Indici de inflamaţie gingivală

Printre indicii de inflamaţie gingivală cei mai folosiţi sunt:

• indicele gingival (Silness şi Löe, 1963)

• indicele de sângerare papilară (Saxer şi Műhlemann, 1975)

• indicele gingival simplificat (Lindhe, 1983) care corespunde indice-lui de sângerare gingivală
(Ainamo şi Bay, 1975).

Indicii gingivali sunt în raport cu semnele clinice ale inflamaţiei gingivale cum ar fi: modificările de
culoare, de volum, de textură şi consistenţă ale gingiei sau tendinţa la sângerare.

Indicele gingival (GI) a lui Löe şi Silness (1963)

Se divizează circumferinţa gingiei marginale în patru zone (V, M, L, D), se masează uşor cu sonda
parodontală gingia şi se notează pentru fiecare faţă cu valori de la 0 la 3 în felul următor:

0 = gingie normală

1 = inflamaţie uşoară, modificare discretă a culorii şi texturii (uşor edem) fără sângerare la
atingere cu sonda

2 = inflamaţie moderată, eritem, edem ce dă aspect lucios gingiei, sângerare la presiunea cu

sonda

3 = inflamaţie severă, roşeaţă şi edem marcat, tendinţă la hemoragii spontane, unele

ulceraţii

Se totalizează valorile obţinute la cele 4 feţe ale dintelui şi se împarte la 4, obţinându-se valoarea
indicelui pe dinte. Adunând valorile pentru fiecare dinte şi împărţind la numărul dinţilor, se obţine
indicele gingival individual sau al unui segment de arcadă.

Indicele de sângerare papilară (PBI)- Papilar Bleeding Index.

Acesta este un indicator sensibil al severităţii inflamaţiei gingivale la pacienţii individuali. PBI nu necesită
timp mult deoarece sunt evaluate numai 28 situsuri de măsurare în dentiţia completă (Saxer şi
Mühlemann, 1975). Acest indice s-a dovedit deosebit de util pentru evaluarea succesului sau eşecului în
cursul terapiei parodontale. Pe parcursul terapiei repetate, PBI indică pacientului orice scădere a
inflamaţiei.

Modul de înregistrare al PBI

Sângerarea este provocată prin atingerea sulcus-ului cu o sondă parodontală boantă, folosind o uşoară
presiune digitală de la baza papilei către vârf de-a lungul muchiilor distale şi meziale ale papilei.

După 20–30 secunde când un cadran a fost examinat în întregime, intensitatea sângerării este evaluată
în patru grade şi înregistrată pe fişă.

Suma valorilor înregistrate dă “numărul de sângerare”;

PBI se calculează prin împărţirea acestui număr la totalul de papile examinate.

Evaluarea este realizată în toate patru cadranele, pentru simplificare cadranul I şi III se examinează
lingual şi palatinal, cadranul II şi IV se examinează vestibular. Astfel, determinările sunt realizate în
acelaşi loc unde se evaluează şi indicele de igienă inter-dentară.

0 = aspect normal, fără sângerare la sondare

1 = sângerare punctiformă, 20–30 secunde după sondare se observă un singur punct de

sângerare
2 = linie/puncte, se observă o linie fină de sângerare sau mai multe puncte de sângerare la
marginea gingivală

3 = triunghi – triunghiul interdentar devine sângerând, în diferite grade

4 = picătură – sângerare în masă, imediat după sondare sângele curge în zona interdentară,
acoperind porţiuni de dinte sau gingie

Indicele de sângerare gingivală (SBI)- Sulcular Bleeding Index

Se utilizează sonda parodontală cu care se ating zonele marginale (M) şi papilare (P), cu intensităţi
crescute, utilizând valorile următoare:

0 = aspect normal, fără modificări ale unităţilor papilare (P) şi marginale (M) fără sângerare
la sondare

1 = fără modificări aparente ale zonelor papilare (P) şi marginale (M), dar la sondajul uşor se
produce sângerare

2 = sângerare la sondaj şi modificări de culoare ale zonei papilare (P) şi marginale (M)

3 = sângerare, modificări de culoare şi uşor edem

4 = sângerare provocată şi spontană, modificări de culoare, edem pronunţat

5 = sângerare provocată şi spontană, modificări de culoare, edem important, asociat sau nu

cu ulceraţii

Examenul se realizează pe 6 dinţi – un molar, un premolar şi un incisiv lateral al fiecărei arcade.

