STRUNGURI

Clasificarea strungurilor

Din totalul maşinilor – unelte existente în societăţile comerciale

constructoare de maşini. Strungurile reprezintă 25%, strunjirea fiind operaţia de
bază pentru obţinerea corpurilor de rotaţie, prin combinarea, în general, a două
mişcări şi anume: a mişcării principale de aşchiere şi a mişcării de avans.
Mişcarea principală de aşchiere este o mişcare de rotaţie, executată de
semifabricat, iar mişcarea de avans rectilinie este executată de sculă (cuţitul de
strunjit). Operaţia se numeşte strunjire. Dar, utilizând alte scule, se pot executa
şi operaţii (găuriri cu burghiul, adânciri cu adâncitorul, alezări cu alezorul,
filetări cu tarodul sau filiera, rectificări şi chiar frezări).
Clasificarea strungurilor se face luându-se în considerare criteriile:
- poziţia axei arborelui principal: strunguri orizontale şi strunguri
verticale (carusel);
- gradul de automatizare: strunguri cu comandă manuală, strunguri
semiautomate, strunguri automate;
- gradul de universalitate: strunguri universale, strunguri
specializate, strunguri speciale;
- greutate şi dimensiunile de gabarit: strunguri de banc (pentru
mecanică fină), strunguri mici, strunguri mijlocii, strunguri grele,
strunguri foarte grele;
- gradul de precizie: strunguri de precizie normală, strunguri de
precizie;
- calitatea suprafeţei şi precizia dmensională: strunguri de eboşare,
strunguri de finisare.

1
 Strunguri normale universale
Se caracterizează prin poziţia orizontală a arborelui principal şi prin
universalitatea lucrărilor ce le poate executa. Operaţiile se pot realiza prin una
sau mai multe prinderi. Semifabricatul se prinde intre vârfuri când lungimea lui
depăşeşte mult diamentrul şi se fixează în universal când diametrul este mai
mare decât lungimea.
Strungurile mici prelucrează piese cu diametrul maxim de strunjit
deasupra patului dp sub 25 mm şi distanţa între vârfuri L de 450 -600 mm;
strungurile mijlocii cu dp 250...800 mm şi L 500...8000 mm; strungurile cu d p
peste 800 mm şi L până la 12 000 mm sau peste.
Părţile componente principale şi mişcările strungului reies din figura 1.
acestea sunt: batiul 1, păpuşa fixă 2 (conţine mecanismele mişcării principale),
arborele 3, universalul 4, suportul portcuţit 5, sania longitudinală 6, sania
transveersală 7, căruciorul 8, păpuşa mobilă 9, cutia lirei roţilor de schimb 10,
cutia de filete şi avansuri 11, care conţine paţial mecanismele mişcării de avans.
Bara de legătură 12 a manetelor de pornire – oprire, bara de avans 13, şurubul
conducător 14, tava 15 (de colectare a aşchiilor şi lichidului de răcire) şi
motorului electric de antrenare 16. Cu I s-a notat mişcarea principală de
aşchiere pe care o execută semifabricatul, cu II mişcarea de avans longitudinală
executată de cărucior, prin comanda manuală sau mecanică, cu III avansul
transversal executat de sania transversală, mecanic sau manual, cu IV mişcarea
de avans manual executată prin deplasarea saniei longitudinale, cu V mişcarea
de apropiere a păpuşii mobile în vederea prinderii pieselor între bârfuri sau în
vederea executării de operaţii de prelucrare cu scule montate în pinolă, cu VI
mişcarea de avans imprimată sculelor fixate în pinolă, iar cu VII deplasarea
transversală a păpuşii mobile pentru prelucarea pe strung a supeafeţelor conice
exterioare la piesele care necesită fixarea între vârfuri. În afara părţilor
principale expuse, strungul mai este prevăzut cu organe de comandă; roţi de
mână, manete, butoane pentru comanda funcţionării maşinii.

