Sunteți pe pagina 1din 3

Penitenciarul Galati este institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea

Ministerului Justitiei si face parte din institutiile publice de aparare, ordine publica si
siguranta nationala ale statului.

Activitatea Penitenciarului Galati se desfasoara in conformitate cu prevederile


Constitutiei Romaniei, Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Conventiei
europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Pactului
international cu privire la drepturile civile si politice, cu Recomandarile Consiliului
Europei cu privire la tratamentul detinutilor, cu dispozitiile Legii nr. 293/2004 privind
statutul functionarilor publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu
modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 254/2013 privind executarea
pedepselor privative de libertate si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal si a actelor subsecvente de aplicare a acestei legi.

Penitenciarul Galati contribuie la apararea ordinii publice si a sigurantei nationale


prin asigurarea pazei, escortarii, supravegherii, prin aplicarea regimului de detentie si
organizarea de activitati de asistenta sociala si educatie destinata reinsertiei sociale
a persoanelor private de libertate.

Prin functia educativa, unitatea penitenciara realizeaza reabilitarea persoanelor


private de libertate, prin mentinerea si imbunatatirea conditiei individului pe tot traseul
executional, in vederea incluziunii socio-profesionale in perioada postcondamnatorie.

Penitenciarul Galaţi este profilat pe detinerea in custodie a persoanelor private de


libertate, barbati si femei, care executa sanctiunile privative de libertate in regimurile
de maxima siguranta si inchis. Unitatea are in custodie si persoane arestate
preventiv si asigura prezentatrea acestora si a persoanelor condamnate la organele
de urmarire penala si instantele de judecata din judetele Galati si Braila.

Secţia Exterioară Şendreni a Penitenciarului Galaţi custodiază persoanele private de


libertate clasificate în regim deschis.
Repere istorice

La începutul secolului al XIX-lea, problema reformelor penitenciarelor a început


să preocupe curţile domneşti din cele două Principate Române. Aceasta s-a datorat
şi faptului că, faţă de ţările Europei Occidentale, locurile de deţinere pentru
executarea pedepselor de către cei condamnaţi la pedepse privative de libertate,
erau mult rămase în urmă. Legea penală, căpătată de Moldova şi Ţara Românească
pe la jumătatea secolului al XVII-lea şi care se mai aplica şi în secolul al XIX-lea, era
depăşită, ea nu prevedea organizarea unor locuri de deţinere corespunzătoare şi cât
de cât umane. Ca urmare a acestui fapt, ea a fost modificată în anul 1831 prin legea
penală a Regulamentului Organic, făcându-se un pas înainte pentru îmbunătăţirea
închisorilor din Principate.

Nevoi de ordin social, impuse de actul infracţional, au determinat factorul politico-


administrativ local să ia măsuri de înfiinţare a unor aşezăminte penitenciare pentru
persoane certate cu legea.

Ca urmare a acestui fapt, în anul 1862 se pune în aplicare „un nou regulament
de funcţionare al închisorilor” ce s-a aplicat până în 1874, când a apărut „Legea
asupra regimului închisorilor”. Cu ocazia intrării în vigoare a noii legi s-a dat o
soluţionare a problemei sistemului de reţinere în penitenciar, adoptându-se sistemul
de separare a deţinuţilor pe timpul nopţii, iar ziua, aceştia munceau în comun,
aplicându-li-se regimul tăcerii. În oraşul de pe Dunăre, au funcţionat, până în anul
1897, două aşezăminte carcerale, respectiv arestul militar, cunoscut sub denumirea
de garda pieţii şi arestul Curţii de Apel.
Lipsa separaţiunii în locurile de deţinere cât şi începuturile mişcării muncitoreşti din
România, a grăbit construirea, unui nou penitenciar, care să reunească cele două
aresturi (închisori) existente.

Urmare a acestei situaţii, în anul 1893, primăria oraşului Galaţi a cedat statului,
respectiv Direcţiei Generale a Penitenciarelor, un loc din proprietatea comunei ce se
afla pe strada Traian. În anul 1894 a început construcţia penitenciarului, construcţie
ce a fost terminată în anul 1897, când deţinuţii din cele 2 aresturi au fost mutaţi în
noua clădire. Arhitectura construcţiei a fost identică cu a Penitenciarului Craiova, ele
construindu-se în acelaşi timp.

Penitenciarul Galaţi, încă de la construirea sa, a fost apreciat de politicienii vremii ca


un penitenciar modern, însumând 350 de locuri de cazare dispuse pe 90 de camere
de deţinere şi beneficiind de toate dependinţele necesare unei bune desfăşurări a
activităţilor.

http://anp.gov.ro/penitenciarul-galati/despre-noi/