Folosirea indicilor de sângerare gingivală evaluează intensitatea inflamaţiei deoarece sângerarea este un
indicator mult mai obiectiv decât modificările de culoare ale gingiei şi furnizează evidenţa expunerii
recente a ţesuturilor la placa bacteriană.

În general indicii care folosesc palparea cu sonda sau mijloacele auxiliare de curăţire inter-proximală
(stimulatoare) sunt mult mai adecvate pentru diagnosticul gingivitei şi evaluarea evoluţiei unui pacient
în ceea ce priveşte controlul plăcii, decât indicii care folosesc sondajul apical (sondarea fundului sulcus-
ului sau al pungii).

Palparea desemnează atingerea uşoară a suprafeţei ţesutului gingival cu capătul rotunjit al sondei
parodontale şi/sau purtarea uşoară a sondei în direcţie orizontală de-a lungul suprafeţei interne a
sulcus-ului gingival fără presiune apicală.
Indicii care folosesc sondarea apicală sunt mult mai adecvaţi pentru diagnosticarea parodontitei şi
pentru evaluarea efectelor terapiei subgingivale.

Recent a fost propus un nou indice clinic pentru evaluarea hipercreşterilor gingivale induse
medicamentos. Acest indice are o valoare în funcţie de care se modulează terapia chirurgicală sau
conservatoare a hipercreşterilor.

Indice de evaluare a hipercreşterilor gingivale Rossmann, Ingles şi Caffesse

Gradul 0

1. adaptare fermă a gingiei ataşate pe osul alveolar subiacent, absenţa modificării de volum

2. uşor aspect granitat

3. marginea papilară de aspect normal

4. papilă cu dimensiune şi densitate normală

Gradul I

1. creştere uşoară marcată prin mărirea densităţii gingiei, aspect granular marcat

2. vârful papilei rotunjit

3. adâncime la sondare ≤ 3 mm

Gradul II
1. hipercreştere moderată manifes-tată prin creşterea dimensiunii papilei şi/sau margini gingivale
rulate

2. conturul marginii gingivale este încă concav sau drept

3. lărgirea gingiei în sens V-O până la 2 mm măsurată de la vârful papilei în afară

4. adâncimea la sondare ≤ 6 mm

5. papila este oarecum detaşabilă

Gradul III

1. hipercreştere marcată reprezen-tată prin migrarea gingiei pe coroana clinică

2. conturul marginii gingivale este convex

3. lărgirea gingiei are dimensiune ≥3 mm, măsurată de la vârful papilei în afară

4. adâncimea la sondare > de 6 mm

papila este clar detaşabilă

Gradul IV

1. hipercreştere severă, caracte-rizată printr-o îngroşare extremă a gingiei

2. coroana clinică acoperită în proporţie mare

3. lărgirea gingiei are dimensiune ≥de 3 mm, măsurată de la vârful papilei în afară
4. adâncimea la sondare > de 6 mm

5. papila este clar detaşabilă

Indici de inflamaţie parodontală

Determinarea severităţii parodontitelor marginale prin folosirea unui indice este realmente imposibilă.
În contrast cu indicele gingival care poate înregistra numai intensitatea inflamaţiei, un indice parodontal
trebuie înainte de toate să măsoare gradul pierderii de ataşament (gradul de pierdere a structurilor de
suport dentare).

