Sunteți pe pagina 1din 33

Bolile si daunatorii speciilor de legume solanacee: Tomate,

Ardei, Vinete
Categorie: Carti - Legumicultura

Prin aceste pagini am incercat sa aduc in atentia cititorilor conceptul de


combatere integrata prin masuri si mijloace care sa substituie, intr-o proportie cat mai mare, produsele
toxice. Notiunea de combatere a unui agent daunator nu insemneaza eradicarea acestuia ci mentinerea
sa la un nivel cat mai scazut la care sa nu produca daune majore culturilor agricole.

In structura mediului inconjurator, aceste specii care ataca plantele de cultura au rolul lor in existenta
altor specii cu care convietuiesc in echilibrul natural atat de complex si atat de putin cunoscut de noi.

Am incercat, de asemenea, sa aduc un omagiu modest unor colegi de la Institutul de Cercetare-


Dezvoltare pentru Legumicultura si Floricultura Vidra, Judetul Ilfov, specialisti de valoare inestimabila
pentru domeniul de genetica si ameliorarea legumelor, alaturi de care am colaborat pentru obtinerea
unor soiuri de ardei (gras, gogosar, lung) si patlagele vinete, soiuri care, pe parcursul catorva decenii,
au rezistat concurentei cultivarurilor straine introduse in Romania.

Din cuprins:

Agentii daunatori – Generalitati

o Agentii daunatori biologici (biotici)


 Agentii fitopatogeni
 Daunatorii
 Plantele parazite
 Buruienile
o Factorii daunatori abiotici

Sistem integrat de protectie fitosanitara a speciilor de legume solanacee (tomate,


ardei, patlagele vinete)

o Alegerea terenului
o Stabilirea asolamentului legumicol
o Pregatirea terenului inainte de plantare
o Folosirea pentru cultura a soiurilor, hibrizilor, varietatilor cu rezistenta
sau toleranta fata de atacul agentilor daunatori
 Soiuri si hibrizi cu rezistenta sau toleranta la atacul agentilor
fitopatogeni
 Plante modificate genetic
 Soiuri noi cu rezistenta la atacul daunatorilor si soiuri noi cu rezistenta la infectiile cu
agenti fitopatogeni
o Folosirea semintei certificate, procurata de la surse autorizate
o Dezinfectia spatiilor pentru produs rasad (rasadnite, sere inmultitor) si
a spatiilor pentru cultura (rasadnite, sere, solarii)
 Mijloace clasice
 Solarizarea
o Folosirea amestecului de calitate pentru semanat si produs rasadul
o Folosirea la plantare a rasadului viguros si sanatos
 Semanatul
 Repicatul
 Altoirea rasadului
 Producerea rasadurilor de altoi si a rasadurilor de portaltoi
 Obtinerea plantelor altoite
 Infiintarea culturilor
 Ingrijirea culturilor
 Identificarea de portaltoi compatibili
o Pregatirea rasadului pentru plantare
o Mulcirea solului
o Infiintarea culturilor
 Amplasarea culturilor
 Culturile asociate
 Culturile fara sol. Hidroponia
o Lucrarile de ingrijire a culturilor
 Irigarea culturilor
 Palisatul culturilor
 Fertilizarea culturilor
 Prasilele mecanice si manuale
 Defolierea plantelor
 Umbrirea/semiumbrirea rasadnitelor, serelor si solariilor
 Utilizarea plaselor contra insectelor
 Igiena culturala
 Tratarea culturilor pentru controlul speciilor daunatoare
 Folosirea produselor chimice
 Momentul aplicarii produselor chimice
 Efectuarea tratamentelor cu produse chimice
 Masuri privind securitatea muncii si a mediului
 Folosirea extractelor si a preparatelor fitofarmaceutice naturale
 Folosirea microorganismelor utile
 Folosirea speciilor de pradatori si paraziti ai daunatorilor
 Utilizarea capcanelor
 Utilizarea momelilor
o Defrisarea culturilor
o Aratura adanca de toamna
o Gropile-capcana

Bolile si daunatorii semanaturilor si rasadurilor speciilor de legume solanacee


(tomate, ardei, patlagele vinete)

o Boli
 Putrezirea (caderea) plantutelor – Pythium debaryanum Hesse
 Putrezirea semintelor si caderea plantutelor – Rhizoctonia solani
Kühn
 Putrezirea coletului – Phytophthora parasitica (Dast) var.
nicotianae (van Breda de Haan) Tucker
 Fainarea – Leveilulla taurica (Lév) Arnaud
 Putrezirea coletului – Didymella lycopersici Kleb.
 Patarea alba a frunzelor (septorioza) – Septoria lycopersici
Speg.
 Putregaiul cenusiu – Botrytis cinerea Pers. et Fries.
 Patarea bruna a frunzelor (alternarioza) – Alternaria solani
Sorauer
o Daunatori
 Limaxul cenusiu – Deroceras agreste L.
 Paianjenul rosu comun – Tetranychus urticae Koch.
 Paianjenul lat – Hemitarsonemus latus Banks
 Paduchele verde al solanaceelor – Macrosiphum euphorbiae
Thos.
 Paduchele verde al piersicului – Myzodes persicae Sulz.
 Musculita alba de sera – Trialeurodes vaporariorum Westw.
 Coropisnita – Gryllotalpa gryllotalpa Latr.

Bolile culturilor de legume solanacee (tomate, ardei, patlagele vinete) cauzate de


infectiile cu diferite specii fitopatogene

 Bolile tomatelor (Solanum lycopersicum L.)


o Viroze
 Mozaicul tomatelor – Marmor tabaci Holmes
 Mozaicul comun (obisnuit) al tomatelor – Marmor tabaci var. vulgare Holmes
 Stricul simplu al tomatelor – Marmor tabaci var. canadense Holmes
 Mozaicul aucuba la tomate – Nicotiana virus 1 C Smith
 Brunificarea interna a fructelor – Marmor tabaci var. plantaginis Holmes
 Stricul dublu al tomatelor – Marmor tabaci var. siccans Holmes si Virusul X al cartofului
 Filozitatea tomatelor – Marmor cucumeris Holmes
 Boala petelor de bronz la tomate (ofilirea patata a tomatelor) –
Lethum australiense var. typicum Holmes
 Aspermia tomatelor – Lycopersicon virus 7 Blencowe et
Caldwell
 Patarea inelara a tomatelor – Annulus zonatus Holmes
 Patarea inelara neagra a tomatelor – Tomato black ring
nepovirus
 Ingalbenirea si rasucirea frunzelor de tomate – Virusul
ingalbenirii si rasucirii frunzelor de tomate
 Mozaicul pepino la tomate – Virusul mozaicului pepino la tomate
o Micoplasmoze
 Stolburul tomatelor (lignificarea fructelor de tomate) –
Mycoplasma
o Bacterioze
 Ofilirea bacteriana a tomatelor, cancerul bacterian – Clavibacter
michiganensis subsp. michiganensis (Smith) Davis et al.
 Patarea pustulara a fructelor – Pseudomonas syringae pv.
tomato (Okabe) Alstatt.
 Necroza maduvei tulpinilor la tomate – Pseudomonas corrugata
Roberts et. Scarlett
 Patarea frunzelor si basicarea fructelor – Xanthomonas
vesicatoria (Doidge) Vauterin et al.
o Micoze
 Mana tomatelor – Phytophthora infestans (Mont) de Bary
 Mana de sol – Phytophthora parasitica (Dast) var. nicotianae
(van Breda de Haan) Tucker
 Fainarea tomatelor – Leveilulla taurica (Lév) Arnaud
 Putrezirea coletului – Didymella lycopersici Kleb.
 Putregaiul alb – Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By.
 Suberificarea radacinilor de tomate (boala radacinilor de pluta) –
Pyrenochaeta lycopersici Schneider and Gerlach
 Patarea alba a frunzelor de tomate (septorioza) – Septoria
lycopersici Speg.
 Putregaiul cenusiu al tomatelor – Botrytis cinerea Pers. et Fries
 Antracnoza tomatelor (putregaiul radacinilor si fructelor de
tomate) – Colletotrichum coccodes (Wallr.) S. Hughes
 Patarea cafenie a frunzelor (cladosporioza) – Cladosporium
fulvum Cooke
 Ofilirea verticiliana (verticilioza) – Verticilllium dahliae Kleb.
 Patarea bruna a frunzelor (alternarioza, mana timpurie) –
Alternaria solani Sorauer
 Patarea frunzelor – Corynespora cassiicola (Berk. et Curt.) Wei
 Putregaiul fructelor – Rhizoctonia solani Kühn
 Ofilirea fuzariana (fuzarioza) – Fusarium oxysporum Schl f. sp.
lycopersici (Sacc.) Snyd. et Hans.
 Bolile ardeilor (Capsicum annuum L.)
o Viroze
 Mozaicul comun al ardeiului – Marmor tabaci Holmes
 Piticirea si indesirea ardeiului – Marmor cucumeris Holmes
 Boala petelor de bronz – Lethum australiense var. typicum
Holmes
 Mozaicul galben al ardeiului (mozaicul alb, impestritarea
frunzelor, frunzele multicolore ale ardeiului) – Marmor
medicaginis Holmes var. typicum Black et Price
 Mozaicul Y la ardei – Virusul Y al cartofului la ardei
o Micoplasmoze
 Stolburul ardeiului – Mycoplasma
o Bacterioze
 Patarea pustulara a fructelor de ardei – Pseudomonas tomato
(Okabe) Alstatt
 Patarea frunzelor si basicarea fructelor de ardei – Xanthomonas
vesicatoria (Doidge) Vauterin et al.
o Micoze
 Mana ardeiului – Phytophthora capsici Leonian
 Fainarea ardeiului – Leveillula taurica (Lév) Arnaud
 Putregaiul cenusiu la ardei – Botrytis cinerea Pers. et Fries.
 Antracnoza ardeiului – Glomerella cingulata (Stoneman)
Spaulding & von Schrenk
 Verticilioza ardeiului – Verticillium dahliae Kleb
 Putrezirea fructelor si a semintelor de ardei – Alternaria tenuis
auct.
 Ofilirea (vestejirea) fuzariana a ardeiului (fuzarioza) – Fusarium
oxysporum Schl. f. sp. vasinfectum Snyd. et Hans.
 Bolile patlagelelor vinete (Solanum melongena L.)
o Viroze
 Mozaicul patlagelelor vinete – Marmor tabaci Holmes
 Alte viroze care produc boli la patlagelele vinete
o Micoplasmoze
 Stolburul patlagelelor vinete (lignificarea fructelor) –
Mycoplasma
o Micoze
 Mana patlagelelor vinete – Phytophthora parasitica (Dast) var.
nicotianae (van Breda de Haan) Tucker
 Patarea bruna a frunzelor si fructelor – Didymella lycopersici
Kleb
 Putregaiul cenusiu la patlagele vinete – Botrytis cinerea Pers. et
Fries.
 Antracnoza patlagelelor vinete – Colletotrichum melongena
Lobik
 Ofilirea verticiliana a patlagelelor vinete (verticilioza) –
Verticillium dahliae Kleb.
 Alternarioza patlagelelor vinete – Alternaria solani Sorauer
 Ofilirea fuzariana a patlagelelor vinete (fuzarioza) – Fusarium
oxysporum Schl. f. sp. melongenae Matuo et Ishigami
 Alte ciuperci care produc boli la patlagelele vinete

