Sunteți pe pagina 1din 5

DINAMICA STRUCTURILOR SI

ELEMENTE DE INGINERIE SEISMICA


CURSUL NR. 1

ASPECTE FUNDAMENTALE IN DINAMICA STRUCTURILOR

Relatia Actiune – Sistem – Raspuns


ACTIUNI DINAMICE
In Statica constructiilor se determina raspunsul structurii la actiuni cu valori precizate. Rezulta
diagrame de eforturi de tip M, T si N. In Dinamica constructiilor, actiunile sunt functii de timp si
diagramele de eforturi sectionale rezulta de forma M(t), T(t) si N(t).
Deplasarile structurilor vor fi de asemenea functii de timp d ( t ) = x( t ) si vor fi insotite de forte de
inertie Fi ( t ) = −mx( t ) (m reprezinta masa). Daca fortele de inertie sunt neglijabile in raport cu
celelalte forte atunci de poate considera ca actiunile nu mai sunt dinamice ci actiuni statice
variabile in timp.

Clasificarea actiunilor dinamice:

• Dupa natura lor:


o Actiuni naturale, independente activitatilor umane, provin in
general din miscarile seismice, presiunile vantului in rafale, etc.
o Actiuni artificiale, proprii activitatilor umane, provin din procesele
tehnologice industriale, din trafic (rutier, feroviar), din explozii, etc.

• Dupa modul de transmitere:


o Actiuni directe, se aplica direct asupra elementelor portante ale
sistemului structural.
o Actiuni indirecte, sunt acele actiuni care se transmit structurilor
prin diverse medii de propagare (explozii subterane, actiuni seismice).

• Dupa reprezentarea matematica:


o Actiuni deterministe, se caracterizeaza printr-o variatie complet
definita in timp.
o Actiuni aleatoare, (intamplatoare, cauzale sau ramdom) sunt acele
actiuni a caror variatie nu este pe deplin definita in timp si care poate fi
caracterizate numai pe baze statistice.

• Dupa durata:
o Actiuni permanente, se exercita un timp indelungat asupra
sistemului structural.
o Actiuni tranzitorii, sunt actiuni de durata scurta, impulsive (socuri
produse de echipamente si agragate industriale, vant in rafale, actiuni
seismice bruste, explozii).
SISTEM DINAMIC
In Statica constructiilor sistemul dinamic are o singura caracteristica si anume: caracteristica de
deformabilitate (δ = flexibilitate sau r = rigiditate). Mai general, sistemul este caracterizat de
matricea de flexibilitate [δ ] sau de matricea de rigiditate [r].
In Dinamica structurilor sistemul are 3 caracteristici:
• Caracteristica de deformabilitate care este reprezentata de matricea de flexibilitate
dinamica [D] sau de matricea de rigiditate dinamica [R]. Ambele matrice se exprima in
sistemul de axe de coordonate dinamice.
• Caracteristica de amortizare. Vom considera amortizarea vascoasa, fortele de amortizare
fiind proportionale cu vitezele. Caracteristica de amortizare este reprezentata de matricea
de amortizare, notata [C].
• Caracteristica inertiala este reprezentata de matricea maselor, notata [M]. Aceasta matrice
se mai numeste si matrice de inertie.
RASPUNSUL DINAMIC
In general raspunsul dinamic se exprima prin marimi cinematice fundamentale, adica prin:
acceleratii, viteze si deplasari instantanee, pe baza carora se calculeaza orice alta marime
rezultanta. Aceste marimi pot fi: eforturile sectionale M, T si N, deformatiile specifice, energia de
deformatie, energia cinetica, etc.

Modelarea sistemului dinamic

In general prin sistem dinamic se intelege asocierea, in Fie structura:


anumite conditii de compatibilitate a miscarii, a unor
caracteristici inertiale, disipative si elastice. Toate aceste m m m
caracteristici, care trebuie sa fie identice proprietatior
reale de comportare ale unei structuri, urmeaza a fi
modelate, pe baza teoretica sau experimentala. m m m
Descrierea analitica a comportarii unui sistem dinamic se
exprima pe baza unui model matematic. Modelul
matematic devine identic cu modelul dinamic atunci cand
toate carcateristicile de definire ale sistemului dinamic
sunt complet precizate din punct de vedere fizic.

MODELARE INERTIALA. COORDONATE DINAMICE


Pozitia unui sistem dinamic, in orice moment al miscarii va fi determinata printr-o infinitate de
parametri independenti sau coordonate dinamice, numite si grade de libertate dinamice (GLD). In
vederea simplificarii operatiilor numerice, orice structura poate fi transformata intr-un sistem
dinamic cu mase discrete, prin modelarea corespunzatoare a celui cu masa distribuita.
Coordonatele dinamice independente care pot defini complet pozitia instantanee a unui sistem
dinamic discret, in orice moment al miscarii, se numesc grade de libertate dinamice (GLD).
Deplasarile pe directia coordonatelor dinamice reprezinta necunoscutele fundamentale in
dinamica structurilor. Rezulta deci ca numarul necunoscutelor dinamice este egal cu numarul
minim de legaturi simple (blocaje) necesare pentru a fixa sistemul dinamic in pozitie de repaus.
Un exemplu elementar de discretizare a unei structuri plane este prezentat in figura anterioara.
Prin fragmentarea acesteia se obtine concentrarea maselor, structura avand doar rol de suport
elastic.