Cei mai folosiţi indici de boală parodontală sunt:

• indicele de boală parodontală a lui Ramfjord (1959);

• CPITN.

Indicele parodontal (PDI)-Ramfjord

Exprimă gravitatea bolii prin estimarea clinică a simptomelor: inflamaţie, alveoliză, pungă parodontală.
Acest indice conţine un indice de gingivită (1–3) şi măsurarea pierderii de ataşament, independentă de
gingivită (4–6).

0 = Absenţa inflamaţiei sau alterărilor în gingia marginală

Gingie:

1 = Gingivită medie sau moderată în unele localizări la gingia marginală

2 = Gingivită uşoară/moderată a întregii margini gingivale în jurul dintelui

3 = Gingivită avansată cu eritem sever, hemoragii, ulceraţii

Parodonţiu:

4 = Pierdere până la 3 mm a ataşamentului măsurat de la JAC

5 = Pierdere de ataşament de 3 – 6 mm

6 = Pierdere de ataşament > 6 mm

Ramfjord a demonstrat că în scopuri epidemiologice pot fi luaţi ca reprezentativi 6 dinţi din întreaga
dentiţie: 1.6; 2.1; 2.4; 4.4; 4.1; 3.6.

Indici de mobilitate dentară

Se utilizează în cursul examenului clinic înainte de tratament şi ulterior, în cursul fazelor de tratament,
pentru evaluarea răspunsului la tratament.

Indicele de mobilitate este un criteriu important ce serveşte la stabilirea evoluţiei clinice a stării
parodontale după tratament, putându-se aprecia ameliorarea, agravarea sau staţionarea/vindecarea
stării clinice.

0 = mobilitate fiziologică (fremitus)

1 = mobilitate perceptibilă cu degetul (0,2–1 mm în direcţie orizontală)

2 = mobilitate mai mare de 1 mm, în orice direcţie, în plan orizontal

3 = mobilitate mai mare de 1 mm în orice direcţie orizontală, în plus mişcări de

intruzie/rotaţie

Pe baza valorilor înregistrate se calculează indicele clinic al gradului de mobilitate patologică după cum
urmează:

Se notează cu:

- m1 mobilitatea patologică, prin însumarea valorii mobilităţii la toţi dinţii examinaţi, înainte de
tratament

- m2 mobilitatea dinţilor după tratament.

Indicele de mobilitate Im se calculează după formula :

m= m1-m2 x 100
 m1

Indicele CPITN

Acest indice a fost desemnat iniţial pentru evaluarea necesităţilor de tratament parodontal. Combinând
elementele de indici gingivo-parodontali şi de PTNS (sistem de evaluare a necesităţilor de tratament
parodontal) CPITN evaluează:

prezenţa sau absenţa sângerării gingivale la sondaj uşor,

prezenţa sau absenţa tartrului supra şi subgingival,

prezenţa sau absenţa pungilor parodontale (înguste sau adânci),

se foloseşte sonda specială CPITN.

Evaluarea individuală se face pe sextant fiind înregistrat câte un dinte din sextantul respectiv,
înregistrându-se cea mai proastă condiţie a fiecărui indice pe sextant, criteriile fiind următoarele:

Indice CPITN

STATUS PARODONTAL NECESITĂŢI DE TRATAMENT

0 = parodonţiu sănătos 0 = nu necesită tratament

1 = sângerare observată direct la sondare I = Igienă orală

2 = tartru şi pungi sub 3,5 mm, iritaţie iatrogenă II = I + detartraj profesional

3 = pungi de 4 –5 mm III = I + detartraj profesional

4 = pungi > 6 mm IV = II + tratament complex

Tratamentul complex poate necesita detartraj şi surfasaj sub anestezie locală cu sau fără expunere
chirurgicală a abcesului.

Indicii parodontali pot în practica de zi cu zi să furnizeze o imagine a condiţiei pacientului dar, nici un
indice nu va putea vreodată înlocui un examen complet individual (Gaberthűel 1987).