiu, în domeniu, la nivel mondial, pentru diversificarea
nevoilor și implementarea de noi modele.