ARTA EGIPTULUI ANTIC

Egiptul antic ne oferă cea mai fascinată civilizaţie veche, ale cărei mistere
sunt relevate constant, de la un an la altul, graţie descifrării hieroglifelor acum
două secole şi a săpăturilor arheologice permanente.
Arta egipteana s-a dezvoltat in stransa legatura cu cultul mortilor, element
de baza al religiei egiptene. Trupurile mortilor erau imbalsamate cu diferite
substante si transformate in mumii. În morminte se depuneau statuile defunctilor,
pentru a inlocui trupurile. Aceasta practica a dus la dezvoltarea arhitecturii,
sculpturii si picturii cu caracter religios-funerar, care aveau drept scop, potrivit
cerintelor cultului, sa preamareasca inainte de toate pe faraoni, socotiti zei,
si aristocratia. Saracii nu se bucurau de acest cult deosebit, ci erau ingropati direct
in pamant, in cosciuge simple.
SCULPTURA
Un domeniu în care egiptenii au excelat din nou este cel al sculpturii.
Statuile zeilor şi faraonilor erau obiecte de cult, de adoraţie, idoli dacă vreţi,
de aceea nu erau expuse în pieţe publice, ci aflate în penumbra templelor.
In sculptura, personajele erau asezate in pozitii frontale, astfel incat o linie
perpendiculară poate imparti corpul omenesc in doua parti absolute egale.
Canoanele religioase impuneau ca statutul de zeu al faraonului să oblige la
o reprezentare imobilă, în picioare sau aşezat pe tron. Statuia surprindea
întotdeauna o fiinţă senină, calmă, conştientă de omnipotenţa sa.
Capul si picioarele figurilor erau prezentate din profil, iar ochii, umerii si
pieptul erau vazute din fata.
In reprezentarea zeilor, a faraonilor si a aristocratiei, exigentele si
constrangerile religioase erau mari; in schimb, in reprezentarea oamenilor din
popor, creatia artistica era mai libera, iar apropierea de realitate mai evident.
Din aceasta cauza, in arta egipteana deosebim doua cercuri tematice: un
cerc tematic hieratic si sacerdotal, in care apar reprezentati zeii, faraonii si
aristocratii, si un cerc tematic realist si popular, in care este reprezentat poporul.
 Cea mai celebră figură este Nefertiti, al cărei bust din calcar pictat face
astăzi fala muzeului din Berlin.
Aflat încă pe locul lui milenar, în fața măreței piramide a lui Khafre și în
stânga Marii Piramide a lui Khufu, leul cu chip de om e considerat a fi cea mai
potrivită emblemă a civilizației egiptene antice, numit Marele Sfinx, despre care
unele estimări îl dau ca fiind cea mai veche statuie egipteană,
Măştile mortuare din aur masiv, celebră fiind cea a tânărului faraon
Tutankamon, dovedesc măiestria senzaţională a sculptorilor în metal, apentru că
aurul era principalul jefuit și retopit în perioadele neguroase ale istoriei.
PICTURA
Egiptenilor le plăcea culoarea. Practic totul era pictat, neexistând conceptul
de alb-negru de azi. Statuile şi basoreliefurile erau pictate in colori vii, delicate si
elegante, întâlnite şi pe foaia de papirus sau pe lemn
Picturile umpleau pereții camerelor mortuare, a sarcofagelor, a templelor,
dar și a palatelor şi chiar pardoseaua. Scene din viața faraonilor, văzuți în
cooperare cu zeii sau în ipostaze cotidiene care-i erau specifice, picturile
conțineau câteodată animale și plante, păsări, scene de luptă, de vânătoare, chiar
planuri de case, grădini, orașe. Înfățişările antropomorfe, portretistica, aveau niște
canoane specifice, încălcate doar în perioada lui Akenaton, care considera că
redarea realistă a trupurilor, cu burțile evidente, era un semn de puritate, de
respect al adevărului și evitare a minciunii
Cromatica egiptenilor conţinea 6 culori fundamentale: negru, alb, roşu,
galben, albastru şi verde, culorile fiind, de fapt, simboluri religioase.
ARHITECTURA
Pornind de la un nivel rural, arhitectura ajunge la un înalt nivel urban în
Egiptul antic, în care elementele principale erau palatele şi templele, precum şi
căile de acces.
Templele și palatele erau astfel amplasate încât să pună în evidență spațiile
deschise, iar acestea la rândul lor să le sporească măreția.
 Piramidele
Arta egipteană rămâne în conştiinţa oricui cu impresionantele piramide,
apreciate azi ca atât de inutile într-un proiect economic sau militar naţional. Nu
însă şi ca proiect naţional spiritual! Contrar părerilor simpliste de până nu demult,
piramidele nu au fost construite în primul rând de sclavi, ci de oameni plătiţi
onorabil pentru munca lor, probabil mândri de ceea ce făceau şi având locuinţele
şi atelierele în apropierea edificiului ce-l ridicau. Cel puţin asta rezultă din
săpăturile arheologice din preajma piramidelor, efectuate în ultimii ani.
Se cunosc zeci de piramide în Egipt, unele aflate într-o stare avansată de
degradare, altele în schimb păstrându-se bine. Este şi cazul celor de pe platoul de
la Giseh, din apropiere de Cairo.
Templele
Nelipsite de lângă piramide erau templele. Fiind vorba de zeul-soare,
aveam de-a face cu așa-numitele „templele solare”, deschise către luminosul
soare, constând dintr-un zid de incintă dreptunghiular, cu un obelisc de 36 m,
plasat pe un soclu de 20 m, la care se adăuga un mic sanctuar cu statuia zeului și
un altar de alabastru – templul din Abu-Gurob.
Mormintele
Egiptenii sunt renumiți nu numai prin mormintele în formă de piramidă, ci
și prin cele ascunse sub pământ, săpate în rocă, mai precis. Cel mai celebru loc
cu morminte ascunse de ochii muritorilor este Valea Regilor, pe malul vestic al
Nilului, în dreptul orașului Theba . Aici, de-a lungul unei perioade de aproape
500 de ani (sec. XVI - sec. XI î.e.n.) au fost construite morminte pentru faraonii
și nobilii din Noul Regat.
O emblemă unică a arhitecturii egiptene este obeliscul, o columnă
paralelipipedică, dintr-un bloc monolit de piatră, care se termină cu un vârf
piramidal. În timpul Regatului Nou, obeliscurile erau plasate câte două, în faţa
turnurilor, a pilonilor de la intrarea in temple, nu în piețe publice ca astăzi. Puteau
atinge, cu suportul lor din piatră şi peste 50 m înălțime. Pe laturile sale, obeliscul
are o serie de inscripții hieroglifice ce glorificau zeii și pe faraonul ce-l
comandase. Obeliscul era făcută din granit roz, iar vârful, în timpul Regatului
Nou, ajunsese să fie poleit cu aur. Toate obeliscurile provin din cariera de lângă
Assuan, unde a rămas și cel mai mare obelisc, nefinisat, făcut de vechii egipteni:
42 m și o greutate de circa 1.200 t!