Bolile comune ale speciilor de legume solanacee (tomate, ardei, patlagele vinete)
cauzate de plante parazite, factori de nutritie si factori pedo-climatici


o Antofitoze
 Lupoaia (verigelul) – Orobanche ramosa L.
 Tortelul (cuscuta) – Cuscuta spp.
o Boli fiziologice (fiziopatii)
 Bolile de nutritie
 Putregaiul apical sau putregaiul inelar al fructelor
 Arsura solara a plantelor si a fructelor
 Fitotoxicitatea
 Alte tulburari fiziologice care apar la speciile de legume
solanacee

Daunatorii culturilor de legume solanaceae (tomate, ardei, patlagele vinete)

o Nematodul galicol a radacinilor – Meloidogyne incognita (Kofoid et


White) Chitwood
o Paianjenul rosu comun – Tetranychus urticae Koch
o Paianjenul lat – Hemitarsonemus latus Banks
o Tripsul comun – Thrips tabaci Lind
o Tripsul plantelor de sera – Heliothrips haemorroidalis Bché
o Tripsul californian – Frankliniella occidentalis Pergande
o Paduchele verde al piersicului – Myzodes persicae Sulz
o Paduchele verde al solanaceelor – Macrosiphum euphorbiae Thos.
o Alte specii de paduchi de frunze
o Musculita alba (musculita alba de sera) – Trialeurodes vaporariorum
Westw.
o Musculita tutunului – Bemisia tabaci Genn
o Gandacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata Say
o Omida fructelor – Helicoverpa armigera Hbn.
o Cotarul verde – Operophthera brumata L.
o Musca miniera – Liriomyza trifolii (Burgess) Spencer,
o Molia tomatelor – Tuta absoluta Polovny
o Limaxul cenusiu – Deroceras agreste L.
o Alte specii de melci fara cochilie
o Coropisnita – Gryllotalpa gryllotalpa Latr.
o Viermii sarma (gandacii pocnitori) – Agriotes spp.

Dupa ploi ne putem astepta la MANA si la alte surprize!


Categorie: Boli si daunatori
03 Iunie 2014

Dupa ploile din ultima perioada, ne putem astepta la o


explozie a manei in culturile horticole. Cresterile vegetative vor fi abundente, fapt care va expune
planta la infectii, chiar daca au existat in prealabil niste tratamente de acoperire.

De aceea recomandam aplicarea tratamentelor cu produse complexe care contin atat molecule
sistemice cat si de contact (Galben M, Cupertine Super, Drago 76 WP), care in functie de vreme si
presiunea infectiei vor putea asigura protectie pe un interval mediu de cca 7 zile.

La CARTOF, in functie de zona, este momentul celui de al doilea tratament sau chiar al treilea. Daca
nu a ajuns inca la inflorire se va aplica fungicidul Galben M in doza de 2,5 kg/ha (50 g in 10 l apa).
Dupa acest tratament va urma Drago 76 WP 2 kg/ha (40 g in 10 l apa) si apoi Cupertine Super 3,5
kg/ha (70 g in 10 l apa). Daca exista si atac de gandac din Colorado se va introduce in solutia de stropit
si insecticidul Mospilan 20 SG 100 g/ha (3 g in 10 l apa). Acolo unde exista imburuienare cu pir sau
alte buruieni monocotiledonate se va folosi erbicidul Targa Super in doza de 2 l/ha (50 ml in 10 l apa).

Pentru stimularea vegetatiei si implicit a formarii si cresteri tuberculilor, recomandam utilizarea


fertilizantului foliar Last N. Pentru aportul de microelemente si stimularea proceselor metabolice este
potrivit Arbofol SUM.

VITA DE VIE. Acum se poate aplica Galben M 2,5 kg/ha sau Cupertine Super 4 kg/ha. Daca cumva
s-a instalat mana, se va aplica urgent Drago 76 WP, dupa care la 5 zile sa va intervani cu produsul
Cupertine Super. Pentru combaterea acarienilor si a moliei, se va folosi Safran 0.9 l/ha, iar dupa doua
saptamani, la urmatorul tratament, se va stropi cu Mospilan 20 SG in doza de 0,2 kg/ha (3g in 10 l
apa).

La LEGUME (tomate, castraveti, ardei, vinete) se vor continua tratamentele impotriva manei cu produse
complexe alternate cu produse de contact. Dintre produsele de contact recomandam Rover 500 SC in
doza de 2 l/ha (20 ml in 10 l apa) si Triumf 40 WG 3,75 kg/ha ( 40 g in 10 apa). Ca insecticide, rezultate
bune se vor obtine cu Trebon 30 EC in doza de 0.3 l/ha. Intrucat urmeaza perioada acarienilor, este
bine sa se monitorizeze cu atentie culturile si sa se aplice Nissorun 0.5 kg/ha (5 g in 10 l apa).

La CEAPA, cultura infiintata primavara prin semanat direct a ajuns la faza de 5-6 frunze. Presupunand
ca primul tratament cu un produs de contact deja s-a aplicat, se va continua cu un fungicide complex
cum ar fi Drago 76 WP. Daca cultura este imburuienata se poate aplica erbicidul Targa Super in doza
de 1 l/ha pentru combaterea buruienilor monocotile anuale. Cu cat temperatura creste, apare iminent
atacul de trips, care se va combate cu Novadim Progress 1,5-2,0 l/ha (30 ml in 10 l apa).

Pentru toate culturile cantitatea de solutie pe unitatea de suprafata se va ajusta in functie de talia
plantelor (cu cat plantele sunt mai mari cu atat se va folosi un volum mai mare de solutie). Intotdeauna
pentru mana se aplica tratamente la acoperire si nu se asteapta pana la aparitia primelor simptome pe
plante. In perioade critice un produs poate garanta protectie in general 7 zile. Fertilizarile foliare cu
produse pe baza de calciu vor creste rezistenta plantelor la boli (Calcifol SUM 5 kg/ha)

Salata Iceberg
02 Septembrie 2007

Soiurile de salata

 COURT: recomandat pentru cultura timpurie; capatana compacta si bine inchisa la baza;
sensibilitate redusa la putregai; crestere rapida si productii ridicate; se preteaza foarte bine la
transport; rezistenta la mana
 BROGAN: special recomandat pentru cultura de avra, dar poate fi cultivata cu susces si
primavara/toamna; capatana mare si ferma; culoare verde - deschis; emite foarte greu tulpini
florifere; rezistenta la mana.
 EMBRACE: recomandata pentru culturi de primavara si toamna; capatana mare (500-
800grame) rezistenta la crapare; suporta foarte bine conditiile dificile de cultura; se poate
recolta esalonata; se comporta bine in camp; se preteaza bine la transport; rezistent la mana.

Pentru culturile de sere si solar (septembrie-martie) - soiul COURT


Pentru culturile de camp: primavara - soiul EMBRACE; vara- soiul BROGAN; toamna - soiul
EMBRANCE.

Fertilizarea

 Cantitate optima de azot este 100 kg azot/ha.


 La cultura timpurie se pot da cantitati mai mari
 Consumul de potasiu este de doua ori mai mare decat azotul; pentru un consum de 75 kg/ha
azot, se consuma 150 kg/ha potasiu
 Cea mai buna salata se obtine cu un nivel mai redus de azot; folosind mult azot capatina va fii
insuficient formata si de calitate inferioara; tocmai de aceia plantele trebuiesc sa fie bine
aprovizionate cu potasiu pe toata perioada de cultura.

Distantele de plantare

 pentru culturile de primava vara: 30 x35 sau 35 x 35 (9-9,5plante/metru patrat)


 pentru cultura de toamna 35 x 35 sau 40 x 35 (8 plante/m.p.)
 pentru reusita culturii este necesar un control riguros al bolilor si daunatorilo
Cum Să Plantezi Răsadurile În Solar

Despre Plantarea Răsadurilor În Solar

Utilizarea spaţiilor protejate sau a solariilor a devenit o practică destul de frecventă, cu caracter avantajos în rândul micilor
grădinari. Solarul este poate cel mai avantajos spaţiu în care legumele se dezvoltă armonios. Nimic nu se compară cu
ambientul atât de plăcut pe care îl conferă solarul.

Eşti pregătit să plantezi?

Dacă da, hai să punem pe tapet ce trebuie să faci şi care sunt primi paşi în vederea plantării răsadurilor.

În primul rând dezinfectezi solarul cu o soluţie formată din apă şi var stins. Este ecologic şi nu îţi creează probleme. Te
sfătuiesc s-o pui în aplicare.

Reţeta este extrem de simplă.

Iată cum arată: Adaugi 3-4 linguri de var stins la 10 litri de apă într-un recipient. Amesteci bine şi strecori soluţia printr-o
sită deasă. Introduci amestecul în vermorel şi stropeşti peste tot. Destul de simplu nu?.

Următorul pas este deschiderea vadurilor în interiorul solarului. Îţi recomand cu căldură această metodă. Este verificată şi
foarte eficientă.

Deschizi aceste vaduri în funcţie de lăţimea solarului. Distanţa într-e vaduri să fie de un metru.

În solar este necesar să respecţi distanţa într-e plante pe rând care este de 80 cm. Iar într-e rânduri (în cazul nostru vaduri) să
fie de un metru.

Ce urmează este uşor de înţeles. La partea de sus a solarului în dreptul fiecărui vad întinzi o sârmă paralelă cu lungimea
acestuia.

