UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE

ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER

TELECOMUNICATII – ANUL I –

Proiect:
Protocoale de rutare QSPF (Open Shortest Path First) / RIP

1
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Nr CUPRINS PAG

1. Noţiuni generale despre rutare 3

2. Clase de protocoale de rutare 4

3. Scurt istoric, caracteristici 5

3.1. OSPF versus RIP 6

4. Ariile OSPF 7

4.1. Aria coloană vertebrală (Backbone) şi aria 0 8

4.2. Ruteri de interior de arie, de extremitate de arie şi ruteri de extremitate de SA 8

5. Tipuri de pachete OSPF 9

5.1. Algoritmul OSPF 11

5.2. Alegerea unui DR si BDR 12

6. Configurarea Single-Area OSPFv2 15

6.1. Activare OSPF pe Interfețe 15

7. Masca Wildcard 16

7.1. Comanda network 17

7.2. Interfața pasivă 19

8. Metrica OSPF 30

9. Verificări OSPF 37

10. Simularea unei retele de calculatoare folosind aplicatia Packet Tracer 38

11/12 11. Concluzii / 12. Bibliografie 46/48

2
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

1. Noţiuni generale despre rutare

În reţelele de calculatoare, termenul rutare se referă la selectarea căilor într-o reţea, pe care să
se trimită datele. Rutarea îndreaptă drumul pachetelor ce conţin adrese logice dinspre sursă spre
destinaţia finală prin noduri intermediare (numite rutere). Acest proces este gestionat de obicei
pe baza unor tabele de rutare pe care le manageriază ruterele. Acestea înregistrează cele mai
bune rute către diferite destinaţii ale reţelei.

Reţelele mici pot înregistra tabele de rutare fiind configurate în mod manual. Reţelele mari au
topologii extinse care se schimbă continuu, făcând utilizarea manuală a tabelelor de rutare mult
mai dificilă.

Cele două mari clase de rutare sunt: rutarea statică şi rutarea dinamică. Rutarea statică descrie un
sistem care rutează într-o reţea de date in funcţie de căi fixe. Rutarea dinamică construieşte
tabelele de rutare, folosind informaţiile purtate de protocoale, și permite reţelei să acţioneze
automat pentru a evita erori şi blocaje în reţea.

Datorită proprietăţilor sale, rutarea dinamică este folosită în mod predominant. Avantajele
acesteia față de cea statică sunt scalabilitatea si adaptibilitatea. O reţea dinamică evoluează mai
rapid fiind capabilă să se adapteze schimbărilor din topologia reţelei aduse tocmai de această
creştere sau de erorile din una sau mai multe componente ale reţelei. Într-o reţea dinamică,
ruterele învaţă despre topologia reţelei comunicând cu alte rutere. Rutarea dinamică are însă şi
dezavantaje, cum ar fi creşterea complexității.

3
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

2. Clase de protocoale de rutare

 Protocoalele de rutare pentru reţele ad-hoc (reţele cu puţină sau chiar fără infrastructură)
 Protocoale cu rutare internă (Interior Gateway Protocols – IGP). Un protocol intern este
folosit în interiorul unui singur domeniu administrativ sau între grupuri apropiate care
comunică. Spre deosebire de protocoalele externe, acesta tinde să fie mai simplu,
rezolvând suprasolicitările venite din partea unui ruter. Aceste protocoale nu pot fi
utilizate în reţelele mari.
 Protocoale cu rutare externă (Exterior Gateway Protocols - EGP). Un protocol extern
transportă informaţiile de rutare între entităţi administrative, cum ar fi două corporaţii sau
două universităţi. Fiecare dintre aceste entităţi are o infrastructură de reţea independentă.

Vom vorbi în continuare despre protocolul OSPF, care este un protocol cu rutare internă.
Scopul acestui protocol este acela de a găsi cea mai rapidă cale până la destinație. Acesta face
parte din categoria Link-State, spre deosebire de alte protocoale ca RIP, care este Distance
Vector. Apare in marea majoritate a rețelelor (medii spre mari). OSPF a devenit cel mai utilizat
protocol de rutare în reţelele de dimensiuni mari. Motivul principal este faptul că este vendor-
independent, adică poate fi folosit de oricine (Huawei, Cisco, Juniper etc.). În plus, OSPF
introduce un număr de funcţii pe care protocoalele de tip vector distanţă nu le prezintă.

 Echilibrează încărcarea reţelei: utilizarea simultană a căilor multiple permite utilizarea

mai eficientă a resurselor reţelei.
 Divizează în mod logic reţeaua: Această funcţie reduce propagarea informaţiilor
neactualizate în cazul unor condiţii defavorabile (modificări de topologie). Permite
cumularea anunţurilor de rutare (aggregate routing announcements) ce limitează
anunţarea informaţiilor inutile.
 OSPF permite autentificarea fiecărui nod care transmite mesaje de anunţare a rutelor.
Aceasta previne ca surse frauduloase (ruteri neautorizaţi) să modifice conţinutul tabelelor
de rutare.

4
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Timp de convergenţă mai mic: OSPF permite propagarea instantanee a informaţiilor

despre modificarea rutelor. Astfel, actualizarea informaţiilor de topologie se realizează
mult mai rapid.
 Suportă CIDR şi VLSM: Aceste funcţii permit o alocare eficientă a adreselor IP. Inițial
OSPF execută algoritmul SPF (Shortest-Path First), pentru a procesa informaţiile salvate
în baza de date a stărilor legăturilor. Algoritmul generează arborele de căi minime
(shortest-path tree) care prezintă rutele optime către toate reţelele de destinaţie.

