Calatoriile unui fiu de Geograf

Cafeneaua ”Makedonia”. Una dintre cele mai bune francize din Dacia si din alte
Provincii. Stateam si-mi beam cafeaua, uitandu-ma peste reportajul destul de vechi
despre o situatie din America de Sud. Vedeti voi, eram un reporter destul de faimos
caci facusem un reportaj despre situatia in razboiul cu Sistemul Burgundian. In
momentul acela, faceam inca un reportaj faimos despre viata in Principatul
Macedonean.
Eu citeam ce scrisese un coleg de-al meu, cand in cafenea intra un grec. Cel
putin, grec era la fata, dar era imbracat in haine...moderne. Eu, curios din fire, stiind
ca localnicii purtau haine care din punctul meu de vedere erau considerate antice, i-
am facut cinste cu o cafea si l-am invitat la masa mea.
Atunci am vazut cat de neingrijit era el. Parea ca si cum ar fi calatorit in jurul
lumii. Avea ochii caprui cu parul negru, dar zgribulit. Mi s-a prezentat drept
Constantin Allegmanius. Acum, trebuie sa stiti ca familia Allegmanius il continea si pe
faimosul autor care a scris „Calatorie spre Est”, Strabonius Allegmanius. Un mare
Geograf care a facut parte din Minister in perioada Dictatorsului. Dupa mai multe
vorbe, am aflat ca Constantin era fiul lui Strabonius si ca-si cauta tatal. Mi-a oferit sa-
mi spuna despre calatoriile lui. Ce urmeaza sa scriu sunt calatoriile acestui fiu lipsit
de tata prin lume, si ce a descoperit acolo.

Capitolul 1
Despre inceputul calatoriei, Organizatie, si Primul Regat Matusalemic, Arkadia

Aveam 10 ani cand tatal meu a pornit intr-o noua calatorie. Vroia sa vada, acum
ca a studiat „Hypernotiusul”, „Hyperzefirul”. In fond, vroia sa calatoreasca spre Vest.
In zorii zilei de 10 Gorpiaios, eram la docuri, luandu-ne la revedere de la el. Nu l-am
mai vazut de atunci. Traiam la Roma.
Acum am 23 de ani. Traiesc in Makedonia de la 15 ani, si lucrez ca ucenic de
Istoric. Aceasta era una din zilele cand ma gandeam la tatal meu. Nimei din familia
nu stia unde s-a dus mai exact. Iar Dictatorsul, singurul care ne-ar fi putut ajuta...el a
fost asasinat pe data de 15 Xanthikos 300 AM.
Asa ma gandeam eu la trecut, cand intra Istoricul in atelier si ma intreaba:
-Vrei sa mergi intr-o calatorie?
Eu, curios, l-am intrebat despre ce e vorba. Se parea ca Principele vroia sa intre
in relatii mai bune cu miticul continent „Hyperzefirius”, pentru a-si creste puterea
impotriva raidurilor Don-Kubane si Xiongnu. Printre echipaj era nevoie si de un
Istoric. Aparent, Istoricul era prea batran sa se duca intr-o calatorie cu barca, asa ca
m-a recomandat pe mine. Asa ca am acceptat, stiind ca asta ar fi o sansa buna sa-mi
gasesc tatal.
Nava pleca din Provincia Attika, asa ca am platit o caruta (nu prea aveam dinari)
sa ma duca acolo. Ajungand in Atena 5 ore mai tarziu, m-am dus direct catre port cu
bagajele mele. Acolo era o nava restaurata de pe vremea Monarhiei, cu soldatii tipici
macedoneni imbracati in armura auriu-portocalie. M-am dus pe bordul navei si m-am
recomandat capitanului. Capitanul, in mod curios, m-a recunoscut din prima, desi nu
l-am mai vazut pana acum. Ciudat era faptul ca zambea mult si avea ochii de o tenta
mov. Mi-a spus ca aceasta calatorie va dura o luna dus si o luna intors. Nu mi-a
pasat. Vroiam sa-mi gasesc tatal.