Distanţa dintr-e sârmă şi vad trebuie să fie de minim doi metri. Pe un astfel de amplasament se plantează roşiile. Te-ai prins
nu?. Acesta este decât un exemplu întrucât în solar se pot planta şi alte răsaduri.

După ce efectuezi aceste operaţii, te invit să umplii vadurile cu apă. Cantitatea rămâne să o stabileşti tu în funcţie de
posibilităţile tale de irigare.

După care iei o pauza de o zi, timp în care vadurile işi trage apa corespunzător.

Există şi o explicaţie în cest sens. Totul are o noimă. Faci asta pentru că în solarul tău ar putea fi deficit de apă la sol datorită
faptului că toată iarna a fost acoperit.

Iată că acest termen de o zi a trecut. Ce urmează?. Urmează să plantezi răsadurile în solar.

Cum Se Plantează Răsadurile În Solar

Primul lucru pe care îl vei face este executarea găurilor cu sădilul din 80 în 80 de centimetri pe fiecare vad. În cazul nostru
vadul reprezintă rândul pe care plantezi.

Ai înţeles da?. Hai să îţi spun un mic secret. Cel mai mare duşman al solariilor este urechelniţa. Pentru a evita întâlnirea
acesteia cu plantele în fiecare gaură facută cu sădilul introduci un tub din cucută sălbatică. Care se găseşte mai peste tot.
Pe malurile râurilor de exemplu.
Hai să îţi spun cum trebuie să procedezi:

După ce ai scos răsadul din răsadniţă şi ai făcut mulcirea rădăcinilor, iei fiecare fir de răsad în parte şi-l introduci prin acest
tub. Introduci tubul în gaura deja facută pe vad. Rădăcina răsadului este astfel protejată.
Dacă nu ştiai află că urechelniţa atacă la suprafaţa solului. Undeva la 2 cm în pământ. Pentru asta tubul trebuie să
rămână cu 2-3 cm în afara solului. Îl poţi numi paravanul răsadului tău. Frumos nu?.

Repeţi operaţia cu fiecare plantă în parte şi iată că ai reuşit să plantezi.

Felicitări ai încheiat operaţia de plantare a răsadurilor în solar. Şi unde mai pui că ţi-ai tras şi paravan la răsaduri.

Probabil credeai că te las aşa. Nu nici decum. Mergem mai departe şi te mai învăţ un mic artificiu la care te rog să reflectezi
cu atenţie. Ai auzit de stuful de baltă?. Se găşeşte peste tot. Bălţile nu duc lipsă de aşa ceva.

Practic iei acest stuf din baltă şi îl foloseşti drept element de susţinere a răsadului. În alţi termeni i se mai spune şi arac.

Acest arac din stuf suportă foarte bine apa. Nu putrezeşte şi este mai bun decât ori ce fel de aţă, sârmă sau alte elemente de
susţinere.

Şi mai e şi gratis. Ce zici?. E bine nu?. Tot ce trebuie să faci este să-l înfigi lângă fiecare fir de răsad şi să-l legi cu o
sârmuliţă la partea de sus. Adică de sârma ce vine ancorată la partea de sus a solarului. Cea despre care am discutat.

Asta e tot. A fost greu?. Dacă da pune o întrebare poate îţi mai uşurez puţin din greutăţi. Iar dacă consideri că ţi-a plăcut,
trimite acest articol pe cursă să înveţe şi alţii din el.

Succes !

Lucrari De Întreţinere A Răsadurilor

D acă până astăzi te-am învăţat cum să faci o răsadniţă , cum să semeni seminţele de legume, astăzi vreau să îţi arăt cum se
fac lucrările de întreţinere a răsadurilor. De ce? Simplu. Pentru că ştiu cu ce te confrunţi.

Agitaţie se numeşte această stare. Te agiţi mai rău ca şampania şi asta pentru că în disperarea ta de a face răsadurile să
crească cât mai repede rişti sa faci greşeli care mai târziu se va dovedii extrem de regretabile.

M-am hotărat să ţi-o spun drept în faţă. Fără sa menajez pe nimeni. Iată motivele pentru care imi pledez cazul:

Ţi S-au Îngălbenit Răsadurile?

Oare de ce?
Pământ puţin în răsadniţă, lipsă substanţe nutritive(organice), oscilaţii de temperatură mari, apă multă, frig, umiditate mare.

Să o luăm cu ce trebuie şi ce nu trebuie să faci după ce îţi răsare răsadurile.

În conditii de temperatură constantă, de 22-25 de grade celsius tomatele răsar în 6 zile, ardeiul răsare în 9 zile, vinetele răsar
în 11 zile, castraveţii răsar în 3-4 zile şi mă rog tot aşa.

Să presupunem că ai urmat sfaturile mele, ai semănat sămânţa pe rânduri bob cu bob, din doi în doi cm pe rând şi 5-6 cm
între rânduri. Plantele au răsarit slava Domnului şi deja te gândeşti cum să le faci sau mă rog să le ajuţi să crească mari şi
frumoase. Prima lucrare şi cea mai importantă este să începi cu aerisirea spaţiilor în care ai înfiinţat răsadurile.

Fie că răsadniţele sunt amplasate în solar, fie că sunt pe paturi sau platforme calde sau semicalde vei începe cu aerisirile
răsadurilor.

În ce constă acest lucru?

Aerisirea te va ajuta la limitarea sau scăderea temperaturii în straturile germinative care trebuie să fie de 18-20 de grade. În
aceste condiţii răsadul tău nu va suporta nici un fel de risc.

Ce se întamplă dacă temperaturile depăşesc aceste limite?

Răsadul va avea de suferit întrucât este prea mic şi firav, aspect ce va duce la căderea masivă sau la răsucirea lui în
răsadniţă.

Acesta este un aspect important şi hai să-ţi spun şi de ce.

Cum tu urmăreşti evoluţia răsadului zi de zi, vei fi tentat să ce? Să-l uzi cu apă desigur, mergând pe varianta că astfel îl vei
aduce la viaţă, la plan cum îmi place mie să spun.

Numai că nu se va întâmpla aşa. Răsadul deja sufocat de atâta căldură nu va răspunde corespunzător la operaţia de udare
aplicată de tine şi practic se va culca frumos pe pământ şi îşi va da duhul.

Nefiind nimeni prin preajmă să te ajute intrii repede pe facebook, că pe blog nu poţi face comentarii, îi ceri prietenia lui
Traian Voinea şi îi spui că nu ştii ce are răsadul.

Ca s-a culcat la pământ, că a căzut, că s-a îngălbenit, că s-a ales praful de el, că cine-o fi de vina?. Una peste alta aştepti să-ţi
dau şi un răspuns mulţumitor ca şi cum eu aş fi Dumnezeu să aduc din nou la viaţă răsadurile tale.

E afla că eu nu am aceste puteri, şi ca şi tine mă străduiesc din răsputeri să respect câţiva paşi corecţi, sau cum vrei tu să le
spui încât să evit neplăcerile prezentate mai sus.

Iată ce fac eu:

După ce răsadurile au răsărit le vizitez la prima ora a dimineţii. În răcoarea dimineţii mai concret. Desfac ramele răsadinţei,
le dau jos şi las răsadul în aer liber. Făra teamă, fără să-mi halesc vre-un stres sau agitaţie că se va întâmpla ceva rău.

Pasul doi. Iau o furculiţă de bucătărie(cred ca ai una şi tu nu?) şi încep să sap cu furculiţa printre rândurile răsadului.
Buuuun. Ce fac mai concret? Aerisesc stratul germinativ şi implicit rădăcinile micuţului meu răsad care încă nu s-au
dezvoltat. Dar care au nevoie de o mică aerisire.

Care este secretul?

Ţi l-am mai spus cândva. Ăţi spuneam atunci că răsadul trebuie să ţipe un pic după apă pentru a se înrădăcina mai bine. E
asta fac acum. Voi săpa pe rânduri în ideea de a pătrunde uscătura în stratul germinativ şi aerul cât mai răcoros al dimineţii.
Ăsta este secretul rădăcinilor puternice.

Dupa ce am termint toată rasadniţa de săpat, care nu durează mai mult de o oră, aşez din nou ramele pe tocul răsadniţei şi
instalez distanţierele. Asta în condiţiile în care temperatura zilei a început să crească. Dacă temperatura scade(este un timp
prea racoros) le astup ermetic. În fine să mergem pe varianta temperaturilor ridicate.

De control, introduc în răsadniţă termometrul iar surpriza cea mare deja se face simţită. Temperatura stratului germinativ a
scăzut simţitor la 15- 16 grade. Ceea ce este foarte bine.

Însă lucrurile nu vor rămâne pentru mult timp aşa. Temperaturile vor urca din nou la orele amiezii, moment în care voi sălta
distanţierele la circa 25-30 cm, încât căldura generată de stratul germinativ deja încins de razele solare să iasă afară.

Mă vei întreba de ce nu dezvelesc răsadul complet? Din cateva motive iar cel mai important motiv este ca întâlnirea
micuţului meu răsad cu razele soarelui la orele amiezii nu va fi una tocmai plăcută. Fiind prea mic şi plăpând există riscul să
se topească chiar în faţa ta. Ori cu siguranţă nu vrei să se întâmple asta nu?

Aşa că vei merge pe varianta distanţiere da? Spre seară, când temperaturile încep să scadă uşor rămâne să acoperi răsadniţa
total, până a doua zi când vei începe din nou cu operaţiile de aerisire. Ce vei observa a doua zii? O schimbare radicală a
rasdurilor tale. Vei avea impresia ca deja, răsadurile au crescut mai mari.

Este o impresie falsă desigur, şi asta datorită efectului vizual creeat de mâna ta. Care efect? Efectul creeat cu furculiţa printre
rândurile răsadului tău. Adică Sapa şi Aerisirea Concomitentă(la o singură trecere).

Rezultate vizibile vei avea în a patra zi şi asta pentru că în cea dea treia va trebuii să uzi răsadurile la orele serii cu apa
călduţă de 17-18 grade, atât cât are la acel moment stratul tău germinativ.

În cea de-a patra zi deja răsadul tău îşi va arăta vigoarea şi puterea. Practic se va împuternici vizibil.

Hai să ducem discuţia în altă parte. Aceste lucrări de întreţinere şi aerisire în combinaţie cu două fertilizări va face ca
răsadul tău să devină extrem de viguros. Vei avea un răsad care la plantare va depăşii cu brio capriciile zilelor însoţite de
arşiţă.

