ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE ÎN DIABETUL ZAHARAT

CURS OPȚIONAL 4 – Dispozitive implantabile

Dr. SORIN IOACĂRĂ

Principalele dispozitive medicale implantabile folosite in diabetul zaharat sunt senzorii de

monitorizare continua a glicemiei si pompa de insulina.

Senzorii de monitorizare contiua a glicemiei (CGMS – continuous glucose monitoring system)

implantabili constau intr-un mic cilindru cu diametrul de 3 mm si lungime de 15 mm, care se introduc
sub piele folosind o tehnica minim invaziva. La nivelul bratului se administreaza 1-2ml de lidocaina
(Xilina) pentru a obtine o anestezie locala. Se face o incizie la nivelul pielii cu o lungime de 4-5 mm si
adancime de 3 mm. Senzorul de introduce sub piele folosind un dispozitiv special (inserter). Nu se
aplica fir de sutura, fiind suficiente cateva bandaje subtiri (2 mm latime) de Steri-strip. Peste incizie
se poarta un bandaj simplu (tegaderm) pentru 2-3 zile, apoi pielea ramane libera.

Peste zona de piele sub care se afla senzorul se aplica un dispozitiv medical cu rol de cititor si
transmitator. El va sta lipit de piele folosind un plasture dublu adeziv special conceput pentru a nu
irita pielea. Senzorul nu are o baterie incorporata. Transmitatorul aplicat pe piele comunica cu
senzorul folosind tehnologia NFC (near field communication), similara cu cea din telefoanele mobile
inteligente. Energia emisa de pulsul NFC este captata de o bobina speciala din senzor si transformata
in curent electric. In acest fel, senzorul se „trezeste”, emite o lumina de o anumita frecventa care
face ca zona inconjuratoare sa devina fluorescenta, datorita proprietatilor invelisului senzorului.
Acest fenomen de fluorescenta este dependent de concentratia glucozei din mediu. Un fluoroscop
miniaturizat si un senzor de temperatura sunt responsabili pentru culegerea informatiei, care este
apoi transmisa catre cititorul aflat deasupra pielii. Dupa transmiterea informatiei, senzorul se opreste
si ramane inert pana cand un nou puls NFC reia procedura. Softul care prelucreaza informatia
primara ruleaza in transmitator, astfel incat la telefon sunt transmise direct valorile de glicemie.
Telefonul are in acest fel rolul simplu a afisa aceste valori si a declansa o alarma la atingerea unui
prag prestabilit. Se evita astfel consumul de energie in telefon necesar pentru prelucrarea datelor.
Legatura cu telefonul se face folosind o conexiune Bluetooth LE (low energy). Transmitatorul poate fi
dat jos de pe brat de ori de cate ori se doreste. De exemplu la baie sau pentru a fi incarcat
acumulatorul (10 minute pe zi). Aplicatia care ruleaza pe telefon are functionalitatile generale ale
unui CGMS (trenduri, istoric, alarme, incarcarea datelor in cloud).

Precizia masuratorilor folosind acesti senzori este mai mare, iar timpul de utilizare mai lung (pana la
180 de zile). La momentul in care senzorul isi termina durata de functionare el trebuie scos folosind o
procedura similara cu cea de la insertie. Insertia dureaza aproximativ 15 minute, iar dezinsertia 20
minute. Majoritatea timpului este insa alocat pentru pregatirea materialelor. Atat insertia, cat si

1
dezinsertia se fac de catre personalul medical instruit in acest sens si nu pot fi facute acasa, de catre
pacient.

Beneficiile suplimentare ale senzorilor implanatabili comparativ cu cei externi (obisnuiti) sunt
urmatoarele:

a. Pacientul nu trebuie sa faca singur procedura de montare si demontare, unii pacienti

temandu-se de acest lucru.
b. Senzorii nu trebuie scosi si inlocuiti la fiecare 7-14 zile, ci mult mai rar, pana la 180 de zile.
c. Alarmele declanseaza vibratia cititorului de pe brat, indiferent daca telefonul este sau nu pe
receptie.
d. Reducerea semnificativa a riscului de dermatita alergica la adezivul folosit pentru fixarea
senzorului prin schimbarea zilnica a plasturelui dublu adeziv ce fixeaza cititorul de brat.
e. Posibilitatea de a da jos cititorul de pe brat oricand (de mai multe ori pe zi), lasand bratele
libere si posibilitatea de al pune la loc fara pierderea senzorului ca in cazul senzorilor externi.
f. Mai putine materiale consumabile de stocat pentru 6 luni (doar plasturii dublu adezivi)
g. Complianta mai mare la purtarea senzorului in mod continuu timp de 6 luni deoarece
senzorul este deja acolo si pacientul nu mai trebuie sa continue sa ia decizia de a monta
imediat un senzor cand se opreste cel vechi din functionare.

Principalele limitari ale senzorilor implantabili sunt urmatoarele:

a. Nu au inca aprobare pentru folosire la copii. Aprobarea de utilizare este la pacienti cu diabet
zaharat tip 1 sau 2, tratati cu insulina, cu varsta de peste 18 ani.
b. Durata fazei de initiere a senzorului, care incepe imediat dupa insertia acestuia este de 24 de
ore, in timp ce la senzorii externi este in general de doar 2 ore.
c. Pacientii care doresc sa isi monteze singuri senzorii acasa si sa nu mearga niciodata la medic
pentru acest lucru nu o pot face in cazul senzorilor implantabili. Acestia se monteaza si se
scot doar de personalul medical instruit.
d. Exista 2 modele de senzori externi care nu mai au nevoie de calibrare (introducerea unei
glicemii facute cu glucometrul in aplicatie). Senzorii externi au nevoie in acest moment de 2
calibrari, la fel ca unii senzori externi, dar nu toti.

Pompa de insulina implantabila are forma unui disc care se implanteaza chirurgical la nivelul
peretelui abdominal, in care este foarte bine ancorat. De la acest nivel pleaca un cateter (un tub) ce
ajunge la nivel intraperitoneal si care are scopul de a administra insulina la acest nivel. Insulina este
impinsa pe acest tub de catre un piston actionat electric folosind energia dintr-o baterie ce se afla in
pompa. Insulina folosita are o concentratie mult mai mare fata de cea folosita in mod obisnuit astfel
incat sa poata fi stocate mai multe unitati intr-un volum mai mic. Fiind mult mai concentrata acesta
insulina ar putea sa precipite in interiorul pompei si pe cateter si de aceea are in compozitie
substante care impiedica acest lucru. Daca totusi fenomenul de precipitare a insulinei s-a produs si
cateterul s-a blocat, el poate fi desfundat prin accesarea de la exterior, folosind o seringa cu ser
fiziologic a unei porti de intrare special conceputa pe marginea discului (cu o membrana prin care
trece acul). Spalarea cu ser fiziologic a cateterului rezolva foarte elegant problemele legate de
blocarea acestuia. In mod similar se introduce insulina in pompa cand este nevoie (de ex. la 3 luni).