Prima dintre multele chestii ciudate care mi s-au intamplat in calatorie s-a petrecut
cu 10 zile in calatorie. Intr-o noapte, il visam pe tatal meu care venea sa ma
imbratiseze inainte de plecarea lui. Acelasi vis...timp de 13 ani. Cand m-am trezit, era
innorat afara. Dar norii formau o dara pe cer, iar in fata noastra aerul parea sa
tremure. Capitanul era ciudat de linistit, dar echipajul se panica. Credeau ca
ajungeau la marginea lumii. Cand nava trecea pe sub dara de nori, oceanul a inceput
sa se misce iar nava tremura din toti rarunchii. Tot echipajul, inclusiv eu, au avut o
durere de cap imensa, ca si cum le-ar fi explodat capul. Am trecut teafari si
nevatamati.
Ziua finala a calatoriei dus a venit cu repeziciune. Cand am auzit ca echipajul a
vazut pamantul eram ecstaziat. Cand am iesit din cabina, am ramas inmarmurit. In
fata noastra, turnuri de sticla si o statuie verde a unei femei care purta o flacara. Nu
am mai vazut tehnologia asta de construiere la noi. Cand am intrat in port, am fost
intampinati de carute acoperite negre, cu roti cu cauciuc,si cu oameni imbracati in
negru. Nu li se vedeau fetele. Aveau arcuri fara funie. S-au prezentat drept „Forta de
Aparare Americana a Organizatiei contra Lumilor Paralele”. Vorbeau in limba
noastra, ce-i drept.
Am stat trei zile acolo. In timpul acela m-am dus la Ambasada lor si am vizitat
orasul lor. Ni s-a cerut in mod curios sa nu mentionam Organizatia si sa spunem ca
suntem turisti. N-aveam sa inteleg sensul acestor cuvinte decat mult mai tarziu. In
orice caz, am intrebat de tatal meu la Ambasada. Dar...informatia era top secreta in
mod misterios. Ti se cerea sa fi Ambasador. Asa ca m-am inscris intr-un program
(desigur, fara stirea capitanului care i-am spus ca voi mai sta prin tara dupa plecarrea
lui) ca sa am jobul acesta. Dupa multe luni, ultima provocare ramasese: sa
calatoresc prin niste state cu putere tehnologica mai mare ca Zephyria ( sau
America, cum ii spuneau lor). Cand m-am uitat pe harta, le-am recunoscut
imediat...erau Regatele Matusalemice. Cu ingrijorare si curiozitate, am acceptat
provocarea.
Primul Regat Matusalemic a fost Arkadia. Cand am intrat in el, nu am vazut nimic
care sa evoce putere. Era doar o stepa in care erau mai multe state de amerindieni.
Dar cand sa ma dezmeticesc, a in ceput o batalie. Armata Arkadiana avea arme cu
plasma, iar cealalta era foarte...depasita. Desigur, Arkadienii au castigat dar in toiul
bataliei era sa mor caci unul din armata adversa m-a luat de gat si vroia sa-mi faca
de petrecanie. Dar, in mod straniu, am fost salvat de un om imbracat in armura maro
cu o masca de gaze pe fata lui. Am fost dus dupa aceea in capitala, unde turnurile
erau si mai mari si erau facute din metal si Tehnologia lor Suprema : Energie
Nelimitata si Infinit de Puternica. O energie mov care putea sa faca pe oricine sa bata
orice. In capitala lucrurile au stat ca in Zephyria mai mult sau mai putin. Ce urma
avea sa fie mult mai straniu.