Ori pentru asta va trebuii să faci următoarele lucruri:

O fertilizare bazată pe must de bălegar(vacă) îndoit cu apă. Proporţia să fie o găleată de must, diluată cu 9 găleţi de apă(10%
must si 90%apă). Faci acest amestec şi cu stropitoarea prevazută cu un furtunaş vei face trecerea printr-e rândurile răsadului
tău.

După această operaţie aplici o apă uşoară. Această operaţie se face când răsadul deja s-a înrădăcinat bine, când deja are 6-7
frunze adevărate.

S-au potţ face o fertilizare cu un biostimulator(opţional). Să fie Atonik zic eu. Este cel mai bun şi îţi recomand să îl aplici cu
o săptămână înainte de plantare. Atât nu mai mult.

Răsadul tău va avea o doză de îngrăşământ asimilată extrem de puternică, fapt care îl va ajuta să ignore arşiţa zilelor de
primăvară ce va venii peste el la momentul plantării. Şi te asigur că de astfel de zile nu vei duce lipsă.

Despre fertilizările amplasamentelor în care vei înfiinţa grădina am mai spus cîte ceva însă acum vreau să îţi prezint un mic
aspect ce îţi va da cu siguranţă de gândit. Condiţiile de mediu se vor schimba radical mai ales dacă vei strămuta răsadul în
câmp.

Ai grijă să fertilizezi pământul corespunzător, încât răsadul ce va constituii viitoarea ta cultură legumicolă să nu ducă lipsa
îngrăşămintelor.

Este exclus să transferi răsadul dintr-un loc bine îngrăşat, într-un teren extrem de sărac sau lipsit de orice fel de
elemente nutritive.
Răsadul plantat pe astfel de terenuri, în ciuda faptului că este foarte bine îngrijit, călit şi îngrăşat va pierii. Aşadar atenţie
maximă.

Respectă aceşti paşi şi cu siguranţa nu vei mai avea răsaduri galbene în veci.

Si totuşi dacă s-au îngălbenit ce va trebuii să faci?

 asigurăle o doză de îngrăşăminte organice sau chimice, un must sau macerat format din balegă de vacă şi găinaţ de
pasăre(am mai vorbit despre el)
 trateazăle cu o zeamă bordeleză
 aeriseştele corespunzător
 nu le silii cu apa

Asta trebuie să faci. S-a înţeles da?

Succes spor la treabă şi să aud că ai cele mai frumoase răsaduri din lume.

Cu dragoste fondatorul blogului www.cumsafaciogradina.com

Voinea Traian

Câte Tipuri De Legume Pot Fi Cultivate Într-o Seră

Astăzi am primit un e-mail de la un viitor grădinar în care mă ruga să-i fac o listă cu toate legumele posibile ce pot fi
cultivate într-un spaţiu protejat. Mai mult decât atât, omul vroia să ştie de câti metrii pătraţi va avea nevoie încât plantele să
producă 100 de kg legume pe metru pătrat pentru consumul propriu.

Sincer să fiu, o listă este extrem de simplu de făcut în acest sens. Însă partea cea mai delicată se rezumă la faptul ca o astfel
de abordare presupune un studiu extrem de amănunţit. Cu detalii, exemple, dovezi, multă pasiune, dăruire şi muncă din
partea celui care doreşte să ajungă la o astfel de performanţă.

Într-un spaţiu protejat, seră sau solar, poţi cultiva legume diversificat. Însă nu le poţi cultiva în acelaşi timp. Şi asta pentru că
fiecare plantă în parte se cultivă eşalonat în funcţie de tipul ei de creştere.

Începând să zicem de la plantare şi până la fructificare. Deci lista este extrem de simplu de făcut, numai că va trebuii să
intercalezi aceste plante după anumite criterii:

Iată câteva dintr-e ele:

 intercalarea plantelor
 umiditate
 căldură
 aer
 apă
 tratamente pentru boli şi dăunători
 sol

În speţă va trebuii să alternezi cu fiecare tip de legume în parte la aşa manieră încât pe tot parcursul anului legumicol să poţi
ajunge cu plantele la fructificare, întrucât acesta este scopul. Legume proaspete în vederea consumului propriu.

O cantitate standard de 100 de kg legume pe metru pătrat este posibilă. Însă calculul nu se face la aceasta manieră. Poate
dacă vorbim numai de bulboase, rădăcinoase sau legume din familia plantelor crucifere:varza albă, roşie.

Daca vom discuta despre plante termofile: ardei, roşii, vinete sau castraveti, problema se pune la altă manieră. Totul se
calculează individual în funcţie de cum va fructifica fiecare plantă în parte. Asta ca să ajungi la numărul de kg legume dorit
de tine.

Aşa că rămâne să îţi faci planul singur, în funcţie de spaţiul pe care îl deţii. Să te apuci de treabă şi sş plantezi toate legumele
posibile.

O alta întrebare era de câţi metrii pătraţi vei avea nevoie în vederea construcţiei spaţiului protejat: seră sau solar.

Răspuns: Pentru a cultiva toate legumele posibile vei avea nevoie de mai multe spaţii protejate. Vei ţine cont de cerinţele
necesare în ce priveşte creşterea şi fructificarea pentru fiecare tip de legume în parte.

Legumele trebuie să se încadreze într-un şablon standard în ce priveşte aceste cerinţe

 condiţii de mediu: temperatură constantă, curenţi de aer. Va trebuii să ştii cum să alternezi cu temperaturile în
spaţiile protejate. Una din cele mai grave cauze datorate căldurii excesive este căderea florilor sau apariţia
dăunătorilor. Nu ne jucam când vine vorba despre aceste aspecte.
 sol: soluri bine îngrăşate bogate în humus. Soluri nisipoase cu permeabilitate mare. Acestea conferă posibilitatea
apei şi îngrăşamintelor naturale să ajungă către rădăcinile plantelor într-un mod extrem de rapid. Soluri argiloase
sau aluvionare. Acestora va trebuii să le aduci îmbunătăţiri substanţiale în ce priveşte structura. Vei suplimenta cu
elemente organice nutritive.
 aer: vei fi pus în faţa faptului împlinit atunci când vine vorba de aer. Mulţi o greşesc rău, crezând că dacă au
plantat legumele în solar acestea nu vor mai avea nevoie de aer. Practic lasă câteva guri de aerisire şi problema este
rezolvată. Însă lucrurile nu stau nici pe departe aşa.
 legumele din interiorul solarului va trebuii să facă contact cu aerul din exterior zilnic. Şi asta prin aerisiri repetate.
Ţi-am făcut un articol în acest sens, unde îţi relatez câte ceva despre construcţia solarului. Îţi vorbeam despre
poalele solarului care trebuie să fie culisante. Să te joci practic cu ele de sus în jos şi să aeriseşti solarul zilnic.

Nu este că ai băgat plantele sub nailoane şi gata te-ai scos. Iar de pe acum aştepţi să faci tone de legume sau sute de kg pe
metru pătrat. Nu.....nu vei ajunge niciodată la astfel de cantităţi dacă nu vei ţine cont de fiecare detaliu deja prezentat.

Un alt aspect despre care vreau să-ţi vorbesc este cantităţile de apă în funcţie de cerinţele plantelor la toate fazele de creştere
şi fructificare şi despre care am mai scris. Plecând cu planta de la stadiu de răsaduri şi până la înflorire şi fructificare va
trebuii să şti cum se aplică aceste norme de apă.

Cu siguranţa dacă vei citi acest blog vei afla despre ce înseamnă excesul de umiditate şi cum sa eviţi, previi, eventualele boli
ce ar putea să apară.

Intercalarea plantelor o vei face în functie de talia acestora pentru a nu provoca efectul de umbrire. Care şi ăsta deranjează de
cele mai multe ori.

Exemplu:

Cine îţi poate garanta că o tufă de roşii poate produce 20 kg?. Numai cei care au experimentat. Dacă eşti la prima experienţă
de acest gen va fi extrem de greu pentru tine.

Un calcul este simplu de făcut nu ? 4 tufe roşii x 20 kg per tufa = 80 kg. Asta presupune 4 plante pe metru pătrat. Dacă vei
ţine cont de distanţa dintr-e plante. Simplu nu?. Şi aşa cu toate legumele.

Totul frumos, organizat cu intercalări cu segmente sau paravane de protecţie într-e plante asta ca să nu polenizeze într-e ele
sau se corceasca. Se mai întâmplă ăi dastea.

Ce ar fi să plantezi 10 tufe de ardei iute să zicem, lângă 100 tufe de ardei gras?. Ce crezi că se va întâmpla dacă plantele în
speţa se corcesc?. Va fi un dezastru total...te asigur.

Practic gustul ardeiul gras în urma polenizării va devenii iute. Un aspect nedorit de nimeni cred eu. Deci se pune problema
că poţi cultiva toate legumele posibile într-un solar sau seră?.

Evident că nu. Nu este posibil un astfel de exerciţiu. Exsistă riscul să pierzi urât de tot. Şi asta pentru că nu ai experienţa
necesară. Încă nu eşti pregătit pentru astfel de experimente. Sau mai bine spus va trebuii să înveţi cum se intercalează
plantele încât să nu ai niciodată probleme.

În concluzie: ia-o încet, cu paşi mărunţi şi siguri. Pentru un început mergi pe 3-4 variante de înfiinţare. Prin rotaţie, frumos,
organizat. Creează câteva spaţii pentru: zarzavat, salate, bulboase, rădăcinoase în general pentru plante cu talie mică.

Pentru restul plantelor, cele cu talie înaltă, creează un alt spaţiu. Mai târziu după ce vei trece de acest stadiu de început, vei
începe să experimentezi individual cu fiecare tip de legume în parte.

Mai concret vei începe să intercalezi plantele la aşa manieră încât să corespundă cerinţelor prezentate mai sus.

Şi uite aşa, uşor, uşor vei ajunge la performante notabile în ce priveşte cantităţile de legume proaspete şi bune dorite de tine.
Legume care se doresc a fi consumate cu drag de toţi membrii familiei tale.

Desigur sunt multe aspecte de discutat şi cu care te vei întâlnii în drumul tău către cele legumicultoreşti. Într-o zi vom
discuta altfel, pe exemple concrete în funcţie de ceea ce îmi vei spune că ai făcut. Lucru pentru care te invit să îmi spui chiar
acum la ce stadiu eşti cu solarul.