3. Scurt istoric, caracteristici

OSPF este un protocol cu starea legăturilor și a fost dezvoltat pentru modelul TCP/IP. OSPF
a fost creat deoarece la mijlocul anilor 80, protocolul RIP (Routing Information Protocol) nu
avea capacitatea de a suporta reţele mari, eterogene. Având în vedere că dimensiunile şi viteza
Internetului au crescut, limitările protocolului RIP i-au diminuat popularitatea în timp. Aceasta a
făcut ca OSPF să fie preferat RIP. Prima dezvoltare a OSPF a început in 1987 de către
Engineering Task Force (IETF) OSPF Working Group. In acel timp, Internetul reprezenta un
mare proiect de cercetare fondat de guvernul din Statele Unite. In 1989, specificațiile OSPFv1 au
fost publicate in RFC 1131. Au fost scrise două implementări: una care se putea rula pe routere și
alta pe stații de lucru UNIX. În 1991, a fost introdus OSPFv2 in RFC 1247 de John Moy, iar în
1999, a fost publicat OSPFv3 pentru IPv6 in RFC 2740.

OSPF are două mari caracteristici. Putem spune că protocolul este deschis, ceea ce înseamnă
ca specificaţiile sale sunt de domeniu public. A doua caracteristică principală este că se bazează
pe algoritmul SPF (Shortest Path First). Astfel, toate nodurile păstrează hărţi specifice ale reţelei
care sunt refăcute după fiecare schimbare din topologie. Aceste hărţi sunt folosite mai târziu
pentru a determina rute mai fiabile decat cele ale protocoalelor cu vectori-distanţă.

Cele mai importante avantaje ale protocolului OSPF sunt: securitatea sporită, căile multiple
utilizate, posibilitatea folosirii metricilor de costuri diferite, suport integrat atît pentru rutarea
unicast cât și multicast, convergenţa rapidă. Cu toate acestea, un dezavantaj ar fi cantitatea mare

5
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

de date colectată în baza de date şi timpul prea lung necesar pentru a calcula rutele pentru datele
respective.

3.1 OSPF versus RIP

Creșterea rapidă și expansiunea rețelelor de azi a împins RIP către limitele sale. Acesta are
niste limitări care pot să creeze probleme in rețele întinse. Acest protocol este usor de configurat
și de configurat, însă are și dezavantaje:

 Diametrul reţelei este limitat: cea mai lungă rută RIP este de 15 hopuri; o rută RIP nu
poate menţine o tabelă de rutare completă pentru o reţea care are destinaţii mai departe de
15 hopuri;
 Convergenţa lentă: pentru a şterge o rută proastă este uneori nevoie de schimbul de
multiple pachete-de-revizuire (update packets) pană ce costul (lungimea) rutei devine 16.
Aceasta se mai numeşte şi "numărarea la infinit" pentru că RIP continuă să crească costul
rutei pană ce devine mai mare decat cea mai mare metrică RIP validă. RIP poate aştepta
180 secunde înainte de a şterge rutele invalide. În termenii tehnici, aceasta se mai
numește şi întarzierea "convergenţei de rutare". Rutarea de clasă RIP interpretează toate
adresele în funcţie de nişte reguli de clasă. Pentru acest protocol, toate adresele sunt de
clasă A, B, sau C, ceea ce face ca RIP să fie incompatibil cu reţelele CIDR . În multe
reţele, RIP nu ar fi alegerea potrivită pentru rutare, deoarece timpul său de convergenţa şi
scalabilitatea sunt mai slabe în comparaţie cu EIGRP, OSPF, sau IS-IS (ultimele două
fiind cu stare a legăturilor), şi limita de hopuri reduce sever dimensiunea reţelei.
 RIP nu poate manageria VLSM Variable Length Subnet Masks. Date fiind scurtarea
adreselor IP și flexibilitatea pe care o aduce VLSM și asignarea eficientă a adreselor IP,
acesta este considerat un dezavantaj major.
 RIP nu are un concept clar al întârzierilor de rețea și al costurilor rutelor. Drumul de
rutare este bazat pe măsurarea hopurilor. Drumul cu numărul cel mai scurt către
destinație este întotdeauna preferat, chiar dacă drumul mai lung are în ansamblu o mai
bună și mai puține întârzieri.

6
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

OSPF, pe de altă parte, se concentrează pe majoritatea problemelor menționate mai sus:

 Cu OSPF, nu avem limitarea numărului de hopuri

 VLSM se folosește într-un mod inteligent în alocarea adresei IP;

 OSPF folosește IP multicast pentru a trimite actualizări cu starea-legăturilor. Aceasta asigură o

procesare mai scurtă a routerelor care nu se ghidează după pachetele OSPF. Actualizările sunt
trimise în cazul în care apar schimbări în rutare, în loc de a fi trimise periodic. Aceasta asigură
o mai bună folosire a benzii.

 OSPF are o mai bună convergență decât RIP. Asta se întâmplă deoarece schimbările de rutare
se propagă instantaneu și nu periodic;

 Permite o mai bună echilibrare a trimiterii datelor

 OSPF permite definirea logică a rețelelor acolo unde ruterele pot fi divizate în zone; aceasta
limitează expansiunea rapidă a actualizărilor de starea-legăturilor pe tot cuprinsul rețelei. De
asemenea, acest fapt oferă un mecanism de agregare a rutelor și elimină propagarea nenecesară
a informației din subrețele

4. Ariile OSPF

Protocoalele de rutare ca OSPF utlizează conceptul de arie. O arie reprezintă o grupare logică
de reţele şi routeri. Aceasta poate coincide cu o zonă geografică sau administrativă. Reţelele
OSPF sunt divizate în mai multe arii. Fiecare arie este identificată unic prin intermediul unui
identificator de 32 de biţi, denumit ID arie. Ariile crează un design ierarhic al rețelelor,
permițând agregarea rutării si izolarea problemelor la nivel de arie. Această divizare a reţelei are
mai multe avantaje:

7
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Într-o arie, fiecare ruter menţine o bază de date a topologiei. Aceşti ruteri nu dau
informaţii despre topologii aflate în exteriorul ariei, ci deţin numai rutele către aceste
destinaţii externe. Astfel, se reduc dimensiunile bazei de date, deţinute de fiecare ruter.
 Divizarea în arii reduce posibila creştere a numărului de actualizări de stare a legăturilor.
 Se reduce timpul de procesare CPU necesar pentru a menţine baza de date a topologiei

Un router care are toate interfețele sale în cadrul aceleiași arii se numește un router intern
(IR). Un router care are toate interfețele sale în arii multiple se numește ABR (area border
router). Routerele care acționează ca și porți între OSPF și alte protocoale de rutare (IGRP,
EIGRP, IS-IS, RIP, BGP, Static) sau alte instanțe ale procesului OSPF sunt denumite în mod
autonom ASBR (autonomous system boundary router). Orice router poate fi ABR sau ASBR.

4.1.Aria coloană vertebrală (Backbone) şi aria 0

Toate reţelele OSPF conţin cel puţin o singură arie. Această arie este aria 0 sau aria coloană
vertebrală (backbone). Se pot adăuga şi alte arii, în funcţie de topologia reală a reţelei sau de alte
cerinţe de proiectare. În reţelele care conţin mai multe arii, aria backbone se conectează fizic cu
toate celelalte arii. Toate ariile vor anunţa informaţiile de rutare, direct în backbone. Apoi, din
backbone se vor transmite aceste informaţii către celelalte arii.

4.2. Ruteri de interior de arie, de extremitate de arie şi ruteri de extremitate de SA

În figura 1 sunt ilustrate interacţiunile dintre ruterii OSPF. Astfel, în funcţie de amplasarea şi
rolul unui router în reţea există trei tipuri de ruteri într-o reţea OSPF:

 Ruteri de interior de arie, IR. Aceştia sunt amplasaţi în interiorul unei arii OSPF. Fiecare
ruter de interior de arie menţine o bază de date a topologiei, ce corespunde doar ariei
locale a acestuia.

8
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Ruteri de extremitate de arie, ABR. Aceşti ruteri se conectează cu una sau mai multe arii,
dintre care una trebuie să fie aria backbone. Astfel, un ruter ABR este utilizat pentru
interconectarea mai multor arii. Fiecare ruter ABR menţine o bază de date a topologiei,
separat pentru fiecare arie la care se conectează. Ruterii ABR execută instanţe separate de
algoritm OSPF pentru fiecare arie.
 Ruteri de extremitate de SA, ASBR. Aceşti ruteri sunt plasaţi la periferia unui sistem
autonom OSPF. Un ruter ASBR funcţionează ca o poartă de acces (gateway), care anunţă
căile de acces dintre reţeaua OSPF şi alte domenii de rutare. Ruterii ASBR transmit spre
interiorul SA, mesajele de anunţare a rutelor LSA externe.

Figura 1: Reţea cu 1 arie backbone şi patru arii suplimentare:

5. Tipuri de pachete OSPF

Pachetele OSPF sunt transmise în datagramele IP și nu sunt încapsulate în pachetele TCP sau
UDP. Antetul IP conține în câmpul de identificare a protocolului valoarea 89. De asemenea,
valoarea câmpului care defineşte tipul serviciului (type of service) are valoarea 0. Acest
mecanism este utilizat pentru a impune o procesare specială a pachetelor.

9
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Când este posibil, un ruter OSPF utilizează transmisia multiplă (multicast) pentru a comunica
cu ruterii vecini. În reţelele cu difuzare şi în configuraţiile punct-la-punct, pachetele transmise au
adresa de destinaţie de tip multicast 224.0.0.5. În mediile fără difuzare pachetele sunt transmise
cu adresa IP de destinaţie a ruterului vecin (unicast).

Toate pachetele OSPF au acelaşi antet, care este ilustrat în figura 2. Antetul conţine informaţii
generale, cum ar fi: identificatorul ariei, RID, suma de verificare şi informaţia de autentificare.

Figura 2: Antetul pachetelor OSPF.

Fiecare din pachetele OSPF are un rol bine determinat în procesul de rutare.

 Pachetul Hello este folosit pentru stabilirea și menținerea adiacențelor cu alte routere
OSPF. Acest tip de pachet este utilizat pentru descoperirea şi menţinerea relaţiilor dintre
vecini; El este trimis la fiecare 10 secunde.

10
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Pachetul cu Descrierea Bazei de Date (DBD) conține o formă prescurtată a bazei de date
cu starea legăturilor a routerului emitent și este folosit de routerele receptoare pentru a
verifica propria lor bază de date cu starea legăturilor.
 Pachetul Cerere a Stării Legăturilor (LSR) – routerele receptoare pot solicita mai multă
informație asupra orice intrare în baza de date trimițând un pachet LSR.
 Pachetul Update a Stării Legaturilor (LSU) este folosit pentru a răspunde pachetelor LSR
sau pentru a anunța noi informații. Acest pachet conține LSA-uri (Link-State
Advertisments) cu ultimele detalii despre starea legăturilor.
 Acknowledgement a Stării Legăturilor (LSAck) - atunci cand este primit un pachet LSU,
routerul trimite un pachet LSAck pentru a confirma primirea pachetului LSU.

5.1. Algoritmul OSPF

Stabilirea vecinilor, înainte ca un ruter să inunde cu informații privind starea legăturilor

sale celelalte routere, el trebuie să determine dacă există vreun vecin conectatat la vreuna din
legăturile sale. In Figura 3, routerele OSPF trimit pachete Hello tuturor interfetelor OSPF
activate pentru găsirea unui vecin. Informația din pachetele OSPF include ID-ul routerului OSPF
care trimite pachetul. Primind un pachet Hello pe o interfață, confirma faptul că mai exista un alt
router OSPF pe acea legătură. Atunci, OSPF realizează o legătură cu vecinul.

