un fișier este o colecșie de orice naturę ce cuprinde date, stocate de

obicei pe un dispozitiv de stocare numit și ♙purtętor de date♙; un

echipament modern este de exemplu discul dur. Termenul englez corespunzętor
fișierului este file (citit /fail/). Procedeul și algoritmul folosit pentru
alocarea de spașiu unui fișier pe dispozitivul de stocare se numește
♙alocare de fișiere♙ (în englezę file allocation). Alocarea asigurę
accesul utilizatorilor la fișiere și faciliteazę lucrul cu acestea.
Etimologie
Un fișier cu carduri perforate
Fișiere de stocare ♙gemene♙ ale unui sistem IBM 305

Cuvântul ♙fișier♙ derivę din limba latinę (♙fir♙).[1]

Fișierele au fost folositu în contextul stocęrii pe computer încę din

ianuarie 1940. Ùn metodele cardului perforat în calculul știinșific,[2] W.
J. Eckert a declarat: "Prima utilizare extensivę a tabloului timpuriu Hollerith
în astronomie a fost fęcutę de Comrie.[3] El a folosit-o pentru a construi o
masę din diferenșe succesive și pentru a adęuga un numęr mare de termeni
armonici". "Tabelele de funcșii sunt construite din diferenșele lor cu o mare
eficienșę, fie ca tabele imprimate, fie ca un fișier de carduri perforate".

Ùn februarie 1950: Ùntr-o publicașie Radio Corporation of America (RCA) din
revista Popular Science,[4] care descria un nou tub "de memorie" de vid, RCA a
declarat: "Rezultatele nenumęratelor calcule pot fi pęstrate în dosar și
scoase din nou. Un astfel de "dosar" existę acum într-un tub de "memorie"
dezvoltat la Laboratoarele RCA. Din punct de vedere electronic, el pęstreazę
cifrele încęrcate în mașini de calcul, le stocheazę în timp ce memoreazę
altele noi - viteze de solușii inteligente prin labirinturi matematice. "

Ùn 1952, ♙fișierul♙ indica, inter alia, informașiile stocate pe carduri

perforate.[5]
Stocarea și organizarea internę a fișierelor

Un dispozitiv de stocare poate gęzdui în general mai mulși purtętori de

date, fiecare cu mai multe fișiere, chiar de ordinul a sutelor de mii. Pentru
folosirea lor (creare, încęrcare cu date, citire, modificare, renumire,
relocare în cadrul ierarhiei, ștergerea conșinutului, ștergerea fișierului
și alte operașii) ele sunt organizate de obicei într-un sistem ierarhic.
Pentru accesare este nevoie mai întâi de citirea tabelei de conșinut a
purtętorului de date (în englezę Table of content, prescurtat TOC). Datele de
identificare ale fișierelor sunt calea (path), numele (name) și extensia
(extension). Acestea trei luate împreunę determinę univoc fiecare fișier
aflat pe dispozitivul de stocare respectiv.

Deseori organizarea internę a datelor din fișier este realizatę drept șir
secvenșial de înregistręri (cu lungimi egale sau și diferite între ele).
Alte organizęri interne sunt: indexat; cu acces direct; ierarhic; lexicografic;
alfabetic; în formę de bęnci de date ș.a. Deseori însę se întâlnesc și
organizęri (formate) proprietare, secrete (nedocumentate) sau sofisticate.

Procedeele de creare și actualizare a fișierelor de pe un purtętor de date

necesitę un ♙sistem de fișiere♙ (file system). Acesta determinę în
primul rând tipul tabelei de conșinut al acestui purtętor de date, ca de
exemplu FAT, FAT32, NTFS și altele.

Caracteristic pentru toate fișierele este cę poartę un nume univoc și
conșin întotdeauna o cantitate de date bine definitę, care determinę
"męrimea fișierului"; aceasta se męsoarę în baiși sau octeși împreunę
cu multiplii lor: 1.024 baiși = 1 kB, 1.048.576 baiși = 1 MB, 1.073.741.824
baiși = 1 GB ș.a.m.d.
Conșinut

Natura datelor dintr-un fișier poate fi foarte variatę: text, tabele, desene,
fotografii, partituri, animașii, filme, liste, sunete, voce sau combinașii
dintre ele, dar mereu datele se reduc la reprezentarea lor codificatę binar cu
ajutorul cifrelor 0 și 1. Pentru a putea fi stocate digital (numeric) în
fișiere, informașiile de intrare, ca de ex. imaginile și sunetele, trebuie
întâi digitalizate (codificate).

Fișierele mai pot conșine și programe în formę de text sau codificate cu
cifre, în sistemul binar. Pentru a fi executate programele trebuiesc întâi
încęrcate de pe dispozitivul de stocare în memoria de lucru a calculatorului
respectiv și, la nevoie, transformate în cod executabil.

Prin contrast existę și date de calculator care de obicei nu constituie

fișiere propriu-zise. Așa de exemplu:

datele furnizate de instrumente de męsurę (ce-i drept ele pot fi

colecșionate în fișiere, dar pot fi și interpretate instantaneu de cętre un
program de calculator, fęrę a fi stocate în formę de fișiere),
datele de la un post digital de radio sau TV care emite permanent un
program,
un mesaj instantaneu, scurt, de tip chat

și altele. La nevoie însę și aceste date pot fi stocate drept fișiere.
Formate de fișier

Articol principal: Extensie de fișier

Ùn funcșie de scopul și semnificașia datelor unui fișier, dar și de
organizarea lor internę, fișierele se creeazę într-unul dintre numeroasele
formate predefinite. Ùn lumea lui MS Windows și Unix numele fișierelor
conșin de obicei și un sufix numit extensie de fișier. Dacę de exemplu
numele fișierului este "desen3.ppt", atunci sufixul ♙.ppt♙ constituie
extensia numelui fișierului. De obicei extensia exprimę chiar formatul
fișierului, în acest exemplu fiind vorba de formatul principal folosit de
cętre programul de desenat Microsoft PowerPoint. Inișial extensiile erau
alcętuite dintr-un punct urmat de 3 caractere, așa de ex. la sistemul de
operare MS-DOS. Sistemele de fișiere moderne permit și extensii cu mai mult de
3 caractere.

Ùn unele sisteme de operare (de ex. Windows, Unix, MacOS) se poate prestabili o
asociere între extensie și un program standard, de executat la apęsarea cu
mausul pe numele fișierului. Dacę aceastę facilitate nu se dorește, atunci
trebuie întâi chemat programul necesar, care apoi sę deschidę / atașeze
fișierele de prelucrat.
Note