Dacă l-ai pregătit pentru sezonul de iarnă, dacă eşti gata de atac încât să produci 100 kg de legume pe metru pătrat. Chestii
dastea înţelegi?

Dacă da sau dacă nu, rămâne să îmi spui tu.

Succes !

Cum Să Faci O Cultură De Castraveţi


Castraveţii, subiectul meu preferat. Există o vorbă care spune că nu e bine să vinzi niciodată castraveţi la grădinari. Şi pe
bună dreptate vorba este spusă cu tâlc şi un pic de umor. Asta pentru că într-adevăr cultura de castraveţi ridică la rampă o
serie întreagă de cunoştinţe pe care trebuie să le cunoşti, dacă te afli printr-e cei ce doresc să înfiinţeze o astfel de cultură.

Castravetele ca şi alte legume de altfel, cunoaşte o serie întreagă de întrebuinţări.

Este ingredientul numărul unu în prepararea salatelor de crudităţi şi poate cel mai căutat sortiment ce poate fi asezonat lângă
delicioasele fripturi servite la diferite ocazii sau zilnic.

Se consumă atât în stare proaspătă cât şi sub formă murată, făcând obiectul principal în ce priveşte stocurile de legume în
stare de conservare din timpul iernii.

Plecând de la aceste aspecte m-am gândit să vin astăzi în faţa ta şi să-ţi prezint cum se înfiiinţează cultura de castraveţi.

Castravetele se cultivă pe suprafeţe extinse, pe soluri nisipoase, argilo-nisipoase sau soluri bogate în humus. Nu are
preferinţe de sol, aşa că îl poţi adapta la orice tip de teren. Preferă solurile îngrăşate cu substanţe organice, în cazul de faţă
cel mai bun ingredient fiind gunoiul de grajd.

Cel puţin măcar eu unul aşa am făcut de fiecare dată când am cultivat acest minunat fruct legumicol.
Hai să luăm drept etalon suprafaţa cultivabilă de un hectar şi să ne apucăm de treabă.

Cum Să Fertilizezi Terenul Toamna

Terenul prevede o îngrăşare cu 15-20 tone gunoi proaspăt aplicat în toamnă sau 10 tone gunoi putred aplicat în primăvară.

Cele mai bune terenuri, premergătoare înfiinţării culturilor de castraveţi sunt terenurile ce au fost cultivate cu păioase. Cum
ar fi de exemplu: grâul sau orzul.

Aceste culturi părăsesc terenul din timp, undeva la jumătatea anului. Lunile Iunie şi respectiv Iulie. Imediat după recoltarea
acestor culturi de cereale, intrii şi fertilizezi terenul cu o cantitate de 20-25 tone gunoi grajd.

Te rog să reţii un aspect. O astfel de gunoire o faci odată la cinci ani. Da ai înţeles destul de bine. Această cantitate dă forţa
necesară pământului pentru cinci ani de zile. Este cea mai eficientă metodă de îngrăşare a pământului pe termen lung. Şi
unde mai pui că este şi 100% ecologic.

După ce ai împrăştiat gunoiul pe miriştea terenurilor respective, încorporezi îngrăşămantul cu plugul.

Reţine un mic aspect: ai două variante de luat în calcul.

Prima variantă este să discui terenul şi să înfiinţezi cultura de castraveţi imediat. Totul se face în condiţii de irigare. Deci
trebuie să ai sistemul de irigaţie pus la punct. Şi te asigur că este destul timp iar castraveţii au timp să se facă până în
toamnă.

Cea de-a doua variantă este să laşi terenul ogor şi să cultivi castravetele în anul ce urmează să vină.

Plecând de la aceste variante rămâne să alegi când şi cum vrei să înfiinţezi această cultură.

Cele mai cunoscute soiuri de câmp sunt aşa zisele Soiuri tip Cornichon.

Desigur şi hibrizii merg tot atât de bine. Aşa că nu te stresa, castravetele este de data aceasta generos. Practic într-o perioadă
relativ scurtă de timp, 2-3 zile, seminţele germinează şi frumoasele tale plante sunt gata răsărite.

Bun..... după ce ai arat terenul îi aplici două, trei, discuirii repetate şi intrii la semănat.

Şi aici ai doua variante de semănat:

Prima variantă ar fi să-i semeni cu tractorul cu semănătoarea de porumb.

Cultura se înfiinţează foarte repede dezavantajul fiind cantitatea de sămânţă. Prea mare. Undeva la 15 kg. Dar totuşi poţi face
un artificiu şi anume o secţie o umplii iar una o anulezi.

Distanţa într-e rândurii fiind de 1,40 metri. Ceea ce mi se pare un pic cam mare. Dar merită întrucât castraveţii au tendinţă de
întindere, această distanţă fiind suficientă dacă nu chiar normală.

A doua variantă de semănare ar fi să marchezi terenul cu aceiaşi semănătoare şi să însămânţezi castraveţii în cuiburi pe
fiecare rând în parte.

Acum e acum.

Cum Să Semeni Castraveţii În Cuiburi

Ţinând cont de marcajul efectuat, cuiburile creeate trebuie să cadă intercalat.

Iată cum faci: faci cuiburile din metru în metru pe primul rând, iar în fiecare cuib introduci trei seminţe de castravete.

Cuibul îl faci manual cu sapa. Ai grijă ca sămânţa să nu cadă prea adânc. Adâncimea să fie undeva la 2-3 centimetrii. Deci îi
pui mai în faţă cum se spune.
După ce ai terminat primul rând intri pe cel de-al doilea şi iată ce ai de făcut.

Te orientezi la aşa manieră încât linia imaginară a cuibului creeat să cadă la jumătatea cuiburilor după primul rând.

Adică să nu fie în dreptul acelora-şi cuiburi ci într-e ele. Astfel creezi spaţiul de dezvoltare(adică 1,40 metri) şi câştigi şi
teren totodată.

Cu alte cuvinte îi semeni intercalaţi. Frumos nu?. Mai mult, cantitatea de sămânţă se reduce substanţial undeva la 4-5
kg. Aşa că tu eşti cel care hotărăşti cum vrei să semeni.

Acum că ai semănat şi înfiinţat cultura, urmează să dai drumul la apă şi să uzi castraveţii pentru a răsării cât mai repede.

Cum Se Udă Cultura De Castraveţi

În condţii de vară castravetele răsare în trei zile. Până la răsărire menţine suprafaţa de câmp jilavă, uşor umedă pentru a
nu lăsa pământul să se usuce şi să creeze crustă. Astfel oferi şanse castraveţilor să răsară în totalitate.

După ce au răsărit aplică-le cantităţi moderate de apă 10-15 litri pe metru pătrat odată la 4-5 zile. Udă castraveţii seara să
prindă noaptea în faţă şi astfel eviţi ca aceştia să se măneze.

Ai grijă cu excesul de umiditate întrucât castravetele face făinare. Practic frunzele acestora fiind în contact direct cu
pământul creează mediul optim pentru dezvoltarea bacteriilor şi micro-organismelor ce nu pot fi văzute cu ochiul liber. Este
vorba despre depozite parazitare şi alte boli cea mai frecventă fiind făinarea.

Această boală este vizibilă. Practic pe frunzele castraveţilor se creează nişte pete albe de formă triunghiulară. Nu îţi face griji
există Ridomilul îl poţi aplica şi vei rezolva problema. Ţi-l recomand să-l foloseşti.

Boala se manifestă în vetre, ici, colo. Dacă nu tratezi se extinde pe toată suprafaţa legumicolă ceea ce nu îţi doresc.

Nu uda castraveţii în timpul zilei sau la orele dimineţii. Frunzele sunt destul de sensibile când vine vorba de apă. Razele
soarelui împreună cu apa de pe frunze creează efectul de lupă şi astfel mănezi castraveţii cu mânuţa ta.

Aşa că renunţă la acest stil de udare şi udă castraveţii numai seara(spre seară) pentru a prinde noaptea în faţă. Astfel nu-i
expui la nici un fel de pericol.

Alte detalii:

Acestor tipuri de cultură intensivă nu li se aplică ciupirea sau cârnirea vrejilor. Întrucât este o operaţie destul de anevoioasă
şi practic nu ai timp să te ocupi cu aşa ceva.

Prăşeşte castraveţii macanizat de doua trei ori până la întinderea vrejilor, după care îţi recomand să nu mai intrii în ei până
la recoltare.

Pentru terenurile expuse la vânt, unde vântul persistă în timpul verii şi nu numai, recomand fixarea vrejilor de pământ cu
cârlige de lemn.

Practic iei o nuia de lemn (de salcie spre exemplu) o îndoi deasupra vrejului şi o înfigi în pământ.

Astfel vrejul se fixează şi vântul nu-l mai poate tăvălugii. Deci reţine: vântul poate face ravagii. Aşa că fi preventiv şi fixează
vrejurile castraveţilor corespunzător.

După aproape aproape 50 de zile controlează cultura şi ai să observi că frumoşii tăi castraveţi au început să fructifice. Practic
sunt gata de recoltat.

Cum Recoltezi Castraveţii

Tot ce trebuie să faci de aici înainte este să recoltezi castraveţii din două în doua zile pentru a nu-i lăsa să crească prea
mari.

Nu de alta dar trebuie ţinut cont şi de cerinţele pieţii care şi-aşa a devenit un moft demult depăşit.
Nu e că nu se poate consuma şi un pic mai mari. Ba da se poate. Dar dacă acestea sunt pretenţiile, nu ai ce face.

Trebuie să te conformezi cerinţelor oamenilor(clienţilor tăi). În ceea ce priveşte produsul fireşte.

În Concluzie:

Aşa se înfiinţeaza o cultură de castraveţi în câmp şi sper că ce ţi-am prezentat să te ajute să mergi mai departe. Aş dorii să
văd cum convingerile tale corespund cu convingerile mele din raţiuni grădinăreşti fireşte.

Reţine: înfiinţarea culturilor de primăvară sunt identice cu cele efectuate în timpul verii. Important este cu ce fel de cultură
vrei să ieşi la rampă. Cultură de primavară sau de toamnă ?. Tu eşti cel în măsură să alegi.

Aşa că hai să ne punem de acord să dezvoltăm ceea ce alţii nici nu au visat măcar. Nu este uşor să depăşeşti aceste obstacole
dar nici greu.

Ideea este să vrei. Restul este deja poveste. Important este să nu faci pasul înapoi niciodată. Munca în grădină nu este nici
grea dar nici uşoară.

