Un om primitiv trebuia să explice într-un fel sau altul fulgerul, tunetul, ploaia şi circuitul vieţii
în general... şi a găsit soluţia ce-a mai simplă.
Există o forţă inimaginabilă care face toate astea... de ce să nu lăsăm această forţă să ne
conducă şi viaţa?
Într-un final... a reprodus forța. Din prea multă imaginaţie şi-a cioplit o piatră cum a ştiut el
mai frumos şi a început să se închine la ea, ba mai mult a chemat şi nişte prieteni şi au făcut
un fan club. Mai târziu când s-a deşteptat s-a făcut şef peste fan clubul lui şi s-a numit preot
(titlu care l-a îndemnat să facă abuz de puterea pe care şi-a dat-o singur).
Când s-a deşteptat şi mai tare, a văzut că poate să ţină în frâu o mulţime de oameni cu o iluzie
foarte simplă: putem să vindecăm boli, putem să aducem ploaia, putem să explicăm ştiinţific
99% din lucrurile care ne înconjoară…
Întrebare: de ce mai am nevoie de Dumnezeu?
Încă din 1912, Lenin scria lui Gorki: „Milioane de acte de violenţă, de boli, de
epidemii, sunt mult mai puţin primejdioase decât cea mai vagă idee despre
Dumnezeu… Dumnezeu este duşmanul personal al societăţii comuniste.”
El scria de asemenea: „Religia este un fel de votcă spirituală, în care sclavii capitalului
îşi îneacă trăsăturile lor umane şi respectul pentru o viaţă înnobilată.”
„Eu am făcut pământul, pe oameni, şi dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea
cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pământul cui Îmi place.” (Ieremia 27:5)
„Unul dintre cele mai mari rele care ţin de dorinţa de a cunoaşte şi de cercetările
ştiinţifice, este înclinaţia de a înălţa capacitatea omenească de judecată mai presus de
adevărata ei valoare şi dincolo de sfera sa legitimă de cuprindere. Mulţi încearcă să
facă aprecieri cu privire la Creator şi la lucrările Sale, folosindu-se de cunoştinţele lor
ştiinţifice imperfecte. Ei încearcă să determine natura, atributele şi prerogativele lui
Dumnezeu şi îşi permit să se lanseze în teorii speculative în privinţa Celui Nesfârşit.
Cei care se angajează în acest domeniu de studiu păşesc pe un teren interzis.
Cercetările lor nu vor oferi rezultate de valoare, ele putând fi întreprinse numai cu
riscul pierderii sufletului.” (Ellen G. White, Divina vindecare, pag. 427)
„Cine poate citi viitorul? Unde este siguranţa? Siguranţa nu este în nimic din cele
pământeşti sau omeneşti.” (Ellen G. White, Hristos Lumina lumii, pag. 636)
„În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul
Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:7, 8)
4. Dumnezeu este singurul care poate asigura succesul
John III Sobieski, rege al Poloniei la începutul sec. XVII, este recunoscut ca cel care
a salvat Europa Centrală de invazia turcă din 1683. Deşi turcii erau la porţile Vienei, el a
condus atacul care a spart încercuirea. Eliberarea Vienei este considerată ca fiind una din
luptele decisive din istoria europeană. Marea sa victorie a fost parafrazată de rege în
faimoasele cuvinte ale Cezarului spunând simplu: „Am venit, am văzut, Dumnezeu a biruit.”
„Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa! Calul este
pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului.” (Proverbe 21:31)
„Dacă faci din Cuvântul lui Dumnezeu regula vieţii tale şi-ţi conduci acţiunile
după principiile sale, făcându-ţi toate planurile şi străduinţele în concordanţă cu
împlinirea datoriilor tale şi pentru a fi o binecuvântare şi nu un blestem pentru
alţii, vei încununa cu succes eforturile tale.” (Ellen G. White, Solii către
tineret, pag. 125)
„Dumnezeu este dătătorul vieţii. De la început, toate legile Lui aveau ca scop
să dea viaţă. Dar păcatul a stricat ordinea stabilită de Dumnezeu şi rezultatul a
fost vrajba. Atâta timp cât există păcatul, suferinţa şi moartea sunt inevitabile.
Numai datorită faptului că Răscumpărătorul nostru a purtat şi poartă în locul
nostru blestemul păcatului putem spera să scăpăm, în propria Lui persoană, de
urmările nenorocite ale păcatului.” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, pag.
522)