2
 Strunguri verticale
Aceste strunguri se utilizează la prelucarea prin strujire a pieselor de
dimensiuni mari, cu diamentrul mai mare decat lungimea.
Axa platoului strungului vertical are o poziţie, acest fapt imbunătăţind
condiţiile de lucru faţă de strungurile normale, deci prezentând avantajele:
 Arborele principal este supus la compresiune ( mult mai avantajos)
faţă de cel al strungului frontal, supus la încovoiere;
 Se pot utiliza platouri mult mai mari;
 Se pot măsura mult mai uşor suprafeţele prelucrate deoarece ele se
află în plan orizontal;
 Productivitatea mai mare datorită echipării utilajului cu două pînă
la patru cărucioare.
Operaţiile ce se pot executa pe strungurile carusel sunt: strujire exterioară
sau interioară (pe suprafeţe cilindrice sau conica, profilate sau plane), burghieri,
adînciri, alezări, filetări etc.

Strunguri revolver
Aceste strunguri se utilizează la producţia în serie a pieselor mici şi
mijlocii, care necesită mai multe operaţii efectuate dintr-o singură prindere a
piesei. Se pot realiza: strujiri, burghieri, alezări, filetări etc. Caracteristica
acestor strunguri este prezenţa unui suport de scule, numit cap revolver, in care
se pot fixa scule de tipuri di dimensiuni diferite şi care, prin comutare, se poate
aduce în poziţie de lucru scula următoare. Productivitatea este mult mai mare
decât la strungurile universale.
Strungurile revolver pot fi: cu cap orizontal si cu cap revolver vertical.

3
 Strunguri semiautomate şi automate
Aceste strunguri sunt caracterizate prin realizarea automată a ciclului de
lucru şi sunt destinate producţiei în serie mare şi de masă.
Criteriile de clasificare ale strungurilor semiautomate şi automate sunt:
- după gradul de automatizare există grupa strungurilor semiautomate, la
care întrg ciclul de lucru este automatizat, cu excepţia alimentării
(înlocuirea pisei prelucrate cu un nou semifabricat se efectuează manual)
şi grupa strungurilor automate, la care şi alimentarea se face automat.
- După felul semifabricatului, există strunguri care prelucrează din
semifabricat în formă de bară şi cele care prelucrează piese individuale
(debitate, forjate, turnate);
- După poziţia arborilor principali se deosebesc strunguri orzontali şi
verticali;
- După numărul arborilor principali, strungurile pot fi monoax şi multiax.

Prelucrarea suprafeţelor de rotaţie exterioare prin strunjire

Scheme tehnologice utilizate
Prelucarea suprafeţelor de rotaţie exterioare prin strunjire se poate realiza
prin următoarele operaţii: degroşare, semifinisare şi finisare.
Strunjirea de degroşare a arborilor se poate realiza din una sau mai
multe treceri, cu unul sau mai multe cuţite, în funcţie de forma arborelui,
lungimea sa şi mărimea adaosului de prelucrare.
La strunjirea de degroşare se îndepărtează cea mai mare parte a adaosului
de prelucrare, fiind posibile, în funcţie de tipul arborelui, mai multe scheme de
aşchiere, cum ar fi:
- prelucrarea arborilor netezi cu mai multe cuţite prin divizarea adaosului
de lungime

4
 - prelucrarea arborilor netezi cu mai multe cuţite, prin divizarea adaosului
în adâncime
- prelucarea arborilor în trepte cu un singur cuţit
- prelucrarea arborilor netezi cu mai multe cuţite, cu divizarea adaosului pe
ciţite
- prelucrarea arborilor netezi cu mai multe cuţite şi divizarea adaosului pe
lungime
La prelucrarea arborilor netezi cu mai multe cuţite, numărul acestora se
stabileşte în funcţie de puterea motorului de acţionare a maşinii – unelte.