Rezultatele munci se văd toamna când frumoasele tale plante sunt încărcate de roade ce aşteaptă sa fie culese şi valorificate.

Aşa că gustă şi tu din acest stimulent. Bucură-te şi trăieşte din plin frumoasele tale experienţe petrecute în grădina de
legume.

Dacă ţi-a plăcut acest articol acordă-i te rog un like şi distribuie-l mai departe prietenilor tăi. Să înveţe şi ei cum de altfel ai
învăţat şi tu.

Cum Să Parcelezi Grădina De Legume

Cum parcelez grădina?

I ată o întrebare cu care mă întâlnesc frecvent în ultimul timp. O parcelă înseamnă un segment din suprafaţa de pământ ce
urmează să o modelezi în vederea înfiinţării culturilor legumicole.

Avantajele sunt extrem de benefice, întrucât orice grădină, indiferent de mărimea ei, este calculată la aşa manieră încât să fie
foarte uşor controlată şi verificată.

Terenul poate fi modelat în funcţie de tipul de cultură pe care îţi doreşti să îl înfiinţezi. În acest articol o să-ţi prezint o gamă
variată de modele parcelare, pentru a înţelege mai bine care este utilitatea şi scopul unor astfel de structuri.

Si pentru că vorbim de structuri parcelare acestea sunt modelate sub formă dreptunghiulară sau pătrată, modelate mecanic
sau manual, în funcţie de mărimea culturii şi planeitatea terenului solului în care urmează să cultivi.

Nu o să lăsăm lucrurile să decurgă altfel decât trebuie, întrucât modelarea terenului sub formă de parcele este cel mai
important element pe care tebuie să-l cunoşti înainte de a începe însămânţarea sau plantarea propriu zisă.

Pentru că asta faci în grădină. Semeni şi plantezi. Cu siguranţă mai sunt şi alte lucrări pe care le faci şi de care trebuie să ţi
cont, dar despre acestea o să discutăm în detaliu pe parcursul discuţiei noastre.

Rolul unei parcele se referă la usurinţa cu care poţi tine sub observaţie cultura în sine. Ce înseamnă să ţi sub observaţie?.

Înseamnă să urmăreşti evoluţia plantelor pe toată perioada de vegetaţie, într-un ritm alert, corespunzător, util şi benefic
acestora.

Te interesează în mod direct să ai controlul asupra plantelor cât mai repede posibil. În concluzie, este vorba despre
dimensiunea şi modelul parcelei în funcţie de cultura ce urmează sa o înfiinţezi.

O altă caracteristica este sistemul de udare(irigare) fară de care grădina ar avea extrem de mult de suferit.

Şi asta pentru că înainte de toate trebuie să şti, că o grădină fără sistem de irigaţie este o grădina moartă din start. Apa
înseamnă viaţă şi trebuie să fie prima ta grijă când pleci la drum cu grădina de legume. Legumele au cerinţe de apă ridicate
în comparaţie cu cerealele şi se impune să acorzi o maximă atenţie acestui aspect.

Hai să le luăm pe rând şi să vorbim despre dimensiuni, modele, sisteme de udare şi ce culturi poţi înfiinţa pe astfel de
parcele.

Dimensiunea parcelei

Aş începe prin a-ţi spune că dimensiunile parcelelor sunt preferenţiale. Cu cât parcela este mai mică, cu atît este mai bine.

Spre exemplu: o parcelă de 50 m lăţime şi 50 m lungime este perfectă dacă cultivi intensiv. Adică pe o suprafaţă mai mare de
teren.

Ideea este să transformi aceste parcele într-un anumit model cum ar fi: biloane, vaduri, cavale, brazde, lehale sau
brazde înălţate.

Pentru a creea aceste modele ai nevoie de utilaje specifice de modelat.

Exemplu: rariţa este un utilaj cu care poţi creea vaduri, biloane şi cavale.

Brazdele se fac cu maşini speciale de modelat la momentul înfiinţării culturii sau pot fi făcute manual.

Exemplu: dacă vrei să cultivi ardei, există o maşină specială care modelează terenul în acest sens. Practic îl copiază şi îl
transformă în brazde înălţate sau biloane, în funcţie de modelul pe care vrei să plantezi. Biloane sau brazde înălţate.

Un alt exemplu: dacă doreşti să înfiinţezi o cultură de ceapă ceaclama sau ceapă din seminţe, există de asemeni o maşină de
semănat care modeleză terenul sub forma de brazde înălţate, corespunzător culturii respective.

Totul se face în funcţie de tipul de cultură pe care îl înfiinţezi. Desigur aceste modele pot fi creeate şi manual.

Hai să luăm spre exemplu o cultură de morcovi. Poţi cultiva pe terenuri plane sau pe creasta biloanelor deja create. Cum se
face?. Se fac biloanele cu rariţa, se tasează creasta bilonului, după care intervii cu maşina de semănat şi semeni direct pe
creasta bilonului.

Gândeşte ce avantaj poţi avea cu o astfel de cultură. Practic oferi morcovului mediul de dezvoltare perfect. El se dezvoltă în
pământ iar bilonul creeat de tine este tot ce îi trebuie. Nu va întâmpina nici un fel de problemă întrucât bilonul este afânat şi
dă şanse morcovului să crească drept şi frumos. Şi acesta este doar un exemplu. Cu siguranţă mai sunt şi altele.

De asemeni pe un astfel de model poate fi plantat şi cartoful. La fel ca şi pe morcov, bilonul îl va ajuta să se dezvolte
armonios.

Mai mult. Biloanele sunt cele mai veritabile captatoare de apă provenite din căderea ploilor torenţiale. O parcelă
modelată sub formă de biloane va fi ferită tot timpul de băltirile ce s-ar putea ivii.

Tot despre dimensiuni: încercă şi creează parcele de 20 metri, iar la jumătate lasă o alee de trecere. Sunt cele mai
avantajoase dimensiuni când vine vorba de brazde sau biloane create manual.

Practic îţi desfăşori activitatea pe aceste alei. Aleea nu trebuie să fie mare de un metru.

În felul acesta segmentul de bilon sau brazdă va avea 9,5 m. Unor astfel de biloane sau brazde le poţi da planeitate perfectă
pentru că sunt mici şi uşor de lucrat.

Ce înseamnă planeitate?

Înseamnă sa fie perfect drepte, încât apa sa circule foarte uşor şi să ajungă la toate plantele.

Iată un exemplu negativ sau contra exemplu: dacă brazda este elicoidală apa nu va ajunge niciodată la toate plantele.

Practic se va strânge într-un anumit punct şi îţi va creea neplăceri. Adică băltiri masive de apă, de care cred că ai nevoie. Nu
băltiri îţi trebuie ţie în grădină.

La fel se întâmplă şi cu bilonul. Dacă albia acestuia, partea de jos, nu este perfect plană, apa nu ajunge la plante.

Practic apa se strânge într-un anumit loc, după care începe să spargă bilonul. Biloanele încep să se împrumute unul de la altul
ceeace nu este deloc bine.

Ţi-am prezentat aceste aspecte negative ca să şti ce ai de făcut pe viitor.


Brazdele manuale se fac în funcţie de tipul culturii înfiinţate. Cu cât mai micuţe şi plane cu atât mai bine. Ţine minte ca o
brazdă poate fi şi de un metru şi de 1000 de metri.

Ideea este să gândeşti înaite de toate, sistemul de apă pe care îl adaptezi şi lucrările de întreţinere ce trebuie să le efectuezi.

Deci sunt trei aspecte: Tip de cultură, sistem de udare şi operaţii de întreţinere. Trebuie să le combini într-e ele la aşa
manieră, încât să le poţi efectua la momentul optim în funcţie de cerinţele plantelor la acel moment.

Hai să-ti spun ce înseamnă o leha. Lehaua este compusă din 10 brazde creeate consecutiv. Este daca vrei o brazdă mai mare
segmentată în 10 părţi egale.

Exemplu: dacă ai o brazdă de 100 de metri o poţi segmenta din 10 în 10 metri. Aceste brazde sunt tip standard şi au o lăţime
de 1,5 metri.

Lehaua poate fi creeată şi dintr-un grup de brazde, adică zece brazde a câte 10 metri. Pe aceste tipuri de brazde se practică
udarea prin inundare şi operaţiile de întreţinere manuală.

Se fac numai din sapă. Aici trebuie să ai experienţă, sa şti cum să dirijezi apa pe aceste brazde.

Hai să-ţi arăt cum:

În unul din capetele lehalei creezi un vad de captare a apei prevăzut cu o gură de deversare care se numeşte scoc. La baza
acestuia creezi un caval, aşa i se spune, în care dai drumu la apă.

Odată ce apa a umplut cavalul îl deschizi din punctul cel mai îndepărtat către prima brazdă. Se face manual cu sapa.

Şti cum se numeşte această operaţie?. În termeni populari se spune că ' tai chisicuri cu sapa'. Grădinarii experimentaţi ştiu
ce înseamnă, pentru că ei practică astfel de metode de udare a parcelelor.

După ce sa umplut prima brazda cu apă, tai cu sapa al doilea chisic şi dai drumul la apă pe cea de-a doua brazdă. Şi o ţi tot
aşa până când uzi toată lehaua.

După aceasta operaţie închizi vadul de captare cu scocul. Frumos nu?.

Nu uita: după ce ai udat, la o diferenţă de trei zile, rectifici cavalul. Adică îl faci din nou cu sapa sau rariţa.

Pe astfel de brazde îţi recomand să cultivi: ardei gras, gogoşar, kapia, varză roşie, varză albă de toamnă, ţelină, praz, gulii,
brocolii, în general plante legumicole cu cerinţe de apă mai ridicate.

Tot ce contează este că poţi controla cantitatea şi volumul de apă. Totul este la îndemâna ta.

Aşa se modelează şi se dimensionează o parcelă, în funcţie de metodele de irigare şi întreţinere ce trebuie acordate
frumoaselor tale plante legumicole.

Trateză răsadul de vinete cu mare atenţie.

Frunzele vinetelor nu tolereaza apa prea bine. De aceea cel mai bine ar fi sa le
uzi direct la rădăcină. Metode în sensul acesta slavă domnului sânt destule. Deci
vreau să nu uzi frunzele răsadului. Hai să îţi spun şi de ce. Fiind o plantă
sensibilă face fainare. Practic frunza se îngălbeneşte, se ofileşte şi moare.
Ideea este că nu se împacă prea bine nici cu substanţele chimice. Le poţi ajuta
cu un ridomil de exemplu dar nu este o regulă că ar putea fi salvate.

