JURNAL DE BORD - VACANȚA ÎN ITALIA - Ziua 2

- Santa Domenica, hotelul Umberto, plaja La Scalea

și Riaci

ZIUA A 2-A - 3.10.2019

Continuare din ZIUA 1

Deși nu am dormit suficient, pe la 4 dimineața ne-au trezit tunetele și fulgerele. Am zis că vine potopul. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată așa de multe
fulgere odată și să aud tunet după tunet, aproape continuu. Era și vijelie. Știam că se prognozase ceva ploaie pentru joi (3.10) și posibil și vineri asa că am
crezut că gata, a venit toamna, definitiv. Citisem prin alte locuri că în perioada asta încep ploile, așa că eram relativ resemnat de ce va urma. A fost un risc
să luăm pentru această perioadă.

Și tuna și fulgera și tuna și fulgera și bătea vântul, însă de plouat tot nu începea să plouă, iar după vreo 20-30 de minute de scremete și vuit au picurat vreo
2 stropi și apoi vedeam cum se îndepărta „furtuna” mergând către Tropea și mare, și încet încet nu mai vedeam decât luminile fulgerelor în depărtare, lumini
care-mi arătau cât de vast și frumos era peisajul de la terasa noastră.

Aș putea concluziona că furtuna aceea a fost una specific italiană, pe caracterul lor. Gură mare, multă fanfară și tamtam, însă ca și ploaie ... niente. Mai mult
ne-a amenințat că ne face și ne drege, că ne rupe fâșul, dar nimic.

Când ne-am trezit dimineața, era un pic înnorat, dar se zărea soarele ici colo printre nori. Cam în majoritatea zilelor a plouat noaptea, dimineața pe la 7.30
era înnorat și pe la 10 când terminam micul dejun deja se însenina (asta în cele 5 zile când n-a plouat).

Micul dejun a fost mult peste așteptări, fiind unul de tip bufet în care puteai să mănânci cât pofteai din cele expuse, iar în caz că se termina ceva, îți ofereau
ei.
Noi ca și vegani ne-am fi dorit să avem totuși mai multe legume (ardei, castraveți, roșii - roșii care în primele 2 zile au lipsit, până când cineva le-a cerut în
meniu) însă până la urmă ne-am adaptat și am mâncat ce era (evitând bineînțeles carnea). Am devenit ovo - lacto - vegetarieni pentru o săptămână și ne-
am făcut plinul de brânzeturi și ouă pe 1 an. Ne-am bucurat că existau totuși fructe, cereale și sucuri de fructe. Pâinea era făcută în casă și de asemenea
prăjiturile și croissant-urile , au fost de-a dreptul delicioase. Însă nu am avut parte de pâine de casă în fiecare zi, uneori am mâncat doar pâine ambalată
pentru toster. Pâinea făcută în hotel era excelentă, însă pâinea găsită pe la magazine, pe lângă faptul că era scumpă era și vai mama ei. Găurită, tare,
ațoasă cu gust să zic așa slăbuț și 1,3 Euro/500g minim. Parcă nu se pricep să facă pâine sau grâul lor e diferit de al nostru. Cel puțin în acea zonă.

Ca și vegan dacă nu ești doldora de bani (ca și la noi de altfel) e mai dificil de trăit cu produsele din magazine, care sunt de 2-3 ori mai scumpe decât cele
non-vegane, iar gama de produse vegane este foarte subțire. Vorbesc pentru zona unde am fost și nu mă mai repet, ca să știți. Nu știu dacă e toată Italia
așa. Dar și produsele vegetariene mâncate au fost destul de scumpe (din punct de vedere al meu, al românului cu un buget obișnuit, de 2000 de lei/lună
net). Legumele în medie de la 1,5 euro/kg în sus, brânzeturile de la 8 euro/kg în sus. Doar dacă găseai ceva la ofertă, aveai șanse să găsești un preț
asemănător cu cel din România.

Interesant e că nu se găsesc cuțite, linguri și farfurii de plastic la bucată sau la set-uri mici cum găsești la noi peste tot, ci doar la seturi de 20-25 de bucăți
așa că am fost nevoiți sî luăm de la restaurant 3 farfuri, 3 cuțite, 3 linguri. Sala de mese este deschisă tot timpul și poți să te servești de acolo cu anumite
lucruri care mai rămân după ce se strânge micul dejun, cum ar fi anumite fructe (merele și portocalele) sau să-ți faci o cafea, ceai. Am impresia că și pâinea
de toast mai rămânea.

Este oarecum surprinzător să vezi într-o țară în care citricele și uleiul de măsline se produc local, prețul de la vânzare să fie mai mare ca la noi. Adică noi
mai găsim portocale și cu 2-3-4 lei, însă la ei, fără 1,5 euro (6-7 lei)/kg nu găsești. Uleiul de măsline și măslinele, mai scumpe ca la noi. Sigur, poate în
orașele mari, la magazinele mari o fi altfel situația, nu știu.

