La Țigănci

Subiectul nuvelei La tiganci se desfasoara in opt secvente epice in cuprinsul carora personajul principal,
Gavrilescu, un profesor modest de muzica, parcurge o experienta neobisnuita, fara voia si fara stiinta sa,
intr-o dupa-amiaza torida de vara, datorita unui mic accident" are il deterjminalsa-si intrerupa traseul
cotidian: intorcandu-se de la una din lectiile sale particulare isi aduce aminte in tramvai ca si-a uitat servieta
cu partituri la eleva sa, coboara si in drum spre casa din care. tocmai plecase, itinerarul sau capata o alta
directie. Coplesit de senzatia de caldura insuportabila, se abate din drumul sau spre oaza de verdeata in
care este adapostita casa tigancilor, spatiu desemnat ambiguu si cu subintelesuri de toata lumea cu
formularea la tiganci". Intrarea in acest spatiu se arata a fi intrarea in alta lume, guvernata de anumite reguli
care orienteaza comportamentul celor de acolo, reguli pe care Gavrilescu este nevoit sa le respecte, in
ciuda aparentei de joc pe care o au. El este condus si insotit in acest univers de personaje feminine de
diferite varste si semintii care ii impun jocul de-a ghicitul. Ca intr-o strafulgerare a memoriei personajul isi
aduce aminte de marea dragoste a tineretii sale, Hildegard, si incearca sa scape de joc povestindu-si
marea iubire, fara sa reuseasca a reconstitui cauza despartirii de fata cu care planuise sa se casatoreasca.
Cele trei fete, care ii cerusera sa identifice intre ele tiganca, il ispitesc cu jocul lor, pfomitandu-i ca totul va fi
foarte frumos daca va reusi sa ghiceasca ceea ce ii cer ele dar Gavrilescu este. obsedat de trecut si mai
ales de cauza despartirii de Hildegard. T)in dialogul criptic al fetelor reiese ca rememorarea are consecinte
negative asupra jocului de-a ghicitul, care poate fi sortit esecului. Gavrilescu reuseste sa-si aminteasca
care a fost motivul celuilalt esec, tragedia vietii" lui, despartirea de Hildegard: in timp ce aceasta era plecata
in vacanta cu parintii, intr-o zi calduroasa peste masura, a vazut sub arbori o fata plangand in hohote; a
cautat sa o consoleze, ea 1-a invitat sa manance intr-o berarie, ei nu avea bani, ea a platit si asa s-au
intamplat lucrurile si in zilele urmatoare cu Elsa cu care apoi s-a casatorit. Gavrilescu accepta sa revina la
joc, dar dupa ce greseste* iar se trezeste singur in camera si, incercand sa iasa de acolo, este prins intr-un
labirint pe care cauta sa-1 strabata, dar nu numai ca nu reuseste, ci se simte din ce in ce mai rau. Se
trezeste in fata tigancii batrane care il primise la inceput si care il indrumase spre bordeiul celor trei fete.
Apoi Gavrilescu pleaca de la tiganci, constata ca se facuse noapte, ia tramvaiul si revenirea lui in lumea de
dinainte il pune in fata unei constatari uluitoare: nu trecusera doar cateva ore de cand intrase la tiganci, ci
doisprezece ani, fapt pentru care bancnotele se schimbasera, fosta sa eleva se maritase si se mutase, la el
acasa locuiau alte persoane, necunoscute, iar despre soti& sa, Elsa, afla de la carciumarul din colt ca
plecase in Germania dupa disparitia sotului ei. Ramas singur in noapte, Gavrilescu este condus de un birjar
din nou pana la tiganci". Pe drum, afla de la acesta ca fusese inainte dricar. Ajuns la tiganci, este indrumat
de baba spre nemtoaica, pentru ca doar ea mai era treaza si Gavrilescu o.regaseste asa pe Hildegard,
care il scoate din casa, se suie cu el in birja care astepta la poarta si-i cere birjarului sa-i duca spre padure
pe drumul cel mai lung. Pentru prima data, Gavrilescu intelege ca s-a intamplat ceva extraordinar cu el, dar
nu stie ce, ceva ce pare a fi un vis. Raspunsul lui Hildegard nu clarifica ambiguitatea si confuzia de
planuri:L,Toti visam []. Asa incepe. Ca intr-un vis"