Capitolul 2
Despre Padurea Hermetica, Primordiali si al Doilea Regat Matusalemic, Muspell

Trecusera deja un an de cand am ajuns in capitala Arkadiei, Medon. Pentru a

invata despre Regat, a trebuit sa lucrez intr-o corporatie ceea ce nu prea m-a
incantat. Dar, in schimb am aflat multe despre Energia lor. Am aflat ca o tineau in
subteran in Statul Hesperidian, acel stat unde am fost salvat dintr-o batalie. Energia
este creata ad infinitum de o masinarie in miscare perpetua creata de un mecanic
grec poreclit Energos. Cum a ajuns masinaria in Pesterile Hesperidiene ramane un
mister chiar si pentru ei.
Desigur, trebuia sa gasesc acum o cale sa merg spre Nord, pentru a gasi
urmatorul regat matusalemic, Muspell. Despre regat se stia acolo unde eram ca este
inconjurat de gheata, foc, verdeata si intuneric cavernos, dar ca tot aveau relatii
interstatale si chiar relatii de inceput cu Principat. Poate te gandesti acum, de ce n-
am renuntat la calatoria aceasta? Ei bine, tot trebuia sa-mi gasesc tatal, desi am
auzit zvonuri ca cineva cu numele asemanator cu numele tatalui meu administreaza
un Experiment Social in sudul Arkadiei. Dar nu am putut primi confirmarea...nu eram
Ambasador.
Asa ca, am demisionat din Corporatie si am parasit Medonul, ducandu-ma spre
Nord. Dar ca sa gasesc Muspell, trebuia sa merg pe jos. Altfel, as fi trecut prin el. La
11 zile de la plecarea mea din Medon, am ajuns la o padure. Uitandu-ma pe harta,
eram in fata Padurii Hermetice, o padure care a fost descrisa ca fiind...anormala si
plina de ocultism. Am intrat in ea fara sa stau pe ganduri. La 3 ore de la intrarea mea
in Padure, deja ma pierdusem. Copacii pareau sa creasca in jurul meu cu minutele.
Pana sa ma dezmeticesc, am fost atacat de antropoide cu piele neagra, Maldekieni.
Desigur, am invins jumatate dintre ei, dar unul m-a apucat de guler si m-a trantit la
pamant, lasandu-ma inconstient.
M-am trezit intr-o camera mobilata in stilul secolului XIX al istoriei Zefirului. Un foc
ardea intr-un semineu, iar cineva statea pe un fotoliu in fata lui. S-a bucurat cand m-
am trezit, si m-a invitat pe un fotoliu din fata lui. Am acceptat invitatia lui, cu
neincredere si m-am uitat mai bine la el : un om cu parul brunet, un petic pe ochiul
stang si cu un costum galben. Am vorbit despre el, despre locul unde m-am trezit si
despre scopul lui. Il chema Piramidonensis...si era o Fiinta Nemuritoare. Cel putin, un
Fiinta Nemuritoare benevolenta. In momentul acela, eram intr-o fabrica de Magie
Hermetica. Mi-a explicat teoria acestei Magii : el crea mai multe Actiuni, numite
Creatie, Perceptie, Transformare, Distrugere si Control. Acele Actiuni le cuplai la
Energiile Primordialilor: Animal, Aquam, Auram, Herbam, Ignem, si Terram ca sa
spunem cateva. Aceste cuplari le combini in Formule prin trei atribute: Distanta la
care duce Formula, Durata Formulei si Tinta Formulei. Fabrica aceasta plutea
deasupra unui oras in care anomalia era norma vietii, deci o forma de energie folosita
in forma de combustibil pentru crearea Actiunilor si Formulelor. Cand l-am intrebat
despre Muspell...mi-a spus ca trebuia sa trec prin Teritoriul Primordialilor, caci
Muspell crea Formulele si le raspandea. Formulele erau, desigur, create din
combinarea energiei Primordialilor si Actiunilor lui Piramidonensis. Asa ca, era un
lant de creare a Magiei. Inainte sa ma lase sa plec, mi-a dat cateva Actiuni sa le duc
in Muspell pentru Cuplare.