11
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 3. Stabilirea unei adiacențe cu R2 si R3.

Înainte ca două routere să își formeze adiacența, ele trebuie să se pună de acord în
privința a trei valori: intervalul de trimitere al pachetelor Hello, intervalul de trimitere al
pachetelor Dead și tipul rețelei. În cele mai multe cazuri, pachetele Hello sunt trimise multicast
către o adresă rezervată pentru toate routerele OSPF: 224.0.0.5. Utilizarea unei adrese multicast,
permite unui dispozitiv să ignore pachetul pe interfață dacă aceasta nu este setată să accepte
pachete OSPF. Intervalul Dead este perioada, exprimată în secunde, în care routerul va aștepta să
primească un nou pachet Hello înainte să declare vecinul ca fiind „picat”. Ca valoare implicită,
intervalul Dead este de 120 de secunde. Dacă intervalul Dead expiră înainte că routerul să
primească un pachet Hello, OSPF va elimina acel vecin din baza de date. Routerul va trimite
informația cu starea legăturilor despre vecinul „picat” pe toate interfețele OSPF activate.

5.2. Alegerea unui DR si BDR

Figura 4. Alegerea DR și BDR

Pentru a reduce traficul în rețelele multi-acces, OSPF alege un Router Desemnat (DR) și
un Router Desemnat de Rezervă (BDR). DR-ul este responsabil pentru actualizarea tuturor
routerelor OSPF când intervine o schimbare în rețeaua multi-acces. BDR-ul ia locul DR-ului
când acesta pică. Crearea unei adiacențe privind fiecare pereche de routere poate crea un număr
prea mare de adiacențe. Acest lucru duce la un număr excesiv de LSA-uri care se plimbă între
routerele din aceeași rețea. Pentru fiecare număr de routere (de exemplu n) într-o rețea, vor fi
n*(n-1)/2 adiacențe. Figura 5 arată o topologie simplă de 5 routere, toate conectate în aceeași
rețea Ethernet multi-acces. Aceste routere vor forma 10 adiacențe. Numărul adiacentelor crește

12
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

odată cu creșterea rețelei. Folosind același algoritm, 10 routere vor forma 45 de adiacențe, iar 20
de routere vor forma 190 de adicențe.

Figura 5. Topologie cu 5 routere, 10 adiacențe

Într-o rețea multi-acces, această inundare cu pachete LSA poate deveni excesivă. Dacă
fiecare rețea ar trebui să inunde cu LSA-uri toate routerele din aceeași rețea, traficul ar fi dat
peste cap.

13
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 6. Trimiterea pachetelor LSA celorlalte routere.

Într-o rețea multi-acces, această inundare cu pachete LSA poate deveni excesivă. Dacă
fiecare rețea ar trebui să inunde cu LSA-uri toate routerele din aceeași rețea, traficul ar fi dat
peste cap. Soluția pentru această situație este DR-ul. În rețelele multi-acces, OSPF-ul alege un
DR care va reprezenta un punct de colecție și distribuire pentru LSA-urile trimise și primite.
OSPF-ul alege și un BDR care va lua locul DR-ului atunci când acesta cedează. Celelalte routere
devin DROthers (nu sunt nici DR, nici BDR).

Figura 7. Alegerea DR. O prioritate 0 indică o interfață care nu trebuie aleasă ca DR sau BDR,
acesta va fi DROTHER

14
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Acest lucru înseamnă că în loc să inunde cu LSA-urile, celelalte routere vor trimite aceste
pachete doar DR-ului și BDR-ului utilizând adresa de multicast 224.0.0.6. Fiecare ruter menține
o bază de date conținând detalii despre starea legăturilor de la alte routere. Odată ce un router a
primit astfel de detalii și își construiește baza de date proprie, OSPF utilizează algoritmul
Dijkstra pentru a crea arborele SPF. Arborele SPF este folosit pentru a popula tabela de routare
cu cele mai bune căi către fiecare rețea.

Datorită faptului că DR-ul devine punctul central al colecției și distribuției de pachete LSA,
este foarte important că acesta să aibă o putere de procesare și memorie mare pentru a face față
responsabilității. Pentru a alege un anumit ruter că find DR, se poate adăuga o prioritate mai
mare pe interfață OSPF. În mod implicit, prioritatea fiecărei interfețe este 1, dar ea poate fi
modificată setând un număr între 0 și 255. Valoarea 0 se atribuie routerelor care nu vor să fie
alese DR și BDR.

Alegerea DR-ului și BDR-ului are loc imediat ce un router cu o interfață OSPF e activ într-o
rețea multi-acces. Procesul are loc în câteva secunde. Router ID-ul routerelor OSPF este folosit
pentru a identifica în mod unic domeniul de rutare OSPF. ID-ul este o adresă IP. Dacă ID-ul
ruterului nu a fost configurat, ruterul alege adresa cu cea mai mare adresă IP de pe interfețele
sale loopback. O interfață Loopback este o interfață virtuală și este automat ridicată atunci când
este configurată. Dacă nu a fost configurată nicio interfață loopback, ruterul alege cea mai mare
adresa IP configurată pe interfețele sale fizice active.

6. Configurarea Single-Area OSPFv2

Protocolul OSPF poate fi activat folosind comanda router ospf process-id în modul global
de configurare. Process-id prezintă interes local și este ales de către administratorul de reţea.
Asta înseamnă că nu trebuie să se potrivească pentru protocolul OSPF folosit pe alte rutere
pentru a stabili adiacenţe cu acei vecini. Comanda network, folosită în cadrul protocolului OSPF,
stabileşte că orice interfaţă care se potriveşte cu adresa de reţea din comanda network va fi
activată să trimită şi să primească pachete OSPF. De asemenea, reţeaua dinspre interfaţă va fi
inclusă în update-urile rutărilor OSPF.