Deci udă răsadurile aşa cum ţi-am spus şi nu o sa ai nici un fel de problemă.
Reţine că este o plantă termofilă care iubeşte căldura şi nu are cerinţe mari de
apă la stadiu de răsad. Cerinţele ei de apă mai mari fiind la înflorire şi fructificare
când deja le-ai plantat în câmp.
Ţi-am spus în mare cum stau lucrurile despre acest minunat fruct. Dar nu ne
oprim aici, nu nicidecum. Avem drum de făcut cu frumoasele tale răsaduri.

Acestea fiind mai rare se dezvoltă uimitor de repede. Si au tendinţa să se


culce la pământ. Aşa stând lucrurile poţi schimba strategia şi poţi semăna
răsadurile intercalat. Adică pui un rând de ardei pui si unul de vinete. Încearcă
să faci şi această metodă şi ai să vezi diferenţa. Sânt sigur că nu ai încercat.

În acest mod vinetele tale cresc drepte şi frumose ca lumânarea. Ardeiul nu-i
dă nici o şansă să o ia în stânga sau în dreapta. Practic se pune paravan şi obligă
răsadul de vinete să crească în sus drept şi frumos. Deci nu-i dă şanse să se
culce la pământ. Frumos nu?. Încearcă şi tu să vezi cum este. Nu ai nimic de
pierdut. Mai ales că atât vinetele cât şi ardeiul fac parte din aceeaşi categorie de
plante .Au c-am aceleaşi cerinţe de căldură şi de apă (mă refer la stadiu de
răsad).

Bun, suplimentează răsadul cu îngrăşăminte organice formate din gunoi de


pasăre. Găinaţul de pasăre sub formă solubilă este extrem de bun. Îl dai printre
rânduri la rădăcina răsadului de doua trei ori. Începi să aplici îngrăşământul când
firul de răsad are cel puţin măcar patru frunze adevarate. Este un îngrăşământ
puternic şi trebuie să fie dat corespunzator.

Se prepară foarte uşor. La un kilogram de găinaţ pui 10 litrii de apa şi îl laşi la


dospit 10 zile. După aceea poţi să îl dai la rădacina plantelor fără nici un fel de
problemă. După ce l-ai dat aplici o norma usoara de apa.

Răsadul de vinete ca şi roşiile tolereaza foarte bine zeama bordeleză, în


special orice fungicid pe bază de cupru. La îndemâna şi foarte eficient este varul
stins şi piatra vânătă(turdacupral). O lingură de piatră vânătă şi una de var în
amestec cu 10 litri apă este tot ceea ce îţi trebuie. Amesteci bine compoziţia
după care o introduci în vermorel şi stropeşti răsadurile. Uşor şi fin fără să faci
lac. Înaite vreme se facea tratamente numai cu zeamă de var şi mergeau
lucrurile foarte bine. Respectă ce ţi-am spus şi ai sa vezi ce răsaduri frumoase şi
puternice de vinete o să produci.

Alte aspecte ar mai fii dăunatorii. Personajul central este gândacul de


colorado iar cel mai delicat insecticid este decisul sub formă de fiole.Tot ce ai de
facut este să prepari un vermorel de soluţie şi s-ăi împarfumezi până le sare
capacele. Cu siguranţă nu o să mai auzi niciodată de ei. Ai grijă ce faci cu
recipientele ce ar putea conţine substanţe toxice. Distruge-le sau arde-le în
foc. După fiecare tratament nu uita să te speli cu apă şi săpun.

După 3-4 săptamâni undeva în jurul lui 20 martie, deci după o lună de la
însămânţat începi şi familiarizezi răsadurile cu vremea de afară. Practic
începi şi îl căleşti. Călirea se face treptat în fiecare zi puţin câte puţin. Începi
prin a le da aer spre seară şi dimineţile foarte devreme. Dacă în timpul zilei este
foarte cald şi temperatura de afară depaşeste 21-22 de grade poţi să le
descoperi de tot fără frică.

Repeţi aceste operaţii o săptămâna după care încerci cu ele şi noaptea .


Prima dată până la miezul nopţii după care le pui un nailon de protectie
deasupra. Trebuie să fi preventiv în prima decadă întrucât sar putea ca
dimineţile să mai cadă brumă, ceace nu e bine deloc. Bruma este periculoasă şi
poate distruge răsadurile.

Şi uite aşa uşor, uşor ai preparat materialul săditor. În speţă răsadurile de


vinete ce face obiectul viitoarei tale culturi de grădină. Intensivă sau de alte
dimensiuni.

În speranţa că ţ-ia plăcut acest articol aştept întrebările tale pentru care am
răspunsurile deja pregătite. Pune întrebări făra frică, numai aşa o să reuşim să
rezolvăm problemele ce ar putea să se iveasca şi cu care trebuie sa te confrunţi.
Nu uita să distribui acest articol prietenilor tăi sa afle şi ei de el. Să înveţe şi ei
cum dealtfel ai învaţat şi tu.

Cultivarea soiurilor potrivite de cartofi

Cartoful face parte din randul plantelor care dau recolte foarte bune daca le asiguram ceea ce
au nevoie. Din aceaste cosiderente, trebuie sa-l cunoastem cat mai bine si sa-i intelegem
cerintele.

Cartoful se cultiva pentru mai multe scopuri:


- pentru consum timpuriu;
- pentru consumul din timpul verii;
- pentru consumul din toamna-iarna-primavara;
- pentru hrana animalelor.

Pentru fiecare scop trebuie sa se cultive alte soiuri de cartofi, astfel:

Cartofi pentru consum timpuriu - soiuri care formeaza foarte repede tuberculi;
Cartofi pentru consumul de toamna-iarna - soiuri cu repausul germinal lung;
Cartofi pentru hrana animalelor soiuri cu continut ridicat in amidon.

Este important ca fiecare fermier sa se hotarasca pentru care din scopurile de folosinta cultiva
cartofi si sa-si procure cartof de samanta din soiurile de care are nevoie.

Mentionam ca in prezent avem, din punct de vedere al alimentatiei umane, soiuri de cartofi
speciale pentru ciorba, soiuri pentru mancare, soiuri pentru prajit, soiuri pentru piure etc.

Pentru fiecare tip de cartofi sunt necesare anumite cerinte tehnologice pe care trebuie sa i le
asiguram daca vrem sa obtinem recolta cea mai mare.

O alta problema pe care trebuie sa o stim este aceea ca planta de cartof are un sistem radicular
slab. Nu patrunde adanc in pamant si are putine radacini; din aceasta cauza trebuie cultivat in
soluri usoare, cu un continut mai mic de argila, soluri care nu opun o rezistenta deosebita la
patrunderea radacinilor.
In zona podzolurilor, acest lucru este mai greu de realizat, dar exista pe suprafete mai mici
asa numitele cartofisti, care trebuie folosite cu multa grija in folosul plantei de cartof.

Tot din cauza ca sistemul radicular al cartofului este slab, folosirea ingrasamintelor este
obligatorie. In primul rand a gunoiului de grajd, care este un ingrasamant complet pentru
cartofi.

Daca se mai dau si ingrasaminte chimice, este si mai bine, dar gunoiul de grajd sa nu
lipseasca. Din aceasta cauza, cultura cartofului da cele mai bune rezultate la fermierii care au
si animale. Acestia folosesc pentru hrana animalelor cartofii mici, pe cei taiati sau chiar
culturi speciale de cartof, iar gunoiul de grajd ii ajuta sa obtina productii bune de cartof.

Spre deosebire de marea majoritate a plantelor de cultura, cartoful degenereaza, astfel ca,
treptat, obtinem productii din ce in ce mai mici. Degenerarea este cauzata de viroze sau de
conditiile climatice mai putin favorabile, deci este vorba de o degenerare provocata de boli
sau fiziologica. Din pacate, indiferent de cauza degenerarii, aceasta nu poate fi depistata la
tuberculi dupa infatisarea lor.

Aici se face cea mai mare greseala, deoarece astfel de tuberculi sunt frumosi la vedere, iar
gospodarii ii opresc pentru samanta.

Dar se fac greseli si mai grave cand se opresc tuberculii mici, care, de regula, provin de la
plantele cele mai bolnave de viroze sau cele care au avut cele mai mari suferinte fiziologice.
Din aceasta cauza, cartofii de samanta trebuie schimbati, reinnoiti, o data la trei ani in
depresiunile intra si extra montane, o data la doi ani in zona platourilor si depresiunilor
intracolinare si in fiecare an in zona de campie (stepa si silvostepa).

Exista un alt lucru, cel putin la fel de important, pe care trebuie sa-l stie toti cultivatorii de
cartofi. In ultimul timp s-a umplut tara cu vanzatori de cartofi pentru samanta, romani sau
straini, dintre care unii nu sunt corecti.

Vand cartofi pentru consum, din cei mici, deci care nu sunt buni nici pentru consum, la pret
de cartof pentru samanta. Din aceasta cauza, nu trebuie sa se cumpere cartofi pentru samanta
decat daca au certificat de recunoastere emis de cei desemnati in acest scop de Ministerul
Agriculturii si Alimentatiei.

Din cauza ca formeaza tuberculi in pamant, pentru a crea conditii bune pentru acestia trebuie
sa se faca obligatoriu musuroi mare. Cartoful da productii mari numai in cazul cand se
mentine planta verde pana la maturitatea ei naturala. Deci, numai daca se combat bolile si
daunatorii.

Pentru a face corect aceste lucrari, cultivatorii de cartofi trebuie sa tina o legatura stransa cu
inginerii specialisti de la centrele agricole comunale. De la ei afla cand este momentul optim
pentru combatere, cu ce produse anume, cum se face tratamentul, care produse sunt puse
gratuit la dispozitie de catre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei etc.

Spre deosebire de alte lucrari, produsele pentru combaterea bolilor si daunatorilor se schimba,
iar aparitia daunatorilor si bolilor difera de la un an la altul, in functie de conditiile climatice
ale anului. Din aceasta cauza, cultivatorii de cartofi trebuie sa tina in permanenta legatura cu
specialistii de la centrele agricole comunale.
Recoltarea cartofilor atunci cand avem nevoie de ei pentru consum nu ridica probleme
deosebite. Recoltam 2-3 cuiburi si ii ducem la bucatarie. Dar recoltarea definitiva, in toamna,
trebuie sa stim ca presupune respectarea anumitor conditii.