Asa ca, am inceput calatoria prin Tinutul Primordialilor. Am trecut, deci, prin 10
regiuni. Am fost atacat de Bestiile si Animalele lui Emamu, am inotat in Lacul Infinit
care sustinea Krakenii si Serpii de Mare a Lacului Adancimilor, am fost luat de Suflul
de Tornada a unui zeu aztec vechi, Ehekatoyaatl, am fost vanat de triburile canibale
de Oameni Gri, am fost aproape consumat de Natura Fungiilor si Plantelor a acestei
Lumi, Terra. Nu numai asta, am urcat pe Vulcanul care Arde Infinit a Fierariilor lui
Vulcan, spiritele misterioase a Magului Platonis si scolarul lui, Aristos, m-am odihnit
in cabana lui Psyche si am vazut Drumul ce mi se Asterne (dupa ea, era un drum
predestinat), m-am luptat cu viermele Crom Cruach si am sarit peste Cutremurele lui.
La final, am vazut in distanta un munte cu deschizaturi in varf. Imediat, am simtit ca
am gasit unde trebuia sa ajung. Am alergat spre poarta care ducea in munte, alergat
de Vanatorul de Hermetici Alraic Vis si Cainii Visici. Erau sa ma prinda, am fost chiar
muscat de unul dintre caini, dar am ajuns in siguranta in munte.
In sfarsit, ajunsesem. Calatoria spre Muspell prin Tinuturile Primordiale a durat 5
saptamani pline de pericole. Cand am ajuns in Munte, am aflat Tehnologia lor
Suprema: un sistem de Porti prin toata lumea care te transporta aproape instantaneu
prin lume utiizand stalpi enegetici multicolorati. Asa ca, dupa o odihna binemeritata si
o ciocolata calda, am fost transportat utilizand si un sistem de rune complex.
Ajungand in Muspell, m-am stabilit intr-un satuc din Thule. Acolo m-am intalnit cu mai
multi profesori care mi-au spus viziunea lor asupra lumii: ei pun pe harta numai
Europa, nordul Africii, Tinutul Primordialilor, spre est ducandu-se doar spre
Hindukush, ei folosind si sistemul de Hipercontinente astfel: la Nord este Jotunheim,
la Sud este Muspellheim, la Vest este Svartalfheim, la Est este Alfheim, sub Lume
este Niflheim, iar deasupra lumii este Asgardul. Daca intri in plante cu anumite
Formule, intri in Vanaheim, iar daca mori, ajungi in Helheim. Desigur, aceasta
cartografie este saturata cu povestile lor, asa ca nu este credibila. Fiind un curier de
Actiuni, mi-a mai crescut credibilitatea, dar nu de ajuns ca sa devin Ambasador. Dar
ceea ce urmeaza avea sa fie atat de periculos, incat m-a apropiat foarte mult.

Capitolul 3
Despre un Matusalem majordom si al Treilea Regat Matusalemic, Triburile din Sud
 Dupa cum spuneam, eram intr-un satuc din Regatul Matusalemic Muspell. I-am
convins pe locuitorii Regatului sa initieze relatii diplomatice, asta cu greu. Credam ca
in sfarsit eram pe drumul de a deveni Ambasador. Dar n-a fost sa fie asa. Regele din
Muspell, ca sa termine acest Prim Contact, el avea nevoie sa-si etaleze arsenalul de
Formule. Asa ca, avea nevoie de material prim, adica energie primordiala. Cum eu
sub nicio forma nu ma intorceam in Tinuturile Primordiale, a trebuit sa ma trimita la
un alt Regat Matusalemic, Triburile de Sud.