Am găsit totuși la un moment dat niște avocado-uri de 2-3 ori mai mari decât cele mai mari de la noi, cu 4 Euro/kg. Am luat unul și era perfect de gustos și
copt.

O singură chestie am de reproșat la capitolul restaurant: unele dintre farfurii, căni, pahare, tacâmuri miroseau că nu au fost clătite bine, mirosul acela grețos
de apă de vase care îmi face rău. Și asta s-a întâmplat în fiecare zi așa că înainte să le folosesc le miroseam să văd dacă sunt clătite sau nu.

Apa a fost cea mai accesibilă, însă nu am găsit apă fără fluor și clor. Am găsit apă cu prețuri între 17 cenți și 75 de cenți. Unele se simțea că aveau un gust
accentuat de clor. Deci șansa să bei ceva apă sănătoasă acolo, e minimă. Dacă ești localnic poate doar dacă-ți faci fântână să ai apă bună.

Am avut o sete mai intensă din cauză mâncatului de mâncare mai acidă, a apei sărate din mare (care mi s-a părut parcă un pic mai sărată ca cea din
Thassos), dar și a mișcării făcute zilnic cu mersul pe jos și înotatul. Deci țineți apa la îndepicior și nu faceți rabat. Noi ne-am lejerit, am zis că ne descurcăm u
mai puțină, dar am suferit de sete uneori, deoarece estimam greșit nevoia de apă care era mult mai mare decât în mod normal. Apa de la robinete am
înțeles că nu ar fi potabilă, oriunde am întrebat, atât la hotel cât și la plajele pe unde am umblat. Pe la plaje te costa 1 euro un pahar de apă rece de 250 ml.
Așa că eu m-am mai riscat și am băut apă de la robinet. Apa mi s-a părut cu un gust bun, ușor sălciu, dar ok, nici rece nici călâie, chiar mai bună decât unele
ape îmbuteliate. Nu am avut nicio problemă de sănătate după ce am băut această apă de robinet.

Hotelul este unul destul de frumos. Nu e ceva spectaculos, dar nici vreo janghină. Noi am locuit la etajul 1 și am fost beneficiarii unei terase imense în loc de
balcon. Cei de la etajele superioare sau de pe partea opusă nouă aveau doar niște mici balcoane, pe care o să le vedeți în filmări.

Intrarea în camere este pe bază de cartelă, iar în hotel, după or 22 există un cod la poartă care deschide ușa.

Camera în care am locuit e spațioasă, confortabilă însă există anumite lucruri care par făcute cu fundul, cel puțin în camera unde am stat noi. De exemplu,
dușul în loc să fie vreo cădiță, văniță sau măcar un sifon îngropat mai jos decât podeaua băii, zona unde făceai duș era mai ridicată decât restul băii și
trebuia să lași perdelele de la duș să blocheze să se ducă toată apa în baie. Ceea ce uneori se mai ducea și trebuia să ștergem noi cu cârpa pe jos, ceea ce
nu era prea drăguț. (posibil să fi existat o cabină de duș din sticlă, care acum nu mai este).

Apoi era o lumină băgată după șifonier, iar luminiile led de la capul patului nu mai funcționau și trebuia ținută aprinsă lumina de sus puternică, chiar dacă eu
doream să mai stau jumătate de oră după „stingere”.

Prosoapele ni se schimbau zilnic, iar uneori la 2 zile. Curățenia se făcea în fiecare zi în camere. Am avut suficiente prosoape și pentru plajă și pentru duș și
pentru orice, chiar mai multe decât necesar.
3 sau 4 zile nu a mers netul la hotel, ceea ce a fost destul de neplăcut. Sunt curios ce factură voi avea la Digi luna viitoare, căci am consumat vreo 2 GB de
net pe roaming. Acoperirea roamingului în zonă a fost foarte bună, surprinzător de bună, aveam net mai rapid decât cel wireless din hotel, ajungând uneori și
la 30 Mbs la download și upload. Iar acoperirea a fost în toată zona , destul de bună. Doar la Capo Vaticano, pe o plajă mai retrasă nu am avut net. Netul de
la hotel slab slab, undeva la 2-3 Mbs și uneori abia se mișca.

Deci cu plusuri și minusuri, una peste alta, hotelul e ok, la limita între 2 și 3 stele, cred.

Vedeți AICI, câteva filmări cu hotelul.

Restul articolului, poze, filmări pe blogul CĂLĂTOR ÎN MATRIX

https://viataestedoarocalatorie.blogspot.com/2019/10/jurnal-de-bord-vacanta-in-italia-ziua-2.html