15
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

6.1. Activare OSPF pe Interfețe

Comanda network determină care interfețe participă în procesul de rutare pentru o zonă
OSPF. Interfețele de pe un router care potrivesc adresa de rețea în comanda network sunt activate
pentru a trimite și primi pachete OSPF. Ca rezultat , adresa rețelei (sau subrețelei) pentru
interfață este inclusă în actualizări de rutare OSPF.

Sintaxa comenzii de bază network network-address wildcard-mask area area-id. Sintaxa

area area-id se referă la zona OSPF. Când configurați single-area OSPF, comanda network
trebuie configurată cu aceeași valoare area-id pe toate router-ele. Deși orice ID al zonei poate fi
utilizat , este o practică bună de a utiliza zona ID de 0 cu single-area OSPF. Această convenție
face mai ușor ca rețeaua să fie modificată ulterior pentru a suporta multiarea OSPF.

Figura 8. Exemplu de topologie de referință.

7. Masca Wildcard

OSPF utilizează combinația argumentului network-address wildcard-mask pentru a activa

OSPF pe interfețe. OSPF este classless din proiectare; așadar, masca wildcard este întotdeauna
necesară. Când identificați interfețe care participă în procesul de rutare, masca wildcard este de
obicei inversul măștii de subrețea configurată pe acea interfață. O mască wildcard este un șir de
32 de cifre binare folosit de router pentru a determina ce biți ai unei adrese să verifice pentru o

16
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

potrivire. Într-o mască de subrețea, 1 binar este echivalent unei potriviri și 0 binar nu este o
potrivire. Într-o mască wilkdcard, inversul este adevărat:

 Bitul 0 al Măștii Wildcard - Potrivește valoarea de biți corespunzătoare în adresă.

 Bitul 1 al Măștii Wildcard - Ignoră valoarea bitului corespunzător în adresă.

Cea mai ușoară metodă de calcul a măștii wildcard este de a scădea masca de subrețea din
255.255.255.255. Exemplul din Figura 9 calculează masca wildcard din adresa rețelei
192.168.10.0/24. Pentru a face acest lucru , masca de subrețea 255.255.255.0 este sustrasă din
255.255.255.255 , oferind un rezultat de 0.0.0.255. Așadar, 192.168.10.0/24 este 192.168.10.0 cu
o mască wildcard 0.0.0.255.

Figura 9. Calcularea măștii Wildcard pentru /24

Exemplul din Figura 10. calculează masca wildcard din adresa de rețea 192.168.10.64/26.
Masca de subrețea 255.255.255.192 se scade din 255.255.255.255 oferind un rezultat de
0.0.0.63. Așadar , 192.168.10.0/26 este 192.168.10.0 cu o o mască wildcard de 0.0.0.63.

Figura 10. Calcularea măștii Wildcard pentru /26

7.1. Comanda network

Există mai multe moduri de a identifica interfețele care participă în procesul de rutare
OSPF. Figura 11 afișează comenzile necesare pentru a determina care interfețe participă pe R1 în
procesul de rutare OSPFv2 pentru o zonă. Masca wildcard se utilizează pentru a identifica

17
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

interfețele respective bazate pe adresele rețelei. Pentru că aceasta este o rețea single-area OSPF,
toate ID-urile zonei sunt setate la 0.

Figura 11. Atribuirea interfețelor la o zonă OSPF

Ca o alternativă, OSPF poate fi activat utilizând comanda network intf-ip-

address 0.0.0.0 area area-id în modul de configurare al router-ului.

Figura 12 oferă un exemplu de specificare a adresei IPv4 a interfeței cu o mască wildcard

quad 0. Introducerea comenzii network 172.16.3.1 0.0.0.0 area 0 pe R1 spune router-ului să
activeze interfața Serial 0/0/0 pentru procesul de rutare. Ca urmare , procesul OSPFv2 va face
publicitate rețelei care este pe această interfață (172.16.3.0/30).

Figura 12. Atribuirea interfețelor la o zonă OSPF cu un Quad Zero

Avantajul în specificarea interfeței este că, calculul măștii wildcard nu este necesar.
OSPF utiliează adresa interfeței și măștii de subrețea pentru a determina rețeaua căreia îi face
reclamă.

Câteva versiuni IOS permit măștii de subrețea să fie introdusă în locul măștii wildcard.
IOS convertește masca de subrețea la formatul măștii wildcard.

18
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

7.2. Interfața pasivă

În mod implicit, mesajele OSPF sunt transmie pe toate interfețele activate OSPF. Cu toate
acestea, aceste mesaje trebuie trimise neapărat pe interfețele care se conectează la al routere
activate OSPF. Mesajele OSPF sunt transmise pe toate cele trei routere cu interfața G0/0, chiar
dacă nu există vecin OSPF pe acel LAN. Trimiterea mesajelor inutile pe un LAN afectează
rețeaua în trei moduri:

 Utilizarea Ineficientă a Lățimii de Bandă - Lățimea de bandă disponibilă este consumată

în timp ce transportă mesaje inutile. Mesajele sunt multicast;așadar , switch-urile transmit ,
de asemenea , mesaje pe toate porturile.

 Utilizarea Ineficientă a Resurselor - Toate dispozitivele de pe LAN trebuie să proceseze

mesajul și eventual să renunțe la mesaj.

 Creșterea Riscului de Securitate - Reclama actualizărilor pe o rețea broadcast este un risc

de securitate. Mesajele OSPF pot fi interceptate cu un software de sniffing (colectare de
date). Actualizările de rutare pot fi modificate și trimise înapoi către router , introducând în
tabela de rețelei metrici false care direcționează greșit traficul.