In primul rand, cand se scot din pamant, tuberculii nu se strang imediat ci se lasa 3-5 ore la
soare. Se mareste, astfel, rezistenta lor in timpul pastrarii din timpul iernii. Dar nu lasati
cartofii mai mult de 3-5 ore.

De regula, pana la amiaza se face scoaterea, iar dupa masa strangerea (culesul) tuberculilor.
Daca se lasa mai mult timp la lumina, coaja tuberculilor se inverzeste si in ea se formeaza o
substanta toxica pentru om si animale.

Un alt lucru care trebuie stiut este acela ca, in timpul stransului tuberculilor de pe camp,
trebuie sa avem multa grija ca sa nu-i strangem si pe cei bolnavi, taiati sau cu alte vatamari,
deoarece ii strica si pe cei sanatosi, care trebuie pastrati peste iarna.

Cartofii vatamati, cat si cei mici se strang separat si se dau imediat ca hrana la animale, cel
mai bine fierti. Sunt multe alte lucrari, de mai mare finete, pe care trebuie sa le stie fermierii
cultivatori de cartofi, dar despre ele vom scrie in numerele viitoare.

Dr. doc. st. Matei Berindei

Trei tehnici de cultivare a cartofilor pentru diminuarea


problemele in perioada de vegetatie
Categorie: Gradina de langa casa

Pentru a nu avea probleme in cultivarea cartofilor, in primul rand, trebuie sa


cumparam cartofi de samanta certificati.

Plantarea cartofilor pentru consum luati din piata sau de la magazinul alimentar este o
loterie. Pe langa problema bolilor acesti cartofi sunt tratati cu un inhibitor de crestere pentru a nu
germina.
Cresterea cartofilor in sol cu pH situat intre 5.0 si 6.0 nu trebuie sa ridice probleme. Dar
daca Ph- ul este mai mare cartofii sunt predispusi la imbolnavire. Adaugand gunoi bine fermenta,
turba, sau compost rezolvam problema.

Nu trebuie sa plantam cartofi in locul unde cu un an inainte am avut rosii sau vinete
deoarece aceste specii fac parte din aceiasi familie cu cartoful si vor atrage daunatorii comuni si
problemele similare.

Institutul cartofului din Brasov a creat 34 soiuri de cartof, din care 17 sunt inscrise in
Catalogul Oficial. Vom putea alege cu prioritate soiurile: Roclas, Christian, Dacia, Amelia,
Nicoleta, Tampa si Rustic.

Vom planta cartofi incoltiti cu colti vigurosi si sanatosi. Acestia se pot planta intregi sau
taiati. Fiecare parte taiata trebuie sa contina cel putin un colt viguros.

In conditiile in care solul este rece, gradinarii prefera sa puna o folie de plastic, in timpul
noptii, pentru a forta rasarirea. Inainte de plantare este indicat sa tratam cartofii un fungicid pentru a
prevenii putrezirea.

Cartofii se planteaza primavara pana cel tarziu in decada o doua a lunii aprilie, dar se
mai pot planta ca a doua cultura la inceputulcul verii. Pentru cultura care se infinteaza primavara
putem merge pe doua soiuri; un soi timpuri si unul mai tardiv pentru a avea o esalonare a recoltarii.

Pentru cartofi alegem un loc insorit cu un bun drenaj, astfel ca radacinile si tuberculii sa se
dezvolte cat mai bine.

Vom putea opta pentru una din urmatoarele trei variante de plantare:

Metoda pe rigola: Este o metoda traditionala, prin care sapam un sant (rigola), de o adancime
mica, pe care punem cartofii cu coltii in sus, si ii acoperim cu 2-3 cm de sol. Pe urma dupa ce plantele
au rasarit vom face un musuroi, pe care il inaltam dupa cum creste vegetatia. Daca planta are 10 cm
inaltime, musuroiul il vom face ca sa acopere jumatate din parte aeriana a plantelor. Facem aceasta
operatiune pana cand plantele infloresc.
Metoda prin mulcire. Unii gradinari prefera sa puna cartofi de samanta pe sol pregatit si sa-i
acopera cu cativa centimetri de mulci. Si in acest caz procedam ca si in cazul musuroitului. Cand
plantele au crescut 10 cm acoperim cu 5 cm cu mulci, pana cand plantele au ajuns sa infloreasca.
Daca avem rozatoare pe teren aceasta metoda nu prea este indicata.

Metoda in container. Aceasta metoda ocupa putin spatiu. Cartofii se pun in partea de jos a
containarului si se acopera cu un strat de 2-3 cm cu pamant organic. Se procedeaza la fel, odata cu
cresterea partii vegetative; respectiv se acopera periodic cu pamant pana se umple containarul. In
acest caz se pot folosii balotii de turba pentru a se planta direct in ei.

Daca cartofii sunt plantati in pamant organic nu trebuie sa avem probleme deosebite. Daca
sunt udati potrivit o data pe saptamana este deajuns pentru a avea o recolta buna de cartofi in
gospodaria proprie.

Metode ecologice de combatere a bolilor si


daunatorilor cartofului
Gradina |Ghidul gradinarului
Autor |Dragos Serban
Tags | cultura cartofului, agricultura ecologic, cartof ecologic

Cultura cartofului in regim ecologic este inca la inceput in tara noastra. De aceea, informatiile
despre tehnologia specifica se bazeaza mai mult pe traduceri ale diferitelor manuale de
specialitate publicate in tari cu traditie in cultivarea cartofilor in agricultura ecologica. Mult
mai valoroase decat acestea sunt cele obtinute in practica de catre cultivatorii romani. Iata
cateva dintre "secretele" lor bazate pe observatiile din camp.

Combaterea celui mai important daunator, gandacul din Colorado, se face fie mecanic sau
manual, fie cu ajutorul preparatelor biologice. Acestea sunt destul de scumpe, de aceea, in
cazul unei culturi de dimensiuni mici, agricultorul poate folosi un repelent care indeparteaza
acesti daunatori. In primul rand, se aduna gandacii adulti din cultura, cat mai multi. Acestia
se ard si cenusa rezultata se amesteca in cenusa de lemn de foioase (nu brad sau alta specie cu
rasina). Cu cenusa respectiva se prafuiesc plantele. Acest preparat e bine sa fie administrat pe
timp frumos, fara vant si pe cat posibil se evita perioadele cu precipitatii. Praful respectiv
actioneaza ca un repelent, indeparteaza ceialti daunatori ramasi in cultura.

Impotriva fungilor fitopatogeni, se fac de asemenea prafuiri cu faina de calcar, doza


recomandata fiind de 3 kg/ha. Alaturi de prafuire, se mai fac stropiri cu preparate din coada
calului, tutun, urzica sau pelin.

Se pune accentul pe combaterea buruienilor, se fac prasile repetate si solul se mentine afanat
superficial.
Un fost cercetător spune soluţia recoltelor
bune la cartof: „60% contează sămânţa”
agrointel.ro » « 24-05-2013

Mihail Mucsi, un fermier din Târgu Secuiesc, este unul dintre mai marii cultivatori de cartofi
din România, dar și un fost cercetător autohton care mai crede încă în potențialul acestei
culturi.

„Eu insist în continuare să cultiv cartofi”, spune Mucsi, care se plânge că în ultima vreme tot
mai mulți fermieri români au renunțat la această activitate, din cauza concurenței exercitate
de importurile de cartofi la prețuri de dumping, în special din Polonia, la care se adaugă
dezamăgirea fermierilor după un an de secetă puternică. Acest fenomen afectează într-o
măsură mult mai mare cultura cartofului la care diminuarea producției la ha este de 10-15
tone, adică mai mult de un sfert.

La grâu, de exemplu, în aceleași condiții de lipsă a apei pierderea poate fi de ordinul a 1-2
tone/ha. Un dezavantaj este și faptul că se găsesc tot mai greu cartofi de sămânță certificată în
țară – Mucsi este și el producător de cartofi de sămânță – , iar statul nu a gasit încă o formulă
acceptată de UE să ajute producerea cartofului de sămânță. Fără această implicare a
Ministerului Agriculturii, cultivatorii importă materialul de plantare la prețuri uriașe, sămânța
adusă în fermă ajungând la aproape un euro kilogramul.

Cum poți obține producții mari

Mucsi spune că reușita culturii de cartof este determinată în proporție de 60% de sămânță și
soi. După aceea, urmează partea tehnologică – fertilizarea și tratamentele pentru combaterea
bolilor, dăunătorilor, – și lucrările mecanice care trebuie realizate la momentul optim,
povestește Mucsi. Fără ploi sau irigare, degeaba te străduiești să aplici o tehnologie de vârf
pentru o producție medie de 35-40 de tone/ha, că rămâi numai cu cheltuielile uriașe de circa
25.000 de lei/ha la o cultură înființată cu sămânță de import care nu poate fi recuperată și
astfel fermierii aleg alte variante de culturi cu riscuri mult mai mici.

În 2012, Mucsi a avut o medie de 35 de tone/ha, de pe cele 100 ha în cultură, însă a avut ani
când a ajuns și la 38 tone/ha. În ceea ce-l privește, recunoaște că sunt și ani mai dificili, însă
una peste alta, nu-si pierde optimismul caracteristic. Dacă nu merg cartofii pe profit, merge
grâul sau rapița mai bine financiar.

Spre deosebire de marea majoritate a fermierilor locali, care se axează în general pe două
feluri de cartofi (albi și roșii), Mucsi a intrat de câțiva ani pe nișa cartofilor speciali- cartofi
pentru salată, prăjit și copt, reușind să intre în rețeaua Carrefour, unde furnizează anual peste
2.000 de tone.

Mihail Mucsi este un fost cercetător ştiinţific la Staţiunea de Cercetare a Cartofului de la


Târgu-Secuiesc. În 1994, după circa 14 ani de muncă în cercetare, a luat decizia de a-şi
dezvolta o afacere pe cont propriu, înfiinţând societatea Agrico-M. Activitatea de producţie a
început-o practic în 1995, când a arendat câteva zeci de hectare în comuna Catalina şi în jurul
oraşului Târgu-Secuiesc. În afacere este implicată întreaga familie, inclusiv fiica, absolventă
a Facultății de Horticultură.

S-ar putea să vă placă și