m m m m m m

GLD 2
GLD 3

m m m m m m
GLD 1

In vederea simplificarii operatiilor de analiza numerica, matricea maselor poate fi diagonalizata


prin unele procedee specifice. Diagonalizarea matricei maselor corespunde unui decuplaj inertial
cand toti coeficientii secundari devin zero, adica mjk=0, iar mjj=mj (j=1..n).
 m11 m12 m13  m11 0 0  3 0 0
[ M ] = m21 m22 m23  diagonaliz
 are
→ [ M ] =  0 m22 0  = m 0 3 0

m31 m32 m33   0 0 m33  0 0 1

MODELARE DISIPATIVA. AMORTIZARE INTERNA


Disiparea energiei induse in sistemele dinamice, de surse perturbatoare exterioare, depinde in
general de mai multi factori dintre care pot fi considerati definitorii urmatorii: capacitatea de
amortizare interna a materialului, tipul sistemului structural, conxiunile dintre elementele de
rezistenta componenete si conexiunile cu mediul de fixare.
In analiza dinamica a sistemelor liniare, disiparea de energie este subtituita de fortele rezistente,
care se opun miscarii. Forma de amortizare considerata in acest curs este cea de tip vascos, model
ce genereaza forte proportionale cu viteza instantanee a sistemului. In domeniul liniar de
comportare se va considera un coeficient de proportionalitate c a carui valoare nu se modifica pe
durata miscarii libere sau fortate a sistemului dinamic.
In rezolvarile practice este mai sugestiv sa se foloseasca notiunea de fractiune din amortizarea
critica, notata cu ν, care se exprima prin raportul adimensional dintre coeficientul efectiv de
amortizare vascoasa c si coeficientul de amortizare critica ccr, adica υ = c / ccr ( 0 ≤ υ ≤ 1) .
Coeficientul de amortizare critica reprezinta o cantitate limitata de amortizare vascoasa care
elimina complet vibratia sistemului, conducand la o vibratie aperiodica. Pentru structurile reale,
capacitatea naturala de amortizare vascoasa este destul de redusa, conducand la valori ale
fractiunii din amortizarea critica cuprinse in intervalul 0.01 ≤ υ ≤ 0.15 .
In cazul sistemelor dinamice cu n GLD, expresia matricei de amortizare vascoasa, exprimate in
coordonate dinamice are forma:
c11 c12 c13 
[ C ] = c21 c22 c23 
c31 c32 c33 

unde coeficientii de tipul c jk reprezinta forta de amortizare generalizata care se manifesta pe


directia coordonatei j, datorita unei viteze generalizate unitare imprimata pe directia coordonatei
k.
In baza teoremei de reciprocitate Maxwell-Betti, rezulta ca c jk = ckj si deci matricea de
amortizare vascoasa este simetrica, adica: [C ] = [C ]T .
Coeficientii secundari de tipul c jk pun in evidenta existenta unui cuplaj disipativ. Problema
decuplarii disipative, implicit a diagonalizarii matricei de amortizare, se pune in aceeasi maniera
ca in cazul decuplarii inertiale.
In conformitate cu modelul propus de Rayleigh, forma generala a matricei de amortizare
vascoasa, exprimata prin caracteristicile inertiale si elastice ale sistemului cu n GLD, are forma:
[C ] = α[ M ] + β[ K ]
unde α si β sunt constante de proportionalitate, [ M ] reprezinta matricea de inertie, iar [ K ]
reprezinta matricea de rigiditate a sistemului exprimata in coordonate dinamice.
MODELARE ELSTICA. FLEXIBILITATE – RIGIDITATE
Modelarea elastica a sistemelor dinamice se refera la evaluarea proprietatilor de flexibilitate si de
rigiditate in raport cu coordonatele dinamice. Aceste proprietati fundamentale atat in statica
constructiilor cat si in dinamica structurilor caracterizeaza deformabilitatea sistemelor.
In Dinamica structurilor coeficientii de rigiditate si de flexibilitate se definesc in raport cu
coordonatele dinamice (GLD) ale sistemului.
Coeficientii de flexibilitate se definesc, in general, ca fiind efecte generalizate produse de cauze
generalizate egale cu unitatea. Atat efectele cat si cauzele se manifesta pe directiile GLD. Pentru
sistemul dinamic prezentat anterior matricea de flexibilitate dinamica va avea forma:
δ11 δ12 δ13 
[ D] = δ 21 δ 22 δ 23 
δ 31 δ 32 δ 33 

unde δjk reprezinta deplasarea generalizata pe directia coordonatei j, cand pe directia


coordonatei k actioneaza o forta generalizata egala cu unitatea. Intrucat δ jk =δkj rezulata ca
matricea [ D ] este o matrice simetrica si se poate scrie relatia: [ D ] = [ D ]T .
Coeficientii de rigiditate, prin definitie reprezinta cauze generalizate care produc efecte
generalizate egale cu unitatea pe directia coordonatelor dinamice ale sistemului (GLD). Forma
generala a matricei de rigiditate pentru un sistemul dinamic prezentat este:
 k11 k12 k13 
[ K ] = k 21 k 22 k 23 
k31 k32 k33 

unde k jk reprezinta forta generalizata aplicata pe directia coordonatei j astfel incat sa produca pe
directia coordonatei generalizate k o deplasare generalizata egala cu unitatea, iar pe directia
celorlalte coordonate deplasari nule. Matricea de rigiditate este simetrica si se poate scrie relatia:
[ K ] = [ K ]T .