Comanda passive-interface este folosită în modul de configurare al router-ului pentru a

preveni transmiterea mesajelor de rutare printr-o interfață a router-ului, dar permite ca rețeaua să
fie promovată altor routere, așa cum se vede în Figura 13. Mai exact, comanda oprește mesajele
de rutare din a fi trimise pe interfața specificată. Cu toate acestea, rețeaua căreia îi aparține
interfața este încă publicată în mesajele de rutare ca sunt trimise pe toate celelalte interfețe.

Figura 13. Configurarea unei rețele pasive pe R1.

19
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

De exemplu, nu este nevoie de R1 , R2 și R3 să înainteze mesajele OSPF pe interfețele

LAN. Configurația identifică interfața G0/0 a lui R1 ca pasivă. Este important de știut că
adiacența vecinilor nu poate fi formată pe o interfață pasivă. Aceasta este pentru că pachetele
link-state nu pot fi trimise sau confirmate.

Comanda show ip protocols este apoi utilizată pentru a verifica dacă interfața Gigabit
Ethernet a fost pasivă, așa cum se arată în Figura 14. Putem observa că interfața G0/0 este acum
listată sub secțiunea Passive Interface(s). Rețeaua 172.16.1.0 este încă listată sub Routing for
Networks , ceea ce înseamnă că această rețea este încă inclusă ca o intrare de rută în actualizările
OSPF care sunt trimise către R2 și R3.

Figura 14. Verificarea unei rute default pe R1.

Notă:OSPFv2 și OSPFv3 suportă comanda passive-interface .

Ca o alternativă, toate interfețele pot fi făcute pasive utilizând comanda passive-interface

default. Interfețele care nu ar trebui să fie pasive pot fi re-activate utilizând comanda no passive-
interface .

20
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 15. Descrierea toologiei

21
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

22
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Topologia rețelei constă în patru routere conectate prin legături seriale. Pentru a putea
configura aceste routere le vom conecta prin cablu de consolă la calculator. Vom utiliza portul
consolă folosind cablul RS232 DB9 – RJ45 cu un adaptor Serial pentru USB si programul Putty.

Figura 16. Portul consolă și cablul RS232 DB9 – RJ45 cu un adaptor Serial pentru USB

PuTTY este un program gratuit și open-source ce emulează un terminal fiind un client

pentru SSH, Telnet, rlogin, și raw TCP protocol precum și client pentru serial console.

Au fost asignate adrese ip pentru fiecare interfață activă a fiecărui router. Aceasta s-a
realizat cu ajutorul comenzii ip address <adresa IP>. De asemenea, au fost asignate în mod
static adrese ip pentru fiecare calculator existent.

23
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 17. Asignarea adreselor IP pentru interfețele Router1

24
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 18. Asignarea adreselor IP pentru interfețele Router2

Figura 19. Asignarea adreselor IP pentru interfețele Router3

25
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 20. Asignarea adreselor IP pentru interfețele Router0

Figura 21. Configurare static a adresei ip pentru PC0

26
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 22. Configurare static a adresei ip pentru PC1

Figura 23. Configurare static a adresei ip pentru PC2

27
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 24. Configurare statică a adresei ip pentru PC3

Procesul OSPF a fost activat folosind comanda router ospf process-id în modul global
de configurare. Process-id este un număr între 1 şi 65535 şi este ales de către administratorul de
reţea. In cazul de față, process-id are valoarea 1 pentru toate routerele din topologie.
Comanda network, folosită în cadrul protocolului OSPF, stabileşte că orice interfaţă care
se potriveşte cu adresa de reţea din comanda network va fi activată să trimită şi să primească
pachete OSPF.
Comanda network din OSPF foloseşte o combinaţie între adresa de reţea şi masca
wildcard. Identificatorul de zonă sau area-id se referă la aria (zona) OSPF. O arie OSPF este un
grup de rutere care împart aceeaşi conexiune. O reţea OSPF poate fi structurată pe mai multe arii.
Printre avantajele unei astfel de structurări se include posibilitatea de izolare a unor probleme
dintr-o reţea instabilă dintr-o anumită arie.
In topologia abordata, toate routerele se afla in aceeasi arie (aria 0).

28
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 25. Configurare OSPF router 0

Figura 26. Configurare OSPF router 1

Figura 27. Configurare OSPF router 2

29
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 28. Configurare OSPF router 3

Dupa configurarea protocolului OSPF,putem verifica functionalitatea cu ajutorul

comenzii ping.
ping este un instrument de rețea folosit pentru a verifica dacă un anumit calculator poate fi
accesat prin intermediul unei rețele de tip IP. Ping trimte mesaje ICMP “echo request” (în
românește solicitare de răspuns) prin pachete adresate host-ului vizat și așteaptă răspunsul la
aceste mesaje venite sub formă de răspunsuri ICMP “echo response” de la hostul destinație.
Transmițând periodic astfel de pachete și calculând întârzierea cu care ajung răspunsurile, ping
estimează timpul de round-trip, precum și rata de pierdere a pachetelor dintre host-uri.

8. Metrica OSPF

Costul este principala carecteristică a metricii pentru OSPF. Pe fiecare ruter costul
unei interfeţe este calculat ca fiind 108 împăţit la bandă în bps. Acest raport este cunoscut ca
bandă de referinţă. Divizarea lui 108 la banda de interfaţă este făcută astfel încât interfeţele cu
valori mari pentru bandă vor avea un cost mai mic.
Notă: Ruta cu costul cel mai mic este de preferat. Costul unei rute OSPF este valoarea cumulată
de la un router la reţeaua destinaţie.

30
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

In practica, pentru a afla banda asignata unei anumite interfete putem folosi comanda
show interface <interface type and number>, iar pentru a afla costul nu ramane decat sa
efectuam impartirea 108/BW [bps].Astfel,pentru interfetele FastEthernet vom obtine un cost egal
cu 1,iar pentru cele seriale, costul va fi de 781.