Din nefericire, sistemul Bifrost era la reparatii (nu ma intrebati cum il reparau) a
trebuit sa iau o barca pricajita si sa navighez pe Atlantic. Asa ca asta am facut. La
inceput eram atat de plictisit sa vad doua feluri de albastru in distanta, dar curand am
inceput sa fac ceva care sigur ai facut si tu. Am scris. Mult. Asta s-a intamplat pe
durata a 5 saptamani. Dupa aceste saptamani, eram abia la jumatatea drumului. Dar
s-a intamplat ceva foarte straniu. M-am trezit ca de obicei la rasaritul soarelui, cand
vad in barca, chiar in fata mea un om imbracat in costum de majordom. Eu, tresarind,
era sa cad in apa, dar omul ma prinde inainte sa cad. Am inceput sa vorbim dupa ce
mi-a facut micul dejun (!). Mi-a explicat ca era un Gardian al Regaturilor
Matusalemice si ca trebuia sa ma apere in calatoria mea. Mi-a mai spus si ca avea o
sora care actiona ca Gardian al Regaturilor Sigilia, Pyramidon si Maurya, el fiind
gardianul Regatelor Arkadiene, Muspell si al Triburilor de Sud. L-am intrebat cine l-a
pus sa-l apere. Mi-a raspuns asa:
-Viitorul m-a pus s-o fac. Maestrul meu este efectul, Forma. Sora mea este
avocata cauzei, Fiinta. Impreuna cu Librarul, Gardianul, domnul I si cu noi
doi...suntem singurii care pot preveni Apocalipsa lumii noastre... Colapsul Fictiv,
Restartul Final.
Eu tot nu l-am crezut. Mare greseala, caci imediat cum i-am spus ca nu-l
credeam, s-a transformat intr-o Fiinta Nemuritoare cu aripi de liliac, facut din plante si
pietre, care emana energie, putere si un miros de ocean. Mi-a spus ca nu-i pasa ca
nu-l cred, dar ca voi Vedea in final. Apoi a disparut. Calatoria nu a durat mai mult de
trei saptamani dupa acea intamplare. Cred ca era de la el. Ajung intr-un oras
inconjurat de padure tropicala. Cel putin, ajung in portul lui. Cand satenii ma intreaba
cine sunt, arat siglele Regatelor Muspell si al Arkadiei si pasaportul Zefirian si cer sa
ma duca la capetenia lor. Cand ajung in fata capeteniei, ii spun dilema mea. Mi-a
raspuns ca Regatul era mai mult o Confederatie de Triburi si ca daca vreau sa-mi
indeplinesc scopurile, trebuia sa ma duc la fiecare trib si sa-i conving sa-si adune
capeteniile si sa vina la Tribunalul Maret pentru adunarea de energie primordiala. I-
am intrebat de ce ar trebui sa fie atat de greu. El m-a spus ca Triburile venerau
Primordialii si ca asta era doar cauza. Efectul este Tehnologia lor Suprema:
manipularea Realitatii fara Formule. Nu mi-a fost frica. Am acceptat provocarea.
Primul trib la care m-am dus era Tribul Lumen. Ei venerau o parte din Tinul care
era doar lumina pura si arzatoare, numita Atenhelios. Acolo ara tot la fel. Desi erai in
padurea tropicala, era destula lumina incat aveai nevoie sa-ti pui ochelari speciali ca
sa vezi normal. Casele erau facute din marmura si reflectau totul. Ca sa conving
capetenia sa mearga la Tribunal, a trebuit sa ma „consult” cu Atenhelios insusi in
forma de om batran si rege.
 Urmatorul trib era Tribul Aquam. Venerau un lac in care inotasem in Tinuturi,
Lacul Adancimilor. El era mai mare decat s-ar fi crezut, continand monstrii marini.
Casele erau construite din paie si erau in jurul unui lac unde in fiecare dupa-amiaza
se facea o rugaciune la Lacul Principal. Pentru a-mi dovedi bunele intentii, trebuiau
sa ma sacrifice unui Kraken trimis de Lac ca sa-i pedepseasca pentru un eveniment
necunoscut mie. Rolul meu era doar sa scap. Desigur, am scapat cu usurinta si am
devenit ca apa sfanta pentru Lac.
Tribul Vita era urmatorul.