Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea Tehnică “Gh.

Asachi”
Facultatea de Inginerie Chimică si Protecţia
Mediului, Iaşi
Departamentul de Ingineria Mediului

Etica si integritate
Proiect

Iaşi, 2019
Stil Harvard:
 Definiția dată de către Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) cu referire la
poluarea atmosferică se referă la eliberarea în atmosferă a uneia sau mai
multor substanțe sau amestecuri de substanțe în cantități sau pe perioade
care pot fi periculoase pentru oameni, animale sau plante și care contribuie la
punerea în pericol sau la vătămarea activității sau sănătății persoanelor
(Surpățeanu, 2004).
 Marea dezvoltare industrială cunoscută în secolul XIX-lea a determinat treptat
extinderea și intensificarea poluării mediului înconjurător fără ca ea să își fi
manifestat încă, până acum câteva zeci de ani, întregul său potențial de
nocivitate și pericol (Nicu, 2000).
 Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin (Picu, 2010):
1. Modificarea radicală a peisajului geografic prin șucrări de mari proporții, ca:
bazine, lacuri de acumulare, îndiguiri, desecări, extracții la zi;
2. Exploatarea puternică a resurselor materiale, ale solului și ale subsolului,
precum și a resurselor energetice;
 Atmosfera constituie mediul de viață pe Terra, calitatea vieții fiind direct
proporțională cu calitatea aerului. În atmosferă aerul ocupă circa 96% din
volum, restul de 4% fiind ocupat de vaporii de apă. Aerul atmosferic, alături de
alte componente ale mediului ambiant, are o însemnătate vitală pentru natură
(Mihăiescu, 2014).
 Emiterea în atmosferă a poluanților artificiali se poate face prin două moduri:
organizat, prin canale și guri de evacuare cu debite și concentrații cunoscute
și calculate sau neorganizat, prin emiterea poluanților direct în atmosferă,
discontinuu și în cantități puțin sau chiar deloc cunoscute (Munteanu, 2011).
 Emisiile de poluanți atmosferici apar ca (Buburuzan, 2017):
 emisii captate, acestea fiind si singurele emisii ce pot fi tratate;
 emisiile fugitive (volatile sau emisiile degajate în atmosferă ca pierderi de la
echipamente).
 Amoniacul a fost găsit într-o serie de planete (Jupiter, Saturn), în cantități mici
se găsește în atmosfera terestră, în apa râurilor sau a mărilor, cantitatea de
amoniac variază între 0,016-13,5 mg/L. Prin oxidare microbiană trece în
azotați și azotiți. Fumerolele vulcanilor conțin amoniac care se depune ca
săruri de amoniu (Negoiu, 1972).
 Au fost făcute observații în mare parte, pe copaci la scară locală, în
apropierea surselor de amoniac, cum ar fi fermele de animale, depozitele de
gunoi de grajd sau fabricarea de îngrășăminte. (Andersen și Hovmand, 1999).

Bibliografie

Andersen H.V., Hovmand M.F., Jensen N.O., (1999) Measurements of the


ammonia flux to a Spruce stand and assesssment,;

Buburuzan A., (2017)Tehnologii de protecție a atmosferei, Suport de curs,;

Mihăiescu R., (2014) Monitoringul integrat al mediului, Cluj-Napoca,;


Munteanu C., Dumitrașcu M., Iliuță R.A., (2011) Ecologie și protecția calității
mediului, Editura Balneară, București;
Negoiu D.,(1972) Tratat de chimie anorganică, Vol.1, Editura tehnică,
București,;
Nicu V., (2000) Elemente de poluare și protecție a atmosferei, Universitatea
Tehnică, Iași,;
Picu I., (2010) Aspecte generale privind poluarea aerului, Editura Aeternitas,
Alba Iulia,;
Surpățeanu M., (2004) Elemente de chimia mediului, Universitatea Tehnică ,,
Gheorghe Asachi,, Iași,;
Stil Vancouver
 Cu toate acestea, în zonele dezvoltated din Europa și America de Nord,
amoniacul depus a afectat sănătatea ecosistemelor forestiere prin care
provoacă mai multe efecte, inclusiv acidificarea solului, dezechilibrul de
nutrienți, scăderea productivității, degraarea pădurilor și amenințări la adresa
biodiversității forestiere (1).
 Pădurile care primesc depuneri atosferice ridicate de amoniac pot avea un
impact negativ asupra fotosintezei (2).
 Prezența în atmosferă a substanțelor străine de compoziția normală a aerului,
determină o impurificare a sa numită poluare atmosferică (3).
 Pentru a se putea alege un anumit procedeu sau echipament de separare a
poluanților este necesar a se cunoaște câteva elemente caracteristice ale
fluidului poluat, ale poluantului și ale cerințelor separării, prezentate în
continuare (4).
 Absorbanții sunt lichide omogene. Principalii absorbanți utilizați la depoluarea
fluxurilor gazoase sunt: apa, soluțiile de carbonați de sodiu, potasiu, soluțiile
de hidroxid de sodiu, soluțiile apoase de amoniac, uleiurile minerale și
absorbanții acizi, din care fac parte și acidul sulfuric (5).
 În industria chimică, se practică acoperiri cu argint a conductelor astfel încat
grosimea depunerii să fie de cel puțin 100μm.Cu cât grosimea e mai mare, cu
atât durata de funcționare a unor instalații chimice este mai mare. De
asemenea,depunerile subțiri de argint joacă rol de catalizator în diferite
sinteze organice ( 6).
 Electroliții de argintare cei mai utilizati în practică sunt cei pe bază de cianură
care dau depuneri fin cristalizate și uniforme ca grosime. În acest caz,
concentrația ridicată de cianură de potasiu influențează în mică măsură
randamentul de current (7).
Bibliografie
1.Monteith J.L., Unsworth M.H., Principles of environmental physics, London,
2007;
2.Ferm M., Atmospheric ammonia and ammonium transport in Europe and
criticals loads, 1998;
3. Zaharia C., Chimia mediului, Suport de curs, 2017;
4.Istrate M., Tehnologii și instalații pentru reducerea emisiilor poluante,
Editura SETIS, Iași, 2004;
5.Mămăligă I., Petrescu S., Operații de transfer de masă, Vol. 1, Distilare și
absorbție, Editura Cermi, 2004;
6.Onicu Liviu;Dr.E.GRÜNWALD. (1980) Galvanotehnica Editura stiintifica si
enciclopedica Bucuresti .

7.Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements


(2nd ed.). Butterworth-Heinemann