Figura 29. Output comanda show interface <interface type and number> pentru interfata
fastEthernet

31
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 30. Output comanda show interface <interface type and number> pentru interfața
fastEthernet
Cum costul protocolului OSPF derivă de la banda interfetei, schimbând valoarea benzii,
putem schimba și valoarea acestuia. Un alt mod de a influența costul este cu ajutorul comenzii
<ip ospf cost>. Vom efectua modificari asupra costurilor initiale utilizand cele doua metode
expuse mai sus astfel incat sa obtinem valorile prezentate in figura 31.

32
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 31. Valoarea costurilor dupa efectuarea modificărilor

Figura 32. Modificarea costurilor inițiale ale interfețelor pentru Router0

33
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 33. Modificarea costurilor inițiale ale interfețelor pentru Router 1

Figura 34. Modificarea costurilor inițiale ale interfețelor pentru Router 2

34
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 35. Modificarea costurilor inițiale ale interfețelor pentru Router 3

Dupa efectuarea modificărilor prezentate mai sus, putem urmări traseul pe care îl
urmează pachetele în rețea folosind comanda traceroute.
Utilitarele traceroute funcționează prin trimiterea de pachete cu TTL (time-to-live)
scăzut. Valoarea TTL specifică prin câte hopuri poate trece pachetul înainte de a fi returnat.
Când un pachet nu poate ajunge la destinație din cauza unei valori prea scăzute a TTL, ultima
gazdă returnează pachetul și se identifică. Prin trimitea unei serii de pachete și creșterea valorii
TTL cu fiecare pachet succesiv, traceroute află care sunt toate gazdele intermediare. Așa cum se
poate observa in figura 36, pachetele vor prefera rutele cu costul însumat cel mai mic.

35
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Figura 36a. Traseul pe care îl urmează pachetele în rețea după stabilirea noilor costuri

Figura 36b. Traseul pe care îl urmează pachetele în rețea după stabilirea noilor costuri

Figura 36c. Traseul pe care îl urmează pachetele în rețea după stabilirea noilor costuri

36
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

9. Verificări OSPF

Folosim comanda show ip ospf neighbor pentru a verifica faptul că router-ul a format
adiacență cu router-ele vecine. Dacă ID-ul router-ului a router-ului vecin nu este afișat, sau nu
dacă nu apare ca fiind într-o stare FULL (completă), cele două routere nu au format adiacență
OSPF. Dacă două routere nu realizează adiacență, nu se face schimb de informații link-state.
LSDB-urile incomplete pot cauza arbori SPF neclari și tabele de rutare. Rutele către rețelele
destinație nu există sau poate nu sunt cele mai bune căi. Pentru fiecare vecin, comanda show ip
ospf neighbor afișează următorul rezultat :

 ID-ul Vecinului - ID-ul router-ului al router-ului vecin.

 Pri - Prioritatea OSPF a interfeței Această valoare este utilizată în alegerea DR și BDR.

 Stare - Starea OSPF a interfeței Starea FULL (completă) înseamnă că router-ul și vecinul
au LSDB-uri OSPF identice. Pe rețele multiacces , precum Ethernet , două routere care sunt
adiacente pot avea stările lor afișate ca 2WAY. Bordul indică faptul că nici un DR sau BDR
este necesar pentru tipul de rețea.

 Timpul Mort - Cantitatea de timp rămasă pe care router-ul o așteaptă să primească pachet
OSPF Hello de la vecin înainte de a declara că vecinul este dezactivat. Această valoare este
resetată când interfața primește un pachet Hello.

 Adresă - Adresa IPv4 a interfeței vecine la care router-ul este direct conectat.

 Interfață - Interfața pe care acest router a format adiacență cu vecinul.

Două routere nu pot forma o adiacență OSPF dacă:

 Măștile de subrețea nu se potrivesc, ceea ce provoacă router-ele să fie pe rețele separate.

 Cronometrul OSPF pentru Hello sau Dead nu se potrivește.

 Tipurile de rețea OSPF nu se potrivesc.

 Există o comanda network OSPF lipsă sau incorectă.

37
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

10. Simularea unei retele de calculatoare folosind aplicatia Packet Tracer

 Aplicarea in practica a aspectelor teoretice.

 De creat un proiect care va avea la baza 2 cazuri:

A) In primul caz de descris o retea de calculatoare formata din 8 calculatoare. 4 calculatoare

care vor fi conectate la un hub, celelalte 4 la alt hub. Iar hub-urile intre ele se vor conecta
printr-un bridge.

B) In cel de-al doilea caz de descris o retea de calculatoare formata din 6 calculatoare, 3
dintre ele fiind conectate la un switch, celelalte 3 la alt switch.

 De evidentiat etapele de creare a retelei

 De remarcat diferentele si asemenarile dintre etapele parcurse.

 De documentat concluziile.

Primul Caz:

Am creat o retea de calculatoare din 8 calculatoare, 2 hub-uri si un bridge.

Hub – pentru conecatrea celor 4

calculatoare

Bridge – pentru conectare hub-

urilor

Hub – pentru conectare celorlalte

4 calculatoare

PC(calculatoarele)

38
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Conectam calculatoarele la hub-uri utilizind conexiunea Straigth-through.

Conexiunea Straigth-through

Si obtinem:

 Conectam Primul Hub si cel de-al doilea printr-un bridge. Se utilizaeaza conexiunea Cross-
Over

Conexiunea Cross-Over

Si obtinem:

39
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Configuram calculatoarele:

Configuram toate calculatoarele, Ip-urile trebuie sa fie diferite.

Obs: Utilizam un bridge pentru a nu supraincarca reteaua. Acesta e la fel ca un switch si anume
dispune de un tabel de adrese care permite memorarea adresei fiecarui din calculatoare, astfel
permitind transmiterea informatiei doar calculatorului-destinatie.