Naratiunea este-riguros organizata, in ciuda impresiei de spectacol" derutant, de lume dezarticulata./De

fapt, Eliade urmeaza un anumit program de structura epica, la care s-a referit explicit: Povestirea aceasta
nu A«simbolizeazaA» nimic, adica nu transforma realitatea imediata printr-un cifru. Nuvela fundeaza o
lume, un Univers, independent de geografia si sociologia Bucurestiului de prin 1930-1940. Nu trebuie
"cautat ia ce se refera, in realitatea care ne este accesibila noua, diferitele episoade, nici ce reprezinta
cutare sau cutare personaj. Este prezentarea unui Univers nou, inedit, cu legile lui proprii []. Patrunzand in
acest Univers, invatand sa-1 cunosti, savurandu-1, ti se reveleaza ceva. Problema care se pune criticului
nu este: cum sa descifrez A«simbolismulA» povestirii? Ci: admitand ca povestirea m-a A«fermecatA», m-a
convins, cum sa interpretez mesajul pe care il ascunde realitatea, fii (mai precis, aceasta noua specie de
realitate care mi se dezvaluie citind A«aventuraA» lui GavrilescU)". Scriitorul atrage atentia ca substanta
 La Țigănci
epica se organizeaza pe doua nivele: unul al realitatii recognoscibile si altul al unei realitati noi, cu propria
ei ordine, incarcata cu un anumit mesaj care functioneaza in raport cu ea insasi, cu legile ei, si nicidecum in
raport cu un cod unanim acceptat, consacrat.

Punerea in relatie a celor doua planuri se realizeaza dupa o tehnica proprie lui Eliade, numita de Sorin
Alexandrescu a integrarii efasate", prin care literalul este sistematic fisurat. Este vorba de aparitia discreta
in text a unor termeni care au rolul de a purta alta semnificatie decat cea.literala". Relatiile care se stabilesc
intre acesti termeni fundeaza acel univers nou, independent de cel imediat] Sergiu Pavel Dan observa
structura prin excelenta muzicala a miscarii narative: Prioritatea o cretin motivele [], si nu momentele in
succesiunea lor epica. Autorul le anunta, le reia sau le modifica de o maniera tipic polifonica. Partitura
flutura sensuri, stralumineaza talcuri, dar - ca de atatea ori in proza moderna - nu le expliciteaza niciodata
definitiv". Un motiv care ilustreaza aceste observatii este acela al drumului. Gavrilescu are acces la
aventura", la experienta unica, initiatica, prin practicarea unei deplasari fie in vehicule, fie pe jos, fie singur,
fie insotit. Analiza modului in care se produc aceste deplasari, a contextului in care au loc exemplifica
functia structcturanta motivelor. Gavrilescu se.deplaseaza intre doua puncte ale existentei sale cotidiene in
tramvai. Drumul parcurs in tramvai este un aspect al realitatii imediate, dar el capata si alte semnificatii:
este mediatorul iesirii si apoi al intrarii din/in existenta cotidiana; .permite accesul vizual la celalalt spatiu, la
tiganci", pentru ca din trarrivai se vad,pasa si gradina misterioasa si in tramvai se vorbeste intotdeauna de
acest subiect: Umblu cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana. Si va dau cuvantul meu de onoare, nu s-a
intamplat o singura data sa nu aud vorbindu-se de ele, de tiganci. Le cunoaste cineva? Ma intreb de unde
au venit?" spune Gavrilescu. Din tramvai se percepe fascinatia pe care o exercita lumea tigancilor, dar in
acelasi timp, coborarea din tramvai inseamna intrarea in teritoriul altei realkati, asupra -careia scriitorul
atrage atentia printr-o opozitie evidenta oras/natura: trotuarul pustiu, asfaltul incins, vapaia fierbinte a
strazii/umbra si mirosul nucilor, senzatia de padure la munte. Drumului cu tramvaiul i se adauga drumul in
trasura cu un cal manata de birjarul care in tinerete fusese dricar. Desi la inceput Gavrilescu nu vrea sa se
suie in trasura pentru ca nu are bani, birjarul il insoteste, aratandu-i pe unde sa taie drumul pentru a ajunge
maj repede. in felul acesta, cei doi trec1 pe langa biserica unde respira parfumul florilor care ii aminteste
birjarului de vremea tineretii, de inmormantarile la care se aduceau flori multe. Pana la urma, Gavrilescu
accepta sa urce in trasura si asa ajunge diri nou la tiganci". A dftua iesire din acest teritoriu nu mai
inseamna intoarcerea la realitatea imediata, pentru ca este insotit de Hildegard, iubita pierduta in tinerete,
impreuna cu care se suie in aceeasi trasura manata de birjarul dricar. De data aceasta, orientarea drumului
nu este realizata de Gavrilescu, personaj care apartine lumii profane, care tinde sa se intoarca in ea, ci de
Hildegard, personaj carp apartine altei lumi, initiat in ordinea ei. Ea ii cere birjarului: Ia-o spre padure, pe
drumul al mai lung", adica spre un alt teritoriu, de alta esenta, prefigurat de opozitia spatiu urban/spatiu
natural si clarificat acum prin opozitia spatiu imediat/spatiu transcendent.
Motivul drumului are o dubla functionalitate: pe de o parte, este firul calauzitor al substantei epice, pe de
alta parte, este emblema diferentei calitative care se stabileste intre cele doua universuri puse in relatie.
Aceasta a doua functie a motivului este realizata prin conotatiile pe care le are, trimitand la constante
mitice.