Astfel obtinem:

40
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Transmiterea informatiei:

41
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Obs:Observam ca la transmiterea informatiei de la un calculator la altul hub-ul cind primeste

semnalul(datele) le transmite automat catre toate porturile conectate, mesajul e primit de statia-
destinatie, celelalte statii nimicesc semnalul.

42
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

Al doilea caz:

Am creat o retea de calculatoare din 6 calculatoare si 2 switch-uri.

Switch - pentru conectarea

celor 3 calculatoare

Switch - pentru conectarea

celorlalte 3 calculatoare

PC(calculatoare)

 La fel conectam calculatoarele la Switch prin conexiunea Straigth-through.

Conexiunea Straigth-through

Straigth-through

 Si Swith cu Switch prin conexiunea Cross-Over

Cross-Over

43
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Configuram calculatoarele:

Pentru toate calculatoarele indeplinim aceeasi actiune.

Si obtinem:

44
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

 Transmiterea infomatiei:

Obs: Switchul cind primeste semnalul verifica adresa destinatarului si o transmite pe portul
caruia ii corespunde. Acest fapt il si deosebeste de hub, care fizic se aseamana cu switch.
Switch-ul dispune de o tabela de adrese.

45
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

11. Concluzii

In acest proiect drept scop am avut crearea unei retele de calculatoare, si anume utilizarea
echipamentelor de retea studiate pentru a observa asemanarile si diferentele dintre acestea.

Retea de calculatoare reprezinta o colectie interconecata de calculatoare autonome.

Scopul utilizarii retelelor de calculatoare:

 Partajarea resurselor(fizice, logice, date)

 Fiabilitatea si reducerea costurilor

 Mediu de comunicare intre oameni

 Acces la informatii de la distant

 Divertisment interactiv

La crearea retelei in primul caz am utilizat 2 hub-uri si un bridge.

Definitie: Hub-ul reprezinta un dispozitiv cu cel putin 2 porturi, care asigura conexiunea intre
mai multe calculatoare punct la punct.(In cazul nostru am utilizat un hub cu 6 porturi, 4
porturi le-am utilizat pentru conectarea acestuia la calculatoare, unul pentru conectarea la
bridge, celalalt l-am lasat liber(nu l-am utilizat)).

Bridge-ul (pod) – se foloseşte pentru a conecta două reţele între ele, asigurind astfel ca reteaua
sa nu fie supraincarcata.

La crearea retelei in cel de-al doilea caz am utilizat 2 switch-uri.

Definitie: Switch-ul reprezinta un dispozitiv care asigura conexiunea intre mai multe
calculatoare. Acesta fizic nu se deosebste de hub cu nimic, insa e ma inteligent, avind o memorie
in care se stocheaza tabela de adrese MAC, care prezinta cum vor fi filtrate pachetele prin
porturile switch-ului.

Tabela contine:

- Adresa MAC a device-ului

- VLAN-ul care-l contine

46
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

- Portul asociat

- Modul in care e adaugata areas MAC: dynamic(invatata de switch) sau static(introdusa

manual in STATIC MAC FORWARDING)

Astfel la transfetul informatiei de la un calculator la altul am observat in cazul hub-ului ca

acesta atunci cind primeste semnalul de la un calculator, el il transmite automat catre toate
porturile conectate, mesajul e primit de statia-destinatie, celelalte statii nimicesc semnalul, pe
cind switch-ul verifica adresa destinatarului si o transmite pe portul caruia ii corespunde.

La conectarea calculatorului la hub(switch) am utilizat conexiunea: Straith-through

La conectarea switch-ului(hub-ului) la alt switch(bridge) am utilizat conexiunea: Cross-over

In concluzie putem evidentia faptul ca pentru crearea unei retele de calculatoare e

necesara in primul rind folosirea echipamenetelor de retea, cunoasterea rolului acestora.

47
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE
ELECTRONICA, TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI MASTER
TELECOMUNICATII – ANUL I –

12. Bibliografie

 http://calin.comm.pub.ro/Didactice/ARI/Notite%20curs/Notite/c8.9_Niv%203%20-
%20rutare%20OSPF%20%5B2%5D.pdf
 https://ramonnastase.ro/blog/ce-este-ospf-si-cum-functioneaza-2/
 http://electronica.curs.pub.ro/2017/mod/folder/view.php?id=5475
 https://profs.info.uaic.ro/~busaco/teach/courses/net/docs/protocoale_rutare.pdf
 https://askit.ro/solutii/cum-activam-o-interfata-si-asignam-o-adresa-ip-la-un-router-cisco-
sau-pc/
 http://stst.elia.pub.ro/news/RC/Teme_RC_IVA_2012_13/1_MardareOa_HurmuzacheCi_Miu
Ma_HereaCr_Algoritmi%20de%20rutare_v1.pdf
 https://www.cisco.com/c/en/us/support/docs/ip/open-shortest-path-first-ospf/7039-1.html#t14
 http://cisco.ctcnvk.ro/RS2Romana/course/module8/index.html#8.2.3.1
 Mihai Stanciu, Reţele de telecomunicaţii, Editura Electronica.
 Cisco Networking Academy, Network Fundamentals, CCNA Exploration Companion Guide
(Cisco Networking Academy Program)
 Cisco Networking Academy, Switching Basics and Intermediate Routing, CCNA3
Companion Guide (Cisco Networking Academy Program)
 http://www.ciscobible.net/archives/category/ccna/ccna-routing-and-switching
http://ham.elcom.pub.ro/diploma/index.html
 Bereanu,C. Algoritmi şi complexitate, Reprografia Univ. Craiova.
 Cormen,T.;Leiserson,G.;Rivest,R., Introduction to Algorithms, Ediţia in lb. română, Editura
Computer Libris Agora, Cluj.

48